S U M A R - Senat comuna.pdfNu am citat aici o listă de eroi atemporali ai idealului naţional. Nu...

1

27 martie 2018 – şedinţă comună

S U M A R

1. Alocuţiuni consacrate împlinirii a 100 de ani

de la Unirea Basarabiei cu România.

2.

2. Prezentarea Declaraţiei Parlamentului

României pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Ţara

Mamă, România, la 27 martie 1918. (Adoptată.)

26.

2

S T E N O G R A M A

Şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului

din ziua de 27 martie 2018

Şedinţa a început la ora 10,05.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat

Nicolae-Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de

domnul senator Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu,

preşedintele Senatului, asistaţi de domnul deputat Mircea-Gheorghe

Drăghici, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator

Gheorghe Baciu, secretar al Senatului.

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Se intonează Imnul naţional al României.

(Se intonează Imnul naţional „Deşteaptă-te, române!”.)

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte al Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu,

Domnule preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova,

Andrian Candu,

Doamnă prim-ministru al României, Viorica Dăncilă,

Domnule preşedinte Emil Constantinescu,

Domnule preşedinte Traian Băsescu,

Preafericirea Voastră,

Înalt Preasfinţia Voastră,

3

Distinşi membri ai Familiei Regale,

Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale,


Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi membri ai Parlamentului şi ai Guvernului Republicii

Moldova,

Domnule viceprim-ministru, Iurie Leancă,

Domnule avocat al poporului,

Domnule academician,

Doamnă primar general,

Domnule viceguvernator al Băncii Naţionale,

Stimaţi invitaţi,

De asemenea, vreau să salutăm delegaţia formată din

jurnaliştii români din comunităţile istorice, aflaţi astăzi aici. (Aplauze.)

Declar deschisă şedinţa comună solemnă a Camerei

Deputaţilor şi Senatului, dedicată împlinirii a 100 de ani de la Unirea

Basarabiei cu România, în cadrul căreia vom adopta Declaraţia pentru

celebrarea Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, România, la 27 martie

1918.

De asemenea, vreau să vă anunţ că domnul Klaus Werner

Iohannis, preşedintele României, ne-a transmis aseară un mesaj, cu

prilejul şedinţei solemne a Parlamentului României, pe care l-am

afişat pe paginile de Internet ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

În continuare, îl invit la tribună pe domnul Călin Popescu-

Tăriceanu, preşedintele Senatului.

4

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu (de

la tribună):

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,


Doamnă prim-ministru al României,

Domnilor foşti preşedinţi ai României,

Majestatea Voastră, Custode al Coroanei Române,

Doamnelor şi domnilor miniştri,


Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic,



Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Această şedinţă solemnă n-ar trebui să aibă pentru noi,

parlamentari români şi moldoveni deopotrivă, ca şi pentru toţi

cetăţenii români şi moldoveni, doar o însemnătate istorică, oricât de

monumentală ar fi aceasta. Să dovedim, cu ocazia acestei aniversări,

că semnificaţia politică a evenimentelor de acum un veac nu şi-a

pierdut caracterul actual şi nici capacitatea de a ne mobiliza voinţele.

Ideologia naţională a anilor ‘30 şi ‘40, resuscitată de naţional-

comunismul ultimelor două decenii ale regimului totalitar, ne-a învăţat

să privim Actul Unirii, pregătit cu mari sacrificii şi trudă, proclamat

de Sfatul Ţării de la Chişinău, pe 27 martie 1918, ca pe un episod

5

memorabil - şi din păcate reversibil - al procesului de înfăptuire a

idealului unităţii naţionale româneşti.

Desigur, Sfatul Ţării a constatat, simplu şi firesc, că poporul

moldovean era în fapt parte a poporului român şi că ţara care îşi căuta

destinul după destrămarea imperiului ţarist nu era altceva decât o parte

înstrăinată a Moldovei istorice. Această conştiinţă identitară a fost o

condiţie necesară, dar nu şi suficientă, a Unirii.

Revoluţia din februarie şi căderea autocraţiei erau trăite de

moldovenii de peste Prut ca o şansă istorică de a deveni în sfârşit

cetăţeni egali ai unei societăţi libere. Acum un veac, pe 27 martie, la

Chişinău, ca şi pe 1 decembrie, la Alba Iulia, idealul naţional era

inseparabil de viziunea democraţiei.

Dictaturile secolului al XX-lea ne-au dezobişnuit să asociem

Revoluţia naţională din 1918 cu revoluţia democratică care, de la

Petrograd până la Viena, prin Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, a

schimbat radical nu numai harta Europei, dar şi modul de a gândi al

tuturor europenilor. În ciuda refluxului democraţiei, care a început

pentru ei în 1938 şi s-a încheiat tocmai în 1989, românii de pe ambele

maluri ale Prutului nu au mai abandonat vreodată, chiar dacă nu i-au

putut da glas în public, viziunea unei societăţi democratice, în care

drepturile şi libertăţile civile şi politice nu sunt darul guvernelor, ci

aparţin în mod natural fiecărui cetăţean în parte şi tuturor împreună.

Printre aceste drepturi politice este şi acela de a trăi liber într-

o naţiune întreagă şi indivizibilă. Acest drept a fost proclamat, în

numele poporului dintre Prut, Marea Neagră, Nistru şi vechea graniţă

6

cu Austria, de Sfatul Ţării, la 28 martie 1918.

Sfatul Ţării nu a fost o adunare reprezentativă abstractă.

Membrii Adunării aveau chipuri şi nume. Se cuvine să rostim astăzi,

cu solemnitate şi recunoştinţă, câteva dintre numele deputaţilor care

au lucrat atunci pentru unire, care au redactat şi au adoptat Actul

Unirii: Vladimir de Herţa, Pantelimon Erhan, Ion Inculeţ, Pan

Halippa, Daniel Ciugureanu, Ion Buzdugan, Vladimir Cristi, Anton

Crihan şi mulţi alţii, dar, desigur, alături de ei şi nu în ultimul rând,

Constantin Stere.

Nu am citat aici o listă de eroi atemporali ai idealului

naţional. Nu am evocat supraoameni, ci oameni politici, unii dintre ei

cu o lungă carieră. În ochii noştri, ei poartă, astăzi, aura nemuririi.

Presa vremii însă nu i-a tratat cu o indulgenţă prea mare, în niciun caz

mai mare decât cea de care beneficiază politicienii zilelor noastre.

Câţiva au făcut chiar obiectul unor investigaţii ale instituţiilor de forţă

ale statului precomunist.

Ce au avut, aşadar, în plus faţă de noi, oamenii politici de azi,

de la Bucureşti şi de la Chişinău? Neîndoielnic, pasiunea pentru

democraţie, credinţa că naţiunea se cuvine să fie întregită, pentru că

este singurul trup cunoscut al democraţiei, unicul cadru constituţional

în care democraţia se poate manifesta prin instituţii şi proceduri care

să garanteze drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.

Doamnelor şi domnilor,

Evenimentul de acum un secol ne oferă, aşadar, o lecţie la

care trebuie să reflectăm cu mare atenţie. Revoluţia democratică a

7

făcut România „întreagă şi mare”, în vreme ce totalitarismul a

fragmentat din nou România. Când democraţia este abandonată sau

abuzată, naţiunea devine divizibilă şi fragilă. Această lecţie rămâne

valabilă şi astăzi.

Ca români, am învăţat, începând din 1940, că nu litera

tratatelor, alianţele internaţionale şi forţa armelor păzesc naţiunea, dar

pare că nu am înţeles încă pe deplin că singura pavăză a naţiunii este

calitatea democraţiei pe care este capabilă să o pună în operă.

Cel mai eficient şi, paradoxal, cel mai puţin costisitor program de

înzestrare a unei naţiuni este cel care înarmează fiecare cetăţean cu

drepturi şi libertăţi inalienabile, care îl echipează cu cele mai puternice

garanţii constituţionale şi procedurale în faţa abuzurilor statului.

Pentru că cetăţenii abuzaţi de instituţiile propriului stat nu vor fi

predispuşi, orice ar spune ideologiile naţionaliste şi miturile patriotice,

să reziste agresiunii unui stat străin. Trăind sub dictatură în 1940,

românii nu au avut forţa morală să refuze ultimatumul sovietic şi

dictatul nazist. Au deplâns frângerea naţiunii, dar nu i s-au opus.


Vă propun, sub inspiraţia evenimentelor de acum un secol din

Basarabia, să încercăm să aprindem în noi înşine pasiunea pentru

democraţia care i-a animat pe iluştrii noştri înaintaşi de la Chişinău şi

să nu ne amăgim. Hotarul de pe Prut nu va dispărea datorită talentului

nostru diplomatic sau ştiinţei noastre de a negocia tratate şi acorduri

internaţionale. Nu-l vor şterge nici poeziile, cântecele sau declaraţiile

patriotice.

8

După exemplul anului 1918, doar vrerea Parlamentelor de la

Bucureşti şi Chişinău, exprimând voinţa poporului român din

România şi din Moldova, va putea reface ceea ce a făcut Sfatul Ţării

cu un veac în urmă şi a desfăcut hotărârea arbitrară a marilor puteri

totalitare în 1940.

Nădăjduiesc, aşadar, că vom găsi curajul, aici la Bucureşti, ca

şi la Chişinău, de a lua o asemenea decizie. Numai lipsa de încredere

în propria noastră capacitate de a construi împreună o naţiune

democratică, liberă şi indivizibilă, ne poate împiedica să ne punem şi

noi semnăturile pe un Act al Unirii!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

(Revine la prezidiu.)

În continuare, va avea cuvântul preşedintele Camerei

Deputaţilor, domnul Liviu Dragnea.

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea (de la tribună):

Dragi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Avem astăzi, în Parlament, o Românie mai mare. Şi aceasta

pentru că sunt prezenţi aici, cu noi, şi reprezentanţii românilor de

peste Prut, pe care vreau să-i salutăm şi să-i primim aşa cum se

cuvine. (Aplauze.)

Văd în asta un semn de revenire la sine a noastră, a

românilor, căci toţi românii, absolut toţi românii au dreptul de a avea

reprezentanţi în Parlamentul României. Astăzi sunt mai mulţi români

reprezentaţi în Parlamentul României. Sigur, sunt unii care cred că

9

România există doar de ieri. Sau care cred că România există doar de

la 1918. Este adevărat, în 1918, după un război crunt, teritoriile

istorice româneşti s-au integrat într-un singur stat, România. Dar

România nu s-a născut atunci. Am văzut că în ultimii 28 de ani, în

numele unui aşa-zis adevăr, care ar fi urmărit să dea la o parte

naţionalismul propagandei comuniste, unii vor să ne convingă că noi

ne-am născut ieri sau că nu am făcut nimic de-a lungul istoriei, iar

Unirea, Marea Unire a fost un eveniment cu totul întâmplător şi

neverosimil, că românii din Transilvania, din Basarabia, din Bucovina

nici nu au vrut de fapt să se unească cu vechiul Regat.

Dar, în numele adevărului istoric, ar trebui să-i întrebăm

despre toate acestea nu pe cei care astăzi promovează asemenea idei,

crezând că sunt speciali, ar trebui să-i întrebăm despre România şi

despre istoria ei, despre Unirea românilor într-un singur stat, pe

paşoptişti, pe junimişti, pe Nicolae Bălcescu, pe Alecu Russo, pe

Alexandru Ioan Cuza, pe Ionel Brătianu, pe Regele Carol I, pe Regele

Ferdinand, pe Maiorescu, pe Eminescu şi pe alţii.

Şi vă propun să-i întrebăm. Domnilor, aţi vrut sau n-aţi vrut

să aduceţi neamul românesc într-un singur stat? Pentru că unii nu îşi

mai aduc aminte. Unii nu mai vor să ştie.

Dar noi credem altceva astăzi. Şi eu cred – şi Slavă Domnului

nu sunt singurul – că Unirea de la 1918 a fost un ideal românesc

legitim, şi nu un obiectiv conjunctural, o şansă nesperată. A fost un

ideal dorit de români sute de ani şi realizat pe câmpul de luptă şi la

masa tratativelor. A fost un ideal realizat pe front de ţăranii români, şi

10

în saloanele negocierilor de marii noştri politicieni. Dacă acesta nu

este un adevăr istoric, noi de ce mai suntem azi, aici?

Cum vrem să credem noi în viitorul nostru, dacă suntem

învăţaţi să nu credem în trecutul nostru? Şi cine ne bagă în ureche

otrava autodesconsiderării? Cei care ne iubesc ţara? Cei care mor de

grija noastră? Nici vorbă! Sunt aceiaşi care nu vor ca România să-şi

găsească liniştea. Propagandă, vor spune unii! Naţionalism, vor spune

alţii! Şi vă întreb, Mausoleul de la Mărăşeşti este naţionalism?

Românii morţi şi îngropaţi acolo de cineva care i-a cinstit cu adevărat,

înseamnă propagandă naţionalistă?

Dar ce spun eu? Unii au şi uitat că acest Mausoleu mai există.

Au uitat pur şi simplu că acest loc de cinstire a eroilor neamului

există. Unii cred, probabil, că este vreo hardughie făcută de

Ceauşescu. Sunt oameni care au murit pentru această ţară, pentru că

pur şi simplu o iubeau!

Dragi colegi,

Conştiinţa naţională este o forţă în istorie şi ea poate modifica

fundamental contextul, poate schimba graniţele, poate dărâma imperii

şi poate mişca evenimente la scară mare. Aceasta este una dintre

lecţiile transmise nouă de generaţia de la 1918. Această generaţie a

avut deplina conştiinţă, nu doar legată de identitatea românească, ci şi

de posibilitatea acţiunii în istorie. A fost o generaţie pragmatică, în

sensul cel mai pur al cuvântului, o generaţie care a crezut în acţiune şi

în voinţă. Este generaţia de la care noi, cei de astăzi, avem de învăţat.

11

Ion Brătianu, mergând la Paris, declara: „Vrem să fim stăpâni

în casa noastră”. Cred că aici avem expresia cea mai limpede a voinţei

românilor, în anul 1918.

Vreau să rostesc şi eu, de la această tribună, numele unor

români basarabeni care au militat pentru unire cu toată tăria, oameni

care au sprijinit formarea şi consolidarea statului naţional atât prin

activitatea lor, înainte, cât şi după Marea Unire – Pantelimon Halippa,

Ştefan Ciobanu, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu, Constantin Popovici,

Vasile Stroescu, Constantin Stere. Lor şi multor altora ca ei le datorăm

transpunerea în realitate a ideii naţionale!

Generaţia Unirii ne-a lăsat moştenire o construcţie solidă, un

stat naţional cu instituţii viguroase. Prin Legea administraţiei, prin

Legile electorale, dar mai ales prin Legea educaţiei Unirea a fost

desăvârşită, iar cele trei provincii istorice au fost integrate cu adevărat

în structura naţională. Doar două decenii i-au luat României Mari să

devină în mod efectiv un stat coerent şi o naţiune puternică. Este un

timp record. La fel de importantă, consolidarea statului naţional a fost

un succes şi a rezistat vremurilor.

Ce s-a întâmplat cu mulţi dintre cei care au făcut Unirea? Au

fost şi ei cinstiţi cum se cuvine? Sau nu mai ştim, sau am uitat, sau nu

ne mai interesează... Şi în acest context, voi propune Biroului

permanent ca această sală să se numească Sala „Vasile Stroescu”.

Vasile Stroescu a fost primul preşedinte al Parlamentului

reunificat al României Mari. (Aplauze.)

12

După cum ştim, ştergerea graniţelor dintre România şi

Basarabia a fost de scurtă durată, acestea fiind reintroduse prin Pactul

semnat de Rusia stalinistă şi Germania nazistă. A fost nu numai

comunism, a fost şi fascism. Reprezentanţi de marcă ai acestei

generaţii şi-au găsit sfârşitul în Lagărul comunist de la Sighet.

Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu sunt victimele

represiunii comuniste din anii ’50. Iuliu Maniu, aliatul politic al

Partidului Ţărănesc din Barasabia şi al românilor basarabeni, a murit

încarcerat la Sighet. Tocmai aceşti mari oameni au fost victimele

comunismului. Şi aceasta a fost una dintre feţele urâte ale

comunismului, distrugerea conştiinţelor naţiunii.

La 100 de ani de la Marea Unire, este datoria noastră să nu

uităm destinul tragic al generaţiei unioniste şi să cunoaştem

dimensiunea sacrificiului ei. Este datoria noastră să nu uităm aceste

crime şi pe cei care le-au comandat şi să nu uităm că rezistenţa în faţa

opresiunii este forma cea mai înaltă a conştiinţei naţionale!

Dragi colegi,

În legătură cu Declaraţia pe care o vom adopta astăzi. Am

lucrat aseară cu câţiva colegi, cărora le mulţumesc – domnul Călin

Popescu-Tăriceanu, domnul Ben-Oni Ardelean de la PNL, domnul

Tomac de la PMP, colegul nostru Cristian Dumitrescu şi alţi colegi.

Au fost discuţii serioase. Unii colegi spuneau despre această

Declaraţie că este prea tare, alţii că este prea moale. Eu le mulţumesc

tuturor şi membrilor din Comisiile pentru politică externă, pentru că

au acceptat această formă.

13

Dar aş vrea să citesc un paragraf care până la urmă nu a mai

fost introdus în această Declaraţie, şi anume art. 8 din Actul Final de

la Helsinki – „Toate popoarele au mereu dreptul, în deplină libertate,

să-şi hotărască când şi dacă doresc statutul politic intern şi extern, fără

ingerinţe exterioare, şi să-şi urmărească, după propria voie,

dezvoltarea politică, economică, socială şi culturală”. Pe baza acestui

articol 8 de la Helsinki s-a reunificat Germania.

Dragii mei colegi,

Domnule preşedinte Candu,

Domnule vicepremier, Iurie Leancă,

Chiar nu avem atâta curaj să spunem clar ce vrem?

Şi, ca să nu existe echivoc, eu vă spun deschis, simplu şi

explicit, eu vreau să ne unim cu Moldova! (Aplauze.)

Vreau să fim împreună în Europa, dar ca o singură naţiune!

România a fost puternică atunci când a fost unită! Şi va fi

unită! Şi va fi puternică! Acesta este idealul nostru. Acesta este idealul

acela de a ne afirma în istorie ca o naţiune unită, liberă şi prosperă, în

care toţi cetăţenii ei să se simtă liberi, să se simtă mândri şi să aibă o

viaţă mai bună.

La mulţi ani, România! (Aplauze.)

(Revine la prezidiu.)

Îl invit acum la tribună pe domnul Andrian Candu,

preşedintele Parlamentului din Republica Moldova. (Aplauze.)

Domnul Andrian Candu (preşedintele Parlamentului

Republicii Moldova):

14

Stimate domnule preşedinte al Senatului,


Doamnă prim-ministru,

Alteţa Voastră Regală, Custodele Coroanei Române,

Preafericirea voastră,

Domnilor foşti preşedinţi ai României,



Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Onorată asistenţă,

Permiteţi-mi să vă salut călduros, atât în numele meu

personal, cât şi în numele Parlamentului Republicii Moldova.

Ţinem să vă mulţumim, domnilor preşedinţi ai Senatului şi

Camerei Deputaţilor, pentru invitaţia de a fi astăzi aici, la Bucureşti, şi

pentru căldura cu care suntem primiţi.

De asemenea, vă mulţumesc pentru onoarea de a mă adresa

cu această ocazie deosebită, membrilor ambelor Camere ale

Parlamentului României.

Suntem aici pentru a evoca un eveniment istoric, pe care

trebuie să îl tratăm aşa cum a fost, cu mult respect şi cu demnitate. A

fost un act curajos al înaintaşilor noştri, prin care membrii

Parlamentului democratic de atunci, ai Sfatului Ţării, au votat, pe 27

martie 1918, Unirea Basarabiei cu România.

Reputatul publicist şi ziarist din Moldova, Constantin

Tănase, un promotor aprig al românismului, menţiona în unul dintre

15

articolele sale că noi, cei din Moldova, şi nu doar, avem datoria să

scoatem din anonimat pe cei din Sfatul Ţării, care au înfăptuit acest

Act, să îi readucem printre noi. Şi acesta ar fi un gest de respect nu

numai faţă de memoria acestor eroi ai neamului nostru, dar şi faţă de

noi înşine, faţă de viitorul nostru şi faţă de cei care vor veni după noi.

86 sunt cei care au avut curajul şi au votat Actul Unirii,

printre care – unii dintre ei au fost menţionaţi deja – Pantelimon

Halippa, Ion Inculeţ, Vasile Lascu, Ion Pelivan, Elena Alistar-

Romanescu, preotul Alexandu Baltaga, Constantin Stere şi alţii.

Unirea din 27 martie 1918 s-a produs într-un context dificil şi

reîntregirea a durat doar 22 de ani. Este adevărat că, datorită acestui Act

istoric, basarabenii au evitat foametea şi deportările din anii ’30, dar am

plătit cu vârf şi îndesat în anii ’40, când a fost anexată din nou

Basarabia, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov.

Nu voi da apreciere contextului istoric de atunci, pentru că

avem o experienţă nefastă de decenii, când istoria ne-a fost scrisă şi

rescrisă pentru a fi comodă şi ajustabilă celor care ne-au condus.

Îl voi cita însă pe marele Eminescu, care s-a expus după

prima anexare a Basarabiei, în 1812, şi care spunea: ”Nu voim s-

auzim de niciun aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata

în numele nostru, căci n-am însărcinat-o nici noi cu aceasta, nici

puterile europene”.

La 100 de ani de la Actul Unirii din 1918, spre mare regret,

avem de-a face, iarăşi, cu dorinţa unora de a decide în locul nostru

cum trebuie să trăim şi încotro să ne îndreptăm. Prin diverse metode,

16

directe şi indirecte, prin ustensile moderne ale războiului hibrid şi ale

propagandei sofisticate, se încearcă să se arate cetăţenilor noştri că

locul lor nu este în marea familie europeană, ci altundeva. Presiunile

economice şi politice din afară urmăresc distorsionarea valorilor

româneşti şi europene, iar războiul propagandistic la care mă refer,

sponsorizat moral, ideologic şi financiar, subminează declaraţiile de

suveranitate şi de independenţă ale Republicii Moldova şi urmăresc

revenirea în spaţiul geopolitic rusesc.

Inocularea ideii de apartenenţă la un spaţiu valoric străin

nouă, departe de cel european, cu alimentarea nostalgiilor,

nejustificate pe fondul crizelor politice şi economice pe care le-am

avut, de care ne facem vinovaţi şi noi, politicienii, este cu atât mai gravă

cu cât arhitectura securităţii din regiunea în care ne aflăm este tot mai

fragilă.

Onorată audienţă,

Temelia relaţiilor absolut speciale dintre România şi

Republica Moldova se bazează pe comuniunea de limbă, istorie,

civilizaţie şi cultură. Acestea au semnificaţii emoţionale profunde.

Astăzi, în pofida provocărilor timpului, suntem angajaţi într-

un proces amplu de modernizare şi democratizare, un proces dificil de

reforme, un proces în care mai plătim încă poliţe pentru erori politice

şi inconsecvenţă, dar vreau să fiţi absolut siguri că Republica Moldova

are nevoie de o Românie puternică.

Nu trebuie să ne fixăm pe divergenţe de perspective şi opinii.

17

Ceea ce este absolut vital pentru palma de pământ care se

numeşte Moldova, ţine de consensul pe care ne dorim să-l avem din

partea clasei politice româneşti cu privire la caracterul privilegiat al

relaţiilor noastre şi susţinerea integrării europene, ca unica opţiune de

civilizaţie şi dezvoltare.

Acesta ar trebui să fie un efort de echipă, depus în mod

deschis şi transparent alături de partenerii României din Uniunea

Europeană, Statele Unite ale Americii şi alte state cu viziuni similare.

Numai aşa putem să ne consolidăm şi să asigurăm prosperitate

cetăţenilor Republicii Moldova.

România trebuie să rămână cel mai fidel, solid şi onest

partener al Chişinăului pe traseul său european. Nu mai avem timp să

batem pasul pe loc, să ratăm ocazii, să ne pierdem în polemici sterile,

pentru că, cu cât societatea noastră este mai divizată, cu atât ne lipsim

mai mult de şansa şi perspectivele unei modernizări mai rapide.

Dragi colegi,

De multe ori relaţia moldo-română - cea oficială, nu între

oameni - a făcut ca, ceea ce ar fi trebuit să ne apropie, ne-a îndepărtat,

ceea ce nu ar fi trebuit să fie.

Au existat prejudecăţi şi clişee, atât la Chişinău, cât şi la

Bucureşti. Însă mă bucur enorm că acum, astăzi, avem o relaţie

firească, matură şi caldă, bazându-se pe valori şi interese comune.

Avem o colaborare bilaterală temeinică, pe toate

dimensiunile, în spiritul Declaraţiei comune privind instituirea unui

18

parteneriat strategic pentru integrarea europeană a Republicii

Moldova.

Podurile de flori au deschis calea, dar noi ne dorim şi poduri

de piatră, ne dorim o autostradă, o cale ferată care ar uni rapid şi

comod Chişinăul cu Bucureştiul, avem multe altele care îşi aşteaptă

rândul.

Am lansat proiecte ambiţioase în domeniul energetic, al

transporturilor şi al mediului, dar suntem abia la început de cale.

Conducta de gaz Iaşi-Chişinău, proiecte de interconectare a

Republicii Moldova la reţele electrice europene, proiectele de energie

regenerabilă, toate deschid noi oportunităţi de cooperare şi asigură

independenţa Republicii Moldova faţă de Rusia.

Venirea Transgaz-ului în sectorul energetic este vitală pentru

securitatea energetică a Republicii Moldova şi este una dintre cele mai

mari investiţii economice ale unei companii din România.

Evident că putem şi trebuie să facem mult mai mult. România

a devenit prima piaţă de desfacere pentru produsele moldoveneşti.

Sunt în creştere investiţiile româneşti în Republica Moldova.

Sunt multe proiecte, a căror activitate benefică este resimţită astăzi de

către cetăţenii Republicii Moldova.

Primul, care este poate fără valenţe economice, dar extrem de

important, este finanţarea reconstrucţiei grădiniţelor din satele şi

oraşele noastre sau cele implementate de Institutul Cultural Român,

extensiunile universităţilor din România, bursele, care deja de două

decenii oferă tinerilor posibilitatea de a face carte în liceele şi

19

universităţile din România. Şi eu sunt unul dintre ei. Şi mă bucur şi

sunt mândru că am făcut printre primii liceul şi facultatea la Cluj-

Napoca.

Dincolo de trecut, noi, cetăţenii Republicii Moldova, avem

nişte realităţi, unele dureroase. Am înfruntat în aceşti 27 de ani mai

multe încercări, am trecut printr-un război pe Nistru şi astăzi nu putem

controla întreaga ţară, pentru că suntem divizaţi şi mai avem şi armată

străină.

Am avut perioade de declin, în timp ce sute de mii de

concetăţeni, obosiţi de aşteptări, au plecat în căutarea unei vieţi mai

bune.

De aceea, am zis şi vreau să repet: nu putem schimba

parcursul istoric şi nu putem şterge cu buretele ceea ce ne-am fi dorit,

poate, să fie altfel. Dar putem construi împreună poduri, drumuri şi

afaceri, putem demola graniţele spirituale prin limba română, ca

fundament de coeziune între noi.

Aron Pumnul zicea: „Limba românească este cel mai sfânt şi

mai preţios odor al naţiei române, pentru că este sufletul ei. Până când

se va vorbi limba românească, până atunci va trăi şi naţia română; iar

stingându-se limba, se stinge şi naţia însăşi”.


Vreau să vă îndemn să ne vizitaţi cât mai des, pentru a

cunoaşte cât mai bine realităţile noastre, pentru a ne cunoaşte cât mai

bine unii pe alţii. Astăzi, când au loc evenimente tulburătoare în

20

spaţiul existenţei noastre şi în imediata vecinătate, este un prilej foarte

bun să ne amintim de versurile marelui Dumitru Matcovschi:

„Trecută prin foc şi prin sabie,

Furată, trădată mereu,

Eşti floare de dor, Basarabie,

Eşti lacrima neamului meu”.



Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O invit la tribună pe doamna Viorica Dăncilă, premierul

României.

Doamna Vasilica-Viorica Dăncilă (prim-ministrul

Guvernului României):

Domnule Andrian Candu, preşedinte al Parlamentului

Republicii Moldova,

Domnule Liviu Dragnea, preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule Călin-Popescu Tăriceanu, preşedinte al Senatului,

Majestatea Voastră Margareta, Custodele Coroanei,

Preafericirea Voastră Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii

Ortodoxe Române,

Înalt Preasfinţia Voastră Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit

de Bucureşti,

Stimaţi foşti preşedinţi ai României,


21

Domnule avocat al poporului,


Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic.

Stimate colege şi colegi deputaţi şi senatori,

Stimate colege şi colegi miniştri,

Stimaţi invitaţi,

Sunt onorată să particip la această şedinţă solemnă, o

iniţiativă salutară a Parlamentului, de a sărbători 100 de ani de la unul

dintre cele mai importante momente ale istoriei naţionale. La 27

martie 1918 reprezentanţii poporului din Basarabia, reuniţi în Sfatul

Ţării, adoptau actul Unirii Basarabiei cu România.

Importanţa simbolică a Actului Unirii Basarabiei cu

România, alături de Actele de Unire ale Bucovinei şi Transilvaniei,

constă în faptul că populaţia acestor teritorii româneşti, prin

reprezentanţii săi aleşi, a decis în mod democratic unirea cu ţara.

Înaintaşii noştri au ştiut să utilizeze cu înţelepciune

oportunitatea istorică ce li se oferea şi să pună piatră de temelie a unui

viitor mai bun pentru copiii lor, iar istoria le-a dat dreptate.

Azi, 100 de ani mai târziu, avem toate motivele să fim la fel

de încrezători cum erau ei, că viitorul nostru va fi unul strălucit, atâta

timp cât la baza lui vor sta valorile democratice care permit

dezvoltarea unei societăţi sănătoase.

Eu cred cu putere că viitorul nostru va fi din nou unul comun,

că ne vom reuni curând în sânul familiei europene, onorând astfel

lupta strămoşilor noştri bărbaţi, dar să nu uităm, şi femei.

22

Ca primă femeie prim-ministru a României, vreau să evoc şi

să onorez astăzi numele singurei femei prezente în Sfatul Ţării, Elena

Alistar-Romanescu, preşedinta Ligii Femeilor Moldovene din

Basarabia care, cu ardoare şi devotament, a contribuit la atingerea

idealurilor românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

„Neştearsă va rămâne în memoria mea această zi sfântă!”,

spunea Elena Alistar-Romanescu despre prima zi în care s-au reunit în

Sfatul Ţării.

Neşterse ar trebui să rămână în memoria noastră actele

glorioase ale predecesorilor noştri!


Momentul Centenarului este atât un prilej de onorare a

trecutului, cât şi unul de reflecţie privind viitorul României, stat

profund ataşat valorilor şi principiilor europene şi euroatlantice.

Rădăcinile comune, valorile culturale şi spirituale care ne

unesc, fundamentează relaţia privilegiată dintre Bucureşti şi Chişinău.

Am învăţat de la generaţia unirii lecţia faptelor şi a gesturilor

întemeietoare. Cuvintele ne unesc, faptele fac mai trainică unirea. Vă

asigur că România a fost şi va fi întotdeauna alături de Republica

Moldova!

Ca prim-ministru, acord o atenţie specială relaţiei cu

Republica Moldova, iar printre primele vizite externe pe care le-am

făcut în această calitate a fost vizita la Chişinău, exact cu o lună în

urmă.

23

Am transmis atunci – subliniez din nou şi acum – susţinerea

fermă şi consecventă a parcursului european al Republicii Moldova,

din convingerea că locul său este în familia statelor europene.

Relaţia noastră este una solidă. Dorim să concretizăm cât mai

multe proiecte comune, care să aducă beneficii şi o viaţă mai bună

cetăţenilor din Republica Moldova. Am în vedere aici sprijinul din

domeniul sănătăţii, al educaţiei, al tehnologiei informaţiei şi

comunicaţiilor. Susţinem conectarea Republicii Moldova la Europa,

fie că ne referim la conectarea strategică, fie că vorbim de

interconectarea la nivelul infrastructurii.

Sprijinim, totodată, reformele instituţionale iniţiate de

autorităţile de la Chişinău, esenţiale şi din perspectiva parcursului

european al Republicii Moldova.

Viitoarea şedinţă comună a guvernelor noastre, care va avea

loc în acest an la Chişinău, va întări colaborarea pe care o avem.

Stimată audienţă,

Dragi români,

Guvernul pe care-l conduc are toată deschiderea să ofere

susţinere colegilor de la Chişinău.

Experienţa de 11 ani a României în Uniunea Europeană,

precum şi perioada de pregătire pentru aderare, sperăm să contribuie la

facilitarea şi scurtarea drumului Republicii Moldova spre statutul de

membru în construcţia europeană.

Susţinem aplicarea Acordului de Asociere U.E. – Republica

Moldova şi considerăm că semnarea acestui acord a consfinţit intrarea

24

Republicii Moldova pe un traseu clar, ireversibil, de apropiere de

Uniunea Europeană. Este răspunsul nostru comun la aşteptările

cetăţenilor din Republica Moldova legate de siguranţă, prosperitate şi

consolidare a democraţiei.

Guvernul pe care-l conduc este ferm angajat să aducă cât mai

aproape momentul în care România şi Republica Moldova vor avea un

viitor comun în Uniunea Europeană.

Republica Moldova este şi va rămâne o prioritate pentru

Guvernul României!



Urmează mesajul Majestăţii Sale Margareta, Custodele

Coroanei.

Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române şi

Şeful Casei Regale a României:

Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor,


Doamnă prim-ministru a României,

Domnule viceprim-ministru al Republicii Moldova,

Excelenţele Voastre,


Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

25

Să ne aducem aminte astăzi de personalităţile din Sfatul Ţării

şi de bravii noştri soldaţi care au luptat pentru unirea noastră în anul

1918.

Să ne aducem aminte de oamenii noştri politici care,

indiferent de doctrina lor, au consolidat procesul unirii.

Să ne aducem aminte de Regele Ferdinand şi de Regina

Maria, care niciodată nu şi-au pierdut convingerea că România va fi

victorioasă în război şi unită în timp de pace.

Contribuţia Casei Regale la integrarea europeană a Republicii

Moldova a început acum 100 de ani, în Basarabia străbunicilor mei,

Ferdinand şi Maria.

În vremea Regelui Întregitor a avut loc o profundă reformă

agrară. Au fost organizate modern educaţia şi justiţia. Au fost aduse la

standarde europene serviciul poştal, sistemul de măsuri şi greutăţi,

sănătatea, comerţul şi organizarea statistică. Au fost, de asemenea,

fondate numeroase temple ale culturii.

Unul din simbolurile unităţii de neam a fost tatăl meu. Născut

la trei ani după Marea Unire, Regele Mihai a reprezentat, timp de

aproape un secol, speranţa, demnitatea şi continuitatea, de ambele

părţi ale Prutului.

Astăzi, datoria de a-i sprijini pe fraţii noştri din afara

frontierelor României nu trebuie să cunoască limite, nici condiţionări.

La 100 de ani de la Marea Unire, după tragedii greu de

descris în cuvinte, Coroana Română continuă să sprijine aspiraţiile

europene ale Republicii Moldova.

26

Ultimii ani au dovedit că familia regală participă profund şi

durabil la integrarea ţării în familia europeană a naţiunilor.

Afecţiunea şi respectul de care Casa Regală se bucură în ţara

soră este cel mai frumos dar pe care îl putem primi acum, la ceas de

sărbătoare, împreună.

Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:


În continuare, îl invit la tribună pe domnul Liviu Dragnea,

preşedintele Camerei Deputaţilor, pentru prezentarea Declaraţiei

Parlamentului pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă,

România, la 27 martie 1918, pe care o vom supune votului la finalul

intervenţiilor reprezentanţilor grupurilor parlamentare.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea (de la tribună):

Vă mulţumesc.

În temeiul prevederilor art. 13 pct. 23 din Regulamentul

activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Parlamentul

României adoptă prezenta Declaraţie pentru celebrarea unirii

Basarabiei cu Ţara Mamă, România, la 27 martie 1918.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, în calitate de organism

suprem legislativ reprezentativ al Basarabiei, din care făceau parte

reprezentanţi ai populaţiei române majoritare şi ai minorităţilor etnice,

constituit în concordanţă cu normele democratice ale timpului, în

27

condiţiile disoluţiei Imperiului ţarist şi ale desfăşurării Primului

Război Mondial, a dat expresie dorinţei colective de unitate prin

adoptarea Actului Unirii.

Textul Actului Unirii, votat de Statul Ţării la 27 martie 1918,

cuprindea într-un singur paragraf sufletul şi năzuinţele de unire ale

basarabenilor.

„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară:

Republica Democratică Moldovenească Basarabia în hotarele ei dintre

Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă

de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în

puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că

noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru

totdeauna se uneşte cu mama sa România. Trăiască unirea Basarabiei

cu România de-a pururi şi totdeauna!”.

Această decizie a fost recunoscută prin Tratatul de Pace de la

Paris din 28 octombrie 1920 şi a rămas în memoria colectivă ca o

pagină luminoasă de istorie modernă, scrisă de fiii Basarabiei care s-

au dedicat spiritului naţional, ca moment istoric de mare importanţă

pentru poporul român de pe cele două maluri ale Prutului.

Prin revenirea Basarabiei la Ţara Mamă, România, s-a

înlăturat nedreptatea istorică de la 1812, când, prin Tratatul de la

Bucureşti dintre Imperiul Otoman şi Rusia ţaristă, partea situată la

răsărit de Prut a Principatului Moldovei a intrat în componenţa

Imperiului Rusiei, formând gubernia Basarabiei.

28

Timp de 22 de ani, până la raptul teritorial impus de Uniunea

Sovietică ca urmare a înţelegerilor secrete dintre Stalin şi Hitler,

cunoscut ca „Pactul Ribbentrop-Molotov”, semnat la 28 septembrie

1939, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de

tragediile colectivizării şi ale Gulagului, iar pe cetăţenii români de

pericolul pierderii identităţii naţionale.

Parlamentul României are datoria istorică să aducă un

omagiu plin de recunoştinţă înaintaşilor politici, la 100 de ani de la

declararea Unirii Basarabiei cu România.

Prin organizarea unei şedinţe solemne a Camerelor reunite, în

prezenţa unei delegaţii a Parlamentului şi a Guvernului Republicii

Moldova, venită de la Chişinău pentru acest eveniment, sărbătorim

Actul Unirii votat de Sfatul Ţării la 27 martie 1918 şi celebrăm

momentul în care elitele politice din Basarabia şi din Regat au dat curs

năzuinţelor naţionale.

Considerăm, astăzi, drept o misiune de onoare a actualei şi

viitoarelor generaţii din stânga şi dreapta Prutului să cinstească cu

pioşenie memoria generaţiei de la 1918, care a lucrat la construirea

României Mari.

Astfel, având în vedere că:

- Parlamentul României a condamnat, într-o declaraţie

adoptată la 24 iunie 1991, Pactul Ribbentrop-Molotov „ca fiind ab

initio nul şi neavenit”;

- la 31 august 1989, Consiliul Suprem al Republicii Moldova

a declarat limba română ca limbă oficială a statului şi a repus în

29

drepturi alfabetul latin, interzis de Guvernul sovietic în timpul

ocupaţiei, ca alfabet al limbii române scrise;

- la 10 martie 1990, locuitorii Republicii Moldova au putut

vota, în alegeri libere şi corecte, deputaţi pentru Consiliul Suprem;

- la 27 aprilie 1990, Consiliul Suprem al Republicii Moldova

a reinstaurat steagul românesc ca însemn oficial al statului;

- la 23 iunie 1990, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a

declarat Republica Moldova drept stat suveran;

- la 1 ianuarie 2007, România a devenit membru al Uniunii

Europene, iar la 27 iunie 2014 Republica Moldova a semnat Acordul

de Asociere cu Uniunea Europeană.

Parlamentul României, constituit în şedinţa solemnă la

împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria

Mamă, astăzi, 27 martie 2018:

- consideră ca fiind pe deplin legitimă dorinţa acelor cetăţeni

ai Republicii Moldova care susţin unificarea celor două state, ca o

continuare firească în procesul de dezvoltare şi afirmare a naţiunii

române, şi subliniem că acest act depinde de voinţa acestora,

- şi declară că România şi cetăţenii ei sunt şi vor fi

întotdeauna pregătiţi să vină în întâmpinarea oricărei manifestări

organice de reunificare din partea cetăţenilor Republicii Moldova, ca o

expresie a voinţei suverane a acestora.

Declaraţie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, în

şedinţa comună din data de 27 martie 2018.


30

( Revine la prezidiu.)

În continuare, urmează alocuţiuni ale reprezentanţilor

grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, îl invit la

tribună pe domnul deputat Victor Paul Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnilor preşedinţi ai Parlamentului României,


Majestatea Voastră,



Distinsă adunare,

Stimaţi colegi,

Astăzi, cu această aniversare, intrăm, în fapt, în sărbătorile

unificării României Mari.

Acum 100 de ani, semnalul reunificării ţării, semnalul

realizării depline a statului unitar român a fost dat de Sfatul Ţării de la

Chişinău.

31

Acum, la un veac de atunci, trebuie să ne plecăm cu umilinţă,

cu pioşenie, cu recunoştinţă în faţa celor ce votau reunificarea

Basarabiei cu Regatul României.

Cu umilinţă, cu pioşenie, cu recunoştinţă, pentru că acei

români au uitat de proiecte personale, de ţinte politice minore, de

obiective pentru o zi, o lună sau un an.

Cu umilinţă, cu pioşenie, cu recunoştinţă, pentru că acei

români au avut un proiect de ţară, un proiect pentru generaţii, un

proiect pentru veacuri – România Mare.

Proiectul a fost proiectul neamului nostru, pentru ca toţi

românii să fie împreună în fruntariile noastre istorice.

Acum, la 100 de ani, noi, cei care astăzi reprezentăm,

conducem această ţară, trebuie să luăm aminte unde suntem şi ce

dorim pentru România.

Suntem mândri că partidul nostru, iluştrii noştri înaintaşi au

fost la înălţimea momentului istoric şi au pus temeliile realizării

marelui proiect care s-a împlinit la 1 decembrie 1918.

Acum însă, la 100 de ani, trebuie să ne asumăm cu toţii că

România a rămas mereu datoare oamenilor Basarabiei, Moldovei, în

general.

Mitingurile, podurile de flori, facilitarea accesului la cetăţenia

română sunt necesare, sunt bine-venite, sunt paşi înainte, dar sunt

absolut insuficiente.

Basarabia, întreaga Moldovă, are nevoie de investiţii, are

nevoie de infrastructură, are nevoie de locuri de muncă.

32

Basarabia, Moldova întreagă, înseamnă milioane de români

care îşi doresc bunăstare, firesc şi legitim, ca orice alt cetăţean al

Europei, dar ca şi oricare dintre compatrioţii lor din Bucureşti, Ilfov

sau Transilvania.

România, Bucureştiul, autorităţile centrale avem o datorie de

100 de ani faţă de cei care iniţiau Unirea, Marea Unire a acestei ţări.

Colegii mei, Partidul Naţional Liberal îşi asumă această

datorie. Suntem conştienţi de responsabilitatea pe care o avem.

Astăzi este o şansă istorică unică. Avem astăzi o şansă unică

şi avem prieteni şi aliaţi puternici. Destinul Basarabiei, ca şi al

României, nu poate fi îndeplinit decât în Uniunea Europeană.

În Proiectul de ţară al liberalilor de astăzi, integrarea

Basarabiei în Uniunea Europeană este o prioritate.

A trecut un veac. Un veac tragic, o istorie dramatică. Un veac

de războaie, de revoluţii, de suferinţe. Un veac în care de-a lungul

Prutului a fost mult timp o frontieră din sârmă ghimpată, în care mult

timp nu am putut să ne vedem, în care mult timp ne era interzisă

călătoria. Un veac însă în care am crezut tot timpul în destinul

neamului nostru, în frumuseţea limbii şi culturii noastre, în viitorul

acestei ţări.

Suntem două state, dar o singură ţară, o singură cultură, o

singură limbă, un singur popor. Pentru că Basarabia e România.

Mulţumesc. (Aplauze.)


33

Tot din partea Grupului parlamentar al PNL, o invit la

microfon pe doamna senator Iuliana Scântei.

Doamna Laura-Iuliana Scântei:

Vă mulţumesc, domnilor preşedinţi, domnule preşedinte al

Camerei Deputaţilor şi domnule preşedinte al Senatului, pentru ocazia

aceasta, de a mă adresa plenului reunit al Parlamentului României,

astăzi, 27 martie 2018.

Majestatea Voastră, Margareta, Custode al Coroanei Române,

Alteţele Voastre Regale,

Preafericirea Voastră, Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe

Române,

Înalt Preasfinţia Voastră, Robu, arhiepiscop şi mitropolit al

Arhidiecezei de Bucureşti,


Şi Excelenţele Voastre, domnilor miniştri,

Domnule preşedinte Candu, al Republicii Moldova,

Domnule viceprim-ministru al Republicii Moldova,

Distinşi colegi parlamentari ai Parlamentului României,

Distinşi invitaţi din Basarabia,

Mi-a fost teamă că astăzi, noi, cei aleşi de românii din dreapta

şi din stânga Prutului, de românii din diaspora să-i reprezentăm cu

cinste în adunările noastre parlamentare, vom pleca de la această

sesiune solemnă a Parlamentului României doar cu amintirea unei

lecţii de istorie sau a unor discursuri politice spuse, unele, cu patimă,

altele, cu temeri nejustificate.

34

Mi-a fost teamă că vom pleca de aici, din Parlamentul

României, spre casele românilor care ne-au ales, fără emoţia, fără

bucuria, fără încrederea şi fără speranţa românilor moldoveni şi

munteni, dar şi a celor bucovineni, ardeleni şi dobrogeni, care acum

100 de ani, într-o zi astrală de 27 martie 1918, s-au bucurat împreună

şi au decis că drumul nostru istoric, al românilor din dreapta şi din

stânga Prutului, nu poate fi decât unul comun, precum a fost şi ne este

destinul, şi că singura noastră bogăţie pe care ei ne-o lasă nouă, ca

generaţii ce le-am urmat, este o ţară numită România.

Şi cum o imagine face cât o mie de cuvinte, m-am prezentat

azi în faţa dumneavoastră, a distinsei audienţe, în acest costum

popular moldovenesc, ca să simţiţi mai bine însemnătatea cuvintelor

mele.

Am vrut să fiu şi o oglindă a ceea ce suntem toţi, aici, la

Bucureşti, la Chişinău, dar şi peste tot în lume, unde se află românii

din diaspora românească. Oglinda a ceea ce suntem - români.

Distinşi colegi,

Românii de la Iaşi, Suceava, Botoşani, Neamţ, Bacău, Vaslui,

Vrancea şi Galaţi sunt tot la fel de buni moldoveni, cum moldovenii

de la Chişinău ori Bălţi ori Soroca sunt la fel de buni români ca noi.

Vorbim aceeaşi limbă şi recunoaştem că - io comoară, „În adâncuri

înfundată/ Un şirag de piatră rară/ Pe moşie revărsată”.

Ne învăţăm la fel copiii şi nepoţii rugăciunea „Tatăl nostru”,

rugându-L pe Dumnezeu să ne ierte „greşalile nostre/ Precum şi noi

iertăm greşiţilor noştri”.

35

Ne ascultăm străbunicii ori bunicii, cei care îi mai avem în

viaţă, povestind adevărata şi comuna noastră istorie. Nu cea din cărţi,

scrisă prin alte cancelarii străine.

Citim, deopotrivă, poeziile lui Eminescu şi ale lui Alecsandri,

ca şi pe cele ale lui Grigore Vieru sau ale lui Alexei Mateevici.

Iubim şi plângem la fel. Ne botezăm, ne cununăm ori, cu

tristeţe, ne ducem pe ultimul drum la fel, adică româneşte.

Portul acesta popular, pe care îl vedeţi pe mine, ne-a însoţit

mereu, ori la necaz, ori la bucurie.

Bunica mea maternă, din judeţul Iaşi, de pe Dealurile

Şorogariului, din comuna Aroneanu, purta acest costum popular în

toamna lui 1944, când a fost ucisă de trupele ruseşti bolşevice care se

retrăgeau de pe front.

Acelaşi port popular moldovenesc l-am găsit, sâmbăta

trecută, în comuna Cubolta, Sîngerei, locul de naştere al lui Pan

Halippa, cel care a fost vicepreşedintele Sfatului Ţării în 1918, şi-l

purtau copiii, de la 3 la 18 ani, care ne-au primit cu o deosebită

căldură şi emoţie, în tradiţia românească, cu pâine şi sare.

Am înţeles atunci de ce nu trebuie să vin cu un discurs politic

în faţa dumneavoastră, în Parlament, ci cu această oglindă vie a

portului nostru şi a ceea ce suntem noi - români.

Pentru că Regele Mihai spunea astfel, identificându-ne:

„Basarabia, Moldova, Muntenia, Transilvania, Oltenia, Banatul,

Dobrogea sunt doar locuri de naştere ale omului. De îndată ce el

36

începe să vorbească româneşte, el este român şi aparţine unei ţări

unice, indivizibile numită România”.

La 27 martie 1918, românii şi clasa politică a vremii de

atunci, de la Iaşi, de la Chişinău, având viziunea şi inspiraţia unui

Rege Ferdinand I, „Întregitorul”, şi o iubire de ţară şi de neam arătată

de Regina Maria, s-au gândit la noi, şi nu la ei, atunci. S-au gândit să

ne lase o ţară, nu s-au gândit la nişte partide politice. Şi nu s-au gândit,

atunci, nici la funcţiile politice pe care le-ar fi pierdut sau câştigat

după Unire.

Domnule preşedinte Candu şi distinşi invitaţi din Basarabia,

Vă mulţumim că aţi ales să fiţi cu noi în această zi de

sărbătoare a zilei de naştere a doi fraţi gemeni, separaţi de decizii

politice nedrepte şi nedorite de ei.

Bucuria ar fi fost cu atât mai mare cu cât aţi fi coprezidat

această şedinţă solemnă şi aţi fi pus şi fruntea românilor moldoveni

din Basarabia, acolo sus, în cadrul şedinţei aniversare de astăzi.

Am fi arătat cu toţii că oamenii de stat, oamenii politici, cum

spunea Alexandru Marghiloman, cei care au făcut Unirea, la 1918, au

ales să nu mai fie conducătorii unui stat, pentru a fi servitorii unei

naţiuni.

Pentru aceste motive, domnule preşedinte Candu, după ce aţi

audiat Declaraţia pe care Parlamentul României de la Bucureşti

urmează să o voteze la finalul acestei sesiuni plenare solemne, vă invit

să semnaţi alături de noi Declaraţia aceasta, simbolic, ca să arătaţi că

i-aţi adus astăzi la Bucureşti pe românii noştri din Basarabia şi că

37

împreună ne continuăm drumul comun, în contextul istoric actual. Un

drum european, dar îl facem în comun, la bine şi la greu.

Vă mulţumesc.

Dumnezeu să ne ajute!

Şi vreau să vă arăt ce am primit cadou de la copiii din

comuna Cubolta. E drept, e un cadou pe care l-au transmis Majestăţii

Sale, Margareta, Custodele Coroanei Române, cu ocazia zilei de

naştere, sărbătorită ieri, 26 martie. Este steagul României. O să vi-l

dăruiesc. (Aplauze.)

Şi pentru acest steag cred că merită să continuăm să

transmitem nu frică, ci speranţă şi încredere, aşa cum au transmis-o şi

cei de acum 100 de ani.



Din partea Grupurilor parlamentare ale USR, îl invit la

tribună pe domnul deputat Ilie Dan Barna.

Domnul Ilie Dan Barna:

Domnilor preşedinţi,


Stimaţi invitaţi,

O persoană pe care o respect foarte mult mi-a scris săptămâna

trecută că „patriotismul este întemeiat pe memorie” şi că „memoria

poporului român va lega pentru totdeauna anul 1918 de Marea Unire”.

38

M-a pus pe gânduri această propoziţie pentru că are acest

cuvânt – „patriotism”.

Pare foarte la îndemână să vorbim despre patriotism astăzi,

când sărbătorim 100 de ani de la Unirea cu Basarabia.

Dar mă întreb şi vă întreb, ce mai înseamnă oare astăzi

patriotism? Şi mi se pare o întrebare cu atât mai importantă cu cât

vedem în jurul nostru reactivarea naţionalismului, în cele mai negre

forme ale sale: intoleranţă, xenofobie, rasism sau violenţă.

Este oare acesta singurul răspuns posibil la întrebarea „Ce

este patriotismul?”. Singurul fel în care poţi fi oare patriot astăzi este

să-i împingi la marginea societăţii pe cei care sunt diferiţi de tine? Iei

o banderolă pe braţ, iei un steag în mână şi scandezi lozinci. Doar asta

înseamnă să fim patrioţi? Iei un spray în mână, scrii pe toate zidurile

„Basarabia e România!”, gata, e suficient? Eşti sau suntem patrioţi?

În urmă cu 100 de ani, intelectualii interbelici – Lovinescu,

mai întâi, apoi Cioran, Noica sau Eliade – au spus că prin Unire,

generaţia lor a fost eliberată. Că prin Unire, sarcina pentru care părinţii

lor au consumat toată energia şi resursele i-a eliberat.

Ei au devenit atunci liberi să se dedice unui nou ideal –

construirea României Mari. România aceea interbelică, surprinzătoare,

pe care o invocăm cu toţii atunci când ne căutăm câte o referinţă de

mândrie în istoria noastră.

Care este însă idealul nostru astăzi, la 100 de ani? Noi ce

vrem să construim?

39

Răspunsul la această întrebare cred că este adevărata măsură

a patriotismului.

Atunci când vom şti să răspundem care este idealul nostru,

atunci vom şti ce înseamnă să fii patriot. Ce înseamnă să fii un bun

român în acest secol, nu în cele care au trecut.

Tragedia Basarabiei, tragedie pe care avem datoria de a o

evoca astăzi în Parlamentul României, este de fapt tragedia unei

întregi Europe Centrale şi Răsăritene, sfârtecate prin Pactul sovieto-

german din august 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov.

Pentru Basarabia, ca şi pentru Bucovina de Nord, acest act de

gangsterism internaţional a însemnat exportul soluţiei staliniste de

dezţărare, făurită prin violenţă, deportare şi sânge. E bucata noastră de

istorie amară din secolul trecut.

România, Moldova, românii de pe ambele maluri ale

Prutului, noi, cu toţii, de fapt, avem nevoie astăzi de un nou model de

patriotism. Unul ancorat în memoria care ne uneşte, în memoria lui

1918, iar altul proiectat într-un viitor european, comun, pentru că

viitorul european este singurul care are acum potenţialul să ne

unească.

Nu ştiu când va intra Moldova în Uniunea Europeană. Astăzi,

privind prin lupa cotidianului imediat, perspectiva pare foarte

îndepărtată. Dar în 1913 sau 1914, perspectiva Unirii nici nu exista. Şi

în doar 4 ani ea s-a produs.

Nu ştiu când va fi România o ţară suficient de puternică şi de

credibilă în Europa ca să susţină şi politic, şi economic aderarea

40

Moldovei. Dar idealurile nu sunt construite pe calcule politice, ele

sunt construite pe speranţă şi încredere.

Marea Unire a fost un ideal pe care poporul român l-a păstrat

viu, cu speranţă, vreme de secole. Chiar şi sub ocupaţie, chiar şi

împotriva campaniei sistematice de deznaţionalizare pe care au

suferit-o românii din Basarabia şi Bucovina de Nord.

Istoria unui popor nu este însoţită în mod curent de miracole.

Miracolul apare ca miracol la capătul unei speranţe cu puţine şanse de

realizare.

În 1918, idealul Unirii a devenit brusc realitate, a fost

miracolul nostru de la capătul speranţei.

După 100 de ani avem nevoie de un nou ideal. Oricât de

îndepărtat, oricât de improbabil.

De fapt, cum istoria are bunul obicei să se repete, avem

acelaşi ideal - un popor român unit într-o Europă unită.



Vă mulţumesc.

Îl invit la tribună pe domnul senator Novák Csaba-Zoltán,

reprezentantul Grupurilor parlamentare ale UDMR.

Domnul Novák Csaba-Zoltán:

Distinsă adunare,


Stimaţi colegi şi invitaţi,

41

Azi comemorăm un eveniment istoric de mare importanţă

pentru societatea românească, dar şi pentru formarea Statului Modern

Român. Comemorăm Unirea Basarabiei cu România, un act istoric

care este într-adevăr o poveste de succes a istoriei româneşti, în pofida

faptului că această unire cu Ţara Mamă nu a fost de lungă durată.

Unirea Basarabiei cu România din 1918 a fost un proiect

naţional, un obiectiv major, îmbrăţişat de toţi românii, indiferent în ce

ţară au trăit.

Trebuie să subliniem însă că aportul determinant în realizarea

acestui deziderat a fost adus de basarabeni. Aspiraţia de libertate,

dorinţa puternică pentru autodeterminare şi curajul prin care ei au

urmărit aceste obiective sunt şi azi un exemplu demn de urmat.

Consider că acum, în anul Centenarului, trebuie să vorbim de

aceste învăţăminte care şi astăzi sunt valabile şi care sunt importante

şi pentru noi, maghiarii din România.

Unirea Basarabiei cu România s-a făcut pe baza unor

principii. Citesc câteva puncte din Declaraţia semnată de Ion Dinculeţ,

preşedintele Sfatului Ţării, şi Ion Buzdugan, secretarul Sfatului Ţării.

La punctul 2 al Declaraţiei s-a pronunţat că „Basarabia îşi

păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Ţării – Dietă ales pe

viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi

administraţie proprie”.

La punctul 6 se declară „Respectarea drepturilor minorităţilor

din Basarabia”. Iar la punctul 10 că „Libertatea personală, libertatea

42

tiparului, a cuvântului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile

obşteşti vor fi garantate prin Constituţie”.


Chiar şi liderii români din provinciile care s-au unit cu Ţara

Mamă erau conştienţi de caracteristicile culturale, istorice şi

etnolingvistice ale zonelor respective şi au atras atenţia asupra

acestora în declaraţiile lor de unire.

După 100 de ani de la Marea Unire, considerăm că în cadrul

Uniunii Europene trebuie să fim capabili să discutăm despre aceste

principii care au în vedere garantarea drepturilor comunitare şi

egalitatea faţă de legi.

De 100 de ani dezideratul comunităţii maghiare din România

nu reprezintă altceva decât acele principii care au fost importante şi

pentru românii basarabeni, bucovineni sau orice altă comunitate

minoritară naţională din Europa.

Trebuie să ne punem întrebarea, dacă obţinerea libertăţii şi a

autodeterminării românilor basarabeni a fost şi este apreciată de noi,

de societatea românească, ca o mare realizare şi un lucru pozitiv,

doleanţele comunităţii maghiare, de a lărgi cadrul legislativ în privinţa

drepturilor minoritare, de ce nu sunt privite în acelaşi fel?

De ce suntem respinşi ori de câte ori încercăm să vorbim

despre autonomie locală, culturală sau teritorială?

De ce se încearcă prin diferite tertipuri obstrucţionarea

înfiinţării şcolilor cu predare în limba maghiară, cum este şi cazul

Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureş?

43

De ce se vrea să ni se ia dreptul la simbolurile noastre

naţionale, dreptul de a ne folosi limba maternă în administraţia locală?

Consider că măcar acum, în anul Centenarului, trebuie să

renunţăm la standardele duble şi să purtăm un dialog serios.

Trebuie conştientizat faptul că libertatea majorităţii nu va fi

mai puţină dacă se acordă comunităţii maghiare dreptul de a decide

asupra propriilor probleme.

Exemplul basarabenilor, dar şi exemplul maghiarilor din

Transilvania ne arată faptul că dorinţa de libertate, de autoafirmare nu

poate fi asuprită nici de cea mai dură politică de asimilare.

Românii din Basarabia au supravieţuit politicii de anihilare a

regimului ţarist, iar mai apoi a regimului sovietic.

La rândul lor, maghiarii din România au rezistat în faţa

ororilor comuniste, a încercărilor sistematice de asimilare în perioada

ceauşistă.

Exemplul românilor basarabeni ne dă o speranţă în plus că

într-o zi aspiraţiile noastre vor fi ascultate şi acceptate de majoritate.

Eu cred că despre aceste aspecte trebuie să purtăm un dialog

deschis, în anul Centenarului.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)


Vă mulţumesc.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PMP, îl invit la

tribună pe domnul deputat Eugen Tomac.

44

Domnul Eugen Tomac:


Domnule preşedinte al Senatului,



Domnule preşedinte Traian Băsescu,

Domnule preşedinte Emil Constantinescu,

Majestatea Voastră,

Preafericirea Voastră, Părintele Patriarh al Bisericii Ortodoxe

Române,



Domnule viceprim-ministru al Guvernului Republicii

Moldova,

Doamnelor şi domnilor miniştri din Bucureşti şi Chişinău,

Distinşi membri ai Corpului Diplomatic,

Dragi invitaţi,

Români din întreaga lume,

Pentru mine este o onoare deosebită să mă adresez Domniilor

Voastre, astăzi, într-o zi de sărbătoare.

Şi vă spune acest lucru un tânăr care s-a născut în Basarabia

şi a crescut având în faţă, în propria curte, la doar câţiva kilometri,

sârma ghimpată instalată între noi şi noi de doi criminali.

Sunt unul dintre tinerii acestei ţări care a ales calea spre care

a visat. Pentru că n-am avut şansa să-mi fac studiile în limba română

45

acolo unde m-am născut, am ales să revin în propria ţară şi să mă

stabilesc aici, la Bucureşti.

Sunt unul dintre tinerii României, care a avut curajul să-şi

asume identitatea românească atunci când nimeni nu îndrăznea să o

facă, pentru că în URSS, în veacul trecut, cuvântul român era interzis.

Am crezut în cauza dreaptă şi mi-am asumat o luptă continuă

pentru acest ideal în care cred cu tărie şi astăzi.

România de acum 100 de ani a fost clădită cu multă jertfă şi

cu mult curaj de toţi cetăţenii ţării noastre şi au contribuit cu toţii la

înfăptuirea acestui ideal.

Prima provincie care a declanşat procesul de reîntregire în

1918 a fost Basarabia. Şi nu trebuie să uităm niciodată decizia Sfatului

Ţării de la 27 martie 1918.

Dragi colegi,

Vreau să vă mulţumesc pentru că anul trecut, în această sală,

în unanimitate, aţi votat pentru ca ziua de 27 martie, Ziua Unirii

Basarabiei cu România, să fie, din acest an, zi de sărbătoare naţională.

(Aplauze.)

Vă mulţumim, Preafericirea Voastră, pentru că astăzi, în toată

ţara, în toate bisericile au bătut, la ora 11,00, clopotele în memoria

celor care au avut curajul de a lua decizia înţeleaptă, pe 27 martie, la

Chişinău, în 1918.

Nu trebuie să-i uităm în această zi nici pe românii care au

avut de suferit cumplit după anexarea Basarabiei, în 1940, în urma

odiosului Pact Ribbentrop-Molotov.

46

Milioane de români dintre Prut şi Nistru au fost supuşi unui

proces diabolic de deznaţionalizare, prin teroare, deportări, asasinate

în masă, înfometare şi sovietizare agresivă fără precedent, în

încercarea de a elimina prin forţă identitatea românească, la est de

Prut.

După 1990 am ratat o oportunitate de reîntregire, dar nu avem

dreptul să mai ratăm în viitorul apropiat, pentru că destinul Republicii

Moldova este să fie împreună cu România. (Aplauze.)

Avem obligaţia să facem mai mult, pentru a fi cât mai bine

cunoscută România printre cetăţenii Republicii Moldova.

Şi fac aici un apel către colegii din Grupul parlamentar al

minorităţilor naţionale.

Dragi colegi,

Mergeţi cât de des puteţi în Republica Moldova şi vorbiţi-le

despre viaţa minorităţilor din România, pentru că propaganda

sovietică a semănat multă ură printre minorităţile Republicii Moldova.

Minoritatea rusă de peste Prut trebuie să ştie că niciun etnic

rus din România nu se simte discriminat în ţara noastră şi că Unirea nu

înseamnă decât standarde moderne de păstrare a specificului fiecăruia

dintre noi.

În ultimii ani, imaginea României în Republica Moldova s-a

schimbat mult. Propaganda antiromânească a eşuat.

O fac aici, o fac în prezenţa dumneavoastră, o fac din suflet şi

din convingere. Vreau să-i mulţumesc, în mod special, omului care

mi-a acordat şansa să promovez această cauză.

47

Domnul preşedinte Traian Băsescu este cel care a avut

viziunea şi curajul necesar pentru a pune printre priorităţile noastre de

politică externă relaţia cu Republica Moldova. (Aplauze.)

Aveam o relaţie grea... (Aplauze.)... dar prin faptul că a

existat o decizie de stat prin care am deblocat procesul de redobândire

a cetăţeniei române, astăzi, aproape un milion de români de peste Prut

deţin şi cetăţenia română.

Faptul că a fost mărit, la 5.000 de burse, numărul de locuri

acordate tinerilor din Republica Moldova, faptul că nu a lipsit

niciodată de pe agenda Consiliului European situaţia din Republica

Moldova, atât timp cât domnul preşedinte Traian Băsescu a fost

membru în Consiliul European, este un merit uriaş al României şi al

Domniei Sale, motiv pentru care vreau să-i mulţumesc în mod

deosebit.

Republica Moldova a devenit astăzi mult mai cunoscută şi

mai înţeleasă de noi, toţi.

Iar obiectivul trasat de domnul preşedinte Traian Băsescu, în

2013, trebuie să ne mobilizeze pe toţi pentru unirea Republicii

Moldova cu România.

Nu o facem pentru a mulţumi un stat sau altul, o facem pentru

a oferi generaţiilor viitoare o ţară unită şi sigură în faţa oricăror

ameninţări.

Dragi colegi,

Am fost despărţiţi fără voia noastră şi avem obligaţia să

corectăm această nedreptate.

48

Pentru că ne aflăm în Parlament, vreau să mă adresez şi

partidelor politice.

Vă rog să aveţi curaj şi să faceţi ceea ce noi, cei din Partidul

Mişcarea Populară, am stabilit în urmă cu doi ani, printr-un congres,

când am trecut în statutul nostru drept obiectiv de ţară promovarea

unirii Republicii Moldova cu România.

Aşa cum partidul nostru a stabilit un parteneriat solid cu

Partidul Unităţii Naţionale din Republica Moldova, pentru a avea o

legătură cât mai strânsă, vă recomandăm şi dumneavoastră să faceţi la

fel, pentru că doar aşa putem să ne atingem acest ideal. (Aplauze.)

Vă rog, în numele generaţiei din care fac parte, să nu mai

pierdem ocazii pe care istoria ni le scoate în cale şi să avem curajul de

a clădi o Românie reîntregită într-o Europă unită.

Da, locul Republicii Moldova este în Europa, iar noi nu o

putem duce pe această cale singuri, avem nevoie de parteneri. Şi sunt

convins, domnule ministru de externe, că avem o diplomaţie eficientă.

Şi mai avem ceva, avem instrumente date de dreptul

internaţional public.

Şi aici, în această sală, putem decide, atunci când şi

Parlamentul de la Chişinău va fi pregătit să dea o decizie în acest sens.

Avem un precedent, RDG adus în U.E. de RFG, dar mai

avem nevoie şi de voinţă politică.

Să fie aceasta revanşa noastră pentru toţi anii în care am uitat

de românii de dincolo de Prut şi am plecat capul, în loc să ne întărim

vocea?

49

Colegi, orice ideal se împlineşte prin pasiune şi curaj, nu prin

hârtii, scuze şi resemnări.

Să fie acesta idealul nostru. Să oferim şansa românilor să se

pronunţe în mod liber, pentru un viitor comun într-o ţară reîntregită.

Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)


Vă mulţumesc.

Îl invit la tribună pe domnul deputat Varujan Pambuccian,

reprezentantul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi ai Camerelor Parlamentelor româneşti,

Prea multe parlamente, unul ar fi fost de ajuns. (Aplauze.)



Alteţa Voastră Regală,

Mi-ar fi plăcut să spun Majestatea Voastră,


Cam asta e diferenţa dintre România aceea şi România de azi.

Aceasta, din formulele de adresare.

Atunci era un singur Parlament, era o Românie cu adevărat

mare din toate punctele de vedere, nu numai teritorial.

Şi când se vorbeşte aici de părţile României care au venit în

România, poate ar fi bine să ne amintim că Banatul a venit ca o parte

50

distinctă şi să sărbătorim şi momentul acela. Şi acela a fost un moment

astral.

Şi era un stat independent, cu independenţa câştigată sub

sceptrul unui mare rege, Carol I, şi reîntregit de un mare rege, Regele

Ferdinand, „Întregitorul”.

Au fost doi oameni care au contribuit - mari oameni din

politica românească - care au contribuit la acel moment şi pe care îi

uităm. Sau îl pomenim numai pe Brătianu, de Vaida-Voevod nu

spunem nimic. Au fost amândoi, în egală măsură, oameni care au

contribuit la acel moment.

Basarabia se numeşte aşa pentru că partea ei de sud era parte

a regatului lui Mircea cel Bătrân. Pentru că a fost parte a unui regat

condus de dinastia Basarabilor. De aceea se numeşte aşa.

Moldova este altceva. Este a dinastiei Muşatinilor, tot pământ

românesc.

Şi când vorbim de reîntregirea României, nu vorbim de

unirea Republicii Moldova cu România, ci de revenirea Basarabiei la

Ţara Mamă. E o mare diferenţă, foarte mare diferenţă. (Aplauze.)

Dacă atunci a existat o generaţie care a putut să facă asta, nu

văd de ce astăzi generaţia care e aici, în sala aceasta, nu poate face

acelaşi lucru. (Aplauze.)

Vorbim. Vorbim, aşa, cu vorbe frumoase. Spunem: o să fim

din nou împreună în interiorul Uniunii Europene. Nu cred că...

(Aplauze.) ... Vaida-Voevod, că Brătianu, că Regele Ferdinand s-ar fi

gândit să fim împreună într-o alianţă, ci într-o ţară care, sigur, are

51

locul ei firesc în interiorul Uniunii Europene. Care, sigur, are locul ei

firesc, ca aliată, în interiorul NATO. Care, sigur, are locul ei firesc în

genul acesta de civilizaţie, pentru că aici a fost întotdeauna. De aceea,

firesc.

Şi, de aceea, este datoria noastră să ne purtăm firesc.

În numele acestui firesc, aştept ca românii din Basarabia să

revină în Ţara Mamă, pentru că noi - indiferent de ce tâmpenii veţi

auzi, nu suntem pregătiţi economic, nu suntem... -, suntem pregătiţi.

Pentru că noi suntem pregătiţi în fiecare clipă să fim din nou România

care a fost.



Vă mulţumesc.

Din partea deputaţilor neafiliaţi există o solicitare de

intervenţie.

Vă rog, domnul Victor Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc.

Stimaţi invitaţi,

Domnule preşedinte Candu,

Domnule prim-ministru Leancă,

Domnilor preşedinţi,

Alteţa Voastră Regală,


52



Doamnă prim-ministru şi membri ai Guvernului,

Salut vorbele frumoase şi declaraţiile care s-au făcut astăzi,

dar mă gândesc că dacă cei de peste Prut ar fi primit un leu pentru

fiecare vorbă frumoasă din ultimii 28 de ani, astăzi ar fi fost cea mai

bogată ţară din Europa.

Din acest motiv, vreau să fac, cu acest prilej, un apel, ca

proiectele importante pe care le-am desfăşurat împreună cu domnul

prim-ministru Leancă, cu domnul preşedinte Candu – mă refer la

grădiniţe, la microbuze, la sala cu orgă de la Chişinău, la Teatrul de la

Cahul, gazoductul - să fie continuate. Pentru că tot ceea ce ne dorim

noi, fără voinţă politică de ambele părţi nu se va realiza vreodată.

În 2014, având sprijinul, investiţiile, prietenia României,

alegerile în Republica Moldova au fost câştigate de forţe pro-

europene, pro-româneşti.

În noiembrie, anul acesta, vor fi din nou alegeri. Dacă vor

primi de la Bucureşti doar vorbe frumoase, s-ar putea ca cetăţenii

Republicii Moldova să decidă la alegeri să nu vină spre România, ci să

meargă spre Rusia.

Aşa încât salut încă o dată vorbele şi declaraţiile, dar sper ca

România să facă mult mai mult decât vorbe şi declaraţii.




53

Am încheiat intervenţiile din partea grupurilor parlamentare.

Supun votului dumneavoastră Declaraţia Parlamentului

pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu România, Ţara Mamă, la 27

martie 1918, aşa cum a fost prezentată.

Vă rog să votaţi.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu doar 19 abţineri, Declaraţia a fost adoptată. (Aplauze. Sala

este în picioare.)

Vă invit să participaţi la Expoziţia organizată de Arhivele

Naţionale ale României şi, de asemenea, la lansarea albumului filatelic

aniversar, intitulat „100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România”,

în foaierul de la P1.

În aceste condiţii, declar închisă şedinţa comună solemnă a

Camerei Deputaţilor şi Senatului, dedicată împlinirii a 100 de ani de la

Unirea Basarabiei cu România.

Şedinţa s-a încheiat la ora 11,47.

S U M A R - Senat comuna.pdfNu am citat aici o listă de eroi atemporali ai idealului naţional. Nu...

Documents

Transcript of S U M A R - Senat comuna.pdfNu am citat aici o listă de eroi atemporali ai idealului naţional. Nu...