S T E N O G R A M A - senat.ro · -5 - venituri mici şi din clasa de mijloc. Mai mult,...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 2 martie 2015

S U M A R

1. Declaraţii politice prezentate de senatorii:

- Doina Silistru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „1 Martie sau 1

Aprilie?”;

- Dumitru Oprea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „PSD înspăimântă

românii prin minciuni şi manipulări”;

- Alexandru Cordoş (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Municipiul Turda

– nod rutier de importanţă europeană”;

- Eugen Durbacă (LC) – declaraţie politică referitoare la sistemul de irigaţii de pe

Terasa Covurlui – Galaţi;

- Florian-Dorel Bodog (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Bunăstarea

copiilor, o prioritate pentru decidenţii politici”;

- Marius Neculoiu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cine suntem noi,

parlamentarii?”;

- Leonardo Badea (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Onoare şi demnitate

sau drepturile militarilor români în actuala conjunctură internaţională”;

- Octavian Motoc (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „În cazul unui atac

militar asupra ţării noastre, civilii nu au unde să se adăpostească în siguranţă!”;

- Dumitru-Marcel Bujor (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Fără vaccinuri

şi salarii la Institutul Cantacuzino”;

- Găvrilă Ghilea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cu o floare nu se face

primăvară fiscală”;

- Gheorghe Saghian (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Educaţie pentru

sănătate la nivelul şcolilor”;

- Valeriu Todiraşcu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Ministerul

Educaţiei pedepseşte elevii merituoşi”;

- Ioan Deneş (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Noul Cod fiscal

garantează bani mai mulţi în buzunarul românilor, dar şi venituri suficiente în

«puşculiţa» statului”;

- Doina-Elena Federovici (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Declaraţiile

populiste şi lipsa de realism, platforma program a noului PNL”;

3

- 2 -

- Gabriela Firea (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Programul noului

PNL, însăilat de vechiul PDL”;

- Valentin-Gigel Calcan (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Dezbaterile pe

noul Cod fiscal – un pas spre normalitate”;

- Mihai-Viorel Fifor (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Prin eliminarea

taxei privind timbrul de mediu, statul are de câştigat”;

- Gheorghe Pop (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Noul PNL vorbeşte de

«redarea demnităţii»?”;

- Ovidiu-Liviu Donţu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „De la vorbele din

proiectul de guvernare, la faptele guvernării”;

- Alexandru Pereş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Bogăţia unei ţări nu

stă în bani, ci în valoarea şi numărul locuitorilor săi!”;

- Alin-Păunel Tişe (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cel mai laş guvern

din istoria postdecembristă falimentează România”;

- Gheorghe Flutur (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Peste jumătate dintre

localităţile judeţului Suceava, condamnate la subdezvoltare de Guvernul PSD”;

- Traian-Constantin Igaş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Încleştarea

politică a poporului ucrainean”;

- Vasile Nistor (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Evitarea unui dezastru”;

- Mihai Niţă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Apel de urgenţă, de Ziua

Ambulanţei”;

- Valer Marian (independent, fără apartenenţă la grupurile parlamentare) –

declaraţie politică având ca titlu „Controlul statului şi societăţii în regimul

Băsescu”;

- Ioan Iovescu (PP-DD, fără apartenenţă la grupurile parlamentare) – declaraţie

politică având ca titlu „Lăsaţi copilaşii să vină la… ora de Religie!”.

2. Întrebări şi interpelări adresate Guvernului de senatorii:

Alexandru Cordoş, Vasilica-Steliana Miron, Doina-Elena Federovici, Gheorghe

Saghian, Dumitru Oprea, Gabriela Creţu, Viorel Arcaş, Doina Silistru, Ion Rotaru,

Valeriu Todiraşcu.

45

- 3 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 2 martie 2015

Şedinţa a început la ora 17.05.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Teodor Atanasiu, vicepreşedinte al

Senatului, asistat de domnii senatori Ion Rotaru şi Alexandru Pereş, secretari ai Senatului.

Domnul Teodor Atanasiu:

Bună ziua!

Declar deschisă şedinţa Senatului de astăzi, 2 martie 2015.

Alături de mine, şedinţa este condusă şi de domnul secretar Alexandru Pereş şi în curând se va

alătura şi domnul secretar Ion Rotaru.

Stimaţi colegi,

Începem sesiunea de declaraţii politice. Pentru această săptămână, intervalul orar alocat

prezentării declaraţiilor politice este de la ora 17.00, de acum, şi până la ora 18.15.

Vă propun să începem.

O invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru.

Doamna Doina Silistru:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Mi-am intitulat declaraţia politică „1 Martie sau 1 Aprilie?”.

Stimaţi colegi,

Înainte de orice, permiteţi-mi să urez tuturor, de aici sau de acasă, o primăvară frumoasă şi

însorită, sănătate şi gânduri curate.

A venit primăvara, primim şi oferim cu drag mărţişoare. Ce păcat însă că bucuria şi energia

pozitivă aduse de anotimpul renaşterii naturii nu îi animă pe toţi!

În loc de mărţişoare şi vorbe frumoase, PNL ne-a adus un… program de guvernare. Sau cel

puţin aşa îi spun colegii din opoziţie. Este o lectură, probabil, interesantă, dacă ai răbdare să o parcurgi

până la capăt, dar parcă prea fistichie pentru gustul românilor. Mai interesant este cine garantează

pentru acest program de guvernare. Doi dintre promotorii foarte vocali ai documentului în cauză sunt

Cătălin Predoiu şi Vasile Blaga. Rebranduiţi sub culorile noului PNL, domnii Predoiu şi Blaga nici

usturoi n-au mâncat, nici semnătura pe tăierile de salarii şi închiderea de spitale nu şi-au pus-o! Aceşti

doi importanţi reprezentanţi ai fostului regim democrat liberal sunt mai puri decât ghioceii. PDL-ul, la

rândul lui, s-a curăţat de greşelile îngrozitoare pe care le-a făcut când s-a aflat la guvernare. Acum,

- 4 -

scuturat de poverile şi păcatele trecutului, cu siglă şi mesaje noi, ascunzându-se în spatele liberalilor,

vrea din nou la guvernare.

Ce să creadă românii despre una ca asta? Ce să creadă cei mulţi din ţară, cu răni încă

necicatrizate? PSD vrea să reducă taxele, dar liberalii se opun. Unde este atitudinea constructivă, unde

este dorinţa de dialog? Este evident că orice demers al opoziţiei rămâne la stadiul de teorie, demagogie

şi minciună, câtă vreme – un singur exemplu dau – tocmai cei care, în anii din urmă, au crescut TVA

cer demisia celor care vor să îl scadă.

Vă atrag atenţia că a început primăvara. Ieri a fost 1 Martie, nicidecum 1 Aprilie. Poate doar

pentru cei care şi-au făcut un adevărat crez politic din minciună să fie confuz calendarul… În orice

caz, pe domnii Predoiu şi Blaga îi vom crede pe cuvânt doar atunci când, cu aceeaşi sinceritate pe care

o afişează în spaţiul public, ne vor explica cum au stat lucrurile în materia tăierilor de salarii şi

indemnizaţii, a creşterii TVA la 24% şi a închiderii spitalelor. Nu cred că aceas tă explicaţie va veni

prea curând, dar avem răbdare. Până atunci, stau şi mă gândesc cu teamă: dacă de 1 Martie, cu acest

program de guvernare al noului PNL, suntem minţiţi atât de făţiş, oare ce ni se pregăteşte pe 1 Aprilie?

Vă mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Dumitru Oprea.

Domnul Dumitru Oprea:


„La mulţi ani!”, spunem şi noi în contul zilei de ieri distinselor reprezentante ale sexului

gingaş.

Ştiam că doamna senator o să transmită un mesaj cu săgeţi, dar, la capitolul săgeţi, săgeata

noastră, PNL- istă, este foarte clar orientată.

Aşadar, declaraţia se numeşte „PSD înspăimântă românii prin minciuni şi manipulări”.

PSD a ajuns la putere folosind unul din principiile manipulării: demonizarea adversarului.

După o avalanşă de atacuri iresponsabile la adresa partidelor politice opozante, românii au fost amăgiţi

cu promisiuni care mai de care mai iluzorii. Printre ele s-a aflat şi creşterea salariilor, a pensiilor, a

nivelului de trai, a locurilor de muncă. După trei ani de guvernare, puterea se află într-o pierdere

continuă de credibilitate, pentru că niciuna din promisiunile populiste nu a fost onorată, ba, mai mult,

au fost prorogate toate măsurile anticriză de pe vremea guvernării lui Boc. Fiind aproape iminentă

pierderea puterii, pentru a supravieţui politic, PSD apelează la aceleaşi vechi metehne: minciuni şi

manipulări pentru înspăimântarea oamenilor.

Aşa se explică de ce ministrul finanţelor, Darius Vâlcov, pretinde că programul de guvernare

lansat de PNL duce la scăderea salariilor mici şi mijlocii, pentru a produce panică printre românii cu

- 5 -

venituri mici şi din clasa de mijloc. Mai mult, folosindu-se de aceleaşi tactici de manipulare, a lansat

eterna temă a nedreptăţilor sociale pe care le-ar face opoziţia dacă ar ajunge la guvernare.

Evident, în programul de guvernare propus de PNL lucrurile stau cu totul altfel decât încearcă

să insinueze domnul Vâlcov. Liberalii mizează tocmai pe stimularea muncii, a dezvoltării economice,

plafonarea contribuţiilor sociale pentru profesiile liberale şi acordarea de stimulente fiscale pentru

angajarea tinerilor cu vârsta sub 25 de ani sau a şomerilor de peste 55 de ani. De fapt, se urmăreşte

sporirea veniturilor, valorificarea forţei de muncă şi încurajarea muncii în sectorul privat.

PSD-ul nu se poate debarasa de practicile de manipulare primitivă, iar inflamarea spaţiului

public, prin transmiterea unor mesaje care să sperie populaţia, nu face decât să- i discrediteze şi mai mult

pe reprezentanţii puterii. În loc să facă propagandă ieftină, actualii miniştri ar face bine să-şi însuşească

ultimele critici ale Comisiei Europene şi să pună în aplicare, măcar în ultimul ceas, recomandările

privind crearea de noi locuri de muncă, prin stimulare economică şi predictibilitate fiscală.

Vă mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Alexandru Cordoş. Se pregăteşte

domnul senator Eugen Durbacă.

Domnul Alexandru Cordoş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică am intitulat-o „Municipiul Turda – nod rutier de importanţă europeană”.

Stimaţi colegi,

Una din priorităţile României este dezvoltarea infrastructurii rutiere. Guvernul a aprobat

varianta finală a Master Planului General de Transport, iar negocierile cu Comisia Europeană pe

această temă sunt stabilite pentru perioada 9 – 13 martie.

Varianta finală a Master Planului de Transport prevede construirea a 1 300 de k ilometri de

autostradă până în 2030, dublu faţă de nivelul stabilit în forma iniţială a proiectului. Pe lângă

autostrăzi, se mai are în vedere construirea a peste 1 878 de kilometri de drumuri expres, 2 854 de

drumuri trans-regio, 293 de kilometri de drumuri euro-trans şi 64 de variante ocolitoare.

Planul cuprinde, pe lângă alte investiţii, demararea lucrărilor pentru autostrada Iaşi – Târgu-Mureş,

centura Timişoarei, autostrada Sibiu – Piteşti şi autostrada Sebeş – Turda, denumită astăzi Mureş – Arieş.

Finalizarea lucrărilor la autostrada Transilvania (Borş – Oradea – Zalău – Cluj – Târgu-Mureş – Braşov)

şi realizarea autostrăzii către Sebeş, care va face joncţiunea cu Coridorul IV paneuropean, Nădlac –

Arad – Deva – Orăştie – Sibiu – Bucureşti – Feteşti – Constanţa, va transforma Turda într-un nod

rutier pe harta Reţelei transeuropene de transport TEN-T.

- 6 -

Mai mult, ministrul transporturilor, domnul Ioan Rus, a precizat faptul că se vor demara

lucrările şi pentru noul drum expres care va lega Turda de Dej. Acest drum va continua spre judeţele

Maramureş şi Satu Mare, urmând să aibă două ieşiri la graniţa României, la Petea şi Halmeu, având o

lungime de 321 de kilometri.

Pentru a-şi îndeplini rolul de nod rutier, municipiul Turda are nevoie şi de o şosea de centură,

care să scoată traficul greu din localitate şi să realizeze joncţiunea între cele două autostrăzi. Acest

drum, care va măsura 5,5 km, va lega centura ocolitoare Vâlcele – Apahida de autostrada Transilvania,

fără să mai fie nevoie de străbaterea oraşelor Turda şi Câmpia Turzii.

De asemenea, consider necesară şi vitală implicarea autorităţilor locale în repararea

tronsoanelor de drum şi a infrastructurii aferente care leagă municipiul de nodul rutier din apropierea

localităţii.

Toate aceste proiecte de infrastructură rutieră sunt propuse pentru a fi demarate începând cu

2015. Să nu uităm că în viitor, dacă România va avea resurse financiare, drumurile expres vor putea fi

lărgite şi transformate în autostrăzi.

Sumele necesare investiţiilor în infrastructură vor putea fi asigurate în următorii ani din

finanţări europene, acciza la motorină, rovinietă, concesiuni şi parteneriat public-privat, credite de la

Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare. În baza Mater Planului, vor fi accesate fonduri structurale de transport de peste 6 miliarde

de euro, pentru perioada 2014 – 2020.

Stimaţi colegi,

În încheiere îmi exprim convingerea că toate forţele politice vor susţine implementarea Master

Planului de Transport al României.

Vă mulţumesc.


Mulţumim.

Din partea Grupului parlamentar Liberal Conservator, domnul Eugen Durbacă. Se pregăteşte

domnul Florian Bodog.

Domnul Eugen Durbacă:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Intervenţia mea se referă la sistemul de irigaţii de pe Terasa Covurlui – Galaţi şi se adresează

domnului prim-ministru Victor Ponta şi domnului ministru Daniel Constantin.

Domnilor colegi,

- 7 -

În perioada 1980 – 1992, sistemul de irigaţii complex Câmpia Covurlui a fost executat în

proporţie de 67%. Astfel, faţă de suprafaţa de irigaţii noi şi modernizate prevăzută în proiect, de 193

800 de hectare, în 1992 s-au recepţionat 117 752 de hectare. Suprafaţa cu lucrări începute şi

neterminate – de 38 740 de hectare, iar suprafaţa pe care lucrările nu erau începute – 37 300 de

hectare.

Barajul şi acumularea Suhurlui, prevăzute pentru înmagazinarea unui volum de 144 000 de

metri cubi de apă din Dunăre, pentru irigarea părţii de nord a sistemului, erau realizate în proporţie de

52% în anul 1990.

Necesitatea acestei acumulări de rezervă a fost impusă în urma studiilor de gospodărire a apelor

întocmite de institutul de resort.

Din cauza lipsei acute de resurse după 1990, alocaţiile bugetare s-au redus drastic şi, ţinând

cont că acumularea Suhurlui urma să alimenteze suprafaţa de 37 300 de hectare, lucrări neîncepute în

1990, au fost sistate lucrările la baraj, ca şi multe alte lucrări începute şi nefinalizate.

Pe lângă barajul Suhurlui, au rămas în diverse stadii fizice de execuţie peste 89,7 km de canale,

magistrale principale şi distribuitoare cu construcţiile aferente, 24 de ploturi de irigaţie, 10 staţii de

repompare, 19 SPP-uri, precum şi lucrări de desecare, drenare şi de combatere a eroziunii solului.

Toate aceste lucrări care au fost sistate după anul 1990 s-au aflat într-o situaţie dramatică, din

cauza proceselor de degradare rapidă la care au fost supuse atât din cauza factorilor de mediu, cât şi a

acţiunii inconştiente a oamenilor.

Prin aplicarea prevederilor art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2011

privind reorganizarea sectorului de îmbunătăţiri funciare, acumularea Suhurlui a fost predată în

30.03.2012 către Agenţia Naţională „Apele Române”, conform punctului 4 din protocolul de predare

ANIF – ANAR, semnat în data de 22.02.2012.

Faţă de cele relatate mai sus, vă rugăm, domnule prim-ministru, să analizaţi şi să luaţi măsurile

necesare pentru finalizarea acestor lucrări şi darea lor în funcţiune, dacă se consideră că sunt absolut

necesare, în procent cât mai mare.

Vă mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Florian Bodog. Se pregăteşte domnul

senator Marius Neculoiu.

Domnul Florian-Dorel Bodog:


Doamnelor şi domnilor colegi,

- 8 -

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează „Bunăstarea copiilor, o prioritate pentru

decidenţii politici”.

Bunăstarea copiilor noştri este o preocupare permanentă pentru orice părinte responsabil.

Această preocupare trebuie să fie o prioritate şi pentru guvernanţii şi politicienii care decid viitorul

generaţiilor tinere.

Anul trecut, Guvernul României a făcut un efort şi, din luna noiembrie, a dublat alocaţia pentru

sprijinul familiilor sărace. De această majorare au beneficiat peste 500 000 de copii din aproximativ

284 000 de familii cu un venit net lunar de până la 530 de lei pe membru de familie. De asemenea, tot

atunci Guvernul le-a mai aprobat şi dublarea alocaţiei de hrană pentru copiii aflaţi în sistemul de

protecţie socială şi adulţii cu dizabilităţi sau aflaţi în centrele de îngrijire. Sunt măsuri sociale absolut

necesare şi care merită a fi salutate şi susţinute.

Eforturile nu trebuie însă să se oprească aici. Aşa cum este stipulat astăzi în legislaţia privind

alocaţia de stat, fiecare copil din România primeşte câte 42 de lei lunar. Este o sumă mult prea mică

pentru a acoperi nevoile acestor copii şi pentru a le asigura condiţii decente de trai. Nici nu are rost să

ne gândim ce poate face un părinte responsabil cu 42 de lei pe lună, această sumă fiind una mai

degrabă simbolică.

Dacă, într-adevăr, ne pasă ce se întâmplă cu copiii noştri şi ce viitor putem să le asigurăm, cred

că trebuie să ieşim din această zonă simbolică şi statul să acorde un ajutor real tinerelor gene raţii. În

acest sens, consider că este necesar şi oportun ca şi în perioada următoare să continuăm politicile de

majorare a alocaţiei acordate copiilor. Este o măsură activă de sprijin nu doar pentru creşterea nivelului

de trai a milioane de familii, dar şi pentru creşterea ratei natalităţii în ţara noastră, o problemă sensibilă

pentru societatea noastră, aşa cum am mai arătat şi într-o altă declaraţie politică.

Stimaţi colegi,

Un copil român primeşte astăzi o alocaţie care nu atinge nici 10 euro, adică de 35 de ori mai

mică decât alocaţia unui copil din alte state ale Uniunii Europene, unde media se ridică la 210 euro. În

aceste condiţii, nu cred că părinţii exagerează atunci când solicită ca peste doi ani valoarea alocaţiei să

ajungă de la 42 la 200 de lei.

În timp ce în România cuantumul indemnizaţiei lunare este acelaşi pentru toţi copiii, în ţările cu

care ne comparăm, conform statisticilor, alocaţia reprezintă între 8 şi 15% din salariul mediu lunar al

unui părinte.

În ţările din vestul Europei, alocaţiile depăşesc de cele mai multe ori 100 de euro, recordul fiind

deţinut de Luxemburg, cu peste 800 de euro, pentru cel de-al treilea copil născut. Belgia stabileşte

cuantumul alocaţiei în funcţie de numărul copiilor dintr-o familie. Astfel, pentru un copil se acordă o

alocaţie de 83 de euro, pentru doi copii – 154 de euro, pentru trei sau mai mulţi copii – 230 de euro pe

- 9 -

lună. În Spania, valoarea alocaţiei este de 41 de euro pentru copiii sub trei ani şi de 24 de euro pentru

cei între 4 şi 18 ani. Franţa plăteşte o alocaţie de 124 de euro pentru doi copii, 282 de euro pentru trei

copii şi 441 de euro pentru patru copii.

Poate că ar merita ca şi statul român să se gândească să implementeze un astfel de sistem

diferenţiat, în care să ţină cont atât de nivelul veniturilor părinţilor, dar şi de protecţia şi susţinerea celor

aflaţi în nevoie, dar fără posibilităţi financiare. Fără implicarea directă şi energică a statului, inclusiv

financiară, problemele se vor acutiza, abandonul şcolar va continua, la fel şi declinul demografic, cu

toate efectele sale structural-negative în ceea ce priveşte sistemul sanitar sau cu cel de pensii.

Copiii acestei ţări merită toată atenţia noastră şi avem obligaţia să ne gândim pe ce fundaţie le

aşezăm construcţia viitorului lor aici, în România.

Vă mulţumesc.


Domnul senator Marius Neculoiu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte

domnul senator Leonardo Badea.

Domnul Marius Neculoiu:


Titlul declaraţiei politice – „Cine suntem noi, parlamentarii?”

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

„Imoralitatea clasei conducătoare româneşti, care deţine puterea politică de la 1918 încoace, nu

este cea mai gravă crimă a ei. Că s-a furat ca-n codru, că s-a distrus burghezia naţională în folosul

elementelor alogene, că s-a năpăstuit ţărănimea, că s-a introdus politicianismul în administraţie şi în

învăţământ, că s-au deznaţionalizat profesiunile liberale, toate aceste crime împotriva siguranţe i

statului şi toate aceste atentate contra fiinţei neamului nostru ar putea, după marea victorie finală, să fie

iertate”, spunea Mircea Eliade, în 1937, în articolul „Piloţii orbi”.

Cred că şi noi suntem după o mare victorie, cea de la 16 noiembrie 2014.

Pentru toate acestea am o singură întrebare: cine suntem noi, doamnelor şi domnilor?

Constituţia României, la alin. (2) al art. 8, garantează pluralitatea în privinţa exprimării voinţei

politice a cetăţenilor, cu precădere prin membrii partidelor politice.

Noi suntem cei aleşi de popor pentru a le asigura suveranitatea în cei patru ani de mandat

parlamentar. Suntem şi membri ai diferitelor partide politice.

- 10 -

Ce avem de făcut din calitatea de parlamentari? Perpetuarea politicilor dorite de cetăţeni pentru

a le uşura eforturile pentru o dezvoltare economică şi socială, fără a le leza personalitatea umană şi

demnitatea.

Noi suntem obligaţi să alegem, numai în beneficiul lor, pe cei care urmează să pună în aplicare

normele votate în Parlament, indiferent dacă au calitatea de membri ai Guvernului, ai diverselor alte

autorităţi create doar pentru a sluji cetăţeanul.

Noi ne supunem supremaţiei Constituţiei, voinţă imperativă a poporului, şi legilor. Astfel că

nimeni nu are dreptul să piardă instinctul statal prin înfiorătoarea inconştienţă, pentru o încăpăţânare

de a-şi apăra o aşa-zisă putere. Suntem elite româneşti care nu am învăţat să ne sacrificăm de bună

voie, dar, inconştient, semnăm cu mâna noastră actul de deces al unui destin mai bun al acestui neam.

Clasa conducătorilor noştri politici, departe de a dovedi respect pentru interesul naţional într-un

ceas de cumpănă pentru istoria lumii, face tot ce- i stă în putinţă ca să-şi prelungească puterea

personală. De aceea, noi, parlamentarii, avem obligaţia să redevenim mandatarii poporului şi să le

reprezentăm interesele naţionale.

Nu voi pleda niciodată pentru a transpune în actualitate deviza burgheziei perioadei 1880,

concret, viziunea bancherului român Titus Enacovici: „Sunt burghez, conservator şi reacţionar. Sun t

partizan al proprietăţii individuale şi al ierarhiei sociale în sistemul capitalist de producţie. Reforma,

când e vorba de aşa ceva, trebuie să vie de sus, iar vulgului trebuie să i se pună botniţă, terminându-se

cu dezordinea şi revolta.”

Vreau, parafrazându- l pe Mihai Eminescu, ca parlamentarul român să se înnobileze cu tăria

principiilor, iar forma să fie desăvârşită, iar conceperea şi votarea de legi să reprezinte un înalt act de

conştiinţă şi demnitate, probitatea morală şi demnitatea stând mai presus de orice.

În concluzie, vă rog să ne suflecăm mânecile cămăşilor, să sădim legi de interes naţional şi să le

punem covor pe drumurile asfaltate ale poporului român.

Vă mulţumesc pentru atenţie.


Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Leonardo Badea. Se pregăteşte

domnul senator Octavian Motoc.

Domnul Leonardo Badea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează „Onoare şi demnitate sau drepturile militarilor români în

actuala conjunctură internaţională”.

Stimaţi colegi,

- 11 -

Cicero spunea: „Dintre toate satisfacţiile omeneşti, nimic nu este mai onorabil şi mai important

decât să meriţi cu adevărat recunoştinţă din partea patriei.”

Ideea acestei declaraţii a venit în urma unor discuţii cu cadre militare în rezervă, dar mai ales cu

membri de familie ai acestora, care mi-au sesizat mai multe probleme legate de modul de calcul şi de

plată sau, mai exact, de neplată a unor drepturi băneşti.

Aşezată în acea parte a Europei numită şi „străinătate apropiată” de către Federaţia Rusă şi pe

care Federaţia Rusă o consideră drept sferă de interese exclusive, România a devenit flancul de est al

Uniunii Europene şi al NATO, ea fiind acum, în fapt, potrivit opiniei unor analişti militari, graniţa de

facto cu Rusia, după anexarea Crimeei de către aceasta.

Pentru a-şi consolida apărarea în contextul ameninţărilor reprezentate de conflictul din Ucraina

şi de acţiunile agresive ale Rusiei, România va trebui să deruleze un complex de măsuri pe mai multe

planuri. Pentru structurile militare, aceasta înseamnă programe de modernizare a forţelor sale armate,

intensificarea activităţilor de instruire şi aplicaţii, dar şi cointeresarea şi fidelizarea militarilor de

carieră ai ţării, indiferent că vorbim de instituţii din domeniul apărării, ordinii şi siguranţei naţionale,

de militari activi sau în rezervă.

Cele mai sus evocate impun conducerilor structurilor militare, dar şi ale ţării, inclusiv ale

Parlamentului României, să vegheze la două aspecte fundamentale: la formarea ofiţerului în spiritul şi

pentru sentimentul onoarei şi demnităţii militare, precum şi la apărarea demnităţii şi onoarei acestuia.

Printre calităţile militarilor, sentimentul onoarei ocupă incontestabil primul loc. Pentru noi,

civilii, onoarea este cea care stă la baza statutului de militar, ceea ce înseamnă disciplină, legalitate,

civism, disponibilitate, austeritate, curaj, solidaritate. Este cunoscut faptul că militarii suportă, prin

angajament şi jurământ faţă de stat, o serie de privaţiuni, printre care interdicţia de asociere în

sindicate, de a declara sau de a participa la grevă, de a deţine societăţi comerciale sau de a participa la

administrarea acestora, de a face parte din formaţiuni politice sau de a candida.

Aceste interdicţii şi privaţiuni au existat dintotdeauna pentru militari, însă, de-a lungul

timpului, pentru compensarea acestora, în România, la fel ca şi în celelalte state ale lumii, a fost dată o

legislaţie de tip compensatoriu, concretizată în două legi aplicabile structurilor militare: o lege

specifică de salarizare şi o lege specifică de pensionare.

Acest echilibru legislativ a existat până la data de 1.01.2011, când Guvernul Boc a abrogat

legile specifice de salarizare şi de pensionare menite a compensa aceste privaţiuni şi a aprobat Legea

nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii. Prin această legislaţie, militarii activi şi cei în rezervă sunt trataţi

identic cu civilii, însă militarii consideră că acest fapt este discriminatoriu, cât timp lor le sunt

menţinute limitările şi interdicţiile de drepturi.

- 12 -

Iată, stimaţi colegi, câteva dintre problemele despre care am fost informat că preocupă cadrele

militare, aspecte cunoscute sau necunoscute, luate în atenţie sau voit ignorate, dar care sunt

circumscrise apărării onoarei şi demnităţii militare, trăsături care nu ţin numai de profilul individului,

ci şi de atitudinea statului faţă de această categorie socioprofesională.

Ce ar trebui făcut în direcţia remedierii celor expuse mai sus?

În primul rând, revenirea la o legislaţie de tip compensatoriu cu privire la salarizarea cadrelor

militare, care să acopere interdicţiile şi privaţiunile impuse de cariera militară. Este cunoscut faptul că

în armată cadrele militare au avut drepturi de rentă, pensie de serviciu, încă de pe vremea domnitorului

Alexandru Ioan Cuza.

În al doilea rând, urgentarea dezbaterii Legii pensiilor militare.

Şi, în al treilea rând, plata drepturilor stabilite prin lege pentru gradele militare şi renunţarea la

emiterea de acte normative de amânare repetată a acestora.

Toate acestea însă trebuie realizate în strânsă legătură cu constrângerile bugetare, urmărindu-se

alinierea la prevederile europene, o preocupare constantă a actualului Guvern.

Vă mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Octavian Motoc. Se pregăteşte

domnul senator Marcel Bujor.

Domnul Octavian Motoc:

Titlul declaraţiei politice de astăzi este „În cazul unui atac militar asupra ţării noastre, civilii nu

au unde să se adăpostească în siguranţă!”.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

România se află într-unul dintre cele mai bune momente ale istoriei sale din punct de vedere al

garanţiilor de securitate. Membră a Uniunii Europene şi mai ales a NATO, România se bucură de

protecţie în cazul unui atac din partea unui stat terţ.

Partenerii din NATO şi, în primul rând, Statele Unite ale Americii au pregătite instrumente de

răspuns, între care se numără forţele de intervenţie rapidă dislocate în zonă, scutul antirachetă de la

Deveselu, ce urmează a deveni funcţional în scurt timp, unităţi aeriene şi de submarine, pregătite să

răspundă unor astfel de provocări. Am certitudinea că, chiar dacă în condiţii precare, din cauza

nivelului de dotare şi subfinanţării, Armata Română va putea face faţă unei astfel de provocări, datorită

profesionalismului dovedit în timp de aceasta.

Ce se va întâmpla însă cu civilii în cazul unui atac de anvergură, posibil, deşi puţin probabil?

Unde se vor adăposti aceştia în timp util, în aşa fel încât pierderile de vieţi omeneşti să fie minime?

- 13 -

Cunoaşte fiecare cetăţean modul în care trebuie să acţioneze într-o astfel de situaţie limită? Ei bine, nu,

cu siguranţă!

Legea nr. 481 din 8.11.2004, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 554 din 22 iulie

2008, pe lângă faptul că este destul de ambiguă, nu este nici pe departe respectată. Printre atribuţiile

protecţiei civile prevăzute în lege se numără şi „asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei în

situaţii de protecţie civilă”.

Un alt lucru demn de consemnat este că, printre atribuţiile specifice ale primarului prevăzute de

legea menţionată, se numără şi aceea că „dispune măsuri şi controlează modul de întreţinere a sp aţiilor

de adăpostire colective de către administratorul acestora”. Care spaţii de adăpostire colective? Că

nimeni nu ştie, poate cu excepţia primarilor, care sunt acestea, cum sunt arondate ele cetăţenilor şi cum

se efectuează afluirea către acestea în caz de necesitate.

Am deja peste 50 de ani şi, personal, nu am fost implicat vreodată în vreun exerciţiu de apărare

civilă. În afară de beciul casei în care stau, nu cunosc un alt loc în care m-aş putea adăposti eu şi

familia mea în caz de atac aerian sau cu rachete.

Dar nu toată lumea care locuieşte la casă are beci asigurat cât de cât corespunzător. Multe

blocuri nu au subsoluri, unele subsoluri nu sunt utilizabile sau sunt împărţite în boxe, ce „protejează”

murăturile şi afumăturile cetăţenilor. Chiar dacă, eventual, există planuri de punere în aplicare a

acţiunilor de protecţie civilă, acestea sunt cunoscute doar de cei care le-au elaborat şi de personalul din

instituţiile cu atribuţii în domeniu, şi nu de fiecare beneficiar, cetăţean de rând.

La art. 37 din lege este prevăzut că „instruirea salariaţilor privind protecţia civilă se asigură

sistematic, de regulă împreună cu instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor, în condiţiile

stabilite prin dispoziţiile generale elaborate de Inspectoratul General pentru Situa ţii de Urgenţă şi

aprobate de ministrul administraţiei şi internelor.” La art. 38, o altă prevedere importantă: „Periodic, pe

baza planurilor şi a programelor de pregătire şi cu aprobarea primarului localităţii, se efectuează

exerciţii de alarmare publică.”

Când aţi văzut ultima oară un astfel de exerciţiu şi, mai ales, când aţi participat, dacă aţi

participat, la vreunul?

Ei, şi acum să vedem ce spune legea la art. 45 alin. (2): „Autorităţile administraţiei publice,

instituţiile publice, agenţii economici şi proprietarii de imobile au obligaţia să prevadă în planurile de

investiţii şi să realizeze adăposturi de protecţie civilă.”

Dacă ne uităm în jur, nu prea vedem astfel de adăposturi.

Şi acum ajungem şi la cauza existenţei acestei situaţii de fapt alarmante. La capitolul

„Contravenţii şi sancţiuni”, constatăm că valoarea celei mai mari amenzi aplicate pentru încălcări

grave ale legii este de doar 5 000 de lei, adică cu puţin mai mult de 1 000 de euro.

- 14 -

Este oare normal să tratăm cu atâta dezinteres o problemă cu adevărat de viaţă şi de moarte

pentru milioane de cetăţeni? Eu cred că nu. Şi mai cred că aceasta este o problemă care trebuie pusă,

cu prioritate, pe masa Consiliului Suprem de Apărarea a Ţării, cu atât mai mult cu cât până mai ieri nu

am fi crezut că ar putea fi de actualitate un război dus la mai puţin de câteva sute de kilometri distanţă

de graniţele noastre. Un conflict în care au murit deja peste 5 500 de oameni, mulţi dintre ei civili. Ca

să nu mai fim nevoiţi să rememorăm şi tragedia iugoslavă din anii 1991 – 2001, cu peste 134 000 de

morţi, dintre care 64 000 numai în Bosnia-Herţegovina, majoritatea lor civili.

Vă mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Marcel Bujor. Se pregăteşte domnul

senator Gavrilă Ghilea.

Domnul Dumitru-Marcel Bujor:


Titlul declaraţiei politice – „Fără vaccinuri şi salarii la Institutul Cantacuzino”


Stimaţi colegi,

Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino”

a fost înfiinţat în anul 1921 şi în prezent se confruntă cu o situaţie de subfinanţare cronică.

Institutul Cantacuzino, unul dintre cei mai apreciaţi producători de imunologice din lume, şi-a

început declinul în februarie 2010, după ce Agenţia Naţională a Medicamentului i-a retras autorizaţia

de punere pe piaţă a produselor injectabile din cauza mai multor nereguli. În aceste condiţii, producţia

de vaccinuri a fost sistată, iar campaniile de imunizare a populaţie i se fac numai cu vaccin din import,

achiziţionat la preţuri de peste zece ori mai mari decât cel din ţară.

În prezent, în cadrul Institutului Cantacuzino lucrează 486 de persoane. O parte dintre acestea

au protestat timp de trei zile în incinta unităţii, nemulţumite de faptul că nu şi-au mai primit salariile

întregi de câteva luni. Directorul aflat în funcţie de patru luni a demisionat pentru că nu a reuşit să

aducă institutul pe linia de plutire.

Situaţia Institutului Cantacuzino este critică, ţinând cont de faptul că are datorii de aproximativ

5 milioane de euro, conturile sunt blocate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi se

confruntă cu sistarea producţiei de vaccinuri şi cu angajaţi care nu-şi primesc salariile la timp.

În anul 2014, a fost desemnată o comisie interministerială pentru a veni cu soluţii concrete în

sprijinul institutului de cercetare, realizând Memorandumul pentru reorganizarea Institutului Cantacuzino,

semnat în 22 ianuarie 2015. Acesta prevede ştergerea datoriei către Agenţia Naţională de Administrare

Fiscală şi denumirea activităţii de sănătate publică drept serviciu de interes economic general.

- 15 -

Ministrul sănătăţii a afirmat că situaţia în care se află Institutului Cantacuzino este cauzată de

managementul defectuos, precizând că ministerul este interesat să achiziţioneze produsele unităţii

medicale, însă numai în condiţiile în care acestea sunt conforme.

Producţia de vaccinuri reprezintă un domeniu de o importanţă strategică atât pentru sistemul

naţional de sănătate publică, cât şi pentru securitatea naţională a României.

În prezent, România este dependentă de vaccinurile de import, în ciuda faptului că eficienţa

acestora este pusă la îndoială, deoarece nu sunt testate în România şi nu sunt adaptate populaţiei

României. Din acest motiv, în ultimele luni au fost înregistrare numeroase cazuri de reacţii adverse

postvaccinare.

România trebuie să-şi asigure o relativă independenţă în fabricarea de produse biologice, care

să-i dea posibilitatea să intervină pentru protejarea populaţiei în situaţii de epidemii şi pandemii, având

în vedere că în ultimii ani au fost identificate noi virusuri, ale căror mutaţii generează astfel de riscuri.

Ministerul Sănătăţii are responsabilitatea de a identifica soluţii pentru revitalizarea Institutului

Cantacuzino şi asigurarea independenţei României în domeniul vaccinurilor.

Vă mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Gavrilă Ghilea. Se pregăteşte domnul

senator Gheorghe Saghian.

Domnul Găvrilă Ghilea:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează „Cu o floare nu se face primăvară fiscală”.


Stimaţi colegi,

Raportul de ţară care ar trebui să anticipeze performanţele economice şi financiare ale

României pe 2015 a fost întocmit de Comisia Europeană în termeni critici faţă de politica fiscală a

Guvernului, apreciată drept lipsită de continuitate, predictibilitate şi planificare strategică, în timp ce

gradul de colectare a TVA rămâne un motiv de îngrijorare.

Chiar dacă documentul citat menţionează diminuarea cu 5 procente a contribuţiei de asigurări

sociale, operată de la 1 octombrie 2014, Comisia reţine că această măsură de relaxare fiscală a fost

introdusă la pachet cu taxa pe construcţii speciale, care a fost modificată şi redusă abia în ianuarie 2015.

Aşa cum opoziţia a semnalat la timpul potrivit, conotaţia electorală a reducerii contribuţiei de

asigurări sociale în ajunul campaniei prezidenţiale a fost evidentă, câtă vreme numai în 2015 această

măsură poate genera pierderea unor venituri bugetare de 0,75% din PIB.

- 16 -

Şi cum orice minune, fie ea şi fiscală, nu ţine decât trei zile, scutirea de impozit pe profitul

reinvestit în echipamente tehnologice nu este aplicabilă decât experimental, în perioada iulie 2014 –

decembrie 2015.

De altfel, acest aspect a fost sesizat şi de Comisia Europeană, care a notat faptul că astfel de

stimulente sunt utile mai degrabă în perioade de scădere economică, remarcând critic termenele relativ

scurte de implementare a acestor măsuri, dar şi limitarea consultărilor cu partenerii sociali.

Dar, poate, cel mai sensibil aspect negativ vizat de raportorii europeni îl reprezintă munca la

negru şi evaziunea necontrolată în acest domeniu, care influenţează major predictibilitatea încasărilor

bugetare.

Comisia Europeană a semnalat discrepanţe majore între nivelul relativ de impozitare a muncii

şi veniturile reale din fiscalizarea acestui domeniu, ceea ce sugerează un nivel ridicat al veniturilor

nedeclarate.

De altfel, documentul citează şi Raportul anual pe 2013 al Consiliului Fiscal, potrivit căruia,

numai în anul 2012, peste 1,5 milioane de persoane munceau în România fără forme legale.

Printre vulnerabilităţile viitoarelor deficite bugetare, Comisia menţionează impactul semnificativ

al unor decizii neanticipate ale justiţiei, dar şi ineficienţa şi slaba guvernanţă corporatistă ce se manifestă

la nivelul unor companii de stat care continuă să contribuie major la consolidarea deficitului bugetar.

Dar când potenţialul de creştere al României este balastat de ineficienţa cheltuielilor publice,

dar şi de absorbţia redusă a fondurilor europene, care abia a depăşit 50% din fondurile structurale şi de

coeziune disponibile la sfârşitul anului 2014, cred că a venit vremea ca actualul Guvern să plece.

Vă mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Gheorghe Saghian. Se pregăteşte

domnul senator Valeriu Todiraşcu.

Domnul Gheorghe Saghian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică am intitulat-o „Educaţie pentru sănătate la nivelul şcolilor”.

Stimaţi colegi,

Educaţia pentru sănătate la nivelul şcolii reprezintă una dintre principalele căi de promovare a

cunoştinţelor corecte privind diferite aspecte ale sănătăţii şi, totodată, de formare a atitudinilor şi

deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos. În multe ţări, educaţia pentru

sănătate este obligatorie în şcoli, începând din clasa I până în clasa a XII-a, folosindu-se pentru fiecare

ciclu de dezvoltare programe şi materiale didactice adecvate vârstei. În acest fel, conduita preventivă

devine astfel un comportament care se edifică în timp în paralel cu dezvoltarea educativă.

- 17 -

Prin programele şcolare s-ar putea veni în întâmpinarea nevoilor fundamentale de educaţie ale

oricărui copil şi adolescent, iar formarea unui stil de viaţă sănătos, controlul stresului, dobândirea de

repere în orientarea şcolară şi profesională ar deveni condiţii esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a

personalităţii elevului.

Orice instituţie şcolară, prin autoritatea morală pe care o are, poate aduce o contribuţie evidentă

în transmiterea cunoştinţelor de educaţie pentru sănătatea elevilor şi are abilitatea şi capacitatea de a

cuprinde şi de a se adresa, în timp, unui procent ridicat de populaţie.

Tot timpul, în mass-media observăm că ocupăm un loc fruntaş în statisticile negative în ceea ce

priveşte sănătatea. Pe zi ce trece, ne confruntăm cu creşterea costurilor serviciilor medicale şi creşterea

impactului bolilor asupra întregii populaţii a ţării.

În legislaţia Uniunii Europene, „scopul promovării sănătăţii este de a îmbunătăţi standardele

generale de sănătate în comunitate prin îmbunătăţirea cunoştinţelor despre factorii de risc şi

încurajarea populaţiei să adopte comportamente şi stiluri de viaţă sănătoase. Acestea se vor face prin

măsuri de informare, educaţie şi pregătire profesională în domeniile: nutriţie, consum de alcool, tutun

şi droguri, exerciţiu fizic, sănătate mintală şi folosire a medicamentelor”.

Este necesar să facem educaţie pentru sănătate şi să promovăm sănătatea în România în

concordanţă cu standardele internaţionale, în special ale Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Valeriu Todiraşcu. Se pregăteşte, din

partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Ioan Deneş.

Domnul Valeriu Todiraşcu:

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o „Ministerul Educaţiei pedepseşte elevii merituoşi”.


Una dintre cerinţele bacalaureatului din România este stabilirea competenţei lingvistice într-o

limbă de circulaţie internaţională. Pentru aceasta, programa şcolară cuprinde studiul a două limbi

străine, iar în cadrul bacalaureatului se stabileşte nivelul cunoştinţelor pentru una din limbile studiate .

Cum pentru înscrierea la cursurile universitare dintr-o ţară UE, alta decât România, competenţa

lingvistică trebuie să fie certificată de o instituţie acreditată internaţional, mulţi dintre elevii de clasa a XII-a

obţin, în general prin munca lor şi fără ajutorul şcolii româneşti, diplome pentru certificarea cunoaşterii

unei limbi de circulaţie internaţională. Pentru obţinerea cestor certificate internaţionale părinţii elevilor

plătesc manuale speciale şi taxe de înscriere, eventual şi meditaţii particula re, la un cost care depăşeşte

cu mult un salariu mediu pe economie.

- 18 -

Legea învăţământului permite, cum este normal, echivalarea diplomelor internaţionale cu

echivalarea competenţelor lingvistice în cursul examenului de bacalaureat. Procedura de recunoaştere

şi echivalare a rezultatelor obţinute la examenele cu recunoaştere internaţională este reglementată de

Ordinul ministrului educaţiei nr. 5219/2010. Ar fi fost de aşteptat ca această echivalare să se

desfăşoare simplu, prin constatarea comisiei de examen că elevul respectiv nu mai trebuie să susţină

testul de competenţă lingvistică, pentru că a obţinut un certificat internaţional care este menţionat în

anexa acestui ordin. Tot ce ar fi avut de făcut comisia, în mod normal, ar fi fost să copieze nivelul de

competenţă certificat de diploma internaţională în locul rezultatului testului respectiv, care nu mai

trebuie să fie susţinut în cadrul examenului de bacalaureat.

Cum în România lucrurile simple trebuie să fie complicate şi costisitoare, Ordinul nr. 5219/2010

impune parcurgerea mai multor etape pentru a se obţine echivalarea stipulată de lege. Astfel, elevul

trebuie să depună cu mult timp înainte de examenul de bacalaureat o cerere la care să anexeze o copie

legalizată a certificatului internaţional, după care comisia trebuie să constate echivalarea şi să

alcătuiască un proces-verbal în care să înscrie elevul respectiv cu calificativul echivalat.

Problema principală apare însă la legalizarea diplomelor, pentru că notarii publici nu pot

legaliza acte în limbi străine. De aceea, este necesară, în prealabil, o traducere autorizată după care

notarul va legaliza traducerea respectivă. Acest proces complicat durează câteva zile şi costă

aproximativ 150 de lei, suplimentar costurilor necesare pentru obţinerea diplomei internaţionale.

Probabil că Ministerul Educaţiei nu are încredere în cinstea membrilor comisiei de bacalaureat

şi în competenţa lingvistică a acestora, cerută însă elevilor. Astfel, este nevoie ca altcineva să traducă

„certificate” în românescul „certificat” şi „english” în „engleză”, ca şi „level” în „nivel”. Valoarea

nivelului, A1 sau A2, B1 sau B2, C1 sau C2, nu mai necesită traducere, dar traducătorul este plătit la

numărul de cuvinte şi numărul de pagini ale actului.

Astfel, prin grija Ministerului Educaţiei, se rotunjesc veniturile notarilor publici şi ale

traducătorilor autorizaţi pe seama elevilor merituoşi. După ce au obţinut, prin muncă asiduă şi în afara

şcolii, care este gratuită în România, un certificat pentru care au plătit un examen internaţional, elevii

se văd nevoiţi să piardă timp preţios în preajma examenului de bacalaureat şi să plătească suplimentar

pentru echivalarea acestei diplome. Pare că Ministerul Educaţiei se preocupă mai mult de bunăstarea

notarilor şi traducătorilor, decât de soarta elevilor merituoşi, pe care consideră necesar să- i

pedepsească pentru performanţele lor, la care învăţământul românesc nu a contribuit.

Vă mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Ioan Deneş. Se pre găteşte doamna

senator Doina Federovici.

- 19 -

Domnul Ioan Deneş:


Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică am intitulat-o sugestiv „Noul Cod fiscal garantează bani mai mulţi în

buzunarul românilor, dar şi venituri suficiente în «puşculiţa» statului”.

Din păcate, a devenit metabolică tendinţa partidelor şi componenţilor ori simpatizanţilor

acestora de a contesta tot ceea ce propun sau susţin adversarii politici. Zilnic avem asemenea exemple

în activitatea noastră parlamentară. Practica aceasta este însă total neproductivă cetăţenilor şi, fără să

ne dăm seama, mai ales nouă, acelora care am fost aleşi să- i reprezentăm.

Nu contest diferenţele doctrinare, ele există şi se regăsesc în proiectele şi programele noastre

politice. Dar, desigur, ele ar trebui să se oprească acolo unde iniţiativa celorlalţi aduce ceva bun în

viaţa oamenilor. Bunăoară, noul Cod fiscal propus de PSD, care a produs contestaţii vehemente din

partea opoziţiei parlamentare. De ce? Întreb şi eu!

1. Fiindcă el propune reducerea TVA la 20% de anul viitor şi la 18% din 2018 şi reducerea

TVA la 9% de anul viitor pentru alimentele de bază, măsuri care vor uşura viaţa oamenilor, care vor

avea un impact economic benefic?

2. Fiindcă oferă o perspectivă mult mai favorabilă investiţiilor, ceea ce nu poate decât să bucure

numeroase categorii sociale şi profesionale?

3. Fiindcă el vine şi în sprijinul pensionarilor, prin creşterea sumei neimpozabile pentru

veniturile din pensii la determinarea impozitului pe venit?

Dacă acum plafonul neimpozabil este de 1 000 de lei, acesta va creşte la 1 050 de lei în anul

2016 şi cu câte 50 de lei în fiecare an fiscal până se va ajunge la valoarea de 1 200 de lei lunar. Pentru

cei cu venituri reduse din salarii, de până la 1 000 de lei pe lună brut, a fost majorat nivelul deducerilor

personale acordate în funcţie de numărul persoanelor aflate în întreţinere, de la un maximum de 650 de

lei pe lună la 800 de lei pe lună.

4. Fiindcă el elimină impozitul pe construcţii începând cu 1 ianuarie 2016?

5. Fiindcă noul Cod fiscal are o prevedere care se referă la neimpozitarea totală a cheltuielilor

efectuate de angajatori pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajaţilor?

6. Fiindcă prin aplicarea lui vom asista la o continuă reducere a fiscalităţii, ceea ce vine în

sprijinul creşterii economice, cu implicaţii directe în creşterea nivelului de trai al românilor?

Şi aş putea continua şirul acestor întrebări cu date legate de accizare ori îmbunătăţirea relaţiei

dintre contribuabili şi organele fiscale, dar spaţiul unei declaraţii politice e limitat. De aceea, închei

asigurându-vă că voi susţine orice iniţiativă menită să ajute vieţii oamenilor şi dezvoltării României.

Vă invit să depăşiţi stadiul ordinului venit de la partid şi să faceţi şi dumneavoastră la fel.

- 20 -

Vă mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna senator Doina Federovici.

Doamna Doina-Elena Federovici:


Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o „Declaraţiile populiste şi lipsa de realism,

platforma program a noului PNL”.

Fără a crea o dispută politică, aş dori să menţionez două aspecte foarte importante care vin în

contradicţie cu cele afirmate de un distins coleg senator PNL, antevorbitor, bineînţeles.

Ieri, 1 martie, a fost o zi specială pentru 240 000 de profesori şi angajaţi din sistemul de

educaţie din România, pentru că, începând cu această dată, a intrat în vigoare indexarea salariilor, aşa

cum a fost prevăzută cu sindicatele şi prevăzută, b ineînţeles, în buget. Buget pe care, dacă-mi aduc

bine aminte, nu l-aţi votat.

Drepturile salariale obţinute în instanţă de bugetari vor fi achitate, iată, până la sfârşitul lunii

martie. Un al doilea aspect.

Premierul Victor Ponta a precizat foarte clar: „În 2015 vom plăti şi ultimele titluri executorii pe

2016. Aveam de plătit, în 2015, către profesori şi alte categorii de angajaţi ai statului hotărâri judecătoreşti

definitive şi irevocabile, pe care le-am plătit în 2014. În acest fel, pe cele din 2016 le ducem în 2015. Este

ultima plată pe care o avem de făcut şi, practic, în acest moment închidem acele datorii ale bugetului

generate de procesele pierdute de Guvernul României, începute în perioada 2010 – 2011, cu diversele

categorii de bugetari.”

Distinşi colegi,

Noul Partid Liberal, vopsit acum în culorile galben şi albastru, dar fără tenta extrem de

consistentă de portocaliu, pe care încearcă cu disperare să o ascundă românilor, propune un guvern

fără a avea nimic în afară de declaraţii populiste, care sună bine, dar nu au niciun fundament.

Diversiunile lansate de liberali, menite să ascundă eşecurile PDL-ului, travestit în aşa-zisul nou

PNL, nu pot masca eşecurile notabile ale foştilor miniştri, care au creat un haos generalizat, iar aceşti

domni doresc acum să revină la conducerea fostelor portofolii ministeriale, pentru ca, prin amatorism,

să le termine definitiv.

Politicile de dreapta, care au împins România în pragul falimentului, au funcţionat pe principiul

„a lua de la cei care n-au şi a da la cei care au” şi au împins România într-un maxim dezechilibru între

economic şi social.

Cătălin Predoiu, propunerea PNL pentru poziţia de prim-ministru, care va fi ales, a semnat

toate măsurile de tăieri de pensii, de salarii şi, bineînţeles, de creştere brutală a TVA şi, nu în ultimul

- 21 -

rând, de închideri de spitale. Iar aici vin cu putere de exemplu: unul din aceste spitale a fost închis

chiar în judeţul pe care îl reprezint în Parlament, în judeţul Botoşani. Alături de domnul Vasile Blaga,

i-a îndatorat pe români cu peste 20 de miliarde de euro contractaţi de la finanţatori externi şi este

printre cei care au semnat pentru mărirea taxelor şi impozitelor.

Promotorii programului de guvernare PNL, lipsit total de credibilitate, ignoră total realităţile

politice din România de azi, luându- l pe „nu” în braţe şi făcând opoziţie fie cu amatorism, fie cu

inconştienţă.

Cum poate domnul Cătălin Predoiu să-şi asume un asemenea program, care este fals şi

demagogic, ştiind că poartă pe umeri vina pentru susţinerea măsurilor politice falimentare ale vechiului

PDL?

Lipsa de realism politic a PNL-ului este evidentă, distinşi colegi, atunci când corelează votul de

la prezidenţiale cu un vot de încredere acordat unui partid necoagulat pe deplin.

Vă mulţumesc.


Au mai depus declaraţii politice:

- din partea Grupului parlamentar al PSD: doamna senator Gabriela Firea, domnul senator Valentin

Calcan, domnul senator Mihai Fifor, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator Ovidiu Donţu;

- din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori: Alexandru Pereş, Alin Tişe,

Gheorghe Flutur, Traian-Constantin Igaş;

- din partea Grupului parlamentar Liberal Conservator, domnii senatori Vasile Nistor şi Mihai Niţă;

- din partea senatorilor independenţi, domnul senator Valer Marian şi domnul senator Ioan

Iovescu.

Cu aceasta, încheiem sesiunea de declaraţii politice.

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către senatori:

Doamna Gabriela Firea:

Declaraţia politică se intitulează „Programul noului PNL, însăilat de vechiul PDL”.

După lupte seculare care au durat… nici nu mai contează cât, premierul din umbră al vechiului

PDL din noul PNL a reuşit să prezinte opiniei publice un document de 130 de pagini intitulat pompos

„program de guvernare”. Există şi un rezumat, care are însă 40 de pagini, ceea ce ne duce cu gândul că

la PNL cantitatea contează, nu calitatea. Şi nici originalitatea.

Spun asta pentru că măsurile pe care ni le serveşte programatic domnul Predoiu se împart în

două categorii: sunt ori inspirate din programul Guvernului Ponta, ori pur şi simplu fanteziste. În prima

categorie, figurează, desigur, cele fiscale, care se vede de la o poştă că au fost însăilate în ultima

săptămână, sub presiunea modificărilor Codurilor fiscal şi de procedură fiscală anunţate de ministrul

- 22 -

Darius Vâlcov. O menţiune specială pentru intenţiile PNL cu privire la contribuţiile pentru asigurări

sociale, care ar urma să fie de 16% pentru angajat şi tot 16% pentru angajator. Sună bine, nu? Doar că

în prezent aceste cote sunt de 10,5%, respectiv 15,8%, deci ar urma să crească!

A spus actualul Guvern că va reduce TVA la 20%, hop şi PNL, care supralicitează, anunţând

19%, după ce criticaseră cu îndârjire sustenabilitatea unei astfel de măsuri. Nici foarte consecvenţi nu

sunt autorii aşa-zisului program de guvernare, pentru că după trei pagini ni se spună că TVA va coborî

la 16%, fără a se preciza însă şi când.

Şi, apropo, de „când”. Toţi comunicatorii PNL au criticat fap tul că Guvernul a prezentat un

program de reformă fiscală pe trei ani care va intra în vigoare începând din 2016, deci în timpul

mandatului legal. Nu au însă nicio problemă să vină, la rândul lor, cu un program care ar urma să fie

aplicat din 2017, deci după ce vor fi pierdut alegerile următoare. Aşa cum îi şade bine unui program

făcut în opoziţie, şi acesta prezintă doar elementele pozitive, fără a arăta însă cum vor fi susţinute.

Dacă centralizăm impactul bugetar al măsurilor anunţate de liberali, rezultă un deficit neverosimil, de

peste 7% din PIB, acesta fiind de altfel nivelul cu care erau obişnuiţi specialiştii PDL. Numai că acum

suntem în 2015, nu în 2010 şi cu un astfel de deficit am fi de râsul Europei; până şi Grecia ar sta mai

bine decât noi!

Dincolo de joaca de-a aranjatul cifrelor în buget, printre puţinele idei „revoluţionare” din

documentul prezentat de liberali se numără reformarea pensiilor de stat, prin trecerea de la principiul

solidarităţii la cel al contributivităţii. O astfel de măsură însă nu ar trebui bagatelizată în acest fel şi

aruncată în dezbaterea publică fără un serios studiu de impact şi fără explicarea mecanismului în cele

mai mici detalii. Altminteri, publicul va înţelege că se va renunţa la Pilonul II, care devine redundant,

iar PNL va începe să joace la bursă banii pensionarilor.

Pensionari care, de altfel, nu prea sunt prezenţi în intenţiile de guvernare prezentate de domnul

Predoiu. În cele 130 de pagini nu am găsit nicio referire la creşterea pensiilor sau a salariului minim, la

alocaţiile pentru creşterea copilului sau cele pentru persoanele cu dizabilităţi, politicile sociale fiind

ignorate aproape cu desăvârşire. Spun aproape, pentru că am găsit totuşi o referire la şomeri, în sprijinul

cărora liberalii vor să introducă stimulente fiscale pentru încadrarea de personal având statutul de şomeri,

persoane tinere cu vârsta sub 25 ani sau cu vârsta peste 55 de ani. O intenţie lăudabilă, numai că aceste

măsuri există deja, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă acordând în anul 2013, ultimul

pentru care sunt date disponibile, stimulente pentru 10 000 de tineri şi pentru 14 000 de persoane în

vârstă de peste 45 de ani.

Nu avem, aşadar, politici sociale, dar vom reforma aparatul bugetar – ceea ce, în lipsa unor

informaţii exacte, pune pe jar peste un milion de oameni –, vom privatiza sănătatea şi învăţământul,

- 23 -

fără să fi avut o dezbatere publică serioasă pe această temă, dar vom avea procente din PIB alocate din

pix către anumite domenii care dau bine la televizor.

Ei bine, nu merge aşa! Dacă vrea guvernarea, PNL trebuie să vină în faţa electoratului cu mai

mult decât această ciornă. Oamenilor le plac vorbele, dar la televizor. Pentru voturi e nevoie de fapte.

Iar pentru noul PNL faptele vechiului PDL atârnă ca o piatră de moară!

Vă mulţumesc.

Domnul Valentin-Gigel Calcan:

Declaraţia politică este intitulată „Dezbaterile pe noul Cod fiscal – un pas spre normalitate”.


Stimaţi colegi,

Am salutat de câte ori am avut ocazia elementele de normalitate pe care noi le realizăm atât

prin guvernare, cât şi prin activitatea parlamentară. Zilele acestea am un nou prilej de a saluta un astfel

de moment, şi anume cel al lansării în dezbatere publică a noului Cod fiscal. Este un gest de

normalitate faţă de societatea românească şi un semnal de stabilitate şi încredere transmis mediului de

afaceri şi investitorilor străini.

Este pentru prima dată când un nou Cod fiscal care prevede modificări atât de importante este

lansat în dezbatere publică. Predictibilitatea a fost principala teză de atac a oricărui investitor faţă de

Guvern. Iată că de această dată Guvernul este cel care face primul pas, important, şi vine cu un plan de

modificări pe mai mulţi ani.

Oricine doreşte să construiască o afacere ştie încă de astăzi cât vor fi impozitele şi anul viitor, şi

peste doi ani, dar şi peste trei ani de zile. Faptul că se prevede o reducere a contribuţiei de asigurări

sociale la angajat de la 10,5% la 7,5% sau că se va reduce contribuţia de asigurări sociale la angajator

de la 15,8% la 13,5% este un fapt important de ştiut pentru întocmirea unui plan de afaceri. La fel de

importante sunt eliminarea impozitului pe dividende începând cu 1 ianuarie 2016 şi reducerea cotei de

impozit pe profit de la 16% în prezent la 14% începând cu 1 ianuarie 2019.

Noul Cod fiscal nu este important numai pentru oamenii de afaceri, ci şi pentru fiecare român

în parte. Faptul că de la anul TVA va fi 20%, în loc de 24%, înseamnă un preţ mai mic pentru orice

produs pe care îl va cumpăra fiecare dintre noi. Faptul că se va reduce cota de TVA pentru carne,

peşte, legume şi fructe de la 24% la 9% începând cu 1 ianuarie 2016 înseamnă, din nou, un preţ mai

mic pe care îl vom achita la casa de marcat.

Relaxarea fiscală propusă de către Ministerul Finanţelor pentru următorii cinci ani are în vedere

parcursul României pentru următorii 12 ani şi obiectivul este depăşirea nivelului mediu al UE privind

PIB per capita. Simulările fiscale, a declarat ministrul finanţelor, Darius Vâlcov, au plecat de la

experienţa anilor trecuţi pentru a se calcula nivelul optim pentru TVA şi accize, respectiv de la

- 24 -

comportamentul de consum relativ la niveluri mai mari sau mai mici ale acestor taxe, precum şi viteza

de creare a locurilor de muncă.

Sunt măsuri necesare care vor încuraja mediul de afaceri, vor reduce evaziunea fiscală şi vor

diminua presiunea fiscală. Sunt convins că noul Cod fiscal va plasa România în sfera interesului

economic internaţional de investiţii şi acest lucru reprezintă un nou gest de normalitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai-Viorel Fifor:

Declaraţia politică se intitulează „Prin eliminarea taxei privind timbrul de mediu, statul are de

câştigat”.

Protecţia mediului în România este o prioritate a dezvoltării economico-sociale ce are ca scop

păstrarea unui mediu curat şi sănătos. În acest sens, de-a lungul timpului, Guvernul a adoptat diverse

iniţiative, mai mult sau mai puţin controversate, una dintre ele fiind şi taxa timbrului de mediu. În

general, taxa pentru poluarea produsă mediului de către autovehicule trebuie să constituie o

componentă importantă a politicilor de protecţie a mediului.

În ultimii opt ani, „taxa auto” a suferit multe schimbări ale formulei de calcul şi, din păcate,

principiul „poluatorul plăteşte” a fost prea puţin respectat.

Pentru contracararea efectelor poluării rezultate din industrie, transport, energie, agricultură,

Guvernul a introdus timbrul de mediu în martie 2013. Efectele nu au fost cele scontate. În 2013,

vânzările de maşini second-hand au crescut cu peste 40 000 de autoturisme faţă de 2012, în timp ce

vânzările de maşini noi au scăzut cu peste 8 000 de autoturisme. În plus, în 2013, încasările statutului

român au fost de 730 de milioane de lei, iar despăgubirile în procese – 570 de milioane de lei. Potrivit

Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile, „livrările totale de autovehicule au

înregistrat, pe întreg anul 2014, o creştere de 21,5% comparativ cu anul trecut”, România clasându-se

în topul ţărilor europene în ceea ce priveşte înmatricularea maşinilor noi. „În ceea ce priveşte

înmatriculările de autoturisme rulate, acestea au scăzut cu circa 1% comparativ cu anul 2013.”

În aceste condiţii, mai este necesară taxa pe timbru de mediu? Ideea taxei, în ansamblu, a fost

şi este una de lăudat, dacă ne gândim la impactul asupra mediului. Însă, pentru un posesor de

automobil înmatriculat după anul 2007, această taxă de poluare este discriminatorie. Taxa privind

timbrul de mediu constituie în acest moment o povară financiară pentru cei care au maşini foarte vechi,

un factor blocant al tranzacţionării de maşini rulate.

România nu poate rămâne ancorată într-un model care nu mai este viabil pentru români şi

pentru economie. Am ajuns într-un punct în care trebuie să regândim această taxă, în termeni de

anulare a ei. Eliminarea taxei din aritmetica înmatriculării maşinilor ar aduce o gură de oxigen pentru

- 25 -

foarte mulţi dintre români, pentru economie, în general. În acelaşi timp, ar atenua multele procese în

care instanţele au dat câştig de cauză celor care au plătit taxa, şi nu statului român.

Stimaţi colegi,

Tot mai mulţi români au evitat să plătească taxa/timbrul, prin înmatricularea autovehiculelor în

statele UE din vecinătate, cel mai adesea în Ungaria sau în Bulgaria. Astfel, suntem martorii

fenomenului de înmatriculare în ţările vecine a autovehiculelor ce aparţin cetăţenilor români, fără a

putea interveni, chiar dacă au existat câteva demersuri în acest sens. Astfel, TVA-ul, asigurările şi

toate celelalte elemente nu mai ajung la bugetul României, ţara noastră pierzâ nd foarte mult din

această perspectivă.

Consider că anularea taxei privind timbrul de mediu ar avea un impact pozitiv asupra bugetului

naţional, iar statul român ar avea mai mult de câştigat, decât de pierdut. Doresc ca românii să nu mai

fie împovăraţi de taxe şi impozite. Bunăoară, eliminarea acestei taxe este un obiectiv îndrăzneţ, pe care

mi- l asum cu toată răspunderea.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Pop:

Declaraţia politică este intitulată „Noul PNL vorbeşte de «redarea demnităţii»?”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Am urmărit cu atenţie, mânat de curiozitate, ce- i drept, aşa-zisul program de guvernare al

noului PNL. Şi am ajuns la concluzia că actul lor reprezintă un veritabil exerciţiu de ipocrizie!

Cum poţi tu, PDL vopsit, să vii şi să le vorbeşti milioanelor de români, din toate categoriile

sociale, despre redarea demnităţii fără să-ţi crape obrazul de ruşine?! Aţi uitat că voi le-aţi furat

oamenilor demnitatea, că v-aţi jucat ping-pong cu sănătatea lor, cu educaţia lor, cu raţiunea lor, cu

viitorul acestei ţări? Aţi uitat perioada în care plecau zeci de medici din ţară, când românii de rând luau

calea străinătăţii cu sutele pentru că voi, aici, ce-aţi făcut? Austeritate! Recesiune! Aţi tăiat salarii, aţi

tăiat pensii, indemnizaţii de şomaj, indemnizaţii pentru mame, aţi pus economia pe butuci, aţi închis

spitale şi şcoli! Dar mai făceaţi două lucruri: aţi îndatorat ţara şi v-aţi umplut buzunarele! Acest al

doilea aspect nu îl spun eu, ni- l arată procurorii zilnic!

Iar acum veniţi să oferiţi o „guvernare alternativă”?! Alternativă la ce? Dacă măsurile propuse

de Guvernul Ponta sunt populiste şi demagogice, ale voastre cum sunt?

Nu poţi susţine că reducerile de taxe şi impozite propuse sunt nesustenabile, ca apoi să vii să

propui reduceri mai mari (chiar şi cu un procent) fără să îţi dai seama că ai căzut în ridicol. Aplicat,

programul noului PNL nu ar produce efecte mai grave? Sau dacă reducerile sunt „măsuri de dreapta” şi

propuse de „dreapta” sunt bune, nu?!

- 26 -

Nu uitaţi, stimaţi români, că de doi ani se tot corectează ce au stricat ei, noii membri PNL. Încă

se plătesc drepturi câştigate de salariaţii din sistemul bugetar în instanţele de judecată, încă mai avem

de plătit datoria lăsată moştenire de guvernele Boc, încă mai avem de recuperat acea demnitate pe care

ne-au luat-o, încetul cu încetul, din 2010 încoace, membrii PDL travestiţi acum în „adepţii lucrului

bine făcut”!

Să nu cădem iarăşi în capcana lor, pentru că ne-a fost suficient cât a răbdat acest popor!

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Liviu Donţu:

Declaraţia politică se intitulează „De la vorbele din proiectul de guvernare, la faptele

guvernării”.


Stimaţi colegi,


Acum două zile, Partidul Naţional Liberal a lansat spre dezbatere publică proiectul său de

guvernare, concomitent cu apelurile copreşedinţilor PNL-ului de a chema la discuţii toţi potenţialii

parteneri politici pentru a crea o majoritate în scopul aducerii PNL la guvernare.

Ca parlamentar al României, salut această iniţiativă şi vă asigur că voi analiza cât se poate de

serios şi cu cea mai bună-credinţă acest proiect, pentru că acesta reprezintă o chestiune de mare

importanţă pentru noi toţi, ce nu trebuie să constituie un subiect hazardat sau trecut în pripă cu

vederea.

Însă, înainte de orice, pentru că şi în politică – aşa cum şi în viaţă – trebuie să existe o logică a

oricărui act pe care oamenii îl au în vedere, în mod firesc şi pe cale de consecinţă, ca un proiect să

devină viabil, oricât de minunat şi interesant ar suna el în termeni, trebuie ca acel proiect să se poată

concretiza.

În acest caz, ne aflăm în faţa unei mari dileme: care este Guvernul care va putea concretiza

proiectul pe care dumneavoastră, stimaţi colegi penelişti, ni- l aduceţi în atenţie?

Pentru că, stimaţi colegi penelişti, numai după ce veţi avea un răspuns concret, funcţional şi de

bun-simţ la această chestiune, vom putea discuta orice altceva!

Acum, doamnelor şi domnilor, colegi liberali (cei care sunteţi cu adevărat şi aţi rămas liberali),

ne aflăm în faţa unui alt adevăr, şi anume acela că, pentru a putea viabiliza proiectele pe care un

presupus Guvern al dumneavoastră le-ar demara, ar trebui să existe şi o susţinere parlamentară – tot a

facţiunii dumneavoastră politice – care să aducă la viaţă cât mai exact, coerent şi în timp real orice

proiect. Însă, din cât îmi reamintesc, fără a fi bănuit de vreun spirit de cinism şi de maliţiozitate, nu

numai că PNL-ul, partidul pe care îl reprezentaţi, nu mai deţine o formă de sine stătătoare în

- 27 -

Parlamentul ţării, ba, mai mult, majoritatea dintre dumneavoastră vă aflaţi în Parlamentul României

datorită exclusiv alianţei cu PSD-ul, o alianţă care a servit îndepărtării şi anulării guvernării manevrate

de către fostul preşedinte Traian Băsescu.

Şi, că tot veni vorba de guvernare şi de programele de guvernare pe care le aveţi în vedere,

ironia face că dumneavoastră, din perspectivă politică, aţi făcut parte din nenumărate guvernări în care

nu aţi dovedit capabilitatea de strategii de guvernare realiste şi niciun interes deosebit pentru acestea!

Nu ştiu dacă dumneavoastră mai sunteţi capabili să sesizaţi paradoxul propriei politici sau dacă,

pur şi simplu, vă mai interesează cum este percepută aceasta.

Eu consider că ar trebui să vă intereseze, şi încă foarte mult, din moment ce nu aţi fost

caracterizaţi niciodată de altceva decât de alianţe create sub orice formă doar pentru a vă bucura de

avantajele puterii. Şi când vorbim de putere, cel puţin în momentul actual, va trebui să acceptaţi că…

cu Guvern liberal sau nu… indiferent care vă sunt propunerile sau iniţiativele, toate trebuie acordate în

Parlamentul României. Iar aceasta se poate face, aşa cum şi domnul preşedinte Iohannis a remarcat de

atâtea ori, numai prin coerenţă politică, prin menţinerea unei „purităţi” în ceea ce priveşte opţ iunea

politică, opţiunea de partid, dar, mai ales, prin stabilitatea identităţii parlamentare.

De aceea, ţin să aduc un amendament la faptul că ambii dumneavoastră preşedinţi de partid au

adus un mare deserviciu acestor noţiuni şi conduite, creând o contraimagine a ceea ce preşedintele

Iohannis a reflectat şi reflectă atât prin discurs, cât şi prin poziţie, în momentul în care au fost făcute

declaraţii de genul: „Acest proiect este argumentul cel mai solid cu care PNL vine şi îl oferă celor

interesaţi să susţină un program şi un guvern responsabil şi performant, care să aplice acel program de

guvernare. (…) Este un program fidel acestui proiect şi sper că va fi susţinut şi de toţi cei care cred şi

în preşedintele Klaus Iohannis. (…) Pe baza acestui program de guvernare lansăm astăzi invitaţia către

toată lumea, către toţi care doresc să susţină un program PNL, astfel încât să guvernăm cu o majoritate

parlamentară, care să schimbe guvernarea PSD.”

Şi ca să îl citez tot pe preşedintele Iohannis, un Guvern trebuie condus prin competenţă,

probitate şi experienţa pe care o atestă fiecare membru al său.

În aceste condiţii, dragi colegi, care sunt acei oameni care să bifeze în totalitate aceste trăsături

esenţiale pentru un Guvern ce va deveni garantul următorilor ani de politică românească, şi nu numai?

Pentru că, vedeţi dumneavoastră, atunci când este vorba de guvernarea unei ţări, nu putem pune

carul înaintea boilor. Adică nu putem crea programe fictive de guvernare, fără o acoperire umană,

logistică, în fine, realistă a lor.

Cât despre ceea ce sugerează „invitaţia” de alăturare la acest proiect a oricărei entităţi politice,

mie unuia, cel puţin, îmi pare şi îmi sună extrem de stranie şi de nepotrivită, deoarece, printre rânduri,

- 28 -

dacă nu în mod direct, oricine poate înţelege că această invitaţie înseamnă încurajarea traseismului

politic. O altă chestiune gravă, care se regăseşte condamnată în toate discursurile preşedintelui Iohannis.

Stimaţi colegi,

În opinia mea, guvernarea presupune asumare.

Fie porneşti cu un partener şi mergi cu el până la capăt, indiferent de greutăţile pe care le

întâmpini pe drum, fie porneşti singur la drum, dar ştii sigur pe ce picioare mergi şi mai ştii că acel

drum îţi aparţine şi răspunzi în totalitate pentru felul în care mergi pe el ş i pentru rezultatul pe care îl

obţii la capăt.

În final, aş vrea să trag un semnal de alarmă liderilor PNL-ului atunci când fac referiri şi

asocieri la preşedintele ţării – în special cele legate de loialitate! –, că nu ar strica mai multă prudenţă,

maturitate politică şi, nu în ultimul rând, concreteţe de idei sau asumare personală în chestiuni care nu

numai că lasă loc de îndoială, dar pot pune în pericol nu doar viitoarea guvernare, ci, mai ales, întreaga

stabilitate naţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Declaraţia politică este intitulată „Bogăţia unei ţări nu stă în bani, ci în valoarea şi numărul

locuitorilor săi!”.


Onorat Senat,

Prin declaraţia politică de astăzi doresc să trag un semnal de alarmă cu privire la depopularea

Apusenilor.

Săptămânal străbat judeţul Alba şi văd sate întregi aproape pustiite! Unde sunt vremurile de

altădată, când funcţionau minele din judeţul Alba (la Baia de Arieş, Zlatna, Roşia Montană, Brad), din

judeţul Hunedoara, la Băiţa, şi multe altele din toată ţara? Erau adevărate „mine de aur” pentru oamenii

care munceau acolo, dar şi pentru economia românească! Ce a rămas în aceste zone, după închiderea

minelor? Un peisaj dezastruos, sinistru, unde utilajele ruginite parcă aşteaptă din nou un alt cârmuitor.

Depozite de materiale devastate, galerii de mine inundate şi un mediu înconjurător poluat. Populaţiei care

a mai rămas, mai ales bătrânilor, căci, din păcate, tinerii din Apuseni îşi caută de lucru în ţări străine,

pentru că aici sunt refuzaţi, îi este pusă sănătatea în pericol! Nu mai departe de luna decembrie a anului

trecut, judeţul Alba se afla pe locul trei în Regiunea Centru în ceea ce priveşte rata şomajului.

Onorat Senat,

Marele poet naţional Mihai Eminescu, de asemenea, spunea: „Bogăţia unui popor nu stă în

bani, ci în muncă.” Oamenii din Munţii Apuseni vor să muncească, nu vor să primească bani

nemunciţi! Aceşti oameni de la sate, de-a lungul existenţei lor, s-au ocupat de minerit, păstorit şi

- 29 -

prelucrarea lemnului. Ei nu au făcut bani. Ei au muncit. Ei nu au făcut afaceri, mai mult sau mai puţin

legale. Pentru ei nu a existat alternativă! Dacă minerit au ştiut să facă, asta trebuie să fie şi lăsaţi să

facă! Să fie încurajaţi şi ajutaţi! Statul român să găsească o soluţie în acest sens.

Un mare ajutor pentru aceşti oameni ar fi derularea proiectului minier de la Roşia Montană,

sigur, respectându-se legislaţia românească şi cea europeană. La Roşia Montană pot fi create peste 2

300 de locuri de muncă. O altă modalitate prin care se pot crea zeci de locuri de muncă ar fi găsirea

unei soluţii şi pentru S.C. Cupru Min S.A. Abrud, societate care se află sub autoritatea Ministerului

Economiei, Comerţului şi Turismului şi care aduce profit economiei româneşti. Această societate

scoate zăcământ de cupru de la Roşia Poieni, unde se estimează că există 60% din rezerva de cupru a

României! Şi mai sunt şi alte zone în Munţii Apuseni unde trebuie să se intervină. Pe de altă parte,

oamenii de la sate au prelucrat lemnul din cele mai îndepărtate timpuri, tocmai de aceea trebuie să

stopăm înstrăinarea şi tăierile ilegale de păduri!

Trebuie să găsim soluţii viabile şi să le şi aplicăm. Personal, în luna noiembrie a anului 2013,

am venit cu soluţii chiar aici, în Senatul României, când am depus amendamente asupra Proiectului de

buget pe anul 2014, pentru a stimula creşterea economică şi a crea locuri de muncă. Astfel, propuneam

înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Stimularea şi Dezvoltarea Turismului în Munţii Apuseni, cu

sediul la Roşia Montană; înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltarea Zonelor

Montane, cu sediul la Alba Iulia; reabilitarea zonei industriale Zlatna, prin înfiinţarea unui parc

industrial; capitalizarea S.C. Cupru Min S.A. Abrud, pentru retehnologizarea exploatării miniere;

capitalizarea Minvest Deva S.A., în vederea repornirii extracţiei de minereu la exploataţia minieră

Roşia Montană; finanţarea Companiei Naţionale Salrom S.A. – Salina Ocna Mureş, pentru reabilitarea

canalelor de gardă (captarea apelor pluviale) sau finanţarea aceleiaşi companii pentru dotarea cu o

instalaţie de recristalizare a sării. Niciunul din aceste amendamente nu a fost aprobat.

Onorat Senat,

Să nu ne ascundem după deget, soluţii există! Însă voinţă, nu! Am prezentat mai sus doar câteva

dintre soluţiile care ar putea ajuta la stoparea depopulării zonei Apusenilor. Însă timpul trece, tinerii

părăsesc zona, natalitatea scade din cauza greutăţilor de zi cu zi şi a lipsei unui loc de muncă. La nivel

naţional, natalitatea a scăzut. După Revoluţia din decembrie 1989, în România existau peste 6,6 milioane

de copii. În prezent, sunt aproximativ 3,6 milioane. Este momentul să încurajăm natalitatea şi să luăm

măsuri economice şi de protecţie socială, astfel încât tinerii să nu mai fie nevoiţi să părăsească Apusenii!

Vă mulţumesc.

Domnul Alin-Păunel Tişe:

Declaraţia politică se intitulează „Cel mai laş guvern din istoria postdecembristă falimentează

România”.

- 30 -

Distinşi colegi,

S-a trecut zilele acestea foarte uşor şi fără nicio comunicare de poziţie oficială a Executivului

faţă de aceste eveniment peste un anunţ deosebit de important pentru ţara noastră, mai ales în materie

de politici economice.

Mai exact, miercuri, Comisia Europeană a decis demararea procedurilor de dezechilibru

macroeconomic pentru România. Nu doar că ni se atrage atenţia că cel puţin din noiembrie 2014 aceste

dezechilibre economice au fost scăpate totalmente de sub control de către Guvernul Ponta, dar

subliniază un fapt pe care noi înşine l-am semnalat de extrem de multe ori. Acum, acest lucru este

vizibil inclusiv pentru partenerii noştri externi, dar, şi mai grav, odată demarată această procedură, ea

transmite un semnal şi pentru investitori.

Este deja clar şi cert pentru toată lumea, exceptând Guvernul Ponta, că în cei trei ani de

guvernare a subminat orice progres făcut de România prin măsurile economice dure şi stricte din

perioada de vârf a crizei şi că a condus ţara, prin politici populiste şi de permanentă campanie

electorală, prin tot felul de pomeni electorale nesustenabile, către „dezechilibre macroeconomice, care

necesită acţiuni la nivel de politici şi monitorizare”.

Noi, opoziţia, subliniam necesitatea acestor politici şi decizii dezbătute, şi nu heirupiste, acum

le subliniază şi partenerii noştri externi!

Nici nu mai este nevoie să analizăm comparativ progresele făcute şi reducerea dezechilibrelor

din timpul programelor de asistenţă financiară şi economică, pe care acum Guvernul Ponta se

dovedeşte incapabil să le finalizeze.

Politica minţitului permanent nu doar al românilor, ci şi al partenerilor instituţionali ai

României este falimentară! Îl anunţăm că nu mai poate minţi! Absolut toate instituţiile – economice,

financiare, de analiză etc. – au constatat incapacitatea sa totală de a guverna.

Şi ce dovadă mai bună doriţi decât noile proiecte de Cod fiscal şi Cod de procedură fiscală?

Sunt luni de zile de când solicităm Guvernului să pună în dezbatere publică reală codurile, să

dea posibilitatea tuturor factorilor implicaţi – mediu economic, patronate, sindicate, consiliu economic

şi fiscal etc. – să se exprime şi să contribuie la aceste coduri, astfel încât legislaţia fiscală să fie clară,

predictibilă, uşor de înţeles şi de transpus în practică, dar mai ales să fie un real instrument fiscal

pentru relansare economică.

Dar nu! Guvernului Ponta îi este frică! Frică de opoziţie, de vocea analiştilor pertinenţi, de

vocea străzii!

Cel mai laş guvern din istoria postdecembristă a României nu a respectat nici măcar termenul

legal de 30 de zile pentru dezbateri publice. Sub presiunea opiniei publice le-a „dezbătut” – şi

permiteţi-mi să evidenţiez ghilimelele – timp de 10 zile! Mai mult, a ameninţat că orice propunere

- 31 -

venită din partea opoziţiei se consideră o încercare de stopare a codurilor şi atunci le va impune cu

forţa, asumându-şi răspunderea şi controlându-şi parlamentarii la sânge!

Domnilor miniştri,

Vă reamintesc, chiar dacă dumneavoastră sunteţi trecători prin acele ministere, codurile rămân!

Şi de aceea nu aveţi voie, moral şi legal, să îngropaţi România după bunul plac!

Domnul Gheorghe Flutur:

Declaraţia politică este intitulată „Peste jumătate dintre localităţile judeţului Suceava,

condamnate la subdezvoltare de Guvernul PSD”.

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

Bugetele locale sunt bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ- teritoriale

menite să stimuleze inclusiv iniţiativa locală în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale,

principiul echilibrului bugetar presupunând acoperirea integrală a cheltuielilor.

Dezvoltarea unei localităţi nu poate fi rezolvată printr-o formulă seacă şi prost croită a

funcţionarilor din Ministerul Finanţelor. Nu funcţionarii din Ministerul Finanţelor au generat

dezvoltare. Dezvoltarea au generat-o primarii, cei care de fapt şi-au asumat responsabilitatea

dezvoltării României.

Bugetul pe anul 2015 nu rezolvă problema administraţiilor publice şi nu permite cofinanţarea

proiectelor europene la nivel local, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor români din mediul

rural, dar şi din mediul urban şi, poate cel mai grav lucru, acest buget blochează crearea de locuri de

muncă şi alungă tinerii din România.

Este afectată implementarea strategiilor de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Guvernul nu

ţine cont de nevoile de dezvoltare a României, nu înţelege aspiraţiile cetăţenilor români ţi ale copiilor

lor. Guvernul PSD trebuie să înţeleagă gravitatea situaţiei, existând riscul ca unele primării să-şi

închidă porţile.

Stimaţi colegi,

Peste jumătate dintre localităţile judeţului Suceava sunt condamnate la subdezvoltare de

Guvernul PSD.

În baza noilor criterii de alocare a fondurilor de la bugetul de stat, în judeţul Suceava multe

localităţi nu-şi pot acoperi nici măcar cheltuielile de funcţionare, cele mai multe primării au primit mai

puţin decât anul trecut, iar pentru 25 de localităţi alocările de la Guvernul României pe 2015 sunt zero.

Mai mult de jumătate din localităţile judeţului sunt în dificultate în ceea ce priveşte fondurile pentru

derularea proiectelor de dezvoltare. Fiind obligate să aloce toate veniturile proprii pentru funcţionare,

- 32 -

primăriile nu mai au bani pentru a fi asigurată cofinanţarea unor proiecte, nu mai sunt bani de investiţii,

astfel că nu mai pot fi rezolvate chestiuni de interes major cu care se confruntă comunităţile locale.

În ţară, peste 300 de primării nu-şi pot finanţa proiectele în 2015, nu pot plăti cofinanţări, iar

planurile pe care şi le-au făcut pentru anul în curs nu mai pot fi implementate. Primarii vor fi obligaţi

să stea cu mâna întinsă la Guvern.


La echilibrarea bugetelor administraţiilor locale, Ministerul Finanţelor trebuie să ia în calcul

mai multe criterii, foarte importante pentru dezvoltarea localităţilor: proiecte de investiţii în derulare –

extinderea reţelei de apă, canalizare, staţii de epurare, drumuri, reparaţii şi modernizare şcoli şi

grădiniţe –, precum şi necesarul de fonduri pentru menţinerea în funcţiune a şcolilor, iluminatului

public, a reţelelor de drumuri. Sunt localităţi care au casă de cultură, spitale sau poliţie locală. Ar

trebui luate în considerare şi grădiniţele cu program prelungit, dar şi implementarea unor servicii

sociale, care înseamnă cheltuieli importante. Echilibrarea bugetară trebuie să ţină cont de toate aceste

elemente, dar şi de alte date statistice.

Se impune corectarea modului de bugetare a administraţiilor publice locale. Prin lege, o parte

din taxe ar trebui să revină la bugetul comunităţilor locale: de exemplu, un procent din taxele pe

construcţii speciale sau un procent din venitul pe impozitul agricol.

Guvernul trebuie să evalueze de urgenţă consecinţele aplicării noului algoritm de calcul. La

împărţirea banilor de la bugetul central, Guvernul României a aplicat o formulă fără a ţine cont de

adevăratele realităţi de la nivelul localităţilor. Noul algoritm trebuie îmbunătăţit. Eu sper să se întâmple

acest lucru cât mai curând posibil.

Stimaţi colegi,

Sunt, aşadar, mai multe lucruri de reproşat în ceea ce priveşte modul de alocare bugetară din

anul 2015, iar prin această declaraţie doresc să atrag atenţia în special asupra necesităţii unui proiect

nou pentru echilibrarea bugetului unităţilor administrativ-teritoriale.

Vă mulţumesc.

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Declaraţia politică se intitulează „Încleştarea politică a poporului ucrainean”.

Stimaţi colegi,

Primăvara ucraineană este dovada cât se poate de actuală a faptului că aşezările geopolitice şi

geostrategice din estul Europei încă nu s-au încheiat, deoarece Federaţia Rusă, după destrămarea

comunismului şi prăbuşirea fostei Uniuni Sovietice, nu renunţă la pretenţiile sale hegemonice din

spaţiul Comunităţii Statelor Independente, iar dezvoltarea democratică a ţărilor din această parte a

Europei este un proces care a demarat şi care este susţinut de lumea europeană occidentală. Ucraina

- 33 -

este astăzi statul cu cea mai mare nevoie de instituţii de stat adecvate, instituţii care trebuie construite

într-un moment cât se poate de tensionat.

Vedem astăzi cum părţi importante din estul Ucrainei sunt ocupate rând pe rând de rebelii din

regiune, susţinuţi de Moscova. Deşi nu este recunoscută anexarea Crimeei de către Rusia, acest teritoriu

este, de facto, anexat deja. După Crimeea, trupele ruse oficiale sau clandestine au pătruns în regiunea

Donbas (Doneţk şi Luhansk). Strategia Rusiei în ceea ce priveşte securitatea proprie şi felul în care

această ţară îşi întăreşte poziţia în zonă duce la încălcarea suveranităţii Ucrainei. Drepturile şi libertăţile

îşi păstrează principiile până la încălcarea drepturilor şi libertăţilor celuilalt. Alianţa Nord-Atlantică,

Uniunea Europeană şi Statele Unite au condamnat vehement atacurile. Organizaţiile internaţionale au

cerut Rusiei să înceteze imediat susţinerea acordată rebelilor separatişti.

Independenţa Ucrainei, declarată la 24 august 1991, trebuie păstrată şi respectată. Proclamarea

independenţei acestui stat este considerată de mulţi analişti ca fiind factorul principal ce a demonstrat

eşecul reformării U.R.S.S. şi a permis lansarea proiectului Comunităţii Statelor Independente (C.S.I.).

Stimaţi colegi,

Graniţele Ucrainei au fost grav afectate de Federaţia Rusă, deşi istoria recentă dovedeşte

asumarea unor angajamente din partea ambelor state prin Acordul semnat la Moscova, la 14 ianuarie

1994, de preşedinţii William Clinton, Boris Elţin şi Leonid Kravciuk. Prin acest acord, Ucraina s-a

angajat să transfere toate focoasele nucleare în Rusia în schimbul anulării unei părţi a datoriei

ucrainene către Moscova şi al garantării securităţii Ucrainei şi inviolabilităţii gra niţelor sale.

Evenimentele din această ţară şi intervenţiile Federaţiei Ruse au făcut ca trecutul să redevină

periculos de actual. S-au depăşit liniile trasate de tratatele internaţionale, linii pe care europenii le-au

considerat clare. Obiectivul încheierii conflictului din Ucraina este responsabilitatea organismelor

internaţionale, a statelor membre lor, a României ca parte a acestor organisme. Ucraina şi-a exprimat

dorinţa şi aspiraţia de a urma drumul european şi euroatlantic, iar România trebuie să continue să

contribuie la materializarea acestei aspiraţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Nistor:

Declaraţia politică este intitulată „Evitarea unui dezastru”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Acum 38 de ani, ţara noastră s-a confruntat cu un dezastru neprevăzut, care a avut impact

asupra vieţilor tuturor românilor. În data de 4 martie 1977, în zona Vrancea s-a produs un cutremur cu

magnitudinea de 7,2 grade pe Scara Richter, lăsând în urmă o amintire neplăcută pentru multe

- 34 -

generaţii ce au urmat. În mai puţin de un minut, cutremurul a făcut 1 570 de victime, 1 391 fiind numai

din capitală, 11 300 de răniţi şi 35 000 de locuinţe s-au prăbuşit.

România este expusă riscului ca un cutremur de aceeaşi magnitudine, sau chiar mai mică, să

producă pagube greu de înlocuit. Există un număr mare de clădiri în Bucureşti şi în restul ţării care se

pot prăbuşi, nefiind consolidate din diverse motive, principalele cauze fiind necorelările din legislaţie

sau lipsa de cooperare din partea locuitorilor clădirilor în cauză.

Ţin să precizez că reducerea riscului seismic al construcţiilor existente constituie o problemă de

interes naţional, iar în prezent nu există un program coerent, structurat pe etape şi termene de realizare

(scurt – mediu – lung) care să trateze această problemă. Numai în Bucureşti, ritmul realizării acestor

consolidări este de aproximativ 1,2 imobile pe an, iar dacă se păstrează aşa, programul va fi finalizat în

154 de ani. Aceste cifre mă îngrijorează, întrucât gradul de predictibilitate a acestor calamităţi este

mic, iar pe parcursul unui secol pot avea loc multe cutremure cu urmări grave.

Un astfel de dezastru natural lasă în urmă pierderi de vieţi, răniţi, afectarea negativă a sănătăţii,

distrugerea clădirilor, comunicaţiilor şi a serviciilor de bază. De asemenea, trebuie să luăm în calcul şi alte

nevoi suplimentare ale comunităţii, cum ar fi hrană, adăpost, îmbrăcăminte, îngrijire medicală şi asistenţă

socială. Nu putem preveni un cutremur, dar avem şansa să minimalizăm efectele produse de acesta.

Gândiţi-vă la cheltuielile aferente, la timpul necesar reintrării în funcţiune a sistemelor vitale:

electricitate, apă, gaze. Să nu uităm de numărul mare de sinistraţi, de alimente şi echipamente de primă

necesitate pentru aceştia, de mâna de lucru pentru ajutorarea celor asistaţi şi a invalizilor, ca să nu mai

vorbim de reconstrucţia oraşelor păgubite.

Dacă statul şi populaţia sa sunt pregătite pentru un cutremur, pagubele ar fi reduse şi am putea

trăi cu conştiinţa împăcată că am făcut tot ce ne-a stat în putere să evităm un dezastru natural. Este

timpul să facem eforturi pentru ca ritmul lucrărilor de consolidare a clădirilor să crească, iar populaţia,

în special generaţiile mai tinere, să fie instruite să participe activ în cazul unor astfel de evenimente.

De aceea, ţin să vă menţionez că avem o datorie morală şi profesională de a ne organiza cât mai

repede pentru a face un plan de consolidare care să cuprindă un termen limită şi susţinut prin finanţare

europeană, astfel încât prevenirea efectelor unui cutremur major să nu mai constituie o problemă din

punct de vedere legislativ.

Domnul Mihai Niţă:

Declaraţia politică se intitulează „Apel de urgenţă, de Ziua Ambulanţei”.

De „Mărţişor”, în anul 1907, îşi începea activitatea Serviciul de urgenţă „Salvarea”, la iniţiativa

şi cu sprijinul familiei doctorului Mina Minovici. De numele ilustrului medic se leagă mai multe

realizări, de însemnătate istorică pentru România, dar şi pentru medicina legală din lume. Mina

Minovici a înfiinţat, în 1898, Institutul de Medicină Legală, primul din lume. La vremea respectivă era,

- 35 -

în ceea ce priveşte tehnologia, cel mai performant din Europa, iar ca organizare reţeaua medicinii

legale din România a reprezentat un model pentru tot restul lumii.

În cei 108 ani care au trecut de atunci, Salvarea a cunoscut o evoluţie semnificativă,

determinată de evoluţia societăţii. Serviciul de Ambulanţă, cum este denumit azi, s-a modernizat, fiind

inclus în Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, organizat conform standardelor europene.

Este notabilă, de asemenea, înfiinţarea Serviciului SMURD, care funcţionează în cadrul inspectoratelor

pentru situaţii de urgenţă şi care şi-a demonstrat pe deplin utilitatea.

Cu prilejul acestei frumoase aniversări, adresez felicitări întregului persona l care munceşte pentru

salvarea de vieţi, expunându-se fără preget la diverse pericole pe care le implică profesia lor nobilă.

Apreciez preocuparea statului român, de-a lungul vremii, în privinţa dezvoltării sistemului

destinat salvării de vieţi şi de bunuri. Cu toate acestea, este firesc să ne punem întrebarea dacă

dezvoltarea sistemului de urgenţă a ţinut ritmul cu evoluţia societăţii româneşti. Realitatea arată că nu

s-a întâmplat acest lucru. Există disfuncţiuni cu urmări nefericite. Acestea trebuie recunoscute şi

remediate, dacă statul îşi poate găsi timp să rezolve o atare necesitate. Nu punem problema fondului

necesar pentru investiţii, dacă ne uităm la câţi bani s-au pierdut aiurea până acum. Justiţia şi Curtea de

Conturi au dovedit-o cu prisosinţă.

Mici sincope în activitatea salvatorilor au fost suficiente să provoace tragedii anul trecut. Starea

drumurilor lungeşte timpul de intervenţie, zădărnicind uneori munca salvatorilor, mai ales în condiţii

meteo extreme. Pe lângă asta, trebuie să ţinem cont de insuficienţa numărului de salariaţi şi a necesarului

dotării logistice, chiar a normei de carburant. În multe cazuri, personalul este nevoit să presteze ore

suplimentare. Se pare că nici spaţiile de parcare nu sunt suficiente pentru ambulanţe. Pompierii nu stau

mai bine decât Ambulanţa. Cadrele poliţiei care acţionează în teren se confruntă adesea cu aceeaşi

situaţie. Jandarmii, la fel. Nu mai aduc în discuţie serviciul de primiri urgenţe din spitale.

Exerciţiile de simulare a intervenţiilor în cazul dezastrelor, organizate în cooperare de către

instituţiile abilitate, se încheie de fiecare dată cu succes total. Am motive de îndoială că lucrurile s-ar

petrece la fel în cazul unor dezastre reale, cum ar fi, de pildă, un cutremur cu magnitudine ce ar depăş i

7 grade şi care e posibil a se produce oricând. Nu e cazul să ne bazăm numai pe mila Celui de Sus,

conştienţi fiind că n-am fost prevăzători şi că nici populaţia nu este suficient pregătită să se protejeze

ori să-şi ajute semenii loviţi de o eventuală nenorocire.

În concluzie, doresc să atrag atenţia supra disfuncţionalităţilor existente în cadrul sistemului

românesc de intervenţie în caz de urgenţe civile şi catastrofe şi fac apel la factorii decizionali să ia

măsurile ce se impun acum şi în viitorul foarte apropiat.

Domnul Valer Marian:

Declaraţia politică este intitulată „Controlul statului şi societăţii în regimul Băsescu”.

- 36 -

Domnule preşedinte Klaus Iohannis,

V-am trimis trei scrisori deschise (prima, referitoare la anumiţi consilieri ai dumneavoastră, a

doua, referitoare la şefii de servicii secrete moşteniţi de la predecesorul dumneavoastră Traian

Băsescu, iar a treia, referitoare la şefii de parchete numiţi în 2013 de ex-preşedintele Băsescu, în

tandem cu premierul Ponta) pentru a vă pune în temă şi a lua deciziile pe care le aşteaptă majoritatea

românilor care şi-au investit speranţele în edificarea unei Românii normale sub preşedinţia

dumneavoastră. Am făcut acest demers şi cu intenţia de a nu ajunge la final de mandat în postura de a

afirma, ca fostul preşedinte Emil Constantinescu, că aţi fost înfrânt de sistemul serviciilor secrete sau

de a declara, ca fostul preşedinte Traian Băsescu, că serviciile secrete tind să devină incontrolabile.

I. Luaţi aminte la experienţele lui Constantinescu şi Iliescu!

Realizând o retrospectivă, se cuvine semnalat că fostul preşedinte Emil Constantinescu a numit

şefi de servicii secrete sau consilieri pe probleme de apărare şi siguranţă naţională persoane fără

competenţă şi experienţă în materie, care nu au reuşit să le reformeze şi să le controleze în timpul

mandatului său. Astfel, director al SRI l-a numit pe Costin Georgescu, de profesie inginer, care la data

respectivă deţinea funcţia de director economic al Societăţii „R”, care edita cotidianul „România

Liberă”. Director al SIE l-a numit pe Cătălin Harnagea, de profesie jurnalist, care la data respectivă

deţinea funcţia de şef al Secţiei Investigaţii de la ziarul „România Liberă”. Iar şef al SPP l-a numit pe

Nicu Anghel, fost ofiţer în Ministerul Apărării Naţionale, care a fost dat afară din armată înainte de

1989, după ce se remarcase la Satu Mare prin escapade bahice şi amoroase. În importanta funcţie de

consilier prezidenţial pentru apărare şi siguranţă naţională, ex-preşedintele Constantinescu l-a numit pe

Dorin Marian, de profesie inginer geolog, care obţinuse un master în ştiinţe politice la Jackson State

University din Minnesota (SUA), dar nu avea experienţă în domeniul securităţii naţionale sau al

relaţiilor internaţionale.

Nici fostul preşedinte Ion Iliescu nu a numit oameni deosebit de competenţi şi experimentaţi în

fruntea serviciilor secrete în ultimul său mandat. Director al SRI l-a numit pe senatorul Radu Timofte,

fost ofiţer de grăniceri, trecut în rezervă înainte de 1989 cu gradul de maior, care a avut tangenţă cu

domeniul doar în calitate de preşedinte al Comisiei parlamentare de supraveghere a activităţii SRI.

Director al SIE l-a numit pe domnul Gheorghe Fulga, fost profesor de socialism ştiinţific, iar la data

respectivă profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Braşov. Iar consilier pe probleme de apărare

şi siguranţă naţională l-a numit pe generalul Ioan Talpeş, de profesie istoric militar, fos t director al SIE

în mandatul său prezidenţial precedent (1992 – 1996), care a activat până în 1989 la Institutul de

Istorie Militară, sub comanda generalului Ilie Ceauşescu.

Aşa cum am arătat în scrisoarea a doua, ex-preşedintele Traian Băsescu a numit în fruntea

serviciilor secrete oameni insuficient calificaţi şi obedienţi, mulţi dintre ei şantajabili, pe care i-a

- 37 -

promovat, protejat şi folosit pentru a exercita un control autoritar asupra partidelor politice şi

instituţiilor fundamentale ale statului (Parlament, Guvern, autoritatea judecătorească). Sub preşedinţia

lui Traian Băsescu, unele servicii secrete, îndeosebi SRI, dar şi SIE şi SPP au fost implicate în acţiuni

de poliţie politică pe care nu şi le-au permis în timpul predecesorilor săi Ion Iliescu şi Emil

Constantinescu. Foştii preşedinţi Iliescu şi Constantinescu nu au recurs şi nu au potenţat serviciile

secrete nici măcar pe sfert comparativ cu Traian Băsescu. În timpul celor două mandate prezidenţiale

ale lui Traian Băsescu, îndeosebi principalul serviciu secret al României, SRI, a căutat să controleze nu

numai clasa politică, ci şi justiţia, presa şi zona afacerilor.

II. Controlul politicului

Astfel, SRI a fost implicat în facerea şi desfacerea de partide politice şi de majorităţi

parlamentare, prin intervenţii oculte asupra unor parlamentari sau lideri de partide. Exemplul cel mai

elocvent este UNPR, care a fost înfiinţat în 2010 prin racolarea de parlamentari de la PSD şi de la

PNL. Fostul director al SRI, George Maior, şi primul său adjunct, generalul Florian Coldea, actualul

director interimar al SRI, au fost în relaţii deosebit de apropiate cu generalul Gabriel Oprea,

preşedintele UNPR, care a intrat în 2010 în coaliţia de guvernare iniţiată de PDL şi condusă de ex-

preşedintele Traian Băsescu, iar în 2012 a contribuit la răsturnarea Guvernului condus de premierul

Mihai-Răzvan Ungureanu şi s-a raliat Guvernului USL condus de premierul Victor Ponta.

Maior şi Oprea erau legaţi şi prin faptul că au fost amândoi naşi de căsătorie ai premierului

Ponta la cele două mariaje ale acestuia. Nu este lipsit de interes, sub acest aspect, faptul că în 2010

Victor Ponta intenţiona să intre în UNPR cu un grup de politicieni apropiaţi în cazul în care nu ar fi

fost ales preşedinte al PSD. De altfel, înfrângerea lui Mircea Geoană şi alegerea lui Victor Ponta în

fruntea PSD la Congresul din februarie 2010 a compărut multora drept o operaţiune orchestrată de

serviciile secrete. Ba chiar se poate spune că frâiele PSD au fost preluate de foşti ofiţeri ai serviciilor

secrete, având în vedere că Victor Ponta a fost ofiţer acoperit al SIE în perioada 1997 – 2001, iar

socrul său, Ilie Sârbu, liderul Grupului parlamentar al PSD din Senatul României, a fost înainte de

1989 colaborator al Securităţii, sub numele conspirativ „Ovidiu Marinescu”, iar apoi ofiţer deplin

conspirat al CIE (serviciul de spionaj al Securităţii). Pentru a realiza controlul clasei politice şi al

instituţiilor fundamentale ale statului, conform unor ofiţeri care au activat în SRI, generalul Coldea a

emis în anul 2009, an cu alegeri prezidenţiale, un ordin secret ilegal privind monitorizarea tuturor

politicienilor, de la prim-ministru, miniştri şi parlamentari până la preşedinţi de consilii judeţene şi

primari de municipii, oraşe şi comune, excepţie făcând doar preşedintele României.

În acelaşi timp, SRI a tratat cu superioritate clasa politică, începând cu Parlamentul, precum şi

opinia publică, nerespectând dispoziţiile constituţionale şi legale privind exercitarea controlului

parlamentar asupra acestui serviciu secret, prin neprezentarea în fiecare an a raportului de activitate în

- 38 -

faţa plenului reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului în perioada leadershipului Maior – Coldea.

Astfel, în perioada 2007 – 2012 nu a fost prezentat niciun astfel de raport şi, de abia în decembrie 2013,

SRI a prezentat în faţa Parlamentului rapoartele de activitate pe ultimii şase ani, fapt ce poate fi

considerat nu numai o sfidare a bunului-simţ, ci şi o sfidare a democraţiei, a statului de drept şi a

supremaţiei puterii legiuitoare. Din păcate, în ultimii ani a devenit tot mai vizibil şi faptul că importanta

Comisie parlamentară de supraveghere a activităţii SRI s-a metamorfozat într-o comisie de apărare a

acestui serviciu secret faţă de membrii Parlamentului şi faţă de opinia publică.

III. Controlul procesului electoral

Deosebit de grav este că SRI şi alte servicii secrete au fost implicate şi în procesul electoral în

timpul celor două mandate prezidenţiale ale lui Traian Băsescu. Astfel, în calitate de prim-adjunct al

directorului SRI, generalul Florian Coldea a fost depistat că a întocmit note scrise, în scop de şantaj şi

de compromitere, referitor la trei judecători de la Curtea Constituţională după ce aceştia au acordat

aviz favorabil cererii de suspendare a preşedintelui Băsescu în aprilie 2007. Iar, după suspendarea

surpriză din iulie 2012, generalul Coldea a constituit o celulă de criză care livra zilnic materie primă

pentru apariţiile publice ale preşedintelui suspendat şi, concomitent, alimenta agenţi acoperiţi din

mass-media cu materiale de denigrare a adversarilor politici din USL şi de dezinformare a opiniei

publice naţionale şi internaţionale. În zilele de după scrutinul prezidenţial din 6 decembrie 2009,

câştigat la limită şi într-un mod foarte contestat de către Traian Băsescu, pentru a împiedica depunerea

şi judecarea unei contestaţii din partea PSD pentru anularea rezultatelor alegerilor, generalul Coldea a

orchestrat blocarea în trafic şi reţinerea ilegală a unui senator social democrat, care ulterior a fost

demonizat mediatic şi urmărit penal până la arestarea şi condamnarea sa pentru pretinse fapte de

corupţie (alături de un judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la care se bănuia că a apelat în

vederea înregistrării şi judecării contestaţiei respective).

La fel, primul adjunct al directorului SIE, generalul Silviu Predoiu, a fost acuzat că a coordonat

ofiţerii SIE implicaţi în măsluirea votului din străinătate în favoarea lui Traian Băsescu la alegerile

prezidenţiale din 2009, îndeosebi la Ambasada României din Paris. Iar la adresa directorului STS,

generalul Marcel Opriş, au fost lansate acuzaţii că serviciul pe care îl conducea a manipulat rezultatul

alegerilor prezidenţiale în noaptea de 6/7 decembrie 2009 în favoarea preşedintelui în funcţie, în cadrul

unei operaţiuni având numele de cod „Taurul”.

IV. Controlul altor servicii secrete

În ultimul mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu, SRI a reuşit să-şi impună un control

tentacular şi asupra altor servicii secrete. În cursul anului 2009, în fruntea unităţii informative a SPP a

fost numit, în urma unui concurs dubios, colonelul Costin Nedelea, un subaltern apropiat al generalului

Florian Coldea, iar un alt subaltern al acestuia, locotenent-colonelul Marius Stere, a fost numit şeful unui

- 39 -

serviciu din SPP. De asemenea, în vara anului 2014 a fost împuternicit la comanda serviciului secret al

Ministerului Afacerilor Interne un alt subaltern apropiat al generalului Coldea, colonelul Gheorghe

Nicolae. Sugestiv este şi că, în ultimii ani, George Maior şi Florian Coldea au insistat să se realizeze

unificarea principalelor două servicii secrete ale României, SRI şi SIE, pentru a deţine un control total.

Totodată, SRI a căutat să exercite un anumit control şi asupra Inspectoratului General al Poliţiei

Române, potrivit unor surse din Ministerul Afacerilor Interne, care susţin că generalul Florian Coldea îl

presa telefonic (îndeosebi pe TO) aproape zilnic pe chestorul Petre Tobă, şeful Poliţiei Române,

adresându-i diverse solicitări sau sugestii privind organizarea unor acţiuni de cercetare penală.

V. Controlul justiţiei

Controlul cel mai extins şi evident al SRI a fost exercitat însă asupra Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, îndeosebi în perioada în care

acestea s-au aflat sub conducerea doamnei Laura Codruţa Kövesi, când aceste instituţii au devenit

anexe ale principalului serviciu secret al ţării. Nu întâmplător s-a vehiculat în ultimii ani că DNA a

devenit Secţia Penală sau Divizia Penală a SRI. Este indubitabil că SRI a devenit principalul

declanşator şi catalizator al anchetelor efectuate de DNA, care se bazează în principal pe înregistrările

furnizate de acest serviciu. Se poate vorbi chiar de un rol discreţionar al SRI, şefii acestui ser viciu

având posibilitatea să decidă persoanele, instituţiile şi domeniile în legătură cu care să fie sesizată

DNA, fiind plauzibile astfel recentele afirmaţii ale deputatei Elena Udrea că generalul Florian Coldea,

care a fost şeful de facto al principalului serviciu secret, a ajuns să deţină şi informaţiile, şi cătuşele.

Sunt veridice şi afirmaţiile deputatei Udrea privind relaţiile apropiate ale generalului Florian Coldea cu

şefa DNA, Laura Codruţa Kövesi, anterior procuror general al României, pe care subsemnatul le-am

devoalat cu câţiva ani în urmă, în declaraţiile politice intitulate „Generalul Coldea, câinele de pradă al

democraţiei” şi „Laura Codruţa Kövesi, procuror general din milă şi din mită portocalie”. În aceste

declaraţii am arătat că această apropiere a fost confirmată de faptul că aceştia au sărbătorit împreună

ziua de naştere a generalului Coldea în seara zilei de 21 septembrie 2008, ocazie cu care au fost

implicaţi într-un accident de circulaţie pe Bulevardul Ştefan cel Mare, cauzat de pierderea controlului

volanului şi soldat cu avarierea gravă a autoturismului de serviciu pe care îl conducea primul adjunct al

directorului SRI, faptă pentru care a primit rapid soluţie de neîncepere a urmăririi penale de la Secţia

Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aflată în

subordinea doamnei Kövesi.

Ilustrativ şi grav este că şefii SRI şi, implicit, ex-preşedintele Traian Băsescu au căutat să-şi

exercite controlul asupra şefilor Parchetului General şi DNA prin depistarea unor aspecte mai intime

din viaţa acestora, care-i făceau şantajabili. Astfel, Laura Codruţa Kövesi a putut fi şantajată cu dosarul

de urmărire informativă a fostului său soţ, Eduard Kövesi, om de afaceri din Sibiu, de care a divorţat

- 40 -

după un an de la promovarea sa în funcţia de procuror general al României, după ce SRI l-a acuzat că

ar fi furnizat date şi informaţii de interes operativ unui ofiţer de informaţii maghiar, devenit ulterior

europarlamentar din partea Ungariei. De asemenea, Kövesi a putut fi şantajată cu dosarul de urmărire

informativă a tatălui său, Ioan Lascu, care a deţinut timp de 30 de ani funcţia de procuror şef al

Parchetului din Mediaş, oraş cunoscut ca fief al afacerilor cu gaz metan din România. SRI a căutat să îl

şantajeze şi pe fostul procuror şef al DNA, Daniel Morar, referitor la relaţia sa apropiată cu o

subalternă pe care a promovat-o şefă de serviciu teritorial al DNA.

Influenţa şi implicarea SRI în activitatea parchetelor a fost devoalată recent şi de fostu l

procuror şef al DIICOT, Alina Bica, care a declarat, după arestarea sa în megadosarul ANRP, că

generalul Florian Coldea i-ar fi solicitat să- l informeze permanent despre evoluţia dosarului penal al

omului de afaceri Ovidiu Tender, în cazul Rafo-Carom, lucru pe care l-a făcut lunar prin note scrise

personal pe coli A4 în biroul acestuia de la SRI. Sau, mai grav, Alina Bica a declarat că generalul

Coldea i-a solicitat să găsească o soluţie de achitare a lui Ovidiu Tender, pe care tocmai ea îl trimisese

în judecată pentru infracţiuni de crimă organizată, dar i-a răspuns şi i-a promis acestuia că s-ar putea

obţine doar o soluţie de condamnare cu suspendare condiţionată.

Generalul Coldea a căutat să-şi extindă tentaculele inclusiv asupra Ministerului Justiţie i, un

subaltern al său din Direcţia SRI Dâmboviţa (Florin Andronache) fiind numit consilier al actualului

ministru de justiţie, Robert Cazanciuc. Sugestiv este şi faptul că generalul Coldea a avut o influenţă

considerabilă şi asupra preşedintelui Agenţiei Naţionale de Integritate, Horia Georgescu, referitor la

care există suspiciuni ca ar fi ofiţer acoperit al SRI.

VI. Controlul presei

SRI a exercitat în ultimii ani un control fără precedent în epoca postcomunistă şi asupra presei

din România. Fostul director George Maior a recunoscut, chiar cu mult aplomb, spre final de mandat,

că SRI a avut şi are ofiţeri acoperiţi în presă, fiind ilustrative în acest sens cazurile jurnaliştilor

Valentin Zaschievici, fost redactor-şef adjunct la „Jurnalul Naţional”, şi Robert Turcescu, fost

realizator şi moderator la „Europa FM”, „Realitatea TV” şi „B1 TV”. SRI a fost implicat inclusiv în

înfiinţarea şi finanţarea unor televiziuni, potrivit unor declaraţii recente ale deputatei Elena Udrea şi

ale jurnalistului Radu Moraru, cunoscut ca moderator la „Antena 3” şi „B1 TV”, iar ulterior ca director

al posturilor de televiziune „10 TV” şi „Naşul TV”. În acest sens, Elena Udrea a afirmat că generalul

Florian Coldea i-a solicitat fostului său soţ, Dorin Cocoş, să finanţeze cu suma de 500 000 de euro

postul de televiziune „România TV”, aparţinând deputatului Sebastian Ghiţă.

Iar jurnalistul Radu Moraru a afirmat recent că a fost sabotat de SRI când a înfiinţat postul de

televiziune „10 TV”, la care s-a asociat cu patronul RCS-RDS, Zoltán Teszári, prin exercitarea de

presiuni asupra acestuia pentru a renunţa la asociere, iar ulterior şefii SRI i-au sugerat să se asocieze cu

- 41 -

omul de afaceri Dumitru Nicolae, zis Niro (arestat ulterior pentru fapte de corupţie în dosarul

Microsoft). Totodată, Radu Moraru a afirmat că postul de televiziune „Digi 24”, înfiinţat şi finanţat de

patronul RDS-RCS, s-ar afla sub controlul SRI în ce priveşte politica editorială. Moraru a mai

dezvăluit faptul că, după alegerile prezidenţiale din decembrie 2009, directorul SRI, George Maior, i

s-a confesat că s-ar fi bătut cu „mogulii răi”, ceea ce constituie încă o dovadă privind imixtiunea SRI

în presă, prin favorizarea, respectiv defavorizarea anumitor trusturi media. Aşa se explică faptul

divulgat de surse din serviciile secrete că, în cursul anului 2010, SRI a declanşat, cu concursul DGIPI

şi ANAF, o amplă şi insidioasă operaţiune de monitorizare şi de vulnerabilizare a presei centrale şi

locale critice din România.

VII. Controlul afacerilor

Apar tot mai multe dovezi că SRI a urmărit să aibă un control cât mai substanţial şi asupra

zonei afacerilor. O dovadă concludentă în acest sens sunt afacerile înfloritoare, cuantificate prin

contracte de sute de milioane de euro, ale deputatului Sebastian Ghiţă, cunoscut drept un apropiat al

şefilor SRI şi devenit membru de bază al comisiei parlamentare de supraveghere a activităţii acestui

serviciu, referitor la care au apărut zilele trecute documente privind posibila sa racolare de către un

serviciu secret. Un început de dovadă îl constituie şi declaraţiile deputatei Elena Udrea privind relaţiile

apropiate cu şefii SRI ale fostului său soţ, Dorin Cocoş, care era invitat frecvent la sediul instituţiei,

îndeosebi în zile de sâmbătă şi duminică. Un alt argument rezultat din afirmaţiile Elenei Udrea sunt

relaţiile generalului Coldea cu omul de afaceri Culiţă Tărâţă, fost deputat şi preşedinte al Consiliului

Judeţean Neamţ, căruia i-ar fi solicitat să finanţeze un institut de sondare a opiniei publice cu suma de

500 000 de euro pentru realizarea unui sondaj. Din declaraţiile fostului procuror şef al DIICOT, Alina

Bica, transpar relaţiile apropiate şi interesate dintre generalul Coldea şi omul de afaceri Ovidiu Tender,

condamnat recent la o pedeapsă de 11 ani de închisoare.

Relevante în acest sens sunt şi afirmaţiile jurnalistului Radu Moraru privind relaţiile şefilor SRI

cu oamenii de afaceri Zoltán Teszári şi Dumitru Nicolae, zis Niro, care patronau sau finanţau anumite

trusturi media. Se cuvine acordată atenţie şi susţinerii lui Radu Moraru că şefii SRI au controlat lumea

afacerilor cu concursul deputatului Sebastian Ghiţă, al preşedintelui ANAF, Gelu Diaconu, şi al

ministrului de interne, Gabriel Oprea.

VIII. Nu trebuie să suni un procuror, ci doar pe generalul Coldea

Fostul preşedinte Traian Băsescu a afirmat cu obstinaţie că n-a sunat niciodată vreun procuror

pentru a influenţa vreo anchetă, dar nici nu era cazul, având în vedere influenţa pe care generalul

Florian Coldea, care- i manifesta obedienţă totală, o avea asupra procurorilor şefi de la Parchetul

General şi DNA. Ca atare, Traian Băsescu nu trebuia să sune niciun procuror, fiind suficient să- l sune

în legătură cu orice anchetă pe generalul Coldea.

- 42 -

Cum se explică faptul că SRI şi DNA au tergiversat sau au muşamalizat în timpul mandatelor

sale anumite dosare privind privatizările strategice în care au fost implicaţi apropiaţi ai săi? Ilustrativ

în acest sens este dosarul Alro, în care foştii săi consilieri prezidenţiali Elena Udrea şi Theodor

Stolojan, precum şi omul de afaceri Dorin Cocoş au primit neînceperea urmăririi penale de la un

procuror apropiat şi promovat de procurorul general Laura Codruţa Kövesi, după ce şeful Diviziunii

Economice a SRI a refuzat să execute mandatele de interceptare telefonică a acestora solicitate şi

obţinute de fostul procuror şef al DIICOT, Ciprian Anastasiu, care, din acest motiv, a fost dat afară din

parchet de către procurorul general Kövesi, la stăruinţa generalului Coldea. Cum se explică faptul că

SRI şi DNA nu i-au instrumentat niciun dosar fostului preşedinte al ANAF, Sorin Blejnar, cunoscut

drept un apropiat al preşedintelui Traian Băsescu, al şefului Comunităţii Naţionale de Informaţii de la

Palatul Cotroceni, Daniel Moldoveanu, şi al generalului Florian Coldea, în perioada în care a deţinut

această funcţie, cu privire la implicarea sa în acte de corupţie sau de contrabandă cu carburanţi, ţigări,

legume, fructe şi altele?

Or, cum se explică faptul că, în perioada marilor tunuri de la ANRP, în care funcţia de

preşedinte al acestei instituţii a fost deţinută de pedelista Crinuţa Dumitrean (2009 – 2011), SRI şi

DNA nu i-au instrumentat niciun dosar penal acesteia sau politicienilor şi samsarilor care au cauzat

prejudicii estimate la circa 4 miliarde de euro? Mai mult, cum se explică faptul că, în a doua parte a

anului 2012, în pofida solicitărilor oficiale, SRI nu a furnizat nicio informaţie Comisiei de anchetă a

activităţii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pe perioada 2009 – 2012 (la care am

deţinut funcţia de preşedinte), deşi ofiţeri de informaţii au semnalat că în timpul guvernării PDL a fost

cauzat statului român un prejudiciu de mai multe miliarde de euro? Menţionez că, în data de 1 iunie

2012, am făcut o declaraţie de presă intitulată „Un nou risc de dispariţie: Crinuţa Dumitrean“, prin care

am avertizat inclusiv SRI că prin retrocedările frauduloase de la ANRP a fost cauzat un prejudiciu de

peste două miliarde de euro şi că exista riscul dispariţiei din ţară a preşedintei Crinuţa Dumitrean,

precum şi al distrugerii unor înscrisuri din arhiva acestei instituţii. Atunci, directorul SRI George

Maior a vituperat şi mi-a transmis că fabulez, printr-o cunoştinţă comună de la Cluj, dar ulterior toate

aceste afirmaţii au fost confirmate: a fost stabilit un prejudiciu de patru miliarde de euro, Crinuţa

Dumitrean a plecat o perioadă în SUA şi a existat o tentativă de incendiere a arhivei ANRP (devoalată

recent şi de şeful Guvernului din acea perioadă, Mihai-Răzvan Ungureanu).

Cum se explică faptul că SRI şi DNA nu au instrumentat niciun dosar legat de devalizarea

aproape totală a Fondului „Proprietatea”, la care a devenit preşedinte al consiliului de administraţie

fostul ambasador al SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, cunoscut drept un avocat înfocat al şefilor

Parchetului General, DNA, ANI şi SRI? Cum se explică faptul că, după legiferarea restitutio in

integrum în 2005, SRI şi DNA nu s-au implicat mulţi ani în problema retrocedărilor frauduloase, care

- 43 -

au atins valori de zeci de miliarde de euro şi au dobândit caracter de crimă organizată, prin constituirea

unor reţele în care şi-au dat mâna moştenitori neîndreptăţiţi, afacerişti bogaţi, avocaţi, notari,

judecători şi chiar ofiţeri de informaţii? Sau cum se explică lipsa de preocupare a SRI şi DNA faţă de

marile retrocedări frauduloase efectuate în Transilvania, sub tutela politică a UDMR, pe atunci aliatul

la guvernare al PDL, către urmaşi ai foştilor grofi maghiari care au fost despăgubiţi de statul român în

perioada interbelică, după procesul optanţilor?

IX. Afară, în stradă, cu câinele de pradă!


Am căutat, cu posibilităţile mele limitate, să vă prezint mecanismul diabolic de control al

instituţiilor fundamentale ale statului şi ale societăţii româneşti în ansamblu, care a fost pus în operă de

predecesorul dumneavoastră Traian Băsescu, folosindu- l ca instrument principal pe generalul Florian

Coldea, şeful de facto al SRI. După analiza celor prezentate în această scrisoare, cred că se poate spune

că generalul Florian Coldea a fost câinele de pradă sau inamicul numărul unu al democraţiei româneşti,

acesta făcându-se vinovat de încălcarea Constituţiei şi mai ales a drepturilor omului de-o manieră fără

precedent după 1989. Afectarea democraţiei, statului de drept şi drepturilor fundamentale ale omului

de către generalul Coldea, prin obedienţa manifestată faţă de fostul preşedinte Traian Băsescu, a

constituit un risc pentru securitatea naţională şi impune schimbarea sa de urgenţă din fruntea SRI.

Nu faceţi compromisul de a-l menţine pe generalul Coldea în funcţia de prim-adjunct al

directorului SRI. Deşi, potrivit apropiaţilor săi, este sperios din fire şi complexat, având probleme cu

coloana vertebrală şi la propriu, nu numai la figurat, prin ceea ce a făcut în calitate de şef de facto al SRI,

generalul Coldea a ajuns să fie asemuit, inclusiv sub aspect psihosomatic, cu temutul Lavrenti Beria,

fostul şef al NKVD (predecesorul KGB) în perioada cea mai atroce a dictaturii lui Stalin. Grav şi

periculos este faptul că, în ultimii ani, în închipuirea lor, şefii SRI George Maior şi Florian Coldea au

ajuns să se creadă mari geostrategi şi salvatori ai patriei, ceea ce constituie un precedent periculos. Să nu

uităm că Maior a exhibat înalte aspiraţii politice, dorind să devină premier al României imediat după

alegerile prezidenţiale din decembrie 2009, după demisia premierului Emil Boc la începutul anului 2012

şi după alegerile prezidenţiale din 2014 (în cazul în care acestea erau câştigate de Victor Ponta).

În concluzie, ca şi George Maior, generalul Coldea nu este de neînlocuit şi cred că poate fi găsit

şi numit în locul său un ofiţer profesionist, vertical, onest, patriot şi atlantist, de factura generalului

Ionel Ciucă, pe care l-aţi numit, după învestirea dumneavoastră în funcţie, şef al Statului Major

General al Armatei.

Domnul Ioan Iovescu:


Titlul declaraţiei politice de astăzi este „Lăsaţi copilaşii să vină la… ora de Religie!”.

- 44 -

Aş vrea mai întâi să citez cuvintele memorabile ale Mântuitorului Iisus Hristos, care a spus:

„Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu- i opriţi, căci Împărăţia Cerurilor este a celor ca ei.” (Matei 19:14)

Remarcăm că nu a spus „forţaţi” sau „obligaţi” copiii să vină la Mine, ci doar „lăsaţi”. E foarte

clar că pentru copiii din jurul Domnului Iisus „religia” nu era un curs obligatoriu!

Problema pe care o avea Mântuitorul atunci era cu cei care se considerau slujitori ai Săi şi care

voiau să- i împiedice pe copii să se apropie de Domnul Iisus. Acum, după aproape 2 000 de ani şi după

aproape două generaţii de persecuţie religioasă şi de propagandă ateistă, a impune studiul religiei în

şcoală ca materie obligatorie este, după părerea mea, la fel de greşit, în primul rând pentru că sfidează

cuvintele şi atitudinea lui Dumnezeu însuşi.

Providenţial, Mântuitorul a hotărât să nu îi oblige pe copii să creadă în El, chiar dacă El ar fi

primul în stare să îi oblige. De ce să o facem noi, statul, cu atât mai mult cu cât nimeni nu-i mai

opreşte astăzi pe slujitorii bisericilor să se ocupe de copii? Din păcate, aş vrea să remarc, cu multă

durere, că puţini slujitori ai bisericii şi-au asumat riscul să se ocupe de educaţia copiilor în perioada în

care statul comunist le-a interzis-o. Paradoxal este că astăzi statul nu mai interzice slujitorilor altarelor

să se ocupe de copii făcând programe în biserică, în schimb biserica ar vrea ca statul să facă prin şcoală

educaţie religioasă! Impunerea acestui studiu va avea efecte contrare şi- i va „vaccina” pe copii

împotriva credinţei dacă cei care o predau nu-L iubesc pe Dumnezeu. Cu toţii am cunoscut acest

fenomen la unul sau altul dintre obiectele de studiu din şcoală atunci când am avut profesori care nu au

fost avut chemare la aceasta şi nu au iubit obiectul de studiu.

Să presupunem că într-o clasă doar trei copii, Gigel, Anca şi Mihai, vor să studieze Religia cu

profesorul respectiv. După prima oră, ceilalţi îi vor întreba cum a fost şi, dacă profesorul a fost bun,

pasionat, entuziasmat de ceea ce face, iubitor de Dumnezeu şi iubitor de copii, cu siguranţă că la a

doua oră de curs vor veni şi Elvis, Maria şi Antonia şi tot aşa, până clasa va deveni arhiplină. După

cum, dacă profesorul va dovedi că nu e preocupat, că nu are vocaţie sau nu are dragoste de profesie şi

de copii, s-ar putea să se golească clasa!

Este interesant că acceptam acest principiu atunci când e vorba de brutării sau de medicii de

familie, dar ni se pare, unora dintre noi, că atunci când este vorba de Veşnicie şi despre relaţia cu

Dumnezeu, adică despre Religie, avem dreptul să obligăm pe copii să înveţe cu forţa adevărurile eterne.

Situaţia de faţă, în care un număr mare de părinţi îţi exprimă rezervele faţă de ora de Religie,

are a face cu felul în care s-a predat acest obiect obligatoriu pentru mai mult de 20 de ani. În toţi aceşti

ani, Religia a fost o disciplină obligatorie, dar modalitatea în care a fost predată şi persoanele care au

ocupat catedrele au stârnit în elevi de multe ori rezerve, aversiune sau chiar dispreţ.

- 45 -

Preocuparea pentru aceasta nu trebuie transformată într-o încercare de a oferi locuri de muncă

unor oameni fără vocaţie care au nevoie de o sursă de venit, ci o modalitate adecvată de a ieşi în

întâmpinarea copiilor pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu.

Din păcate, o parte dintre aceia care au primit „binecuvântarea” pentru a preda Religia i-au

îndepărtat pe elevi de Dumnezeu prin felul în care au făcut-o. Şi pentru ei Mântuitorul are un cuvânt de

spus: „Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai

de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.” (Matei 18:6)

Copiii simt dacă profesorul iubeşte cu adevărat cursul pe care- l predă şi crede ceea ce spune! Şi

niciun profesor conştient de vocaţia lui şi care vrea să înveţe de la Marele Învăţător nu va avea nevoie

de coerciţia statului pentru a-şi aduce copiii la cursuri!

PAUZĂ

*


Începem sesiunea de întrebări, interpelări şi răspunsuri.

Pentru prima interpelare, îl invit, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul senator

Alexandru Cordoş. Se pregăteşte doamna senator Steliana Miron.

Interpelări.



Stimaţi colegi,

Interpelarea este adresată doamnei Rovana Plumb, ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale

şi persoanelor vârstnice, şi domnului Liviu-Marian Pop, ministru delegat pentru dialog social.

Obiectul interpelării: „Înfiinţarea combinatului social de la Câmpia Turzii, judeţul Cluj”

Stimaţi miniştri,

Înfiinţarea unui combinat social la Câmpia Turzii ar crea cel puţin 250 de locuri de muncă, angajaţii

urmând a fi propriii lor patroni. Deşi finanţarea europeană destinată implementării proiectului s-a aprobat,

banii pe care trebuia să- i investească statul român... nu a alocat suma necesară. Pentru achiziţia de

echipamente şi amenajarea combinatului social ar fi trebuit alocată suma de 5 milioane de euro.

Menţionez faptul că administraţia locală a făcut toate demersurile pentru stimularea creării de

noi locuri de muncă în Câmpia Turzii şi Turda prin înfiinţarea acestui combinat.

Stimaţi miniştri, cunoscând preocupările dumneavoastră legate de dezvoltarea economică şi de

ocuparea forţei de muncă, vă rog să-mi precizaţi care sunt demersurile întreprinse în acest sens la

nivelul celor două ministere.

Domnule preşedinte, îmi permiteţi şi o întrebare? Sau…

- 46 -


Vă rog.


Mulţumesc.

Întrebarea este adresată doamnei Graţiela Leocadia Gavrilescu, ministrul mediului, apelor şi

pădurilor.

Obiectul întrebării: „Situaţia siturilor contaminate istoric”

Stimată doamnă ministru,

În nenumărate rânduri, am atras atenţia asupra pericolului de contaminare pentru populaţie,

reprezentat de siturile poluate istoric ale fostelor întreprinderi din ţară, inclusiv din municipiul Turda

(fosta uzină chimică).

Deşi am solicitat constituirea unei comisii mixte a Ministerului Mediului şi a altor autorităţi cu

competenţe în domeniu pentru analizarea acestor situaţii la faţa locului, acest lucru nu s-a întâmplat.

Stimată doamnă ministru, vă rog să-mi răspundeţi care este strategia Ministerului Mediului,

Apelor şi Pădurilor cu privire la această situaţie?

Solicit răspuns scris.

Vă mulţumesc.

Şi dacă îmi mai permiteţi, şi a doua întrebare.


Vă rog.


Mulţumesc.

Este adresată tot doamnei Graţiela Leocadia Gavrilescu, ministrul mediului, apelor şi pădurilor.

Obiectul întrebării: „Groapa de gunoi de la Pata Rât, judeţul Cluj”


În nenumărate rânduri, am atras atenţia asupra pericolului contaminării mediului din jurul

municipiului Cluj-Napoca cu deşeuri menajere şi nemenajere. Construirea unui centru de management

integrat al deşeurilor la Pata Rât ar reprezenta o soluţie viabilă, de lungă durată, care ar fi rezolvat

această problemă.

În prezent, prin depăşirea capacităţii de stocare a deşeurilor, această locaţie s-a închis, obligând

autorităţile la adoptarea unor noi soluţii prin deschiderea unei noi rampe temporare.

Stimată doamnă ministru, vă rog să-mi răspundeţi cum va sprijini Ministerul Mediului, Apelor

şi Pădurilor finalizarea proiectului Centrul de Management Integrat al Deşeurilor la Pata Rât, judeţul

Cluj, în anul 2015?

- 47 -


Vă mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna senator Vasilica-Steliana Miron prezintă o

interpelare.

Doamna Vasilica-Steliana Miron:

Mulţumesc.

Interpelare adresată Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Doamna ministru,

În zona industrială aflată în imediata vecinătate a municipiului Rădăuţi, îşi desfăşoară

activitatea agenţi economici extrem de puternici, cu capital integral străin.

Este vorba de fabricile Holzindustrie Schweighofer şi Egger România.

Prezenţa acestor firme a avut drept consecinţă imediată dispariţia, în mare parte, a afacerilor

mici cu masă lemnoasă, în special a afacerilor ce aveau în exploatare unul sau două gatere. S-au

întâmplat totuşi şi lucruri pozitive: în primul rând, au dispărut munţii de rumeguş aflaţi mai ales lângă

cursurile de apă, rumeguşul fiind valorificat la fabricarea produsului finit numit pal.

Egger România, având nevoie în procesul tehnologic şi de adezivi – formaldehidă, a construit

în aceeaşi zonă industrială şi o fabrică de adezivi.

În condiţiile în care aceşti adezivi sunt extrem de toxici, extrem de cancerigeni, populaţia

Rădăuţiului, cât şi a comunelor limitrofe poate fi expusă unei poluări extrem de periculoase.

Garda de Mediu din Suceava, cu toate că a fost sesizată în nenumărate rânduri de locuitorii

municipiului Rădăuţi să monitorizeze, în special, fabrica de adezivi, aceasta s-a plâns în media locală

că nu are aparatura necesară să facă acest lucru.

Să nu te dotezi cu aparatură ca, apoi, să invoci motivul că nu poţi monitoriza o fabrică de

adezivi (formaldehidă), înseamnă crimă, înseamnă iresponsabilitate.

Eu personal nu ştiu dacă zona industrială poluează astăzi sau nu, dar, dacă nicio autoritate a

statului nu vrea să monitorizeze gradul de poluare, înseamnă că noi, rădăuţenii, suntem consideraţi

doar o cantitate numerică.

Doamnă ministru, vreau să vă spun că nu suntem o cantitate numerică, suntem oameni vii, cu

drepturi şi cu obligaţii, şi, de aceea, vă solicit să dispuneţi de îndată intrarea în „normalitate”, pentru că

şi rădăuţenii trebuie să creadă în statul român.

Monitorizarea, 24 din 24 de ore, a gradului de poluare al fabricii de adezivi de către Garda de

Mediu Suceava, pe lângă faptul că ar conferi o oarecare siguranţă rădăuţenilor, ar elimina şi

suspiciunile existente în prezent privind poluarea mult peste normele admise.

- 48 -

Vă mulţumesc.

Solicit răspuns în scris.


Doamna senator Doina-Elena Federovici, din partea Grupului parlamentar al PSD. Se

pregăteşte domnul senator Gheorghe Saghian.

Doamna Doina-Elena Federovici:

Mulţumesc din nou, domnule preşedinte de şedinţă.

Întrebarea mea de astăzi este adresată doamnei Rovana Plumb, ministrul muncii, familiei,

protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.

Obiectul întrebării: „Posibilitatea scutirii de la plata impozitului pentru pensionarii care primesc

şi indemnizaţie de veteran de război.”


La cabinetul meu parlamentar, am primit o sesizare în urma unei audienţe acordate domnului

Lungu Mihai, în vârstă de 88 de ani, domiciliat în Botoşani, care este pensionar în sistemul public de

pensii din România, dar primeşte şi indemnizaţie de veteran de război.

Domnul Lungu Mihai a depus mai multe memorii la Ministerul Muncii în care solicita scutirea

de la plata impozitului pentru categoria de pensionari precizată mai sus, dar nu a primit niciun răspuns

oficial.

Prin urmare, vă întreb, doamnă ministru, câţi veterani de război sunt la nivel central cu pensii în

plată în cuantum de peste 740 de lei, respectiv peste 1 000 de lei, şi dacă veteranii de război pot fi

scutiţi de la plata impozitului pentru drepturile încasate cu titlu de pensie.


Vă mulţumesc.


Domnul senator Gheorghe Saghian, din partea Grupului parlamentar al PSD. Se pregăteşte

domnul senator Dumitru Oprea.

Domnul Gheorghe Saghian:


Întrebarea mea este adresată doamnei Rovana Plumb, ministrul muncii, familiei, protecţiei

sociale şi persoanelor vârstnice.

Obiectul întrebării: „Unificarea celor două comisii de evaluare”


La momentul actual, există două comisii care evaluează persoanele: o comisie care evaluează

încadrarea persoanelor în grad de handicap şi o comisie de expertiză care evaluează persoanele

- 49 -

provenite din câmpul muncii, adică cele care au vârsta de a lucra şi cărora li se acordă pensie de

invaliditate pe grade şi perioade de timp limitate sau definitive. În strategia ministerului se

intenţionează unificarea celor două comisii de evaluare existente în prezent.

În acest sens, vă rog să-mi comunicaţi stadiul acestui proces de unificare a celor două tipuri de

comisii şi când anume preconizaţi că va fi gata noua structură.

Solicit răspuns oral şi în scris.

Mulţumesc mult.


Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Dumitru Oprea. Se pregăteşte, din

partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Viorel Arcaş.

Domnul Dumitru Oprea:


Am două întrebări.

Prima este adresată domnului ministru Eugen Teodorovici, Ministerul Fondurilor Europene.

Obiectul şi motivarea întrebării „Cine se face vinovat de penalităţile aplicate proiectelor

derulate de Primăria Iaşi din fonduri europene?”

Domnule ministru,

În completarea întrebării din data de 12 februarie 2015, la care încă aşteptăm răspuns, venim cu

noi solicitări, având în vedere informaţiile privind penalităţile de aproape 7 milioane de euro, aplicate

proiectelor derulate de Primăria din Iaşi.

Pentru că edilii oraşului găsesc întotdeauna vinovatul în altă parte şi nu îşi asumă

responsabilitatea greşelilor făcute, vă rugăm, domnule ministru, să ne răspundeţi dumneavoastră la

următoarele întrebări:

- Care sunt proiectele cărora li s-au aplicat penalizările? Vă rugăm, specificaţi motivele şi

valorile sancţiunilor pentru fiecare proiect în parte.

- Cine va răspunde pentru aceste sancţiuni? Cum se va recupera prejudiciul şi din ce fonduri se

vor suporta penalităţile respective?

- În fine, vor fi afectate viitoarele propuneri de proiecte din exerciţiul financiar 2014 – 2020,

dacă se dovedeşte că proiectele derulate de Primăria Iaşi au fost incorect gestionate?

Aşteptăm răspuns în scris.

A doua întrebare se adresează doamnei ministru Rovana Plumb, Ministerul Muncii, Familiei,

Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Obiectul şi motivarea întrebării: „Gradul de neocupare a tinerilor, motiv de îngrijorare şi pentru

Comisia Europeană”

- 50 -

Doamnă ministru,

Recent, a apărut raportul Comisiei Europene care analizează pe domenii situaţia fiecărei ţări.

România, la fiecare capitol al ţării, este evidenţiată, în cele mai multe cazuri, prin concluzii

nefavorabile Guvernului. Deşi, când aţi preluat guvernarea, dar şi în toate campaniile electorale, aţi

promis crearea a peste 1 milion de locuri de muncă, îmbunătăţirea facilităţ ilor pentru dezvoltarea de

noi afaceri şi a oportunităţilor pe piaţa forţei de muncă, toate aceste lucruri nu s-au întâmplat, aşa cum

rezultă şi din raportul Comisiei, paginile 57 – 63, capitol destinat pieţei forţei de muncă. Din datele

statistice prezentate, se poate observa o creştere alarmantă a numărului de tineri care nu îşi găsesc

locuri de muncă, o strategie inadecvată, o lipsă de adaptare a politicilor de măsuri active pentru

combaterea şomajului, precum şi incoerenţă în aplicarea reglementărilor europene în acest domeniu.

În astfel de condiţii, vă rugăm să ne răspundeţi la următoarele întrebări:

- Care este strategia ministerului pentru a elimina criticile aduse Guvernului de către Comisia

Europeană în privinţa politicilor specifice pieţei forţei de muncă?

- Când veţi asigura implementarea sistemului integrat privind gestiunea ofertei şi cererii pe

piaţa forţei de muncă, astfel încât cei interesaţi să beneficieze de servicii personalizate, lucru care nu se

întâmplă în prezent?

- Care sunt măsurile pentru a reduce numărul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 24 de ani

care nu se află în nicio formă de educaţie sau nu sunt angajaţi, având în vedere că ponderea lor a

crescut cu 60% faţă de perioada de dinaintea crizei?

- În fine, care sunt localităţile unde se înregistrează cel mai mare număr de tineri neangajaţi şi

cum vor fi particularizate măsurile în cadrul Programului Operaţional Sectorial Capital Uman?

Vă mulţumesc.

Solicităm răspuns scris.

Interpelarea, adresată domnului Darius Vâlcov, o lăsăm regimului de înregistrare.


Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna senator Gabriela Creţu.

Doamna Gabriela Creţu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă şi stimate coleg.

Bună seara, stimaţi colegi!

Întrebarea de astăzi este adresată domnului Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătăţii şi are drept

obiect: „Medicamentele generice pentru tratamentul bolilor rare”.

A. Transmit îngrijorarea unui important segment al pacienţilor care suferă de boli rare şi a

medicilor care- i îngrijesc cu privire la lipsa de pe piaţa românească a medicamentelor generice

destinate tratării unora dintre aceste afecţiuni.

- 51 -

B. Luăm în considerare riscurile cu care se confruntă bolnavii, precum şi eforturile financiare,

uneori imposibile, pe care trebuie să le facă pentru a achiziţiona medicamente de substituţie mult mai

scumpe în raport cu necesităţile de tratament.

C. Subliniez că absenţa acestor medicamente este cauzată de dezinteresul producătorilor de a

face demersurile legale pentru autorizarea punerii în vânzare, dezinteres justificat de numărul foarte

redus de pacienţi care le utilizează şi care nu pot constitui o piaţă interesantă din punct de vedere

economic pentru producător.

D. Având în vedere concluziile dezbaterilor care au avut loc la evenimentul organizat cu ocazia

„Zilei bolilor rare”, în 26 februarie, eveniment pe care l-aţi onorat prin prezenţa şi intervenţia

dumneavoastră, domnule ministru,

Solicit să luaţi în considerare posibilitatea de a soluţiona problema mai sus menţionată prin

introducerea unei excepţii în reglementările privind autorizarea de punere pe piaţă şi supravegherea

medicamentelor de uz uman. Condiţia acestei excepţii de la normele în vigoare ar fi ca medicamentul

să fie autorizat deja în cel puţin unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi destinat

tratamentului unei boli rare.

O anexă cuprinzând lista acestor substanţe ar clarifica lucrurile şi evita abuzul de utilizare a

respectivei excepţii.

În cazul în care această propunere este considerată inadecvată, rog, domnule ministru, să

folosiţi specialiştii ministerului pe care- l conduceţi în vederea găsirii unei soluţii la această problemă.

Medicamentele de înlocuire, mult mai scumpe, reprezintă şi o cheltuială nejustificată din bugetul

sistemului public de sănătate.

Aşteptăm răspunsul în scris.

Cu aleasă consideraţie, Gabriela Creţu, senator PSD, Colegiul nr. 2, Vaslui.

Mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Viorel Arcaş.

Domnul Viorel Arcaş:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Întrebarea este adresată doamnei Rovana Plumb, ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi

persoanelor vârstnice.

Subiectul: „Cum reducem birocraţia în procesul pensionării?”


Spre deosebire de alte ţări în care acest moment reprezintă pragul unei noi etape a vieţii, în care

se împlinesc vise lăsate zeci de ani la sertar din lipsă de timp, se întreprind călătorii lungi, se trăieşte

- 52 -

cât mai frumos posibil, în România, momentul pensionării este unul plin de tristeţe: se diminuează

veniturile şi cresc proporţional grijile zilei de mâine, neliniştile legate de cozile la spitale şi la farmacii,

la magazinele cu preţuri mici. Vorbim despre îmbătrânirea activă şi frumoasă, dar nimic nu ajută

vârstnicii români să trăiască astfel.

Sunt aspecte generale care persistă de atâţia ani şi pe care ştiu că le cunoaşteţi, aşa cum sunt

convins că ştiţi şi cât de greu şi anevoios este drumul până când pensionarul îşi vede decizia de

pensionare şi are siguranţa banilor pe care- i va primi.

Tocmai de aceea, mă adresez dumneavoastră întrebându-vă de ce, după atâţia ani şi după atâtea

investiţii în reţeaua informatică a caselor de pensii, nu se poate reduce birocraţia aferentă momentului

pensionării, nu se poate reduce durata de aşteptare, nu se pot face lucrurile mai simplu, mai uşor şi, cel

mai important pentru pensionari, mai repede?


Mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna senator Doina Silistru.



Întrebarea mea de astăzi este adresată domnului Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătăţii.

Domnule ministru,

Conform art. 142 lit. b) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor

consumului produselor din tutun, se impune Ministerului Sănătăţii obligativitatea de a transmite

Comisiei Europene, anual şi ori de câte ori apar modificări, lista laboratoarelor din România agreate

pentru măsurarea conţinutului de gudron, nicotină şi monoxid de carbon din produsele din tutun,

precum şi criteriile utilizate pentru agreare şi metodele de monitorizare aplicate.

La o simplă căutare pe motoarele de căutare pe internet cu privire la această listă, nu se obţine

niciun rezultat. Lista nu poate fi găsită nici pe site-ul Ministerului Sănătăţii şi nici la unităţile teritoriale

ale DSP-urilor din Bucureşti, Ploieşti şi Otopeni, localităţi în care-şi desfăşoară activitatea cei mai

importanţi producători de ţigarete de pe piaţa românească.

Vă întreb, domnule ministru, când va fi făcută publică şi cea mai recentă listă a laboratoarelor

din România agreate pentru măsurarea conţinutului de gudron, nicotină şi monoxid de carbon din

produsele din tutun care a fost transmisă Comisiei Europene, listă pe care vă rog să mi-o puneţi la

dispoziţie.


Mulţumesc.

- 53 -


Da, vă rog, şi interpelarea.


Interpelarea este adresată domnului Daniel Constantin, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale.

Domnule ministru,

Conform art. 5 al Ordinului nr. 171 din 13 martie 2006, privind aprobarea Normelor de aplicare

a Ordonanţei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor

de producători pentru comercializarea produselor agricole şi silvice, aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr. 338/2005:

„Poate fi recunoscută ca grup de producători orice persoană juridică menţionată la art. 1 ² alin.

(2) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2005, cu modificările şi completările ulterioare, dacă:

a) este formată din cel puţin 5 membri;”.

În condiţiile crizei financiare, creşte riscul de a se pierde finanţarea unor proiecte mari, în cazul

în care o parte din firmele aflate în grup intră în faliment. Acestea dispărând, grupul nu mai întruneşte

condiţiile de recunoaştere ca grup de producători, conform art. 5 lit. a) din Ordinul nr. 171/2006.

Totodată, în judeţe mai mici ca suprafaţă, cu resurse mai mici, pentru dezvoltarea unor afaceri

pe unul din domeniile specificate în art. 4 (de exemplu, sectorul zootehnic în judeţul Vaslui) există

probabilitatea să nu existe 5 producători pentru grupa respectivă de produse, şi atunci nu este fezabilă

asocierea cu un partener de grup dintr-un alt judeţ, întrucât costurile ar fi mai mari.

În aceste condiţii, vă rog, să-mi comunicaţi, domnule ministru, dacă, în urma unei analize,

consideraţi oportună modificarea Ordinului nr. 171 din 13 martie 2006, astfel încât, grupul de

producători să fie persoana juridică formată din cel puţin 2 – 3 membri, ţinând cont, eventual, de o

cifră de afaceri şi/sau o anumită suprafaţă de teren, şi, dacă da, când preconizaţi apariţia noului ordin.


Mulţumesc.


Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Ion Rotaru.

Domnul Ion Rotaru:

(Domnul senator Ion Rotaru, secretar al Senatului, se deplasează la microfonul central pentru

a lua cuvântul.)


Interpelarea mea este adresată doamnei Graţielea Leocadia Gavrilescu, ministrul mediului,

apelor şi pădurilor.

Obiectul interpelării: „Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor”

- 54 -

Doamnă ministru,

România continuă să ocupe un loc codaş în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte colectarea

selectivă şi reciclarea deşeurilor. Un raport privind gestionarea deşeur ilor municipale, dat publicităţii

de către Agenţia Europeană de Mediu, arată că, în România, se incinerează în medie 1,5 milioane de

tone de deşeuri cu scopul de a recupera energie, ceea ce înseamnă 75 de kilograme pe cap de locuitor,

în timp ce media europeană este de 195 de kilograme pe cap de locuitor.

Incinerarea deşeurilor este unul din principalele puncte din strategia de mediu elaborată de

Uniunea Europeană şi este practicată pe scară largă în multe state membre pentru a produce

electricitate, apă caldă sau pentru încălzirea clădirilor. Politicile de mediu ale Uniunii Europene

urmăresc o colectare şi o recuperare într-un procent cât mai mare a deşeurilor, astfel încât acestea să

servească drept materie primă pentru alte produse.

Reciclarea deşeurilor rămâne în continuare o problemă pentru România şi din cauza faptului că

este nevoie de investiţii importante în infrastructură pentru îmbunătăţirea acestei activităţi.

Potrivit Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor, România trebuie să încurajeze

reutilizarea deşeurilor pentru o mai mare eficienţă a resurselor. De asemenea, ţara noastră trebuie să

dezvolte şi să extindă sisteme de colectare separată a deşeurilor în vederea unei reciclări de înaltă

calitate, dar şi să implementeze instalaţii de reciclare şi valorificare pentru extragerea şi utilizarea

materiei prime din deşeuri.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog să-mi comunicaţi, doamnă ministru, care este

procentul de deşeuri depozitate şi cel de deşeuri reciclate în România şi, de asemenea, în câte judeţe

din ţară a fost rezolvată problema colectării selective a deşeurilor şi implementate tehnologii de

reciclare a deşeurilor.



(Domnul senator Ion Rotaru, secretar al Senatului, revine la prezidiu.)


Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Valeriu Todiraşcu.

Domnul Valeriu Todiraşcu:


Întrebarea de astăzi am adresat-o domnului Mişu Negriţoiu, preşedintele Autorităţii de

Supraveghere Financiară.

Obiectul întrebării se referă la: „Sumele încasate pentru poliţele de malpraxis şi rămase

neutilizate.”

Stimate domnule preşedinte,

- 55 -

Conform datelor furnizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, din sumele încasate de

către companiile de asigurări pentru poliţele de malpraxis medical în anii 2011, 2012 şi 2013 au rămas

neutilizate sume în proporţie de 94%, 95% şi, respectiv, 98%.

În temeiul Regulamentului Senatului şi al Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la

informaţiile de interes public, vă solicit să-mi comunicaţi în scris răspunsul la următoarele întrebări:

1. Care a fost valoarea totală încasată, respectiv cuantumul primelor pentru asigurările de

malpraxis medical, însumat pentru toate companiile de asigurări, în perioada 2006 – 2014?

2. Care a fost destinaţia şi valoarea rezervei de daune, însumată pentru toate companiile de

asigurări, în perioada 2006 – 2014? Aceste sume rămase neutilizate au reprezentat venituri pentru

companiile de asigurări? În ce condiţii aceste sume ar putea redeveni disponibile pentru despăgubirea

victimelor malpraxisului medical?

3. Care a fost obligaţia legală a ASF şi care au fost deciziile oficiale ale ASF, în perioada 2006

– 2014, în privinţa controlului şi corecţiilor ce s-au impus privind nivelul practicat al poliţelor de

asigurări de maplraxis medical de către companiile de asigurări, raportat la ponderea valorilor rezervei

de daune, însumată pentru toate companiile de asigurări?

4. Care prevederi legale în vigoare au împ iedicat utilizarea sumelor necheltuite, rămase astfel la

dispoziţia companiilor de asigurări conform scopului pentru care au fost colectate, respectiv pentru

despăgubirea victimelor malpraxisului medical?

5. Ce propuneri de modificări sau completări ale legislaţiei au fost emise de ASF, de la

înfiinţare, pentru a schimba în bine actuala stare de fapt în domeniul malpraxisului medical?

Cu stimă, senator Valeriu Todiraşcu.

Întrebare adresată domnului Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătăţii.

Obiectul întrebării: „Colectarea şi gestionarea contribuţiilor la Fondul naţional unic de asigurări

sociale de sănătate”

Stimate domnule ministru al sănătăţii,

În adresa emisă de Ministerul Sănătăţii cu nr. 10156/2014 se susţine, pe baza legilor în vigoare,

că ANAF este autoritatea îndreptăţită să colecteze şi să administreze colectarea sumelor datorare de

persoanele fizice către Fondul de sănătate, la fel cum face în privinţa impozitelor şi contribuţiilor la

fondul de şomaj sau CAS.

Există însă o mare diferenţă între taxele, impozitele şi contribuţiile la asigurările sociale

colectate de ANAF şi contribuţia la Fondul de sănătate, care este o contribuţie la o asigurare publică de

sănătate gestionată de Casa de Asigurări şi reglementată de Legea nr. 95/2006.

Ceea ce nu răspunde Ministerul Sănătăţii în adresa emisă este ce se întâmplă, din punct de

vedere al asigurării medicale, cu cei care nu îşi plătesc contribuţiile, dacă ANAF comunică către Casa

- 56 -

de Asigurări care sunt aceste persoane şi dacă Casa de Asigurări consideră ca neasiguraţi, până la plata

acestor sume restante, aceste persoane.

Casa de Asigurări este instituţia care ar trebui să certifice calitatea de asigurat pe baza achitării

reale a contribuţiilor şi nu pe baza declaraţiei persoanei, că trebuie să plătească această contribuţie.

Casa de Asigurări are posibilitatea şi obligaţia să refuze dreptul de asigurare faţă de cei care nu plătesc,

pentru că, altfel, i-ar nedreptăţi pe cei care plătesc, şi pentru aceasta trebuie să cunoască în fiecare

moment cine a plătit şi cine nu a plătit.

O altă problemă la care nu răspunde Ministerul Sănătăţii este cum ajung banii colectaţi de către

ANAF pentru Fondul de sănătate în acest fond.

În plus, Casa de Asigurări are obligaţia legală să ştie care sunt fondurile colectate şi ce trebuie

făcut în domeniul legal pentru a rezolva problemele colectării.

Având în vedere că sumele rezultate din contribuţia la asigurarea socială de sănătate repre zintă

un fond al asiguraţilor cu destinaţie precisă, anume acoperirea costurilor serviciilor de sănătate, în

temeiul Regulamentului Senatului şi al Legii nr. 544/2001, vă solicit să răspundeţi în scris la

următoarele întrebări:

1. În baza cărui mandat din partea asiguraţilor care contribuie la Fondul de sănătate şi care,

deci, sunt proprietarii acestui fond, s-a decis atribuirea competenţei de administrare a contribuţiilor

obligatorii la Fondul de sănătate către ANAF, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernu lui nr.

125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal? Care este acel act

şi cine sunt semnatarii lui?

2. Câte persoane au fost disponibilizate de la Casa de Asigurări cu ocazia transferului obligaţiei

de administrare a contribuţiilor la Fondul de sănătate de la Casa de Asigurări la ANAF şi cu cât a

scăzut bugetul de cheltuieli al acestei instituţii căreia i s-a restrâns major domeniul de activitate?

3. În ce cont bancar sunt vărsate sumele colectate de ANAF drept contribuţii la Fondul de

sănătate şi cine are dreptul să gestioneze acest cont? Pot fi folosite sume din acest cont în alte scopuri

în afară de alimentarea Fondului de sănătate? Care este baza legală pentru utilizarea în alte scopuri?

4. Se pot reţine de către ANAF, cu orice titlu, părţi din sumele colectate? Dacă da, care este

baza legală pentru această reţinere?

5. Cine şi cum informează Casa de Asigurări în legătură cu fondurile colectate pentru

asigurarea socială de sănătate, despre persoanele fizice şi jurid ice care-şi respectă şi care nu-şi respectă

obligaţiile de a contribui la acest fond? Care sunt prevederile legale în acest domeniu?

6. Cum acţionează Casa de Asigurări ca să actualizeze lista asiguraţilor, să retragă sau să nu

acorde calitatea de asigurat pentru persoanele care, din vina lor sau a angajatorului, nu şi-au îndeplinit

obligaţiile de a contribui la Fondul de sănătate?

- 57 -

7. Care este locaţia listei asiguraţilor persoane fizice care nu şi-au plătit obligaţiile sau pentru

care angajatorii nu au plătit partea ce le revine?

8. Şi, ultima întrebare, ce propuneri au fost emise de Casa de Asigurări în anul 2014 pentru a-şi

îndeplini obligaţia legală de a propune îmbunătăţirea legislaţiei pentru o mai bună colectare a

contribuţiilor pentru asigurarea de sănătate, când aceasta nu cunoaşte, de fapt, situaţia rău-platnicilor?

Cu stimă, senator Valeriu Todiraşcu.


Au mai depus întrebări în scris, la secretariat:

- din partea Grupului parlamentar al PSD: Gabriela Firea, Marcel Bujor, Nico lae Mohanu,

Florian Bodog, Laurenţiu Florian Coca, Ovidiu-Liviu Donţu, Adrian Anghel, Niculae Bădălău;

- din partea Grupului parlamentar al PNL: Paul Ichim, Marin-Adrănel Cotescu, Andrei-Liviu

Volosevici, Nelu Tătaru, Marius Bălu, Anca-Daniela Boagiu, Găvrilă Ghilea, Traian-Constantin Igaş,

Alexandru Pereş, Alin Tişe, Viorel Grigoraş;

- din partea Grupului parlamentar Liberal Conservator: Vasile Nistor.

Interpelări depuse la secretariat sunt:

- din partea Grupului parlamentar al PSD: Dumitru-Marcel Bujor, Sorin-Constantin Lazăr,

Ovidiu-Liviu Donţu;

- din partea Grupului parlamentar al PNL: Doina-Anca Tudor, Paul Ichim, Marius-Lucian

Obreja, Anca-Daniela Boagiu, Ion Luchian, Nelu Tătaru, Traian-Constantin Igaş, Găvrilă Ghilea,

Emil-Marius Paşcan, Alin-Păunel Tişe, Marius Bălu, Marin-Adrănel Cotescu, Gheorghe Flutur;

- din partea Grupului parlamentar Liberal Conservator: Vasile Nistor, Cristiana-Irina Anghel;

- din partea senatorilor fără apartenenţă la grupurile parlamentare: Valer Marian, Mihai Neagu.

Cu acestea, declar închisă şedinţa Senatului de astăzi, 2 martie 2015.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18.35.

S T E N O G R A M A - senat.ro · -5 - venituri mici şi din clasa de mijloc. Mai mult,...

Documents

Transcript of S T E N O G R A M A - senat.ro · -5 - venituri mici şi din clasa de mijloc. Mai mult,...