Servicii Bancare 14 Cardul Bancar

7/28/2019 Servicii Bancare 14 Cardul Bancar

http://slidepdf.com/reader/full/servicii-bancare-14-cardul-bancar 1/14

14 CARDUL BANCAR

Cardul bancar este una din marile realizări în domeniul tehnicii bancare

ca urmare a progreselor deosebite din tehnologia electronică privind informaticaşi telecomunicaţiile. Cardul cuprinde un complex de inovaţii atât în ce priveştetehnologia industrială, cât şi cea de securitate a circulaţiei informaţiei şi atehnicii de procesare bancară.

Istoria cardului bancar începe după al doilea război mondial odată cuexpansiunea economică, extinderea serviciilor pentru populaţie şi necesitateaunei alternative la plăţile de valori mici pentru care numerarul nu mai satisfăceacerinţele comercianţilor şi ale populaţiei. În aceiaşi perioadă apar câtevavariante ale cardului, dintre care cea mai reprezentativă o considerăm pe cea

emisă în anul 1946 în SUA, cand o bancă din New York specializată în creditulde consum lansează un nou produs Charge It, care consta în emiterea cătreclienţi a unui bon valoric scrip cu care aceştia efectuau cumpărături de lacomercianţi. Bonurile scrip erau depuse de comercianţi la banca emitentă iar aceasta transfera sumele în conturile lor. In 1950 apare, tot în SUA, cardul deplastic pentru consum şi călătorii emis de firma Diners Club şi preluat apoi de

bănci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic în sistemul bancar are loc începând din 1960 prin BANK OF AMERICA care lansează produsul BANKAMERICARD (ulterior VISA International) şi careînregistrează un succes deosebit. În Europa, prima lansare a unui card are loc în1967 în Franţa numit Carte Bleu. Cardurile s-au extins foarte repedecuprinzând tot mai multe ţări, cele mai cunoscute carduri fiind VISA şiMASTERCARD care acoperă cca. 90% din tranzacţii. In România, primeleoperaţiuni cu carduri s-au efectuat în 1980 în cadrul ONT (Oficiului Naţional deTurism) pentru plata serviciilor de turism de către cetăţenii străini, iar primelecarduri (VISA) emise de băncile româneşti au fost lansate în 1995.

Intr-un timp destul de scurt, cardul a devenit pe plan internaţionalinstrumentul de plată preferat de populaţie în detrimentul plăţilor în numerar.Potrivit statisticilor internaţionale pe anul 2004 (grupul celor zece ţări cele mai

dezvoltate), plaţile prin carduri deţineau cca. 60% din volumul numeric al plăţilor fără numerar şi cca. 2% din valoarea tranzacţiilor. Ponderea redusă a plăţilor prin carduri se datoreşte faptului că acestea se efectueaza în special de populaţie care operează cu valori mici.

14.1 CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATĂ

Cardul ca instrument de plată este reglementat prin Regulamentulnr.4/2002 al BNR. Potrivit acestui regulament, cardul este definit, în esenţă, ca

un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informaţiestandardizat, securizat şi individualizat, care permite deţinătorului său să

60



utilizeze disponibilităţile băneşti în vederea efectuării următoareloroperaţiuni: (a) retragere de numerar; (b) plata bunurilor/serviciilorachiziţionate, a impozitelor, taxelor etc (c) transferuri de fonduri intreconturi. Ca şi cecul, cardul nu este monedă, ci numai un instrument de plată

care mijloceşte transferul de monedă de la debitor la creditor. Pentru a funcţionaacesta trebuie să aibă acces la moneda existentă intr-un cont sau la o linie decredit deschisă de bancă la dispoziţia titularului. Spre deosebire deinstrumentele bazate pe suport hârtie, cardul permite efectuarea unui numar nelimitat de tranzacţii iar transferul informaţiei-bani se face printr-un mediuelectronic şi nu prin poştă.

Caracteristicile cardului. Intrucât cardul se foloseşte pentru un număr mare de tranzacţii, acesta are numai caracteristici obligatorii care îl

individualizează şi securizează, astfel:- suport fizic din material plastic şi cu dimensiuni standardizate;- aversul care conţine elemente imprimate în relief (numărul cardului,

redactat în cifre arabe, numele şi prenumele posesorului în redactare cucaractere latine, data expirării valabilităţii – LL/AA – conform calendaruluigregorian, menţiunea card internaţional sau local) şi elemente destinateinformării (sigla proprietarului de marcă, denumirea sau sigla emitentului,eventual o hologramă de securitate, tridimensională, vizibilă la luminanaturală);

- reversul care conţine o bandă magnetică standard pentru înregistrare cucel puţin trei piste sau un microprocesor integrat (chip); un panel de semnăturăavând elemente de siguranţă în desen care să îngrădească posibilitatea ştergeriisau modificării semnăturii.

Intrucât cardurile circulă intr-un număr mare de ţări cu sisteme de plăţidiferite, emitenţii cardurilor sunt obligaţi să respecte standardele comune EMV(EUROPAY, MASTERCARD, VISA) de confecţionare şi emitere a acestora învederea asigurării interoperativităţii cu aceste sisteme.

În prima perioadă de funcţionare a cardurilor, acestea nu aveau bandămagnetică, astfel că informaţiile se tansmiteau telefonic de către comerciant la

un centru unde se introduceau intr-un terminal de calculator şi se verificaautenticitatea cardului şi existenţa disponibilului în cont şi apoi se comunicaacordul pentru efectuarea tranzacţiei. Ulterior, tehnologia s-a perfecţionat şi auapărut cardurile cu bandă magnetică şi mai recent cardurile cu microprocesor (cu memorie electronică).

Cardurile cu bandă magnetică. Acestea au pe revers o bandă magnetică prin care se realizează procesul de citire automată a informaţiilor (numele şi prenumele titularului, tipul de card debit/credit, numărul cardului, codul BIN

eng. Bank Identification Number, codul PIN eng. Personal Identification

61



Number, data expirării) şi de transmitere prin linie telefonică la centrul deautorizare. Codul PIN este un număr atribuit de către emitent pentruidentificarea titularului şi se utilizează de acesta atunci când foloseşte cardul laun terminal, având şi rolul de semnătură electronică pentru transferul de

fonduri.

Carduri cu microprocesor. Noua tehnologie include dotarea cardurilor cu o memorie electronică în scopul depozitării unui volum destul de mare deinformaţii (neconfidenţiale, confidenţiale, inaccesibile şi istoricul tranzacţiilor)în scopul accesului titularului la mai multe informaţii de cont, tranzacţii, piaţămonetară, simplificării unor operaţiuni prin transferul depozitelor în memoriaelectronică şi asigurării unui grad ridicat de securitate. Băncile sunt cele maiintertesate în promovarea acestui tip de card întrucât, pe de o parte, reduce

riscul de falsificare şi deci a pierderilor, inclusiv disconfortul în relaţiile clienţiişi pe de altă parte, permite extinderea gamei de servicii electronice şi noioportunităţi de atragere a clientelei şi respectiv de venituri prin comisioane.Comercianţii au mai multă încredere în noul produs intrucât acesta este maisigur şi mai operativ, iar posesorii pot folosi cardul la mai multe operaţiuni,deosebit de siguranţa mult sporită.

14.2 TIPURI DE CARDURI

Extinderea rapidă a cardurilor a determinat şi diversificarea acestora

potrivit cerinţelor utilizatorilor, astfel că în practică există o gamă destul devariată de carduri care se modifică continuu. Cardurile existente pe piaţă se potclasifica însă după anumite criterii în funcţie de elementele comune care leconţin şi le diferenţiază, dintre care prezentăm cele mai importante tipuri decarduri.

În raport de funcţiile specifice operaţionale:Cardul de credit care este un instrument prin care plăţile se fac dintr-un

credit acordat de banca emitentă sub forma unei linii de credit revolving. Limita

de creditare se stabileşte la emiterea cardului, pe baza unei fişe scoring, înfuncţie de solvabilitatea clientului şi de istoricul pe care acesta îl are în relaţiilecu banca. La persoanele fizice, limita de creditare este de 2-3 venituri netelunare sau mai mult la persoanele cu venituri mai mari. Creditele se garanteazăfie de titular cu un depozit colateral, fie de 1-2 giranţi cu veniturile nete aleacestora. Rambursarea se face lunar, în proporţie de 20% - 30% din creditulexistent în sold la finele lunii, restul fiind considerat ca o extensie a creditului

pe luna următoare. Dobânda este cea practicată la creditele pe termen scurt iar comisioanele sunt cele standard ale băncii (taxa emitere de card, taxa anuală de

utilizare, comisioane pentru operaţiuni de plăţi interbancare şi eliberări denumerar, taxa eliberare extras cont la cerere etc). Valabilitatea liniei de credit

62



este de 1- 4 ani. Operaţiunile se evidenţiază intr-un cont de card de credit.Acesta poate fi conexat cu contul pentru cardul de debit, preluând automatfondurile pentru rambursarea ratelor scadente la credit şi plata taxelor şicomisioanelor. Cardul de credit este cel mai solicitat de clienţi întrucât nu mai

trebuie reîncărcat cu fonduri din când în când ca la cardul de debit sau să seîntâmple să rămâi fără disponibil în cont, însă trebuie reţinut că este creditul celmai slab garantat, deci cel mai riscant, şi ca urmare are o dobândă mai maredecât la celelalte credite pe termen scurt (în general de 2-3 ori mai mare).

Cardul de debit care este un instrument care se foloseşte atât laefectuarea plăţilor cât şi la retragerea de numerar în limita disponibilului aflat încontul de card. În acest cont se păstrează un sold minim permanent care semajorează cu transferuri repetate din contul curent în vederea efectuării plăţilor.Pentru disponibilităţi, inclusiv soldul permanent, posesorul cardului primeşte

dobânda la vedere, iar pentru operaţiunile de plăţi şi retrageri de numerar se percep comisioane. Pentru serviciile adiacente se plătesc taxe, precum cele pentru utilizare card, înlocuire card, magnetizarea benzii, eliberare extras contetc. Cardurile de debit se emit atât în lei pentru tranzacţii interne, cât şi în valută

pentru tranzacţii în străinătate. Unele carduri în lei asigură automat conversialeu/valută la centrele de procesare (ex.VISA), astfel că se pot folosi şi înstrăinătate. Cardurile de debit sunt cele mai des utilizate, mai ales în ţările încare rata dobânzii la credite este ridicată.

Cardul de debit cu descoperit de cont (engl. overdraft) permiteefectuarea plăţilor peste disponibilităţile din contul de card intr-o anumită sumăcare este tratată ca un credit. Cel mai cunoscut este cardul pentru salarii care sealimentează direct cu sumele virate periodic de către angajatori, iar descoperitulde cont se limitează la cca. 75% din salariu şi se rambursează la virareasalariului în luna următoare. Garantarea rambursării este asigurată de firmaangajatoare.

Deosebit de acestea, mai sunt carduri de debit pentru numerar şicarduri de debit multifuncţionale.

Din punct de vededre al emitentului:

Carduri bancare (emise de bănci). Băncile emit o gamă largă de cardurişi cea mai recentă apariţie este cardul bifuncţional (de debit şi de credit) care

pentru operaţiunile în limita disponibilului funcţionează ca un card de debit iar pentru cele care depăşesc disponibilul ca un card de credit. Pentru a asiguraaccesul clienţilor la orice ATM, indiferent de ce bancă aparţine, băncile încheieconvenţii între ele şi în mod similar comercianţii incheie convenţii cu băncile

pentru acceptarea cardurilor acetora.Carduri private (emise de comercianţi şi alte entităţi). Aceste carduri

prezintă particularitatea că se bazează pe un cont de evidenţă al companiei şi nu

pe un cont bancar şi se adreseaza numai clienţilor companiei care potachiziţiona bunuri într-o anumită limită cu plata amânată (cca. 30 de zile). Plata

63



se face la finele perioadei prin cec sau debit direct. Comercianţii pot acorda uncredit comercial sau o linie de credit pe perioade mai mari, maxim un an, curambursare lunară, de regulă prin debit direct. Pentru a atrage clienţii,comercianţii oferă diverse facilităţi ca discount la vânzare, neperceperea de

comisioane, asigurarea gratuită a bunurilor vândute, bonuri gratuite pentrucumpărături de sărbători, reduceri de preţuri în anumite perioade, parcărigratuite la magazine etc.

Cardul hibrid (eng. dual card) care conţine atât bandă magnetică cât şimicroprocesor şi permite efectuarea de operaţiuni specifice ambelor tipuri.

Cardul co-branded este emis de o bancă împreună cu o entitatecomercială.

Carduri emise de alte instituţii sau organizaţii, unele cu acceptabilitategenerală emise de instituţii internaţionale specializate în carduri (American

Express, Diners Club) şi altele cu acceptabilitate redusă specifice unor domeniide activitate (companii de transporturi, în special aeriene, agenţii de turism,cluburi). Companiile mai oferă: carduri selective pentru plata unor serviciiefectuate de compania respectivă (abonamente telefonice, asigurări, benzină lastaţiile de alimentare); carduri acreditive care nu sunt carduri de plată dar careasigură anumite facilităţi gratuite (garanţii in caz de pierdere/furt, asigurărimedicale pe timpul transportului, garanţii pentru rezervare hotelieră etc;carduri de loialitate care poate fi un card de plată la care se ataşează un

program de loialitate (acumulare de puncte pentru care se acordă reduceri de preţuri sau dreptul de cumpăra gratuit în limita unei sume) ca o recompensă pentru efectuarea de cumpărături de la magazinul respectiv.

În functie de zona de acceptabilitate:Carduri naţionale emise de băncile locale, fie sub marca şi firma

acestora, fie sub marca şi denumirea unei instituţii internaţionale dar valabilenumai în ţara respectivă.

Carduri internaţionale emise de instituţiile internţionale sau de băncilelocale care au devenit membre ale sistemelor internaţionale dar numai submarca şi firma sistemului internaţional (VISA, MASTERCARD).

14.3 OPERAŢIUNI CU CARDURI

Operaţiunile cu carduri presupun parcugerea mai multor faze, precumemiterea cardului, deschiderea de conturi bancare, efectuarea tranzacţiilor,compensarea-decontarea, gestionarea întregii activităţi şi o infrastructurăadecvată la bănci şi comercianţi. În vederea funcţionării, emitenţii de carduritrebuie să obţină autorizarea băncii centrale şi a organizaţiei proprietară demarcă.

14.3.1 EMITEREA CARDURILOR

64



Emiterea cardurilor este o activitate mai complexă care include încheiereaconvenţiei de card, confecţionarea cardului, deschiderea contului de card,transmiterea informaţiilor la centrul de autorizare şi la instituţiile internaţionalede sistem şi apoi eliberarea cardului.

Convenţia de card este un contract între bancă şi viitorul posesor de cardîn care se prevăd elementele specifice operaţiunilor cu carduri, ca: tipul de cardşi modul de folosire a acestuia, contul de card care se deschide, suma minimă demenţinut în cont (cardul de debit) sau limita de credit (cardul de credit), tipurilede tranzacţii care se efectuează (plăţi pentru bunuri şi servicii, impozite şi taxe,retrageri de numerar, transferuri de fonduri între conturi, constituiri de depozite,rambursări de credite, plăţi de dobânzi, comisioane, speze bancare), sumeleminime şi maxime pentru o operaţiune, tipurile de dobânzi (acordate la

disponibilităţi, percepute la credite), comisioane (pentru tranzacţii, de emitere,exploatare şi ate servicii bancare), penalităţi, drepturile şi obligaţiile părţilor. Înmod similar, se încheie o convenţie între bancă şi comerciant pentru acceptareacardurilor şi efectuarea decontărilor. Convenţiile sunt actele juridice dintre părţişi sunt opozabile în justiţie in cazul unor conflicte între bancă şi titularul deconvenţie

Confecţionarea cardurilor are loc la banca emitentă care dispunede carduri produse de firme specializate şi autorizate în acest scop. Pe carduri,

banca imprimă cu echipamente speciale, numele şi prenumele beneficiarului,numărul cardului, data expirării, precum şi datele de identificare din bandamagnetică. La primirea cardului, titularul este obligat să semneze pe verso înspaţiul special desemnat.

Deschiderea conturilor titularilor (persoane fizice). Pentru cunoaştereaoperaţiunilor efectuate cu carduri şi calculul dobânzilor şi comisioanelor sedeschid conturi distincte de card, cont curent pentru cardul de debit şi cont decredit pentru cel de credit. Contul curent de card de debit se alimentează ladeschidere cel puţin cu suma minimă obligatorie de menţinut în cont şi

prevăzută în convenţie şi ulterior ori de câte ori este necesar prin transfer din

contul curent al titularului. În ce priveşte contul de credit acesta începe săfuncţioneze o dată cu prima tranzacţie. Lunar, titularul cardului primeşte unextras de cont cu tranzacţiile efectuate şi soldul conturilor de card. Inchidereaconturilor are loc la cerereea titularilor sau din iniţiativa băncii dacă se producevenimente care impun acest lucru.

14.3.2 OPERAŢIUNI DE RETRAGERE DE NUMERAR

Operaţiunile de retragere de numerar prin carduri presupun existenta unei

infrastructuri formată din echipamente electromecanice (ATM, CD şi automateschimb valutar – numite şi terminale), echipamente de transmisie (modem) şi

65



softuri informatice care asigură circulaţia informaţiei-bani, primirea/eliberareanumerarului şi efectuarea înregistrărilor în conturi. Terminalele sunt legate printelecomunicaţii (cablu, radio, satelit) cu centrul informatic al băncii care ledeţine unde se realizează procesarea datelor distinct pentru fiecare terminal.

Automatul bancar ATM (Automated Teller Machine) sau bancomatul este un terminal pentru primirea/eliberarea de numerar sub formă de bancnote, primirea de cecuri pentru încasare, transferuri de fonduri pentru plăţide servicii sau trsnsferuri de fonduri între conturile titularului de card,furnizarea unor informaţii de cont şi consultanţă bancară. Din punct de vederefizic, ATM-ul este un seif blindat care are în interior o parte electromecanică şiuna informatică. Partea electromecanică cuprinde un număr de 2-6 casete cu

bancnote, un mecanism de preluare a bancnotelor din casete şi de transport către

echipamentul de numărare şi apoi de depunere în fanta de eliberare numerar,cititoare optice şi magnetice pentru cecuri şi bancnote, imprimante pentruchitanţele emise, imprimantă pentru tipărirea jurnalului de operaţiuni şi o casetă

pentru eliberarea de valori ca timbre, bonuri valorice sau cupoane, toateacţionate electronic. Partea electronică constă dintr-un calculator cu hard şisofturi specifice de operare, microprocesor, modem, cititoare de carduri, modulede comandă, interfeţe cu partea electromecanică şi un echipament de blocareconectat la sistemul de alarmare al utilizatorului. În exterior, ATM-ul dispunede un ecran pentru afişarea instrucţiunuilor de lucru, o fantă pentru introducereacardului în vederea transmiterii informaţiilor la centrul informatic al băncii şi

primirii răspunsului, o fantă pentru cecuri, o fantă pentru distribuirea de timbre, bonuri cupoane, o tastatură pentru suma de bani depusă/solicitată sau plataserviciilor şi o fantă cu sertar pentru primirea/eliberarea numerarului. La

primirea informaţiilor privind golirea casetelor, acestea se transmit personaluluide al centrul de procesare insărcinat cu înlocuirea casetelor. Pentru fiecare tip deservicii (primire/eliberare numerar, plăţi de servicii sau obţinerea de informaţii)se folosesc softuri specifice care comandă succesiunea operaţinilor. Fluxuloperaţional pentru eliberarea numerarului este următorul:

- introducerea cardului în nişa pentru carduri;

- tastarea PIN-ului (se admite numai o singură greşeală de tastare la adoua greşeală cardul se reţine de ATM);

- tastarea sumei dorite care nu trebuie să depăşească limita prevăzută înconvenţie;

- eliberarea numerarului şi debitarea contului de card;- eliberarea chitanţei;- restituirea cardului.În ce priveşte operaţiunile de plată sau obţinerea informaţiilor de cont,

acestea se regăsesc în meniul care se afişează pe ecran, dintre care cele maifrecvente se referă la: plata facturilor pentru servicii de telefon, electricitate,

66



gaze; rambursarea ratelor de credite, plata dobânzilor, comisioanelor, obţinereade extrase şi alte informaţii de cont; oferirea unor informaţii de piaţă monetară,operaţiuni de cash management. În toate cazurile se introduc prin tastare datelesolicitate prin meniu şi se aşteaptă confirmarea tranzacţiei. În unele cazuri pot

apare mai multe variante şi atunci trebuie să se opteze pentru una din ele. Înfinal, aparatul eliberează o chitanţă privind operaţia efectuată şi returneazăcardul.

Pentru a facilita efectuarea operaţiunilor, bancomatele se amplasează înlocuri frecventate de populaţie ca bănci, spaţii comerciale, pe străzi sau altelocaţii publice şi funcţionează fără întrerupere. Deservirea în bune condiţii a

populaţiei necesită alimentarea periodică cu fonduri, asigurarea securităţiinecesare, asistenţa permanentă de la centrul informatic pentru rezolvarea

eventualelor probleme, întreţinere operativă pentru inlăturarea unor defecţiuni ce pot apărea şi inlocuirea echipamentelor cu altele mai performante, ceea ce presupune cheltuieli importante. Această activitate devine eficientă de la unanumit număr de carduri emise (cca. 500 mii buc.), astfel că numai băncile cu o

putere finaciară mai mare îsi pot permite menţinerea unei reţele dezvoltate. Acestaspect nu afectează populaţia întrucât operaţiunile se pot efectua de la orice

bancomat, urmând ca băncile să se deconteze între ele.

14.3.3 OPERAŢIUNI DE PLĂŢI CU CARDURI LA COMERCIANŢI

Operaţiunile de plăţi la comercianţi reprezintă esenţa cardurilor, înlocuindnumerarul sau cecul cu operaţiuni online şi implică o relaţie tripartită:comerciant, beneficiar şi banca. Prin aceste operaţiuni, comercianţii au asigurată

plata înainte de livrarea bunurilor prin confirmarea primită de la bancă, iar beneficiarii s-au achitat de obligaţia de plată în cateva secude. Terminalul de lacomerciant este de tip EFTPOS (Electronic Funds Transfer at Point of Sale) sauuzual POS, respectiv un echipament de tip calculator specializat prevăzut cu unsistem de operare şi programe specifice. Terminalul POS are încorporatmicroprocesor, memorii, modem de telefonie cu puncte de intrare-ieşire, cititor

de carduri şi imprimantă pentru chitanţe, iar în exterior, ecran de afişaj,tastatură, fantă pentru carduri cu bandă magnetică şi separat pentru carduri cucip, fantă pentru eliberarea chitanţei, terminal mobil pentru PIN cu ecran şitastatură. Operaţiunile care se pot face la un POS sunt următoarele:

- plăţi pentru bunuri şi servicii (cu confirmare bancare pentru card cu bandă magnetică şi fără confirmare pentru card cu cip);

- plăţi de facturi pentru utilităţi dacă furnizorii au contract cu banca înacest sens;

- încărcarea cardurilor preplătite (cu monedă a cardurilor cu cip şi cu

minute a cardurilor pentru telefon);- avans în numerar din contul de card dacă POS este instalat la bancă;

67



- încărcarea cardurilor cu puncte de loialitate sau cumpărarea cu aceste puncte;

- alte operaţiuni nebancare.POS-urile se primesc, de regulă, în mod gratuit de la bancă în schimbul

derulării operaţiunilor prin banca respectivă în urma cărora banca percepecomisioane prin care îşi recuperează costurile.

Convenţia de acceptare. Pentru derularea operaţiunilor, comerciantultrebuie să încheie o convenţie de acceptare cu banca sa în care se prevădcondiţiile de acceptare (tipurile de carduri şi băncile emitente, limita deautorizare, procedurile de lucru), drepturile, obligaţiile şi răspunderile părţilor.Banca acceptantă îşi asumă obligaţia de a dota comerciantul cu POS, de acomunica lista cu cardurile interzise şi de a efectua decontarea în termen, iar

comerciantul de a depune zilnic fişierele cu tranzacţii şi de a respecta condiţiilede acceptare la plată cardurilor. Clauza de acceptare este obligatorie şinecondiţionată.

Deschiderea conturilor comercianţilor acceptanţi. Pentru operaţiunilecu carduri, comercianţii trebuie să deschidă conturi pentru fiecare tip de card la

banca acceptantă, de regulă banca sa. Pentru tranzacţiile efectuate, bancaacceptantă transmite fişierul cu tranzacţii de tip in coming cu mesajul dedebitare (debit direct) la banca emitentă care apoi efectuează transferul princompensare.

Plăţile prin carduri sunt, în principiu, ireversibile, adică o plată iniţiată deutilizator şi autorizată de emitent devine irevocabilă şi nu poate ficontramandată. In ce priveşte decontările, acestea se efectuează pe teritoriulRomâniei numai în moneda naţională, indiferent de moneda în care este emiscardul.

Acceptarea. Accesptarea este operaţiunea prin care comerciantulagreează decontarea prin cardul prezentat de cumpărător. Comerciantul areobligaţia să verifice cu atenţie cardul clientului (integritate fizică, să nu prezinte

ştersături sau modificări, să aibă elemente de securizare) şi identitatea clientului(act de identitate) şi dacă sunt suspiciuni se solicită băncii emitente interogareatitularului de card şi se aşteaptă mesajul de răspuns. Dacă nu apar probleme,comerciantul introduce cardul în POS, tastează datele privind suma de plată, iar cumpărătorul introduce codul PIN. POS-ul transmite băncii accceptante datelede identificare şi cele privind tranzacţia, aceasta le introduce în sistemul VISABASE I pentru validarea cardului şi acesta le retransmite băncii emitente pentruautorizare. Mesajul de răspuns (OK sau refuz) se transmite pe acelaşi circuitcătre POS-ul comerciantului. Dacă răspunsul este OK, comerciantul eliberează

o chitanţă /factură care se semnează de cumpărător (semnătura de pe card seconfruntă cu cea de pe chitanţă) şi se eliberează marfa.

68



Autorizarea. Autorizarea este operaţiunea prin care banca emitentăconfirmă băncii acceptante că fondurile sunt disponibile in conturile de card aleemitentului. Autorizarea se dă de biroul de autorizare al băncii emitente după o

serie de verificări: validitatea cardului (nume, număr, perioada de valabilitate,card activ/blocat, inactivat) şi a PIN-ului (confruntarea PIN transmis cu cel din baza de date), numărul maxim de tranzacţii, suma maximă pentru o tranzacţie,existenţa disponibilului in contul de card (eng. OTB - Open to Buy) şi se

blochează suma tranzacţiei (se reduce limita de disponibil). Autorizarea secomunică într-un interval de câteva secunde printr-un cod care se inscrie pedocumentele tranzacţiei şi se păstrează în memoria POS şi a băncii acceptante.Pentru a nu aglomera sistemul cu plăţile de valori mai mici, autorizarea se dănumai pentru plăţile peste o anumită limită valorică (eng. issuer limit), iar în

cazul retragerilor de numerar pentru toate sumele.Penru operatvitate, banca trebuie să asigure non-stop linii de comunicareatât cu comerciantul, cu băncile din sistem cât şi cu organizaţiile internaţionalede autorizare. Organizaţiile internaţionale din domeniul cardurilor stabilesc

periodic pe fiecare ţară sau grupe de ţări şi pentru fiecare tip de activitate(comercială, service, hotelieră, turism, benzinării etc) limite de autorizare care

pot fi ajustate insă de băncile acceptatoare (ex. o bancă poate impune unuicomerciant autorizarea tuturor tranzacţiilor în funcţie de unele criterii: bonitate

precară, natura activităţii la limita legalităţii, vad comercial riscant, folosireanumai unui tip de card etc).

Fluxul operaţional. Fluxul operaţional al unei plăţi prin carduri cuprindedoua etape: prima de acceptare şi autorizare care reprezintă relaţia dintrecomerciant şi cele două bănci implicate – acceptantă şi emitentă şi a doua carese referă la transferul interbancar al fondurilor prin sistemul de compensareinterbancară. Fluxul operaţional din prima etapă se prezintă mai jos.

14.1 Fluxul operaţional al plăţilor prin carduri

5

14 4 4 2

3 3

1 achiziţionare bunuri cu plata prin card

69

Titular card Comerciant

Centru deautorizare

Bancă emitentă Bancă acceptantă



2 comerciantul solicită autorizarea prin banca sa3 banca comerciantului se adresează băncii emitente prin centrul de

autorizare4 banca emitentă autorizează plata şi transmite mesajul prin centrul de

autorizare către banca acceptantă5 banca acceptantă retransmite mesajul către comerciant iar acesta emitechitanţa şi eliberează bunurile

Decontarea. Decontarea reprezintă faza de transfer a fondurilor de la băncile emitente catre cele acceptatoare. În acest scop, memoria POS-ului sedescarcă intr-un fişier electronic la comerciant care se transmite, zilnic, la bancaacceptatoare. Urmează faza de compensare interbancară şi de stabilire asoldurilor debitoare şi creditoare la instituţia internaţională de carduri şi pe baza

acestora transferul de fonduri de către agentul de deconatre (BNR). Cu aceastase încheie ciclul operaţiunilor de plată prin carduri.

Operaţiunile de plată cu carduri se pot efectua în două medii: online(electronic) şi offline (manual). Mediul online bazat pe echipamente electroniceconectate la o reţea este cel mai răspândit, dar sunt numeroase situaţii în carefirme mici sau firme situate în locuri izolate nu dispun de aparate şi conexiunielectronice şi folosesc echipamente mecanice, telefonia vocală şi documente pesuport hârtie. Mediul offline prezintă următoarele particularităţi: comerciantii aula dispozilie imprintere (echipamente mecanice) utilizate pentru preluareainformaţiilor în relief de pe card prin presare mecanică a acestuia asupra facturiiintrodusă în spaţiul din interiorul mecanismului, celelalte elemente ale facturiicompletându-se manual de operator; autorizarea tranzacţiei se obţine printelefon de la banca emitentă sau operatorul poate să-şi asume responsabilitateaşi să nu mai solicite autorizarea; decontarea se face pe baza facturii care sedepune de comerciant la banca sa şi aceasta introduce datele în fişierulelectronic care urmează circuitul de la mediul online. Asemenea echipamentesunt pe cale de dispariţie, decontarea durează mai mult iar gradul de securitateeste destul de redus.

Plăţile prin carduri sunt de valori mici, adică de tip consumator, care suntîn număr mare şi implică numeroase bănci care trebuie să intre în relaţii detransferuri interbancare pentru finalizarea tranzacţiilor. Ca urmare, aceste plăţiintră în procesul de compensare multilaterală, locală sau internaţională,organizat de firma sub egida careia se emite cardul. Pentru compensare şidecontare, informaţiile primite de centrul local de autorizare de la băncileacceptatoare se centralizează pe bănci plătitoare şi se depozitează intr-un fişier BASE II care se transmite la centrul internaţional de procesare. La acest centru

are loc compensarea pe baza unei matrice în care sunt cuprinse toate băcile cusume de plată (debitoare) şi sume de încasat (creditoare) şi se determină

70



soldurile nete pentru fiecare bancă. Aceste solduri se transmit agentului dedecontare din fiecare ţară pentru efectuarea transferurilor de fonduri între bănci,iar băncile participante primesc rapoarte cu sumele intrate în compensare

privind drepturile şi obligaţiile faţă de celelalte bănci.

14.2 Compensarea tranzacţiilor cu carduri

3 2

5 5

31 1

4 4

1- banca acceptantă transmite fişierul BASE I băncii emitente prin

ROMCARD2 - ROMCARD pregăteşte fişierul BASE II pentru compensare pe care îltransmite către centrul de procesare VISA

3 - centrul de procesare VISA efectuează compensarea şi transmite BNR, prin ROMCARD, soldurile nete pentru decontare

4 – BNR efectueaza transferul fondurilor din contul băncii emitente încontul băncii acceptante

5 – centrul de procesare VISA comunică celor două bănci, emitentă şiacceptantă, sumele de plătit şi incasat

Deşi operaţiunile prin carduri sunt online, totuşi transferul fondurilor areloc cel puţin cu o zi întârziere, datorită compensării care implică un circuit mailung şi mai multe instituţii implicate in procesul de compensare-decontare. In ce

priveşte refuzurile de plată, acestea sunt mai rare datorită faptului că întreg procesul este automatizat şi factorul uman intervine mai puţin. Eventualelerefuzuri care pot avea loc se datoresc fie lipsei de disponibil în cont, fieinvalidităţii cardului (expirarea cardului, pierderii/furtului/contrafacerii,anumitor disfuncţionalităţi tehnologice care pot produce unele perturbaţii înexploatare).

71

VIZAcentru procesare

ROMCARDcentru autorizare

BNR centru decontare

BANCĂemitentă

BANCĂacceptantă



14.4 OPERAŢIUNI FRAUDULOASE CU CARDURI

Activitatea cu carduri prezintă însă şi unele imperfecţiuni, mai ales îndomeniul securităţii tranzacţiilor. Măsurile de securitate de natură tehnică – hologramă, PIN sau bancară – limitarea sumei autorizate, reducerea număruluizilnic de tranzacţii fără autorizare, verificarea unor informaţii cu cele din bazade date nu s-au dovedit suficiente şi s-a abordat domeniul codificăriiinformţiilor despre card şi tranzacţie care au rdus incercările de fraudare. Din

practica bancară rezultă următoarele tipuri de fraudă cu o frecvenţă mai mare:- utilizarea cardului de către posesor fără existenţa disponibilului în cont

pentru operaţiunile de mică valoare care nu sunt supuse autorizării;- aflarea informaţiilor de card de unele persoane (la restaurante, hoteluri,

transmiterea prin internet etc) care le folosesc apoi la confecţionarea cardurilor false;

- copierea benzii magnetice a cardului printr-un cititor de carduri introdusfraudulos în ATM;

- înregiatrarea informaţiilor tastate la ATM cu o cameră video minusculăamplastă în jurul aparatului;

- folosirea unor carduri pierdute, furate sau contrafăcute fără verificarealistei cu astfel de carduri la acceptarea tranzacţiei.

În vedera contracarării pierderilor din operaţii frauduloase, băncilefolosesc sistemul de asigurări cu recuperarea cheltielilor din comisioanele

percepute sau obligă comercianţii să depună garanţii pentru eventuale pierderi

din lipsa de prudenţă a acestora, precum şi alte măsuri. Soluţia care seconturează pentru reducerea/eliminarea posibilităţilor de fraudare esteintroducerea pe scară largă a cardului cu microprocesor care asigură o protecţiefoarte bună a informaţiilor de card şi tranzacţie depozitate în memorie.

14.5 CARDURILE ÎN ROMÂNIA

Primele plăţi prin carduri s-au efectuat în România in deceniul 1980 încadrul Oficiului Naţional de Turism (ONT) şi numai pentru persoanele fizicenerezidente. Bazele activităţii cu carduri au fost puse în 1993 când un număr decinci bănci, Banca Română de Comerţ Exterior, Banca Comercială Română,Banca Română de Dezvoltare, Banca Agricolă şi Banca I. Ţiriac au aderat lasistemul internaţional VISA şi în 1994 la EUROPAY devenit mai târziuMASTERCARD. In 1995, aceste bănci au constituit societatea ROMCARDspecializată în autorizarea plăţilor prin carduri şi în conexiunea cu sistemeleinternaţionale, bazându-se pe considerentul că este mai economic să seexploateze în comun nodurile de comunicaţii şi softurile unei companiispecializate decât să facă investiţii separate. Din anul 2000, pe lângăROMCARD şi-au inceput activitatea alte două centre de procesare a cardurilor

PAY NET şi PROVUS care operează pentru băncile mici. Cardurile s-au extins

72



în special după anul 2000, astfel că în 2004 existau 5 mil. de carduri, 19 bănciemitente şi peste 100 de tipuri de carduri emise.

_____________________

73

Servicii Bancare 14 Cardul Bancar

Documents

Transcript of Servicii Bancare 14 Cardul Bancar