Sapun Final

8/12/2019 Sapun Final

http://slidepdf.com/reader/full/sapun-final 1/29

Săpunuri şi detergenţ i.

Proiect realizat de elevii: Balan Bianca

Luca Gean

Stan Cosmin

Vrabie Constantin

Liceul Teoretic “Miron Costin” Iaşi

Profesor coordonator: Dumitru Mariana



Cuprins• I.Sapunuri. ………………………..3

• Proprietati fizice…………………..4

• Parte hidrofilă şi hidrofobă……...6

• Metode de obţ inere………………7

• Hidroliza gr ăsimilor ……………….8

• Obţ inerea gr ăsimilor ………………9 • Neutralizarea acizilor graşi cu alcani.10

• Clasificarea săpunurilor ………….11

• Săpunurile de casă……………….14

• Metode de obţ inere……………….16

• Utilizări ale săpunurilor …………..17

II.Detergenti………………………..18 Partea hidrofilă şi hidrofobă……...19Clasificare ……………………………. 20Detergenti anionici………………………..21Detergenti neionici ……………………...22Detergenti cationici……………………….23 Detergenti biodegradabili……………….27 Utilizari……………………………………29



I.Săpunuri.Săpunurile sunt săruri cu diferite metale (sodiu, potasiu și altele) ale acizilor grași cu

cel puțin opt atomi de carbon în moleculă. Puterea de spălare se datorează faptuluică moleculele de săpun aderă cu ușurință atât la moleculele nepolare (de exempluulei și grăsimi) cât și la moleculele polare (de exemplu apă).



Proprietăţ i fizice.

• Săpunurile sunt substanțe biodegradabile obținute prin hidroliză bazică.Puterea de spălare este dată de natura acidului gras, de natura ionuluimetalic, cât și de concentrația în tenside. În apele dure (care conțin sărurisolubile de Ca și Mg), săpunurile de Na și K se transformă, parțial, în săruri

de Ca și Mg ale acizilor grași, greu solubile care micșorează capacitatea despălare.



Parte hidrofilă şi hidrofobă.

• Hidrofob=care respinge apa=>partea hidrofobă poate să pătrundă întrepicăturile foarte mici de gr ăsime sau să le înconjoare izolându-le,în timp cegrupa funcţ ională –COO,care constituie capul polar estehidrofilă(hidrofil=care iubeşte apa)şi r ămâne la suprafaţ a lor.

• Săpunul formează un ansamblu care este:printr-o parte a sa solubil în apa,şiprin alta se poate amesteca sau chiar este solubilă în gr ăsimi.În acestfel,apa cu săpun adună şi izolează gr ăsimile din apa şi de pe suporturilesolide murdare şi deci spală.

• Moleculele care au un caracter dublu şi pot fi hidrofobe şi hidrofile suntnumite surfactanţ i,pentru că acţ ionează la nivelul suprafeţ elor de contact iarsăpunul este un surfactant deoarece acţ ionează la nivelul suprafeţ ei caredesparte apa de gr ăsimi.



Metode de obţ inere.

• Săpunurile se pot obţ ine prin mai multeprocedee:

• 1)Hidroliza gr ăsimilor• 2) Prin acţ iunea NaOH sau Na2CO3 asupra

acizilor graşi obţ inuţ i prin hidroliza gr ăsimii

• 3)Neutralizarea acizilor graşi cu alcani



Hidroliza gr ăsimilor.

• Hidroliza poate avea loc în mediul acid sau mediul bazic în prezenţă de NaOH.



Neutralizarea acizilor graşi cu alcani.

• Gr ăsimile şi uleiurile sunt hidrolizate pentru a obţ ine acizigraşi şi glicerină. Acizii graşi se purifică prin distilare şi seneutralizează cu un alcan pentru a obţ ine săpun şi apă.

Când se foloseşte hidroxid de sodiu se formează săpun"tare", iar când se foloseşte hidroxid de potasiu seformează creme sau săpunuri lichide. Fabricareasăpunului în mod obişnuit se face prin încălzirea gr ăsimiiobţ inându-se o emulsie. După formarea săpunului ,viteza

de reacţ ie creşte brusc deoarece săpunul topit este unbun dizolvant pentru gr ăsime şi pentru hidroxidul desodiu. Produsul obţ inut conţ ine glicerina rezultată dinreacţ ia de saponificare şi apă.



Clasificarea săpunurilor

• Săpunurile se împart în trei categorii:• -săpunuri de sodiu, care sunt solide și solubile în apă;

• -săpunuri de potasiu, care sunt lichide și solubile în apă; • -săpunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt

solide și insolubile în apă.



Săpun de sodiu



Săpun depotasiu



Săpunurile de casă.

• Săpunurile de casă sunt f ăcute din cauzadeficitului financiar sau pentru că cele din

comer ţ nu sunt exact pe placul nostru.• Săpunurile de casă pot fi f ăcute după

placul fiecărei persoane în parte.



Săpun de casă



Metode de obţ inere• 1. La rece (cold process, CP) = este cea mai folosită metodă de obţ inere a săpunului

hand-made. Prin această metodă se obţ ine săpunul 100% natural. Aşa cum spune şidenumirea, tot procedeul de realizare a săpunului se realizează "la rece", adică f ăr ă sursă de căldur ă externă. Nu se fierbe nimic.

• 2. La cald (hot process, HP) = este metoda prin care amestecul format din sodă caustică, apă, uleiuri (animale sau vegetale) se fierbe. Are un avantaj faţă de metoda"la rece" deoarece, dacă alegem prima variantă, procesul de realizare a săpunuluidurează mai mult.

•

• 3. Topire şi turnare (melt&pour, MP) = este o metodă simplă deoarece nu se mai

lucrează cu soda caustica ,ci cu un săpun deja realizat, care se mărunţ eşte, se aduce în stare lichidă, topindu-se şi apoi i se adaugă uleiuri esenţ iale sau orice dorim pentrua-l face mai pe gustul nostru, după care se toarnă în formele dorite.



Utilizări ale săpunurilor.

• Datorită prezenței celor două părți net distincte în moleculă, săpunul areproprități tensioactive .Din acest motiv, săpunul are acțiune de spălare.

• Săpunurile de sodiu se folosesc ca agenți de spălare, iar săpunurile decalciu, mangan, aluminiu, bariu, se folosesc pentru prepararea unsorilor

consistente și a pastelor adezive.• Pe lângă aceste două întrebuinţări săpunurile sunt folosite pentru

îndepărtarea bacteriilor în propor ţ ii foarte mari dar şi pentru dezinfectarear ănilor.De aseamea unele săpunuri combat cu eficienţă problemeletenului(acnee).



II.Detergenţ i• Detergenții sunt produși

de sinteză, având o structurăasemănătoare cu cea asăpunurilor. De aceea, ei suntagenți de spălare și curățire,modificând tensiunea

superficială a apei de spălare.Se poate aprecia că detergențiiau o putere de spălaresuperioară săpunurilor.Frecvent ele includ elemente șicombinații chimice cu rol de

substanțe curățitoare activecum ar fi: tenside, acizi, baze și enzime, care ajută la îndepărtarea diferitelor forme demurdărie.



Partea hidrofilă şi hidrofobă.

• Partea hidrofilă poate fi asigurată de diferite tipuri de grupefuncţ ionale ionice sau neionice.

• Partea hidrofobă este constituită din catene care pot fialifatice:radicali alchil,R-,aromatice:radicali aril,Ar- sau mixte.



Clasificare.

• După structura lor, detergenții pot fi: – anionici;

– cationici; – neionici.



Detergenți anionici.

• Sunt folosiţ i în detergenţ ii pentru spălătorii şi detergenţ ii pentru spălareavaselor cu mâna. Ei se ionizează în soluţ ie, au proprietăţ i de cur ăţ ireexcelente, şi sunt foarte spumanţ i. Ex: săpunul, alcoolul etoxisulfat

• Aceştia sunt compuși cu catenă liniară de tip alchilic care conține 12-18

atomi de carbon în moleculă sau pot avea catenă aril-alchilică, cu 8-12 atomide carbon în moleculă, care are ca grupare polară o grupare sulfonică.

• Pot conţ ine:grupa funcţ ională acid sulfonic,-SO3H sub formă de sare şigrupa funcţ ională a unor esteri ai acidului sulfuric cu alcooli,numiţ i sulfaţ iacizi de alchil R-O-SO3H sub formă de sare de sodiu.



Detergenţ i neionici.

• Nu creează multă spumă, şi sunt folosiţ i în spălătorii şi în maşinile automatede spălat vase, şi ca ajutoare la clătire. Pentru că nu se oxidează, suntrezistenţ i la tăria apei şi cur ăţă bine majoritatea petelor. Cei mai folosiţ i sunthidroxieterii.

• Aceştia au formula generală R-O-(CH2-CH2-O)n-CH2OHNeavând sarcină electrică, aceşti detergenţ i pot fi folosiţ i cu uşurinţă atât înape dure căt şi în ape acide sau bazice.



Detergenţ i cationici.

• Sunt folosiţ i pentru a face fibrele mai moi şi mai delicate(gen Cocolino,Silan). Alte întrebuinţări sunt ca dezinfectanţ i pentru că coagulează proteinele din bacterii şi alte produse de igienizare şi cur ăţ are a casei.Compuşii cuaternali de amoniu sunt cei mai importanţ i cationi.

• Aceştia sunt compuși cu catenă liniară de tip alchilic, cu număr de atomi decarbon între 12 și 18, care are ca grupare polară o grupare cuaternară deamoniu.



Detergenţ i de vase



Detergenţ i pentru

cur ăţ area hainelor.



Detergenţ i pentru geamuri,pardoseli

etc.



Detergenţ i biodegradabili.

• Biodegradabilitatea reprezintă capacitatea detergențiloraflați în apele reziduale de a se descompune subacțiunea oxigenului și a microorganismelor. Majoritatea

detergenților de pe piață sunt compuși din substanțechimice rezistente la acțiunea factorilor biologici. Astfel,

în momentul în care acești detergenți intră în contact cuapa și mediul înconjur ător sunt foarte greu de eliminat și

pot crea probleme serioase pentru mediul acvatic.Deversate pe sol, reziduurile rezultate din fabricareadetergenților obișnuiți sunt antrenate de ploi, ajungând laadâncimi foarte mari, chiar și dincolo de pânza freatică.



• Pentru creșterea performanțelor detergenților, în compoziția acestora seadaugă nitriți și fosfați, care au ca efect reducerea durității apei. Ajunși înmediul acvatic, aceștia stimulează î nmulțirea algelor, ceea ce duce lascăderea conținutului de oxigen în apă, făcând imposibilă viața faunei

acvatice.• Mai mult de atât, cercetătorii au avertizat în mai multe rânduri că solurile agricole sunt tot mai infectate, pe lângă pesticide, cu sulfat dealchilbenzen, substanță întâlnită în detergenții anionici, cei mai bine vânduţ ila nivel mondial.

• Aceste probleme ar putea fi eliminate total dacă s-ar utiliza la scară largănumai detergenți biodegradabili. Detergenții biodegradabili conțin ingredienteactive care nu deteriorează suprafețele, se dizolvă ușor și nu sunt toxicepentru mediul inconjurator.



Utilizări.

• Ca materie primă pentru obținerea detergenților se folosesc substanțe deorigine petrochimică: arene, alchilarene, amine etc.

• Detergenții anionici și cationici prezintă un mare dezavantaj, acela că nusunt biodegradabili. Ajunși în apele reziduale, aceștia nu se descompun sub

influența microorganismelor din apă în substanțe nenocive. Așadar, acestedouă tipuri au acțiune poluantă puternică. Spre deosebire, cei neionici suntavantajoși pentru că sunt biodegradabili.

Sapun Final

Documents

Transcript of Sapun Final