FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ 

  

MEDICINĂ SPORTIVĂ

CURS

Prof.dr. Carmina Liana Muşat

SELECŢIA ŞI ORIENTAREA MEDICO-SPORTIVĂ ÎN SPORT.BIOTIPUL CONSTITUŢIONAL

CURSUL 5

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

Selecţia medico-biologică în sport, selecţia dirijată reprezintă un sistem complex, organizat, care se aplică copiilor şi juniorilor în principal dar şi performerilor seniori.

Ea operează cu indicatori obiectivi în scopul evidenţierii acelui potenţial biologic, care sub influenţa unui antrenament ştiinţific să conducă la obţinerea unor performanţe sportive în condiţiile neinterferării negative a creşterii organismului, instruirii şcolare şi sanogenezei.

Selecţia dirijată, care adaugă factorilor biologici şi pe cei metodico-pedagogici, poate fi considerată ca etapă de debut, indispensabilă integrării într-un antrenament raţional.

Această selecţie, specifică sportului de performanţă contemporan se deosebeşte net de selecţiile empirică (pe baza experienţei antrenorului sau pedagogului) şi de cea întâmplătoare (a hazardului), care au operat vreme îndelungată şi nu fără succes.

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

Principalele criterii cu care se operează în selecţia dirijată:1. În primul rând sanogeneza determinată riguros pe baza

anamnezei, examenelor clinice şi paraclinice. Criteriul sanogenetic trebuie tratat cu mare severitate în special la

selecţia primară (se exclud de la selecţie: boli cardiovasculare chiar compensate, anomalii congenitale, boli neuroendocrine cu sau fără tulburări de comportament, boli reumatice, t.b.c. sau hepatita virală acută, boli renale sau sechele ale acestora, boli de sânge, deficienţe grave ale organelor vizual sau auditiv, deficienţe fizice severe etc.).

2. Criteriul genetic are la bază diagnosticul genetic de sex. Multă vreme s-a utilizat testul Barr (evidenţierea unor granule de cromatină sexuală, care apar la microscop după recoltarea unui frotiu din mucoasa bucală – prezenţa în câmpul microscopic a unui număr de peste 10-12 granule colorate indică un test +, deci sex feminin; prezenţa unui număr mic de asemenea granule, 4-5 sau chiar 0 indică un test negativ, deci de sex genetic masculin).

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

În ultimii ani însă dat fiind numeroasele teste Barr fals pozitive sau fals negative înregistrat s-a trecut direct la determinarea formulei cromozomiale tot pe baza unui frotiu recoltat din mucoasa bucală (o celulă umană conţine 23 perechi cromozomi, primele 22 perechi având formula X-X iar perechea a 23-a având formula X-X la sexul feminin şi X-Y la sexul masculin).

Cu ocazia a numeroase ediţii a JO sau a diverselor CM s-au găsit cazuri de sex genetic la sportive, chiar în absenţa unor situaţii de transexualism ceea ce a dus la introducerea obligatorie a examenului de sex la JO şi la CM.

Genetica a făcut progrese uriaşe în ultima vreme şi nu este departe timpul când vom putea influenţa compoziţia şi funcţionalitatea organismului sportiv prin tratamente genetice [gene ce favorizează dezvoltarea fibrelor albe (rapid) sau roşii, (lente), regenerarea celulelor hepatice sau /şi renale, creşterea masei musculare etc.]

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

3. Criteriul morfologic biotipul morfologic la selecţia de performanţă reprezintă un fidel indicator cu care operează atât biologii cât şi pedagogii în selecţia sportivă.

Dacă la selecţia iniţială (primară) criteriul morfologic este privit mai lejer (indicatori medii ai dezvoltării fizice comparativ cu indicii dezvoltării fizice ai copiilor din România, indici care se stabilesc decadal de Institutul de Sănătate Publică precum şi absenţa unor deficienţe fizice mai mari de gradul I, deci corectibile) la selecţiile secundară (post pubertară) şi finală (performanţă) sunt mai severi cu acest criteriu căutând neapărat biotipul morfologic favorabil sportului (probei) fără de care sportivul va avea un handicap în obţinerea performanţei.

Referindu-ne la biotipul constituţional trebuie să luăm în consideraţie 6 componente: genetică, starea de sănătate, morfologică, funcţională, neuropsihică şi biochimică.

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

Biotipul constituţional reprezintă o constelaţie de factori (componente) ai stării de sănătate, morfologici, genetici, funcţionali neuropsihici şi biochimici, unii moşteniţi (deci condiţionaţi genetic), iar alţii căpătaţi în urma antrenamentului sportiv şi a factorilor naturali de mediu şi care se constituie ca un tot, o entitate biologică favorabilă unui anumit sport (probe).

Un anumit biotip constituţional poate fi nefavorabil unei anumite probe (sport) pe plan biologic.

De aceea în cadrul examenului medico-sportiv este necesar să precizăm relaţia dintre tipul constituţional stabilit în urma investigaţiilor efectuate şi sportul (proba) respectiv(ă), de exemplu: biotip constituţional favorabil (nefavorabil) probei (sportului).

În sportul contemporan există azi biotipul morfologic (componentă a biotipului constituţional) favorabil sportului (probei) respective, care merge chiar la detalii (anvergură, diametre palmare şi plantare, alonja, lungimea membrelor pelvine etc.).

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

Principii ce trebuie respectate: prognoza creşterii osoase (prin metoda radiografiei cartilagiilor de creştere palmară, genunchii sau a unor formule), respectarea legilor de creştere a organismului, abţinerea de la scăderea artificială în greutate în special la tineri (purgative, diuretice, baie de aburi etc) sau creşterea forţată în greutate, transformând un tânăr armonios dezvoltat într-un caz patologic (obezitate) etc.

Biotip morfologic mai înseamnă şi conformaţie favorabilă eforturilor de forţă (tip android, musculos) sau de rezistenţă (tipul mediu, subponderal, hipotrof din punct de vedere muscular) sau de forţă – viteza explozivă (longilini cu trenul inferior lung, cu musculatură efilată) sau din jocurile sportive (tipul atletic complet).

Un proces de antrenament ştiinţific cu o durată de 4-6 ani poate şi trebuie să ducă în câţiva ani la realizarea modelului biologic (multă vreme biotipul somatic a fost identificat cu biotipul constituţional).

Eşecul îl putem aprecia ca o nereuşită a antrenamentului sportiv din punct de vedere biologic.

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

4. Criteriul funcţional reflectă mai mult efectele procesului de antrenament şi mai puţin consecinţa unor factori genetici.

Avem în vedere indicii funcţionali cardio-respiratori, musculari, endocrinometabolici precum şi indicatorii puterii aerobe şi anaerobe (condiţionată genetic la un înalt procent).

Indicatorii motricităţii: viteza, forţa, rezistenţa, mobilitatea, anduranţa ş.a. aparţin antrenorului şi pedagogului, medicul sportiv dublând aceşti indicatori cu baza fiziologică, care este obiectivă.

De obicei antrenorul folosind cronometrul, "ochiul", centimetrul şi greutatea efectuează o preselecţie, pe care apoi medicul sportiv o consolidează, confirmând-o sau infirmând-o prin plicarea unei baterii complexe de teste.

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

5. Criteriul neuropsihic ia în considerare tipul de sistem nervos central, motivaţia pentru sport, aspectul psiho-fizic al părinţilor (anamneza amănunţită, care să pună în evidenţă existenţa unor sportivi în familie sau a unei patologii cu profil familial: diabet, hipertensiune arterială ş.a.), psihoreactivitatea, atenţia concentrată, rezistenţa la stres, excitabilitatea, nivelul inteligenţei (Q.I.).

6. Criteriul biochimic are în vedere un profil biochimic favorabil unui sport (proba) cum ar fi cei cu valori mari ale testosteronului (tip android, musculos, care au predilecţi pentru eforturile de forţă sau cei cu valori crescute al Hb, care au predilecţie pentru eforturile de anduranţă etc.

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

Din punct de vedere didactic dar şi practic selecţia se face la cel puţin 3 nivele temporale: primar, secundar, terţiar.

1. Selecţia primară (iniţială) permite primul contact al copilului cu antrenamentul din disciplina sportivă respectivă.

Această selecţie primară are loc de regulă la 6 ani, deci vârsta şcolară, în unele sporturi (gimnastica sportivă, fete, înot, patinaj artistic fete, schi), la 8-10 ani în alte sporturi (atletism fără probele de forţă, schi, jocuri sportive prin minijocuri, judo, lupte ş.a.) şi până la 10-12 ani (box, atletică grea, tir ş.a.).

2. Selecţia secundară (pubertară) are loc în jurul vârstei de instalare a pubertăţii, localizată ca vârstă între 12-16 ani, ceea ce presupune un stagiu minim de antrenament de 4-5 zile, superpozabil în general instrucţiei şcolare primare.

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

Dacă la selecţia primară se iau în consideraţie antecedentele (părinţi, surori), structura neuropsihică a copilului şi antecedentele patologice, starea de sănătate şi dezvoltarea fizică (indici de dezvoltare fizică medii şi nu deficienţe fizice mai mari de gradul I), motivaţia pentru sport etc., la selecţia secundară, în fond adevărata selecţie pentru sportul de performanţă se va lua în considerare realizarea "micromodelului biologic" al performerului din sportul (proba) respectiv ceea ce presupune pe de o parte efectele biologice a cel puţin 4-5 ani de antrenamente sistematice cu amprentele respective, iar pe de altă parte prognoza dezvoltării, care să ne dea o oarecare certitudine că micromodelul de azi, scăpat de pubertate, poate atinge "macromodelului biologic", tipul constituţional favorabil de mâine.

Acest micromodel are în vedere nivelul sanogenetic, profilul morfologic, indicii funcţionali şi capacitatea de efort, profilul neuropsihic şi statusul biochimic, toţi factori favorizanţi ai performanţei din proba respectivă.

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

Dacă la acest nivel de selecţie, după 4-5 ani de antrenamente nu s-a obţinut micromodelul biologic aşteptat (cel mai adesea pubertatea poate fi implicată în această nereuşită, eventual un antrenament inadecvat) se poate practica dacă se doreşte neapărat aşa-zisa "orientare medico-sportivă" şi "pedagogică", care valorifică anii de antrenament şi efectele pubertăţii oferind premize de satisfacţii într-o altă disciplină (probă) sportivă în care cerinţele biologice sunt mai apropiate de modelul biologic real.

În acest sens amintim orientările de la înot la polo, de la patinaj la hochei pe gheaţă, la jocuri sportive de la un post la altul, la atletism de la proba scurtă la una mai lungă, de la schi la sanie sau bob ş.a.m.d.

Multe talente pentru sport se pierd datorită egoismului unor tehnicieni sau diverselor influenţe extrasportive, care nu înţeleg că proprii lor elevi care după un stagiu de 4-6 ani ajung la vârsta junioratului fără a realiza categoria I de clasificare (înot, gimnastică, atletism) au şanse relativ scăzute "de-a sări" mai târziu în marea performanţă în acelaşi sport sau probă (puţinele exerciţii, extrem de rare, susţin acest punct de vedere) şi neorientându-l în sporturi apropiate îi pierd de regulă pentru marea performanţă, lăsând în interiorul acestor copii deziluzii irecuperabile pentru tot restul vieţii

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

Pe de altă parte nu trebuie uitat că între diverşi indicii de selecţie există o compensare după cum există compensare între indicii biologici şi metodico-pedagogice, aceasta înseamnă că în mod cu totul excepţional un singur indice (ex. talia la baschet) negativ poate infirma selecţia şi acest lucru numai atunci când nu există o compensare din partea altor indici.

O asemenea situaţie se întâlneşte mai adesea la jocurile sportive când un jucător cu talie mică este menţinut titular în echipă pentru calităţile lui compensatorii, motricitate de excepţie, gândire tehnico-tactică, clarviziune etc. în sporturile individuale performanţa este cea care prevalează selecţiei dar cu mare probabilitate sportivul în cauză, cu un profil somatic ce se abate de la model are alte calităţi care-l impun ca performer dar care nu sunt vizibile aparent.

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

De aceea este foarte important rolul medicului şi al antrenorului la acest nivel de selecţie, care trebuie să acţioneze împreună, fără sentimentalisme, pentru a reduce la minimum numărul de nereuşite sportive.

3. Selecţie terţiară, finală pentru performanţă (echipa naţională sau olimpică) ia în considerare performanţa sportivă, care–l impune pe sportiv selecţiei dar şi "modelului biologic" al campionului.

Astfel în condiţiile selecţiei pentru participarea la un campionat continental, mondial sau la JO, unde competiţia durează mai multe zile şi poate pune probleme de aclimatizare (altitudine, variaţii de fusuri orare, temperaturi ale aerului – apei la nataţie - crescute sau scăzute, umiditate relativă a aerului crescută etc) sau reclamă o anumită robusteţe psiho-fizică pentru a putea face faţă competiţiei, indicatorii biologici de selecţie devin la fel de importanţi ca şi performanţa sportivă luată ca element singular.

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

Şi astfel indicatorii biologici, care reflectă o bună robusteţe fizică (capacitate aerobă – anaerobă) şi psihică (rezistenţă la stres, psihoreactivitate mare, menţinerea unui randament crescut în condiţii de stres, atenţie concentrată la valori înalte etc) starea de sănătate (sportivi cu sechele încă ne stinse după traumatisme, convalescenţe după infecţii ale căilor respiratorii superioare, viroze respiratorii etc) devin hotărâtori în selecţionarea unor sportivi pentru asemenea competiţii, mai ales în condiţii de performanţă apropiate.

Între doi sportivi cu rezultate înalte vom alege pentru concursuri tip turnee pe cei cu o sănătate optimă, cei cu unele sechele chiar dacă deţine o performanţă uşor superioară faţă de colegul său putând recidiva şi astfel compromite competiţia.

De asemenea în cazul unor competiţii ce se desfăşoară la altitudine medie, variaţii de fusuri orare sau climatice vom prefera pe acel sportiv care a probat deja o capacitate de aclimatizare superioară!

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

În sporturile de contact antrenorul împreună cu medicul sportiv şi psihologul pot selecţiona pentru turnee în străinătate în dauna campionului un alt sportiv dar care este mai robust psihic în condiţiile unui public ostil sau chiar şi unui arbitraj ostil, al unor condiţii de cazare şi masă mai slabe etc.

Selecţia reprezintă un proces continuu, un motor al performanţei, după cum forma sportivă constituie apogeul momentului.

În sportul contemporan performanţa este de neconceput, (irealizabil) fără sprijinul ştiinţei sportului iar prima intervenţie a ştiinţei în antrenamentul sportiv începe cu selecţia dirijată.

Ar fi însă greşit să înţelegem această selecţie ca nişte momente bine distincte în cariera sportivului (primară, secundară, terţiară) aşa cum se petrec lucrurile în selecţia şcolară (examen de capacitate, examen de bacalaureat, examen de admitere în facultate, proiect de diplomă, doctorat ş.a.m.d.).

Selecţia şi orientarea medico-sportivă în sport. Biotipul constituţional

În sport această selecţie reprezintă un proces dinamic, continuu, oferind atât factori dirijaţi cât şi întâmplători, care pot avea rolul lor pozitiv uneori iar alte ori unele etape sunt eludate (pot exista situaţii de respingere la selecţia primară şi secundară uneori chiar şi la cea finală, de performanţă pentru că după o anumită etapă de timp cei în cauză să îndeplinească condiţiile selecţiei, numai cei incompatibili pentru sportul de performanţă din motive medicale rămân permanent respinşi de la orice selecţie).

În sportul de înaltă performanţă naţional şi chiar mondial există deja două excepţii de la regulile selecţiei dirijate, selecţia în gimnastica feminină românească (iniţială la 5-7 ani şi finală sau de performanţă la 10-12 ani, când se obţin deja rezultate înalte la junioare – se sare deci selecţia pubertară, secundară sau putem spune că selecţia finală de performanţă se identifică în selecţia secundară) şi în canotajul feminin (selecţia finală are loc la 16-18 ani pe criterii motrice, biologice şi sanogenetice, iar selecţia secundară care se confundă cu cea finală are loc după 2-3 ani de instruire când deja se obţin rezultate înalte la juniori – tineret chiar pe plan internaţional).

Ceea ce rămâne esenţial în aceste momente de selecţie este cooperarea medicului cu antrenorul, cu sportivul, şcoala şi familia legături ce se vor amplifica apoi în pregătirea propriu-zisă.

.