CUPRINS I. De unde a aparut Satana..............................................................................3 II. De unde au aparut Demonii.........................................................................4 III. Alungarea Satanei din ceruri......................................................................5 IV. Satana si Isus sunt frati de sange.............................................................7 V. Numarul bestiei............................................................................................7 VI. Pentagrama.................................................................................................8 VII. Invocatie catre Satana..............................................................................14 VIII. Imnul Satanei (Inno A Satana)................................................................15 IX. Demonul cel mai apropiat al Satanei.......................................................21 X. Aparitia religiei...........................................................................................24 XI. Religiile sclavilor.......................................................................................27 XII. Faptele biblice..........................................................................................32 XIII. Dogmele crestine....................................................................................34 XIV. Daca Satana ar muri, ar creea Dumnezeu altul?.................................35 XV. Satana: Rolul negativ in Apocalipsa?...................................................36 XVI. Venerarea lucrurilor trupesti produce placere....................................37 XVII. Semne oculte si simboluri....................................................................38 XVIII. Limba Enochiana si Codul Enochian.................................................45 XIX. Viata de dupa moarte.............................................................................57 XX. Zilele religioase Satanice........................................................................58

Scripturile Satanei Scrisa de Magus Hessian Mallzebuth

(2006 – anul 41 Satanic)

I. De unde a aparut Satana?

In Biblie scrie foarte clar de unde provine Satana. Natura sa diabolica a inceput inaintea gradinei Edenului. Numele lui a fost Lucifer, dupa cum reiese si din Isaia 14:12 si a fost cel mai mare dintre arhangheli. Ezechiel 28: 12-17, Fiul omului, canta un cantec de jale asupra imparatului Tirului si spune-i: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ajunsei la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit de frumusete” 13. Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald si cu aur; timpanele si flautele erau in slujba ta, pregatite pentru ziua cand ai fost facut. 14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant a lui Dumnezeu si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare. 15. Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua, cand ai fost facut, pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine. 16. Prin marimea negotului tau te-ai umplut cu salnicie si ai pacatuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu si te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul piterelor scanteietoare. 17. Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea, te arunc la pamant, te dau priveliste imparatilor. Isaia 14: 12-15 Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor! 13. Tu ziceai in inima ta: “Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai sus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miaza-noaptei;

14. ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt.” 15. Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului! O alta teorie spune ca Satana a fost aruncat de Dumnezeu din ceruri deoarece Dumnezeu va ucide toti oamenii trimitand pe pamant o boala, iar Satana ii placea pe oameni, el avand o lupta impotriva lui Dumnezeu, iar acesta fiind motivul pe care Dumnezeu l-a aruncat pe Satana pe pamant. Satana a fost aruncat din ceruri pentru ca voia sa convinga omenirea sa lupte cu el impotriva lui Dumnezeu. Dupa cum vedem si din verseturile de mai sus scrise de Isaia, Satana vroia sa fie mai bun decat Dumnezeu.

II. De unde au aparut Demonii?

Revelatia 12: 3-9 Si atunci a aparut alta minune in ceruri si a aparut un dragon mare, rosu, avand sapte capete si zece coarne si sapte coroane pe cap.

4. Si cu coada lui a doborat unele din stelele cerului si le-a aruncat pe pamant: si dragonul a stat in fata femeii, care i-a fost adusa pentru a devora copilul ce i se nastea. 5. Ea a adus pe lume un copil, care trebuia sa stapaneasca tote natiunile cu o vergea de fier: si copilul ei a fost adus aproape de Dumnezeu, la tronul lui. 6. Si femeia fuge in desert, unde ea avea un loc pregatit de Dumnezeu, unde o sa se hraneasca acolo 2200 de ani si 30 de zile. 7. Si atunci a fost razboi in ceruri: Mihail si ingerii lui au luptat impotriva dragonului; si dragonul a luptat si ingerii lui, 8. Si nu au izbuitit; dar nici nu au mai avut loc in ceruri.

9. Si marele dragon a fost izgonit, si vechiul sarpe, numit Diavolul si Satana, care a amagit lumea intreaga: el a fost aruncat pe pamant, impreuna cu ingerii lui.

Dupa cum vezi, demonii sunt ingerii pe care Dumnezeu i-a izgonit din

ceruri. Teoria cum ca Satana se afla in Iad este o productie a filmelor si a desenelor animate, care nu au mare lucru in comun cu portretul real al acestor lucruri care sunt scrise in Biblie.

In Biblie scrie clar ca Satana inca cutreiera cerul si pamantul: Iov 1:7 Dumnezeu a zis Satanei: “De unde vii? ” Si Satana a raspuns

Domnului: “De la cutreerarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el.” Satana nu a fost si nu este in Iad! Din urmatorul verset va voi demonstra: Petru 5:8 Fiti treji si vegheati! Pentru ca protivnicul vostru, diavolul, da tacoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita. Este clar din acest pasaj ca Satana nu este in Iad si probabil isi petrece cel mai mult timpul pe pamant, cautand pentru a distruge vieti si incercand sa tina oamenii separati de Dumnezeu.

III. Alungarea Satanei din ceruri Pentru a intelege mai bine urmatoarele teorii, este nevoie de primele trei verseturi din Biblie, care vor fi mai jos analizate: Geneza 1:1 La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. 1:2 Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. 1:3 Dumnezeu a zis: “Sa fie lumina!” Si a fost lumina. Cand s-a intamplat caderea Satanei? Caderea Satanei s-a intamplat undeva intre verseturile 1:1 si 1:3 ale Genezei. Asta e teoria celor care cred in teoria “spatiului liber” in care s-a omis mentionarea unor lucruri foarte importante. Cand a creat Dumnezeu cerul si pamantul (Geneza 1:1), incluzand si ingerii si rasa pre-Adam si animalele (dinozaurii). Intre verseturile 1 si 2 ale genezei a fost un spatiu de milioane de ani. In acest timp s-au intamplat foarte multe lucruri. Satana cade in pacat, pamantul este judecat, dinozaurii ajung la disparitie. Aceasta teorie probabil a fost inventata (sau nu) pentru a incerca sa armonizeze actele din Geneza 1:1 in care sunt descrise creatiile originale; in Geneza 1:2 fiind descrise lucrurile create de conducatorul lumii iar in 1:3 fiind recreata lumea. Lumea pe care Dumnezeu a creat-o la inceput nu este lumea care exista si astazi si in care traim: Geneza 1:3 (Dumnezeu a zis: “sa fie lumina!” Si a fost lumina). Analizand acest verset ne dam seama ca aici s-a petrecut recrearea lumii. O schimbare majora, in care totul capata inteles, lumina de fapt insemand cunoasterea, bunatatea si perfectiunea lumii, perioada in care au fost creati si ingerii. Mai tarziu in ziua a patra abia a fost creat soarele, luna si stelele. Satana probabil a cazut in pacat intre Geneza 1:1 si 1:3. In Geneza 1:31 scrie asa: “Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi ziua a sasea”. Concluzia: Dumnezeu era multumit de ce crease, chiar si de Satana, care pacatuise. Dumnezeu nu a distrus omenirea mai tarziu din cauza Satanei, ci din cauza lui Adam si Eva pentru pacatele lor. Alt argument este bazat pe Geneza 1:26-28. In aceste versete Dumnezeu le incredinteaza oamenilor puterea de a domina asupra tuturor vietuitoarelor pamantului. Geneza 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului. Peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant. 1:27 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. 1:28 Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: “Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare ce misca pe pamant.”

Daca Satana deja ar fi fost aruncat din ceruri si trimis pe pamant, ar fi insemnat ca omul domina pe Satana. Ceea ce nu este adevarat. Probabil el inca a ramas inca in ceruri o perioada, iar el a fost alungat mai tarziu, cu putin timp inainte ca Adam si Eva sa pacatuiasca.

Satana nu a fost alungat din ceruri pana in ziua a sasea, dupa cum reiese de mai sus, el se afla inca printre arhangheli in ceruri.

Satana se afla in gradina in Geneza, capitolul 3. Cu toate ca el nu facuse nimic rau nimanui sau universului, dar el pacatuise. Nu Satana a ruinat pamantul si creatia Domnului. Pacatele lui Adam si Eva au facut asta. Pamantul nu a fost blestemat din cauza prabusirii Satanei, ci din cauza prabusirii lui Adam.

Inainte ca pamantul sa fie blestemat paradisul era un loc foarte bun, chiar daca Satana era prezent. Insusi Dumnezeu spune asta.

Satana nu era singurul inger care pacatuise, dar el a fost primul. Dumnezeu a creat pamantul pentru a demonstra ingerilor, buni si rai, caracterul sau impotriva diavolului (acuzatorului) si pentru a demonstra ceva foarte important ingerilor si buni si rai. Daca unul din motivele crearii pamantului a fost de a demonstra unele lucruri ingerilor, atunci totul capata mai mult sens ca ingerii au existat inaintea crearii pamantului. Este o carte intitulata “Angels” in care explica totul foarte clar si demonstreaza ca ingerii au fost creati inaintea pamantului. Satana nu a fost singurul care a fost alungat din Imparatia Cerurilor. Mai multi ingeri au fost alungati odata cu el.

IV. Satana si Isus sunt frati de sange Dumnezeu a fost creatorul Satanei si a lui Isus. Dumnezeu a participat direct la crearea lor. Satana a fost mai aproape de Dumnezeu decat Isus. Dumnezeu l-a facut pe Satana ingerul perfect, cum nu mai existase pana atunci. Dumnezeu l-a creat pe Isus pentru a-l folosi si pentru a-l sacrifica pentru omenire. Cei doi sunt eroii celei mai citite carti din lume: Biblia Crestina. Isus nu avea nici o putere fara Dumnezeu. Isus tot ce facea, realiza prin Dumnezeu, el fiind doar un om simplu. V. Numarul Bestiei

666 Acest semn poate fi considerat ca fiind logoul Satanismului. Este cel mai

cunoscut deoarece apare in diferite carti importante cum ar fi Biblia Crestina. In Biblie, acestui semn i-a fost dedicat un capitol intreg in cadrul Apocalipsei. Eu consider ca acesta este singurul semn din cadrul Satanismului a carui potential a fost exploatat la maxim. Astfel consider ca acest semn poate fi asimilat si numelui "Satanism".

Dar ce inseamna acest simbol?

In continuare va voi prezenta doua scurte presupuneri despre inceputurile acestui numar.

I. Prima mi se pare inadecvata pentru un semn de acest calibru. Aceasta este ca: 6= rau; 66= foarte rau; 666= raul dus la extrem, simbolul diavolului. Trebuie sa recunoastem ca macar un lucru au inteles corect, acela fiind ca acest nume i-a fost atribuit Satanei. Totodata aceasta scormonire a aparut chiar din poporul nostru, ceva asemanator vampirismului.

II. A doua presupunere suna asa: "Cand Nero (Imparatul Roman care a persecutat Crestinii) a murit, in biblia crestina a fost scris ca un om cu coarne se va ridica la a II-a judecata,atunci cand oamenii nu vor mai avea nume ci vor avea numere, iar acest om va avea numarul / numele 666." Aceasta este parerea istoricilor, o parere care trebuie respectata. Probabil este cea mai buna de pana acum, lasand mitologia si spiritismul.

Totusi acum va vom prezenta adevaratul sens (dupa noi) al acestui semn. Voi lua citate din Biblie care vor dezvalui, pe cat posibil provenienta acestui numar.

Totul incepe chiar cu introducerea acelui capitol de care vorbeam mai sus "Fiara care se ridica din mare, delaimeaza pe Dumnezeu si da razboi sfintilor. O alta fiara, proorocul mincinos, se ridica din pamant, Numele celei dintai: 666"(Apocalipsa - cap.13) Aceasta introducere lasa de dorit deoarece inceputul compromite totul. Mai exact "si da razboi sfintilor". Ce vroia sa spuna prin razboi? Se referea la oamenii care nu se afla sub controlul Bisericii?. Cuvinte exagerate au mai fost folosite, dar razboi e un cuvant cam mare, cam dur pentru creeatia lui Dumnezeu, creeatie care stie puterea Lui.

Voi devia putin pentru a sublinia milostenia sfintilor si implicit a Lui. Acest verset nu il voi analiza prea mult deoarece intoarcerea obrazului nu mai are pondere aici, acum se trece la "dupa fapta si rasplata", toleranta sfintilor fiind foarte mica: "Cine duce in robie, de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie sa fie ucis cu sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor." (Apocalipsa - 13, 10)

"Aici este intelepciunea. Cine are priceperea sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"(Apocalipsa - 13, 18). In versetul 17 al aceluiasi capitol se vorbeste despre acest semn ca fiind unul menit sa se recunoasca acesti oameni care se inchinau fiarei (Satanisti) pentru a nu se vinde unul pe altul. Acest semn trebuia purtat pe pana dreapta sau pe frunte, semnul / numarul fiind 666. Trebuie sa mentionam ca "fiara" a fost invinsa de Iisus, bunul si modestul nostru Hristos (daca sunteti catolici atunci Cristos). Noua ni se pare o poveste interesanta, ceva in genul Bram Stoker, foarte real pe hartie si in mintea Crestinilor. Din pacate Biblia nu mai face referiri la acest numar. Totusi speram ca intr-o buna zi sa se refaca aceasta carte: Apocalipsa.

In incheiere as vrea sa va pun o intrebare probabila "Daca un savant creeaza o creatura pe care nu o poate controla, de ce fuge de ea; acum venind intrebarea adevarata: Are Dumnezeu frica de creeatura numita om?" A fost o intrebare probabila care ar putea fi valabila numai daca existenta Lui ar putea fi demonstrata.

VI. Pentagrama

Am citit multe despre acest subiect, dar atentia era indreptata mai mult

spre un singur lucru: Satanismul sau Wicca. Vreau sa creez o imagine din istoria acestui simbol si nu din ceea ce-l inconjoara.

Cum era pentagrama inteleasa inainte de Hristos.

Pentagrama in sine este antica, dar semnificatiile adanci pe care noi le stim sunt destul de recente. Asa dupa cum veti citi a fost folosita in multe moduri si semnificatiile s-au modificat radical.

Prima folosire a Pentagramei a fost descoperita de istorici in jurul anului 3500 i.Hr. intr-un oras numit Ur in vechea Mesopotamie. Au fost folosite ca ornamente pentru oale si sunt legate de prima creere a limbii vorbite.

Mai tarziu, pentagrama a fost folosita ca semn de roialitate, tot de aceeasi Mesopotamie. Apoi a reprezentat Putere Imperiala care a ajuns in cele patru colturi ale lumii.

Ebraicii au folosit acest semn ca semn al adevarului si cele cinci parti ale "Pentateuch" (Cele cinci carti ale lui Moise). Oamenii tind sa o confunde cu 'sigiliul lui Solomon', dar aceea este o hexagrama, dar sunt folosite de obicei in paralel.

In Grecia antica a fost supranumita 'pentalpha', pentru ca se putea forma cinci A-uri din ea. Diferiti de alte culturi, grecii nu au intrebuintat nici o semnificatie literelor lor. Totusi niste simboluri s-au unit cu, cultura greaca. (fi. Gammadion si Alpha-Omega).

Geometria Pentagramei si aspectele sale metafizice au fost examinate de catre adeptii lui Pitagora (586-506 i.Hr. care au venit cu formula 'a2+b2=c2'). Au considerat-o ca o forma a perfectiunii. Impreuna cu altii au descoperit stiinta geometrica si proportiile. A fost transferata in departamentul de arta (arta post Elenica), unde anticile figuri si proportii geometrice din aur sunt vazute in arhitectura templurilor.

Pitagora era cunoscut pentru calatoriile sale pamantesti prin culturile antice. Este posibil ca acesta sa-si fi format ideea despre pentagrama cand a trecut prin Caldea (Mesopotamia) si zona din jurul Indusului. Aceasta ar fi si o explicatie de ce pentagrama avea o semnificatie si in cultura Tantra.

Druizii au vazut-o ca un simbol al capului lui Dumnezeu. Iar simbolul egiptean reprezenta 'uterul subteran' si era in stransa legatura cu conceptul design-ului piramidei.

Celtii Pagani au folosit-o ca simbolul zeitei Morgain (cunoscuta si sub numele de Morrigan sau Morgan)

Sensurile Pentagramei 'Anno Domini'.

Primii Crestini au facut legatura intre cele cinci colturi ale Pentagramei cu

cele cinci baghete ale lui Iisus si a fost folosita ca un simbol al adevarului si a fost vazuta ca o creatia a Domnului insusi pana in Evul Mediu. Totusi simbolul era mai putin folosit in Sfanta Cruce, care a fost simbolul suferintei intregii omeniri.

In 312 d.Hr. imparatul Constantin a cucerit Imperiul Roman cu ajutorul Bisericii (pe baza atat militara cat si religioasa). A folosit Pentagrama si simbolul 'Chi-ro'(Sfanta Cruce) ca sigiliu si amuleta. Constantin a fost detronat de aceeasi Biserica care a folosit documente false impotriva lui (care mai tarziu a fost cunoscuta sub numele de 'Donatia lui Constantin'). Sarbatoarea 'Epiphany' care celebreaza sosirea celor trei Pastori in casa pruncului Iisus a fost la randul ei o misiune Crestina de a raspandi cuvantul "adevarului" printre ignoranti. Si acestia purtau pentagrama ca simbol (desi simbolul a fost schimbat intr-o stea cu cinci colturi).

In legenda 'Sir Gawain si cavalerul verde' pentagrama a fost incriptata in sigiliul lui Sir Gawains, facuta din aur si pusa pe scutul acestuia simbolizand cele cinci virtuti cavaleresti: generozitatea, curiozitatea, castitatea, a fi domn si mila.

Evul Mediu a simbolizat 'bataia infinita', un simbol al adevarului si protectiei impotriva demonilor. A fost folosita ca o amuleta pentru semnificatii personale si ca un paznic la usa si ferestre. Pentagrama normala reprezenta vara, iar pentagrama inversata reprezenta iarna.

Templarii, un ordin militar de calugari s-au format in timpul cruciadelor. Cel care se altatura acestui Ordin putea aduna mare avere din comorile furate de acestia din lumea sfanta.

Centrul Ordinului Templarilor se afla intre Rennes si Chatres din Franta. Este remarcabil deoarece formeaza un pentaclu aproape perfect dintr-un lant de munti care se inalta cativa kilometri. Exista dovezi ca s-au creeat pentagrame si hexagrame geografice in acea zona, toate avand origine naturala si au cate o capela.

Biserica Crestina si fanaticul religios Louis IX al Frantei au invins acest ordin in anul 1303. Era intunecata a Inchizitiei, a torturii si a declaratiilor false, a purificarii si a arderilor pe rug a inceput. Aceasta 'inselaciune' s-a intins incetul cu incetul in toata Europa.

In timpul lungii perioade de inchizitie o multime de minciuni si acuzatii in privinta interesului Ortodox de a elimina blasfemia. Biserica Crestina s-a pierdut in propriul "rau" de care vroiau sa scape. Pentagrama a fost inteleasa gresit si astfel a fost perceputa ca un simbol al Diavolului sau a capului de tap, in forma lui Bafomet. Si Templarii au fost acuzati de a venera Bafometul.

In acest timp oamenii erau omorati prin otravire. Ierburi si droguri veneau

din Est si erau importate in timpul cruciadelor si au cazut in mainile lumii farmaceutice, cum ar fi: fizicienii, filozofii si vrajitorii.

Oameni inalti ai societatii au fost omorati prin otravire si au schimbat obiectivele Dominicanilor, care aveau numai ochi pentru hereticii Crestini asupra vrajitorilor Pagani. Pentru ca acestia erau singurii care puteau avea intelepciunea (dupa cum spuneau ei).

In timpul persecutarii vrajitorilor alti zei cu coarne ca si Pan au fost toti vazuti ca Diavolul Crestin, iar pentagrama (simbolul protectiei) era acum vazuta ca ceva rau si supranumita "piciorul vrajitoarei".

Vechea religie si simbolurile sale a trebuit ascunsa, pentru a nu deveni o victima a persecutiilor Crestine.

Dupa inchizitie

In centrul alchimiei, in secret si organizatii bine ascunse cu experti si oameni de stiinta (ca Biserica sa nu devina suspicioasa), stiinta s-a dezvoltat impreuna cu filozofia oculta si simbolismul criptat. Sibolurile grafice si geometrice si-au recapatat importanta si au reaparut in perioada Renasterii.

Conceptul 'omul intr-o lume microcosmica ca o paralela la macrocosmos' , marele cer al mintii au devenit parte din metoda traditionala de predare a ocultismului din Vest, asa cum a fost parte din filozofia orientala de ceva timp. "Cum e deasupra, asa e dedesupt". Pentagrama, 'steaua microcosmosului', a simbolizat omul in microcosmos, reprezentativa pentru paralela din Macrounivers.

Pentagrama orientata in sus are cateva similaritati cu forma omului care are picioarele si mainile despartite. In cartea lui Tycho Brahe "Calendrium Naturale Magicum Perpetuum"(1582) pentagrama este prezentata cu corpul uman si literele Ebraice YHSVH care sunt asociate cu elementele. O ilustratie din aceeasi carte, facuta de Agrippa are aproape acelasi design doar ca el foloseste cinci planete si foloseste luna ca centru - genitalele. Alte ilustratii in aceeasi perioada facute de Robert Fludd si Leonardo da Vinci au forma similara.

Apoi pentagrama a devenit un simbol al relatiei dintre cap si cele patru membre si de acolo esenta pura totala (sau a mintii/a sufletului) in relatie cu cele

patru elemente ale pamantului - foc, apa, aer si pamant - sufletul celor cinci(quintessence, quint inseamna cinci).

Omul ca microscop (literar inseamna "fata mica") a fost asociat cu pentaclu. Simbolul, indreptat in sus si impletit a fost folosit ca sigiliu pentru capul Casutei. Designul geometric si structura nodului infinit au fost foarte mult apreciate si integrate simbolic in unghiul de 72 de grade al compasului - emblema virtutiilor si obligatiilor a masoneriei libere.

Originea liberei masonerii a fost pierduta in timp, intunecata de secretia traditionala a meseriei, dar au fost semne de-a lungul istoriei ca aceste grupuri de experti, ritualuri si simbolism, sunt inca cunoscute pentru un grup mic de persoane.

Pana atunci pentagrama nu avea nici o legatura cu raul. Pana cand Eliphas Levi a folosit pentagrama inversata cu un cap de tap si a pus-o langa cea a omului microcosmic. Aceasta ilustratie a condus la conceptul orientarii pentagramei ca fiind 'rea' sau 'buna'.

Pana la Rationalism in timpul secolului XVIII a aparut o reactie in secolul XIX. Noul misticism, care a avut multe in legatura cu Kaballa, vechea traditie a Iudeilor, a crescut rapid. Nu putem spune ca era o religie, ci un sistem bazat pe simbolism si relatia reciproca a cuvintelor si conceptelor dintre numere si alfabet - Gematria.

La inceputul anilor 40 Gerald Gardner a adoptat pentagrama inversata ca un sigiliu pentru a II-a inaugurare a noii miscari, ritualuri neo pagane, mai bine cunoscute sub numele de Wicca.

Pentagrama indreptata in sus a fost destinata pentru a III-a ceremonie de inaugurare. Mai mult, Pentagrama a fost gravata pe pentaclul altarului, colturile simbolizand cele trei aspecte ale Zeitei iar celelalte simbolizand cele doua aspecte ale unui Zeu intr-o forma speciala a Pentaclului lui Gardner. Gardner a scris cateva carti care au incurajat miscarea Wicca.

La sfarsitul anilor 60 oamenii au inceput sa poarte pentagrama ca amuleta. Accidental, impreuna cu cresterea Wicca si Veajilor/Farmecelor Crestinii au inceput sa reactioneze. In acesti ani A.S.LaVey a adoptat pentagrama inversata cu Bafomet ca simbol al Satanismului si a Bisericii Sataniste pe care Eliphas Levi a introdus-o mai devreme.

Reactia comunitatii Crestine a fost sa defineasca pe oricine care purta simbolul respectiv (indreptat in sus sau in jos) ca fiind 'rau'. La fel cum s-a intamplat in Evul Mediu si in anii 40 cu 'Swatiska'.

Dupa cum vedeti, am vorbit despre trecut, dar care sunt semnificatiile ei acum? Intotdeauna a avut multe definitii.

Cateva semnificatii ale pentagramei

- O pentagrama are cinci colturi care corespund celor patru membre ale corpului si capului.

- Cele cinci simturi: auz, gust, simtire, vedere, atingere.

- Sarutul celor 5 folosit in Wicca.

Acestea sunt doar cateva semnificatii, dar sunt prea multe ca sa le prezint pe toate.

Sunt multe feluri de a purta o pentagrama. Fii atent ca trebuie sa o porti asa cum vrei tu sa reprezinte ideile tale.

Pentagrama este folosita mai mult de Wiccani. Indreptata in sus, inseamna ca acel om este concentrat asupra mintii (pe

partea spirituala). Deschisa (adica nu este incercuita) inseamna ca cineva este deschis

oricui, spus foarte simplu, dar esti fara protectie si deschis in acelasi timp conflictelor si altor activitati negative.

Uita-te la descrierea de mai sus, dar cercul inseamna protectie. Cercul mai simbolizeaza si eternitatea.

Coltul care este indreptat in jos, spre pamant, inseamna ca individul respectiv se gandeste aici si acum.

De aceea multi Satanisti o poarta, pentru ca Satanistii simt ca viata pamanteasca este cea mai importanta iar ceea ce vine dupa este o intrebare la care se va raspunde numai prin moarte.

Pentagrama, de obicei cu un cap de tap este folosita de Satanisti (mai mult LaVeyenii), dar si de veneratorii diavolului care au un stil de viata total diferit.

VII. Invocatie catre Satana

Invocation to Satan

Scrisa de Diane Vera

AVE SATANA!

Hail, Satan, Lord of Darkness,

King of Hell, Ruler of the Earth, God of this World!

God Who invites us to become as gods!

Muse of our civilization, Dread Enemy of its tyrant god!

Satan, mighty Liberator, Bearer of true Light!

God of our flesh, God of our minds,

God of our innermost Will!

O mighty Lord Satan, Teach us to become strong and wise!

Teach us to vanquish the enemies of our freedom and well-being!

REGE SATANA!

VIII. Inno A Satana

Inno A Satana

(Imnul Satanei)

de Giosue Carducci, 1865

To you, creation’s mighty principle, matter and spirit

reason and sense

Whilst the wine sparkles in cups

like the soul in the eye

Whilst earth and sun exchange

their smiles and words of love

And shudders

from their secret embrace run down from the mountains, and

the plain throbs with new life

To you my daring verses are unleashed, you I invoke, O Satan monarch of the feast.

Put aside your sprinkler, priest, and your litanies!

No, priest, Satan does not retreat!

Behold! Rust

erodes the mystic sword of Michael and the faithful

Archangel, deplumed, drops into the void.

The thunderbolt lies frozen in Jove’s hand

Like pale meteors,

spent worlds, the angels drop

from the firmament

In unsleeping matter,

king of phenomena, monarch of form,

Satan alone lives. He holds sway in

the tremulous flash of some dark eye,

Or the eye which languidly

turns and resists, or which, bright and moist,

provokes, insists.

He shines in the bright blood of grapes,

by which transient joy persists,

Which restores fleeting

life, keeps grief at bay,

and inspires us with love

You breathe, O Satan in my verses,

when from my heart explodes a challenge to the god

Of wicked pontiffs,

bloody kings; and like lightning you shock men’s minds.

Sculpture, painting and poetry

first lived for you, Ahriman, Adonis and Astarte,

When Venus Anadyomene blessed the

clear Ionian skies

For you the trees of Lebannon shook, resurrected lover

of the holy Cyprian:

For you wild dances were done and choruses swelled for you virgins offered

their spotless love,

Amongst the perfumed palms of Idumea

where the Cyprian seas foam.

To what avail did

the barbarous Christian fury of agape,

in obscene ritual,

With holy torch burn down your temples,

scattering their Greek statuary?

You, a refugee,

the mindful people welcomed into their homes

amongst their household gods

Thereafter filling the throbbing female heart

with your fervor as both god and lover

You inspired the witch,

pallid from endless enquiry, to succor

suffering nature

You, to the intent gaze of the alchemist,

and to the skeptical eye of the sorcerer,

You revealed bright

new heavens beyond the confines

of the drowsy cloister.

Fleeing from material things, where you reside,

the dreary monk took refuge in the Theban desert.

To you O soul

with your sprig severed, Satan is benign:

he gives you your Heloise.

You mortify yourself to no purpose, in your rough sackcloth:

Satan still murmurs to you lines from Maro and Flaccus

Amidst the dirge

and wailing of the Psalms; and he brings to your side

the divine shapes,

Roseate amidst that horrid black crowd,

of Lycoris and Glycera

But other shapes

from a more glorious age fitfully fill

the sleepless cell.

Satan, from pages in Livy, conjures fervent

tribunes, consuls, restless throngs;

And he thrusts you,

O monk, with your memories of Italy’s proud past upon the Capitol.

And you whom the raging

pyre could not destroy, voices of destiny,

Wycliffe and Huss,

You lift to the winds your waning cry:

‘The new age is dawning, the time has come’.

And already mitres

and crowns tremble: from the cloister rebellion rumbles

Preaching defiance in the voice of the

cassocked Girolamo Savonarola

As Martin Luther

threw off his monkish robes, so throw off your shackles,

O mind of man,

And crowned with flame, shoot lightning and thunder;

Matter, arise; Satan has won

Both beautiful and awful a monster is unleashed

it scours the oceans is scours the land

Glittering and belching smoke

like a volcano, it conquers the hills

it devours the plains.

It flies over chasms, then burrows

into unknown caverns along deepest paths;

To re-emerge, unconquerable

from shore to shore it bellows out

like a whirlwind,

Like a whirlwind it spews its breath:

‘It is Satan, you peoples, Great Satan passes by’.

He passes by, bringing blessing

from place to place, upon his unstoppable

chariot of fire

Hail, O Satan O rebellion,

O you avenging force of human reason!

Let holy incense

and prayers rise to you! You have utterly vanquished

the Jehova of the Priests.

IX. Demonul cel mai apropiat al Satanei

Beelzebub (sau Belzebuth)

Scripturile ii spun lui Beelzebub “Printul Demonilor”, dupa cum reiese si din Matei 9:34. Era cel mai bine cunoscut in orasul Ekron. Se mai numea si Belzebuth sau Bellzebub. Beelzebub inseamna “Lordul mustelor”; multi demonologisti medievali il considerau conducatorul Imperiului Infernal. Potrivit cartii lui Nicodim, Beelzebub nu a fost primul dintre cei mai puternici demoni ai Iadului. Satana a fost “Printul si capitanul mortii”.

Dupa crucificarea lui Iisus, Satana a discutat cu Beelzebub la Portile Iadului laudandu-se ca o sa-l aduca pe Iisus in Infernul Iadului. Beelzebub l-a rugat pe Satana sa nu faca acest lucru, pentru ca o sa aiba de pierdut.

Iadul vorbeste catre Satana: “O, marite Satana, detinatorul cheii Iadului, cei care te intalnesc pierzandu-si dreptul la Paradis. O, marite Satana, stapanul mortii si a mandriei, de ce ai face asta? Cand l-ai crucificat pe Iisus ai lucrat impotriva lor si impotriva mea! Vei suferi torturi si dureri infinite! Ai facut asta pentru a-l crucifica fara nici o vina, pentru ca el sa fie nevinovat si sa-si piarda vina? Toti se vor intoarce impotriva noastra daca Iisus va intra si va elibera sufletele!”

Iisus spune catre Iad: “Satana, printul intunericului sa detina puterea incepand de la Adam si pana la ultimul urmas al lui, fiindca este cel care are dreptul!” – Nicodim VII (XXIII)

Si spunand acestea, s-a auzit o voce: “Deschide-ti portile si lasati pe Iisus sa intre!”

Speriat, Beelzebub il impinge pe Satana din gura Iadului si ii spune indignat sa se lupte cu Iisus daca isi doreste o victorie corecta. Beelzebub inchide portile si porunceste demonilor sa blocheze intrarea in Iad cu toate fortele. Dar inauntru, sufletele il aud pe Iisus si disperate incearca sa vorbeasca cu Mantuitorul. Demonii au reusit sa impinga sufletele inapoi si sa intareasca baricada, dar nimic pentru a-l opri pe Iisus. Trece peste Satana, ii ia puterile lui Beelzebub si cu un singur cuvant rupe lanturile sufletelor prinse acolo. Toti sfintii prinsi in Iad au fot eliberati. Si-au unit bratele si au zburat spre cer. Iisus, inainte sa plece se intoarce spre Satana si zice: “Satana, Printul, va stapani pe Adam si urmasii sai, deoarece este cel care are dreptul! Tu vei stapani toate cuvantatoarele si necuvantatoarele! Vei stapani tot ce misca pe Pamant!” – Nicodim VII (XXIII) In vremurile medievale, Beelzebub avea puteri mari. Era foarte greu sa scapi de el odata ce era invocat. Un scriitor al secolului XIX, MacGregor Mathers a remarcat: “invocatia care face aparenta lui sa devina vizibila este probabil un rezultat al mortii unui exorcist in locul respectiv”.

Una dintre cele mai vechi si mai faimoase figuri demonice , Beelzebub deasemenea avea control asupra bolilor (mustele se aduna in jurul corpurilor celor morti si imbrastie boala de la cei morti la cei vii) si rolul lui era sa ispiteasca barbatii cu vanitate.

Beelzebub a ajuns sa fie considerat ca fiind reprezentantul conducator al zeilor cazuti, este mentionat ca fiind Diavolul insusi in Matei 12, 24 , este mentionat ca "Print al Dracilor", acest apelativ a ramas, totusi Milton il are in rang langa Satan (Paradise Lost, I, 79). Alti demonologi de asemenea il considera pe Beelzebub ca fiind conducatorul regiunilor infernului.

"Beelzebub a fost Print al Serafimului , urmatorul langa Satana.Toti sefii celor noua coruri de ingeri sunt cazuti; si de la corul Serafimului cazut au primii trei, la spirit, Lucifer, Beelzebub si Leviathan, care s-au revoltat." (Maicuta Posedata Sora Madeleine al Aix-en-provence)

"Sunt cei ai scolii de teologie care distribuie spiritele rele in noua grade , contrar celor noua ordine ale ingerilor. De aceea primii ai acestora sunt cei numiti Zeii Falsi, cei care uzurpa numele lui Dumnezeu , vor fi venerati ca zei, si necesita sacrificii si adoratii, ca acel Diavol care i-a spus lui Hristos, daca tu te vei apleca si ma vei venera, eu iti voi da toate aceste lucruri, aratand toate regatele lumii; si printul acestora este acel care spune, eu ma voi ridica deasupra norilor, si voi fi Cel Mai Inalt ; care de aceea este chemat Beelzebub care este un zeu batran." (Magician Renascentist Corneliu Agrippa)

"Ca monarh al iadului , Beelzebub este de o marime enorma cu un piept umflat si o fata umflata cu ochii sclipitori si sprancene ridicate. El de asemenea imprastie o aura amenintatoare si sta pe tron inconjurat de foc. Este negru ca un baragan , cu nari mari si doua coarne pe cap. Are doua aripi de liliac pe umerii lui, doua picioare de rata, o coada de leu, si este acoperit din cap pana in picioare in par latos." (Palingene's Zodiaco Vitae)

"Atunci l-am chemat pe Beelzeboul sa apara in fata mea. Cand s-a asezat mi s-a parut potrivit sa-l intreb''De ce esti singur Print al Demonilor?'' El mi-a raspuns:"Pentru ca sunt singurul ramas dintre ingeri ceresti (care au cazut). Am fost cel mai ridicat in rang inger in Rai , acel numit Beelzeboul. Este de asemnea acompaniatorul meu, alt nedumnezeiesc (inger) pe care Dumnezeu la oprit si acum, inchis aici, el tine in puterea lui descendenta celor trimisi de mine in Tartar. Este crescut in Marea Rosie, cand va fi pregatit, el va veni in triumf."

"I-am spus, 'Care sunt activitatile tale?' El a raspuns, 'Eu aduc distrugere

dupa tirani; Eu fac ca demonii sa fie venerati langa oameni; si Eu aduc dorinta in oamenii sfinti si preotii selecti. Eu aduc gelozii si crime intr-o tara, si eu instig razboaie." (Testamentul lui Solomon, 6:1-4)

A primit urmatoarele distinctii care l-au facut atat de mare: - Cavaler al Coltului

La acest nivel, Demonul poate sa isi aleaga o forma specifica a unui animal precum un soim sau un lup. Cat timp este in aceasta forma Infernalul nu cauzeaza nici un deranj.

- Capitan al Salbaticilor Rangul de Capitan aduce cu el cunostinta in cum sa controleze grupurile naturale de animale, precum o haita proverbiala de lupi sau un grup de muste.

- Baron al Bestiilor Baronii pot lua o forma antropomorfa sau o versiune marita a animalului ales sub distincita de Cavaler. Ca lup el ar deveni un varcolac in timp ce ca scorpion ar deveni doar o versiune de marime umana a acestuia.

X. Aparitia religiei

Exista destul de multe religii. Cele mai raspandite sunt: religia crestina, musulmana, mozaica si budista. Mai recent au aparut si religiile extremiste cum ar fi Satanismul, dar adeptii acestei religii sunt in numar foarte mic in comparatie cu celelalte. A existat si inca mai exista si paganismul, dar in eopca noastra si-a mai pierdut din prezenta. Se stie ca nici macar religia crestina nu este unitara, in sanul ei exista mai multe credinte: ortodoxa, catolica, luterana, anglicana, gruzina, armeano-gregoriana; in afara de acestea mai exista numeroase secte: evanghelica, baptista, adventista, secta stilistilor si a preumatomachilor, etc. Capul bisericii catolice, Papa de la Roma, se proclama loctiitorul lui Dumnezeu pe pamant, insa drepturile lui asupra acestui titlu sunt contestate categoric si chiar luate in deradere de ceilalti capi ai bisericilor crestine, care sustin ca nu Papa ci ei vorbesc in numele aceluiasi Dumnezeu si pe baza acelorlasi izvoare. Desigur, ar fi multe de spus in aceasta privinta. Un lucru insa trebuie sa intelegem bine: exista foarte multe religii si adeseori ele se bat cap in cap si se dusmanesc crunt. Istoria cunoaste nenumarate cazuri cand sangele a curs din belsug in timpul unor razboaie despre care se spunea ca se duc “pentru slava domnului”, “pentru credinta adevarata”, impotriva “necredinciosilor”, etc. Daca cercetam insa lucrurile mai indeaproape, vedem ca toate religiile au o trasatura comuna: fiecare dintre ele presupune credinta in existenta unor forte supranaturale – dumnezeu, spirite bune si rele, ingeri, diavoli – si adorarea acestor forte supranaturale. Religia si credinta incearca sa se substituie stiintei. Crestinismul pune fortele supranaturale mai presus de natura, mai presus de om, sustinand ca omul nu le poate cunoaste si de aceea trebuie sa le venereze, sa caute sa le imbuneze si sa le atraga de partea lui. Pe de cealalta parte exista Satanismul, care este exact opusul crestinismului din mai multe puncte de vedere. Pune pret pe intelectualul omului si nu il limiteaza precum crestinismul. Inainte de aparitia BIbliei, oamenii credeau in fortele naturii le venerau ca pe niste zei. Primele reprezentari despre existenta unor forte necunoscute si atotputernice in puterea carora se gasesc si oamenii si toate obiectele care-l inconjoara, s-au nascut din neputinta omului primitiv in lupta lui impotriva naturii. Acesta a si fost izvorul primordial din care s-a format credinta in zei, diavoli, ingeri, spirite bune si spirite rele, precum si reprezentarile religioase despre facerea lumii si a omului de catre Dumnezeu. Dupa cum vedem, primele credinte religioase ale omului primitiv au constat in zeificarea obiectelor fenomenelor naturii. Omul adora soarele, cerul pamantul, apa, fulgerul, tunetul, vantul, etc. Divinizarea apei ocupa un loc foarte important in primele forme pe care le-a avut religia. Inca de la inceputul istoriei lor, oamenii isi dadeau perfect de bine seama de uriasa importanta a apei ca izvor al vietii. Seceta omora vegetatia, apa

insa ii da viata. Raul in vesnica miscare este un drum viu, el nu numai ca-l poarta pe om din loc in loc, dar il si hraneste. Iar in perioada revarsarilor de primavara, raul devine o forta dusmanoasa si poate sa-i distruga casa si toata gospodaria. Oamenii inaltau rugaciuni raurilor, lacurilor si fantanilor, iar pentru a imbuna aceasta forta infricosatoare, ii aduceau jertfe: aruncau in apa cununi de flori, mancare, etc. Asa au aparut si ritualurile si jertfele aduse zeilor. Oamenii primitivi zeificau focul, caci acesta juca un rol foarte important in viata lor. Pe foc isi pregateau hrana, focul ii apara de frigul iernii, de fiarele de prada, etc. La inceput, focurile din vetre ardeau fara sa se stinga. Aprinderea focului necesita eforturi uriase si de aceea stingerea lui era privita ca o adevarata nenorocire. In momentul in care omul a invatat sa obtina focul prin frecare, el a facut un urias pas inainte pe calea dezvoltarii societatii si supunerii fortelor naturii. Odata cu descoperirea procedeelor de obtinere a focului, omul a capatat posibilitatea sa-si fiarba hrana, s-a pastreze si, prin urmare, sa nu mai fie silit sa iasa la vanatoare pe vreme rea. Astfel, focul a incetat sa mai fie o forta dusmanoasa. Descoperirea focului a provocat o adevarata evolutie in viata sociala, aducand omului dominatia asupra uneia din fortele naturii. Oamenii din vechime credeau ca focul poseda forta de a-i apara si de a-i purifica. Aceasta credinta s-a nascut probabil datorita faptului ca focul speria si alunga din jurul asezarilor omenesti fiarele salbatice. Ea a dainuit mult si dupa ce omul a invatat sa foloseasca focul. Oamenii sileau vitele sa treaca printre doua rauri de guri aprinse si sareau si ei peste foc ca sa se curete de boli si duhuri rele. Soarele este cel mai puternic izvor de viata pe pamant. Aici avem de-a face cu ramasite ale paganismului. Tema acestui capitol nu este paganismul asa ca nu intru in amanunte. Asadar, la aparitia religiei, oamenii credeau ca fenomenele naturii sunt fiinte supranaturale, zei inzestrati cu cunostinta, vointa si putere asupra oamenilor. Aparitia credintei in existenta sufletului constituie un moment foarte important in evolutia religiei. Aceasta credinta a aparut inca de atunci cand omul primitiv nu avea o idee justa despre felul cum este alcatuit corpul sau. Astfel de fenomene neintelese omului, ca somnul, bolile, moartea, etc. erau considerate drept rezultatul manifestarii unor forte misterioase, supranaturale.

Credinta omului primitiv in existenta unui alt “eu”, a sufletului, s-a putut intari mai ales datorita viselor. Visandu-l sanatos si infloritor pe fratele sau parintele tau mort, omul primitiv era convins ca in timpul somnului venise sa-l vada de cealalta lume un alter ego al celui decedat. Si deoarece in vis uneori mortul are insusiri si puteri pe care de fapt nu le poate avea – de exemplu zboara, umbla pe apa, trece prin foc si nu arde – omul primitiv a ajuns la concluzia ca ceea ce i se arata in vis nu e altceva decat sufletul mortului despartit de trup si ca acest suflet are insusiri supraomenesti, supranaturale.

Oamenii primitivi isi explicau visul ca pe o stare anumita in care sufletul omului iese din corp si rataceste separat de el, o stare in care nu actioneaza omul, ci un alter ego al lui. In timpul somnului sufletul omului paraseste tupul

acestuia si pleaca la drum. El se intalneste cu prietenii, cu rudele lui decedate, viziteaza locuri, pe unde omul a mai fost odata. De aceea era oprit sa trezesti pe cineva care doarme, caci s-ar fi putut intampla ca sufletul sa nu reuseasca sa se intoarca la timp in trupul parasit si atunci omul trebuia neaparat ori sa moara, ori sa se imbolnaveasca. De asemenea, nu se putea sa-l misti din loc, ca nu cumva sufletul sa nu-si mai gaseasca trupul parasit si omul sa moara. Dupa cum arata savantii, cuvantul “suflet” vine de la cuvantul “a sufla”. Se credea ca dupa moarte, sufletul iese pe gura si pe nas. La multe din popoarele primitive au existat chiar capcane speciale pentru a opri sufletul in trup si a nu-l lasa pe om sa moara.

Astfel, treptat, omul si-a creat in imaginatia sa o lume noua de fiinte pe care le respecta si le iubea – daca ii aduceau foloase – ori de care se temea – daca ii aduceau pagube. In imaginatia sa, omul primitiv popula cu aceste spirite aerul, pamantul, padurile si campiile.

Intreaga natura ii aparea omului primitiv plina de duhuri rele si duhuri bune. Dupa credinta lui, aceleasi spirite puteau sa faca si bine si rau. Odata cu aceste reprezentari s-au nascut si primele ritualuri: mijloace cu care omul cauta sa determine spiritele sa actioneze in favoarea lui. Ca si religia, cultul religios se schimba si se complica o data cu trecerea timpului, pe masura ce se schimba si se complica viata sociala a oamenilor. Urme ale magiei primitive pot fi gasite insa la toate cultele religioase din zilele noastre, inclusiv cele crestine. Multa vreme crestinismul a facut casa buna cu paganismul. Traditiile ritualurilor pagane s-au dovedit a fi foarte trainice in constiinta oamenilor si in modul lor de viata. Aceste traditii se impleteau cu ritualurile si sarbatorile crestine. Asa, de pilda, sarbatorirea “nasterii lui Hristos” a pastrat in ea urme din vechea sarbatoare agricola Koleada. Pana nu de mult erau inca larg raspandite astfel de obiceiuri pagane ca ghicitul “de sarbatorile craciunului” si constumarea. In duminica floriilor trebuia sa ai neaparat ramuri inflorite de salcie care, dupa credinta slavilor, alunga duhurile rele si bolile pe care acestea pot sa le aduca. Urmele obiceiurilor pagane s-au pastrat si in obiceiurile de pasti. In zilele pastilor are loc, de pilda, “pomenirea” mortilor: rudele celor morti se duc la cimitir si aseaza pe morminte diferite bucate sarbatoresti si stropesc mormantul cu mied si apa. Asadar, in obiceiurile crestine se gasesc multe ramasite ale obiceiurilor pagane.

XI. Religiile sclavilor 1. Budismul Budismul este una din religiile cele mai raspandite, dar mai ales in Tibet, India, China, Birmania, Mongolia, Japonia si Rusia. Budismul a aparut acum 2500 de ani. Invatatura budista se adresa tuturor carora cautau sa se elibereze de oranduirea bazate pe caste, de puterea brahmanilor care consfinteau aceasta oranduire. Propavaduitorii budismului sustineau egalitatea oamenilor in fata zeilor. Confirm invataturii lor, fiecare om, indiferent de casta din care facea parte, poate dobandi “fericirea suprema”. Aceasta invatatura atragea multi adepti, mai ales din randurile sclavilor. Dar in loc sa indemne la lupta, pentru instaurarea adevaratei egalitati, pentru organizarea vietii, budismul propavaduia smerenia, renuntarea la toate placerile vietii. Una din bazele budismului este invatatura sa despre suferinta, care sustine ca in viata totul este suferinta: nasterea omului, intreaga lui viata si moartea sunt intovarasite de boli si lipsuri, intr-un cuvant numai suferinte. Nenorocirea consta in fapul, sustine budismul, ca oamenii cauta sa dobandeasca bunurile pamantesti, ca sunt legati de viata. Ca sa eviti suferintele, trebuie sa renunti la placerile vietii, fiindca ele dau nastere la suferinta. Chemandu-i pe oameni sa renunte la placerile vietii, budismul afirma ca dorinta de a trai mai bine naste suferinta; prin insusi acest fapt el proclama zadarnicia tuturor eforturilor indreptate spre realizarea fericirii pe pamant. Cui ii foloseste insa aceasta invatatura? Ea foloseste exploatatorilor care au facut din budism o arma a lor. Condamnand masele populare la lipsuri in viata de pe pamant, aceasta invatatura cheama masele la smerenie si le fagaduieste o fericire mare dupa moarte. Daca omul a suportat cu rabdare si fara sa cranceasca toate greutatile vietii, atunci, sufletul lui, independent de casta din care face parte omul, se va reincarna tot intr-un om, de asta data fericit si norocos, ori va nimeri chiar in rai si treptat va ajunge la fericirea suprema – nirvana – adica la linistea si pacea vesnica. In fiecare manastire budista exista un “Buda viu” – un Hofo. Acest Hofo este considerat intruchiparea celui de sus pe pamant, si atunci cand moare, sufletul lui nemuritor trece intr-un copil care s-a nascut chiar in clipa mortii batranului Hofo. In felul acesta apare un nou Hofo. Daca insa, in timpul existentei sale pamantesti omul protesteaza si se razvrateste, daca viata pe care a dus-o nu corespunde cerintelor budiste, atunci in viata viitoare sufletul lui va trece intr-un sarpe, intr-o planta sau intr-o insecta. Astfel, indemnand oamenii sa nu se impotriveasca raului, invatatura budista abatea masele populare de la lupta pentru imbunatatirea vietii lor. Se intelege ca aceasta invatatura era pe placul claselor stapanitoare ale societatii.

2. Islamismul Islamismul e raspandit mai ales in Turcia, Iran, statele arabe, Afganistan, India, Pakistan, Indonezia, China si in anumite regiuni ale Rusiei de astazi. Islamismul a aparut acum aproape 1400 de ani. Conform invataturii expuse in cartea sfanta a musulmanilor – coranul – musulmanii trebuie sa recunoasca existenta unui singur dumnezeu. Alah si a profetului sau, Mahomed, sa creada in ingeri si diavoli, in rai si in iad, in faptul ca lumea a fost creata de dumnezeu si in invierea mortilor, in ziua judecatii de apoi, Islamismul obliga pe drept-credinciosi sa faca in timpul zilei cinci rugaciuni, sa tina posturile si sa fie gata oricand sa duca razboi pentru a apara credinta. Scopul si menirea religiei islamice, ca si a oricarei alta, consta in a-i face pe credinciosi sa indure fara murmur toate lipsurile pe pamant, pentru a-si cuceri fericirea de dincolo de mormant. Prin preceptele sale “divine”, coranul consfiinteste inegalitatea si exploatarea, cerand saracilor supunere fata de exploatatori. “Credinciosi – spune coranul – supuneti-va trimisului sau si acelora dintre voi care au puterea” (cap. al IV-lea, versetul 62). Foarte multe versete din coran vorbesc de viata de dincolo de mormant. “Viata de aici nu-i decat o desertaciune, naluca, pe cand viata viitoare e fericirea cea mai mare pentru drept-credinciosi” (cap. al VI-lea, versetul 31). Ademenindu-i pe musulmani cu fericirea raiului, coranul in acelasi timp ameninta cu pedepsele ingrozitoare ale iadului pe cei “nesupusi”: “De fiecare data cand pielea lor se va arde o vom inlocui cu alta ca sa ne putem desfata cu chinurile lor” (cap. al IV-lea, versetul 59). Incercand sa sperie oamenii cu chinurile care ii asteapta in viata de dincolo de mormant, daca nu vor indeplini prescriptiile coranului, religia musulmana ii invata sa nu lupte impotriva raului, sa nu se gandeasca la trupul lor pieritor, ci sa se ingrijeasca numai de mantuirea sufletului, sa fie devotati lui dumnezeu si autoritatilor. Alah, invata coranul, i-a dat fiecarui om soarta lui, pe care nimeni nu este in stare sa i-o schimbe si nici nu trebuie sa incerce s-o faca. Cei asupriti si exploatati nu trebuie sa invidieze bogatia celor care ii asupresc si exploateaza “Nu-ti opri ochii – spune coranul – asupra bunurilor cu care sunt inzestrate unele familii” (Cap. al XX-lea, versetul 131). Nu-i oare limpede ca o asemenea invatatura nu este in favoarea celor ce muncesc, ci a asupritorilor lor?

3. Crestinismul La fel ca si Islamismul, acelasi sens social il are si Crestinismul. Religia crestina s-a nascut acum aproximativ 2000 de ani in imperiul roman sclavagist. Se stie ca imperiul roman s-a format in urma unor razboaie de contopire. Ca sa mentina sub ascultare tarile cucerite, Roma trebuia sa recurga numai la forta armelor. Aproape jumatate din populatia imperiului roman era formata din sclavi care nici macar nu erau considerati oameni. Stapanii de sclavi puteau sa dispuna cum voiau de munca si de viata sclavilor: sa-i supuna la pedepse corporale, sa nu le dea hrana, ori sa-i condamne la moarte. Sclavii s-au rasculat in repetate randuri impotriva asupritorilor lor. Dar, in acele vremuri, imperiul roman sclavagist era inca destul de puternic ca sa poata rezista. Nenumaratele rascoale spontane ale sclavilor si ale popoarelor asuprite erau inecate in sange fara pic de mila. Paturile exploatate ale societatii romane – sclavii si saracimea – nu aveau o clara constiinta de clasa, erau prost organizate si dupa infrangere isi pierdeau speranta de a se mai elibera prin propriile lor forte. De aceea, ele isi puneau toate sperantele in Dumnezeu, nadajduind sa capete de la el izbavirea de suferinte. In mijlocul acestor oameni saraci, deznadajduiti, a inceput sa se intareasca credinta ca se va ivi un mantuitor din cer care le va usura soarta. In aceste conditii ia nastere ideea venirii pe pamant a lui dumnezeu insusi sau a fiului lui dumnezeu – Isus Hristos. Aceasta idee care i-a cuprins pe sclavi a fost insusita si de popoarele oropsite care gemeau sub greul jug al imperiului roman. Religia crestina a aparut ca religie a sclavilor si libertilor (sclavi romani eliberati), ca religie a popoarelor exploatate si lipsite de drepturi din imperiul roman. Crestinismul atragea masele muncitoare prin invatatura sa despre egalitatea tuturor oamenilor in fata lui Dumnezeu. Religia crestina se adresa tuturor oamenilor, fara deosebire de nationalitate si in primul rand paturii de jos, inrobite, ale societatii romane. Dar crestinismul nu ajungea in propovaduirea sa pana acolo incat sa ceara instaurarea pe pamant a imparatiei lui Dumnezeu. Propovaduitorii crestinimului fagaduiau tuturor oamenilor fericire si multumire vesnica, dar nu pe pamant, ci in cer. Ei explicau situatia politica si economica grea a maselor populare prin aceea ca toti oamenii sunt pacatosi si nicidecum prin nedreapta oranduire sclavagista bazata pe exploatare. Foarte curand insa, crestinismul, care la inceput a fost religia sclavilor si oprimatilor, se transforma in religia asupritorilor care il folosesc pentru a-si intari dominatia. Crestinismul a devenit instrumentul stapanilor de sclavi impotriva oprimatilor. Cu ajutorul religiei crestine, stapanii de sclavi incercau sa justifice exploatarea si sa formeze masele de sclavi sa renunte la lupta pentru imbunatatirea existentei lor pe pamant. “Cate sunt sub jug slugi – se spunea in epistola intai a apostolului Pavel catre Timotei – sa socoteasca pe stapanii sai vrednici de toata cinstea...” (cap. al VI-lea, versetul 1). Aceste cuvinte nu contin nimic surprinzator. Pentru a afirma acest lucru, crestinismul nici macar n-a avut nevoie sa-si schimbe radical doctrina. Inca de la aparitia sa, crestinismul continea germenii acelor principii, care au facut din el, ca de altfel si din celelalte religii, un instrument de asuprire al celor ce muncesc.

Asa, de pilda, crestinismul primitiv nu nega de loc proprietatea privata, iar ideea egalitatii n-o intelegea decat ca egalitate a tuturor oamenilor in fata lui Dumnezeu. Aparuta in Asia si Africa, in mintile saracilor si sclavilor striviti de jugul unei exploatari barbare, religia crestina chiar de la inceput le-a deschis maselor oropsite nu o iesire reala, ci una aparenta, din situatia grea in care se aflau. Ea nu tindea catusi de putin catre o reorganizare sociala, ci fagaduia credinciosilor o viata fericita numai dupa moarte in “imparatia vesnica a domnului”. Ea nu-i indemna pe cei asupriti la lupta impotriva asupritorilor, ci la smerenie si rabdare, fagaduindu-le pentru aceastea fericirea vesnica in ceruri. “Crestinismul – arata F. Engels – nu cunostea decat o singura egalitate a tuturor oamenilor, aceea a pacatului originar egal, egalitate care corespunde intru totul caracterului sau de religie a sclavilor si oprimatilor”. Morala crestina poarta in sine multe contradictii. Daca cercetam mai indeaproape felul cum este expusa in evanghelii invatatura lui Hristos, vedem ca la fiecare pas ea se contrazice pe sine insasi: Hristos cand apare ca un pacificator, cand proclama ca n-a venit sa aduca “pacea pe pamant, ci sabie”. In evanghelia lui Matei se atribuie lui Isus urmatoarele cuvinte: “Fericiti, facatorii de pace, caci ei fii lui Dumnezeu se vor chema”, “Nu te impotrivi raului”, iar in capitolul 10 se spune: “Tot pomul ce nu aduce rod bun este taiat si aruncat in foc” (aceste ultime cuvinte erau folosite cu predilectie de “sfanta inchizitie”, care a trimis pe rug mii de oameni intru slava “adevaratei credinte”). In evanghelia lui Luca se propovaduiesc idei potrivnice proprietatii private: “Toate cate ai le vinde si da saracilor”, “Mai lesne este camilei prin urechea acului a trece decat bogatului a intra intru imparatia lui Dumnezeu” (cap. al XVIII-lea). Iar in evanghelia lui Matei (cap. al XXV-lea) se spune ca tot “celui ce are se va da lui si va prisosi iar de la cel ce nu are si ce are se va lua de la el”. Intr-o faza mai tarzie a dezvoltarii sale, crestinismul nu mai condamna bogatia si inegalitatea. Bogatilor li se cerea numai “sa fie binefacatorii celor aflati la nevoie”. Cu ajutorul unei mici scamatorii de logica, teologii crestini au cautat sa imapace morala exploatatorilor cu morala potrivnica proprietatii private. Moralistii crestini sustineau ca nici bogatia si nici saracia luate ca atare nu-l fac pe om bun sau rau. Totul depinde de atitudinea omului fata de acestea. Si bogatia si saracia, spun slujitorii bisericii, isi au atat avantajele si foloasele lor cat si ispitele si primejdiile lor. In legatura cu aceasta, ei se refera adeseori la parabola lui Solomon in care se gaseste urmatoarea rugaciune: “Doua lucruri cer de la tine, sa nu-mi iei inainte de ce voi muri eu: desertaciunea si minciuna indeparteaza-le de la mine, bogatie si saracie nu-mi da, ci da-mi sa mananc atata paine de cat am trebuinta, ca nu cumva dupa ce ma voi satura sa ma lepad de tine si sa zic: “Cine este domnul?” ca nu cumva dupa ce voi saraci sa ma apuc de furat si sa iau numele domnului in desert” (cap. al XXX-lea, versetele 7,8,9). Moralistii crestini afirma ca nu-i condamnabil sa fii bogat si explica acest lucru prin faptul ca insusi Dumnezeu i-ar fi dat omului dreptul de a stapani pamantul, iar orice bogatie este un rod al pamantului. Averea ii da omului o anumita independenta care ii este necesara pentru activitatea lui in societate; tot ea ii ofera posibilitatea de a face acte de binefacere. Dar avad avere, trebuie sa ramai independent de ea in interiorul tau, sa nu fii prizonierul ei. Cat despre

saraci, acestia trebuie sa respecte independenta lor fata de saracie. Condamnati sa traiasca in saracie, ei trebuie sa se impace cu aceasta situatie, sa doreasca sa ramana saraci. Saracia isi are primejdiile si ispitele sale: ea prilejuieste invidie, nemultumire, lasitate, carteala impotriva lui Dumnezeu; ea isi are insa avantajele sale, deoarece il scuteste pe om de tot felul de vicii legate de bogatie. Proclamand ca morala ei este sfanta, biserica crestina a trecut in randul “sfintilor” ei slaviti si pe bogati si pe saraci. Ploconindu-se in fata bogatilor, in fata claseloe exploatatoare care au luat-o in serviciul lor, biserica a creat de fapt termenul cel mai prielnic pentru savarsirea a tot soiul de crime. In evul mediu biserica catolica a desfasurat un larg si cinic negot cu indulgente (iertare de pacate acordata credinciosilor in schimbul unei sume de bani) sub pretextul ca Dumnezeu avea un “fond anexat” de fapte bune savarsite de sfinti si deci are de unde sa-i ierte pe pacatosi. Indulgenta il izbavea pe cumparator nu numai de pacatele pe care le-a savarsit, dar si de acelea pe care avea de gand sa le savarseasca. Cancelaria papala intocmise un intreg mercurial de preturi pentru indulgente si un catalog al pacatelor. Indulgentele au fost o colosala sursa de venituri pentru visteria papala. Bani sa ai ca sa-ti cumperi iertarea pacatelor si poti pacatui cat iti pofteste inima! Aceste lucruri au fost ascunse si inca mai sunt practic, tinand cont ca multa lume nu le stie. Crestinismul, ca si celelalte religii descrise mai sus, sadeste in sufletele credinciosilor ideea “desertaciunii tuturor lucrurilor pamantesti”, ideea ca viata de pe pamant nu este decat o iluzie lipsita de sens, neinsemnata in comparatie cu “viata vesnica de dincolo de mormant”. Vorbind despre “viata de dincolo de mormant”, despre viata fericita a sufletelor celor drepti, aceasta religie insufla oamenilor muncii supunere psi smeranie in fata greutatilor vietii, ii indeamna pe cei ce muncesc sa renunte la toate. “Hristos a rabdat si ne-a poruncit si noua sa rabdam” – iata cea mai importanta porunca a moralei crestine. Cu cat oamenii sufera mai mult pe pamant, fara sa cranceasca, cu atat mai sigur isi castiga rasplata in ceruri, sustine religia. Asemenea indemnuri au drept scop sa educe in popor supunerea in fata puternicilor acestei lumi. Religia indreapta pe un drum fals nazuinta oamenilor spre o viata mai buna; ea transpune in viata de dincolo de mormant realizarea fericirii visate de cei obiditi. In aceasta se manifesta in mod deosebit de evident continutul reactionar al multor religii. Religia, in special crestinismul, a fost intodeauna o arma a claselor exploatatoare in lupta lor impotriva maselor exploatate.

XII. Faptele Biblice Oare cate lucruri din cele scrise in Biblie sunt adevarate si cat sunt false? Parerea multor oameni este ca multe lucruri au fost ascunse, multe au fost “personificate”, multe intamplari au fost pur si simplu niste mituri, iar restul adevar. Cum adevarul nu poate exista fara minciuna, este clar ca nu toate lucrurile scrise acolo sunt adevarate. In acest capitol o sa comentez cateva din “faptele biblice” mai cunoscute. Religia il infatiseaza pe Dumnezeu ca pe creatorul atotputernic si vesnic a tot ceea ce a fost si este. Religia crestina sustine ca lumea care ne inconjoara, intreaga natura, atat cea vie cat si cea lipsita de viata, au fost create de dumnezeu. In biblie se arata ca, la inceput, n-a existat nici pamantul, nici cerul. A fost numai haosul primordial. Din acest haos, Dumnezeu a creat in decurs de 6 zile pamantul, apa, planetele si animalele, soarele, luna, plantele si insfarsit ca o incununare a creatiei sale l-a facut pe om. Creandu-i pe primii oameni, Adam si Eva, Dumnezeu le-a insuflat ideea ca el este unic si atotputernic, ca lui trebuie sa i se supuna neconditionat, caci altfel ii ameninta o pedeapsa foarte aspra. Din aceasta legenda biblica se pot trage multe concluzii, in primul rand reiese ca intreaga lume inconjuratoare – pamantul, animalele, plantele si insusi omul – sunt rezultatul unui act de creatie care au aparut sub forma in care sunt si azi, iar in al doilea rand se deduce si credinta in Dumnezeu inca de la aparitia Lumii. De aceasta legenda biblica se leaga strans o alta legenda care spune ca Dumnezeu, dupa ce i-a facut pe primii oameni, Adam si Eva, i-a asezat in rai, unde nu exista grija vietii de toate zilele, nici teama chinuitoare pentru viata, nici nenorociri. In fata lui Adam si a Evei se deschidea intreaga lume; li s-a dat totul din belsug pentru ca ei sa fie fericiti. Adam si Eva erau insa lipsiti de cunostinte. Nu puteau deosebi binele de rau. Erau ca niste copii mari, care atunci se nasteau si se trezeau la maturitate. In gradina raiului se zice ca Dumnezeu ar fi sadit pomul cunoasterii binelui si raului, interzicandu-le oamenilor sa manance fructe din el. Se pare ca lui Dumnezeu inca de pe atunci nu-i placeau oamenii curiosi din fire. Explicatia data era ca cei care gusta din aceste fructe ar fi dobandit calitatea de a cunoaste binele si raul. Iata insa ca apare sarpele – simbolul ratiunii – si-i determina pe oameni sa manance fructe din pomul binelui. Ce trebuia sa fac, Dumnezeu? La aceasta intrebare biblia raspunde ca singurul mijloc de a-i infrana pe primii oameni era sa le taie posibilitatea de a infaptui raul. Dumnezeu s-a suparat pe Adam si pe Eva si i-a blestemat. Acest basm este repetat si astazi cu multa placere de propovaduitorii religiei. Nesfarsitele suferinte, inclinatia spre rau, munca privita ca un blestem si nu ca o placere, lipsurile, bolile si moartea, teama de moarte si tristetea – iata ce a umplut viata oamenilor care au primit ca mostenire de la Adam si Eva: Pacatul originar. Mai mult decat atat, raspunderea si povara acestui pacat, spun sustinatorii bisericii, se mostenesc din tata in fiu; pacatul primilor oameni apasa asupra intregului neam omenesc si fiecare urmas al lui Adam poarta in el tendinta de a

pacatui. Prin urmare, omul nu este numai o fiinta care poate sa greseasca, ci si urmasul unei fiinte care a gresit. De aici nu mai este decat un singur pas pana a declara raul, minciuna, bolile si mizeria exista pentru ca oamenii sunt pacatosi din fire, ca raul l-au primit, ca sa spunem asa, drept mostenire. Credinta in Dumnezeu este strans legata de credinta in Satana. Daca tot ce e bun vine de la Dumnezeu, tot ce e rau vine de la Satana, de ce l-a mai creat pe acest “anti-dumnezeu”?

XIII. Dogmele crestine Dogma inseamna teza aceptata orbeste, care nu poate fi apreciata din punct de vedere stiintific sau verificata in practica. Conceptia religioasa despre lume reprezinta o totalitate de dogme, al caror izvor, potrivit teologiei, este asa-numita revelatie divina, de care nimeni nu are dreptul sa se indoiasca. Printre dogmele crestine gasim teze ca: “Dumnezeu a zidit lumea din nimic”, “Dumnezeu este unul singur, dar are trei persoane”, “in impartasanie este intruchipat trupul si sangele adevarat al lui Hristos”, etc. Pastratoarea dogmelor este biserica. Tot ceea ce proclama ea drept dogma nu poate fi supus criticii ratiunii. Dogmele, proclama biserica, sunt adevaruri ale credintei si de aceea ele devin norme obligatorii sau reguli de credinta pentru toti credinciosii. De fapt, insa, dogmele sunt adevarate catuse ale creierului si constiintei; prin caracterul lor absolut obligatoriu ele ingradesc ratiunea si constiinta. Religia Crestina este aliatul firesc al conservatorismului. Dumnezeu este cuvantul care ascunde si justifica neputinta si ignoranta. Cand mintea omului inceteaza de a mai intelege, omul exclama: Dumnezeu! Acest cuvant a tinut intodeauna in lanturi ratiunea omeneasca si ar vrea s-o tina de-a pururi. Credintele crestine sunt acceptate orbeste si nu se bazeaza pe nici un fel de fapte. “Ceea ce iti este ascuns nu cerceta”, “Gandeste-te numai la ceea ce iti este ingaduit” – ne invata religia. Nu degeaba un proverb popular ne spune: “Cu cat ai mintea mai scurta, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu”. Cartile sfiinte ale multor religii au un dezgust pentru stiinta. “Tot ce este taina nu cauta, tot ce este ascuns nu cerceta” – se spune in asa numitele evanghelii si asa numitele epistole ale apostolilor. La polul opus se afla Satanismul, care, la fel ca si stiinta, iti cere sa incerci sa cauti tu raspunsul la intrebarile tale si nu iti limiteaza gandirea cerandu-ti a face lucruri care tie ti-ar face rau. In Satanism mai se zice: “Daca gasesti greseli, nu le accepta!”. Si de incheiere: In religie ideea nu este exprimata intr-o forma abstracta, ci intr-o expresie concreta devenind obiect al contemplarii vii. Idealurile pe care biserica le cauta sa le sadeasca in constiinta credinciosilor sunt exprimate in mod simbolic in ritualurile serviciului divin. Oamenii sunt impresionati de frumusetea bisericilor, podoabelor vesmintelor si a intregii reprezentatii teatralizate din aceste biserici. Farmecul acestei maretii ii captiveaza si in sufletele lor se infiltreaza inselatoria religioasa. Nu trebuie sa trecem cu vederea nici faptul ca ideile religioase sunt usor accesibile oamenilor inapoiati si creduli tocmai prin primitismul lor. Pentru a le putea insusi, nu e nevoie nici de cunostinte generale, nici de cunostinte speciale si nici de un nivel de cultura inalt.

XIV. Daca Satana ar muri, ar creea Dumnezeu altul?

Daca spunem ca Satana / Diavolul / Lucifer este cheia Crestinismului, fundatia acestuia multi oameni ar fi nemultumiti, iar daca punem intrebare:"Exista Satana?" unii ar raspunde "Da, el exista!"; altii ar nega existenta lui, iar altii ar spune ca nu a fost nimic mai mult decat o personificare a "raului", a fortelor "malefice" ce dominau impreuna cu cele "bune" natura inconjuratoare si implicit natura omului.

Se spune ca frica e un sculptor, un pictor, un artist. Orice trib, comunitate mica sau mare de oameni care au indurat furia unui vulcan, furtuni mari, cutremure s.a.m.d. credeau in existenta diavolilor (diavolului). Pe malurile raului Gange dominau cei mai puternici dintre diavolii cunoscuti pana acum, Asura care aveau un scop unic, acela de a lupta cu zeii buni numiti Deva. Persienii au modificat aceasta, transformand zeii Deva (Ahriman - zeu rau al persienilor) in rai si Asura (Ormuzd - zeu bun al persienilor) in buni, desi o parte credeau ca in final raul va invinge. In Egipt, Set (Typhon - o denumire populara) era imparatul Raului, pe cand Osiris era un zeu bun. Set si legiunile sale de diavoli au luptat impotriva omenirii si a pierdut. Printre greci, dusmanii zeilor erau titanii; Ate era zeita ce ispitea, ea reusind sa ispiteasca chiar zeul zeilor. Dupa cum vedeti ideile despre zei se schimba in timp. Spre exemplu pe vremea lui Socrate diavolii nu erau spirite rele ci ingeri pazitori. Noi ne obtinem diavolul de la Evrei care la randul lor, l-au preluat de la Babilonieini. Evreii erau interesati de demonologie, iar la un moment dat se credea ca existau noua tipuri de demoni: Beelzebub - printul zeilor falsi al altor natiuni; Apollo - printul mincinosilor; Belial - printul facatorilor de pagube; Asmodeus - printul diavolilor razbunatori; Satana - printul vrajitoarelor si magicienilor; Meresin - printul diavolilor locali ce cauzau epidemii si furtuni; Abaddon - ce cauza razboi, tumultos si combustii; Diabolus - care duce la disperare o persoana; Mammon - printul ispititorilor.

Se credea ca Varajitoarele si Magicienii se intalneau pentru a creea "sabatele", adica orgii. Desigur, acesti oameni purtau semnul Diavolului imprimat in piele. Apoi a aparut ideea ca acesti oameni posedati de diavoli se transforma in animale (caini, pisici sarpe, depinde de zona). In intervalul doar de doi ani intre 1598 si 1600, in Franta au fost acuzati in fata unui judecator si condamnati la moarte aproape 600 de barbati si femei pentru ca s-au transformat in animale (martorii de obicei au fost vecini sau dusmani ai acuzatilor). Desigur ca, Crestinii nu cred in diavolul Egiptenilor, Hindusilor. Ei spun despre acestia ca au fost creati (exact in aceeasi maniera ca si crestinii). In istorie nebunii au fost inspirati, epilepticii posedati si apoplexia munca unor forte necurate. In natura lucreaza forte pe care noi le numim bune si forte pe care noi le numim rele, omul le-a desenat, in concluzie le-a modelat sa creeze imaginea lor in mintea constienta.

XV. Satana: rolul negativ in apocalipsa?

Conform Bibliei, apocalipsa va veni cand se vor intampla urmatoarele fenomene: Inundatii, cutremure, razboaie, ciuma si alte boli, etc. Toate acestea s-au intamplat. Deci apocalipsa trebuie sa vina. Inainte sa vina apocalipsa, toti oamenii vor purta numarul Satanei (666) daca vor dori sa cumpere sau sa vanda ceva, dupa cum reiese din Biblie:

Apocalipsa 13:16 Si-i sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei

saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara sau a vinde, decat numai cel care are semnul, adica numarul fiarei, sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul este sase sute saizeci si sase.

Si acest lucru s-a implinit. Uitati-va pe spatele unui produs la codul de bare. Doua linii formeaza o cifra. Daca observati, prima, cea din mijloc si ultima cifra (adica doua bari subtiri) sunt identice. Doua bari subtiri semnifica cifra 6. Prima cirfa: 6, cea din mijloc 6, iar ultima 6. Problema se pune in felul urmator, de cine sa ne fie frica? Dumnezeu o sa distruga lumea, nu Satana! El o sa vina in apararea noastra pentru a il distruge pe Dumnezeu.

XVI. Venerarea lucrurilor trupesti produce placere Cu totii ati simtit asta, indiferent ce lucru trupesc ar fi. In Satanism, acest lucru nu este un pacat. Orice lucru material produce placere. Fa tot ce este bine pentru tine si nu asculta de altii!

Majoritatea religiilor pun, in ceea ce tine de experientele corporale, mai mult accent pe suferinta decat pe placere. Rolul placerii experientelor corporale este oarecum trecut cu vederea. Cateva religii depasesc acest lucru. Dintre ele face parte si sat/tan. Odata ce cunoastem lumea anume prin simturi, prin perceptie, si o organizam prin ratiune, simturile sunt si instrumentul nostru esential de perceptie a realitatii de ordin superior. Cunoasterea divina (intunecata, in termenii sat/tan) este o forma transmutata de cunoastere carnala. O trecere a ei la un alt nivel, prin anumite tehnici speciale. Primul principiu de transmutare este implicarea totala in actiune, implicare care te face “sa uiti de tine”, adica de rolurile pe care ti le-a impus societatea, si sa devii pe deplin tu insuti (adica sa-ti manifesti esenta intunecata)

XVII. Semne oculte si simboluri

Pentagrama inversata Simbol folosit in Witchcraft si in ritualuri oculte pentru a invoca spiritele

malefice. Satanistii folosesc acest simbol cu doua colturi in sus, iar paganii cu un

colt in sus. Dar oricum e folosit, el simbolozeaza raul. Atata timp cat pentagrama se afla intr-un cerc, el este un simbol al Satanei.

Pentagrama Simbol folosit in Witchcraft. Reprezinta elementele, pamantul, aerul, focul

si apa iar spiritul inconjurandu-le.

Baphomet Simbol unic, gasit in Satanism. O deitate demonica, reprezentand simbolul

Satanei. Acest semn poate fi gasit si pe bijuterii.

Hexagrama Este unul dintre cele mai puternice simboluri care se foloseste pentru a

lucra cu puterea intunericului. Folosit in magie.

Crucea lui Nero Sau semnul pacii. Alt simbol care batjocoreste crucea lui Iisus. De

asemenea se afla si pe pietrele de mormant ale unor trupe hitleriste (SS Troups) Acest simbol se foloseste si in magie. Reprezinta de fapt o cruce intoarsa cu bratele frante si inconjurata intr-un cerc (cea mai mare batjocorire a crucii).

"S"-ul Satanic Reprezinta un fulger distrugator. In mitologie a fost arma lui Zeus. Este

purtat pentru a avea putere asupra altora. De asemenea a fost purtat de trupele naziste SS.

Svastica sau roata soarelui Un simbol religios stravechi folosit cu mult timp inainte ca Hitler sa ajunga

la putere. A fost folosit in inscriptiile Budiste, pe monumentele celtilor si pe monezile grecilor.

In venerarea zeului soarelui, reprezinta cursul soarelui pe cer.

Yin - Yang In filozofia chineza, reprezinta doua forte mari opuse. Yang este barbatul,

luminos si pozitiv, iar Yin e femeia, culoarea neagra si negativa.

Cruce intoarsa Simbolizeaza batjocora si respingerea lui Iisus. Multi satanisti poarta acest

simbol la gat. Poate fi gasit si pe copertile unor albume al anumitor formatii de rock.

Udjat Ochiul a tot vazator. Unul din putinele simboluri care se refera la Lucifer

(regele Iadului) care va trece de judecata. Sub ochi se afla o lacrima, pentru ca el plange pentru cei care nu sunt sub

influenta lui.

Crucea Satanica Semnul intrebarii inversat care intreaba, pune la indoiala Deitatea lui

Dumnezeu. In ocult, este reprezentatia celor trei printi: Satan, Belial si Leviathan. Simbolizeaza puterea absoluta prin Lucifer.

Ochiul a tot vazator Reprezentand ochiul lui Lucifer. Este folosit pentru divinatie. Deochi,

blesteme, pentru control psihic, etc.

Cornul italian Alte denumiri: Unicorn, Leprechaun...

A fost introdus de Lordul Druids al Scotiei si Irlandei. Este asociat cu norocul si averea. De asemenea inseamna "Satana va avea grija de finantele tale".

Zeul cu coarne Reprezinta zeul cu coarne in Witchcraft. Pan sau Cernunnos. Atentie! Are

degetul mare sub celelalte degete si este aratat cu mana dreapta.

Mana cu coarne Semnul pentru a se recunoaste membrii in Ocult. Cand e indreptat spre

cineva inseamna a lasa un blestem asupra persoanei respective. Atentie! Degetul mare se afla peste celelalte degete si este aratat cu mana stanga.

Ankh Simbolizeaza fertilitatea si pofta trupeasca, senzualitatea, dorinta.

Spiritul poftei trupesti este puterea uniunii dintre barbat si femeie. De asemenea este numit si pecetea / sigiliul vietii lungi.

Anarchy Inseamna a zdrobi toate legile. Cu alte cuvinte "fa ce vrei" - legea

satanistilor. De asemenea este folosit si de punk-eri, de rockeri si de heavy metalisti.

Scarab Beetle Simbolul egiptean al reincarnarii. Este de asemenea si simbolul lui

Beelzebub (Beelzebuth), Lordul gandacilor. Este purtat de ocultisti pentru a arata ca ei au puterea si este o sursa de protectie.

Cap de tap Tapul cu coarne, Baphomet, Zeul vrajitoarelor. Este si un semn al

satanistilor de batjocura asupra lui Iisus pentru ca este "fraierul" care a murit pentru pacatele noastre.

XVIII. Limba Enochiana si Codul Enochian Limba magica folosita in ritualurile Satanice este limba Enochiana, care este mai veche decat Sanscrita. Sanscrita foloseste sunetul gramatical si sintaxele de baza ale limbii Enochiene. Limba Enochiana seamana cu limba araba si cu ebraica, dar si cu latina. Prima oara a aparut mentionata in 1659 in biografia lui John Dee, astrologistul celebru al secolului XVI. In Enochiana, intelesul unor cuvinte, combinate cu calitatea cuvintelor, creaza un sunet care poate crea o reactie infricosatoare. Tonalitatea barbara a acestei limbi dau efecte magice ce nu pot fi descrise. Pentru multi ani, Cheile Enochiene (Codul Enochian), sau Chemarile, au fost tinute in secret. Chemarile Enochiene sunt niste imnuri de multumire, cantece de victorie si de bucurie. Sunt cantece satanice ale credintei. O sa va prezint aici codul, in limba enochiana si romana. Primul cod Primul cod Enochian reprezinta o proclamare de la Satana, in inceputul religiilor.

(Enochiana) Ol sonuf vaoresaji, gohu IAD Balata, elanusaha caelazod: sobrazod-ol

Roray i ta nazodapesad, od comemahe ta nobeloha zodien; soba tahil ginonupe pereje aladi, das vaurebes obolehe giresam. Casarem ohorela caba Pire: das zodonurenusagi cab: erem Iadanahe. Pilahe farezodem zodenurezoda adana gono Iadapiel das home-tohe: soba ipame lu ipamis: das sobolo vepe zodomeda poamal, od bogira aai ta piape Piamoel od Vaoan! Zodacare, eca, od zodameranu! odo cicale Qaa; zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Romana) Eu detin puterea, spun, Stapan al Pamantului, in puterea preamarita acum

si dupa, in mainile in care soarele este o sabie stralucind si luna in foc, care masoara vesmantul tau in vesmantul meu si te leaga ca pe palmele mainilor mele si te lumineaza cu lumina Infernala.

Am facut o lege pentru a guverna asupra celor sfinti si am facut un drum cu intelepciunea suprema. Ai ridicat vocea si ai jurat supunere Lui care traieste victorios, cel care nu are inceput, sfarsit nu poate avea, ce straluceste ca o flacara in mijlocul palatului tau si conduce impreuna cu tine balanta vietii! Asadar, apari! Deschide misterele creatiei tale! Fi prietenos cu mine, pentru ca suntem la fel! – veneratorul adevarat si cel mai mare Rege al Iadului!

Al doilea cod Pentru a plati omagiu pentru continuarea vietii insasi, a doua cheie Enochiana se transforma intr-un talisman al puterii.

(Enochiana) Adagita vau-pa-ahe zodonugonu fa-a-ipe salada! Vi-i-vau el! Sobame ial-

pereji i-zodazodazod pi-adapehe casarema aberameji ta ta-labo paracaleda qo-ta lores-el-qo turebesa ooge balatohe! Giui cahisa lusada oreri od micalapape cahisa bia ozodonugonu! lape noanu tarofe coresa tage o-quo maninu IA-I-DON. Torezodu! gohe-el, zodacare eca ca-no-quoda! zodameranu micalazodo od ozadazodame vaurelar; lape zodir IOIAD!

(Romana) Vanturile vanturilor iti aude vocea de mirare? Tu! Odrasla viermilor Pamantului!, flacarile Iadului in adancimea vorbei mele!, care am inaltat cupa casatoriei sau florile regale in camera poftei trupesti! Picioarele iti sunt mai puternice decat o piatra stearpa! Inaltate sa fie vorbele tale, mai sus decat vanturile! Pentru tine au devenit ca o cladire, salvata in mintea tuturor manifestarilor Satanei! Inalta-te! Spune Primul! Muta-te de aceea in servatii tai! Arata-ti puterea si fa-ma un vazator mai puternic, pentru ca eu sunt unul din ai Lui ce traiesc pentru todeauna! Al treilea cod A treia cheie Enochiana stabileste relatia conducerii pamantului si a marilor magicieni Satanisti care in decursul timpului au dominat oamenii lumii.

(Enochiana) Micama! goho Pe-IAD! zodir com-selahe azodien biabe os-lon-dohe.

Norezodacahisa otahila Gigipahe; vaunid-el-cahisa ta-pu-ime qo-mos-pelehe telocahe; qui-i-inu toltoregi cahisa i cahisaji em ozodien; dasata beregida od torezodul! Ili e-Ol balazodareji, od aala tahilanu-os netaabe: daluga vaomesareji elonusa cape-mi-ali varoesa cala homila; cocasabe fafenu izodizodope, od miinoagi de ginetaabe: vaunu na-na-e-el: panupire malapireji caosaji. Pilada noanu vaunalahe balata od-vaoan. Do-o-i-ape mada: goholore, gohus, amiranu! Micama! Yehusozod ca-ca-com, od do-o-a-inu noari micaolazoda a-ai-om. Casarameji gohia: Zodacare! Vaunigilaji! od im-ua-mar pugo pelapeli Ananael Qo-a-an.

(Romana) Martore! Spune Satana, eu sunt cercul in care maini stau cele

Doisprezece Regate. Sase sunt scaune ale vietii insasi, iar restul sunt ascutite ca

secera, sau Coarnele Mortii. Creaturile Pamantului exista sau nu, dar in mainile mele dorm si se trezesc! Prima oara v-am facut supraveghetori si v-am asezat in cele doisprezece scaune de guvernare, iar fiecaruia v-am dat puterea asupra celor Noua secole de timp, ca oricand sa poti lucra cu puterea mea, aruncand cu o ploaie torentiala de foc a vietii si crescand in continuare pe Pamant. Ai devenit pulpana justitiei si adevarului. In numele Satanei, inalta-te! Arata-te! Numele lui sa devina maret pe langa al nostru. Pentru ei, zicem: Miscati-va! Urcati-va! Si aratati-va ca sunteti partasi ai secretului desteptaciunii Lui in creatia ta! Al patrulea cod Al patrulea cod Enochian se refera la ciclismul epocii timpului.

(Enochiana) Otahil elasadi babaje, od dorepaha gohol: gi-cahisaje auauago coremepe

peda, dasonuf vivau-di-vau? Casaremi oeli meapeme sobame agi coremepo carep-el: casaremeji caro-o-dazodi cahisa od vaugeji; dasata ca-pi-mali cahisa ca-pi-ma-on: od elonusahinu cahisa ta el-o calaa. Torezodu nor-quasahi od fe-caosaga: Bagile zodir e-na-IAD: das iod apila! Do-o-a-ipe quo-AAL, zodacare! Zodameranu obelisonugi resat-el aaf nor-mo-lapi!

(Romana) Mi-am asezat picioarele in Sud, si m-am privit, spunand: Sub caruia am i-am plasat pe cei care nu au fost numarati, dar Unul; cei ce in al doilea inceput al lucrurilor si cearei puternice, succesiv adaugand numerele timpului si puterile lor in fata celor noua! Inalta! Fii placerii si viziteaza Pamantul; pentru mine eu sunt stapanul, dumnezeul tau, care este si care traieste vesnic! In numele Satanei, clinteste-te! Si arata-ti eliberarea placerii, care ii aduci lauda Lui printre fii omului!

Al cincilea cod Al cincilea cod Enochian afirma asezarea Satanista a preotilor traditionali si inteleptii deasupra pamantului cu scopul orientarii corecte.

(Enochiana) Sapahe zodimii du-i-be, od noasa ta qu-a-nis, adarocahe dorepehal

caosagi od faonutas peripesol ta-be-liore. Casareme A-me-ipezodi na-zodaretahe afa; od dalugare zodizodope zodelida caosaji tol-toregi; od zod-cahisa esiasacahe El ta-vi-vau; od iao-d tahilada das hubare pe-o-al; soba coremefa cahisa ta Ela Vaulasa od Quo-Co-Casabe. Eca niisa od darebesa quo- a-asa: fetahe-ar-ezodi od beliora: ia-ial eda-nasa cicalesa; bagile Ge-iad I-el!

(Romana) Sunetele marete au intrat in cel de-al treilea unghi si au devenit rasade ale

prostiei, zambind asupra pamantului si locuind in lumina cerului. Asupra carora am inaltat stalpii bucuriei, lordul celor drepti, si care le-am dat potirul cu apa, pamantul cu creaturile sale. Ei sunt fratii Primului si celui de-al Doilea inceput si inceputul propriilor lor scaune, ale caror numere sunt primul, ultimul si cuprinsul timpului! Asadar, vino si asculta creatia ta. Viziteaza-ne in pace si confort. Sfarseste-ne ca receptionarii misterelor tale; de ce? Stapanul nostru si Conducatorul este totul intr-unul! Al saselea cod Cel de-al saptelea cod Enochian stabileste structura si forma celor ce au devenit “Order of the Trapezoid” si “Church of Satan”.

(Enochiana) Gahe sa-div cahisa em, micalazoda Pil-zodinu, sobam El haraji mir

babalonu od obeloce samevelaji, dalagare malapereji ar-caosaji od acame canale, sobola zodare fa-beliareda caosaji od cahisa aneta-na miame ta Viv od Da. Daresare Sol-petahe-bienu. Be-ri-ta od zodacame jimi- calazodo: sob-ha-atahe tarianu luia-he od ecarinu MADA Qu-a-a-on!

(Romana) Spiritele celui de-al patrulea unghi sunt Noua, marete in trapezoid, primele

care s-au format, tortura asupra celor nenorociti; dand asupra lor sulite in flacari pentru a spala pamantul si blestemele a celor Noua sa se odihneasca pe Pamant, care sunt in guvernare a Celei de-a doua si a Treia. Asadar, asculta-mi vorbele! Am vorbit cu tine, muta-te in putere si prezenta, iar actiunea sa fie un cantec de onoare si o lauda catre dumnezeul tau in creatia ta!

Al saptelea cod Cel de-al saptelea cod este folosit pentru a invoca pofta trupeasca si senzualitatea, de a plati omagiu vrajii si de a te bucura in placerile carnale.

(Enochiana) Ra-asa isalamanu para-di-zoda oe-cari-mi aao iala-pire-gahe Qui-inu.

Enai butamonu od inoasa ni pa-ra-diala. Casaremeji ujeare cahirelanu, od zodonace lucifatianu, caresa ta vavalezodirenu tol-hami. Soba lonudohe od nuame cahisa ta Da o Desa vo-me-dea od pi-beliare itahila rita od miame ca-ni-quola rita! Zodacare! Zodameranu! Iecarimi Quo-a-dahe od I-mica-ol-zododa aaiome. Bajirele papenore idalugama elonusahi-od umapelifa vau-ge-ji Bijil IAD!

(Engleza) The East is a house of harlots singing praises among the flames of the

first glory wherein the Dark Lord hath opened His mouth; and they are become as living dwellings in whom the strength of man rejoiceth; and they are appareled with ornaments of brightness, such as work wonders on all creatures. Whose kingdoms and continuance are as the Third and Fourth, strong towers and places of comfort, the seats of pleasure and continuance. O ye servants of pleasure, Move!, Appear!, sing praises unto the Earth and be mighty amongst us. For that to this remembrance is given power, and our strength waxeth strong in our comforter. Al optelea cod Al optelea cod Enochian se refera la manifestarea Erei Satanice

(Enochiana) Bazodemelo i ta pi-ripesonu olanu Na-zodavabebe ox. Casaremeji varanu

cahisa vaugeji asa berameji balatoha: goho IAD. Soba miame tarianu ta lolacis Abaivoninu od azodiajiere riore. Irejila cahisa da das pa-aox busada Caosago, das cahisa od ipuranu telocahe cacureji oisalamahe lonucaho od Vovina carebafe? NIISO! bagile avavago gohon. NIISO! bagile mamao siasionu, od mabezoda IAD oi asa-momare poilape. NIIASA! Zodameranu ciaosi caosago od belioresa od coresi ta beramiji.

(Engleza) The midday of the first is as the third indulgence made of hyacinthine

pillars, in whom the elders are become strong, which I have prepared for mine own justice, saith Satan, whose long continuance shall be as bucklers to Leviathan. How many are there which remain in the glory of the earth, which are, and shall not see death until the house falls and the dragon doth sink? Rejoice!, for the crowns of the temple and the robe of Him that is, was, and shall becrowned are no longer divided! Come forth!, Appear!

Al noualea cod Al noualea cod Enochian avertizeaza folosirea substantelor care pot crea iluzia si subjugarea stapanului. O protectie impotriva valorilor false.

(Enochiana) Micaoli beranusaji perejela napeta ialapore, das barinu efafaje Pe

vaunupeho olani od obezoda, soba-ca upaahe cahisa tatanu od tarananu balie, alare busada so-bolunu od cahisa hoel-qo ca-no-quodi cial. Vaunesa aladonu mom caosago ta iasa olalore gianai limelala. Amema cahisa sobra madarida zod cahisa! Ooa moanu cahisa avini darilapi caosajinu: od butamoni pareme zodumebi canilu. Dazodisa etahamezoda cahisa dao, od mireka ozodola cahisa pidiai Colalala. Ul ci ninu a sobame ucime. Bajile? IAD BALATOHE cahirelanu pare! NIISO! od upe ofafafe; bajile a-cocasahe icoresaka a uniji beliore.

(Engleza) A mighty guard of fire with two-edged swords flaming (which contain the

vials of delusion, whose wings are of wormwood and of the marrow of salt), have set their feet in the West, and are measured with their ministers. These gather up the moss of the Earth, as the rich man doth his treasure. Cursed are they whose iniquities they are! In their eyes are millstones greater than the Earth, and from their mouths run seas of blood. Their brains are covered with diamonds, and upon their heads are marble stones. Happy is he on whom they frown not. For Why? The Lord of Righteousness rejoiceth in them! Come away, and leave your vials, for the time is such as requireth comfort. Al zecelea cod Al zecelea cod Enochian creaza o urgie nestapanita si produce violenta. Este periculoasa daca este folosita, numai daca persoana a invatat sa isi pazeasca imunitatea;

(Enochiana) Coraxo cahisa coremepe, od belanusa Lucala azodiazodore paebe Soba iisononu cahisa uirequo ope copehanu od racalire maasi bajile caosagi; das yalaponu dosiji od basajime; od ox ex dazodisa siatarisa od salaberoxa cynuxire faboanu. Vaunala cahisa conusata das daox cocasa o Oanio yore vohima ol jizod-yazoda od eoresa cocasaji pelosi molui das pajeipe, laraji same darolanu matorebe cocasaji emena. El pataralaxa yolaci matabe nomiji mononusa olora jinayo anujelareda. Ohyo! ohyo! noibe Ohyo! caosagonu! Bajile madarida i zodirope cahiso darisapa! NIISO! caripe ipe nidali!

(Engleza) The thunders of wrath doth slumber in the North, in the likeness of an oak

whose branches are dung-filled nests of lamentation and weeping laid up for the Earth, which burn night and day and vomit out the heads of scorpions and live

sulphur mingled with poison. These be the thunders that in an instant roar with a hundred mighty earthquakes and a thousand as many surges, which rest not, nor know any time here. One rock bringeth forth a thousand, even as the heart of man doth his thoughts. Woe! Woe!, Yea!, woe be to the Earth, for her inquity is, was, and shall be great. Come away! But not your mighty sounds! Al unsprezecelea cod Cel de-al unsprezecelea cod Enochiana este folosit pentru a anunta venirea celor morti si a stabili subzistenta dupa moarte a celor morti. O chemare funerara.

(Enochiana) Oxiayala holado, od zodirome O coraxo das zodiladare raasyo. Od

vabezodire cameliaxa od bahala: NIISO! salamanu telocahe! Casaremanu hoel-qo, od ti ta zod cahisa soba coremefa i ga. NIISA! bagile aberameji nonuçape. Zodacare eca od Zodameranu! odo cicale Qaa! Zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza) The mighty throne growled and there were five thunders that flew into the

East. And the eagle spake and cried aloud: Come away from the house of death! And they gathered themselves together and became those of whom it measured, and they are the deathless ones who ride the whirlwinds. Come away! For I have prepared a place for you. Move therefore, and show yourselves! Unveil the mysteries of your creation. Be friendly unto me for I am your God, the true worshipper of the flesh that liveth forever! Al doisprezecelea cod Al doisprezecelea cod Enochian este folosit pentru a scapa pe cineva de neplaceri si pentru a aduce suferinta si conflict celor ce se vaita.

(Enochiana) Nonuci dasonuf Babaje od cahisa ob hubaio tibibipe? alalare ataraahe od

ef! Darix fafenu mianu ar Enayo ovof! Soba dooainu aai i VONUPEHE. Zodacare, gohusa, od Zodameranu. Odo cicale Qaa! Zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza) O ye that range in the South and are the lanterns of sorrow, buckle your

armor and visit us! Bring forth the legions of the army of Hell, that the Lord of the Abyss may be magnified, whose name amongst ye is Wrath! Move therefore,

and appear! Open the mysteries of your creation! Be friendly unto me, for I am the same!, the true worshipper of the highest and ineffable King of Hell! Al treisprezecelea cod Acest cod Enochian este folosit pentru a face sterila pofta trupeasca si pentru a-i tulbura pe cei ce neaga placerile sexului.

(Enochiana) Napeai Babajehe das berinu vax ooaona larinuji vonupehe doalime:

conisa olalogi oresaha das cahisa afefa. Micama isaro Mada od Lonu-sahi-toxa, das ivaumeda aai Jirosabe. Zodacare od Zodameranu. Odo cicale Qaa! Zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza) O ye swords of the South, which have eyes to stir up the wrath of sin,

making men drunken which are empty; Behold! the promise of Satan and His power, which is called amongst ye a bitter sting! Move and appear! Unveil the mysteries of your creation! For I am the servant of the same, your God, the true worshipper of the highest and ineffable King of Hell! Al paisprezecelea cod Acest cod este o chemare a razbunarii si a urei si o manifestare a justitiei.

(Enochiana) Noroni bajihie pasahasa Oiada! das tarinuta mireca ol tahila dodasa

tolahame caosago homida: das berinu orocahe quare: Micama! Bial! Oiad; aisaro toxa das ivame aai Balatima. Zodacare od Zodameranu! Od cicale Qaa! Zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza) O ye sons and daughters of mildewed minds, that sit in judgement of the

inquities wrought upon me - Behold! the voice of Satan; the promise of Him who is called amongst ye the accuser and supreme tribune! Move therefore, and appear! Open the mysteries of your creation! Be friendly unto me, for I am the same!, the true worshipper of the highest and ineffable King of Hell!

Al cinsprezecelea cod Cel de-al cinsprezecelea cod Enochian este o decizie a acceptarii si intelegerii stapanilor.

(Enochiana) Ilasa! tabaanu li-El pereta, casaremanu upaahi cahisa dareji; das oado

caosaji oresacore: das omaxa monasaçi Baeouibe od emerajisa Iaiadix. Zodacare od Zodameranu! Odo cicale Qaa. Zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza) O thou, the governor of the first flame, under whose wings are the

spinners of cobwebs that weave the Earth with dryness; that knowest the great name "righteousness" and the seal of false honor. Move therefore, and appear! Open the mysteries of your creation! Be friendly unto me, for I am the same!, the true worshipper of the highest and ineffable King of Hell! Al saisprezecelea cod Al saisprezecelea cod Enochian da recunoastere minunatului contrast al pamantului si al sustinerii acestei dictonomii.

(Enochiana) Ilasa viviala pereta! Salamanu balata, das acaro odazodi busada, od

belioraxa balita: das inusi caosaji lusadanu emoda: das ome od taliobe: darilapa iehe ilasa Mada Zodilodarepe. Zodacare od Zodameranu. Odo cicale Qaa: zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza) O thou second flame, the house of justice, which hast thy beginnings in

glory and shalt comfort the just; which walketh upon the Earth with feet of fire; which understands and separates creatures! Great art thou in the God of stretch-forth-and-conquer. Move therefore, and appear! Open the mysteries of your creation! Be friendly unto me, for I am the same!, the true worshipper of the highest and ineffable King of Hell!

Al saptesprezecelea cod Acest cod este folosit pentru a-i lumina pe cei numarati si de a distruge prin revelatie.

(Enochiana) Ilasa dial pereta! soba vaupaahe cahisa nanuba zodixalayo dodasihe od berinuta faxisa hubaro tasataxa yolasa: soba Iad i Vonupehe o Uonupehe: aladonu dax ila od toatare! Zodacare od Zodameranu! Odo cicale Qaa! Zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza) O thou third flame!, whose wings are thorns to stir up vexation, and who

hast myriad living lamps going before thee; whose God is wrath in anger - Gird up thy loins and harken! Move therefore, and appear! Open the mysteries of your creation! Be friendly unto me, for I am the same!, the true worshipper of the highest and ineffable King of Hell! Al optisprezecelea cod Acest cod deschide portile Iadului si il arunca pe Lucifer din Iad

(Enochiana) Ilasa micalazoda olapireta ialpereji beliore: das odo Busadire Oiad

ouoaresa caosago: casaremeji Laiada eranu berinutasa cafafame das ivemeda aqoso adoho Moz, od maoffasa. Bolape como belioreta pamebeta. Zodacare od Zodameranu! Odo cicale Qaa. Zodoreje, lape zodiredo Noco Mada, hoathahe Saitan!

(Engleza) O thou mighty light and burning flame of comfort!, that unveilest the glory

of Satan to the center of the Earth; in whom the great secrets of truth have their abiding; that is called in thy kingdom: "strength through joy", and is not to be measured. Be thou a window of comfort unto me. Move therefore, and appear! Open the mysteries of your creation! Be friendly unto me, for I am the same!, the true worshipper of the highest and ineffable King of Hell!

Al nouasprezecelea cod Cel de-al nouasprezecelea cod Enochian este o mare sustinere a balantului natural al pamantului si a legii. El cladeste fundatia succesului pentru iubirea vietii.

(Enochiana) Madaritza das perifa LIL cahisa micaolazoda saanire caosago od fifisa

balzodizodarasa Iaida. Nonuca gohulime: Micama adoianu MADA faoda beliorebe, soba ooaona cahisa luciftias peripesol, das aberaasasa nonucafe netaaibe caosaji od tilabe adapehaheta damepelozoda, tooata nonucafe jimicalazodoma larasada tofejilo marebe yareyo IDOIGO, od torezodulape yaodafe gohola, Caosaga, tabaoreda saanire, od caharisateosa yorepoila tiobela busadire, tilabe noalanu paida oresaba, od dodaremeni zodayolana. Elazodape tilaba paremeji peripesatza, od ta qurelesata booapisa. Lanibame oucaho sayomepe, od caharisateosa ajitolorenu, mireca qo tiobela lela. Tonu paomebeda dizodalamo asa pianu, od caharisateosa aji-la-tore-torenu paracahe a sayomepe. Coredazodizoda dodapala od fifalazoda, lasa manada, od faregita bamesa omaosa. Conisabera od auauotza tonuji oresa; catabela noasami tabejesa leuitahemonuji. Vanucahi omepetilabe oresa! Bahile? Moooabe OL coredazodizoda. El capimao itzomatzipe, od cacocasabe gosaa. Bajilenu pii tianuta a babalanuda, od faoregita teloca uo uime. Madariatza, torezodu !!! Oadariatza orocaha aboaperi! Tabaori periazoda aretabasa! Adarepanu coresata dobitza! Yolacame periazodi arecoazodiore, od quasabe qotinuji! Ripire paaotzata sagacore! Umela od peredazodare cacareji Aoiveae coremepeta! Torezodu! Zodacare od Zodameranu, asapeta sibesi butamona das surezodasa Tia balatanu. Odo cicale Qaa, od Ozodazodama pelapeli IADANAMADA!

(Engleza) O ye pleasures which dwell in the first air, ye are mighty in the parts of the

Earth, and execute the judgment of the mighty. Unto you it is said: Behold the face of Satan, the beginning of comfort, whose eyes are the brightness of the stars, which provided you for the government of the Earth, and her unspeakable variety; furnishing you a power of understanding to dispose all things according to the providence of Him that sitteth on the Infernal Throne, and rose up in the Beginning saying: The Earth, let her be governed by her parts; and let there be division in her; the glory of her may be always drunken and vexed in itself. Her course, let it run with the fulfillment of lust; and as an handmaiden, let her serve them. One season, let it confound another; and let there be no creature upon or within her the same. All her numbers, let them differ in their qualities; and let there be no creature equal with another. The reasonable creatures of the Earth, and Men, let them vex and weed out one another; and their dwelling places, let them forget their names. The work of Man and his pomp, let them be defaced.

His buildings, let them become caves for the beasts of the field! Confound her understanding with darkness! For why? it repenteth me that I have made Man. One while let her be known, and another while a stranger; because she is in the bed of a harlot, and the dwelling place of Lucifer the King. Open wide the gates of Hell! The lower heavens beneath you, let them serve you! Govern those who govern! Cast down such as fall. Bring forth those that increase, and destroy the rotten. No place, let it remain in one number. Add and diminish until the stars be numbered. Arise! Move! and appear before the covenant of His mouth, which He hath sworn unto us in His justice. Open the mysteries of your creation, and make us partakers of the UNDEFILED WISDOM.

XIX. Viata de dupa moarte Omul este constient ca o sa moara intr-o zi. Alte animale, cand se apropie de moarte stiu ca o sa moara in curand; dar nu se stie ce se intampla cu simturile care nu mai raman in aceasta lume. Animalele accepta moartea impacate, fara frica sau rezistenta. Acesta este un concept minunat, dar unul care retine adevarul in cazul in care moartea unui animal nu poate fi evitata. Cand un animal este bolnav sau ranit el lupta pentru viata sa cu fiecare gram de putere care i-a mai ramas. Majoritatea oamenilor care sunt bolnavi si au o boala incurabila, renunta la lupta pentru supravietuire, zicand ca “asa-i voia Domnului!”. Este foarte cunoscut faptul ca multi oameni mor prin simplul fapt ca nu le mai pasa. Indiferent ca este vorba de greutati sau de vreo boala, ei ajung deseori si la sinucidere. Prefera sa aleaga calea usoara, cea de a-si lua viata. Religia este de vina in mare parte pentru asta. Moartea, in multe religii, este afisata ca o mare “trezire spirituala” – momentul in care este pregatit pentru viata de dupa. Acest concept este foarte atragator pentru cineva care nu a avut o viata prea satisfacatoare; dar cei care au experimentat toate bucuriile si placerile pe care ti le ofera viata, au o groaza pentru moarte. Viata este o mare indulgenta; moartea este o mare abstinenta. Pentru o persoana care este satisfacuta cu existenta pamanteasca, viata este ca o petrecere si nimanui nu-i place sa plece de la o petrecere buna.

O persoana nu poate sa renunte la aceasta viata pentru viata promisa de dupa, despre care nu stie nimic.

Unele credinte stravechi credeau puternic in reincarnare. Pentru o persoana care nu are nimic in viata aceasta, dar probabil a fost un rege intr-o viata anterioara sau intr-una viitoare este foarte atractiv. Daca nu au ceva cu care sa se mandreasca in viata aceasta, ei se pot consola gandindu-se ca au avut in alta viata, sau vor avea in viitor, gandindu-se “intodeauna vor fi vieti viitoare”. Credinta in reincarnare provoaca o frumoasa fantezie in care persoana isi gaseste propria individualitate, dar in acelasi timp isi dizolva “eu-l”. Cei care credeau (si cred) in reincarnare nu intodeauna isi alegeau un caracter onorabil. Daca persoana era respectabila si conservatoare, de obicei isi imagina ca intr-o viata anterioara era un gangster, etc. Daca o femeie care avea un statut social bun, intr-o viata anterioara era o “femeie usoara”. Oamenii nu au nevoie de asemenea lucruri imaginare, trebuie sa-si traiasca viata acum, nu sa se gandeasca ca in viata urmatoare o sa fie mai bine. Satanismul este singura religie care incurajeaza “eu-l”.

XX. Zilele religioase Satanice Cele mai mari zile din religia Satanista este propria zi de nastere. Asta este in contradictie directa cu zilele sfinte din alte zi religioase. De ce sa te minti singur, incercand sa-ti creezi o imagine a zeului venerat, cand poti fi sincer cu tine si tu sa fi zeul. Fiecare om est zeu daca el alege sa se recunoasca singur ca fiind un zeu. Asa ca, Satanisul (Modern) isi celebreaza propria zi de nastere ca fiind cea mai importanta zi din an. Nu esti mai bucuros de faptul ca tie iti e ziua (astazi sa zicem) decat a fi ziua unuia pe care nici nu l-ai intalnit? In ciuda faptului ca unii dintre noi poate nu au fost doriti, sau cel putin nu au fost planuiti asa devreme, trebuie sa fim bucurosi, pentru ca existam! Trebuie sa te tratezi ca pe un rege (sau zeu) si sa-ti sarbatoresti ziua cu cat mai mult chef posibil. Alte doua mari sarbatori Satanice pe langa ziua de nastere sunt Walpurgisnacht si Halloween-ul. Sarbatoarea Walpurgisnacht isi are originea in Germania. Este cel mai important festival pagan al anului – marele apogeu din echinoxul de primavara (in luna martie). Halloweenul – 31 octombrie sau pe 1 noiembrie. La inceput Halloweenul a fost un mare festival britanic cu foc pe vremea druizilor. In Scotia a fost asociat cu spiritele mortilor, demonilor si a vrajitoarelor. Paradoxal, de aceasta sarbatoare cei tineri faceau ritualuri magice pentru a vedea viitorul in casnicie.

Scripturile Satanei – Aprilie 2006

"How art thou fallen from heaven O day-star, son of the morning!

How art thou cast down to the ground, That didst cast lots over the nations!

And thou saidst in thy heart: 'I will ascend into heaven,

Above the stars of God (El) Will I exalt my throne;

And I will sit upon the mount of meeting, In the uttermost parts of the north;

I will ascend above the heights of the clouds; I will be like the Most High (Elyon).'

Yet thou shalt be brought down to the nether-world, To the uttermost parts of the pit."

Carnelian, chrysolite, and amethyst;

Beryl, lapis lazuli, and jasper; Sapphire, turquoise, and emerald;

And gold beautifully wrought for you, Mined for you, prepared the day you were created.

I created you as a cherub With outstretched shielding wings;

And you resided on God's holy mountain; You walked among stones of fire. You were blameless in your ways,

From the day you were created Until wrongdoing was found in you

By your far-flung commerce You were filled with lawlessness

And you sinned. So I have struck you down From the mountain of God,

And I have destroyed you, O shielding cherub, From among the stones of fire.

Carte scrisa de Magus Hessian Mallzebuth

REGIE SATANAS!

AVE SATANAS!

HAIL SATAN!