serie nouã • anul II • nr. 25 • 16-30 septembrie 2003 • 10 ... · 2 TRIBUNA • nr. 25 •...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 25 • 16-30 septembrie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

ilustraþianumãruluiCRISTINACIOBANU

RENEGOCIEREA

IDENTITÃÞILOR

SOCIO-CULTURALE

ÎN EUROPA DE EST

Barbara EinhornLinda Racioppi Katherine O'Sullivan See

2 TRIBUNA • nr. 25 • 16-30 septembrie 2003

Povestirea este înainte de toate arta de a relata,de a comunica unui interlocutor, cu senti-mentul cert al deplinei audienþe ºi înþelegeri.

De cele mai multe ori povestirea se angajeaza pe unmotiv epic insolit, chiar senzaþional, facând deliciulascultãtorului. Povestaºul lui Llosa este depozitarulmemoriei colective. Povestaºul este asemenea unuipoºtaº care datoritã meseriei pe care o are, poves-teºte tot ce aflã. Omul gândeºte prin povestiri, adicãaºazã mereu, între el ºi lume, povestirea. Cu altecuvinte, povestirea are statutul unei unelte, al unuiprodus creat de om, al unui „obiect“ artificial princare acesta se raporteazã în mod indirect, mijlocit,la universul ambiant. Dacã povestirea are statutulunei unelte înseamnã cã omul o va folosi aºa cumîºi foloseºte oricare din uneltele sale: pentru a ac-þiona, prin ea, asupra lumii, pentru a pune stãpâni-re, cu ajutorul „disponibilitãþilor“ ei, pe acele zoneale realului ce sunt imposibile contactului direct,imediat. Povestirea devine deci o prelungire, nu amâinii omului, ci a gândirii sale, „prelungire“ princare el îºi apropie ºi îºi face accesibile zone îndepãr-tate ºi chiar necunoscute ale realului. Aºa cumomul este pretutindeni însoþit de umbra sa, civili-zaþiile pe care el le creeazã sunt întotdeauna încon-jurate de haloul impalpabil, dar mereu prezent alpovestirii. Nimic nu poate epuiza resursele povesti-torului. Suntem înconjuraþi, în fiecare clipã, depovestiri, trãim într-o lume a povestirilor, ºi adese-ori înþelegem ºi gândim lumea ca pe o imensã ºinesfârºitã Poveste. Povestirea reþine prin culoare,prin oralitatea prezentã în formula epicii scrise, darmai ales prin capacitatea de a realiza atmosfera. Eaînsemneazã câteodatã un anume climat, care te in-vitã la destãinuiri, alteori o lume reînviatã cu vechiºi grave mistere, cu un ritual magic, descins parcãdintr-o originalã înþelegere a lumii, a semnelorfundamentale. Pentru cã se petrece un adevãrat ri-tual atunci când se povesteºte, Povestaºul este pro-tejat, de ªeherezada cea vestitã, protectoarea lor,care umplea de vrajã întreaga noapte ºi tãcea, visã-toare, care juca o viaþã cu fiecare poveste. Poveºtilepe care Povestaºul le spune dezvãluie unele laturiale spiritului altminteri imperceptibile. De aceeacivilizaþii dintre cele mai puternice l-au aºezat larãscruce, uneori în inima unui palat. Prin urmare opoveste trebuie bine spusã. Este un joc pe viaþã ºipe moarte. O viziune alegoricã îl înfãþiºeazã pepovestitor stând în picioare pe o stâncã ºi isto -risindu-ºi poveºtile oceanului care se întinde subochii lui. Oceanul îl asculta, fermecat. O poveste sesfârºeºte ºi începe alta, pentru cã nu existã înche-iere. Alegoria ne spune rãspicat: dacã povestitorultace, sau dacã este silit sã tacã, nu se ºtie ce va faceoceanul. Povestirea invitã la un anume echivoc,propune cititorului alternative pentru explicareaunor fapte aparent neverosimile, le converteºteîntr-un act credibil. Mitul este indispensabil pove-stirii. Poveºtile recreezã mitul din raþiuni estetice,transformându-le într-o infiinþã posibilitate decomunicare. El devine simbol, un potenþial de su-gestii ºi de atmosferã unicã. Povestirea se bazeazãpe oralitate, pe respectarea unui ceremonial careurmãreºte redarea unei atmosfere ºi evocarea unuitimp trecut (illo tempore) mitic. Povestirea are ade-sea ºi o dimensiune iniþiaticã. Prin însãºi natura sa,Povestaºul de pretutindeni atrage atenþia cã pove-stirile trebuie ascultate pentru a înþelege tâlcul ºi nucitite. Povestirea ca „nucleu al epicului“ este un„edificiu al relatãrii, al transmiterii ºi oficierii, alascultãrii ºi integrãrii ascultãtorilor“.

Memoria este o adevãratã capcanã: îndreaptã ºipotriveºte titlul în funcþie de prezent. Povestaºulîntreþine aceastã capcanã. Faptul de a povesti este ºiastãzi foarte interesant pentru cã aceasta este plã-cerea straveche, universalã, cu un principiu deo-sebit de permanenþã. Mai întâi, pentru cã ne duceîntr-o lume în care ne închipuim întâmplãrile, nule trãim, o lume în care spaþiul ºi timpul sunt rela-tive, în care punem în miºcare personaje imposi-bile, o lume în care putem stabili ordinea. Aproapeimposibilã soluþia obiectivãrii în povestire se adoptãcu multiple elemente de fabulos. În povestireaangajatã în evocarea uºor sentimentalã a unor faptede altãdatã, participarea subiectivã e frecventã ºidefineºte specia. Esenþa de schimb a poveºtii este,fãrã îndoialaã, urmatoarea: ce va urma?

Prin acel „a fost odatã“ trecerea dincolo degraniþele lumii se strecoarã în mintea fiecãrui om,prinzând rãdãcini atât de puternice încât vom soco-ti cã tot ce s-a nãscut din mintea omului este o rea-litate indiscutabilã. Povestea este întotdeauna legatãîn primul rând de cel ce povesteºte, într-un modinvizibil, ºi legatã vizibil de cel care o ascultã. Po-vestea este publicã. Când este spusã, vorbeºte. Po-vestitorul are o singurã ambiþie: sã fie mereunevoie de el. Regula de aur a Povestaºului este sãnu vorbeascã despre el. Adevãratul povestitor esteasemenea unei neguri, care dacã o chemi, soseºtede îndatã. Frumuseþea poveºtii vine din faptul cãeste învãluitã în mister. Povestaºul este înainte detoate cel care vine din altã parte, care îi adunã îninima ‘satului’ pe cei care nu pleacã niciodatã.Povestea este temeiul credinþelor noastre. Ca sã selase vrãjit, omului îi trebuie un miez epic, relatareaunei întâmplãri, o povestire. Dintotdeauna i-a pla-cut sã spunã ºi sã asculte poveºti. În trecutulimemorial, bãrbaþii întorºi de la vânãtoare, de lapescuit sau din rãzboaie, povesteau lucruri la fel deminunate ca acelea pe care le ascultau din gurafemeilor, care-i aºteptaserã în jurul focului. Cu toþiiavem ceva de povestit. Copilãria omenirii se pierdeîn noaptea poveºtirilor, paradis uitat al speciei noas-tre. Amintirea lui transpare, ca o umbrã nostalgicã,în toate cãrþile vechi, cum este pentru noi Biblia.Unde începe povestirea, viaþa înceteazã sau, maibine spus, este suspendatã, pusã provizoriu înparantezã. În aceasta privinþã, arabii au nãscocitacum un mileniu cel mai uimitor exemplu, HALI-MA, care este prototipul universal al povestirii.ªeherezada spune, noapte de noapte, poveºtiregelui Sahriar. De multã vreme s-a înþeles aceastaca un simbol al artistului care, prin creaþie, îºiamâna moartea. O mie ºi una de nopþi de dragostenu ar fi putut face ceea ce au fãcut o mie ºi una denopþi de poveºti. Destinul a fost înºelat cu ajutorulpoveºtilor. Nu cred cã existã un popor care sã nuaibã poveºtile lui.

Povestirea presupune un lucru foarte simplu:un om povesteºte o întâmplare, pe care alþii oascultã. Aceasta este situaþia originarã. Unul, adicãPovestaºul, povesteºte pentru mai mulþi. Niciodatãinvers. Povestirea înseamnã o unicã gurã ºinumeroase urechi. Ea vorbeºte despre ceva, ea nuaratã nimic de-a dreptul. Se adreseazã prin urmareurechii, nu ochiului. E o artã a indirectului. Poves-taºul trebuie crezut pe cuvânt. Dacã ne îndoim decele auzite, povestea piere. Comunitatea ascultãto-rilor de poveºti este una religoasã sui-generis. Sau,mai nimerit, una copilãreascã. Faptele conteazã…

n

n ªtefan Turcuelev al Colegiului Naþional „George Coºbuc”

exerciþii

bour

Avem nevoie de Povestaºi?TRIBUNA

Director fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

TRIBUNA • nr. 25 • 16-30 septembrie 2003 3

editorial

R ealitãþile româneºti ale Transilvanieimedievale, în ciuda izvoarelor destul denumeroase, au ieºit relativ greu la luminã,

ceea ce le-a dat cuvânt unora sã punã sub semnulîntrebãrii însãºi prezenþa românilor în regiune.Valer Hossu vrea cu tot dinadinsul sã contrazicãaceastã aserþiune ºi o face cu mult succes.Cunoscut de mulþi ani între truditorii pe tãrâmulscrisului istoric, ne convinge ºi de aceastã datã cãexistã destule documente despre Chioar, cã acestedocumente sunt vechi ºi cã ele se referã dinbelºug la români, bãºtinaºi în zonã. O face cumult calm ºi chibzuinþã, fãrã sã contrazicã în chipdirect pe nimeni, dar convingându-ne detemeinicia gândurilor sale. Fireºte, încã din seco-lul al XVIII-lea au început sã iasã la luminã, prinefortul istoricilor ºi filologilor, temeiurile adânciale romanitãþii transilvane , atât cele þãrãneºti(iobãgeºti), cât ºi cele elitare. Prea mulþi ani larând s-a repetat faptul cã în Transilvania noi amfost un popor modest de þãrani ºi de preoþi supuºi– Iorga vorbea atât de frumos despre „sate ºi preoþidin Ardeal“! – încât am ajuns nici sã nu maicãutãm ºi sã nu mai credem altceva. O datã cuepoca modernã, s-a mai vorbit despre o intelec-tualitate de extracþie ruralã, cum a fost grupareadin „ªcoala Ardeleanã“ – strãlucitoare în manifes-tãrile sale de tip iluminist ºi naþional – ºi cam atât.Abia târziu au fost reluate strãdaniile de începutale lui Ioan Mihaly de Apºa, Ioan Cavaler dePuºcariu sau Augustin Bunea, care încercaserã sãatragã atenþia cã uneori, rar ºi dificil, românii dinTransilvania ºi din vecinãtate au fost ºi stãpâni, nudoar supuºi, cã au avut o elitã nobiliarã. ValerHossu se înscrie, aici ºi acum, în aceastã tradiþie,dând la ivealã o carte despre nobilimea Chioarului.Ca orice popor european de la cumpãna mileni-ilor I ºi II din era creºtinã, românii aveau ºi eiconducãtori puternici, fiindcã erau proprietari ºiluptãtori. Venirea valurilor de nãvãlitori dinsprerãsãrit nu a putut distruge aceastã elitã, chiar dacãi-a diminuat puterea. O loviturã grea pentrulocalnici (români, slavi, pecenegi etc.) a venitdupã 900, când ungurii – unul dintre valurile înmigraþie – stabiliþi în Pannonia au început incur-siuni de pradã ºi apoi de cucerire, înapoi, sprerãsãrit. Dupã mai bine de o sutã cincizeci de anide astfel de atacuri ºi presiuni, între secolele XI ºiXIII, Transilvania ºi zonele adiacente erauîncadrate în linii mari în Regatul Ungariei. Sepoate aprecia cã þinutul Chioarului, situat înnord-vestul Transilvaniei voievodale, la conflu-enþa cu Maramureºul, cu Sãtmarul ºi cu Criºana,a fost integrat formal în noul stat chiar maidevreme de 1200. Faptic însã, concret, la terito-riu, integrarea a început sã se producã numai însecolul al XVIII-lea, fãrã rezultate ºi urmãri spec-taculare, deoarece marea invazie tãtarã de la 1241-1242 a distrus aproape totul, inclusiv puterea destat ungarã. Cu greu au revenit stãpânii unguri înregiunea intracarpaticã. Cam de aici îºi deruleazãfascinanta „poveste“ Valer Hossu ºi o duce, cu pri-cepere ºi farmec, pânã la Marea Unire de la Alba-Iulia, din 1918. Aflãm astfel despre fondareaCetãþii de Piatrã (Chioar, Køvár), despre stãpâniisãi (între care cei mai prestigioºi ºi mai statornici

au fost regii Ungariei, principii Transilvaniei ºiîmpãraþii Austriei) ºi despre supuºii sãi. Aceºtisupuºi, care pãreau închinaþi sau plecaþi pentruvecie înaintea cuceritorului, ies din nou laluminã, dupã întemeierea districtului din jurulcetãþii. Districtul de cetate, oazã de „forþã ºiordine“, ar putea fi fondat, cum s-a întâmplat ade-sea ºi în alte pãrþi, pe un vechi nucleu politicromânesc sau româno-slav, pe o veche „vatrã deneam“, cum spune autorul. Fireºte, o datã cu sta-tul strãin au venit aici ºi stãpâni strãini, dar fãrã sãpoatã copleºi vreodatã caracterul etnic românescal districtului. De sub pojghiþa de stãpânire nouã,subþire ºi neclarã, au ieºit repede la ivealã vechiistãpâni, cnezi ºi voievozi. În þãrile cu puterepoliticã româneascã ºi ortodoxã de la sud ºi est de Carpaþi, aceºti cnezi ºi voievozi (juzi, jupani ºialþii) s-au adaptat în mare mãsurã exigenþelorstatale locale, de model feudal bizantino-slav,devenind boieri; în Transilvania situaþia era cutotul alta, pentru cã puterea statalã nu eraromâneascã ºi ortodoxã ºi nici feudalismul deimport nu era bizantino-slav, ci occidental. Înaceste condiþii – ne spune autorul – elitaromânilor din Chioar a oscilat între un statut desupunere ºi unul de libertate, tinzând adesea sprenobilitate ºi eºuând nu de puþine ori în rândulsupuºilor iobagi ºi jeleri. Natural, cum ne aver-tizeazã ºi titlul cãrþii, sunt urmãriþi mai ales ceicare au reuºit sã devinã nobili, „nobili voievozi“,nobili „adevãraþi“ sau conaþionali, adicã sã seplieze dupã regulile jocului ascendenþei socialeoficiale.

Cetatea ºi districtul Chioar, situate la zone de confinii, n-au urmat nici destinul politic alTransilvaniei voievodale, nici al Pãrþilor Vestice, ciau avut o soartã aparte, trecând sub administraþiiºi regimuri variate. În vremea acestor avataturi,soarta elitei româneºti a fost mai bunã sau mairea, dupã noroc. Oricum, dintre români – neasigurã Valer Hossu – s-au ridicat „nume deprestanþã“, juzi ai satelor, luptãtori la hotare, laCãlugãreni ºi Giurgiu, alãturi de Mihai Viteazul,sau în Polonia, alãturi de ªtefan Báthory, purtã-tori de blazoane regeºti, princiare ºi împãrãteºti,cavalereºti, puºcaºi, pixidari ori drabanþi, cãrtu-

rari, profesori, episcopi, dregãtori, revoluþionari,deputaþi etc. În evul mediu ºi în marea parte aepocii moderne, aceºti oameni vajnici au þinut larangurile lor nobiliare, deºi majoritatea nu erau„nobili adevãraþi“, ci aveau o nobilitate condiþiona-tã, erau nobili „de-o serie“ ori erau un fel de liber-tini cu pretenþii. Unii au þinut sã se numeascã,plini de mândrie, nobili chiar ºi atunci când luauîn chirie, spre a lucra, sesii iobãgeºti de la mariistãpâni feudali. Un punct de reper în viaþaChioarului a rãmas domnia lui Mihai Viteazul,care ºi-a rezervat cetatea ca loc de adãpost ºi ºi-anumit propriul cãpitan aici, dãruindu-i pe local-nici cu statutul de libertate – ceea ce în ochii lorechivala cu înnobilarea globalã – dupã modelulsecuiesc. „Libertatea lui Mihai Viteazul“ a rãmas oamintire ºi o aspiraþie, mereu invocatã apoi, chiardacã numele eroului de la Cãlugãreni, acum pro-hibit, era trecut sub tãcere. Autorul a reuºit sãalcãtuiascã un portret colectiv impresionant alelitei româneºti din Chioar, portret prin carenobilimea aceasta se înfãþiºeazã aºa cum a fost: un grup de oameni din fruntea comunitãþiilor, de obârºie strãveche, cu sentimentul statorniciei,stãpâni pe sine, dar supuºi de la un timp, cuarmele, altor stãpâni. În ciuda supunerii – neasigurã printre rânduri Valer Hossu – aceºti cneziºi voievozi români nu s-au lãsat intimidaþi ºidizolvaþi în masa strãinã, deºi au trecut prinmomente dificile. Supunerea lor a fost adeseaaparentã ºi temporarã. Pentru a rãmâne în frunteaturmei lor, pentru a-ºi pãstra averea lor, adicãpentru a supravieþui cu demnitate – omul fãrãproprietate poate ajunge uºor ºi fãrã demnitate! –au luptat pentru noii stãpâni, ajungând rãzboinicide temut, au plãtit impozite grele, au muncitchiar cu propriile mâini pãmântul, au fost soli,dascãli, preoþi, rebeli etc., cu un cuvânt, au fostde toate. ªi nimic din ceea ce este omenesc nu le-a fost strãin. Mulþi dinte ei au dobândit titlurinobiliare ºi chiar blazoane, marcate în diplomescrise pe pergament, pe care le-au preþuit ca peicoane. Aici stã secretul marii energii româneºticare s-a revãrsat din Chioar atunci când a fostnevoie: elita, aºa tulburatã ºi scãzutã cum a ajunsea, a stat mereu în fruntea poporului rural ºi l-aghidat. Iar un popor care are elitã autenticã este salvat,pentru cã existã, vieþuieºte ºi se perpetueazã. Carteaaceasta este un exemplu grãitor al felului în careistoria localã – privitã adesea „de sus“, cu oarecareîngãduinþã superioarã – poate deveni istorie mare,demnã de ochii oricãrui cititor, oricât de exigent.

n

Un popor care are elitã autenticã este salvatn Ioan-Aurel Pop

Cristina Ciobanu Free Life I


Societate ºi civilizaþieTârgu Mureº, Ed. Universitãþii Dimitrie

Cantemir, 2002

Împlinirea a ºapte decenii de viaþã a profesoru-lui Marcel ªtirban a prilejuit foºtilor sãi stu-denþi, doctoranzi ºi prietenilor, publicarea

unui bogat volum de studii sub egidaUniversitãþii „Dimitrie Cantemir“ din TârguMureº, intitulat „Societate ºi Civilizaþie“, apãrut laEditura Universitãþii, 2002. 786 p.

Volumul a fost pregãtit de doctoranzii sãi:Cãlin Florea ºi Ciprian Nãprãdean, primul, lectorla Universitate, al doilea, profesor în învãþãmân-tul preuniversitar din Târgu Mureº. Cuvântulomagial, adresat profesorului Marcel ªtirban,aparþine profesorului Gheorghe Iancu, prefaþa ºibibliografia lucrãrilor, îngrijitorilor ediþiei, iarcolaboratorii, în numãr de 52, sunt colegi de laUniversitatea „Babeº-Bolyai“ ºi Institutul deIstorie din Cluj, de la Universitatea „DimitrieCantemir“ din Târgu Mureº, din Oradea, Sibiu ºi25 de doctoranzi, sau foºti doctoranzi, ai profe-sorului Marcel ªtirban.

Studiile sunt grupate pe cinci principale teme:Afirmarea credinþei creºtine (13); Viaþa politicã:gândire ºi acþiune (14); Viaþa economicã ºi finan-ciarã: reforme ºi realitãþi (8); Culturã ºi civilizaþie(10); Context european. Relaþii internaþionale.Românii de peste hotare (6).

„Volumul este – aºa cum a dorit profesorul sãr-bãtorit – o carte deschisã pentru istorici de toate vârstele,cu preocupãri de cercetare din toate epocile, cu o largãarie tematicã. Autorii articolelor sunt din generaþiiînfrãþite care vor sã transmitã mesajul profesiunii lor decredinþã: chemarea pentru o reconstituire istoricã realã,profundã, complexã ºi obiectivã, toate pe cât stã înputinþã istoricului“ (p. 18).

Ei au în vedere istoria Þãrii româneºti dar ºi aromânilor de peste hotare, o tematicã izvorâtãdintr-o obligaþie reciprocã: „de a nu-i uita pe cei dinurmã, oriunde ar fi ºi, de a nu ne uita, nici ei, oricum arfi“ (p. 17).

Prima secþiune strânge la un loc studiile dedi-cate problemelor religioase din primele veacuricreºtine pânã spre sfârºitul secolului XX, într-osuccesiune cronologicã: Monumente funerare creºtine(Nicoleta Man), Ideea latinitãþii ºi a continuitãþiiromânilor în opera umanistului Enea Silvio Piccolomini(sec. XV) (Ovidiu Mureºan), Mãrturii ale SfântuluiScaun despre români (sec. XVI) (Ioan Aurel Pop),Ordinul Sfântului Spirit în Transilvania (LidiaGross), Unirea religioasã din 1699-1701 (OvidiuGhitta), Biserica Bob la 1799 (Al. Matei), Din legislaþia Bisericii Catolice, sec XX (IoanFurtunã), Bisericã ºi societate. Episcopia Greco-Catolicã a Maramureºului (1930-1940) (VirelRusu), Raporturile României cu Sfântul Scaun 1945-1950 (Ioan Marius Bucur), Raporturile dintre put-erea politicã ºi Biserica Românã Unitã în judeþeleMureº-Turda ºi Târnave (1964-1972) (CãlinFlorea), Istoricul pr. Silvestru Augustin Prunduº(Valeriu Median), Raporturile dintre BisericaOrtodoxã Românã din Basarabia ºi Biserica Ortodoxãdin Iaºi (1918-1940) (Marin Mihãilescu),Raporturile dintre Biserica Ortodoxã Românã din

Basarabia ºi stat de la Stalin la Hruºciov (VeronicaDudnic).

Studiile dedicate vieþii politice au aceeaºi vastãcuprindere ca timp ºi spaþiu, din evul mediu româ-nesc pânã în cea mai contemporanã istorie: Scaunele româneºti Sãliºte ºi Tãlmaciu (NistorNicolae), Evenimentele revoluþionare de la 1848 înpãrþile sãtmãrene (Viorel Ciubotã), Acþiunile revo-luþionare ale românilor din nord-vestul Transilvaniei înperioada post-paºoptistã (Blaga Mihoc), DimitrieMoldovan în corespondenþa (1857-1865) (IoanaBotezan), Mitropolitul Al. Sterca Suluþiu la 1861(Gelu Neamþu), Take Ionescu în Parlamentul þãrii(1884-1891) (Ciprian Nãprãdean), Andrei Oþetea în Basarabia 1917-1918 (Stelian Mândruþ), 1 Decembrie în conºtiinþa maramureºenilor (RozaliaVarga), Iuliu Maniu în 1919 (Gheorghe Iancu),Bihorul ºi naþionalii de la 1919-1926 (Ion Zainea),Uniunea Popularã Maghiarã (1944-1946) (LonhartTamas), Elita politicã democraticã ºi securitatea (ianuarie-mai 1950) (Virgiliu Þârãu), Discursul oficial comunist (Cãlin Morar-Vulcu), Parlamentul în România (1990-2001). Percepþii ºi evaluãri (FlorinAbraham).

Reformele ºi realitãþile economico-financiareurmãrite în volum au ca punct de plecare o bunãparte din veacurile XIX-XX: Legea urbarialã din1846-1847 (Liviu Botezan), Sistemul bancar românesc din Transilvania; reformã ºi încadrare în sistemul bancar european (1892-1907) (Mihai D.Drecin), Industria metalelor preþioase în perioada in-terbelicã (Mircea Baron), Reforma agrarã în secuime,1919-1940 (Ludovic Bathory), Reforma agrarã ºi saºiiîn aceeaºi perioadã (Vasile Ciobanu), Etnicii minoritariîn economia judeþului Mureº 1919-1940 (Virgil Panã),Reforma agrarã din 1945 în judeþul Hunedoara (DariusMiheþ) ºi Colectivizarea agriculturii într-un sat arãdean(Gabriel Sala).

Aspecte ale culturii ºi civilizaþiei din Transilva-nia, sunt cuprinse în volum, cu un veac maiînainte, din veacul luminilor, pentru a se opri lasfârºitul perioadei interbelice, la jumãtatea secolu-lui al XX-lea: Alimentaþia în veacul XVIII (Susana ºiAvram Andea), Tipurile de „strãin“ în imaginarul social – sec XX (Monica Sãlãgean-Florea), Astra îndeceniul trei (Valer Moga), Centrul studenþesc „PetruMaior“ din Cluj – 1919-1925 (Anamaria Stan), Presa sãlãjanã – deceniile I-IV (Dãnuþ Pop),Învãþãmântul preuniversitar în judeþul Satu Mare, 1919-1940 (Gheorghe Toduþ), la Târgu Mureº (LucianDomºa) ºi cel agricol din vestul þãrii (1881-1940)(Virgil Valea), Locuinþa urbanã în România interbelicã(Ghizela Cosma), Formarea personalului de specialitate în domeniul ocrotirii ºi asistenþei sociale(Crina Diaconu).

Ultima secvenþã depãºeºte ca spaþiu geograficgraniþele þãrii ºi are în vedere, cu o excepþie veaculal XX-lea: Alianþele României la începutul secolului XX(Vasile Vesa), Din rezistenþa intelectualã europeanã(1939-1945) (Marcela Sãlãgean), Armata a 3-aromânã în noiembrie 1942 (Ottmar Traºcã),Minoritãþile etnice ºi securitatea europeanã la sfârºit ºiînceput de veac (XX-XXI). Studiu de caz: România(Adrian Ivan ºi Vasile Vesa), Imigraþiile în SUA – leg-islaþie ºi etape în epoca modernã ºi contemporanã (MariusGuºeth) ºi Referendumul unional din 1991 (EduardBoboc).

Spaþiul tipografic nu ne îngãduie comentariipentru fiecare studiu în parte, deºi ne-ar fi plãcutsã o facem. Ne vom rezuma la a formula doarcâteva concluzii ºi mai ales a le recomanda cutoatã cãldura lecturii cititorilor revistei „Tribuna“,ºi nu numai lor.

În primul rând trebuie sã spunem cã titlurilelor, date în întregime sau numai ideea principalã,ori subiectul, confirmã încadrarea lor în ceea cesugereazã titlul volumului: „Societate ºiCivilizaþie“. Pentru profesorul Marcel ªtirbanCulturã – Civilizaþie înseamnã suma istoriilornaþionale ºi universale dintr-un timp istoric dat,de aici ºi diversitatea studiilor din volumul oma-gial, o diversitate tematicã, în spaþiu ºi timp, cir-cumscrise toate problemelor fundamentale dinistoria localã sau naþionalã, cu implicaþiile lor însau dinspre istoria universalã.

Autorii studiilor pot fi împãrþiþi în douã prin-cipale grupe: istoricii consacraþi, apropiaþisufleteºte de profesorul Marcel ªtirban – colegiisãi de la Institutul de Istorie „George Bariþiu“, dela Universitãþile din Cluj, Târgu Mureº, Oradeaºi Sibiu ºi tinerii istorici a cãror formare a fosturmãritã – ºi este urmãritã – prin pregãtirea doc-toratelor sub îndrumarea Domniei Sale.Proporþia lor e la paritate ºi are din punctul nos-tru de vedere o semnificaþie deosebitã: încredereaistoricilor consacraþi, autori ai studiilor dinvolum, în istoricii tineri , în formare, prezenþi ºiei în volum alãturi de Domniile lor. Este unlucru pentru care trebuie sã le mulþumim ºi lesuntem recunoscãtori.

Am mai vrea sã spunem cã studiile istoricilorconsacraþi, în numãr de 15, au drept subiect temecircumscrise problemelor urmãrite de profesorulMarcel ªtirban fie în lucrãri de cercetare, fie încursuri universitare. Pe de altã parte articoleletinerilor istorici reprezintã subiecte luate dintezele lor de doctorat, susþinute sau în curs depregãtire. De aici ºi diversitatea lor tematicã. uniiau fost sau sunt conduºi de profesorul Marcelªtirban (25) iar o altã parte (13) au avut sau aualþi îndrumãtori,dar au fost ºi studenþi ai profe-sorului ªtirban.

Se cere subliniat ºi faptul cã diversitatea tem-aticã este susþinutã de o mare diversitate aizvoarelor folosite. Pot fi întâlnite la subsolul arti-colelor, alãturi de istoriografia ce se impunea,

cartea

n Cãlin Florea

Un omagiu al tineriloristorici ºi al prietenilor

Cristina Ciobanu White & Gold


izvoare arheologice ºi narative strãine ºi interne,documente de arhivã inedite, statistici, memorii,corespondenþã, presã, legislaþie, surse orale, toate foarte bogate prin conþinutul ºi semnificaþialor. Sunt în multe studii (18) ºi reproduceri dedocumente, integral, în lb. originalã ºi în tra-ducere. Noi credem cã sunt respectate toate rigorile ºtiinþei scrierii istoriei, ºi cele tehnice ºi cele statistice. Primele au fost asigurate deîngrijitorii ediþiei, iar stilul, ce dovedeºte afir-marea personalitãþii fiecãrui autor, consacrat sauspre afirmare, are frumuseþea lui datã tocmai devarietatea sa, ce dã culoare unitãþii întreguluivolum.

Am vrea sã stãruim în câteva fraze ºi asupraunor date desprinse din biografia profesoruluiMarcel ªtirban ºi mai ales sã reproducem dinconsideraþiile profesorului Gheorghe Iancu, demare sensibilitate întemeiate pe o profundãcunoaºtere câºtigatã vreme de 35 de ani ºi pe oautenticã ºi frumoasã prietenie concretizatã înmulte colaborãri comune ce dateazã din 1967.

Profesorul Marcel ªtirban cunoaºte un drumascendent pe care îl considerã cel mai firesc ºibenefic pentru cariera sa de istoric cercetãtor ºiprofesor. A terminat Facultatea de Istorie dinCluj în 1957, este arhivist principal ºi apoi ºef de

filialã la Arhivele Statului din Alba Iulia ºi Blaj(1957-1965), cercetãtor ºtiinþific la Institutul deIstorie din Cluj (1965-1977), lector, conferenþiarºi profesor la Universitatea „Babeº-Bolyai“ (1977-1997), profesor la Universitatea „DimitrieCantemir“ din Târgu Mureº (din 1995) ºi, înaintede terminarea facultãþii, pedagog ºi profesorsuplinitor la douã ºcoli din Blaj - (1950-1953),ceea ce înseamnã la un loc, 50 de ani de activitatela împlinirea a 70 de ani de viaþã.

O jumãtate de veac de viaþã activã pusã înslujba cercetãrii ºi învãþãmântului istoric româ-nesc. „Pasiunea spre cercetare, discreþia, calmul, spiritulde colaborare onestã, respectul faþã de foºtii profesori ºi decolegi, au dat – spune profesorul Iancu - relief unuicercetãtor de excepþie“ (p. 23). Apoi „ a abordat o paletãtematicã bogatã ºi variatã – scrie tot Domnia sa - ca ºicadru didactic. A cercetat ºi a scris despre fenomene eco-nomice, politice, culturale ale României interbelice, cu oinsistenþã aparte asupra celor din Transilvania. Titlurilestau cuminte înºirate în lista bibliograficã“(p. 31-44)iar lectura lor ºi viaþa profesorului Marcel ªtirbanconfirmã cã „ în tot ce a fãcut, temeinicia, nu l-apãrãsit niciodatã … cã în viaþa sa, Marcel ªtirban apresãrat petale de onestitate, omenie, de bun simþ,cumpãtare, de respect, ºtiinþã, competenþã ºi de dragoostefamilialã ºi de semeni“ ( p. 24-25).

Am mai vrea sã spunem ceva legat de cur-surile profesorului Marcel ªtirban ºi stilul scrie-rilor sale, citându-l tot pe profesorul Iancu.Vãzând în studenþi pe proprii sãi copii „ i-a înþeles,i-a îndrumat, strãduindu-se sã le þinã prelegeri atractive,de o aleasã þinutã ºi plastice“ (p. 24) iar despre stilullucrãrilor sale spune cã este „unul de o originalitatefrapantã; este o îmbinare de raþionalitate ºi simþire, desobrietate ºi poezie“ (p. 28).

Ne vom opri aici cu prezentarea volumuluiomagial dedicat profesorului Marcel ªtirban,dorind sã subliniem din nou cã el este semnulrecunoºtinþei din partea foºtilor studenþi ºi aidoctoranzilor ºi semnul prieteniei din parteacolegilor de la Cluj, Târgu Mureº, Oradea ºiSibiu; cã a fost pregãtit ºi editat de Universitatea„Dimitrie Cantemir“ din Târgu Mureº, condu-cerii cãreia, prorectorului profesor AlexandruBogdan Murgu ºi decanului Facultãþii deGeografie – Istorie, profesor Bedelean Ioandorim, ºi pe aceastã cale sã le transmitem, înnumele profesorului Marcel ªtirban ºi al îngriji-torilor volumului, întreaga gratitudine ºirecunoºtinþã, iar revistei „Tribuna“, mulþumirilenoastre cã a gãzduit în paginile sale prezentareavolumului „Societate ºi Civilizaþie“.

n

FLORINA ILISChemarea lui Matei

Cluj-Napoca, Ed. Echinox, 2002

F lorina Ilis a scris o carte excelentã din toatepunctele de vedere. Romanul Chemarea luiMatei , apãrut la Ed. Echinox în 2002, are

toate ingredientele unui roman de cea mai bunãfacturã. Dispunând de o intrigã specific postmo-dernã ºi de o construcþie pe mãsurã, de o viziuneideaticã mai degrabã neomodernã (identitate,transcendenþã etc.) ºi de personaje bine conturate,cartea în discuþie are toate ºansele sã devinã ocarte antologicã în proza tinerei generaþii (pro-moþii).

Nu cred cã folosirea textelor într-o limbãstrãinã, ca engleza, este, în contextul actual, oinovaþie (aºa cum considerã A. Marino*). Cumnu cred nici cã Florina Ilis este un pionier înprivinþa temei abordate: sciziunea real/virtual,proces în care calculatorul reprezintã instrumen-tul principal al morbului schizoidian. Ideea esteomniprezentã în spaþiul virtual. Internetul nueste aici un „erou“ de roman, cum spune acelaºicritic de idei, ci promotorul unui conflict interiorproiectat pe o idee cam bãtãtoritã: tiraniaaparenþelor. Evident cã problema este milenarã,însã maniera în care o atacã Florina Ilis pepalierul narativ este dacã nu originalã, cel puþinpasionantã. Eroul principal rãmâne Matei, uninformatician profesionist ºi pentru care, în modfiresc, calculatorul reprezintã totul. De altfel,romanul începe cu dialogul dintre Matei ºi ooarecare Angel, nick sub care se ascunde un boot ,cum s-ar spune în limbajul informatic, lipsit depersonalitate, dar dotat cu capacitatea de a comu-nica într-un limbaj simplu, colocvial. Ce sur-prinde este faptul cã acest boot îi trimite lui Mateimesajul I love you, cel cu care debuteazã textulpropriu-zis. Este însã doar o strategie a autoareide a ne face sã credem cã acolo, în spatele nick-ului, se aflã cu adevãrat o fiinþã. Progresiv,

lucrurile devin limpezi. Angel nu existã concret,este un program, poate chiar un virus, inoculat înmintea lui Matei de cãtre... Matei însuºi: „... cumsã fie totul în ordine când stau aici în biroul ãstapânã noaptea târziu în faþa calculatorului iubind ofemeie, Angel, într-o lume virtualã în care totul eposibil, dar nimic nu ajunge vreodatã sã se actua-lizeze în lumea realã“. Iatã primul simptom deordin psihopatologic ce reflectã sciziunea inte-rioarã a eroului. Când douã dimensiuni opusesunt raportate una la cealaltã, când uneia dintreacestea i se atribuie mai multã consistenþã onto-logicã (în cazul lui Matei dimensiunea virtualãeste „mai realã“), ceea ce rezultã e o stare cripticãîn care aparenþele (detaliile lumii concrete) par afi consecinþele unei manipulãri, ale uneiiluzionãri în masã de cãtre o forþã absconsã: „ªidacã în fiecare zi suntem furaþi cu un minut, nise spune cã e ora ºapte, când de fapt ºi de drept eora ºapte fãrã un minut, cine-mi dã mie înapoiacel minut din viaþa mea...?“. În parantezã fiespus, drogurile provoacã aceeaºi paranoia. Aºadar,realitatea concretã începe sã fie negatã, în favoareaceleilalte, virtuale. Iar boot-ul, ca reprezentant alacesteia, devine un fel de zeu, o entitate transcen-dentã, chiar dacã personalizatã: „M: Who areyou?, A: I’m your angel“. În lumea virtualã nick-ul este nu doar o fizionomie simbolicã, este defapt singura fizionomie posibilã ºi, din acestmotiv, este mai mereu asociatã semnificatuluiprins în cuvântul care o slujeºte (spre exemplu,atunci când stai de vorbã cu un nick de genulnegro senzaþia, venitã inconºtient ºi firesc, e aceeacã cel care îþi rãspunde este un negru). Întrucât înmediul virtual totul este posibil (ºi imposibil),Angel poate fi realmente un înger. Ipotezã pe careautoarea o confirmã subtil cãci, dupã ce Matei secãsãtoreºte în mod tot virtual cu acest boot, des-tinul sãu capãtã un alt ritm ºi, automat, altenuanþe. Inutil sã redau aici povestea de dragostedintre Matei ºi Anamaria, impecabilã prin tragis-mul ei, fiind vorba de o dragoste interzisã. Arînsemna sã povestesc cartea, lucru pe care nu îlintenþionez. Intuiesc însã douã puncte importante

care ar constitui, dihotomic, acceptarea ºi respec-tiv respingerea unei teze. Calculatorul, orice s-arspune, este o prelungire a noastrã, a creieruluinostru, a nevoii de a cuprinde ºi pãstra totul.Lucru imposibil, desigur. Ei bine, teza ar aveaurmãtoarele coordonate. Nevoia aceasta acuprinderii exhaustive este o componentã funda-mentalã a omului. A existat întotdeauna un suro-gat al calculatorului, iar acesta a fost imaginaþia.A. Marino trimite, pe bunã dreptate, la roman-tism. Lumea imaginatã este o lume transcenden-talã. Din acest motiv ea pare cã ar putea cuprindetotul. Calculatorul nu este o invenþie tehnologicãîntâmplãtoare, este o invenþie menitã sã susþinã ºiaccentueze utopia potrivit cãreia totalitatea arputea fi tangibilã. Scene precum cea în careAnamaria îl plimbã pe Matei prin Louvru (cuajutorul Internetului), deºi cei doi stau într-unoarecare Muzeu de artã din România, sunt suges-tive în acest sens. Ei bine, aceastã totalitate are odublã semnificaþie. Mai întâi una orientatã spretranscendent, cum am semnalat deja, ºi în cadrulcãreia calculatorul reprezintã mijlocul accederii lamântuire, divinitate etc. (: „revelaþia e la îndemâ-na oricui, Internetul funcþionând pe acelaºi prin-cipiu ca al creºtinismului timpuriu, orice se poatemântui, nu trebuie decât sã urmezi calea (…) clickhere ºi mântuirea poate fi a ta.“), iar apoi una orientatã spre imanent ºi în care este abordatãproblema identitãþii, calculatorul fiind aici oglin-da celui care îl manipuleazã. Celei dintâi îi cores-pund dialogurile dintre Ilarie ºi Matei, iar celeidin urmã procesul pierderii identitãþii sugerate depierderea unui banal miros de aftershave . Devreme ce ambele semnificaþii sunt proiectate peposibil, pe virtual, urmeazã cã nimic din ceea cese întâmplã în aceastã carte nu e sigur. Detaliufãrã importanþã, atâta timp cât existã o certitudineesenþialã: calculatorul, respectiv echivalentul sãu:imaginaþia. Ilarie îl/o acceptã ca atare, ca mijloc deactivare a credinþei: „Ilarie (...) a înþeles,inconºtient sau nu, cã trebuie sã se foloseascã detehnologie ºi nu sã o proclame ca pe-o unealtãoribilã a diavolului...“. Lui Matei, însã, aceastã

Cum ar fi dacã ai fi cãsãtorit cu un înger

à

n Dorin Mureºan


prelungire a propriei fiinþe îi va fi fatalã. Pentrucã nu are un obiectiv precis, pentru cã este, pre-cum o oglindã, redundantã. De unde ºi starea depierdere identitarã: „dumnezeule, cum îmi scapãºi trupul acesta de sub control“. Aºadar, pe de oparte acceptarea acestei prelungiri ca fiind pro-lificã, ºi, pe de altã parte, respingerea ei, ca staremalignã de autocuprindere.

În ceea ce priveºte construcþia, cursivitateafrazelor este întreruptã sau, mai bine spus, estesuspendatã, rezultând un ritm fragmentat, haluci-nant, ce mãreºte starea de confuzie. Dar aceastãconfuzie nu dãuneazã coerenþei ºi consistenþeiromanului. Este una care planeazã mai degrabãasupra atmosferei ce emerge din el. Sunt, depildã, douã scene excelent realizate care amplificãstranietatea atmosferei, cea din compartimentulde tren, unde Matei întâlneºte o femeie nebunã

(autoarea!), ºi cea de la secþia de poliþie, undeadevãrurile subiective, relative, ale celor doi pro-tagoniºti (Matei ºi poliþistul) sunt raportate unulla celãlalt, ca douã perspective complementareasupra aceleiaºi realitãþi. Ei bine, trunchiereafrazelor care compun aceste fragmente nudãuneazã coerenþei lor, ci parcã le amplificã, ledezvoltã, punându-l automat pe cititor sã gân-deascã. Acesta din urmã îºi opreºte lectura, nupentru a relua fraza, ci pentru a-ºi clarifica, men-tal, chestiunile abordate. Fiindcã ele sunt aruncatefragmentar, activându-i atenþia distributivã. (Esteºi motivul pentru care, pe ultima paginã a primeicãrþi – individuale – a Florinei Ilis, Coborârea de pecruce , se vorbeºte, în privinþa scrisului ei, despre„redescoperirea plãcerii de a citi“).

Ceea ce aº reproºa autoarei ar fi ultima paginãa cãrþii. Moartea lui Matei nu este justificatã nicimãcar de eºecul sãu existenþial, deºi poate cã unii

preferã acest tip de sfârºit melodramatic. Sã nuuitãm cã procesul acesta schizoidian, în care rolulprincipal îl are calculatorul, este astãzi destul degeneralizat. Matei nu este un caz singular, estedoar prototipul individului (nici mãcar postmo-dern) care se cautã în virtual (imaginar), aºa cuma fãcut-o omul dintotdeauna.

Florina Ilis demonstreazã cã pe tãrâmul prozeise face ceva ºi se face bine. Dacã alþii cred con-trariul, îi invit sã parcurgã acest roman excelent.

PS: ªi încã ceva, de data aceasta autoarei: nudoar A. ºtie taina.

n

* Adrian Marino, Între virtual ºi real, înObservator cultural , nr. 156/2003.

KÁROLY VEKOVLocul de adeverire din Alba-Iulia. Secolele XIII-XVI

Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca,2003

Rezultat al cercetãrii asidue ºi îndelungate afondurilor arhivistice, colecþiilor de docu-mente ºi a unei impresionante bibliografii,

volumul semnat de Károly Vekov îºi propune, ca obiectiv major, sã trateze principalul aspect alactivitãþii capitlului din Alba-Iulia în calitatea sade loc de adeverire, emiterea de documente , analizatãatât din punctul de vedere al naturii ºi moduluide consemnare a actului juridic, cât ºi din acela alorganizãrii locurilor de adeverire ºi al rolului cultural al personalului acestuia. Analizãtemeinicã ºi minuþioasã a multiplelor aspectelegate de practica scrisului, activitatea ºi menta-litãþile juridice ºi viaþa spiritualã a Transilvanieimedievale, investigare pertinentã ºi echilibratã a interacþiunii membrilor organismului socialmedieval cu suprastructura acestuia, lucrarea seafirmã, în acelaºi timp, ca o incursiune istoricã celãmureºte arii mult mai largi decât acelea legatepropriu-zis de menirea principalã a locurilor deadeverire. Finalizatã ca tezã de doctorat sub coor-donarea reputatului cercetãtor Lajos Demény,aceastã cercetare resimte însã, în principal,amprenta primului sãu coordonator, marelesavant ºi autenticul istoric medievist care a fostprofesorul clujean Francisc Pall, faþã de careautorul îºi exprimã datoria sa de recunoºtinþã.

Locurile de adeverire (cunoscute, de-a lungulepocii medievale, sub denumirile de loca credibilia,loca testimonialia, loca solempnia sau conventus credi-bilis) constituie o instituþie singularã în Europa,specificã regatului medieval al Ungariei. Înîndelungata perioadã în care a funcþionat înaceastã calitate, capitlul din Alba-Iulia s-a afirmatca una dintre principalele instituþii emitente dedocumente din Transilvania medievalã. În pofidarolului deosebit pe care l-au avut locurile de ade-verire în cadrul sistemului feudal central-euro-pean, inclusiv în Transilvania, atât instituþia pro-priu-zisã, cât ºi activitatea personalului care afuncþionat în cadrul acesteia de-a lungulveacurilor continuã sã prezinte numeroasenecunoscute, datorate, foarte probabil, tocmai

multiplelor solicitãri cãrora se vãd obligaþi sã li sesupunã istoricii care se aventureazã în strãbatereaacestui teritoriu fascinant ºi complex.

În pofida aparenþei sale hibride, primul capitolal lucrãrii (Condiþiile economice ºi sociale din EuropaCentralã ºi rolul lor în formarea practicii scrisului)reprezintã o necesarã introducere în problematicaemiterii documentelor în societatea medievalã,autorul asumându-ºi obligaþia de a-l introduce pecititor în probleme cum ar fi: trãsãturile specificeale dezvoltãrii social-economice în EuropaCentralã, evoluþia documentului privat din anti-chitate pânã în epoca feudalã sau activitatea insti-tuþiilor emitente de documente din EuropaOccidentalã. El este în mod fericit completat de oamplã ºi consistentã investigare a procesului con-stituirii ºi organizãrii locurilor de adeverire ºi arelaþiilor acestora cu biserica ºi puterea de stat,care constituie obiectul celui de-al doilea capitolal acestei lucrãri. Evidenþierea creºterii progresivea rolului instituþiilor ecleziastice în cadrul sis-temului juridic al regatului medieval ungar esteefectuatã de Károly Vekov în paralel cu analizaîndelungatului proces de restructurare a societãþiimaghiare în curs de sedentarizare, de reaºezare asistemului sãu de valori. Pe baza unei ampleinformaþii documentare, autorul analizeazã, cuspirit de pãtrundere, procesul de sporire a impor-tanþei practicii scrisului pe parcursul secolelor XI-XIII ºi diminuarea treptatã a ponderii oralitãþii încadrul procedurii judiciare ºi al activitãþilor legatede aceasta.

Începând cu cel de al treilea capitol al lucrãrii,Károly Vekov intrã în miezul problematicii abor-date, focalizându-ºi atenþia asupra activitãþii locu-lui de adeverire din Alba-Iulia, analizatã sub mul-tiplele aspecte ale manifestãrilor sale. Merituoasãeste preocuparea consecventã a autorului de aface luminã în direcþii de cercetare – începuturilecapitlului din Alba-Iulia, debutul funcþionãrii saleca loc de adeverire, diferitele vicisitudini care auafectat aceastã activitate de-a lungul secolului alXIII-lea – în care progresele se lasã aºteptate defoarte multe decenii. În pofida impactului negatival numeroaselor crize ºi sincope pe care le-a par-curs societatea transilvãneanã medievalã, con-statãm cã activitatea capitlului – exprimatã prinnumãrul mereu mai mare de documente emisede la un deceniu la altul ºi prin diversificarea

continuã a acestora – a fost, în ansamblul sãu, unaascendentã. O foarte consistentã parte a lucrãriieste consacratã activitãþii de emitere a docu-mentelor, analizatã sub multiplele sale aspecte –conþinutul documentelor ºi fazele emiterii lor,activitatea internã a locului de adeverire, rapor-turile capitlului cu societatea feudalã – urmatã, la rândul ei, de o analizã formalã a documenteloremise de locurile de adeverire, din punct devedere al caracteristicilor lor interne ºi externe, ºi,de asemenea, de o amplã ºi documentatã recon-stituire a cancelariei capitulare ºi a modului ei defuncþionare. În sfârºit, în remarcabilul capitol alVI-lea, consacrat contribuþiei capitlului din Alba-Iulia la dezvoltarea culturii în Transilvania,autorul ne propune o descifrare pasionantã ºisubtilã a intereselor culturale ale unor oamenicare, dincolo de activitãþile lor de rutinã, ºi-auafirmat, în numeroase cazuri, calitatea lor de per-sonalitãþi creatoare, deschise marilor curente cul-turale ale epocii lor. Lucrarea este completatãprintr-un numãr de anexe tabelare care prezintãdocumentele locului de adeverire emise în se-colul al XIII-lea, dimensiunile documentelor pepergament ºi hârtie ºi, în sfârºit, o foarte completãºi folositoare listã a personalului locului de ade-verire din Alba-Iulia (prepoziþi, cantori, decani,arhidiaconi, canonici ºi alþii) din intervalul 1196-1556.

Prezentând toate caracteristicile de structurã ºide conþinut ale unei lucrãri „clasice“, cartea luiKároly Vekov trebuie receptatã ca o adevãratãpiesã de rezistenþã, o cercetare solidã, profundã ºiausterã a unor realitãþi istorice fundamentale pen-tru istoria societãþii ºi a culturii Transilvaniei evu-lui de mijloc.

n

à

n Tudor Sãlãgean

Un istoric ºi un loc de adeverire

Cristina Ciobanu After Life


Î n nota în care ne-am obiºnuit, anii din urmãau fost bogaþi editorial pentru autorii depoezie, aducând în prim-plan (mãcar în

cronicile literare) volume ale unor foarte tineripoeþi. Departe de a fi monotone, sincrone camodalitãþi discursive, ideologii literare etc., acesteopere contureazã un relief heteroclit, cu urcuºuriºi coborâºuri, aºadar cât se poate de interesant:tinerii experimenteazã lucid, au lecturi ºi modéleculturale diverse, pe care le apãrã ºi le comenteazã(nu o datã polemic). Nu cred cã se mai poatevorbi azi de solidaritate generaþionalã sau în cadrulunei ºcoli literare comune, ci de solidaritateaoperelor nãscute într-o societate aproape normalã,lipsitã de cenzurã, ducând însã pe mai departevechi cicatrici.

Iatã, în cele ce urmeazã, aliniaþi la start, treitineri poeþi cu voci distincte ºi sigure, cãutându-ºifiecare locul ce i se potriveºte în acest peisaj:

Debutul poetic al lui Cosmin Perþa (ladouãzeci de ani împliniþi), mãrturisesc, m-a con-trariat: poemele au germinat prematur, autorulnu are cum sã aibã o gândire precisã ºi elasticã depe acum – trãim totuºi sub tirania bibliotecii, alui „original cu orice preþ” –, mi-am spus…Deschizând Zorovavel (Ed. Grinta, Cluj-Napoca,2002), eºti întâmpinat de ipostazele/scenariileunui „prinþ” cu nume slav, rudã, mai degrabã, asadicului ºi înrãitului prematur Porcec, decât a le-gendarului ºi simpaticului domn Mopete.Zorovavel (erou al poemului omonim) se dez-voltã în alveola memoriei asemenea fetusuluigeamãn în plãmânul fratern: Zorovavel – identi-tate pierdutã, circar adolescentin ºi dezabuzat,slav dedulcit la aromele mitologiei americane:Marilyn Monroe, Coca-Cola, Playboy, grupulrock Nirvana etc. Dualitatea aceasta nu se opreºteaici. Zorovavel, simbol al lumii nordice,întunecate ºi grave, þinând de vârsta expresionistãa poeziei, se muleazã pe trupul poemului narativ,diluvian, acaparator, amintind energetismul beat-nicilor (pe care tânãrul nostru autor îºi va gãsi,poate, timp a-i studia). Ceea ce era reflecþie di-simulatã în prima secvenþã a volumului devine, înciclurile al doilea ºi al treilea, Subsolul cu graffiti ºiLucrez la o moarte , confesiune la persoana întâi:coborâre în visceral, între fantasme lubrice, lângã„sicriul prinþului Zorovavel/ ornat frumos cu dis-curi Beatles/ ºi automobile Bentley”. Actantulliric îºi asumã, destul de facil, beatitudinea ºidemonismul, venite, probabil, prin filiaþie baude-lairianã: „În dimineaþa aceea am încercat/ sã-microiesc drum/ pânã la subsolul cu graffiti/ undeam început sã citesc Biblia/ ºi sã mã mângâi fre-

netic.” Pentru a continua, în textul urmãtor: „Da,am fãcut dragoste/ pe sicriul lui”… Din raþiunipoetice, Golemul copilãriei a fost înviat, pentru a-l ucide, iatã, cu vechi (ºi livreºti) satanisme.Existã, cu toate acestea, semnele unei suferinþeautentice, care lumineazã, precum stigmatele,paginile cãrþii: „Fumul se împrãºtia prin crãpã-turile/ zidãriei ca viermii printr-un/ craniuproaspãt.”, „ºi cãutând în mintea lui/ fãlcileºobolanilor toamna” sau „Pãstram sângele de pespatele timbrelor/ trimise de prietenii mei”.Cosmin Perþa este, dincolo de automatismele ºigratuitãþile unor poeme, dincolo de exuberanþavârstei, un poet înzestrat ºi promiþãtor.

Radicalismul lui Alexandru Vakulovski, din vo-lumul de debut Oedip regele mamei lui Freud (Ed.Aula, Braºov, 2002), se situeazã undeva între komu-nism ºi dumnezeism. Junele basarabean a devenitcelebru, în spaþiul cultural valah, dupã ce aceeaºiediturã braºoveanã i-a publicat, tot în 2002, roma-nul „unei generaþii”, Pizdeþ. Din pãcate, „radicalis-mul” editorului (ºi al scriitorului) a fãcut ca ambelevolume sã aibã o minimã difuzare, ceea ce justificã– într-un fel – rândurile de faþã, scrise abia acum,dupã ce Alexandru Vakulovski a ratat, „la mustaþã”,câteva importante premii literare. Atât volumul deversuri, cât ºi romanul ilustreazã o singurã strategietextualã ºi existenþialã, se hrãnesc din aceleaºi tra-ume ºi mutilãri, deconspirã realitatea „schizofrenã”în care se pierd numeroºi tineri români (sau ro-mâni basarabeni) de azi. Oedip regele mamei lui Freudeste un soi de strãnepot literar al culegerii – igno-rate de criticã la vremea ei – Elegii pentru fiinþe mici ,publicatã de Eugen Ionescu în anul 1931. Întâlnim,la Oedip…, aceeaºi infantilizare a subiectului liric,aceeaºi condiþie precarã a eului, cuprinse într-o sin-taxã ce aminteºte jocurile copiilor, logica lor ereticã.Discursul încâlcit, opacizat, minciuna savantã aideologilor (sau teologilor) sunt denunþate lapidar:„Vladimir Ilici Lenin/ Friedrich Engels Karl/ Marxîl înconjoarã pe Dumnezeu/ îl leagã de un stâlp/ ºi-izic:/ dã-ne te rog/ frate o lamã” (Komunism & Dum-nezeism). Poetul reduce opere filozofice sau teologi-ce la schema care le guverneazã, identificã limpedeºi… cât se poate de „liric” natura obiectului; totuleste descris, de aceea, într-o limbã vie, spontanã(slangul… basarabean!), neomiþând dezacordurilevorbirii, regionalismele ºi ilogismele. Prin urmare,Dumnezeu, în lumea scoasã din þâþâni, post-comu-nistã, a lui Vakulovski, devine ÃLA, monologheazãbeckettian ºi comite absurditãþi: citeºte Nietzsche,are o iubitã, omoarã furnici º.a.m.d. Dar autorul nureduce textul la cearta, lipsitã de fertilitate, cu divi-nitatea absentã. Erezia lui se consumã, în unele

mici poeme, în gesturi ritualice, tandre, ce surprindaura unui îndrãgostit de condiþia-i fragilã: „afarã eiarna pe care n-o iubesc/ mâinile mi se întind/ sãsparg geamul dar eu/ le opresc/ credeam cã ieºinddin mine voi veni/ Tu ai zis cã nu/ cã va fi mai de-grabã/ un avort ºi va trebui/ sã mor iarãºi în cer/ ºisã mã nasc pe pãmânt” (Dao De). Dincolo de mi-metisme culturale (gen Alexandru Muºina, Cris-tian Popescu, Dumitru Crudu, ªtefan Baºtovoi),aceastã privire perplexã ºi rãnitã, dar învãluitã încandoare este semnul autenticitãþii poeziei dinOedip… Poemele ample (sau ciclurile) din a douajumãtate a volumului – sunt exemplare Poemulpicioarelor ºi Fetiþa cu ochii albaºtri – conþin poveºticomplexe ºi tensionate, care se suprapun perfectpeste cele din roman (cunoscãtorii îmi vor da drep-tate), întâlnim aceleaºi oaze de puritate ºi nuntireinfiltrate în deºertul abjecþiei cotidiene: „nu tesupãra mãmico/ cã te ºantajez cu amintirile meleschizofrenice” (Sã urlãm cu Gim). Când totul e gatasã se transforme în blasfemie, ca în The End al luiJim Morrison, lentila prin care lumea e privitã seumezeºte de o luminã blândã.

Nr. 1-2/2003 al revistei Paradigma înregistreazão serie de probe din dosarul naºterii unei „noigeneraþii literare”. Sunt convocaþi, de aceea,poeþii, prozatorii ºi criticii ale cãror texte ar trebuisã elimine zonele albe de pe harta „noii sensibili-tãþi”. Este reluat acum pariul lansat, într-un nu-mãr anterior din Ziua literarã (în nr. 40/2003, art.O nouã generaþie literarã), de mereu provocatorulMarin Mincu: „îndrãznim sã postulãm cã autorii,ce debuteazã în volum în preajma anului 2000, arputea sã configureze un alt câmp de tensiunisemiotice, capabil sã genereze nucleul programatic înjurul cãruia sã polarizeze o nouã generaþie decreaþie care sã corespundã noului orizont deaºteptare”. În acest „nucleu programatic” se vorînscrie, probabil, ºi textele teoretice ale fracturismu-lui (Dumitru Crudu, Marius Ianuº, Rãzvan Þupa),ºi cele, de ultimã orã, ale lui Adrian Urmanov –autor de manifeste utilitariste –, despre al cãruirecent volum, Poeme utilitare (Ed. Pontica, 2003)vom continua sã discutãm în numãrul urmãtor.

n

n ªtefan Manasia

Solidaritatea alergãtorilor de cursã lungã (1)

agenda pignastyl

Cristina Ciobanu Childhood Dream

Cristina Ciobanu Composition Red, White & Black

Statutul lui Ion Agârbiceanu astãzi e acela alunui scriitor „clasat“. Decenii la rând, canon-ic, prin nuvela exemplarã Fefeleaga, acum a

decãzut ºi din aceastã demnitate. Aproape nimeninu-ºi va mai aminti cã scriitorul cu înfãþiºare depatriarh se stingea din viaþã exact acum patrudecenii, la 28 mai 1963, la Cluj, unde se stabiliseîncã din 1919. Sorbit de marile dileme ale sufletu-lui, Agârbiceanu a strãbãtut cu demnitate deceniulºase din veacul douãzeci – cel mai riguros în provo-carea rãului din tot comunismul românesc. Unochi proaspãt însã, un spirit însetat de epos, deunul paradigmatic, va gãsi la Agârbiceanu – în câte-va dintre scrieri – farmecul exemplar al unuipovestitor exemplar. O surprinzãtoare apropiereface Ion Negoiþescu între povestirea Fefeleaga ºipoemul lui Bacovia Lacustrã. Elementul comuncelor douã scrieri ar fi statutul lor paradigmatic. Armai fi, poate, obsesia letalului, prezentatã la amân-doi scriitorii. În povestirea lui Agârbiceanu, singu-rul „eveniment “ al textului este moartea, cãci acþiuneapropriu-zisã se reduce la tropotitul mecanic peuliþele satului al tragicului cuplu Fefeleaga-Bator.Fãcând uz de tehnica racursiului, Agârbiceanuaminteºte doar în treacãt primele cinci înmormân-tãri din biografia personajului poreclit Fefeleaga,poposind ceva mai insistent numai la a ºasea, cea a

fetiþei Pãuniþa. Diegeza din Fefeleaga e o miºcare încerc închis ce se desfãºoarã sub sigiliul implacabil altimpului. Distingem un timp aparent progresiv, celexterior fiinþei, de care se leagã amintirea, dar maisubstanþial este timpul care se reîntoarce, cel interi-or, care genereazã speranþa ºi care se epuizeazãodatã cu moartea Pãuniþei. Aºadar, în procesul decomunicare dintre un narator omniscient ºi citi-torul avizat, referent este timpul, din chiar debutulpovestirii: „Dis-de-dimineaþã o vezi pe drum, târându-ºicalul de cãpãstru.“ Recurenþa vocabulelor cu referirela înscrierea în duratã e, pe cât de mare, tot pe atâtde diversificatã: „Femeia l-a plâns ce l-a plâns dar n-aavut vreme de jelire….“; „Bator, în vreo trei zile, cât a ho-dinit pânã l-au îngropat pe Dinu, era aproape sã înþepe-neascã.“; „ªi când au vãzut-o pe Mãria, a doua zi dupãce ºi-a îngropat bãrbatul…“; „ªi aºa, încetul cu încetul,tropotind din cizmele mari, ziua întreagã pe uliþele satu-lui...“; „sã se frãmânte sãptãmânnã de sãptãmânã…“;„Poate or fi muncit-o ºi pe ea vreodatã, -cândva, demult detot- gânduri mai luminoase…“; „întâi, cã, douã-trei zileînainte de moartea vreunui copil, Bator sta legat la po-ciob“; sau, în fine: „Timpul, pentru ea, avea o singurãmãsurã: de la moartea unui copil pânã când altul îºi închi-dea ochii.“ Timpul, în aceastã bucatã epicã, se con-verteºte într-o veritabilã „ars moriendi“, izvorând dinprofunzimile fiinþei în simboluri care vorbesc. Ast-

fel, într-o clipã de bilanþ a pesonajului asistãm lanaºterea imaginarã a unei clepsidre care îi mãsoarãviaþa alãturi de Bator. Timpul capãtã imaginea ma-terialã a minereului dus în spinare de cal: „cât aurvor fi scos unii ºi alþii din piatra adusã în spinare de Bator,Mãria nu s-a gândit niciodatã sã socoteascã, dar, de multeori, când Bator abia urca pe spinarea dealului, îºi zicea îngândul ei: Din câtã piatrã a purtat sãracul, mai cã s-arputea face un deal ca acesta.“ Urcând ºi coborând Dea-lul-Bãilor, calul însuºi devine un simbol al timpu-lui care se prelinge între infern ºi ceruri. Tragediadin existenþa femeii poreclitã Fefeleaga are ca pivotîn jurul cãruia radiazã etapele naraþiunii cifra cinci.Cinci e un numãr al centrului, al armoniei ºi echili-brului, care în povestire sunt valori, succesiv deteri-orate, atinse de aripa morþii. Cinci e numãrul copii-lor pe care i-a avut iniþial Fefeleaga. Dar, aflãm într-un punct al povestirii, „în cinci ani de vãduvie a rãmasnumai cu doi copii, un bãiat ºi o fetiþã.“Pãuniþa, ultimulcopil al femeii tragice din povestire, moare în al cin-cileaan de la ultimul frate decedat. Dar e semnifica-tiv ºi multiplul lui cinci acel cincisprezece fatal, pestecare nu puteau trece copiii ei: „Au murit toþi când sãtreacã peste anul al cincisprezecelea.Ca ºi când acolo, laanul acela, al cincisprezecelea, ar fi fost un prag înalt, decare era sortit sã se împiedice copiii ei.“Dacã fatalitateaintervine în viaþa acestei familii prin multiplul de treial lui cinci, cincisprezece , numãrul anilor în care Fefe-leaga a muncit alãturi de Bator, aproape incredibil,e multiplu de nouã: „Numãra aºa ca-n vis de câte ori aurcat ºi-a coborât dealul acela, socotea cam câte poveri depiatrã sã fi dus vreme de vreo patruzeci ºi cinci de ani.“Prin Fefeleaga acel ideal întreg reprezentat de cifracinci este mereu atins de un fatum care însoþeºte paºiipersonajelor de tragedie.

n


n Victor Cubleºan

V asile Sav a plecat. A plecat dintre noi cuaceeaºi repeziciune care-i însoþea fiecaregest. Într-o continuã ardere interioarã,

mereu surprinzãtor, mereu pus pe ºotii, mereugata sã se lanseze într-o discuþie aprinsã pentru caîn momentul urmãtor sã facã un alt gest neaºtep-tat. Veºnic înarmat cu un elegant baston, cu oeternã pãlãrie cu boruri largi, Vasile Sav se afiºa caun boem. Dar în spatele imaginii pe care ºi-o cul-tiva cu un umor ºi o autoironie finã se ascundeaun intelectual de o mare forþã. Era un cãrturar demodã veche. Pentru cã Vasile Sav ºtia sã fie de oexasperantã acribie ºtiinþificã, de o corectitudine adatelor verificate ºi rãsverificate. Îndrãgostit de totceea ce înseamnã culturã clasicã latinã, dispus ori-cînd sã abordeze cele mai tehnice ºi delicate su-biecte din gramatica latinã, înþelegînd sã glumeascãcu orice subiect, dar mai puþin pe acest teritoriucare monopoliza tot ce avea mai serios. L-amcunoscut toþi alergînd între birouriloe UniuniiScriitorilor, Stelei ºi Tribunei, pregãtit sã întrerupãorice discuþie pentru a te înºfãca literalmente ºi a tetîrî în tormentul unor discuþii de obicei rezervatedoar celor iniþiaþi, dar pe care ºtia sã le transformeprin energia sa într-o disputã pasionantã ºi pasion-alã. La Steaua era redactorul care umplea lite-ralmente cele trei încãperi ale revistei, care pãrea sãse afle peste tot în acelaºi timp, fãcînd cîte trei-patru lucruri deodatã. ªi poate mai mult decît ori-care alt redactor, Vasile Sav înþelegea spaþiul Steleica un spaþiu al muncii. Biroul sãu, aºa cum îl cu-nosc toþi, era un birou de lucru. Cu dicþionare ºireferinþe într-o parte, cu ecranul monitorului înfaþã, cu cutiile cu fiºe sub tãblia mesei, cu salteuapregãtitã pentru nopþile de trudã. Cu bufniþa Ate -

nei, cea a înþelepciunii ºi a vegherii limitelor pã-zind dintr-un colþ. Fãcea voluntar, cu o pasiune ap-roape violentã o muncã dificilã ºi solitarã, cea detãlmãcitor ºi refãuritor de cuvinte. Un travaliucare, mai mult decît oricare altul impune trudã ºiabsolutã modestie, cãci înseamnã ºlefuirea unui altautor ºi dãruirea de valori culturii naþionale, lãsîn-du-te pe tine într-un plan secund. O muncã ce-Iarãta devoþiunea sacrosantã pentru textul originalºi limbã. Vasile Sav a reuºit sã dea culturii românecele mai importante opere ale unui autor funda-mental, Sfîntul Augustin. Dar pasiunea sa pentrucultura clasicã l-a contaminat ºi pe poetul VasileSav. Volumul sãu de Catuliene se numãrã printrecele mai insolite ºi pasionante lecturi din poeziaromâneascã a prezentului. Savoarea cu care creionaîn metru antic contururile Clujului, cu care schiþaportrete ºi scene arãtau un poet ascuns, refulat ºivoluntar plasat într-un plan secund pentru a faceloc omului de ºtiinþã, lingvistului ºi traducãtorului.Avea un umor care trãda o fenomenalã poftã deviaþã ºi asta se vedea în pasiunea sa pentruProperþiu, Catul, Tibul. Dar în acelaºi timp era unom al credinþei, un om devotat lui Dumnezeu ºicare înþelesese sã fie nu doar un suflet izolat, ci unostaº al bisericii. Era un om bun, ºi dincolo de iro-nia care marca orice discuþie a sa, nu era momentîn care sã nu te întrebe: eu cu ce te pot ajuta?Acum Vasile Sav a plecat, lãsînd în urma lui per-petua noastrã aºteptare de a-l reîntîlni, de a încerca,în mod straniu, în acelaºi timp exasperareaveºnicelor discuþii pasionale ºi entuziasmul sãucontaminant. A plecat lãsînd cîteva traduceri fun-damentale, cîteva cãrþi surprinzãtoare ºi nostalgiaunui om croit parcã dupã alte calapoade, cele alepoate ultimului cãrturar ardelean.

n Vasile Sav

XXIO patrie a spiritului, dar corzile lirei sunt pline de

orficul plâns ºi, pe buzele arse de iubire ale îndrãgosti-tului, cuvântul mai poartã imaginea trupului ºimireasma.

Fulgerã sabia în mâna încordatã a luptãtorului,iar noi cãutãm frumuseþea în penumbra anticã ºi înlimbajul sacru al runelor, cãci am simþit, nu o datã,liniºtea acolo unde sarcofagele înnegrite amintesc triumful imaginar al gândului.

XXIICrinii încruciºaþi pe spadã.Înãlþare a pajurei pe cerul vlãguit al faptei. Un

cortegiu venea pe drumuri prãfoase. Erau cãlãri ºivicleni. Cu ochii adânciþi ºi negri. Cãpetenia aveadreapta putredã. Era pãros.

O gintã ce se stingea.Înaintea luptei, apãrãtorii îi descoperirã morþi, în ºa.Au fost trecuþi pe sub lãnci. Colcãiau. Mari pãsãri

de pradã. Negre. ªarpele strãpunse atunci curcubeul.Acolo fu aºezatã, pentru a doua oarã, lespedea.

(din volumul Elogii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986)

in memoriam Vasile Sav

n Viorel Mureºan

Feþele timpului în povestireaFefeleaga de Ion Agârbiceanu

remember


Conferinþele ce s-au desfãºurat sub titlulgeneric Renegocierea Identitãþilor Socio-Cultura-le în Europa de Est Postsocialistã, care au avut

loc la Cluj în perioada 28-30 iunie, 2003 au repusîn discuþie multe teme care nu înceteazã sã susciteinteresul ºi care urmãresc felul în care se redefinescconcepte precum cele de putere, identitate etnicã, edu-caþie, feminism, globalizare etc. Organizatorii eveni-mentului: Institutul de Antropologie Culturalã(Cluj), Grupul Interdisciplinar pentru Studii deGen (Cluj), Facultatea de Studii Europene (Cluj),Fundaþia Desire (Cluj) ºi Fundaþia pentru Antro-pologie Vizualã (Sibiu) au dorit ca aceste conferinþesã fie mai mult decât simple expuneri, reuºind sã seînscrie într-un veritabil dialog cultural susþinut dediscuþiile purtate cu invitaþii de peste hotare, prin-tre care le amintim pe: Barbara Einhorn din MareaBritanie, care a susþinut lucrarea intitulatã Gender,Power and Political Participation: Some Key Issues in theContext of Political Transformation in Eastern Europe,Linda Racioppi ºi Katherine See (SUA, Ethno-Gender Hegemonies and Ethnic Conflict ), Eva Baçovec(Slovenia, West-European Fantasies about East-European Feminism), Claudia Krops (Olanda,Sexuality Studies at the University of Nijmegen). Multedintre lucrãri s-au dovedit a fi analize exacte, puter-nic focalizate ºi susþinute de date concrete, statis-tice. Nu au lipsit însã nici cele care au abordattemele din perspectiva unei gândiri critice menitesã clarifice, sau dimpotrivã, sã evidenþieze dificul-tatea ºi uneori chiar ambiguitatea conceptelor maisus amintite. Lipsa de spaþiu ne împiedicã sã neoprim asupra tuturor discursurilor dar dorim sãmenþionãm câteva care ne-au atras în mod deosebitatenþia: Enikø Magyari-Vincze cu lucrarea Post-socialist Gender Order(s) and ethnic Differences, SabinaIspas cu The research of Traditional Culture and IdentityIssues, Mihaela Frunzã cu Equal Chances? The ambi-guity of Romanian Liberal Feminist Discourse,OliviaToderean cu Revisiting the Idea of Global (Human)Development from a Feminist Perspective, OvidiuPecican cu Migrating Sexuality, Migrating Lust. OnPost-sexual Pleasure, Roxana Tesiu cu Gender equalityin the Context of European Union, Petru Iluþ cuDynamics of Multiple Identities in the contemporaryRomania. The Student’s Condition, Ion Cuceu cuIdentity Constructions and Ethnological Research Centres,Bogdan Neagotã cu Perspectives on TransylvanianRoma Folklore.

Doamnele profesoare Barbara Einhorn de laUniversity of Sussex , precum ºi Linda Racioppi îm-preunã cu Katherine O’Sullivan See de la JamesMadison College, Michigan State University auacordat interviuri revistei noastre.

Barbara Einhorn este Director of Gender Studies fiindcunoscutã pentru cercetãrile care se apleacã asupra unorteme precum: naþiune ºi identitate, rolul ºi statutul femeiiîn Europa, ideea de comunitate. Printre lucrãrile publicateamintim: Cinderella goes to Market: Citizenship, Genderand Women’s Movements in East Central Europe, TheGreat Divide? Women in East and Central Europe since1945, Going ‘Home’? Politics, Gender and Jewishness inthe Return from ‘Emigration’ to East Germany.

– Doamnã profesoarã Barbara Einhorn, de curândtradusã la noi, cartea lui Bourdieu, Dominaþia

Masculinã , vrea sã atragã atenþia asupra unei problemecare are rãdãcini adânci: el susþine faptul cã avem de-aface cu o înscriere a ‘legii’ în corp ca percepþie. Femeilesunt privite ca fiind cele percepute iar bãrbaþii ca fiind ceicare privesc ºi totodatã sunt agenþi activi ai societãþii.Câteodatã feminismul pare doar o teorie despre felul încare femeile sunt percepute, nu o strategie de acþiunesocialã. Este acest lucru adevãrat, sau feminismul, înspecial cel Est European a depãºit acest stadiu?

– Bourdieu nu este primul care vorbeºtedespre aceastã teorie. De fapt analiºti precumJohn Berger susþin mai de demult teza conformcãreia femeile sunt vãzute ca niºte obiecte de artã,fiind cele privite. Berger scrie în 1927 despre bãr-batul capabil sã priveascã femeia fãrã ca aceastãprivire sã-i fie returnatã. De asemenea, în 1975,Laura Mulvey a scris un important articol despreprivirea masculinã care construieºte femeia caobiect de artã (dezirabil) ºi despre lupta femeii dea câºtiga acest statut de „dezirabil“ ºi în viaþã.Femeile sunt mereu obiectul, nu subiectul acþiu-nii. Mã întrebaþi dacã femeile îºi pot schimbaacest statut, în special în Europa de Est. De cenu? Cred cã feminismul, fie cã vorbim de cel dinEst sau de cel din Vest, urmãreºte sã schimbeaceastã situaþie ºi doreºte sã acorde femeii putere,sã o transforme într-un subiect politic capabil sã-ºi controleze, sã-ºi construiascã propria viaþã, pro-priul destin, astfel încât femeia sã devinã o per-soanã care sã aibã între ce alege, sã aibã dreptul sãaleagã, atunci când vine vorba de organizarea pro-priei vieþi. Acesta este, dacã vreþi, scopul, þintafeminismului: controlul asupra propriului corp,controlul asupra propriei vieþi, dar ºi schimbarea- nu numai a femeilor, a modului lor de viaþã ºi amodului lor de a se autoprecepe, ci ºi a relaþiilorde gen, în aºa fel încât relaþiile dintre bãrbaþi ºifemei sã nu mai fie gândite în termeni de putere,ci ca relaþii de egalitate, de respect.

„... trebuie sã existe schimbãri lanivelul instituþiilor de stat ºi lanivelul pieþei de muncã ...“

– Am pus aceastã întrebare pentru cã, nu demult,am cunoscut o persoanã care spunea cu regret: „Mi-aºdori sã fiu femeie, dar nu se mai poate. Acum trebuie sãmuncesc“.

– Cred cã existã o crizã forate veche în cepriveºte aceastã problemã. Existã o mulþime deatitudini tradiþionale de schimbat în ceea cepriveºte propria lor imagine de sine, în generalfemeile fiind percepute ca principalele responsa-bile pentru lucruri precum familia, casa, copii. Eadevãrat cã ele pot obþine un loc de muncã, darnu au o putere egalã când vine vorba de luatdecizii, nici în ceea ce priveºte întreþinerea uneifamilii, nici în politicã sau în societate în general.De aceea transformãrile avute în vedere trebuie sãse situeze la nivel structural ºi instituþional, pen-tru ca mai apoi sã se poatã schimba ºi atitudinile.Nu numai cele ale femeilor. Este greºit sã se gân-deascã cã aceastã schimbare depinde numai de

femei, cã femeile trebuie sã se schimbe pe ele ºisã influenþeze, sã ajute un numãr cât mai mare defemei sã facã aceastã schimbare la rândul lor. Pede o parte trebuie sã existe schimbãri ale politi-cilor la nivelul instituþiilor de stat ºi la nivelulpieþei de muncã, iar pe de altã parte, bãrbaþii tre-buie sã-ºi revizuie la rândul lor atitudinile ºi felulde a gândi; atât bãrbaþii cât ºi femeile trebuie sã-ºischimbe felul în care se privesc pe sine ºi felul încare relaþioneazã unii cu alþii.

– S-a discutat în cadrul acestei întruniri despre ideeaunei dezvoltãri globale. Dupã cum am înþeles aceastãdezvoltare privitã printr-o opticã feministã lucreazã maidegrabã ca o reþea. Cred cã un astfel de model schimbãconceptul tradiþional de putere vãzutã ca ierarhie. Carear fi caracteristicile acestei schimbãri?

– Pe parcursul secolului XVIII, pe timpul ilu-minismului, ºi de fapt mergând mult mai înainte,pânã la greci, întâlnim puterea înþeleasã ca formãierarhicã. Aceasta era bazatã pe o gândire binarãcare a produs nu numai o dihotomie ci ºi o ierarhiebazatã pe diferenþa de gen ca diferenþã de principiiimpusã între bãrbaþi ºi femei. Aceastã dihotomieeste echivalatã cu alte cupluri binare, precumraþionalitate - emotivitate, minte-corp, spaþiu public(ca prerogativã a bãrbatului) ºi spaþiul privat (caintrând sub responsabilitatea femeii). Greciipuneau femeia la acelaºi nivel cu sclavii ºi copiifãcând-o astfel incapabilã sã exercite puterea încetate. Poate cã prin acest nou mod de a cuprindelumea prin intermediul unei reþele, tradiþionalul felde a gândi binar, care a acþionat atât de mult timpîn istorie va putea fi depãºit. Dar este un procescomplex. Cred cã reþeaua este foarte importantã ºicred cã o reþea creatã între ONG-uri, naþionale sauinternaþionale, sau o reþea care sã cuprindã regiu-nile dintre Est ºi Vest, Nord ºi Sud, o reþea globalãeste binevenitã. Dar cel mai important lucru esteinstituirea unor politici de gen atât la nivel naþionalcât ºi la cel supranaþional, indiferent dacã e vorbade Uniunea Europeanã sau de statele care se aflãsub influenþa Uniunii Europene. Creearea unorasemenea organizaþii e singura garanþie cã schim-bãri de structurã vor avea loc, cã vor exista punþi delegãturã între miºcãrile sociale ºi structurile politiciale puterii. Avem nevoie de reþea pentru cã ea estecea care poate realiza o multitudine de canale decomunicare care sã uºureze acest proces.

– Multe voci susþin cã problema feminismului edepãºitã. Se spune cã într-o societate consumeristã ca anoastrã segregarea dintre sexe tinde sã fie neutralizatãprin adoptarea unei mode „unisex“. Existã cu adevãratacest fenomen? Va avea un impact puternic asupra ge-neraþiilor viitoare?

– Cred cã au intervenit multe schimbãri în bineºi cã în ultimii 30-40 de ani s-a îmbunãtãþit modulde viaþã al femeilor. Prin urmare, multe tinere gân-desc cã feminismul este de modã veche ºi cã numai au nevoie de el. De obicei studenþii mei dinanul întâi considerã cã lucrurile stau aºa. Mulþi din-tre ei m-au întrebat: „De ce trebuie sã discutãmdespre feminism? Noi nu avem probleme cu dis-criminãrile. De ce sã avem nevoie de feminism?“.Dar am încercat sã le prezint problema în alt fel ºila rândul meu le-am pus tinerelor mele studenteurmãtoarea întrebare: „Ce condiþii trebuie sãîndeplineascã pentru obþinerea unei slujbe, într-unrestaurant sau într-un magazin de exemplu, pentrua obþine bani cu care sã-ºi termine studiile“. Aurecunoscut cã într-adevãr aici s-ar putea sã fie o

Renegocierea identitãþilorsocio-culturale în Europa de Est

interviu

à

problemã. Printre condiþii apar de multe ori cerinþeprecum cele de a avea o figurã plãcutã, pãr blond,un anumit fel de a se îmbrãca. Pe lângã toate aces-tea se prefigureazã ºi probabilitatea ca în timpulserviciului sã fie obligate sã asculte remarci cu co-notaþie sexualã. Dintr-o datã ºi-au dat seama cãpoate aici ar fi ceva de discutat, ceva de schimbat.Trebuie totuºi sã recunoaºtem cã s-au fãcut o mul-þime de paºi înainte: oamenii, cel puþin în MareaBritanie sunt mult mai atenþi la cuvintele pe care lerostesc decât erau înainte, dar atitudini ºi compor-tamente cu adevãrat schimbate sunt greu de gãsit.În Marea Britanie suntem încã departe de a scãpade prejudecãþile ºi discriminãrile la care sunt supu-se femeile. Marile probleme persistã: tratamentulinegal ºi incorect la locul de muncã, hãrþuirea sexu-alã, discriminãri în promovarea ºi înaintarea înfuncþie etc. Femeile pot fi integrate în piaþa muncii,dar ele continuã sã fie lipsite de o realã putere caresã ducã la schimbãri politice. Aceasta se întâmplã înspecial datoritã faptului cã integrarea femeii în piaþamuncii este vãzutã - cel puþin în UE - doar în ter-meni de eficienþã economicã ºi nu în termeni deegalitate de gen.

„De fapt, feminismul din Vest artrebui sã asculte ºi sã înþeleagãexperienþa de viaþã foarte diferitã pecare femeile din Est au avut-o.“

– Care sunt în opinia dumneavoastrã cele mai evi-dente diferenþe între Est ºi Vest?

– Cred cã, de fapt, vocile feministe din Est sedeosebesc destul de mult de cele din Vest.Feministele din Est au simþit, cu o oarecare justifi-care, cã feminismul din Vest a venit cu pretenþia dea la învãþa tot ce se poate despre aceastã miºcare. Defapt, feminismul din Vest ar trebui sã asculte ºi sãînþeleagã experienþa de viaþã foarte diferitã pe carefemeile din Est au avut-o. E vorba de istorii diferi-te. În trecut, în Europa de Vest se putea observa oluptã purtatã în straturile de jos – schimbãri createde un activism care pornea de la rãdãcinã, ºi care, areuºit în cadrul UE, sã creeze o strategie „top-down“. În contrast, în regimul trecut din EuropaCentralã ºi de Est politicile ce priveau „emanci-parea“ femeii erau dirijate de „sus“, de cãtre stat.Pentru prezent cât ºi pentru viitor, cred cã feminis-mul, atât cel din Est cât ºi cel din Vest trebuie sã sefoloseascã de ambele strategii pentru a produce opresiune de „jos“ ºi în acelaºi timp sã instituie lanivel de stat schimbãri de politicã ºi schimbãri încadrul instituþional, care într-un final vor duce laschimbãri în relaþiile dintre femei ºi bãrbaþi. Aceastaînseamnã cã este nevoie de o comunicare constantãîntre Est ºi Vest; avem nevoie sã ne ascultãm uniipe alþii în speranþa îndeplinirii unui scop comun,acela al realizãrii egalitãþii de gen.

Linda Racioppi ºi Katherine O’Sullivan See suntcunoscute pentru cercetãrile în domeniul RelaþiilorInternaþionale. Au publicat împreunã un numãr impre-sionant de studii care se apleacã asupra realitãþilor dinEuropa de Est ºi nu numai. Amintim: Women’sActivism in Contemporary Russia, Ulstermen andLoyalist Ladies on Parade, ‘This We Will Maintain’:Gender, Ethno-Nationalism and the Politics ofUnionist Identity in Northern Ireland.

– S-a discutat în cadrul acestor conferinþe faptul cãpoate nu ar mai trebui sã folosim atât de des în discuþiilenoastre aceastã diferenþã dintre Est ºi Vest dacã nu vremsã cãdem într-un limbaj al etichetelor care ne blocheazãîntr-un mod învechit de gândire. Majoritatea considerãtotuºi, cã Estul ºi Vestul nu sunt doar niºte „etichete“ cidescriu realitãþi diferite. În opinia dumneavoastrã care

sunt cele mai evidente diferenþe între Est ºi Vest în ceeace priveºte tratarea minoritãþilor?

– Linda Racciopi: Nu sunt o expertã în legãturãcu problemele sau politicile pe care le are Româniaºi, în general, Europa de Est în ce priveºte minori-tãþile. De aceea sunt un pic ezitantã când e vorba dea face comentarii sau de a lua o atitudine clarã.Totuºi, mi se pare cã a privi noþiunile de „Est“ ºi„Vest“ drept „etichete“ ne plaseazã într-un mod degândire acronic. Probabil cã cei care privesc dinacest punct de vedere problema nu vor sã rein-staleze graniþa care a existat între aceste douã regiu-ni, dar nu putem ocoli un capitol important al isto-riei spunând cã „o datã cu 1989 toate diferenþele s-au ºters“. Ar fi o mare greºealã. De fapt, în cadrulconferinþei, câþiva dintre participanþi au sugerat cãnu putem gândi problemele minoritãþilor dacã sun-tem indiferenþi la trecutul lor istoric.

„ ...existã în rândurile politicienilorunii care susþin cã o nouã diferenþãîºi face simþitã prezenþa: nu numaidiferenþa Est – Vest ci ºi diferenþaAmerica – Europa ...“

– Katherine See: Sunt de acord cu cele spuse deLinda. Cred totuºi cã existã un pericol în a vedeaun Vest „absolut“ sau un Est „absolut“. Americanii,mai mult decât europenii au tendinþa de a vedeaastfel lucrurile. În acest sens, cred cã o astfel deimagine poate bloca o percepere atentã a ceea ceeste distinct într-o serie întreagã de regiuni aleEuropei Centrale ºi de Est, poate bloca felul în careamericanii spre exemplu, gândesc „blocul sovietic“sau chiar ceea ce înseamnã „Vest“. Cred în acelaºitimp cã nu putem ocolii trecutul ºi istoriile particu-lare când vine vorba de naþionalitãþi ºi etnii. Ele voravea un mare impact pentru ceea ce numim „pro-blemele minoritãþilor“, chiar atunci când prob-lemele par sã fie similare.

– Linda Racioppi: În SUA, existã în rândurilepoliticienilor unii care susþin cã o nouã diferenþãîºi face simþitã prezenþa: nu numai diferenþa Est –Vest ci ºi diferenþa America – Europa, ca ºi cumacest vechi continent ar fi devenit un imens bloc„omogen“. Administraþia Busch are însã un noumod de a se apropia de aceste diferenþe dintre Estºi Vest, Europa veche – Europa nouã.

– În Europa de Est problema minoritãþilor e una deli-catã. Unele voci susþin cã în þãrile mici ºi sãrace e mai bine

sã fii în minoritate (fie ea etnicã, religioasã, sexualã etc.)deoarece legislaþia UE poate ajuta minoritãþile sã obþinãunele beneficii. Astfel, minoritãþile cu un lobby puternic autendinþa de a se organiza asemenea unor „mafii“, identi-tatea fiind astfel folositã ca scuzã pentru excludere. Cumpoate o Legislaþie ca acea a UE sau, în general, orice legis-laþie, sã diminueze acest fenomen?

– Katherine See: Cred cã UE, prin legislaþiaadoptatã, este conºtientã de mãsura în care minori-tãþile au nevoie de suport pentru prezervarea lorculturalã ºi oferã o garanþie cã aceste comunitãþi vorfi ferite de orice mecanism care le discrimineazã.Mulþi au interpretat aceastã atitudine ca pe o „dis-criminare pozitivã“, ca pe ceva ce-i face pe oamenisã rãmânã uniþi prin identitatea lor. Îmi amintesc deceea ce s-a întâmplat în SUA când s-a discutat legeaDrepturilor Civile. S-a produs o teamã ca nu cum-va oamenii sã-ºi susþinã identitatea pentru a obþinemai multe privilegii. Nu cred – în primul rândpentru cã legislaþia UE are nevoie sã fie aplicatã maiîntâi la nivel local – cã acest pericol este aºa de ma-re. ªi cred, dupã propria mea analizã cã, poate nuaici, dar în alte þãri, ceea ce motiveazã populaþia sã-ºi susþinã propria identitate (mã gândesc în specialla minoritãþile etnice) nu este neapãrat nevoia de aobþine mai multe beneficii materiale, ci niºte moti-ve mai complexe.

– Uneori, tocmai aceste diferenþe culturale devin unpretext pentru obþinere de fonduri. Birocraþia se extindeastfel de la nivelul economic, politic, la cel cultural. Cumse poate salva cultura de acest „sistem“? Cum poate sã-ºiatingã scopul, acela de a (dupã cum susþinea cineva laconferinþã) produce o „gândire criticã“? Cum poate pânãla urmã sã-l descopere pe celãlalt exotic dacã rãmânecaptivã unei lumi de interese?

„ ...întotdeauna vom gãsi un‘impresar’, un ‘antreprenor’ care seva implica într-o apãrare a etnieiputernic politizatã... “

– Katherine See: Cred cã înþeleg ce vreþi sãspuneþi; întotdeauna se vor gãsi politicieni carevor scoate în evidenþã interesele de grup aleminoritãþilor etnice, asigurându-ºi beneficiifãcând asta.

– Linda Racioppi: În complexitatea aceasta astudierii culturii ºi mobilizãrii culturilor etnice, lafel cum remarcase Katherine, întotdeauna vom gãsiun „impresar“, un „antreprenor“ care se va implicaîntr-o apãrare a etniei puternic politizatã pentru a-ºiputea urmãri mai bine propriul lor interes, propri-ile lor þinte politice. Dar e de asemenea adevãrat cãexistã unele grupuri care oricât de tare s-ar mobi-liza nu au nimic de câºtigat. Nu au nici o speranþãde a atinge beneficiile UE direct, dar au speranþe înrealizarea unei promovãri culturale, asigurându-secã vor exista programe prin care copii lor sã aibãacces la educaþie, indiferent de contextul culturaldin care vin. Dar pentru a înþelege cu adevãrataceastã mobilizare trebuie sã facem „muncã deteren“, trebuie sã mergem sã ascultãm ceea ceoamenii au de spus, care sunt motivaþiile care-i facsã participe sau nu la schimbãri.

– Globalizarea, dupã cum vedem, nu este prea bineprimitã în rândurile populaþiei. Poate pentru cã indi-vizii sunt obiºnuiþi sã se perceapã ca fãcând parte dintr-onaþiune ºi nu dintr-o companie multinaþionalã. Poateglobalizarea sã rezolve aceastã problemã ºi sã creeze o‘comunitate’ bazatã pe interes economic?

– Linda Racioppi: Cu siguranþã cã nu. Totuºi,cred cã unele reacþii la globalizare sunt produsetocmai pentru cã din pãcate s-a creat un fel de


à

Cristina Ciobanu Jungle

„comunitate bazatã pe interes“, dar întrebareacare se pune e urmãtoarea: „al cui interes estepromovat la nivel global?“. Pânã acum nu suntfoarte sigurã cã globalizarea poate împãca dife-renþele culturale ºi în acelaºi timp poate sãrãspundã nevoilor unei imense mase de popu-laþie. Nu vreau sã dau nume de companii, dar nusunt sigurã cã interesele lor sunt aceleaºi cu alecuiva care locuieºte în Oradea de exemplu.

– Katherine See: Existã de exemplu unele pieþe,precum cele ale companiei United Colors ofBenetton care par în sine cã îndeplinesc cerinþeleunei „multiculturalitãþi“, prin imaginea pe care ºi-au creat-o sau prin staff-ul foarte variat pe care l-auangajat. Dar aceasta nu este o comunitate, este ocorporaþie care prin imaginea sa „multiculturalã“ îºiurmãreºte interesul, acela de a obþine o poziþie încadrul dezvoltãrii economiei globale, nu în cadruldezvoltãrii unei dimensiuni umane.

– Linda Racioppi: Pe de altã parte, într-o oare-care mãsurã, comunitãþile se pot baza pe intereseeconomice comune... dar cred cã trebuie sã neîntrebãm despre felul în care aceste nevoi eco-nomice pun în contact oamenii, felul în care îiajutã sã interacþioneze.

– Katherine See: Cred cã dacã privim globaliza-rea numai în termeni economici, în termeni decorporaþii, pierdem din vedere oamenii înºiºi, ideilelor, conexiunile care se realizeazã peste graniþelestatelor, dezvoltarea unor procese de colaborare ºiînþelegere care trec peste stadiul local. Am vorbit încadrul conferinþei despre feminismul transnaþional,care este în sine o dimensiune a globalizãrii prinfaptul cã realizeazã conexiuni prin intermediulorganizaþiilor nonguvernamentale, urmãrindmiºcãri sociale ce trec peste graniþe. Acestea sunt„comunitãþi“ care câteodatã au acelaºi interes eco-nomic, dar de obicei urmãresc un scop „normativ“,un scop politic comun.

– Linda Racioppi: Problema cu aceste „comu-nitãþi“ e de a afla cine are sau cine ar trebui sãaibã puterea de a transmite ºi de a accesa, „con-trola“ aceste comunitãþi transnaþionale ..

– Katherine See: ... de a afla vocea cui con-teazã mai mult?

– Cum înþelege feminismul conceptul de putere?

„ ...un concept al puterii vãzut dinperspectivã feministã, cãruia îilipseºte latura competitivã, con-curenþialã“

– Katherine See: E o întrebare destul despinoasã...

– Linda Racioppi: În primul rând, nu cred cãfemeile sau feminismul au o înþelegere clarã atermenului de putere. S-a discutat la conferinþãdespre cum percep femeile diferitele forme deexercitare a puterii. S-a discutat de asemeneadespre un concept al puterii vãzut din perspectivãfeministã, cãruia îi lipseºte latura competitivã,concurenþialã. În SUA dacã urmezi un curs intro-ductiv în economie sau politicã vei auzi probabilo definiþie de genul: „puterea este abilitatea de aface pe cineva sã facã ceea ce nu ar dori sã facã,abilitatea de a-þi impune propria voinþã“. Desigur,dacã aceste miºcãri transanþionale de care vorbimsunt cu adevãrat transnaþionale, adicã produc unreal schimb de idei ºi încearcã sã construiascãîmpreunã un viitor, sã urmãreascã un interes caretrece peste cele locale, atunci acest concepttradiþional de putere este depãºit. Puterea arînsemna sã te asiguri cã fiecare participã laurmãrirea acestui þel comun, a unei înþelegericomune, ºi nimeni nu mai poate sã spunãceluilalt: „tu trebuie sã faci asta“. O agendãcomunã lucreazã cu acest nou concept de putere,sau cel puþin ar trebui sã o facã. Dar, desigur, întoate miºcãrile transnaþionale se vor gãsi ºi unelefiloane de influenþã ...

– Katherine See : Este adevãrat cã de câte ori evorba de a construi ceva cu o putere colectivã, fieea a femeilor sau a oricãror alte grupuri, oameniiintrã în dialog venind dintr-un context diferit,având resurse diferite (financiare, culturale, in-telectuale) care variazã constant. Întotdeaunaaceastã dinamicã va fi în joc. Credinþa mea, cavenind dintr-o culturã americanã, este cã trebuiesã devenim din ce în ce mai sensibili la acestadinamicã a puterii, cã trebuie sã realizãm cât deimportant este ca oamenii care deþin mai multe

resurse sã se opreascã pur ºi simplu ºi sã-i ascultepe ceilalþi, mai degrabã decât sã impunã ei cadruldiscuþiei ºi turnura pe care ar trebui sã o ia.

– Linda Racioppi.: S-au purtat o mulþime dediscuþii despre cum feminismul din Vest a încer-cat sã-ºi impunã propria formã asupra lumii atreia. Noi am asistat din plin la acest proces cândam fost în Rusia. Am fost la un numãr deîntruniri unde în loc sã se asculte ceea ce oameniiau de spus, s-a întâmplat ca unele reprezentanteale feminismului din America sã impunã temadiscuþiei (care în opinia lor ar fi trebuit sã se con-centreze asupra problemei avortului), pre-supunând cã ceea ce e în febra discuþiilor înAmerica trebuie sã fie ºi în Rusia. Cred cã înciuda încercãrilor fãcute, încã e foarte dificil sã neascultãm unii pe alþii.

– Katherine See: Aº vrea sã adaug un singurlucru în legãturã cu aceastã dezvoltare umanã,privitã din punct de vedere feminist: faptul cãexistã lucruri bune, faptul cã trebuie sã privimaceastã dezvoltare globalã mai degrabã sub formaunui schimb nu a unei impuneri.

– Linda Racioppi: Trebuie sã învãþãm cum sãdefinim ºi sã redefinim ceea ce înþelegem prindezvoltare globalã, sã înþelegem perspectivelecelorlalþi. Este dificil pentru cã cu toþii suntem„etnocentrici“ într-un fel. Pe de altã parteoamenii care deþin multe resurse, instituþiile UEsau Banca Mondialã, au ºi ele o atitudine oare-cum îndreptãþitã... atitudinea lor este ceva degenul: „de ce sã vã acordãm fonduri pentru ca voisã faceþi ce vreþi cu ele, fãrã monitorizarea noas-trã?“. Problema este cã s-a format o adevãratã„expertizã“ care a conceptualizat aceastã noþiunede dezvoltare globalã într-un fel foarte îngust,„masculinizat“, „americanizat“, cu influenþe „ves-tice“ etc. Ar trebui ca acest proces sã fie mult maideschis. Dar despre asta s-a scris o cantitate marede literaturã care a fost cu adevãrat binevenitã.

n


V olumul Alternative minoritare , publicat în2002 (Sfântu Gheorghe, Ed. T3) cuprindeprintre alte studii extrem de interesante, ºi

o contribuþie a colegului ºi prietenului clujeanVilmos Tánczos cu privire la „Ponderea ceangãi-lor din România“. Tot atunci, un alt expert clu-jean ºi prieten, Ferenc Pozsony, a publicat o mo-nografie despre Ceangãii din Moldova (Cluj, Aso-ciaþia Etnograficã Kriza János, 2002). Ambelecontribuþii au meritul deosebit cã redeschid pa-sionantul dosar al existenþei ceangãilor, semna-lând, totodatã, pericolul resorbirii definitive aacestora în masa majoritarã. Orice dispariþie aunei comunitãþi cu caracteristici culturale propriireduce moºtenirea pe care o transmitem mai de-parte, sãrãcind, pânã la urmã, Europa de una din-tre bogãþiile sale cele mai de preþ. În ideea de a

restitui cât mai nuanþat ºi, eventual, mai aproapede realitãþile de odinioarã, istoria ceangãilor în ce-le ce urmeazã voi încerca, la rândul meu, câtevaconsideraþii de naturã istoricã printr-o raportare laafirmaþiile întâlnite în cele douã studii cu privirela trecutul prestatal moldovenesc. În acest fel, sa-lut încã o datã efortul care se face astãzi la Clujpentru înþelegerea corectã a trecutului ºi mai bu-na pregãtire a viitorului, asociindu-mã lui în to-talitate.

Au ajuns strãmoºii ceangãilor în Moldova încontextul unei politici planificate a statului ma-ghiar?1 Tot ce se poate. Atât unele dintre legen-dele dedicate lui Ladislau cel Sfânt, cât ºi anumiteizvoare istorice atestã o asemenea preocupare aregalitãþii arpadiene ºi angevine 2. Conform teorieivizând colonizarea maghiarã premeditatã a Mol-

dovei, misiunea maghiarilor aºezaþi la rãsãrit deCarpaþi ar fi fost apãrarea graniþei de rãsãrit aRegatului Maghiar. De fapt, în contextul politiciiexpansioniste a statului feudal din Panonia,aºezãrile lor din Moldova deveneau ºi capete depod de la care se putea porni în efortul de a alipimai mult teritoriu acestui stat. Aºa încât s-a pututsusþine cã „Regii maghiari au încercat sã deþinãcontrolul militar chiar ºi asupra teritoriilor dedincolo de aceste mãrci, înaintând cu posturilelor de observaþie, gãrzi ºi cetãþi de graniþã pânã pelinia Nistrului ºi a Dunãrii (Chilia, Cetatea Albã/Akkerman, Brãila, Orhei/ Örhely etc.)” 3.

Dar, s-a mai spus, aceastã dinamicã nu puteaavea loc anterior ultimei pãrþi a secolului al XIII-lea. „Primele aºezãri de graniþã din Moldova ar fiputut apãrea cel mai devreme dupã invazia tãtarãdin 1241-1242, ºi apoi la începutul secolului alXIV-lea”4. În acest sens, izvoarele istorice docu-mentare ºi narative permit observarea depãºirii decãtre maghiari a orizontului geografic al Transil-vaniei istorice la începutul secolului al XIII-lea,prin supunerea Þãrii Severinului ºi a versantuluisudic al Carpaþilor (prin expediþia împotriva Vidi-

n Ovidiu Pecican

Cercetãri clujene despreceangãii din Moldova

à

Interviuri realizate de OANA PUGHINEANU

historia

nului a comitelui Ioachim, la 1213, ºi instalareacavalerilor teutoni în Þara Bârsei, între 1211-1225), ca ºi prin botezarea cumanilor ºi organi-zarea Episcopiei Cumanilor la est de Carpaþi(1227). Începuturile acþiunii de extindere a domi-naþiei Ungariei în spaþiul extracarpatic par, deci,sã fie anterioare cu câteva decenii revãrsãrii tãta-ro-mongole în zonã. De aici însã ºi pânã la a pu-tea susþine existenþa unei politici de colonizãri ºifondãri urbane sistematice este o cale lungã. Nueste deloc sigur cã ea a putut fi pusã consecventîn aplicare, chiar dacã o atare idee nu a lipsit dincapetele regilor arpadieni ºi ale celor mai apropi-aþi sfetnici ai lor.

S-a spus cã prezenþa maghiarilor ar fi fost an-terioarã celei româneºti pe cursurile râurilor ceflancau trecãtorile din Carpaþi, locuri-cheie subraport strategic 5, dar formularea este întrucâtvaprea tranºantã pentru niºte realitãþi de frontierã,unde – se ºtie – elementele etnice (mult maimulte ºi mai diverse, incluzând populaþie cumanãnomadã ºi rusofonã, de exemplu) erau plurale,relativ mobile ºi greu de estimat cantitativ ºi cali-tativ în absenþa evidenþierii unor structuri insti-tuþionale proprii. O astfel de afirmaþie riscã sã fal-sifice involuntar, izolând artificial ºi punând înantagonism doar douã dintre componentele etno-culturale prezente în spaþiul moldovenesc. Înplus, incapacitatea lor de a forma propriile struc-turi social-politice viabile ºi rezistente indicã ºi oprecaritate relativã a elementului demografic îngeneral, în regiune sau, cel puþin, a capacitãþiiacestuia de a se relaþiona ºi coordona. Aºezarea„strategicã” pe cursurile de apã, la trecãtori, poateînsemna nu numai dominarea acestora, ci ºiapãrarea propriului hinterland de nãvala aloge-nilor. Ea este dictatã, în mai toate cazurile, denevoia vitalã de a avea la îndemânã surse de apãpotabilã ºi cãi de comunicare accesibile, chiardacã grija de securitate a comunitãþilor nu trebuiesubestimatã. Nu este, deci, de descifrat univoc oasemenea aºezare, ca mãrturie a elanurilor cuceri-toare ale unei populaþii anume, oricare ar fi ea,trebuind descifrate ºi semnificaþiile defensive alealegerii locurilor.

În cele mai importante locuri sub raport eco-nomic, comercial, militar ºi strategic au apãrutunele centre urbane, precum Roman (Román),Bacãu (Bákó), Adjud (Egyed[halma]), Trotuº(Tat[á]ros), Târgu-Ocna (Akna[vásár]), Baia(Moldva[bánya]), Iaºi (Jász[vásár]), Huºi (Husz),Bârlad (Barlád) º. a6. Apariþia oraºelor din spaþiulactualei Românii prin aport esenþialmente ma-ghiar pare sã fie susþinutã de însãºi originea ter-menului „oraº” (maghiarul város). De fapt, însã,documentele de epocã denumesc aºezãrile urbanedin Valahia ºi Moldova drept târguri, ceea ce in-dicã originea lor în locurile de întâlnire periodicãpentru desfacerea mãrfurilor. Rãmâne, deci, sta-bilit cã város, care înseamnã, de fapt, cetate(burg), a intrat în uz mai târziu, probabil iniþial înTransilvania. Oricum, cetãþile Hotin, CetateaAlbã ºi altele nu au fost desemnate în docu-mentele medievale drept oraºe. În schimb, o in-fluenþã germanã nemijlocitã poate fi constatatãîncã din evul mediu prin adoptarea, la nivelulconducerii târgurilor, a funcþiei de pârgar (de lagermanul bürger[meister]). Deºi nu este încãdeplin elucidat episodul prezenþei teutone înspaþiul extracarpatic, este mai probabil cã aceastãemulaþie s-a produs nu neapãrat în directã legã -turã cu activitatea militar-colonialã a cavalerilorgermani, ci într-un context mai larg, al stabiliriide coloniºti germani în regiune sub oblãduirearegalitãþii arpadiene.

Prezenþa, printre oraºele medievalemoldoveneºti cãrora li se atribuie o origine ma-ghiarã, a Romanului – al cãrui nume, dacã nuduce direct cu gândul la români (numiþi în acele

timpuri de maghiari oláhok) -, s-ar cuveni, poate,interpretatã ca dovada existenþei în acel loc a uneicomunitãþi bizantine. Nu ºtim exact ce poateînsemna „bizantin” în acest context, dar e proba-bil cã lectura termenului trebuie întreprinsã nupe teren etnic, ci politic (supuºi bizantini, locui-tori ai Romaniei, dacã nu chiar târg denumit cunumele unui împãrat numit Romanos). Devineplauzibil, în acest context, sã credem cã dacãaceastã aºezare nu ar fi avut acest specific, regiimaghiari nu ar fi avut nici un motiv sã îi pãstrezeºi consemneze neschimbat numele. Totodatã,acest fapt cultural devine semnificativ ºi înordinea stabilirii unei cronologii, fiindcã trimitela o epocã anterioarã marii invazii tãtaro-mongolede la 1241, ba chiar înainte de 1204, anul cãderiiImperiului Bizantin sub loviturile cruciaþilor la-tini. Epoca maximei prezenþe bizantine în acestspaþiu dupã aºezarea ungurilor în Panonia arputea fi cea a expediþiei lui Manuel Comnenul(1143-1180) în Regatul Arpadian (1166) ºi a rege-lui maghiar format la curtea constantinopolitanã,Bela al III-lea (1172-1196), înrudit cu Comneniiºi sprijinit de aceºtia. Se prea poate, deci, ca aºe-zarea sã-ºi fi primit numele de Roman tocmai înaceastã epocã din a doua jumãtate a secolului alXII-lea, când regii maghiari nu traversau, neapã-rat ºi continuu, o perioadã de adversitate la adresaImperiului Bizantin.

Baia (Moldva[bánya]), care se numeºte îngermanã Moldaumarkt – ceea ce reprezintã o tra-ducere a denumirii iniþiale, Târgul Moldova –, adobândit abia mai târziu numele de Baia, carereprezintã o traducere parþialã a denominaþieimaghiare ºi indicã principala ocupaþie a locuito-rilor sãi (mineritul, exploatarea subsolului). Însecolul al XIV-lea, deci, când documentele men-þioneazã aºezarea cu numele pãstrat pânã astãzi,caracterul comercial iniþial al aºezãrii era deja maipuþin semnificativ decât cel minier. Prioritateanumelui german în ordine cronologicã ar puteareflecta realitatea cã întemeietorii aºezãrii au fostsaºi, preponderenþa demograficã maghiarã fiindceva mai târzie ºi atrãgând dupã sine inclusivmodificarea denumirii oraºului.

Dacã denumirea de Trotuº (Tat[á]ros) poartãcu gândul la prezenþa tãtarilor – localizând, poate,în teritoriu, un sediu al puterii tãtãreºti dintr-unanume moment dat -, cea de Huºi (Husz) trimiteexplicit la aºezarea populaþiei husite în Moldovacare, din câte se cunosc astãzi, a avut loc în tim-pul ºi cu aprobarea domnitorului Alexandru celBun (1400-1432). Trebuie spus însã cã, prinînsuºi acest fundal istoric, cele douã localitãþi,unde ulterior s-au stabilit preponderent maghiari,nu au fãcut parte din pleiada de aºezãri întemeiatede regalitatea maghiarã. Chiar dacã, conform le-gendei, regii maghiari au izbutit sã îi alunge petãtari din regatul lor, traversând munþii ºiajungând în Moldova, fie ºi ocupând reºedinþaconducãtorului acestora – poate Tatáros-ul -, prinaceasta aºezarea nu era mai deplin întemeiatã demaghiari, ci rãmânea, la origine, un târg ale cãruiînceputuri se dezvãluie legate de trecutul tãtãresc.Oricum, episodul întemeierii s-a petrecut cândvaîn intervalul de dupã 1241-1243, preponderenþademograficã maghiarã fiind ulterioarã acestui mo-ment ºi datând, poate, chiar din timpul campanii-lor regelui Ludovic de Anjou împotriva nomazi-lor din Moldova învecinatã (1343 ºi ulterior).

Cele trei exemple de aºezãri aduse mai sus îndiscuþie aratã cât de diversã ºi de bogatã în nuanþea putut fi întemeierea de aºezãri urbane dinMoldova medievalã. Unele dintre ele puteau datadinainte de invazia tãtarã a anilor 1241-1243,altele de dupã aceasta. Un interes susþinut pentruanexarea Moldovei la statalitatea maghiarã nu s-aputut afirma, cred, anterior domniei lui Ludovicde Anjou (1342-1382). Prin intermediul teu-tonilor ºi în legãturã cu acþiunea lor prozelitã înrândul populaþiilor cumane nomade acest interess-a afirmat însã ºi în perioada 1211-1225, în vre-mea regelui Andrei al II-lea ºi în contextul uneiofensive a catolicismului la sud ca ºi la nord deDunãre. Culminarea acestui efort a fost episodulbotezului în masã al cumanilor la 1227 ºi al înfi-inþãrii, totodatã, a Episcopiei Cumanilor în cur-bura Carpaþilor. Dar aceastã constatare conduceiarãºi la concluzia cã anumite aºezãri ale unorcolectivitãþi care sã cuprindã vorbitori demaghiarã puteau apãrea anterior sosirii tãtarilor.

Rãmâne, deci, pe mai departe, de elucidat isto-ria teritoriului de la est de Carpaþi anterior confi-gurãrii statului medieval Moldova, într-o linie acãrei complexitate ºi bogãþie a fost preliminatã ºide contribuþiile lui Victor Spinei (Moldova în secoleleXI-XIV). Nu este deocamdatã pe deplin clar în cemãsurã abordarea chestiunii în termeni etnicipoate fi pe deplin relevantã pentru un interval detimp ºi o lume în care etnia era, deocamdatã, unfactor secundar. Ar fi important, mai curând, desesizat dacã apariþia primelor târguri moldoveneºtise leagã sau nu de politica regalitãþii maghiare dedominare a spaþiului de la rãsãrit de Carpaþi, dacãacesta n-a fost mai curând un þel al cartolicismuluiîn general (exprimat, dupã caz, de maghiari ºi deteutoni), dacã problema existenþei istorice aceangãilor din Moldova include ºi episoadele, spo-radice sau sistematice (rãmâne de vãzut), aleprezenþelor maghiare în Moldova prestatalã etc.

n

Note:1. Vilmos Tanczos, “Ponderea ceangãilor din România”, în

Alternative minoritare. Prezentarea problemelor minoritare înrevista Magyar Kissebbség (1995-2000), Sfântu Gheorghe, Ed.T3, 2002, p. 228.

2. Vezi legendele secuieºti incluse de Simion Dascãlul înLetopiseþul Þãrii Moldovei compilat de el prin 1647-1652. Unasemenea sens cuprinde ºi legenda descãlecãrii Moldovei decãtre trei fraþi (Domuncuº, Dragoº ºi Volcha) culeasã deMarco Bandini în timpul vizitei lui în Moldova, la 1647-1649, ºi naratã în memoriul sãi (Codex Bandinus).

3. Vilmos Tanczos, op. cit., p. 228. 4. Ibidem. 5. Ibidem, p. 229. 6. Ibidem.


à

Cristina Ciobanu Composition

Cristina Ciobanu Garden


– Ion Cristofor : Ioan Vieru, unde te situezi înpoezia româneascã de azi ?

– Ioan Vieru: ªtii bine, se fac atîtea situãri careveºtejesc apropierile, explorãrile ºi, probabil, chiarsensurile. Unde sã te mai situezi, cînd de situãrise ocupã serviciile de publicitate? Aºa cum soci-etatea româneascã se va normaliza în timp, ºi literatura românã (cu anexa ei, sã-i spunemspecialitatea apropierilor) se va ameliora. Mãsituez acolo unde cititorul preferã deºertul.

– Cum îþi pare generaþia 80 raportatã la generaþiileanterioare ?

– O trecere de la o erã glaciarã la alta, dife-renþa dintre opera „închisã“ ºi „opera deschisã“.Un fapt, într-un fel, firesc dupã 30 de ani de „stabilitate”. Generaþiile anterioare, prinîncolonare, au avut parte de un tratament deseorispecial. În general, s-a trecut cu voioºie pestevalorile care au guvernat scrisul tinerilor din anii80. Pînã la urmã, în acest punct se aflã unul din-tre marile eºecuri ale modernizãrii României.Suntem încã într-o dictaturã, diferitã de cea ante-riorã ºi de aceea nenumitã ca atare. Mi-e teamã cãºi generaþia 80 este ceva care a fost, déjà vu.

– Amînarea, din motive exterioare, a debutului tãueditorial, a avut efecte ?

– Probabil. Am înþeles, astfel, mai bine în celume trãiesc, pe cine se poate baza un scriitor ºipe cine nu, unde se terminã mizeriile unui regimpolitic ºi unde începe dezgustãtorul oportunismal oamenilor. M-am maturizat la un foc destul deintens. Am debutat editorial, astfel, într-o perioa-dã în care ziarul era mai important decît orice alt-ceva, cartea mea Cãile ºoimului , primind un tirajenorm. Cel mai mare efect al acestei întîrzierieste acela cã, trecutul apropiat al României rãmî-ne pentru mine un domeniu care se impune a firiguros studiat ºi trase niºte concluzii obligatorii.Mai sunt ºi alte efecte pe care le-am dat uitãrii.

Dar nu cred cã putem trãi în continuare aceastãtragedie a încãlcãrii principiilor fundamentale, înnumele unor argumente ale totalitarismului rezi-dual. Sã nu uitãm cã în România, anual, intelectu-alii se prezentau cu maºina de scris la miliþie ºinimeni, absolut nimeni, nu a fãcut scandal referitorla aceastã incredibilã mascaradã. Mã refer la per-soane cu un anume prestigiu în acea perioadã, carear fi putut sã conteste o asemenea aberaþie ºi multealtele. Ei bine, acele persoane dau astãzi lecþii deconduitã! ªi ce-i mai grav, n-au înþeles nimic dintot ce s-a întîmplat, deºi mulþi invocã linia bunã. Pelinia bunã eu cred cã se aflã alþii. ªi-apoi ce maiconteazã, mãcar de-ar fi fiecare cu linia lui, cît maimulte linii …

– Care a fost cel mai dificil moment al vieþii tale ?

– Cînd am constatat, pe toate cãile, cã aproapenimic nu mai conteazã dacã nu existã libertate ºionestitate.

– Ce crezi despre talent ?

– Este relaþia unui artist cu divinitatea ºi se-menii. Este chiar supravieþuirea, la propriu. Cineºtie, altfel n-am dialoga astãzi.

– Ai vrea sã încerci cîteva gînduri despre literaturaromânã de astãzi ?

– Literatura românã fatalmente nu mai poatefi ceea ce a fost ieri, nu numai din motivepolitice, ci din foarte multe altele. Cu toate resus-citãrile, majoritatea din motive vãdit psihanalitice,nu se mai poate face nimic. In prezent, concret,nu cred cã putem vorbi de o viaþã literarã ade-vãratã în lipsa unor edituri care sã promoveze pri-oritar autorii contemporani, aºa cum nu poþi aveateatru fãrã buni regizori ºi actori. Pentru aºa cevaeste nevoie de foarte mulþi bani ºi nu de baniioferiþi de cãtre Stat. Simulacrul de viaþã literarãactualã exploateazã unele scheme ale trecutuluiconcentraþionar, generînd cam aceleaºi aberaþii ºiimposturi, aceleaºi caricaturi.Totul, în Româniamomentului, suferã de un centralism atroce.Unii ameninþã cu istoria literaturii, unii cu foto-liul de funcþionari, unii cu banii pe care îi au. Pealocuri, viaþa politicã e mai deschisã , sub impul-suri europene, se-nþelege, decît viaþa literarãrãmasã într-un stalinism care uºor-uºor avanseazãprevizibil spre certitudinea cã lumea culturalãeuropeanã este ºi va fi marcatã de burghezia roºiea literaturii româneºti. Asta-i situaþia – lipsescalternativele, terapeutica. A se vedea hilara situaþiea premiilor literare.

– Eºti mai aproape de tine însuþi în strãinãtate, sauîn România, la Bucureºti ?

– Sunt aproape de mine acolo unde întîlnescoameni atractivi, oneºti, acolo unde ideologiile seocupã de îmbunãtãþirea vieþii fiecãrui om, acolounde tirajul unei cãrþi este ceva relativ raportat lavaloarea ei. Acolo unde o carte poate avea cîtevazeci de cititori, dar care citesc în mod real ºi nufac din asta un capãt de þarã. Cultura nu poate fiun înlocuitor, o farsã bine pusã la cale, ceva caresã acopere altceva. ªi-apoi, produsul acesta cu totfelul de ºtampile pe ambalaj la noi, care ne estevînturat în faþã, nu prea este culturã.

ªi strãinãtatea, ºi România îmi creeazã nostal-gii. Mari. Strãinãtatea este stabilã, practicã, esteti-ca aºezatã, filtratã, utilã, protectoare dacã ºi tu eºtiprotector. România este distrusã aproape înîntregime, însã fiinþa ei ancestralã ne bîntuie cuatît mai mult. Atunci cînd mã apropiu de graniþaRomâniei am, deseori, impresia cã mã aflu înpreajma unui lagãr de concentrare. La aeroport ºi

peste tot în teritoriu lumini puþine, oamenii aualte feþe decît la plecare. ªi sã nu uitãm cã aceastãstare existã dupã ce au avut loc schimbãri foarteimportante, istorice. Nu ºtiu cum era înainte laieºirea din þarã. În România, în Bucureºti, aº fimai aproape de mine dacã oamenii ar fi maiintoleranþi vis-à-vis de tensiunea din jurul lor, debarbaria atît de activã. In Europa, lucrurile suntmai simple. Nu existã detestabilele pîrghii alecentralismului ca la noi, iar cititorii nu sunt delocatraºi de tot felul de baloane de încercare. Oame-nii au alte probleme. Sunt artiºti pretundeni ºipentru faptul cã raiul nu este pe pãmînt, desigur.Literatura este ceva ca aerul, focul, identitatea,criza. România funcþioneazã într-un monolit dincare nu vrea sã evadeze sub nici o formã.Cu toateacestea, românii momentului, în general, sunteuropeni prin neliniºte ºi atracþia pe care o auspre lumea liberã. Este singura mea speranþãlegatã de România. Ideea exportului literar, masivse-nþelege, mi se pare legatã de circulaþia litera-turii în lagãrul socialist, nimic altceva.

– Ce personalitate te-a marcat în prima etapã a for-mãrii tale ?

– Privind în urmã, constat cã am avut noroculsã întîlnesc, în adolescenþã, niºte persoane absolutminunate care mi-au devenit cu trecerea anilorcolegi, prieteni, protectori. Sunt nume care au sal-vat de o imensã ruºine România politicã ºi cultu-ralã. M-au considerat colegul ºi prietenul lor dinmomentul în care ne-am cunoscut. Mã simþeamvenind spre ei prin naºtere, prin aºezarea lumii,prin tot. A fost greu. Mesajul lor indirect a fost cãviaþa este pe cont propriu, asta implicînd multedificultãþi de adaptare. Prietenia lor, prin haloul ei,mi-a salvat viaþa. Fãrã perspectiva datã de ea nu aº fiavut tihna sã-mi scriu cãrþile, sã mã pot miºca liber.Intîlnirea acestor persoane, m-a rupt din Româniaacelor ani plasîndu-mã pe o orbitã aproape cos-micã, raportatã la societatea de atunci. Numele lorl-am contrapus deschis aberaþiilor, fapt pentru careastãzi aº fi putut sã nu mai exist. A fost minunat.

– Cum þi se par antologiile de poezie din ultimii ani ?

– Aceste antologii ar trebui sã aibã un determi-nant rol de informare asupra fenomenului poeticsau sã reprezinte un moment, un grup. In modregretabil, multe dintre ele sunt strict subiective,caracterul de interes predominînd fraudulos. Multedintre ele au ceva de întrecere propagandisticã întreunii ºi alþii. Mulþi viseazã abuziv locuri întîi pe care

„Cultura nu poate fi un înlocuitor”

n Ioan Vieru

interviu

Nãscut în anul 1962. Studii de filologie. S-a afirmatîn paginile revistei Amfiteatru, în anii 80. A debutat înLuceafãrul, prezentat de Dorin Tudoran. A publicat volumelele de poezie: Cãile ºoimului (Ed.Eminescu, 1990), Cearcãn (Ed. Eminescu, 1991),Abisul mîinilor (Ed. Timpul, 1994), Coloana oficialã(Ed. Cartea româneascã, 1994), Zidul din turn (Ed.

Moldova, 1996), Transparenþã cu Pietà (Ed. Cartearomâneascã, 1997), Peisaj conficat (Ed. Helicon,1997), Capodopera cinematograficã (Ed. UniversalDalsi, 1998), Crinul regal (Ed. Eminescu, col.POEÞI ROMÂNI CONTEMPORANI, 1999),Intervalul rãbdãrii (Ed. Dacia, 2002) . Din 1994, este director al revistei „Contrapunct“.

à


numai o operã le perminte din cînd în cînd. Mulþidintre cei care antologheazã au niºte frustrãri cuecou public. Este un fapt verificat, dacã într-oepocã sunt cîþiva scriitori adevãraþi este mult. Insituaþia de la noi, n-ar fi rãu sã ne întoarcem laautori, mai puþin la actualele antologii care au înspate aceste persoane care au fãcut ºi desfãcut multprea multe în viaþa literarã, pentru a mai fi luate înseamã. Lucrurile se vor schimba, cu certitudine.Desigur, peste o mie de ani! Este ºi acesta unul dintre motivele pentru care mulþi tineri strãluciþipãrãsesc România ºi nu vor mai reveni vreodatã.

– Despre revistele literare, ce crezi ?

– Dacã n-aº ºti cu cîte dificultãþi financiare seediteazã azi o revistã, aº fi mai intolerant. ªtiind,sunt mai rezervat. Însã, nicãieri în lume, o revistãnu se face uºor. Cu toate acestea, mi se pare cãunele reviste se erijeazã în publicaþii cu un pro-nunþat spirit centralist, acesta torpilîndu-le defapt. Ele se apropie prea mult de profilul ziarelorde scandal, deºi vor sã fie pe firmamentul celeimai de sus subtilitãþi.Unele suplimente literareale ziarelor sunt mai corecte decît multe revisteliterare care se cred deasupra literaturii. Agitaþii.Comerþ.Orgolii. Grafomanie.

– Ce înseamnã Contrapunct pentru tine ?

– În anii 90, aceastã revistã a fost prin spiritulºi efortul realizatorilor ei, una dintre cele mai maibune, mai cunoscute. Contrapunct, pe care oeditez de peste 10 ani, este unul dintre motivelepentru care am fost aproape obligat sã rãmîn înþarã. Aceastã revistã m-a pus în cele mai dificilesituaþii pentru o cauzã exterioarã vieþii ºi scrisuluimeu. Contrapunct este un spaþiu la dispoziþia co-legilor mei pentru care literatura, cultura, serio-zitatea reprezintã viaþa lor, chiar dacã acest lucru,deseori, le-a marcat nu tocmai fericit destinul.

– Ai avut o rubricã într-un cotidian central. De ce airenunþat ?

– Jurnalismul m-a atras întotdeauna, mi separe singura soluþie rezonabilã pentru cineva carevrea sã se implice, uneori printre rînduri. Am fostinvitat sã ocup funcþii importante în schemaunor jurnale de þinutã ºi am ezitat. Majoritateapresei are niºte comandamente destul de alune-coase, inconfortabile din punctul meu de vedere.In principal, am renunþat la rubrica respectivã,fiindcã am ajuns la concluzia cã trãim încã într-osocietate total inversatã, ale cãrei rezolvãri vorveni cu adevãrat de la Bruxelles, dacã vor maiveni vreodatã. Scriitorii ar trebui sã se ocupe de-acum, eventual, de comisarii europeni, ºi deceea ce se întîmplã în România, de comisariinoºtri, în egalã mãsurã. Dacã, pînã acum, scri-itorii au fost obligaþi sã facã jurnalism, de aiciînainte, ca în comunism, vor avea un cuvînt ade-vãrat de spus, prin însãºi corectitunea mesajului.Cel puþin, sub acest aspect, intrãm în firesc,societatea se “globalizeazã”, atitudinile trec în alte“ zone “. Scriitorii, artiºtii, vor trebui sã facã doarceea ce vor, aceasta este misiunea lor !

Jurnalismul devine tot mai mult o afacere. Eun fenomen care poate fi alarmant dacã nu esteconºtientizat.Presa literarã de succes se înscrie ºiea pe listã, pe un loc bun. Sã sperãm cu nu se vamai face tendenþioasa confuzie între jurnalism ºiliteraturã.

– Nu crezi cã trãieºti prea retras ?

– Mulþi prieteni îmi spun asta, uneori am euînsumi aceastã impresie atunci cînd disting niºtereacþii ale unora în tot felul de împrejurãri alevieþii practice. Nu ºtiu dacã înseamnã “retragere”

programul meu zilnic la redacþie, totala deschi-dere faþã de colaboratori ºi faþã de cei care bat laporþile revistei. Este adevãrat, detest grupurile depresiune, terorismul cultural. Bucureºtiul este unoraº pentru care am optat din adolescenþã, pe carel-am pãrãsit temporar din motive exterioare. Amvisat dintotdeauna sã trãiesc retras într-un mareoraº. La Bucureºti sau în altã parte singurãtatea ºiprieteniile sunt, totuºi, la fel. Sper sã vinã ziua încare sã fiu mai deschis, ºi sã am motive sã o fac.Într-un timp al propagandelor de tot felul, iarpresa româneascã este plinã ochi, libertatea nureprezintã decît ºubrede propoziþii. Am impresiacã este o retragere generalã.

– Cum priveºti traducerile de poezie, traducerile îngeneral, pe piaþa cãrþii de la noi ?

– Cã poezia nu poate fi tradusã, mi se pare,azi, cînd practicarea limbilor strãine devine orealitate ontologicã, o frumoasã eroare. Desigur,poezia nu poate fi o marfã. În România s-au fãcuttraduceri excepþionale ºi în perioada comunistã,cu mari eforturi de promovare, probabil. Tradu-cerile sunt importante dincolo de natura înlãnþui-rii cuvintelor. Azi, la noi, ne aflãm într-o perioa-dã în care se umplu goluri istorice, se tipãresc tra -ducerile unor opere care apar aproape simultanîn mai multe þãri. E un fel esenþial de-a þine pasulcu lumea, în multe sensuri. Urmãtoarea etapã vafi mai calmã, mai interesantã prin profunzimi,traducerile vor fi ceva egal pe piaþa cãrþii, oameniivor circula mult mai mult sau mai puþin. Clima-tul intern se va schimba, ambiþiile vor fi maipuþin nocive. Ca sã exiºti pe lume nu va mai tre-bui sã fii membru în nu ºtiu ce organizaþii ºiacademii care sã-þi facã nu ºtiu ce aranjamente.Pînã nu vom asista la o integrare totalã a culturiicontemporane, nu putem vorbi de o aºezare alucrurilor. Dacã un roman de o mie de pagini areloc pe masa omului obiºnuit, sper cã o carte deversuri de 50 de pagini va avea acelaºi loc. Mitu-rile unor scriitori din perioada comunistã care arfi cucerit lumea, sunt creaþia unor bolnavi.România a fost o cutie de rezonanþã suprarealiastãprin închiderea sa aproape totalã, nu succeselescriitorilor români au fost teribile. Sã fim serioºi !

–Se poate trãi ca poet în lumea de astãzi ?

– Tiranii sunt mult mai simpatizaþi decît scri-itorii, cel puþin în România. Includ aici ºi pe aºa -ziºii scriitori care practicã teroarea. Ca poet nu sepoate trãi nici în vis. A fi poet înseamnã a detestatiranii ºi tiraniile, anticultura, antiumanismul .Rãspunsul la întrebare mi se pare evident. A fipoet mi se pare a te afla cumva într-o situaþie prac-ticã fãrã ieºire... Lumea materialistã perfectã în carevrem sã intrãm are mult mai multe dimensiunipericuloase decît pare la prima vedere. ªi aici, ºi înOccident. Este o altã lume a vulgului, ainstinctelor primare bine controlate, monitorizatelegislativ ºi prin tradiþiile convieþuirii. Lumea vaavea nevoie de cuvîntul poeþilor, deºi nu varecunoaºte deschis niciodatã acest lucru. Poeþii tre-buie sã fie atenþi pe unde circulã, dacã este posibil.Societatea umanã trebuie sã schimbe dacã vrea sãnu devinã paraliticã, intrînd sub tutela cîtorvagrupuri de presiune financiarã.. Aº mai rãspundecu întrebarea unui personaj rus dintr-un filmamerican: unde vã sunt poeþii ?

– Afirmarea literaturii române peste hotare, este unsubiect adevãrat ?

– S-a exagerat ºi se exagereazã enorm pe aceastãtemã. România actualã este departe de a fi capabilãsã administeze un asemenea Institut. Aceastã insti-tuþie ar fi în mod indiscutabil ºi regretabil la dis-poziþia unor grupuri de interese. Pe moment ar tre-bui susþinutã literatura, prin publicaþii ºi edituri,

printr-o lege echitabilã a sponsorizãrii. Pînã la insti-tute de provare a literaturii este cale lungã de multedecenii. Cultura este o chestiune specialã , unmiracol al individualitãþii muncii intelectuale. Unsecol, spre exemplu, are pe piaþa continentalã cîtevazeci de nume, în cel mai bun caz. Aceste numesunt proprietatea unor talente, a unor impoder-abile, nu a unor guverne, institute etc . Poate aicieste tot farmecul. Modul de înþelegere a afirmãriieste toxic , la noi. Lumea culturalã occidentalãfuncþioneazã exclusiv pe principiile dreptului deautor, fãrã angajãri suplimentare. România, pînãnu va propune un mod de viaþã atractiv, zadarnicîmpinge în faþã scriitorii. Literatura românã nupoate fi ceva preponderent interesant decît pentrucititorii români. Asta trebuie sã fie clar. Nici nuexistã succese literare româneºti reale în exterior,aºa cum le proiecteazã unii dintre paranoicii con-fraþi. Toþi românii, de la primul la ultimul, ar trebuisã întîmpine zorii ca puþinii practicanþi creºtini deacum douã milenii ºi sã fie convinºi cã literaturaromânã fãrã axã spiritual-moralã i-a trãdat, cã liter-atura poate fi o salvare numai cînd scriitorul îisalveazã pe alþii prin scrierile sale. Restul este pro-pagandã ieftinã, avînd, din pãcate, tot soiul depracticanþi. Ionescu, Cioran, Eliade, Culianu n-artrebui considerate, în primul rînd, mari glorii , cimari drame ale umanitãþii în cãutarea Salvãrii spiri-tuale. Mîna unor activiºti- literaþi pusã pe acestenume pentru burduºirea buzunarului personal,reprezintã o altã naþionalizare.

– Cum þi se pare politica autohtonã ?

– Ce-am trãit noi în România, aici în mijloculEuropei, vecini cu bãtrînii greci, noi þarã latinã, nue numai o problemã a noastrã, este ºi problemaEuropei. N-ar fi rãu ca Europa sã-ºi asume aceastãtragedie, pentru o delimitare adevãratã de un trecutîncã ameninþãtor. România s-a aflat într-o situaþieimposibilã, iar oamenii s-au atrofiat vizibil. Ultimulþãran român din al doilea rãzboi mi se pare unideal pentru cetãþeanul român de astãzi, cum int-electualul român din comunism mi se pare inferiorproletarului din vestul european.

– Ce crezi despre Uniunea Scriitorilor ?

– Uniunea Scriitorilor este o formulã spre carese îndreaptã, mai nou, ºi cei care au boicotat-o aniîn ºir. Se aflã sub un asediu în toatã regula. Este oinstituþie care în anii 30, sub direcþia lui Rebreanu,avea cam 300 de membri. Intre timp s-a umflat deaproape 10 ori. Aud tot felul de lucruri care nu mãprea intereseazã. Trebuie sã redevinã o instituþiecare sã apere drepturile membrilor sãi. Cu altecuvinte, fiecare ar trebui sã aibã niºte avantajereale. Spre exemplu, în perioada interbelicã, scri-itorii aveau un permis gratuit pe cãile ferate, astãziar putea sã aibã pe cãile ferate ºi pe Tarom,de ce nu? In Occident, statutul de artist prevede niºtereduceri la impozite, chiar dacã nu existã uniuni cisimple asociaþii.In principal, acolo, existã autorii ,ei conteazã, nu ºefii lor de asociaþii, de comitete etc. Se pot face multe ºi este obligatoriu sã se facã.România europeanã are nevoie de poeþii ºiromancierii sãi, poate la fel de mult ca în perioadacomunistã. Cred într-o legislaþie care sã vinã însprijinul scriitorilor, pe care sã o propunã cei care s-au angajat în administrarea Uniunii. Dacã pe unii îiajutã calitatea de membru al Uniunii ºi în alte sen-suri, cu atît mai bine.Viaþa nu este foarte simplãpentru cineva care þine un condei în mînã.

n

à

Interviu realizat de ION CRISTOFOR


„Când tu însuþi nu ai nimic de spus, în zadarmai cauþi ce au spus alþii“

E. S. Cucerzan

La prima vedere activitatea filosoficã a lui E. S.Cucerzan este diversificatã pe multiple pla-nuri, iar cele ºase cãrþi publicate deocamdatã,

nu fac decât sã deruteze prin tematica aparent neu-nitarã, ele fiind un mozaic în miºcare, nestructuratîntr-o imagine concludentã, fapt care nu reprezintãºi reflectã în suficientã mãsurã preocupãrile ce cap-tiveazã filosoful. Totuºi pentru cine are tactul nece-sar sã parcurgã cu atenþie plonjãrile sale succesive,se poate sesiza munca stãruitoare a unui filosof,pãtruns de obiectivele propuse ºi îndeosebi dechemarea ºi menirea unui cãrturar ardelean.

Liniile de forþã ale gândirii sale filosofice pot fidesluºite la fel cum putem desluºii liniile pe careun magnet structureazã pilitura de fier.Dimensiunea de fond în investigaþiile ºi meditaþiilesale filosofice de-a lungul anilor rãmâne – dimensi-unea ontologicã – fie cã este cercetatã din perspec-tivã gnoseologicã, logicã sau axiologicã. Ca atare, elsubliniazã expresis verbis , cã dacã filosofiaromâneascã vrea sã aibã viitor, ea nu trebuie sã serezume la a fi o piaþã de desfacere a filosofiei uni-versale ºi nici mereu numai un comentariu, maimult sau mai puþin doct, personal ºi profund, alnoutãþilor ºi metodelor acesteia ci trebuie sã se înc-umete „a gândi problematica universului ºi omuluidin linia întâi ºi pentru linia întâi a vieþii spiritualecontemporane, adicã a fi tu însuþi, a simþi prob-lemele existenþei cu sentimentele tale ºi ale gândicu mintea ta“ (Perspective filosofice româneºti, Ed.Academiepress, Cluj-Napoca, 2002, pag. 35).

Conform viziunii sale existã o împletire deneînlocuit între spiritualitatea europeanã care tindesã devinã în epoca modernã din atribut al gândiriiorientatã spre real, un îndreptar de acþiune umanãasupra naturii ºi istoriei ºi spiritualitatea româneascãpentru care „creºtinismul a fost conºtiinþa ºi practi-ca religioasã fundamentalã, determinantã“ (ibidem,pag. 68) . Nu întâmplãtor considerã E. S.Cucerzan, cã Eminescu a trãit ºi gândit, ca nimenialtul, experienþa pascalianã a tuturor mãreþiilor ºizãdãrniciilor lumii acesteia, cã „Eminescu a ajunspânã la urmã, datoritã geniului sãu artistic, fer-mitãþii de caracter, modestiei ºi cinstei proverbiale,sã fie statuat ca model al intelectualului român din-totdeauna“ (3. E. S. Cucerzan, op. cit., pag. 137).

Gândirea filosoficã româneascã s-a dezvoltatprin asimilarea filosofiei universale ºi dezvoltareagândirii proprii. În acest orizont de aºteptare seconfigureazã ºi manifestã reflecþiile filosofice celemai pertinente profesate de E. S. Cucerzan.Pornind de cele mai multe ori de la logica bunuluisimþ, autorul recunoaºte faptul cã „Exemplul<<fiinþei>> ºi a <<familiei>> sale, cu rudeniimai apropiate sau mai îndepãrtate, pe direcþiaabstract ºi universal (fiinþã, fire, existenþã) spre con-cret ºi particular (lume, realitate, univers etc.), esteconfirmarea acestui proces“ (E. S. Cucerzan,Familia Fiinþei, Soluþii terminologice , Ed. Grinta,Cluj-Napoca, 2002, pag. 120).

Consideraþiile care urmeazã sunt prilejuite deîntreaga operã a autorului, dar în mod deosebit deAtomii ºi Vidul (Ed. Eta, Cluj-Napoca, 2000), carteîn care textul se prezintã sub formã de maxime,meditaþii ºi note, întrucât reflectã ºi însumeazã într-

un tot unitar experienþa, gândirea ºi sensibilitateametafizicã a autorului. Prin tradiþia sa milenarãfilosofia ºi-a propus sã instituie, de la bun început,liniºte ºi încredere în sufletul omului ºi nu a reuºitsã întreþinã decât neliniºte, incertitudine ºi angoasã.În aceastã frãmântare contrariantã îºi are izvoruldrama filosofului autentic, fapt sesizat cu acuitatede E. S. Cucerzan, deoarece linia vieþii se þese înpalma destinului îndiguitã de fiinþã ºi nefiinþã,metaforic vorbind, de intricaþia de nedisociat dintre«plinuri» ºi «goluri». Descoperirea ºi înþelegereaexistenþei universale prin existenþa umanã sauinvers, constituie punctul de plecare al oricãruidemers filosofic major.

Dupã E. S. Cucerzan condiþia umanã reprezin-tã singurul loc sigur de înterpãtrundere ºi inter-condiþionare a fiinþei ºi nefiinþei, de descoperire alumii ºi cãutare a identitãþii proprii. Verbul „a fi“care circumscrie existenþa în general, care nu esteconsideratã nici ceva dat, nici supusã unei raþiuni(logos) sau unui mod de realizare predeterminat.De abia existenþa personalã îl actualizeazã pe „a fi“.Numai odatã cu apariþia ºi constituirea fiinþeiumane, ceea ce existã „înainte“ de existenþa con-cretã devine necesitate logicã. Nu fiinþa precede ºideterminã persoana, ci aceasta constituie posibili-tatea iniþialã a lui a fi.

Posibilitatea provine de la finitudinea noastrã:avem posibilul pentru cã suntem fiinþe contin-gente, de interval, vremelnice; avem posibilul pen-tru cã suntem prinºi în existenþã ºi fiinþãm în lume,mundan ºi intramundan, adicã ne confruntãm cupraguri ºi limite, ºi nu în ultimul rând fiinþãmextramundan, ne raportãm la transcendenþã, lainfinitul existenþei, care ne poartã ºi ne traverseazã.

E. S. Cucerzan deosebeºte între Fiinþa scrisã cumajusculã, divinitatea, existenþa în sine, existenþa caatare, existenþa fãrã nici o determinaþie, ºi fiinþa carese aflã la baza fiinþãrilor, care se dezvãluie ºidesfãºoarã în lumea spaþio-temporalã, fiinþã greuidentificabilã, ce comportã necunoscute, dar nu seidentificã cu necunoscutul. În acest sens elmenþioneazã: „Dependenþa (nu numai) faþã deAbsolut este singura adevãratã independenþã a rela-tivului (uman)“ (ibidem, pag. 154) ºi ea constituiepartea ºi libertatea din noi.

Persoana umanã este existentul sau fiinþa carefiinþeazã, adicã realitatea datã ºi dobânditã în acelaºitimp, natura marcatã constitutiv ºi calitativ de posi-bilitatea devenirii, de temporalitatea care ne ajutãdeopotrivã la maturizarea psiho–afectivã dar ºi lascãderea treptatã a disponibilitãþilor ºi potenþialuluipânã la extincþia finalã. Traiectoria vieþii noastre secaracterizeazã prin prezenþa ºi acþiunea unui senti-ment al imposibilei întoarceri. Tocmai aceastãîntreþesere între fiinþã ºi nefiinþã îl determinã pe E.S. Cucerzan sã considere cã existã în viaþa noastrãun fel de cumpãnã a apelor.

Filosoful, considerat de autor un rentier alneantului, pe lângã faptul cã este mãcinat de ofrãmântare contrariantã, dispune de ºansa înþelepci-unii ca atribut al limitãrii ºi delimitãrii. Este necesarsã apreciem valoarea simbolicã a raporturilor noas-tre cu fiinþa în sens de existenþã, altfel spus, sã apre-ciem ceea ce suntem, ceea ce putem fi, ºi ceea ce nedepãºeºte. Astfel, un moment de inspiraþie, decreaþie artisticã este un moment de transcendenþã,un moment în care ceea ce suntem transpare prinfiinþã ºi este posibil sã revinã la rezervele noastre de

inocenþã ºi inefabil.Fiinþa umanã este o corabie care ia apã ºi nu se

ºtie dacã ajunge vreodatã la þintã. Se ridicã proble-ma raportului dintre real ºi ideal, problema dis-tanþei dintre aceºti termeni, suprimarea ºi edifi-carea continuã a ei. Aceastã problemã e tragicã:dacã realizãm þinta propusã, e tragic, deoarece nuºtim ce sã mai facem, dacã nu accedem la þintã, deasemenea e tragic, întrucât rãmânem neîmpliniþi,nerealizaþi. Finalmente, suprimarea distanþei dintrereal ºi ideal, nu e posibilã, iar apropierea dintreaceºti doi poli ai condiþiei umane e posibilã numaiîn absolut, în infinit sau necunoscut. Numãrulfrãmântãrilor contrariante sporesc, pe când soluþiilepozitive se micºoreazã.

Lucrurile nu existã sub forme de insule, daroamenii da. Cetãþuia egoistã adânc cuibãritã înfiecare din noi l-a fãcut pe Kant sã considere cãsuntem asemenea unui lemn strâmb sau rãsucitcare nu mai poate sau eventual cu greutate poate fiîndreptat. Mânat de un asemenea îndemn, E. S.Cucerzan considerã cã e mare lucru sã-þi pãstrezipuritatea ocolind mizeria umanã ori sã þi-o câºtigi,prin efort propriu, din interiorul acesteia, urmândcalea pe care a deschis-o creºtinismul.

Fiinþa umanã e vulnerabilã prin însãºi consti-tuþia sa psihosomaticã, existenþialã, este marcatã depolaritãþi ºi contradicþii ireconciliabile. Având învedere toate acestea E. S. Cucerzan mediteazã înfelul urmãtor: „ Peºtera Urºilor .......Muntele – carei-a sechestrat – le-a fãurit în schimb un cavou maifrumos decât al zeilor. Dar noi, la rândul nostru,unde, în care peºterã sã ne retragem, dacã nu chiarîn aceea dinlãuntrul nostru“ (E.S. Cucerzan, Atomii ºi Vidul, Ed. Eta, Cluj-Napoca, 2000, pag. 81).

Numai cã acelaºi demon al cãutãrilor liminare îldeterminã pe E. S. Cucerzan, care ilustreazã dramafilosofului de vocaþie în luptã cu morile de vânt, sãþinã seama de cuvintele lui Protagoras: „ Omul estemãsura tuturor lucrurilor. Cu excepþia omuluiînsuºi“ (8. ibidem, pag136). Aristotel a încercat sãelimine subiectivismul acestei teze, atunci cândconsiderã cã omul este mãsurat de lucruri.Considerãm cã prin aceastã poziþie se trece de la oextremã la alta, adicã de la subiectivism la obiec-tivism.

Adevãrul este pe undeva la mijloc: omul semãsoarã cu lucrurile. Fapt care ne aratã cã subiec-tivitatea ºi obiectivitatea coexistã în cazul fiinþeiumane ºi intricaþia lor este indinspensabilã pentru aînþelege îndeaproape raporturile dintre cunoaºtereºi valoare, cunoaºtere ºi judecãþile etice.

Gândirea filosoficã profesatã de E. S. Cucerzannu are nimic împotriva admiterii unei dialectici aexistenþei ºi gândirii. Heidegger a gândit nihilismulca o uitare a fiinþei, ca o rezolvare a problemeifiinþei suprimând tot ceea ce ne scapã. Dacã logicaºi matematica sunt „instrumente tehnice“ aleînsuºirii onticului, psihanaliza exprimã un alt gende fiinþã. Ea se miºcã pe traseele simptomelor, aleevenimentelor semnificative ºi cele ale unei istorii.Fiinþa înseamnã timpul ºi posibilitatea de a exista,iar persoana umanã face realitatea lui „a fi“. Ea aredeopotrivã dimensiuni „obiective“ ºi „subiective“.Fãrã dimensiunile subiective nu existã fiinþã, nu arfi nici fiinþa stelelor, nici acea a particulelor sau aarborilor.

În tainiþele sale sufleteºti cele mai adânci E. S.Cucerzan refuzã „vãlul uitãrii“, acceptã câteodatãresemnarea, dar refuzã nihilismul. Pentru el dem-nitatea umanã se leagã de aderenþa la infinit, seleagã – ca ºi în cazul L. Blaga – de actul creaþiei.

n

f ilosofie

n Teodor Vidam

Drama unui filosof: captivîntre fiinþã ºi nefiinþã


T ematizarea unui ideal al ºtiinþificitãþii, aºacum apare el în istoria filosofiei, respectiva ºtiinþei nu poate fi debarasatã de un set

de întrebãri ce încã „jeneazã“ cele douã demer-suri: existã o diferenþã marcantã între filosofie ºiºtiinþã în ceea ce priveºte înþelegerea conceptuluide ºtiinþificitate? În acest sens, filosofia poate ficonsideratã un anume tip de ºtiinþã teoreticã?Care este relaþia între ceea ce este acceptat ca ade-vãrat ºi aºa zisa manierã ºtiinþificã de abordare aacestuia? Este considerat întemeiat doar ceea ce sedovedeºte a fi obþinut pe cale ºtiinþificã?

ªtiinþa modernã duce cu sine schimbãri radi-cale în ceea ce priveºte maniera de a receptarelaþia ºtiinþã-filosofie. Astfel filosofia departe dea mai fi consideratã ºtiinþa ºtiinþelor este pusã însituaþia de a-ºi justifica propriul demers. ThomasBrody considerã cã acum trei secole „fizica abiadacã se putea distinge ca disciplinã independentãde filosofie; ea purta atunci numele de filosofienaturalã“. Aceastã stare de fapt s-a schimbat radi-cal pe fondul revoluþiei industriale. Helmoltzremarcã în 1865 faptul cã: „Filosofii îi priveau pefizicieni ca pe unii care nu pun preþ pe filosofi,iar aceºtia din urmã îi considerau pe filosofinefolositori. Oamenii de ºtiinþã începuserã sãscoatã în evidenþã absenþa influenþei filosofieiasupra activitãþii ºtiinþei ºi în scurt timp mulþidintre ei – unii chiar figuri remarcabile - au ajunssã condamne filosofia nu doar ca pe ceva inutil, cichiar ca pe o influenþã fatalã.“ Evident cã o anali-zã riguroasã este necesarã pentru a evidenþia înprofunzime relaþia filosofie-ºtiinþã în cadrul uneiepoci. Dar se poate totuºi afirma în lumina celormenþionate anterior faptul cã se produce o accen-tuare marcantã a diferenþei între cele douãdomenii ale culturii umane, în ceea ce priveºteidealul de ºtiinþificitate. Se degajã douã aspecteesenþiale ale idealului de ºtiinþificitate: 1. nu aexistat niciodatã o identitate absolutã între ºtiin-þificul înþeles în manierã filosoficã respectiv strictºtiinþificã, 2. aceastã necongruenþã s-a acutizat înmodernitate. Pe fondul acestei acutizãri ºtiinþa aurmat un traseu fulminant de dezvoltare iarfilosofia ºi-a repus în discuþie propriul demers,repunere care pornind de la maniera kantianã dea repudia metafizica ca ºtiinþã - accentuânddemersul de a vedea fiolsofia ca teorie acunoaºterii, s-a dezvoltat ºi ea în sensul unei specializãri. Astfel, sunt cunoscute sintagmele:filosofie a limbajului, a artei, a culturii, chiar aºtiinþei etc. Pe acest fond trebuie înþelese ºi concepþiile despre ºtiinþificitate conturate deHusserl ºi Einstein.

Între anii 1876-1878 E. Husserl a studiatastronomia, matematica ºi filosofia laUniversitatea din Leipzig, urmând ca între anii1878-1881 sã studieze la Berlin matematica cuWeierstrass al cãrui asistent privat a fost timp deun semestru. Interesul pentru matematicã s-aconcretizat în 1891 în lucrarea Filosofia aritmeticiiprecum ºi prin teza de abilitare consacratã con-ceptului de numãr. Pentru Weierstrass numãruleste rezultatul unei operaþiuni mintale, actul denumãrare, operaþie prin care noi selecþionãm înmodul de apariþie a lucrurilor care au o trãsãturãcomunã, ele fiind redate ca omogene prin imagi-naþie. A numãra revine la a determina o mulþimede lucruri omogene. E. Husserl nu este mulþumitde aceastã definire operatorie a numãrului ºipropune înþelegerea numãrului ca o creaþie aspiritului a cãrui rezultat nu se poate regãsi ca

atare în lumea exterioarã. Influenþat de Brentano,E. Husserl propune iniþial o cercetare asupraoriginii psihologice a conceptului de numãr dis-tingând douã aspecte esenþiale care contribuie laconstituirea numãrului ca atare, respectiv repre-zentarea simbolicã ºi reprezentarea autenticã anumãrului. Ca matematician Husserl este deacord cu Weiertrass cã toate conceptele obscureale matematicii trebuie clarificate pornind de laceea ce le fondeazã, respectiv conceptul de nu-mãr, dar spre deosebire de acesta, la el problemafondãrii obiectelor matematice nu este o sarcinãmatematicã, ci filosoficã deoarece matematicianulnu supune analizei statutul ontologic al concep-tului de numãr. Am adus în discuþie aceastãorientate a filosofului german deoarece este evi-dent faptul cã deºi acesta a luat în considerareobiectul unei ºtiinþe propriu-zise, respectiv mate-matica, concepþia sa nu este identificabilã cu cea aomului de ºtiinþã respectiv a matematicianului.Aceastã distincþie va determina orientarea viitoarea lui Husserl spre logicã. Treptat este elaboratã onouã orientare menitã sã clarifice raportul pe careîl întreþin obiectele logice ºi matematice cu actelepsihice care le reprezintã. Acest demers deschidecalea abordãrii fenomenologice a cunoaºterii. Încãde la prima operã filosoful a rãmas constant înîncercarea de a reflecta constituirea ºtiinþelor for-male (matematica apoi logica, în genere se poateconsidera ºi fenomenologia, dar nu ca o ºtiinþãdeja constituitã care suscitã întrebãri ci ca unproiect mereu deschis care propune în manierãspecificã sensul ºtiinþific al filosofiei). Aceastãîncercare este dublã, adicã filosoful viza atât te-matizarea câmpului formal descriind astfel legilecare îl constituie ca atare, cât ºi geneza acestorºtiinþe formale reconducînd formaþiunile teoreti-ce la experienþele originare în care acestea îºi„regãsesc“ sensul (precizãm cã Husserl consideracã existã o lume a vieþii – experienþe originarepre-ºtiinþifice – pe baza cãreia se edificã oricedemers ºtiinþific). Originalitatea conceptului deºtiinþificitate propus de Husserl constã tocmai înîncercarea de a gãsi liantul între o formulare cupretenþie de adevãr ºi modul în care aceasta seconstituie. Adicã, simplificând, am putea spune cãa cãuta adevãrul nu revine, nici numai la a gãsicorespondenþa cu faptele, nici numai dincoerenþa logicã a teoriei în care acesta este inte-grat. Reunirea lor nu este suficientã. Devineºtiinþific ceea ce le sintetizeazã. Iar aceastã sintezãsurvine „istoric“. Este vorba de o construcþie asensului care nu poate fi detaºatã de cei care îlcautã, de subiectivitãþile lor. Sensul se constituieinter-subiectiv dar fãrã a postula o rupturã delumea experienþei ca ºi cum datele obþinute desubiecþi le-ar aparþine strict, în manierã psiholo -gicã. Pentru a încerca clarificarea acestui aspectesenþial al ideii de ºtiinþificitate suntem nevoiþi sãevidenþiem pur ºi simplu principiile generaleconform cãrora E. Husserl ia în considerare sen-sul ºtiinþific al filosofiei.

Diferenþa dintre filosofie ºi ºtiinþã, evidenþiatãprin faptul cã ºtiinþa se poate învãþa spre deose-bire de filosofie este crucialã în ceea ce priveºtemotivul pentru care filosofia nu este ºtiinþã.Practic în cadrul filosofiei nu se poate învãþadeoarece aceasta spre deosebire de ºtiinþã nu dis-pune de un sistem doctrinar: „maestra evocatã înopere nemuritoare este cu totul incapabilã de ainstrui într-o manierã obiectiv valabilã“. Care ar fiatunci proiectul propus de Husserl? Pornind de

la aceste date autorul considerã cã idealulfilosofiei de a fi o ºtiinþã riguroasã nu trebuieabandonat dar trebuie produsã o mutaþie pentru arealiza acest obiectiv ºi anume: „Þine însã deesenþa filosofiei, în mãsura în care ea se reîn-toarce la ultimele origini, faptul cã travaliul eiºtiinþific se miºcã în sferele intuiþiei directe, iarcel mai important pas pe care îl are de fãcut epocanoastrã este de a recunoaºte cã, odatã cu intuiþiafilosoficã în sens veritabil, cu sesizarea fenome-nologicã a esenþei, se deschide un câmp infinit delucru ºi se prezintã o ºtiinþã care, fãrã toatemetodele indirecte de simbolizare ºi de mate-matizare, fãrã aparatul de raþionamente ºi dovezi,dobândeºte, totuºi, o plenitudine de cunoºtinþedintre cele mai riguroase ºi decisive pentru toatãfilosofia ulterioarã“

Acest pasaj demonstreazã cã pentru Husserlconceptul de filosofie se propune printr-o analizãfenomenologicã, în urma cãruia rezultã ºtiinþa înalt sens decât o ºtiinþã pozitivã, anume ºtiinþa cavaloare, ºtiinþificitatea însãºi luatã ca obiect destudiu. Este vorba totodatã de o distincþie întreraþionalitatea ºtiinþificã (esenþialmente exactitate)ºi raþionalitatea însãºi ca valoare, ca obiect destudiu teoretico-filosofic. Mutaþia de care estevorba aici priveºte înscrierea pe direcþia consti-tuirii sistematice a filosofiei, fãrã a lua forma unuisistem. Idealul de ºtiinþificitate rãmâne structuraintenþionalã a filosofiei astfel concepute, care seva desfãºura sistematic dar fãrã a se închide într-un sistem ca atare, menit sã construiascã oimagine asupra lumii din datele oferite de ºtiinþe.Fapt ce poate fi argumentat ºi de poziþia opusã alui Huserl atât faþã de filosofia naturalistã cât ºifaþã de istorism; el nu este de acord nici cu prelu-area efectivã a rezultatelor din ºtiinþe, nici cu con-siderarea cã orice teorie sau enunþ este rezultatulstrict la istoriei, respectiv criteriul sãu de valabili-tate nu depãºeºte sfera unei anumite perioadeistorice.

Atunci care este deosebirea dintre un fenome-nolog ºi un om de ºtiinþã? În ce sens analizafenomenologicã este ºtiinþificã? Deºi am putea fiacuzaþi de simplificare vom încerca sã lãmurimaceastã problemã furnizând un exemplu. Sã pre-supunem cã fenomenologul vrea sã investighezeconceptul de spaþiu. Ghidat de lecþia husserlianãva avea în minte urmãtoarele principii de bazã:spaþiul nu este absolut; spaþiul nu se constituiededucându-l strict din modul în care sunt locali-zate obiectele; trebuie cãutatã o intuiþie primarã aacestuia; este importantã dezvoltarea ideii despaþiu pornind de la demersul pre-ºtiinþific; tre-buie avut mereu în vedere cã nu se va putea for-mula niciodatã într-o definiþie esenþa acestuia;spaþiul este un produs viu, intersubiectiv. Ce vaface în continuare fenomenologul, ºtiind cã elcautã intuiþia originarã a spaþiului fãrã a aveadreptul sã absolutizeze nici una din posibilelerezultate ºi nici dreptul de a propune un princi-piu absolut de sistematizare a acestora? Pornindde exemplu de la ideea cã spaþiul se constituiesimultan în jurul obiectelor ºi a subiectului vacerceta multiplele feþe în care acesta se dã. Între-barea esenþialã e urmãtoarea: ce se întâmplã înmomentul în care subiectul este orientat sprelume? Se produce o delimitare dublã: eul faþã deobiecte ºi prin acesta ºi faþã de sine. Undeva încadrul acestei delimitãri primordiale se intuieºteforma originarã în care spaþiul se oferã subiectu-lui. Nu va putea fi dezvãluit acest moment niciprin intropatie, nici prin extaz, nici prin transãdeoarece originea acestei delimitãri nu este psiho-

Einstein ºi Husserl: ºtiinþa ca fenomenologie ºi fenomenologia ca ºtiinþãn Mirela Calbaza-Ormeniºan


logicã. Urme ale acestei oferiri originare apar însãîn orice tematizare a spaþiului, fie în artã, fie înºtiinþã, fie în orice alt domeniu sau orice luare de poziþie vis-a-vis de aceasta. Ce este ºtiinþific înacest demers? Judecând conform criteriului vala-bilitãþii obiective, rezultate în urma verificãriiprin experiment, se pare cã nimic, deoarecefiecare etapã pare a fi un experiment continuu,dar nu un experiment organizat ca atare ci o grijãpermanentã de a nu oculta modul autentic în carespaþiul se dã. Judecând dupã coerenþa internã aformulãrilor acest demers este ºtiinþific pentru cãaceastã coerenþã este posibilã graþie respectãriiprincipiilor generale expuse anterior. Dar ceea ceeste cel mai important este faptul cã este ºtiinþificîntr-un sens mult mai pregnant: la fiecare pas tre-buie sã lase obiectul cercetãrii sã aparã nu princãutarea unui instrument care sã îl descompunãîn aspectele sale cele mai intime, nu prin apli-carea unor principii universal valabile alecercetãrii corecte - un fel de logicã absolutã ametodei - ci, ºi aici ne confruntãm cu greutateaextremã de a înþelege ca atare filosofia husser-lianã, aºa cum ni se dã în structurile noastresubiective ºtiind cã nu este un simplu conglome-rat de senzaþii ci „realitatea“ ca atare ºi care altfelnu ne poate fi datã. Astfel ºtiinþificitatea acestuidemers înseamnã oarecum ºtiinþa de a rãmâne înprejma tuturor posibilitãþilor în care obiectulcercetãrii poate sã aparã.

În lucrarea Cum vãd eu lumea Einstein for-muleazã câteva consideraþii referitoare la modulºtiinþific de a vedea lumea. Astfel imaginea desprelume a fizicianului teoretic „cere ca descriereacorelaþiilor sã fie de o rigoare ºi exactitate maximãpe care doar folosirea limbajului matematic lepoate oferi“. Astfel menirea acestuia este aceea dea cãuta legile cele mai generale astfel încât prinpurã deducþie se poate obþine o imagine a lumii.La aceste legi elementare însã „nu duce nici undrum logic ci numai intuiþia ce se sprijinã pecufundarea în experienþã“. Conºtientizând con-secinþa logicã a acestei afirmaþii, ºi anume cã înlipsa unui principiu general metodic conformcãruia sã fie descoperite aceste legi elementare arputea fi posibile o multitudine de sisteme alefizicii teoretice în egalã mãsurã îndreptãþite,autorul precizeazã cã în realitate nu au fost accep-tate o serie mare de teorii, ci, în general, doar unasingurã s-a bucurat de acceptare în momentulprecis al elaborãrii ei. Este evident în acest con-text invocarea unui anume principiu de selectarea teoriilor asemãnãtor cu cel intersubiectiv pre-cizat de Husserl. Acest criteriu intersubiectiv deacceptare a unei teorii îl conduce pe Einstein laurmãtoarea constatare: „Nici un om care a apro-fundat cu adevãrat subiectul nu va tãgãdui cãlumea percepþiilor determinã într-un mod practicunivoc sistemul teoretic, deºi nici un drum logicnu poate duce de la percepþii spre principiileteoriei“. Astfel ºtiinþa nu investigheazã maniera încare iau naºtere conceptele, principiul genetic alacestora nu influenþeazã cerinþa rigorii ºtiinþifice.Ea foloseºte conceptele primare (cele legate înmod direct ºi intuitiv cu complexe tipice senzori-ale) ºi propoziþiile care le leagã tocmai pentru„cuprinderea ºi conectarea conceptualã cât maicompletã a experienþelor senzoriale în diversitatealor“. Principiul fundamental al acestei între-prinderi este simplitatea logicã autorul asociindinteligibilitatea universului cu ideea cã structurilesale de adâncime sunt simple. Tocmai aceastaexplicã succesul uimitor al activitãþilor ordona-tore pe care le realizeazã gândirea comunã ºi apoiºtiinþa prin postularea unor noþiuni ºi principii cuun grad tot mai înalt de generalitate. Aici se poateinvoca, graþie scrisorii adresate lui Solovine,importanþa teoriei relativitãþii în modul de agândi demersul ºtiinþific formulat de Einstein:„Gãsiþi curios cã eu consider posibilitatea de a

înþelege lumea un miracol sau ca un mister etern.Ei bine a priori ne putem aºtepta la o lume haoticãcare nu poate fi surprinsã în nici un fel degândire. Am putea sã ne aºteptãm ca lumea sã fiesupusã legii numai în mãsura în care intervenimnoi cu inteligenþa noastrã ordonatoare... Felul deordine creat de principiul relativitãþii este, dim-potrivã, de cu totul altã naturã. Chiar dacãaxiomele teoriei sunt formulate de oameni, suc-cesul unei asemenea întreprinderi presupune unînalt grad de ordine a lumii obiective, pe care nuam fi autorizaþi câtuºi de puþin sã o aºteptãm înmod a priori. Acesta este miracolul ce se întãreºtetot mai mult o datã cu dezvoltarea cunoºtinþelornoastre“.

Ce anume face ca criteriul ºtiinþificitãþii sã fienu numai un atribut al gândirii umane ci chiar alrealitãþii ca atare? Care este semnificaþia teorieirelativitãþii în ceea ce priveºte acest rol al ºtiinþi-ficitãþii? Întrebarea pe care o punea Einstein înceea ce priveºte teoria generalã a relativitãþii eraurmãtoarea „Ce are în comun natura cu sistemelede coordonate introduse de noi ºi cu starea lor demiºcare?“ Graþie acestei teorii spaþiul, timpul,cinematica „nu mai joacã rolul unui fundamentindependent de restul fizicii. Comportarea geo-metricã a corpurilor ºi mersul ceasornicelordepind mai degrabã de câmpurile gravitaþionalecare, la rândul lor, sunt generate de însãºi sub-stanþa materialã“. Nu vom intra în detalierianalitice. Am exprimat principial aceste conside-raþii asupra teoriei relativitãþii pentru a puteaintroduce respectând principiul coerenþei obser-vaþiile lui Stephen W. Hawking referitoare la acestsubiect: „Einstein a fost condus cãtre aceastã ideenu atât de rezultatele experimentale cât dindorinþa de a face ca douã pãrþi ale teoriei sã sepotriveascã“ (legile care guverneazã câmpurileelectrice ºi magnetice respectiv cele careguverneazã miºcarea corpurilor). Semnificaþiaacestei teorii are o importanþã deosebitã în ceea cepriveºte conceptul de ºtiinþificitate. Conformobservaþiilor anterioare suntem îndreptãþiþi sãafirmãm urmãtoarele: nu numai cã teoria relati-vitãþii a produs o schimbare esenþialã în ceea cepriveºte modul de a concepe spaþiul ºi timpul(redatã da Hawking astfel „nu mai putem con-cepe spaþiul ºi timpul ca niºte entitãþi veºnice,neafectate de ceea ce se întâmplã în univers .Acum ele devin cantitãþi dinamice ce influenþeazãºi sunt influenþate la rândul lor de evenimentelecare se petrec în spaþiul-timp“) ci repune în dis-cuþie o veche temã filosoficã: ºtiinþificitatea esteun deziderat la efortului uman de a concepe rea-litatea sau realitatea însãºi este ca atare? Credinþalui Einstein în caracterul ºtiinþific al realitãþiiînsãºi este argumentatã ºi de celebra expresie a

acestuia „Dumnezeu nu joacã zaruri“. Reflectândasupra modului în care a fost elaboratã teoria re-lativitãþii suntem îndreptãþiþi sã remarcãm pre-eminenþa factorului teoretic asupra celui experi-mental. Evident acceptarea acestei teorii nu esteindependentã de confirmarea prin observaþie.Totuºi, ideea de spaþiu curb nu este un dat alexperienþei directe. Faptul cã experimentul a con-firmat-o dupã enunþarea acestei teorii demon-streazã puterea de apreciere a realului convertindvechile constatãri experimentale în mod coerent.Practic, fãrã a putea analiza în mod riguros câteinferenþe, abstractizãri, deducþii, sistematizãri aufost necesare pentru a se împlini aceastã teorie,ceea ce este într-adevãr „misterios“ este cãaparatura logico-matematicã a funcþionat cu ade-vãrat ºtiinþific respectând atât coerenþa internã câtºi datele experimentale. Poate aceastã victorieasupra realului l-a determinat pe Hawking sãconsidere urmãtoarele: „exemplul lui Einsteinilustreazã bine dificultatea de a fi realist înfilosofia ºtiinþei, întrucât ceea ce noi considerãmrealitate este condiþionat de teoria la careaderãm“.

Lecþia lui Einstein ne învaþã pur ºi simplu cãceea ce apare trebuie investigat în esenþa proprieiapariþii dar ºi cã aceastã esenþã este accesibilã toc-mai graþie ºtiinþificitãþii sale. Din aceastã perspec-tivã gândirea ºi realitatea nu mai sunt conceputeca duale. Acelaºi lucru este vizibil ºi la Husserlînsã într-o altã orientare. Dacã la Einstein se pre-coniza idealul ºtiinþificitãþii independent de „cali-tatea“ de observator, la Husserl tocmai aceastãcalitate este esenþialã ºi anume lucrurile apar aºacum sunt ºi anume cum se oferã celui ce estepregãtit sã le primeascã. Precizãm cã nu estevorba de o atitudine psihologicã. Cercetareafenomenologicã este ºtiinþificã graþie deschideriispre lucru, principiul fundamental fiind acela dea lãsa lucrul sã survinã în toate posibilitãþile luiavând credinþa cã „undeva“ în modul în carelucrurile îmi apar mie ca om ele sunt aºa cumsunt, mod care nu se poate articula fãrã con-tribuþia gândirii. Ceea ce apropie omul de ºtiinþãºi fizicianul în acest caz este credinþa în posibili-tatea surprinderii lucrului prin cunoaºtere.Idealul de ºtiinþificitate deºi este articulat diferitîn funcþie de instrumentele ºi aria de interes adomeniilor aferente rãmâne în ambele cazuriideal suprem al cunoaºterii.

n

Cristina Ciobanu Garden


Peisajul teatral din Franþa în pericol:

festivalele de la Aix ºi Avignon, puse sub sem-nul întrebãrii de grevele personalului de scenã.Datorii ºi finanþãri precare, speranþe de succes înfaþa unui public adeseori de câteva persoane – mici-le teatre nu prea au vreo ºansã. Noile reglementãriale ºomajului le scade ºansele de supravieþuire.Inegalabil de bogata viaþã teatralã francezãfuncþioneazã pe principiul unui contract social carepermite liber profesioniºtilor o susþinere generoasãcu banii fondului de ºomaj. Aceastã finanþare nueste dependentã de realizãri. Pentru unii, grevelesunt însã ca tãierea crengii de sub picioare: publiculnu pare prea interesat. Schimbarea condiþiilor deacces la finanþãri acutizeazã însã problemele.Demonstranþi, oameni de teatru ºi public purtau T-shirturi cu: „Atenþie! Cultura e în pericol”.

Neue Zürcher Zeitung: Habermasºi conceptul de „nucleu european”.

Dezbaterea asupra valorilor europene funda-mentale: în Frankfurter Rundschau („Civilizaþianecivilizatã”) se vorbeºte despre Europa creºtinã,despre cruciade, dar se ºi trimite la Irak, la anti-semitism, la Umanism, la Iluminism. „Europa seaflã în contradicþie cu sine- societatea civilã, so-cietatea tribalã, comunitãþile religioase coexistã.

În acelaºi timp, europenii de margine con-traatacã. Ziarul Polytika din Varºovia: iniþiativa„nucleului european aminteºte neplãcut deproiectul lui Kant: „Pentru o pace veºnicã”, care,în acelaºi timp, nu protesta contra intervenþiei„europene” din 1795 în Polonia. Europa continuãsã-ºi cultive eºafodajul feudal, constituit pe prin-cipiul seniorial. În cetatea „Nucleului european”domneºte teama de barbarii din Rãsãrit.

Pe deasupra, replica datã de Silvio Berlusconideputatului german în Parlamentul European, nearatã coloraturã culturalã ºi istoricã a altor polaritãþieuropene. Politologul Gian Enrico Rusconi pu-blicã la editura Einaudi: Germania Italia Europa („o abordare cuprinzãtoare a rolului prejudecãþilorîn istoria ambelor þãri în timpul ultimilor 150 deani”). În New York Times, romancierul RobertoPazzi: „Germanii sunt de pe Marte, italienii de pe Venus”

Papa Ioan Paul, enciclica „Ecclesiain Europa”:

„colaborarea internaþionalã trebuie reconside-ratã ºi anume în sensul unei culturi noi a solida-ritãþii”. Cotidianul Tageszeitung prezintã librãriaparizianã Shakespeare & Company, ºi vizitele luiAllan Ginsberg, Lawrence Ferlinghetty: un locplin de cãrþi, de literaturã de viaþã culturalã.

În rest: despre Tour de France, evenimentulfiecãrei veri, anul acesta cu o prezenþã sportivãamericanã notabilã, deºi pe frontul cultural con-tinuã controversele transatlantice.

Spectacolul cu „Despre animale, oameni ºizei” de Giorgio Barberio Corsetti, dupã„Metamorfozele” lui Ovidiu, prezentat înCarierele din Siracusa, copleºitor prin magia ºimãreþia locului, multiplicate de înscenare ºi desoluþiile regizorale. Un eveniment.

Pe deasupra, din Literaturnaia Gazeta aflãmcâþi litri de alcool se fac oficial pe an în Rusia ºicâþi la negru. Raportul e cam 1 la 3. Oficializareaproducþiei ar spori valoarea impozitelor încasatede stat ºi implicit, bugetul.

Festivalul de film de la Moscova: profesionalizarea ºi comercializarea filmului

rusesc - comediile ºi filmele cu gangsteri aumare cãutare la public. În acelaºi timp, peisajulmediatic moscovit se înnoureazã datoritã politicii.

Cultura de masã japonezã ºi moda Manga:

la Museo Correr, pictorul, sculptorul, artistulcomputerist ºi curatorul Takashi Murakami dinTokio, prezintã un amestec de Product Placement,pop-Estetics, modã, picturã ºi culturã japonezã demasã, „drãguþã”. Moda primãverii ºi verii a fostmarcatã de sclipirea tipic Manga, de animismulTechno al acestor „samurai ai pop-art-ului”. De alt-fel constatãm ºi o enormã explozie de producþiifilmice cu supereroi de comics, printre ultimiifiind „Hulk”. În Germania, la a suta aniversare alui Adorno, cultura pop este pusã în legãturã ºi curezervele („mici burgheze”) ale filosofului faþã desenzorialitatea dezlãnþuitã a contemporanilor sãi,doar cã Adorno îºi orienta estetica sa avansatãdupã cea a lui Alban Berg, iar contemporanii sãiparcurgeau doar o mic burghezã revoluþie senzo-rial-sexualã, în comparaþie cu generaþiile de azi.

„Harry Potter ºi Ordinul Pãsãrii Phoenix”

Pubertatea lui Harry Potter, dar nu numai:lumea nu este împãrþitã în buni ºi rãi, chiar ºilumea vrãjitorilor adulþi este complicatã ºiambiguã, plinã de nedreptãþi. Cartea scânteiazã demitologie ºi basm, de folclor, antropologie, religiicomparate, ca un minunat foc de artificii: culturãpop, jocuri de cuvinte, mãiestrie ºi groazã apo-calipticã: adevãratul vrãjitor este autorul.

Nici Harry Potter nu scapã de pirateria inter-net. Cartea a putut fi copiatã ca e-book de peinternet, mai mult, ea are o prezentare asemãnã-toare unei cãrþi, însã cuprinde ºi hiperlink-uricãtre fiecare capitol ºi explicaþii de termeni pre-cum „vâjthaþ”. Cartea poate fi gãsitã în limbaenglezã pe aproape toate marile reþele file-sharing,la fel ca ºi imitaþii mai mult sau mai puþin reuºite,fãcute de amatori. Aceste reþele nu produc nici unfel de venit ºi erau pânã acum cãutate pentrumuzica, mai ales. Proiecte precum „Gutenberg”oferã deja mii de titluri de cãrþi, disponibile gratuitprin internet. Precum în cadrul muzicii ºi mate-rialelor video, cea mai puternicã forþã în struc-turarea pieþei de carte vor devenit reþelele ºi pro-gramele de file-sharing (participare la liste defiºiere de pe calculatoarele personale a milioanede posesori privaþi, legaþi la internet).

În presa americanã ºi europeanã au apãrutmateriale legate de aspectul automatizãrii depline aunor maºini de cãutare, precum este Googleprovoacã interes, teamã (de „pericolele„ inteligenþeiartificiale) ºi îngrijorare: nu ºtim de loc cumfuncþioneazã aceste programe ºi totuºi le folosim.Mai mult, s-a constatat ºi cã foarte multe calcula-toare au diverse programe virusate fãrã ºtirea pro-prietarilor, care le utilizeazã aºa în continuare.Viruºii mai noi, ca SoBig sau Blaster, au compo-nente care tind sã comunice cu serverele care le-auprodus, fãrã ºtirea celor care le au în calculatoare.

Mai existã ºi programe minuscule care spio-neazã, adicã îþi cautã contul cardului de credite ºialte informaþii din propria poºtã electronicã.

Asemenea ºi alte aspecte ale globalizãrii abor-deazã ºi Ralf Dahrendorf, cunoscutul sociolog,

fost director al London School of Economics, încartea sa „În cãutarea unei noi ordini” sauRichard Derber în „O singurã lume” .

New York Times Book Review: „AbsolutelyAmerican„ , de David Lipsky, editor la „RollingStone Magazine”: o superbã descriere a culturiimilitare moderne. Douã sisteme de valori în con-fruntare: disciplina militarã, sacrificiul de sine,datoria, onoarea, curajul ºi violenþa controlatã darsãlbaticã ºi valorile sociale – libertatea, exprimareade sine, plãcerea ºi valorile materiale.

„Kate Remembered”, Conversaþii cu Kathe-rine Hepburn: acum, la dispariþia ei. O legendãamericanã, neîmblânzire ºi decenþã, trei Oscaruri.O altã Americã.

Societatea-spectacol, schimbareaiconograficã

La Universitatea din Muenchen, istoriculWillibald Sauerlander vede vizita preºedinteluiBush pe portavionul USS Abraham Lincoln drepto reprezentaþie (conºtientã sau nu) cu mijloace deceremonial ºi imagini asemãnãtoare celor folositede romani. Doar cã aºa ceva nu se cumpãrã, nicinu se consumã: dacã nu crezi în aceste „icoane”,atunci nu-þi rãmâne decât sã le distrugi.

La New York, dezbaterea supra„Nivelului Zero”

(Ground Zero) continuã. Proiectul lui DanielLibeskind (Turnul Libertãþii) devine mizã politicã,filmul „September 11”, prezentat public abia acumsolicitã la o privire proaspãtã asupra catastrofei, întimp ce, la sfârºitul lui august, publicarea unortranscrieri ale comunicaþiilor radio ºi telefonice dintimpul minutelor de groazã ne readuc la nivelulomenescului în luptã cu stihiile: efortul de asupravieþui în condiþii aproape lipsite de speranþã,sacrificiul de sine ºi neputinþa extremã.

Au plecat dintre noi: Compay Secundo, marele senior al Son-ului,

de la Buena Vista Social Club. Revitalizarea carie-rei sale se datoreazã filmului lui Wim Wenders ºialbumului omonim. A supravieþuit confecþionândþigãri. O tulburãtoare punte cãtre viaþa muzicalãpre-revoluþionarã din Havana.

De asemenea, au decedat saxofonistul BennyCarter ºi cântãreaþa Celia Cruz, micuþa forþã amuzicii Latino, „la Reina de la Salsa”, nãscutã ºi eala Havana, influenþatã de muzica insulei natale, darºi de cea din Puerto Rico ºi din RepublicaDominicanã. Prezentarea situaþiei financiare aproiectelor marilor case de film ne aratã peprimul loc Walt Disney Studios cu „În cãutarealui Nemo” (desene animate, 330 de milioane dedolari) ºi „Piraþii din Caraibe- Blestemul perleinegre” (de Johnny Depp, 261 milioane).

Un alt film, „Norfolk”, al fraþilor Mark ºiMichael Polish (Paramount Films), prezintãinfluenþe literare, vizuale ºi folclorice evidente,care ne duc în mod mistic în trecutul Americii,împletite într-o poveste cu îngeri, ce se petrece în1950 ºi descrie o localitate supusã evacuãrii pen-tru construcþia unui baraj.

n

flash-meridian

Paginã realizatã de SORIN T. ªTEFAN


La editura Polirom a apãrut în 2003 romanulOrele de Michael Cunningham, în traduc-erea (excelentã) a Magdei Teodorescu.

Autorul s-a nãscut în 1952 în statul Ohio ºi ascris romanele O casã de la capãtul lumii, (1990);Carne ºi sânge, (1995) ºi The Hours, (Orele) în1998. Regizorul Stephen Daldry s-a grãbit sãecranizeze romanul, distribuind actori de excepþie(Nicole Kidman, Meryl Streep, Julianne Moore,Ed Harris, Jeff Daniels, Claire Danes) în rolurileprincipale ºi obþinând premii importante (Globulde Aur, Ursul de Argint, Oscarul pentru NicoleKidman). În prologul romanului e prezentatã sin-uciderea Virginiei Woolf în 1941, dupã care sesucced capitole cu titlurile Dna Dalloway, DnaWoolf, Dna Brown .

Compoziþia romanului e impecabilã, orches-trarea narativã surmonteazã decalajele temporale(anii ‘90, ‘50, ‘23) reuºind un tot unitar ºi suge-rând impenetrabilul. Filmul Orele pãleºte în faþaliteraturii, fãcând slalom printre expresii absolut

intraductibile filmic, instaurând forþa cuvântului:„misterios de veselã“, „mirosul cãrnii de vacã pe care ofierbe Nelly“, „o grandoare tragicã“, „morocãnealadomesticã“, „o senzaþie de nefiinþã“ etc. În filmvedem camera lui Richard, însã, nicicum nu per-cepem „un miros fetid de murdãrie în stare avansatã demucegãire; miroase a putreziciune ireversibilã“. Undegreºeºte filmul? În pecetea unui patetism, pe careromanul nu-l conþine, dar ºi în muzica pe alocuripleonasticã. Valoarea filmului constã în câtevaimagini de excepþie: trupul Virginiei spintecândapa, liftul privit de sus, ca o crudã disecþie, apanãvãlind de sub patul hotelului etc. ªi nu numai.Dacã filmul sugereazã relaþiile aberante ale unorpersonaje, cartea este mai tranºantã în numireahomosexualitãþii, fãrã vreo aprofundare. Launmoment dat ai senzaþia cã acele momenteîncearcã sã alunge singurãtatea, cã se constitueîntr-un scut aleatoriu, de parcã s-ar afirma: „Amtrãit orice în afarã de ce aº fi dorit“. Cartea fascineazãprin sugestii inefabile, prin nuanþe, gesturi, prin

fluxul narativ absolut ireproºabil. Filmulselecteazã, se grãbeºte, pune accente, încearcãrezolvãri brutale sau facile. ªi, totuºi, personajelefilmului strãlucesc, graþie actorilor. Meryl Streepdominã printr-un magnetism tainic. Ed Harriscreazã senzaþia unui mister putred, iar NicoleKidman reuºeºte o mare performanþã în rolulVirginiei. Caruselul coºmaresc al „vocilor“, al per-sonajelor care-o bântuie, s-a întipãrit pe chipul ei,fãcând-o de nerecunoscut. O tristeþe a tenebrelor,a vizionarului, a „albatrosului“ ce nu încape întipare – toate acestea îi aparþin. „Norocul“ cre-atorului este cã „trãieºte douã vieþi“ în acelaºi timp.Filmul Orele n-ar fi putut exista fãrã romanul luiMichael Cunningham. Vrând-nevrând, el trimitela literaturã, fãrã a-ºi asuma supremaþia, îndem-nându-ne sã cunoaºtem senzaþia unui personajcare, pe tren, simþea „un fel de fericire despre care-ºiimagina cã o simt doar spiritele, eliberate de trupurile lorpãmânteºti, dar încã stãpâne pe eul lor esenþial“.

n

IdentitateIdentity. SUA, 2003. Regia: James Mangold.

Scenariul: Michael Cooney. Cu: John Cusack,Ray Liotta, Amanda Peet, John Hawkes, Alfred

Molina.

Este reconfortant (în lipsa capodoperelor,de!) sã vezi un film care foloseºte locuricomune, ingrediente cunoscute ºi care

reuºeºte sã nu fie supãrãtor. Identitate izbuteºteacest lucru: sã fie un film bun, fãrã a avea vreopretenþie de originalitate.

Iniþial, filmul lasã impresia unei „drame do-mestice“: o ploaie torenþialã, un accident de maºi-nã, zece oameni blocaþi într-un motel. Încet, în-cet fiecare personaj - un fost poliþist, o fostã ve-detã de cinema, o fostã prostituatã (cam mulþifoºti, e drept!), doi tineri cãsãtoriþi, un poliþist ºiun puºcãriaº, o familie de trei persoane (pãrinþii ºiun puºti) ºi recepþionerul - începe sã-ºi dezvãluiepãrþile ascunse, secretele, sã prindã contur, sã do-bândeascã individualitate. Fiecare dintre ei are unsecret, nu neapãrat infamant, dar pe care ar pre-fera sã nu-l facã public. În momentul în care în-cep crimele, oricine, cu excepþia primei victime(nu suntem, totuºi, în Zece negri mititei!), poatefi criminalul. Chiar dacã suspansul e bine întreþi-nut, mai ales în condiþiile în care acþiunea se pe-trece într-un singur loc, motelul ºi dependinþele,la un moment dat crimele încep sã plictiseascã ºisã devinã schematice. ªi aici intervine „gag“-ul: îna doua jumãtate a filmului, cu minute buneînainte de final, suspansul este anulat prin dezvã-luirea cauzei crimelor, dar nu ºi a criminalului.Evident, lucrurile nu se opresc aici ºi pânã în fi-nalul propriu-zis vom mai avea parte de surprize.

Una peste alta, chiar dacã nu este un film caresã facã istorie sau „prozeliþi“ (deºi o continuare

nu este exclusã), Identitate este o peliculã vizio-nabilã, un thriller fãcut cu profesionalism, fãrãstridenþe sau accente moralizatoare. Oricum, nuregreþi banii daþi pe bilet. La nivelul interpretãriieste de remarcat ansamblul de actori, fãrã a seindividualiza în mod deosebit vreunul, ceea ceeste o performanþã dacã avem în vedere cã în dis-tribuþie sunt doi „grei“ ai cinematografului ame-rican: John Cusack ºi Ray Liotta.

Dragoste„mortalã“

Anglia / SUA, 2002. Regia: Nick Hurran.Scenariul: Frederick Ponzlov. Cu: Brenda

Blethyn, Christopher Walken, Alfred Molina, LeeEvans, Naomi Wats, Ena Cohen, Maggs Harries,

Beverly Hotsprongs.

Ocomedie de o extraordinarã savoare,Dragoste „mortalã“ porneºte de la eternapoveste a primei iubiri, primã iubire care,

în cazul personajelor din film, este ºi ultima (edrept cã la un interval de treizeci ºi ceva de ani!).

Boris Plotz (Alfred Molina), proprietarul uneifirme de pompe funebre dintr-un orãºel dinAnglia, o iubeºte încã din adolescenþã pe Betty(Brenda Blethyn). Timid din fire, îi (ºi îºi) mãr-turiseºte dragostea abia... dupã treizeci de ani dela prima întâlnire. Dar Betty e cãsãtoritã, iardivorþul nu intrã în vederile ei. Aºa cã Boris punela cale un plan „diabolic“: însceneazã moartea luiBetty, pentru a putea sã fugã împreunã în lume.Un alt plan al poveºtii este veºnicul duel cu firmaconcurentã, condusã de Featherbed (ChristopherWalken), un american care vrea nici mai mult nici

mai puþin decât sã revoluþioneze „arta“ pompelorfunebre, organizând înmormântãri tematice, por-nind de la fanteziile neîmplinite ale decedatului.

Ceea ce dã farmec filmul este, în primul rând,minuþiozitatea cu care este construit scenariul,firele narative intersectându-se dezinvolt, dia-logurile de o naturaleþe cuceritoare, încãrcate deumor „calm“, britanic, discret dar cu atât maipercutat. Nu sunt neglijate nici personajele deplan secund: credibile, cu personalitate (nu sim-plã figuraþie), oferind chiar gaguri în planul doi alimaginii, uºor de scãpat dacã spectatorul nu esteatent. De asemenea, jocul actoricesc este(aproape) perfect, Christopher Walken ºi AlfredMolina, deºi actori diferiþi temperamental,reuºind sã-ºi susþinã partiturile cu nonºalanþã ºiîntr-o armonie mai mult decât agreabilã.

Un film de revãzut, Dragoste „mortalã“ arputea fi foarte bine folosit ºi ca material didacticîn ºcolile de profil, mai ales pentru (rarii, puþinii,de altfel) comediografi din cinematograful româ-nesc.

n

n Ioan-Pavel Azap

film

n Alexandru Jurcan

„Orele“:Cuvânt ºi imagine


Mai mult sau mai puþin întâmplãtor, înultimii ani am ajuns, o datã sau de douãori, la Bacãu. Întâia oarã, cu toate cã

ºtiam prea bine cã eram pe cale sã pun piciorul închiar târgul lui Bacovia, am fost cam îngrijorat,cunoscând - la fel ca toatã lumea - cã voi avea de-a face cu unul din locurile unde nu se (prea)întâmplã mare lucru. Nu micã mi-a fost sur-prinderea când - într-o elegantã galerie de artã -m-am pomenit confruntat cu o manifestare artis-ticã de primã mânã. Nimerisem fãrã sã ºtiu lavernisajul unui ansamblul de lucrãri semnate deplasticiana Cristina Ciobanu. Viziunea sa, la fel camijloacele de exprimare puse în joc/scoase la vedere,nu erau cu nimic mai prejos de tot ceea ce putemvedea - nu foarte des, de altfel - în galeriile“serioase” din Capitalã sau, mã rog, din Cluj. Înfond, mi-am zis, era în firea lucrurilor ca, tocmaiîn fieful unui Ilie Boca, sã se întâmple ceva… maide soi. Dar cine este, în fond, aceastã CristinaCiobanu?

În doar câteva cuvinte, sã notãm cã este nãs-cutã la Bacãu (1956); în 1980, avea sã devinãgraduated from the Academy of Fine Arts (Bucharest),iar peste puþinã vreme era primitã în UAP.

În anii de studenþie a beneficiat deîndrumãrile unor profesori/maeºtri de excepþie(Lucia Ioan ºi Costel Badea).

Ieºirea în lume a artistei n-a întârziat sã se facãremarcatã, ajungând în scurtã vreme sã devinã oprezenþã extrem de originalã în nenumãrateledomenii plastice abordate: picturã, graficã,scenografie, craþie vestimentarã sau ilustraþie decarte ºi afiº cultural. O vom regãsi, sistematic, închip de participant/actant cu prilejul celor maiimportante expoziþii de grup, luptându-se, con-comitent, pentru a ieºi cât mai des în faþã înnenumãrate manifestãri personale; în chip logic ºifiresc, nu va întârzia nici recunoaºterea oficialã acalitãþilor sale ieºite din comun. Astfel cã - înanul 1981 - va fi acceptatã la Trienala deScenografie, iar în 1993, cu prilejul SaloanelorMoldovei, strãdaniile sale vor fi încununate cuMarele Premiu al Ministerului Culturii.

Cristina Ciobanu pare a fi neobositã, inepui-zabilã, activitatea sa expoziþionalã devenind de-adreptul… sufocantã dacã vom trece în revistãnumeroasele sale participãri la importante eveni-mente internaþionale fie cã era vorba de expoziþiide grup fie în cadrul mai restrâns al personalelor.Astãzi, picturile sale îmbogãþesc, literalmente, oseamã de colecþii particulare atât în þarã cât ºi pemeleaguri strãine.

Într’un cu totul alt plan, o vom regãsi pe ar-tistã, în chip deloc surprinzãtor, într-un domeniuoarecum diferit militând în vederea promovãriiartei româneºti ºi a încurajãrii schimburilor cul-turale dintre România ºi þãrile unui Apus de caream fost atâta vreme þinuþi la distanþã.

Pentru a-ºi atinge scopurile atât de generoase, înanul 1996, Cristina Ciobanu va înfiinþa FUNDAÞIAXXI, prin intermediul cãreia – cu toate cã n-a ben-eficiat de posibilitãþi „spectaculoase“ – va izbuti,uimitor de iute, o performanþã rarissimã: organi-zarea a 26 de expoziþii ºi happening-uri în multedintre cele mai importante þãri europene (Elveþia,Italia, Finlanda) ºi ajungând în cele din urmã sãforþeze chiar ºi „porþile“… Indiei. O afinitate aparteleagã, se pare, Fundaþia de spaþiul ºi lumea atât deaparte ale Finlandei aºa încât nu a surprins pe ni-meni faptul cã - din câte ºtim - unul dintre cele

mai de seamã evenimente duse la bun sfârºit deCristina Ciobanu se va fi petrecut la sfârºitul anului1998, când - în preajma Crãciunului - o selecþie, pecât de generoasã pe atât de exigentã, din opera maimultor pictori români ºi finlandezi a putut fi vãzutãîn sãlile splendide ale CITY COUNCIL ART GALLERYdin Riihimaki (Finlanda). Dintre români îi vomaminti pe Ilie Boca, Marcel Chirnoagã, CristinaCiobanu ºi pe Carmen Poenaru. Manifestarea s-abucurat de un succes neaºteptat, iar ecourile dinpresã au întrecut orice aºteptãri. În perspectiva unuiviitor ce se întrevede promiþãtor, intenþiileFundaþiei þintesc o lãrgire a spectrului activitãþilormergând înspre multiculturalism aºa încât,începând cu anul 2004, manifestãrile vor strângelaolaltã scriitori, muzicieni, cineaºti sau/ºi oamenide teatru.

Din câte am aflat, între 22 mai ºi 21 iunie, aavut loc în Elveþia, la Berna, în spaþiul privilegiatal pivniþelor boltite ale Galeriei KUNSTREICH,cea mai recentã personalã a Cristinei CIUBOTA-RU. Cu acest prilej, ataºatul cultural al României,poetul Vasile Igna, a rostit o scurtã cuvântare alcãrei text îl reproducem în aceste pagini ale „Tribunei“ împreunã cu transcrierea unei inter-venþii live a Magdei Cârneci, binecunoscutã special-istã în cele mai noi tendinþe ale artelor plastice aleprezentului.

n

nMagda CârneciArmonia contrariilor

Într-un fel prea puþin feminin atacã pânza orihârtia tânãra artistã Cristina Ciobanu. Exis-tând o violenþã conþinutã pe cât manifestã în

gestualismul brusc, decis, al tuºelor încãrcate de ocromaticã intensã, electrizantã. Trãsãturi aspre,acide, se suprapun cu forþã peste apariþiile fanto-matice de forme aproape limpezi, aproape lizibile.E o lume vizualã în ebulaþie, în emergenþã. Cevase prefigureazã, ceva se ascunde, la marginea din-tre configurabil ºi amorf, pe muchia dintreabstracþie ºi figuraþie. Pare cã tânãra artistã ta-toneazã încã posibilitãþile nelimitate ale unuispaþiu de joc ºi ale unor unelte vizuale fascinante.Pare cã ea are încã frisonul culorii pure ca reve-laþie a unei forme de energie palpabilã ce îmbinãmanifestarea policromã a realului. ªi crede încã cãtuºa abruptã e o descãrcare totalã a eului pictorial.Imaginile sale nu au siguranþã, dar au mult curaj.Între tentaþia figurativismului realist ori neo-expresionist ºi tendinþa abstracþiei gestuale, eaalege destul de decis ultima variantã, care nu-i ºicea mai comodã. Dar formula sa de non-figuraþierãmâne vie, agilã, tocmai pentru cã mai pãstreazãîn ea urme, sâmburi, aluzii din panoplia bogatã,fastuoasã a formelor recognoscibile în real. Se

simte în aceastã picturã o luptã între gestualitateºi formã, între tatonarea haosului cromatic ºi osecretã dorinþã de ordine plasticã – ca ºi cândtestând o formulã virilã, feminitatea ei intrinsecãar visa o armonie a contrariilor. Aici mi se pare cãstã tensiunea ascunsã, fertilã a picturii CristineiCiobanu, dintre care probabil cã ea va ºti sãextragã în continuare nuclee palpitânde, intensede purã picturã.

n

n Vasile Igna„Forme de aur ºi lumini de argint“

Se reproºeazã adesea artistului modern exce-siva centrare asupra sinelui, faptul cã nu seascultã decât pe el, cã înalþã un cult propriei

persoane. Motive mai mult sau mai puþin limpezisunt invocate spre a justifica o asemenea atitu-dine. ªi într-adevãr, numeroºi plasticieni contem-porani recurg în lucrãrile lor la o asemenea, delocreprobabilã, atitudine. Trebuie sã spunem de laînceput: Cristina Ciobanu nu face parte dinaceastã categorie. Sensibilitatea ei a ales sã seexprime într-o altã manierã ºi expoziþia deschisãla sfârºitul lunii mai, la prestigioasa galerieKunstreich din Berna, o dovedeºte pe deplin.Cristina Ciobanu a ales sã dea întâietate culorii îndetrimentul figurativului, acesta din urmã fiind,cum se ºtie, profund ataºat reprezentãrii formelorlumii vizibile. Maniera ei de a concepe pictura arecu totul alte resorturi ºi, drept consecinþã, alterezultate. Fermitatea liniei ºi dispunerea volu-melor, compoziþia „clasicã“ sunt înlocuite cu unjoc savant (deºi aparent aleatoriu) al planurilorcare împarte suprafaþa în câmpuri ce se atrag, sesusþin sau se resping reciproc. De unde ºi senzaþiade mare libertate a compoziþiei, alternanþa rit-murilor, evanescenþa aproape hieraticã a ele-mentelor. Nimic nu este deplin configurat, totuleste în miºcare, pe cale de a se face ºi a prindetrup. Echivocul pânzelor sale este un apel perma-nent la memorie, a unei memorii care protejeazãºi susþine. În aceastã propensiune evocatoare îºiare, probabil, originea ºi încercarea CristineiCiobanu de a ne descifra misterioasa lume orien-talã (poate bizantinã?), copleºitã de strãlucirileaurului. Tot astfel preferinþa, aº spune fascinaþia, eipentru alb ºi argintiu mi se par a fi semnul cãutãrii„altei lumi“, în care sufletul îºi poate gãsi liniºteapierdutã. Mirajul acestei „alte lumi“ este perma-nent iar argintul, alburile, griurile aºezate în pastãsubþire sunt solii luminii care vine de acolo, iradi-ind puternic ºi acoperind cu irizãrile ei un cotidi-an neliniºtitor ºi obsedant. Cu aceleaºi efecte esteîntrebuinþat ºi aurul sau purpuriul, precum ºirarele tuºe de albastru, care tulburã liniºteasuprafeþelor, deschizându-se ca niºte ferestre sprecer. În ciuda nonfigurativului, sau poate tocmai deaceea, pânzele sale „cântã“. Cântã asemenea unorvitralii (artã cu care pictura sa este, neîndoios, înru-ditã) aflate sub asaltul luminii, o muzicã îndepãr-tatã, calmã, insinuantã. Aspiraþia spre serenitate ºipuritate este omniprezentã ºi acordã coerenþã ºiunitate unui travaliu artistic de o remarcabilã forþãimaginativã. În aceastã perioadã de incertitudini ºibulversãri, arta nu mai este un simplu refugiu. Eaeste speranþa renaºterii generozitãþii ºi a reîn-toarcerii la spiritualitate. Sub aceste douã semne,expoziþia bernezã a Cristinei Ciobanu confirmã undrum ºi o vocaþie.

n

arte

n Ioan Muºlea

Cristina Ciobanu ºi a sa Fundaþie XXI

Cristina Ciobanu Moonshine IV

Prin ce mai poate azi face faþã un muzeuzoologic - sau oricare dintre suratele lui -concurenþei neloiale a posturilor t.v., de

pildã Animal Planet ºi Discovery Channel? Îºi vapãstra oare farmecul din copilãrie, sau mie, vizita-torului trecut de douãzeci de ani, îmi va pãrea oconservã cu amintiri, prãfuitã?

Cu aceste gânduri am luat, într-o dimineaþãde mai, calea complexului studenþesc Haºdeu, lapoalele cãruia, într-o clãdire veche, stil englezesc,funcþioneazã sus-numitul muzeu. Însoþit de ace-leaºi gânduri am parcurs culoarele printreprimele ºiruri de vitrine, printre fragilul nautil ºiscoici sidefii-roz, asemeni unor cãrnuri moi,fragede. M-am oprit, cãrtãrescian & cuminte, în

faþa vitrinei cu fluturi sud-americani, unde unMorpho Electra îºi desfãºura faldurile albastru electric, metalizat. Bordura cafenie a aripilordenota cã e, totuºi, o frumuseþe rece, imperso-nalã. Un Eresia Acreina, în schimb, se deschide cao umbrelã micuþã, din celofan, aripi strãvezii þi-lînchipuie demn strãmoº al biplanelor din primulRãzboi Mondial. Apoi, amintindu-mi cã adoles-centul Mircea Eliade fãcuse o pasiune pentrucoleoptere, nu m-am putut opri nici eu sã admirun Megalosoma Elephasbrazilian, gândac de ‘talie’elefantinã, ºi, mai cu seamã, pe Goliathus, un con-golez diform ºi imens, negru-acaju, cu picioareuriaºe - gândac-pãianjen ce emanã teroarea pro-babil pentru a scãpa de prãdãtori.

Am coborât, dupã aceea, ca într-un romanlabirintic, terifiant, treptele metalice care duc lasubsolul muzeului - unde este amenaja5t un„Vivariu“, adãpost perfect pentru reptilele ce suntblazonul colecþiei: vipera de bambus, chiriaºãsositã din Filipine, de un verde fosforescent, ca obananã necoaptã, vipera africanã, primitivã,respirând liniºtit, sau - my favourite - Testudo her-manni, þestoasa de uscat, originarã din Banat, con-sumatoare pãtimaºã de pãpãdie, trifoi, cireºe, cor-coduºe, prune, mâncãruri dulci & suculente.

Am urcat înapoi treptele metalice, am ieºit din„Muzeul Zoologic“ ca dintr-un cinematograf, orica din faþa televizorului pe ecranul cãruia ruleazãdocumentare animal-planetare.

n


blocnotes

n ªtefan Manasia

Pe urmele lui Goliathus

Renumele european pe care Clujul universi-tar ºi-l dobândise la sfârºitul primuluideceniu al secolului XX, dupã înfiinþarea

Universitãþii Daciei Superioare în 1919, sedatoreazã, printre alte figuri marcante, ºi profeso-rilor biologi Alexandru Borza ºi Emil Racoviþã,cel din urmã fiind primul titular al Catedrei deBiologie generalã din România, înfiinþatã în 1920.

Situat la parterul Facultãþii de Biologie,Muzeul Zoologic reprezintã o solidã bazã deînvãþãmânt pentru studenþii facultãþii noastre, câtºi pentru celelalte de profil din þarã. Ca valoareºtiinþificã, el ocupã al doilea loc pe þarã, dupãcunoscutul muzeu „Grigore Antipa“ de laBucureºti, suprafaþa sa fiind de aproximativ 700m pãtraþi. Mobilierul în care se aflã exponateleeste confecþionat din lemn de cedru canadian.Muzeul, practic, este alcãtuit din trei compo-nente: expoziþia propriu-zisã, sala colecþiilorºtiinþifice ºi rezervele. Dintre acestea, doar primaeste destinatã vizitãrii de cãtre publicul doritor,celelalte douã sunt puse la dispoziþia exclusivã apersonalului muzeului, catedrei de zoologie ºicercetãtorilor de specialitate. Expoziþia cuprindespecii autohtone, dar ºi foarte multe exotice,încãperile fiind – ºi din acest punct de vedere –un adevãrat laborator pentru studenþi.

Un rol deosebit l-a avut ºi Expediþia RomânãTransafricanã din 1971, la care au participat ºicercetãtori clujeni ºi de pe urma cãreia s-au pututface numeroase completãri ale materialului exis-tent, cu piese exotice originare africane. În ceea cepriveºte aspectul expoziþiei, s-a þinut seama delatura filogeneticã ºi sistematicã, începând cu pro-tozoarele ºi terminând cu mamiferele, ilustrândastfel evoluþia regnului animal. Totodatã, în parteacentralã a muzeului, exponatele sunt prezentate indiorame care înfãþiºeazã animalele în mediul lor detrai, executat în aºa fel, încât sã simuleze cât maiperfect mediul natural. Câteva dintre acesteareprezintã imagini din Delta Dunãrii, Bãrãgan,zona muntoasã ºi zona stepicã de câmpie.

Printre raritãþile faunistice româneºti – pe caremuzeul le expune privirilor – se numãrã, dintre

peºti, ºipul (Accipenser sturio), asperetele(Romanichtys valsanicola), care trãieºte doar în râulArgeº ºi în câþiva afluenþi ai acestuia (motiv pen-tru care este considerat endemism), batracieni catritonul-de-munte (Triturus alpestris) – de aseme-nea endemism, þestoasa dobrogeanã (Testudo her-manny). Dintre pãsãri, mai deosebite suntcocoºul-de-munte (Tetrao urogalus), cocoºul-de-mesteacãn (Lyrurus tetrix), barza-neagrã (Ciconianigra), cocorul-mare (Grus grus), dropia (Otistarda), spârcaciul (Otis tetrax), striga (Tyto alba).Zãganul, (Gypaëtus barbatus), sigur dispãrut dinfauna þãrii, este reprezentat doar printr-un juve-nil. Se pare cã nici celelalte specii, ca vulturulpleºuv-sur (Gyps fulvus) ºi vulturul pleºuv-negru(Aegypius monachus), n-ar mai exista în faunanoastrã. Singurul existent este vulturul pleºuv alb(Neophron percnopterus). Din grupul mamiferelorputem aminti marmota alpinã (Marmota marmo-ta), care a fost introdusã în Pietrosul Rodnei ºiRetezat, muflonul (Ovis musimon), introdus înDobrogea, ºacalul (Canis aureus), care se poateobserva câteodatã în sudul Olteniei. Acestã specieapare la noi atunci când peste Dunãrea îngheþatãse formeazã un pod de gheaþã peste care el poatetrece, urcând din sudul ei. De asemenea, înDeltã, mai precis în partea esticã, este prezentcâteodatã câinele-enot (Nyctereutes procyonoides).

Formele exotice dau farmec muzeului – eleprezintã importanþã atât prin faptul cã sunt adusedin locuri foarte îndepãrtate, deci greu de procu-rat, cât ºi prin curiozitãþi ale comportamentului,pe care muzeograful, în timpul expunerii, lepoate menþiona. Câteva din aceste exponate sunt:fluturii Morpho din America de Sud, tarantula(Mygale avicularia) din acelaºi areal, scoica-de-perle (Meleagrina margaritifera) ºi nautilul (Nautiluspompilius) din Oceanul Indian ºi Pacific , ultimulfiind o adevãratã fosilã vie; Tuatara (Sphenodonpunctatus), o altã fosilã vie, se gãseºte numai încâteva insule mici de la nordul Noii Zeelande;pitonul (Pithon sp.) din sud-vestul Asiei; grupulde struþi, provenind din Africa, Australia ºiAmerica de Sud; pasãrea-paradisului (Paradisea

apoda) din Noua Guinee; grupul de colibri carac-teristic avifaunei celor douã Americi; vitrina cuMarsupiale ºi Monotreme din Australia; pan-golinul (Manis pentadactyla) din India, Ceylon,China sau Indonezia; tatuul (Dasypus sexcintus)din America de Nord; mangusta (Herpestes ichneu-mon) din India; grupul marilor carnivore ºimulte altele.

Muzeul mai prezintã ºi o colecþie de ouã depãsãri atât din fauna autohtonã, cât ºi din ceaexoticã. Existã, de asemenea, ºi o salã în care seaflã expuse scheletele diferitelor animale, prezen-tate integral, sau doar pãrþi componente ale aces-tora. O vitrinã specialã este destinatã pieselor deanatomie comparatã, iar o alta cuprinde douãaspecte ale grupurilor de nevertebrate, pieseanatomice ºi stadii de metamorfozã.

Relativ recent a fost amenajatã o salã unde seaflã colecþii cinegetice (donate) din faunaromâneascã, cât ºi piese cinegetice exotice.

Aceasta este numai o foarte sumarã prezentarea ceea ce cuprinde Muzeul Zoologic în cele ºaptesãli de vizitare. Mai precizãm cã adresa este str.Clinicilor nr. 5-7, iar orarul de funcþionare estezilnic, între orele 9-15, iar sâmbãta ºi duminica,orele 10-14.

n

n Delia Ceuca

„Muzeul Zoologic“ din Cluj-NapocaObiectiv didactic ºi turistic

Cristina Ciobanu Teatru II

Emisiunile de ºtiri au constituit în ultimiiani cu siguranþã subiectul mai multorstudii de specialitate. S-au dezvoltat în

timp teorii ºi concepte privitoare la calitateainformaþiei, la factorii informaþionali care joacãun rol important în procesul de selecþie a ºtirilor.Cercetãtorii ºi-au focalizat atenþia cu precãdereasupra principalelor emisiuni de ºtiri, problemati-ca „ºtirilor de bulevard“ (termen de specialitateutilizat pentru desemnarea ºtirilor cu sibiecte dinviaþa cotidianã, din viaþa starurilor) nefiind atât deamplu tratatã. Apariþia acestei categorii de emisiu-ni de ºtiri trebuie pusã în relaþie cu întreg proce-sul de tabloidizare a presei româneºti. În ultimasa lucrare „Mass-media în România post-comunistã“,Mihai Coman vorbeºte despre acest proces astfel„de ani de zile publicul este bombardat cusubiecte minore, prezentateca ºi cum ar fi rea-litãþi, evenimente sau procese de mare însemnã-tate, în timp ce faptele sau tendinþele majore cucare oamenii se confruntã zilnic sunt minima-lizate sau reduse la notele scandaloase.„Senzaþionalizarea“ vieþii de zi cu zi conduce lastereotipie; excesele stârnesc un interes anecdoticºi slãbesc atât ideea de informare cât ºi nevoia deinformare. Corespondentul în televiziune alpaginilor de ziar cu multe poze, cu titluri cât maisenzaþionale scrise cu litere mari, sunt emisiunilede ºtiri de la ora cinci. Prin ce se deosebesc acesteemisiuni de principalele emisiuni de ºtiri,difuzate de marea majoritate a ofertanþilor deteleviziune publici sau privaþi din România între

orele 18 ºi 20 de emisiunile de ºtiri de la oracinci? ªtirile dupã-amiezii sunt ºtiri despreoameni obiºnuiþi, nu despre persoane sau naþiu-ni-elitã. Evenimentele a cãror protagoniºti sunt artrebui sã fie evenimente neobiºnuite, care însãgraþie frecvenþei devin obiºnuite: nu existã emisi-une fãrã criminalitate sub forma unei crimepasionale sau a uneia cauzate de consumul exce-siv de alcool, în cel mai rãu caz cota de victime peemisiune este realizatã graþie unui accident rutier.

Emisiunile de ºtiri în formula „ªtirile de laora 5“, „Focus 5“ nu sunt o invenþie românescã,emisiuni similare pot fi întâlnite ºi în programelede televiziune ale altor þãri din Europa. Diferenþaconstã însã în primul rând în faptul cã acesteemisiuni nu sunt prezentate din studioul princi-pal de ºtiri, ci într-un studio aparte cu moderatoriîmbrãcaþi într-o þinutã lejerã ºi care de cele maimulte ori se adreseazã publicului în picioare.Chiar dacã aceste amãnunte par lipsite de impor-tanþã, ele transmit un mesaj ºi anume acela cã nueste vorba de ºtiri cu o relevanþã atât de mare. ÎnRomânia, în schimb, unde chiar ºi emisiunileprincipale de ºtiri abundã de soft news (dacã chiareste nevoie de o traducere a termenului atunci:ºtiri uºoare), mesajul subtil al înscenãrii media aemisiunilor de ºtiri din România este acela cã înaceastã þarã se petrec crime la tot pasul. „Jurnalulºtirilor ºocante tratate omeneºte“, sloganul „Focus5“ sintetizeazã principiile de selecþie ºi deprezentare ale acestor genuri de emisiuni.Transmisiuni în direct de la corespondenþii din

cele mai importante studiouri teritoriale, martorioculari intervievaþi sunt doar câteva dintre mo-dalitãþile de prezentare prin intermediul cãroraeste sugeratã artificial ideea de relevanþã tematicã.În plus ºtirile dupã-amiezii, „ºtiri despre oameniobiºnuiþi“, trebuie sã fie „aproape“ de telespecta-torii lor, cu alte cuvinte ideea de „local“ estefoarte importantã.

Acest gen de emisiuni, nu întâmplãtor trans-mise pe post dupã-amiaza au un public þintãmajoritar feminin, de vârstã medie sau înaintatã ºide educaþie cel mult medie. Existenþa unor astfelde emisiuni nu trebuie problematizatã excesiv. Învremurile de glorie ale emisiunii „Chestiuneazilei“, Florin Cãlinescu compara oferta de televi-ziune cu oferta de produse dintr-un magazin un-de clientul vine ºi-ºi alege ce doreºte. Pornind dela acestã comparaþie îmi permit sã afirm cã dacãmajoritatea clienþilor cer un anumit gen de pro-duse care nu exceleazã prin calitate, magazinul seva aproviziona exclusiv cu acest tip de produse,iar cele calitativ superioare fie vor deveni maiscumpe fie nu-ºi vor mai gãsi locul în magazin.La fel ºi cu oferta de programe de televiziune.Problema nu este cã existã acest gen de emisiuni,o reinterpretare mediaticã a ritualului bãutului deceai de la ora cinci, întâlniri la care se mai discu-tau ºi ultimele bârfe din cartier, problema este cãacest gen de ºtiri invadeazã toate emisiunile degen. Este adevãrat cã unul dintre factorii infor-maþionali importanþi în selecþia evenimentelor cedevin ºtiri este negativismul, dar acesta este unsingur factor dintr-o listã care în funcþie de autorconþine minumun încã unsprezece alþi factori.

n


media

Doza de senzaþionalism din fiecare dupã-amiazãn Delia Cristina Balaban

Organizatorii actualelor ediþii ale“Colocviilor George Coºbuc” ºi“Saloanelor Liviu Rebreanu”, Uniunea

Scriitorilor din România, Inspectoratul ªcolarJudeþean al jud. Bistriþa-Nãsãud, Cenaclul“George Coºbuc”, Primãria Coºbuc, AsociaþiaNaþionalã a Caselor de Culturã a Sindicatelor din România (Casa de Culturã a SindicatelorBistriþa), Direcþia pentru Culturã, Culte ºiPatrimoniul Cultural Naþional a JudeþuluiBistriþa-Nãsãud, Complexul Muzeal Bistriþa-Nãsãud, Primãria Municipiului Bistriþa,Biblioteca Judeþeanã, Casa Corpului DidacticBistriþa, Primãriile Târliºua, Nãsãud ºi Maieruanunþã desfãºurarea Festivalului Naþional dePoezie “George Coºbuc” ediþia XIX, 4-5octombrie 2003 ºi a Festivalului de Prozã “LiviuRebreanu” în perioada 26-28 noiembrie 2000.

Actuala ediþie a Festivalului de Poeziecuprinde urmãtoarele secþiuni de concurs:

I. Concurs pentru volume de versuri publi-cate în perioada 2002-2003;

II. Concurs pentru volume în manuscris aleautorilor nedebutanþi;

III. Concurs de poezie pentru elevi.Autorii de volume publicate în perioada 2002-

2003 au dreptul sã propunã douã titluri, în treiexemplare, însoþite de o fiºã de înscriere, iar

autorii de volume în manuscris vor propune unsingur titlu, în trei exemplare, dactilografiat,însoþit de o fiºã de înscriere care va fi sigilatã în-tr-un plic ce va purta un moto ales de autor.

Pentru elevi se acceptã maximum 10 poezii,dactilografiate în trei exemplare, nesemnate,însoþite de un curriculum vitae care va fi sigilatîntr-un plic ce va purta un moto ales de autor.Manuscrisele semnate nu vor fi luate în considerare.

Premiile festivalului sunt Marele Premiu“George Coºbuc”, iar pentru fiecare secþiune vorfi acordate trei premii în bani ºi în diplome, pre-miile pentru secþiunea I fiind acordate deUniunea Scriitorilor din România.

Concursul de Prozã “Liviu Rebreanu” estestructurat pe trei secþiuni:

I. Concurs pentru volume de prozã, criticã ºiistorie literarã, editate în perioada 2002-2003;

II. Concurs de prozã în manuscris pentruautori nedebutaþi în volum;

III. Concurs de prozã scurtã pentru elevi.Autorii de volume publicate în perioada 2002-

2003 au dreptul sã propunã maximum douãtitluri în trei exemplare, însoþite de o fiºã perso-nalã care va cuprinde principalele date ale autoru-lui, adresa, domiciliul, telefonul ºi premiileobþinute la alte concursuri în þarã ºi în strãinãtate.

Autorii pentru secþiunea a doua se vor înscrieîn concurs cu manuscrise dactilografiate la douãrânduri în trei exemplare. Manuscrisele vor fisemnate cu un motto ce se va regãsi ºi pe pliculsigilat care va conþine fiºa de înscriere a autorului.Manuscrisele semnate cu numele autorului nuvor fi luate în considerare.

Pentru elevi se acceptã manuscrise de prozãscurtã, dactilografiate la douã rânduri în treiexemplare (maximum 10 pagini) semnate cu unmotto ce se va regãsi ºi pe plicul sigilat ce vaconþine fiºa personalã a autorului.

Toate volumele ºi manuscrisele pentru con-curs vor fi trimise pânã la data de 20 septembrie2003 (data poºtei) pentru Concursul de Poezie“George Coºbuc” ºi 3 noiembrie (data poºtei)pentru Concursul de Prozã “Liviu Rebreanu” peadresa Casa de Culturã a Sindicatelor Bistriþa str.Al. Odobescu, nr. 3, 4400 Bistriþa, jud. Bistriþa-Nãsãud. Relaþii suplimentare se pot obþine latel/fax 0263/233345, 0745/970250 sau0263/231799.

n

concursuri literare


teledependenþa

N-am proorocit aiurea. Sã vinã cohorte deguru îmbuibaþi de naivitatea (ca sã nu zicaltfel) doamnelor frustrate ºi a tinerilor

necoagulaþi existenþial pentru a-mi “sãruta ineluldreptei”, fiindcã eu vorbeam data trecutã (necazule cu decalajul dintre apariþia revistei noastre ºievenimetul semnalat) despre “bîzîitul somnolental curentului electric” mortificat de caniculã ºihop! – veste mare! (Breaking News)- curentulelectric n-a mai vrut sã intre în New York. Niciîn alte centre urbane ale SUA ori Canada! Preþ de40 de ore! Dupã douã sãptãmîni, probabil dinempatie anglo-saxonã, Londra s-a abandonat uneipane electrice de 30 minute. Blocate metrouri,blocate trenuri, lifturi, blocaþi oamenii – lipsiþi deimaginaþia verosimilitãþii cãderii din era cuceririispaþiale în paleolitic. Întrebarea rãmîne: atacterorist ori tembelism tehnologic? Nu e de com-

petenþa noastrã sã furnizãm rãspunsul adecvat.Sunaþi, eventual, la 89 89…

Conform aparenþelor ºi declaraþiilor oferite demultiple guverne, are ºi clima contribuþia ei. Spreexemplu, în Franþa lunii august, s-a înregistrat ungenocid canicular unic în istoria modernã, peste13 000 morþi. Bãtrîni singuri în zile estivale,bãtrîni la azil ºi alþi subiecþi ai geriatriei aufurnizat îngrãºãmînt cimitirelor ºi foc continuucrematoarelor. Singurele firme profitoare-înflori-toare: pompele funebre. Cam trist bilanþ pentru“mîndra/ brava lume nouã” a mileniului trei.

ªi ar mai fi o vajnicã nedumerire – cine acîºtigat rãzboiul rece? Fiindcã îndemnul la per-petuã alertã “antitero” creeazã o stare de teroarede teama teroriºtilor, astfel cã obiectivul rãufãcã-torilor e atins. Pe vremea tinereþii unora dintrenoi, aceastã rotire a sacului pentru ca “ºoarecii”

dinãuntru sã nu se aºeze rozîndu-l se chema“revoluþia permanentã”. Acuma, admiþînd o mas-catã strategie propagandisticã a posturilor TV –dar chiar ale tuturor? – e greu de crezut cã dinnoianul de producþii cinematografice americaneale ultimilor ani, alegi mereu ºi mereu filme cusubiecte carcerale. Universul concentraþionardescoperit acolo ne ruºineazã mîndria unicitãþiiPiteºti-ului. Dar tot democraþia salveazã “orîn-duirea”, de vreme ce poþi istorisi despre discon-fortul aberaþiilor (la rãpirea sau uciderea unuicopil, primii suspecþi brutal anchetaþi, încãtuºaþiºi despãrþiþi unii de alþii sunt pãrinþii ºi fraþii vic-timei…) ºi audia/ trage la rãspundere prim-miniºtri pentru natura învestirii banului public ºia vieþii cetãþenilor. Pînã la clarificarea misteruluiarmelor chimice ºi biologice, “pisica moartã” earuncatã de la un serviciu de informaþie la altul.Între timp, industria autohtonã se poate orientacu succces spre fabricarea mãºtilor de protecþie ºia centurilor de siguranþã. Sezonul cald ºi ploaiade bombe se vor prelungi în aceastã toamnã.

n

Estivaþii (2)n Monica Gheþ

salonul defavorizatului

Cândva, nu chiar foarte demult, într-unoraº de provincie exista familia Gulie,familie compusã din domnul, doamna ºi

fiica. Domnul Gulie era respectat de întreagacomunitate, era foarte harnic, ºtia sã impunãrespect ºi sã câºtige substanþial. Aºa de binecâºtiga încât consoarta nu a fost salariatã nicio-datã, trãia pe picior mare, îºi permitea cele maiscumpe lucruri, afiºa toalete pentru care o invidi-au suratele trudind care pe unde. Fiica nu se lãsamai prejos, îºi însoþea mama la fel de elegantîmbrãcatã, cu acelaºi aer superior; se plimbauamândouã ºi abia de catadicseau sã rãspundã lasalutul concitadinilor, uneori nici mãcar n-o maifãceau. Fiica nu strãlucea la învãþãturã, dar asta n-avea mare importanþã, mierea de care dispuneatatãl (mereu aducea din localitatea natalã bidoanepline cu miere adevãratã, o ºi comercializa pebani grei) rezolva situaþiile ºcolare ingrate; aºa aajuns sã facã ºi o facultate ºi sã ajungã profesoarã(e drept, era ea bârfitã cã e cum nu se putea maiincompetentã, dar ce conta) cu toaletele cele maiscumpe. S-a ºi mãritat cu un inginer ºi a datnaºtere unei fetiþe. Dar, într-o bunã zi, tatãl adecedat ºi, la puþinã vreme, mama s-a îmbolnãvitgrav. Fiica a dus nepoata sã locuiascã la bunicã, s-o îngrijeascã, pretextând cã ea nu are timp pen-tru aºa ceva. Dar celebritatea fiicei a crescut ver-tiginos dupã ce le-a solicitat bani elevilor pentrua-ºi transporta mama de la o clinicã renumitãacasã. Tot o profesoarã, cu câþiva ani mai maredecât fosta domniºoarã Gulie, s-a impus atenþieiîn anii din urmã; domniºoara Barabulã. ªi totunicã fiicã la pãrinþi, dar aceºtia angajaþi amândoiîn vasta câmpie a muncii. Domniºoara Barabulã asuportat trei luni calvarul unei cãsnicii, ºi-a datseama cã aºa ceva nu este pentru sufletul ei sensi-bil; ºi a incomodat-o foarte mult faptul cã, datori-tã prezenþei acelui bãrbat cam sãrac în mijloculfamiliei ei, se cheltuia mai mult decât când era ea

singurã. ªi domniºoara Barabulã dispunea de untatã harnic ºi întreprinzãtor; aºa se face cã, atuncicând vecinii lor de palier au vrut sã-ºi vândãapartamentul , tatãl a avut inspirata idee de a-lachiziþiona pentru ea. Nu numai cã l-a cumpãrat,dar i l-a pus la punct cum nu se poate mai fru-mos, mai elegant, oricine i-a trecut pragul i l-alãudat îndelung; ºi multã lume a venit la ea, maiales pãrinþii elevilor ei, domniºoara Barabulãpresta meditaþii la domiciliu, câºtiga frumuºel dinaceastã activitate. ªtia cã în oraº se vorbeºtedespre ea cum cã ar fi o profesoarã nepregãtitã,nu-i pãsa, învãþase sã sugereze elevilor cã, dacã nuvin la ea la meditaþii, a lor este corigenþa ºi repe-tenþia, aºa cã le-a lãmurit pãrinþii ce anume enevoie sã facã pentru salvarea progeniturilor.Bunãstarea materialã i-a permis cultivarea unorvechi pasiuni: pantofii; mereu trece pe la maga-

zinele de încãlþãminte, cum vede ceva atrãgãtor ºide calitate, cum cumpãrã; e convinsã cã nici ocucoanã din oraº nu deþine o colecþie de pantofimai bogatã decât a ei; sunt destule perechi pe carenu le-a încãlþat niciodatã, dar asta conteazã, preapuþin, important este cã ea deþine cea mai impor-tantã colecþie de încãlþãminte, pantofi, sandale,ghetuþe, cizmuliþe, mocasini, opincuþe; nici n-aumai încãput pe rafturi ºi, atunci, le-a aºezat pecele mai frumoase, pe parchetul unei camere (totavea spaþiu). ªi sunt destule seri când deschideuºa camerei ºi priveºte minute în ºir aceastã in-editã expoziþie care dovedeºte fãrã îndoialã bunulei gust ºi chiar inspiraþia în materie de încãlþã-minte. Cele douã profesoare se mai întâlnesc pela activitãþi ºi consfãtuiri didactice; poziþiile, însã,s-au schimbat: fosta domniºoarã Gulie nu maideþine miere, domniºoara Barabulã, în schimb,etaleazã cele mai noi ºi elegante perechi deîncãlþãri.

n

Miere, pantofi, profesoaren Mihai Dragolea

Cristina Ciobanu Blue Windows


exerciþiiªtefan Turcu: Avem nevoie de Povestaºi? • 2editorialIoan-Aurel Pop: Un popor care are elitã autenticãeste salvat • 3carteCãlin Florea: Un omagiu al tinerilor istorici ºi al prietenilor • 4Dorin Mureºan: Cum ar fi dacã ai fi cãsãtorit cu unînger • 5Tudor Sãlãgean: Un istoric ºi un loc de adeverire • 6agenda pignastylªtefan Manasia: Solidaritatea alergãtorilor de cursãlungã (1) • 7rememberViorel Mureºan: Feþele timpului în povestirea Fefeleagade Ion Agârbiceanu • 8in memoriamVasile Sav • 8interviuRenegocierea identitãþilor socio-culturale în Europade Est • 9Ioan Vieru • 13historiaOvidiu Pecican: Cercetãri clujene despre ceangãii dinMoldova • 11filosofiaTeodor Vidam: Drama unui filosof: captiv între fiinþãºi nefiinþã • 15Mirela Calbaza-Ormeniºan: Einstein ºi Husserl: ºtiin-þa ca fenomenologie ºi fenomenologia ca ºtiinþã • 16flash-meridianSorin T. ªtefan • 18filmIoan-Pavel Azap: Identitate; Dragoste „mortalã“ • 19Alexandru Jurcan: „Orele“: Cuvânt ºi imaginearteIoan Muºlea, Magda Cârneci, Vasile Igna: CristinaCiobanu ºi a sa Fundaþie XXI • 20blocnotesªtefan Manasia: Pe urmele lui Goliathus • 21Delia Ceuca: „Muzeul Zoologic“ din Cluj-Napoca • 21mediaDelia Cristina Balaban: Doza de senzaþionalism dinfiecare dupã-amiazã • 22concursuri literare

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Miere, pantofi, profesoare • 23teledependenþaMonica Gheþ: Estivaþii (2) • 23traduceriPaul Lowry • 24

traduceriSUMAR

Un tânar soldat mort de curândEl zace acolo,Un tânãr soldat mort de curând,Ca ºi când ar dormi într-un crater de obuz, într-o baiede sângePe când prietenii ºi tovarãºii lui Se azvârlã frenetic Spre ameninþãtoarea sârmã ghimpatãDincolo de care bãrbaþi la fel de tineriÎi omoarã metodic, nepedepsiþi,Cu o surprinzãtoare uºurinþã Într-o însoritã zi de varã.

Carolina de SudCarolina de SudEste locul în care dorm strãbunii meiÎn pãmânt sfânt Un somn uºor sub bãtrânii stejari -Amintirile ºi bucuriile lorTac în eiZâmbete nevãzute pe feþele lor.Toate sunt fãrã vârstãTotuºi vibrând de viaþãAcolo unde ritmul vieþiiAre un sens unic pe care alþii îl doresc.Este acea parte Din mine care conteazãªi care mã face ceea ce sunt.Îi datorez atât de multCã nu o voi putea rãsplãti niciodatã –Carolina de Sud.

LasãLasã vântul sã sufleªi sã mângâie copacii.Lasã soarele Sã strãluceascã asupra pãmântului.Lasã viaþa sã meargã pe drumul ei predestinatªi sã ne ducã ºi pe noi cu ea.Lasã bucuria sã trãiascã mereuÎn inima îndrãgostitã.Lasã nectarul dulce al vieþii sã ne desfeteªi sã ne numãrãm binecuvântãrile.Lasã sã ne amintim mereuA fi recunoscãtori pentru norocul nostru.Lasã pe cei întelepþi sã se bucureSpre disperarea celor nesãbuiþi.

Încântãtoare

Tu mã duci în locuriNecunoscute mieªi-mi deschizi ochiiSpre lucruri neºtiute.TuEºti muza ºi iubita meaFãrã de care lumea e pustie.Soarele strãluceºteOriunde tu pãºestiPe pãmânt.Lumina ta îmi lumineazã sufletulªi stârneºte pasiuni în mine.Mi-e foame de atingerea ta,Tânjesc sã-þi aud ºoapta în urecheÎn limba ta cea româneascãAtât de încântãtoare.Atât de încântãtoare, dragostea mea.

Amintirile mele dorm usorAmintirile meleDorm uºor sus în podÎn cutii de carton prãfuite.Chipuri zâmbitoare ºi locuri uitateSe îndepãrteazã enigmatice precum sfincºii,Care aduc un zâmbet pe chipul meuAmintindu-mi cu dragCeea ce nu mai poate fi – Clipe preþioase ale unui suflet rãtãcitorCare pentru un scurt rãgaz Au stârnit pasiuneaTineteþii mele care se retrage zi de ziTot mai departe de mine.Treptele acelea ale podului, ºubrede, scâtâitoare, Mã implorã sã mã þin departeDe acel tãrâm înfierbântatªi sã provoc cât mai puþinAmintiri ce n-ar trebui tulburate.

n

60.000 lei – trimestru

120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sãachite suma corespunzãtoare la sediulredacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþiinr. 1) sau sã o expedieze prin mandat

poºtal la adresa: Revista de CulturãTribuna, cont nr. 5010.9575592 B.N.

Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

n Paul Lowry

Traducere realizatã de LUCIA NEIESCU

Paul Lowry s-a nãscut în 1948 în Union, Carolinade Sud, SUA din pãrinþi veniþi în America în 1720 dinIrlanda, unde sosiserã în 1690 din Scoþia. Deci arerãdãcini de origine celticã. Pãrinþii lui au fost muncitori înindustria textilã. În Europa fuseserã þãrani fermieri timpde secole.

A învãþat sã citeascã ºi sã scrie înainte de a merge laºcoalã, la vârsta de 6 ani. A fost un student bun ºi un bunatlet. La universitate a studiat istoria. Scrie poezie de lavârsta de 16 ani ºi din 1978 este publicat în Anglia ºiAmerica în reviste literare ºi antologii de poezie. De aseme-nea scrie povestiri ºi piese de teatru într-un act. Citeºte foartemult atât literaturã cât ºi lucrãri din aproape orice domeniual cunoaºterii umane ºi are preocupãri filozofice. De curândUniversitatea din New York i-a acordat o diplomã deonoare pentru întreaga activitate depusã dupã absolvirea fac-ultãþii, ca o recunoaºtere a meritelor sale.

serie nouã • anul II • nr. 25 • 16-30 septembrie 2003 • 10 ... · 2 TRIBUNA • nr. 25 •...

Documents

Transcript of serie nouã • anul II • nr. 25 • 16-30 septembrie 2003 • 10 ... · 2 TRIBUNA • nr. 25 •...