Cum fac faþã îngrijorãrilor? De ce se îngrijoreazã copiii? Îngrijorarea este un proces cognitiv de anticipare a unor consecinþe negative în absenþa unor ameninþãri reale. Percepþia adulþilor este cã doar ei se îngrijoreazã; realitatea este însã cã 70% dintre copiii din ºcoala primarã au cel puþin o îngrijorare. Sigur cã un procent mult mai redus de copii – 5%, manifestã îngrijorarea de intensitate clinicã, adicã acea îngrijorare excesivã ºi dificil de controlat. Capacitatea de a se îngrijora apare la copil în strânsã legãturã cu dezvoltarea sa cognitivã, de obicei în jurul vârstei de 7-8 ani. Îngrijorarea este perceputã pozitiv ca o modalitate eficace de a face faþã anticipãrilor negative. Copilul cu anxietate de separare devine prin îngrijorãrile legate de teama de a fi singur sau abandonat, hipervigilent ºi „gata pentru orice”. Astfel, îngrijorarea are funcþia de a reduce ºi de a face faþã sentimentului de lipsã de control ºi impredictibilitate. În realitate însã, îngrijorarea este o formã de evitare a confruntãrii cu sentimentul de teamã ºi fricã. Îngrijorarea este întãritã negativ prin efectul de liniºtire sau scãdere a anxietãþii, ca urmare a evitãrii expunerii la situaþiile neplãcute, de separare. Distorsiunile cognitive ºi mecanismele de coping - Când copilul exagereazã pericolul! Tendinþa de a interpreta stimulii/situaþiile ambigue ca fiind ameninþãtoare este caracteristicã reacþiilor de anxietate. Catastrofizarea („ mã aºtept la ce este mai rãu”) apare în mod frecvent ca reacþie la un stimul ambiguu, cum ar fi faptul cã pãrintele întârzie; copilul poate sã interpreteze întârzierea ca semn al unei catastrofe („ sigur a avut un accident de maºinã”). Recunoaºterea anxietãþii de separare Copiii sunt mai puþin conºtienþi de gândurile ºi emoþiile lor, ceea ce face dificilã recunoaºterea anxietãþii; la fel pentru copiii mai mari ºi adolescenþi, evitarea cognitivã ºi emoþionalã reprezintã o barierã în identificarea anxietãþii de separare. O modalitate de recunoaºtere a anxietãþii de separare este monitorizarea zilnicã a îngrijorãrilor ºi comportamentelor de evitare sau/ºi siguranþã. Riscul perfecþionismului Copiii cu anxietate de separare sunt în mod special vulnerabili la greºealã ºi eºec. Flexibilizarea standardelor de performanþã este principalul obiectiv prin care copilul învaþã sã se adapteze diverselor contexte de performanþã. Învãþarea unor metode de autocontrol Autocontrolul cognitiv este o metodã de reducere a gândurilor anxiogene ºi creºtere a flexibilitãþii cognitive, prin învãþarea unor alternative sãnãtoase la gândurile ameninþãtoare. Sunt recunoscute ca fiind foarte utile strategiile „FEAR” ºi „STOP” din programul „Coping Cat” dezvoltat de Kendall.

46

„Nu te îngrijora! Totul o sã fie bine!” Acest mesaj des exprimat de cãtre pãrinþi este unul de reasigurare, care liniºteºte copilul pe termen scurt, dar menþine anxietatea pe termen lung. Mesajele de reasigurare nu identificã temerile copilului ºi nu îl învaþã cum sã facã faþã fricilor ºi îngrijorãrilor; în esenþã, mesajele de reasigurare nu reprezintã decât o formã de evitare. Ca ºi alternativã, este mai eficace ca un copil sã fie învãþat modalitãþi de rezolvare a temerilor/ îngrijorãrilor. Un exemplu de tehnicã cognitivã este utilizarea întrebãrii „Care sunt dovezile?”, prin care copilul învaþã sã identifice gândurile negative, de pericol ºi ameninþare ºi sã aplice metode de coping cognitiv.

Intervenþia adresatã pãrintelui Obiectivul esenþial în intervenþia asupra anxietãþii de separare a copilului vizeazã conºtientizarea ºi înþelegerea anxietãþii de cãtre mamã, simultan cu eliminarea învinovãþirii acesteia. Mesajul „Tu eºti de vinã!” este incorect ºi nu serveºte scopului terapiei. Este esenþial ca ambii pãrinþi sã formuleze acelaºi set de reguli ºi limite pentru a nu menþine anxietatea. În special în situaþii de divorþ apar probleme în formularea de limite din partea pãrintelui mai puþin implicat. Primele sesiuni în terapie vor clarifica convingerile despre anxietatea de separare ºi vor oferi informaþii corecte despre cauzele, factorii de menþinere ºi procedurile de tratament.

Informaþii despre fricã ºi despre anxietatea de separare: Frica este o emoþie normalã ºi foarte frecventã în rândul copiilor: • 90% dintre copiii cu vârste între 2 ºi 14 ani manifestã cel puþin o fricã