Scrisoarea unui satean din Sabaoani

3
Tradiţie şi modernitate într-o scrisoare a unui sătean din Săbăoani de la sfârşitul secolului al XIX-lea S-a vorbit multă vreme despre faptul că credincioşii catolici din Moldova nu au avut o elită intelectuală care să le apere interesele, iar nişte ţărani ignoranţi nu erau capabili să facă acest lucru. Dar, iată că sunt documente care infirmă acest lucru; ţăranii noştri nu sunt nici proşti, nici ignoranţi, însă vorbesc doar atunci când sunt lezaţi în drepturile lor. Autorul scrisorii, pe care o reproducem în continuare, Dumitru Mihai Robu, este un ţăran din Săbăoani, un sătean înstărit, preocupat de ceea ce se întâmplă în satul său. Scrisoarea sa nu doar că ne pune la curent cu problemele ce frământau suflarea Săbăoanilor, în 1889, ci ne permite să ne facem o imagine despre bagajul de cunoştinţe al autorului. Nu doar forma literară a scrisorii - am putea spune elevată - ne arată acest lucru, cât şi dizertaţiile asupra modului de viaţă occidental, rolul tradiţiei şi impactul doctrinei socialiste. De o mişcare socialistă în România nu se prea poate vorbi înainte de deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, însă, odată cu organizarea sa, mişcarea şi-a îndreptat atenţia şi spre lumea satelor, o serie de materiale propagandistice având ca obiectiv implantarea luptei de clasă la sate. Măsura cea mai importantă luată de socialişti a fost campania dusă în 1898 şi la începutul lui 1899, pentru organizarea cluburilor socialiste la sate. Aşa cum aprecia şi Keith Hitchins 1 , este greu de ştiut cât de bine a fost primit acest mesaj de către ţărani, măsura în care aceştia pricepeau principiile luptei de clasă, precum şi gradul de răspândire al acestor idei în lumea satului. Documentul în cauză vine să aducă puţină lumină asupra acestor semne de întrebare. În ciuda subiectivismului pe care pare să-l manifeste autorul, documentul este o pagină de mentalitate ţărănească, profund legată de tradiţie şi de solidaritatea religioasă, care refuză atât ideile socialiste – în care nu vede decât o manifestare a ateismului – cât şi inovaţiile preotului, care prin practicile sale loveşte în rădăcinile tradiţiei şi pune în pericol solidaritatea religioasă. Desigur, comentariile pe marginea acestui text ar putea continua, atât asupra raportului identitate – alteritate, care transpare din text, cât şi asupra succintei viziuni asupra societăţii europene, dar, pentru a nu răstălmăci aceste informaţii şi a nu denatura farmecul pe care i-l conferă amestecul de naivitate şi sarcasm al autorului, ne vom mărgini doar la a reproduce cuvintele acestuia: 1 Keith Hitchins, Social-democraţia şi ţărănimea din România, 1870-1914, în Idem, Mit şi realitate în istoriografia românească, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1997, p. 145 – 183.

description

Un studiu de microistorie asupra vietii cotidiene a catolicilor din satul Sabaoani, Neamt.

Transcript of Scrisoarea unui satean din Sabaoani

  • Tradiie i modernitate ntr-o scrisoare a unui stean din Sboani de la sfritul

    secolului al XIX-lea

    S-a vorbit mult vreme despre faptul c credincioii catolici din Moldova nu au avut o elit intelectual care s le apere interesele, iar nite rani ignorani nu erau capabili s fac acest lucru. Dar, iat c sunt documente care infirm acest lucru; ranii notri nu sunt nici proti, nici ignorani, ns vorbesc doar atunci cnd sunt lezai n drepturile lor.

    Autorul scrisorii, pe care o reproducem n continuare, Dumitru Mihai Robu, este un ran din Sboani, un stean nstrit, preocupat de ceea ce se ntmpl n satul su. Scrisoarea sa nu doar c ne pune la curent cu problemele ce frmntau suflarea Sboanilor, n 1889, ci ne permite s ne facem o imagine despre bagajul de cunotine al autorului. Nu doar forma literar a scrisorii - am putea spune elevat - ne arat acest lucru, ct i dizertaiile asupra modului de via occidental, rolul tradiiei i impactul doctrinei socialiste.

    De o micare socialist n Romnia nu se prea poate vorbi nainte de deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, ns, odat cu organizarea sa, micarea i-a ndreptat atenia i spre lumea satelor, o serie de materiale propagandistice avnd ca obiectiv implantarea luptei de clas la sate. Msura cea mai important luat de socialiti a fost campania dus n 1898 i la nceputul lui 1899, pentru organizarea cluburilor socialiste la sate. Aa cum aprecia i Keith Hitchins1, este greu de tiut ct de bine a fost primit acest mesaj de ctre rani, msura n care acetia pricepeau principiile luptei de clas, precum i gradul de rspndire al acestor idei n lumea satului.

    Documentul n cauz vine s aduc puin lumin asupra acestor semne de ntrebare. n ciuda subiectivismului pe care pare s-l manifeste autorul, documentul este o pagin de mentalitate rneasc, profund legat de tradiie i de solidaritatea religioas, care refuz att ideile socialiste n care nu vede dect o manifestare a ateismului ct i inovaiile preotului, care prin practicile sale lovete n rdcinile tradiiei i pune n pericol solidaritatea religioas. Desigur, comentariile pe marginea acestui text ar putea continua, att asupra raportului identitate alteritate, care transpare din text, ct i asupra succintei viziuni asupra societii europene, dar, pentru a nu rstlmci aceste informaii i a nu denatura farmecul pe care i-l confer amestecul de naivitate i sarcasm al autorului, ne vom mrgini doar la a reproduce cuvintele acestuia:

    1Keith Hitchins, Social-democraia i rnimea din Romnia, 1870-1914, n Idem, Mit i realitate n istoriografia romneasc, Bucureti, Editura Enciclopedic, 1997, p. 145 183.

  • 1889 iunie n 2 dile2

    Cu cel mai profund respect srut minile Eminenei prea Sfinite Printe!

    Subsemnatul Demetrie Mihai Robu din comuna Sboanii, judeul Roman, credincios al religiunii catolice din care sunt nscut i crescut, viu a v supune la cunotin urmtoarele: De ctr printele Gitan Liverati, parohul bisericii catolice din aceast comun, ni se pune mai multe piedici n gerrile noastre personale, cutndu a lovi prin modu direct i indirect n interesele fie cruia, dup cum vei vedea c au lovitu n interesul meu; care cu toate c am fostu mna cea dreapt a Sfiniei Sale n combaterea socialismului ce sau ivitu n acest judeu, cu osebire n aceast comun, crora le mai trebuia puin ndemnu a sevri cele mai regretate fapte care suntu:

    1.Acum timpu de 3-4 ani dile, au nceputu a opri de a se mai face munci sub pretextele urmtoare: adic s nu fie n dile de srbtori i duminici, din care cauz se mpiedic mergerea la Biseric am ascultat acest faptu cu toate c ideea printelui e cu totul contrarie, de oare ce dac se facu nuni duminicele i srbtorile, pregtirile se facu mai nainte cu dou dile, care acum se facu n dile de lucru nunile, i pregtirile se fac n dile de srbtori.

    2.n anul trecut au vroitu s opreasc jocurile, horile (publice) care se face i se facu n dile de srbtori pe la ar de tineri, dar nu au reuitu; n anul acesta fiindu necesitate de combaterea socialitilor, au oprit la Pati i o sptmn dup Pati, astfel c am consimitu la acest sfatu, din care cauz am avutu pierdere la patru crme 400 franci, fiindu c am inut crmele nchis, lutari patru prechi pltii pentru aceste serbtori i altele.

    3.Acum vroindu a face o mas ntru pomenirea sufletelor celor rposai, am pregtitu toate cele din diua de 13 maiu a.c. (diua smbt) i nu am putut face adunarea cretinilor la mas, din caus c la noi la ar oamenii era la munca cmpului, i am lsatu ca pe ziua de 14 maiu adouda, duminic s poftescu pe cei credincioi a lua parte la masa ce am pregtitu; am mersu la printele Liverati i am cerutu de am rndui pe D-l Dascl la rdicatul mesei pentru ca n unire cu locuitorii adunai s s fac rugciunile cuvenite ntru pomenirea morilor. Dar S-ia Sa mea refusatu sub pretextul artat mai susu, spunndumi s facu n timp de iarn, ear acum fiind c am pregtit masa si dau o denumire de un balu, i s o facu fr dascl.

    Toate aceste obiceiuri pe care le am apucatu de la strmoi, S-ia Sa le consider ca obiceiuri pgneti, i numai S-ia Sa, cci n celelalte sate, se facu n dile de duminic i srbtori, nuni i hori, precum i mese pentru pomenirea rposailor, astfelu c noi fa cu ei, pare c ne aflm o lume nou, care cu multu ne aduce vtmare, cci din cauz c n mai multe timpuri oprete nunile, horile, s ducu tinerii i s amestec pe la alte hori de moldoveni, astu felu c din aceasta calific legea i batjocurescu religeea. Ear din causa opririi meselor pentru rposai, lumea dup datina strmoeasc nici nu mai gndete c are s moar, din care caus s eu dup alte creduri, precum socialitii (etc).

    La noi la ar nu suntem deprini a face baluri, a merge pe la grdina public, a face alte lucruri pe care lumea catolic n alte pri le face, i mulii m

    2 Arhiva Episcopiei Romano-Catolice din Iai, Corespondena de la Parohia Sboani, 1846-1950, dos. 1/1848, f. 302 303.

  • mor, c nu suntu oprii ca noi aceti de la ar de a tri i tot triescu.Acum vedem c n comuna Sboani sau fcutu din religiune regul nou cu

    alte obiceiuri, c n loc s s fac o mas pentru pomenirea rposailor, trebuie s s fac balu cu lutari; n locu s s fac nuni dupe obiceiuri care este destul de comodu, a merge mirele cu mireasa ca tineri la biseric i n urm a pune o mas pentru ultima disprnie din societatea tinerilor, acum trebuie s s fac nunile noaptea i n dile de lucru, cnd nu se pot face din cauz c popornii i rudele sunt la munc, n locu ca aceste s se fac n dile libere de srbtori i duminic, trebuie s stea tinerii ascuni prin cas ca la moldoveni, de s ntmpl cte i mai cte comedii.

    Toate acestea ne face s ne disgustm de a mai inea religeea, dup cum am apucato de la prini, i de aceea apelm la buntatea prea S-iei Voastre, de a lua msuri pentru a nu ni se pune piedici care sntu foarte exagerate; ast felu, c vine vremea s eim din rbdri i s ne lum dup obiceiurile moldovenilor, pentru care luptm de atta timpu de a nu veni la obiceiurile lor; i de aceea v rugm s bine voii a ne ncunotina dac msurile luate de printele Liverate sunt cu consimmntul prea S-iei Voastre. Cci dac ar fi cu voea prea S-iei Voastre, atunci ar trebui ca aceste lucruri i stricri de obiceiuri s se fac peste tot locul unde sunt catolici, care nu numai la noi unde suntem prea pacieni, la orice comndare a S-iei Sale, cci mai nainte i chiar acumu am vzutu n comuna Tmni printele Balintu acum svrit din via, cndu se face vre o mas pentru pomenirea rposailor, s ostinea pn la acel gospodar de blagoslovea masa i rugciunile poporului adunatu i apoi i lsa n tirea Domnului de ospeta i se retrgea.

    Dar acum tote acestea sau schimbatu dupe lumea nou, n baluri i fr dascl mcar. Iar printele adun parale i chiar n diua de Pati, le numr, numai dac ar aduce cineva, cci aa este moda la Sf-ia Sa.

    Ateptu rspunsul prea Sfiniei Voastre ast felu ca s tiu ce disposiiuni potu lua.

    Dumitru M. Robu

    Ne-am fi ateptat ca episcopul Nicolae Camilli s soluioneze favorabil cererea lui Dumitru Mihai Robu. ns, acesta a preferat s-l susin pe preotul Gaetano Liverotti, apreciind c reclamantul nu cunoate suficient de bine regula catolic, tocmai de aceea a dispus ca petiionarului s i se ofere un catehism din cele mari, pentru a se lmuri mai bine n legtur cu petiiunea ce a fcut, parte din netiin i fr nici un drept 3. n cele din urm, tradiia a fost cea care a triumfat, pentru c nici praznicele i nici hora satului nu au putut fi oprite.

    3 Ibidem, f. 304.

    Tradiie i modernitate ntr-o scrisoare a unui