Orient Si Occident

of 52

  • date post

    19-Jul-2015
  • Category

    Documents

  • view

    181
  • download

    6

Embed Size (px)

Transcript of Orient Si Occident

Orientul i Occidentul sunt doi termeni care devin concepte culturale i

identitare odat cu confruntrile ntre civilizaii pe care le deschid marile descoperiri geografice. Unul dintre sensurile acestor concepte culturale decurge din rolul lor de a concentra experiena relaiei cu alt cultur, cu cellalt. Coninutul celor doi termeni nu este ns univoc, ci ncrcat de sensuri n care se es i conlucreaz numeroase variabile: istorice, politice, religioase si culturale.

Originile celor doi termeni sunt analizate de E. Said in cartea sa

Orientalism. Concepiile occidentale despre Orient din perspectiva experienei coloniale a Europei: Orientul nu este numai adiacent Europei, el este, de asemenea, locul celor mai mari, mai bogate, mai vechi colonii ale Europei, sursa civilizaiilor i a limbilor ei, concurentul ei cultural i una dintre cele mai profunde i mai recurente imagini a Celuilalt. n plus, Orientul a ajutat la definirea Europei (sau a Vestului) ca fiind contrastul propriei imagini, idei, personaliti, experiene."

Oamenii au mprit ntotdeauna lumea n regiuni, distincte n mod

real sau imaginar una de alta. Demarcaia absolut dintre Est i Vest [...] s-a construit n ani, chiar n secole. Au existat, desigur, nenumrate cltorii soldate cu descoperiri; au existat contacte prin intermediul comerului i al rzboiului. Dar mai mult, ncepnd cu mijlocul secolului al XVIII-lea, au existat dou elemente principale n relaia dintre Est i Vest. Unul a fost sporirea cunotinelor sistematice ale europenilor despre Orient, ca urmare a extinderii coloniilor, ca i a interesului larg pentru ceea ce era strin i necunoscut [...]; n plus, acestor cunotine sistematice li s-a adugat o producie literar considerabil, datorat romancierilor, poeilor, traductorilor i cltorilor talentai. Cealalt trstur a relaiilor dintre Orient i Europa a fost faptul c Europa s-a aflat mereu pe o poziie de for, ca s nu spunem de dominaie. Istanbulul de astzi, emblema culturii de contrast, invocat i ea n reprezentrile de sine ale romnilor i proiectat n imaginea unui Bucureti pestri, necoagulat, fr centru. Literatura a produs variantele de hrtie ale acestor spaii, cu rol hotrtor n reprezentrile noastre, cci, de multe ori, Bucuretiul occidental din scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu, ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade si G. Clinescu poate fi mai adevrat dect cel de fiecare zi. Cum adevrat este i cel balcanic, de mahala, din opera lui I.L. Caragiale sau cel al fiului su, Mateiu Caragiale, romanul Craii de CurteaVeche.

La captul cellalt al continentului se afl Bizanul, Constantinopolul,

Sociologul, psihologul si eseistul Mihai Ralea (1896-1964) analizeaza

psihologia orientala si cea occidentala, precum si specificul acestora intitulata sugestiv "Fenomenul romanesc" (1927). El discuta psihicul etnic si analizeaza factorii care determina formarea mentalitatii unei natiuni : conditiile de trai, asezarea geografica, mediul economic si politic, conditiile climatice, caracterizand specificul nostru national si conceptia colectiva a romanilor. Ralea desprinde doua tipuri de locuitori in Europa: occidentalul si orientalul, care se diferentiaza prin modul de a gandi, prin atitudine si reactiile diferite si care se conduc dupa legi ancestrale adesea contrastate. Astfel, psihologul-eseis defineste civilizatia occidentala prin sintagma "aptitudini creatoare", ceea ce ar insemna ca englezul, francezul, germanul sau italianul se afla deasupra mediului pe care il domina prin stapanirea de sine, siguranta, curaj, rabdare si initiati. Astfel spus, occidentalul e "stapanul vointei sale inconjuratoare". Curajul cu, care acesta infrunta viata este "cand temerar, cand rezonabil". Stie sa riste si sa fie in acelas timp prudent, "subjuga fortele naturii" dar a inventat si o tehnica devenita o "alianta ascultatoare".

In contrast, orientalul se defineste prin

"resemnarea pasiva", se supune neconditionat fortelor naturii care il zdrobesc crezand ca "cine stie ce forta religioasa misterioasa" actioneaza asupra lui si de aceea i se pare inuti sa mai lupte. Fatalismul este filozofia de a viata a orientalului. Totul este acceptat asa cum se prezinta, el neavand nici ambitie, nici imaginatie si nici vointa necesara sa modifice sau sa reziste macar realitatii inconjuratoare. Intre cele doua structuri psihice, creativitatea occidentalului si resemnarea neputincioasa a orientalului, Ralea defineste o stare intermediara pe care o numeste "adaptabilitate".

Daca Orientul este adesea opus Occidentului ca

spiritualitate opusa materialismului, intelepciune agitatiei, viata contemplativa celei active, metafizica psihologiei (sau logicii), aceasta are drept cauza tendintele profunde foarte reale, dar deloc exclusive, care, in vremea noastra, devin mai mult teoretice decat efective,datorita occidentalizarii treptate a elitelor orientale. Totusi simbolul persista, in lipsa unor localizari geografice. Exista de altminteri si alte cauze ale acestei dualitati, principala fiind aceea ca soarele rasare la est si apune la vest: Ex oriente lux. Calatoriile in Orient, ca acelea ale lui Christian Rosenkreuz, sunt cautari ale luminii.

Orientarea in spatiu este un simbolism o metafora , pentru care

Occidental se refera la trup, iar Orientul, la Sufletul universal; Occidentul, la exoterism, la literalitate, iar Orientul, la ezoterism, la stiinta spirituala; Occidentul, la materie, Orientul, la forma, ceea ce in hinduism s-ar traduce prin dualitatea Pra-kriti-Purusha, sau tamassaflva. Orientul este originea luminii. El corespunde, in China, primaverii, zguduirii (chen) care este originea superioritatii lui yang; Occidentul corespunde toamnei, norului (dui), apei statatoare, mlastinii, imagini ale materiei nediferentiate. Calatoriile sufiste incep prin exilul occidental, care este o intoarcere la materia prima, Ia purificare, la despuierea alchimica, etapa necesara inaintea reintegrarii in sursa orientala a cunoasterii. Potrivit unei legende budiste, Buddha Amitabha isi are lacasul la vest si tot acolo primeste el sufletele celor raposati, dupa moartea lor. Multe ceremonii au loc la aceste date, la sfarsitul iernii sau al verii, spre 18 martie si spre 20 septembrie, cind soarele apune cel mai la vest. Aceste ceremonii invioreaza credinfa in lumea de dincolo (Higan, tarmul de dincolo) si in paradisullui Amitabha.

Conform misticii, Occidentul si Orientul nu au un sens geografic, ci unul

metafizic si spiritual. Occidentul este lumea tenebrelor, a materialismului, a imoralitatii, a decaderii si a descompunerii. Din spatiul superior am cazut in abisul Infernului, se confeseaza Sohravardi, printre oameni care nu sunt credinciosi; sunt tinut prizonier in tara occidentului (Povestirea despre exilul occidental). Orientarea celtica are particularitatea ca ea confunda intr-o interpretare unica nordul cu stanga si sudul cu dreapta. Dar aceasta nu inseamna ca nordul, ca sursa si origine a traditiei, ar fi de rau augur. In irlandeza, ichtar inseamna deopotriva jos si nord; pe cand tuath inseamna sus si sud, prin raportare la pozitia soarelui la zenit. Un studiu etimologic precis a stabilitca numele irlandez al stingii, tuath, era analogic si relativ recent (crestin), valoarea peiorativa neexistTnd la origine. De rapt, estevorba de numele nordvlui, care se trage de la cel de trib (tuath), zeii irlandezi venind de la nord si traditia fiind de origine polara. Sid este la vest nu pentru ca Lumea Cealalta ar fi malefica, ci pentru ca a fost localizata si confundata de. calugari cu Lumea de Dincolo si pentru ca una din temele precrestine cele mai rapid crestinate a fost cea a plutirilor minunate sau immrama. In toale documentele celtice, indiferent din ce tari ar proveni si care le-ar fi data, asa-zisa dextratio este benefica. iar intoarcerea spre stanga este de rau augur.

Se remarc, aadar, drept caracteristici eseniale

ale spiritului occidental, activismul ( activitatea ), aptitudinea creatoare, voluntarismul, credina c totul e posibil, ncrederea n forele proprii, afirmarea individualitii. n privina spiritului oriental, se remarc, dimpotriv, resemnarea pasiv, fatalismul, supunerea, masa anonim. ntre aceste tendine contradictorii, se situeaz mentalitatea romneasc, dominat de structura sufleteasc pe care criticul o numete adaptabilitate.

Esenta Orientului este socotita zona Peninsulei Balcanice,

avand la granite Romania, despre care s-a impamantenit sintagma "o insula latina intr-o mare slava". Situarea tarii noastre intre Orient si Occident defineste principalele caracteristici care particularizeaza cultura romana individualizeaza mentalitatea poporului si determina specificul national. Situat geografic ntr-o zon de frontier, ntre Europa

Rsritean, Balcani i Europa Central, Romnia de azi este rezultatul unor influene venite, de-a lungul istoriei, dinspre toate cele trei arii de civilizaie.

Diversitatea perspectivelor privind asezarea Romaniei intre

doua culturi si civilizatii a starnit polemici aprinse de-a lungul timpului si a produs studii despre confruntarea modernism si traditionalism despre constiinta nationala si a constituit dintotdeauna un proces accelerat de a prelua ideile,formele si modelele salesi,ca urmare,occidentalizarea nu poate fii inceputa decat ca un incitat ferment stimulent,termen riguros de confruntare pentru totalitatea virtutilor noastre spirituale(Adrian Mariano). Acest fenomen de confluenta a elementelor apusene cu cele rasaritene este vizibil inca din formarea poporului si limbii romane. Limba romana, in forma ei finala de astazi, este rezultatul procesului de sinteza dintre fondul traditional (traco-dac) si elementele migratoare, atat din Orient (Influente turcesti, rusesti, slave) , cat si de tip occidental( francez, englez, italian, german, maghiar).

Inca din incipitul formarii literaturii romane culte se remarca o