DOCUMENTAR: 70 de ani de la semnarea Cartei ONU vineri, 26 Iun 2015, 08:28  •  DOCUMENTARE 316 afişări Share on facebookShare on twitterShare on emailShare on printMore Sharing Services

Carta Organizației Națiunilor Unite a fost semnată la San Francisco, la 26 iunie 1945, la încheierea Conferinței Națiunilor Unite destinată ''Organizației Internaționale'' și a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945.

Sursa: freedigitalphotos.net

Numele de ''Națiunile Unite'', propus de președintele Statelor Unite ale Americii, Franklin D. Roosevelt (1933-1945), a fost menționat pentru prima dată în Declarația Națiunilor Unite, la 1 ianuarie 1942, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când reprezentanți din 26 de state au promis că Guvernele lor vor continua să lupte împreună împotriva Puterilor Axei. În 1945, reprezentanți din 50 de țări s-au întâlnit la San Francisco, la Conferința Națiunilor Unite pentru Organizația Internațională, pentru a redacta Carta Națiunilor Unite. Delegații au deliberat pe baza propunerilor la care lucraseră reprezentanții Chinei, Uniunii Sovietice, Regatului Unit și ai SUA, la Dumbarton Oaks, în august — octombrie 1944, potrivit istoriei de pe pagina oficială a ONU.

Carta a fost semnată de către reprezentanți din 50 de țări. Polonia, care a nu a fost reprezentată la conferință, a semnat mai târziu documentul și a devenit unul dintre cele 51 de state membre fondatoare. Oficial, Organizația Națiunilor Unite a luat ființă la 24 octombrie 1945, când Carta ONU a fost ratificată de China, Franța, Uniunea Sovietică, Regatul Unit, SUA și de o majoritate de alți semnatari.

Centrul de Promovare a Culturii de Securitate arată că, în contextul în care cel de-al Doilea Război Mondial nu s-a încheiat cu un tratat de pace, Carta ONU a reprezentat un substitut al unui tratat general de pace, prin care cele 51 de țări și-au luat angajamentul să mențină pacea și securitatea la nivel internațional, prin dezvoltarea relațiilor de prietenie și promovarea progresului social, a standardelor mai bune de viață și a drepturilor omului.

Carta ONU, structurată în 19 capitole, prezintă drepturile și obligațiile statelor membre și stabilește organele principale și procedurile ONU, conform MAE. În afara scopului fundamental, de instituire a unui nou sistem de securitate colectivă, Carta ONU menționează în preambulul său următoarele finalități: salvarea generațiilor viitoare de flagelul războiului, care, ''de două ori în timpul vieții noastre a adus o suferință nespusă omenirii''; respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei umane, a egalității drepturilor bărbaților și femeilor, precum și a națiunilor, indiferent de mărime; stabilirea condițiilor pentru susținerea justiției și respectării obligațiilor rezultate din tratate și din alte reglementări internaționale; promovarea progresului social general și a standardelor mai bune de viață într-un climat de libertate. În concordanță cu cele menționate în preambul, Guvernele reprezentate la San Francisco ''au convenit asupra prezentei Carte a Națiunilor Unite, care fundamentează o organizație internațională cunoscută ca 'Națiunile Unite' (United Nations)''—se încheie preambulul documentului.

Scopurile pentru care a fost creată Organizația Națiunilor Unite sunt prevăzute în primul articol al Cartei. Primul scop enunțat, și cel mai important, este menținerea păcii și securității internaționale, care pot fi îndeplinite prin: măsuri colective pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor împotriva păcii și prin reprimarea actelor de agresiune sau a altor încălcări ale păcii; aplanarea și soluționarea diferendelor sau a situațiilor cu caracter internațional care pot duce la o încălcare a păcii; mijloace pașnice și în conformitate cu principiile justiției și dreptului internațional. Al doilea scop formulat în document este dezvoltarea relațiilor de prietenie între state, bazate pe respectarea principiului drepturilor egale și a autodeterminării persoanelor. Al treilea scop enunțat este realizarea cooperării internaționale în probleme internaționale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, odată cu promovarea respectului pentru libertăți fundamentale fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

Toți membrii ONU au obligația să respecte articolele Cartei. În prezent, cea mai mare parte a țărilor lumii au ratificat Carta ONU.

Sediul central al Organizației Națiunilor Unite ONU se află în Manhattan, New York, zona respectivă având statut de extrateritorialitate. Alte două sedii importante se află la Geneva, în clădirea fostei Societăți a Națiunilor (Palais des Nations) și la Viena, în cadrul Vienna International Centre. Araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola sunt limbile oficiale ale ONU. Activitatea ONU atinge orice colț al lumii și, deși este cel mai bine

cunoscută pentru misiunile de menținere a păcii, prevenire a conflictelor și asistență umanitară, prin sistemul ONU (agenții specializate, fonduri și programe) se desfășoară acțiuni cu impact asupra vieții tuturor locuitorilor de pe planetă.

În componența Sistemului ONU intră șase organe principalele: Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic și Social, Curtea Internațională de Justiție, Secretariatul și Consiliul de Tutelă. Consiliul de Tutelă a fost format în 1945 pentru supervizarea internațională a 11 Teritorii sub tutelă, plasate sub administrarea a șapte state membre, și pentru asigurarea măsurilor adecvate pentru autoguvernare și independență. Până în 1994, toate Teritoriile sub tutelă au ajuns la guvernare proprie și independență, astfel că odată cu îndeplinirea acestei misiuni, la 1 noiembrie 1994, Consiliul și-a suspendat activitatea până la momentul în care vor fi necesare alte intervenții.

AGERPRES/ (Documentare — Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu)