AUREL BOJINAUREL BOJIN

AUREL BOJIN

SELEUªBISERICA ORTODOXÃ

ROMÂNÃ

Editorii:ADUNAREA COMUNEI ALIBUNARCOMUNITATEA LOCALÃ SELEUª

BISERICA ORTODOXÃ ROMÂNÃ SELEUªCOMUNITATEA CULTURAL-INSTRUCTIVÃ SELEUª

Aceastã carte este dedicatã jubileului de 200 de ani de la punerea pietrei detemelie a actualei biserici ºi este conceputã cu prilejul reparaþiei capitale a

exteriorului bisericii efectuate în perioada mai 1998 – mai 1999.

COMITETUL EXECUTIV DE ORGANIZAREA JUBILEULUI

Pavel Baba, preºedinte, Pãun Baba (secretar),Ion Graore (casier), Moise Baba, Ionel Oprea,

Aurel Guþu, Aurel Bojin, Mircea Samoilã,Ionel Purcar, Pãun Marina,

Octavian Broºceanþ, membrii

Membrii Consiliului Parohial ortodox român din Seleuº,la data de 27 iunie 2000:

preot paroh. Trifon Cãta, Petru Bojin - preºedinte, Petru Fiat -vicepreºedinte, Ion Berlovan - secretar, Ion Graore - epitrop-casier, Ion

Sãmãilã - epitrop, Ioniþã Oprea - epitrop, Trãian Gãtãianþ, StivanGheorghe - Pupu, Pau Pincu, Nicolae Marina - Lupu, Pãuþu Sãmãilã,Stivan Broºteanu - Barna, Ion Manciu - Dincu, Aurel Manciu, Pavel

Baba - Luþã, Trãian Popa, Moisicã Baba, PetruTodoran,Aurel Guþu - Bãlã, membrii ºi Valeriu Bojin - crâsnic.

CONSILIU PENTRU EDITAREA MONOGRAFIEIMircea Samoilã ºi Dimitrie Miclea

REFERENT:mr. Adrian Negru

LECTOR:Maria Miclea

TIPOGRAFIA:ROMARK, PanciovaTirajul: 300 exemplare

AUREL BOJIN

SELEUªBISERICA ORTODOXÃ

ROMÂNÃ(monografie)

Seleuº2000

PRECUVÂNTARE

În aceastã carte venim cu date istorice despre aºezãmântul satuluiSeleuº, denumirea lui, obiceiurile vechilor seleuºeni, viaþa lor culturalãºi preocupaþiile lor.

Toate acestea au fost strict legate ºi bazate pe credinþa lor strãbunãcu care s-au nãscut din moºi-strãmoºi aici unde au fost strãmutaþi întâiistrãmoºi de pe alte meleaguri, aici unde au rãmas ºi ei ºi tot neamullor pânã în zilele noastre.

Credinþa lor strãbunã ortodoxã dreptmãritoare, i-a þinut pe dânºiineclintiþi înt-o unitate, într-un gând ºi o simþire.

Aºa se face cã dragostea lor reciprocã i-a dus la prosperitateprecum a fost atunci zidirea actualei sfinte biserici cu tot ce ea are maifrumos ºi sfinþirea ei pe care ne-a lãsat-o nouã ca un locaº sfânt derugãciune ºi închinare drept lucru bun ºi sfânt.

Deci precum Moise a purtat cu sine Chivotul Legii, tot aºa ºi dânºiiîn inimile lor ca într-un sicriu însufleþit au purtat credinþa lor ceaarzãtoare în Dumnezeul cel viu ºi adevãrat. Întãriþi întu dânsa aumãrturisit pe un Dumnezeu în trei feþe: Dumnezeu Tatãl, DumnezeuFiul ºi Dumnezeu Sfântul, Sfânta Treime cea de o fiinþã ºi nedespãrþitã.

Nu din întâmplare ci din îndemnul Sfântului Duh, prin Ierarhul carea sfinþit Dumnezeu aceastã Sfântã bisericã în ziua pogorârii DuhuluiSfânt în ziua de Rusalii s-a dat ca Hram ei aceastã Sfântã zi.

Aceastã zi se mai numeºte ziua Sfintei Treimi în aceastã zi Dum-nezeu Tatãl s-a descoperit pe Sine ca Tatã împlinind fãgãduinþa pe carea dat-o prin Fiul Sfinþilor apostoli...

„Iatã eu trimit fãgãduinþa Tatãlui meu...Duhul Sfânt s-a pogorâtpeste ei în chip de limbi de foc ºi au gãsit în limbi strãine Cuvântul luiDumnezeu”.

Acesta a fost secretul pe care strãmoºii seleuºeni l-au purtat îninimile lor, respectiv credinþa cea de la început, credinþa strãbunã.Aceasta au descoperit-o când s-au stabilit aici, atunci când au deschislãdiþa, adicã inimile lor ºi au scos de acolo biserica lui Hristospãstoritã, Sfântã ºi curatã. În ea s-au nãscut sufleteºte prin SfântulBotez, în ea s-au hrãnit, în ea au crescut, cu ea au plecat ºi pe ea auzidit-o în numele Sfintei Treimi, lãsând-o nouã drept amanet spre bineleºi mântuirea sufletelor noastre. Fie lor veºnicã pomenire din parteanoastrã, drept recunoºtiinþã fireascã, iar din partea Sfintei Treimi aTatãlui, Fiului ºi Sfântului Duh veºnicã ºi fericitã odihnã.

Amin.

Pr. Trifon Cãtaparohul Seleuºului

CUVÂNT INTRODUCTIV

Seleuºul de azi, sãrbãtorind câteva jubilee: atestarea localitãþii,douã mari colonizãri, existenþa duhovniceascã, învãþãmântul, activi-tatea culturalã, înfiinþarea unor asociaþii, construirea unor instituþii,activitatea sportivã, precum ºi unele reuniuni consacrate unor person-alitãþi culturale de seamã, cheamã în memorie Seleuºul, de ieri, deodinioarã, la o continuitate istoricã.

Rezultat al unor cercetãri de mai mulþi ani, cartea de faþã îºi propunesã fie un document istoric, o evocare filtratã de emoþii ºi artificialitate,care s-ar putea totuºi sã aibã o anume încãrcãturã sentimentalã cecoboarã spre timpurile de altãdatã, spre acel timp strãvechi de-adreptul sfânt.

Am scris aceastã carte cu intenþia ºi dorinþa de a scote la luminã fapteîncã neºtiute despre Seleuºul de ieri, acela de demult, pânã în zilelenoastre ºi despre Seleuºul copilãriei, pentru a le face cunoscute aceloracare astãzi sunt oameni maturi. M-am folosit în primul rând de acte ºidocumente din arhivele satului Seleuº ºi de mãrturii ale localnicilor maiîn vârstã dar mai ales de documente din Arhiva de stat din Timiºoara,Arhiva Mitropoliei din Timiºoara, Kriegsarchiv Wiene din Viena,Arhiva istoricã din Biserica Albã, Muzeul popular din Vârºeþ, Muzeulpopular din Panciova, Arhiva istoricã din Panciova, Arhiva Mitropolieidin Sremski Karlovci, precum ºi de unele însemnãri din lucrãrile maimultor istorici germani, maghiari, sârbi ºi români. Unele din acte,documente, fotografii frapeazã pur ºi simplu în timp ce alteleemoþioneazã sau încântã. Printre acestea sunt ºi mãrturii despre timpuride demult apuse despre locurile pe care nu le-am cunoscut ºi care numai existã. Luând cunoºtinþã cu ele, ne putem confrunta cu propriileamintiri sau putem doar constata nostalgia unui act, document sau aunei fotografii.

Jubileele sunt evenimente de mare însemnãtate pentru noi toþi ºi elemeritã sã fie evidenþiate. Despre unele dintre acestea am scris înmonografia satului apãrutã în anul 1990 sub titlul „Seleuº – Un secolde activitate culturalã – 1884–1984”. Existã ºi alte momente semni-ficative care trebuie sã fie consemnate cum se cuvine.

Beneficiind de un numãr mare de documente ºi fotografii, adunatetimp de mai mult de 30 de ani, cartea de faþã „Seleuº – Bisericaortodoxã românã” se pretinde a fi un document istoric inedit. Acelaºilucru trebuie sã se urmãreascã ºi alte lucrãri despre învãþãmânt, obicei-urile strãmoºeºti ºi tradiþiile folclorice, lãutari de altãdatã, oamenii deseamã, activitatea sportivã (bilingvã). Poate sã se punã în paginã chiarºi un album de fotografii vechi inedite cunoscute, sau mai puþin cunos-cute care sã ilustreze viaþa Seleuºului într-o posibilã monografie com-pletã a istoriei satului.

Seleuºul meritã sã aibã aceastã monografie, fiind o veche localitateîn care s-au gãsit urme arheologice încã de pe timpul Imperiului RomanTimpuriu. Seleuºul este atestat ca localitate acum 653 de ani, mai precis,din anul 1346. Adevãrata sa istorie însã, începe între anii 1764-1774,când la Seleuº a fost colonizat un numãr însemnat de familii româneºtidin regiunea Mureºului ºi din Banatul românesc. De aceea, sperãm cãprin aceste modeste încercãri ale noastre sã stârnim interesul local-nicilor de toate vârstele pentru istoria lor, dar mai ales al tinerilor caresunt datori sã cunoascã locul în care trãiesc ºi istoria acestuia. Numaicu privirile întoarse spre trecut îºi vor limpezi viziunea de viitor.

Autorul

DESPRE SELEUªªI COLONIZÃRILE LUI

Seleuºul, sat de pustã, este situat în partea de nord-est a Iu-goslaviei, adicã în mijlocul Banatului de sud, la numai 7 km.depãrtare de centrul comunal Alibunar, ºi la o distanþã nu prea

mare de Panciova, Vârºeþ ºi Zrenjanin - oraºele cele mai apropiate.Seleuºul este amintit ca veche aºezare omeneascã încã în epoca de

bronz1 ºi de pe timpul Imperiului Roman Timpuriu.2

Seleuºul este atestat ca localitate, sub numele de Szöllös, într-olungã scrisoare dintr-un proces din anul 1346.3

În epoca turceascã, între anii 1660-1666 apare sub numele Seleus(Seleuã)4 precum ºi Zedeº.5

Pe harta contelui Mersy, din anul 1723/25 apare ca aºezare pãrãsitãsub numele de Zellos.6

În documentele districtului Timiºorii din anii 1723, 1742, 1749,Seleusch, Sellahusch, Selleusch, Szelleusch se aflã printre aºa-ziselepredii, adicã sate nelocuite.7

Dupã scrierile preoþilor Teodorovici ºi Otonoga, în anul 1764,grãnicerii români veniþi din aºa-zisa Provincialã au colonizat aºezareacu numele Seleuº.8

11

1 Dr. Borovszky Samu, Torontal varmegye, Budapest, 1901, p. 327; Mileker

Bódog, Dermagyarorszag regisigletei, IX. Temésvar, 1899, p. 63.

2 Natalija Simovljeviæ, Rekognosciranje i za�titno otkovavanje u Seleuèu 1955

godine, Rad vojvoðanskih muzeja, nr. 5 Novi Sad, 1956, p. 158

3 Karácsonyi János, Hogy hivták magyarok az Alibunári és Illancsai mocsára-

kat? (Cum au numit ungurii cei vechi mlaºtinile de la Alibunar ºi Iland&a?) în

revista: Történelmi És régérueto ÉRTESITÖ. XXI, Temesvár, 1905, p. 90.

4 Matiæ Sv., Katastig Peæki 1660-1666, ¸�Glasnik istorijskog dru�tva u Novom

Sadu�, V, 1, Sremski Karlovci, 1932, p. 73.

5 Evlija Èelebija, Putopis I, p. 105 ºi Putopis II, p. 85, �Svjetlost�, Sarajevo, 1957.

6 Feliks Mileker, Letopisi op�tina Podunavskih Oblasti, Panciova, 1929, p. 111

7 Aloysium Reesch de Lewald, Universalis Schematismus Ecclesiasticus, pro anno

1843/44, Budae.

8 Revista �Javor�, Novi Sad, 1880, p. 567-568

Între anii 1764-1774 Seleuºul este colonizat cu familii româneºti dinregiunea Mureºului ºi din alte localitãþi din Banatul românesc ºi câtevafamilii din Oltenia.9

Dupã harta originalã a satului întocmitã de Blaskovich pe la mijloculsecolului al XIX-lea în limba maghiarã ºi limba românã, localitatea apurtat numele de Seleus.10

Dupã harta din anul 1853 localitatea a purtat numele Seleuº.11

Dupã „Monografia Podunavske Oblasti” pânã în anul 1888 satul s-anumit Seleuº,12 iar dupã „Letopisi Podunavske oblasti” tot din anul1888 s-a numit Kevi-Szölös.13

O nouã colonizare pe teritoriul Seleuºului a avut loc în urma Primu-lui rãzboi mondial, începând cu anul 1921, cu familii originare din Lika,Herþegovina ºi Muntenegru, formând aºezarea sub numele de Seleuº-Colonia.14 Ambele aºezãri dintotdeauna administrativ s-au purtat subnumele de Seleuº.15

12

9 Sreæko Mileker, Istorija Banatske vojne granice, 1764-1873, Panciova 1926, p.

35; Ion Bojin, Din trecutul satului Seleuº, �Lumina�, a. VII, nr. 5-6, Vârºeþ, 1953,

p. 262; Nicolae Cornean, Monografia eparhiei Caransebeº, Caransebeº, 1940, p.

538; Miodrag Dabi&iæ, Alibunar, �Vojvodina � Znamenitosti i lepote�, Beograd,

1968; Borovszky Samu, Op. cit. p. 61; A Bodor, Délmagy. tel. tört. es. hat.,

Budapesta, 1914, p. 16; F. Milleker, Die Besiedelung der Banater Militärgrenze,

Biserica Albã, 1926, p. 9; P. Bizerea, Românii din Banatul iugoslav, p. 20; N. M.

Pop, Populaþia Banatului..., Timiºoara, 1942, p. 43; Du�an J. Popoviæ, Srbi u

Banatu do kraja Osamnaestog veka, �Srpska akademija nauka�, Beograd, 1955,

p. 146-147.

10 Rosa Svirèeviæ,Mape i planovi iz Zbirke u narodnom muzeju u Panèevu,

�Glasnik muzeja Banata�, Panciova, decembrie 1995, p. 185

11 General-Karte des Vojvodschaft Serbien und des Temescher Banatse... im

Auftrage des Grafen Coronini-Gronberg... gezeischnet fon Emanuel von

Friedberg... im jahre 1853.

12 Feliks Mileker, Op. cit., p. 16

13 Feliks Mileker, Op. cit., p. 111

14 Aurel Bojin, Seleuº � Un secol de activitatea culturalã � 1884-1984, Seleuº,

1990, p. 24-25

15 Administrativna podela prema Uredbi o podeli zemlje na oblasti od 28. aprila

1922. god. i izmeni Min. unutra�njih dela B.B.B. br. 6800/922. Administrativna

podela B.B.B. Slu&beni nazivi gradova i opæina na osnovu 2 a IV. zak. èl. od 1898,

koji je zakon jo� na snazi na podruèju Banata, baèke i Baranje.

În timpul ocupaþiei germane, mai precis, în anul 1943, aceastãaºezare a purtat numele de Seleusch16, iar dupã „Legea teritoriilorcomunelor ºi a cercurilor din Republica Popularã Serbia” din anul1959 – Seleuš17, respectiv Seleuº.

Situaþia ºi evenimentele socio-politice din ultimii ani nu au ocolitnici localitatea Seleuº. Un numãr de refugiaþi care au venit în provincianoastrã din teritoriile fostei Iugoslavii ºi-au gãsit adãpost în comunaAlibunar dar ºi în localitatea Seleuº. La 7 decembrie 1997 a fost pusãpiatra de temelie pentru un cartier menit acestor persoane prigonite ºia fost dat în folosinþã la 28 mai 1998. Începând cu aceastã zi, numãrulcetãþenilor localitãþii Seleuº s-a majorat cu 160 de suflete.18

13

16 Banat � Amt für Statistik ung Graphic der Deutschen Volksgruppe im Banat

und im Serbien, 1943. Hartã geograficã.

17 Zakon o podruèjima op�tina i srezova u NRS � Slu&beni glasnik NRS, br. 51,

Beograd, 1959, p. 785

18 �Op�tinske novosti� (ªtiri comunale), Alibunar, decembrie 1997 ºi iunie 1998;

�Gazeta de Seleuº�, a. VII, nr. 14, iunie 1998.

VECHEA VATRÃ A SATULUI(fragmente)

Data exactã a întemeierii unei aºezãri omeneºti pe vatra satuluiîncã nu se ºtie cu precizie însã datoritã rãmãºiþelor aflate ºi acercetãrilor arheologice fãcute pe acest teren putem afirma cã

aici a existat un sat încã din vechime.În anul 1890, cu ocazia unei sãpãturi pentru producerea þiglei s-a

aflat o oalã, iar în anul 1894 s-a aflat încã una de lut.19 Despre o astfelde oalã scrie ºi cunoscutul istoric Mileker Bodog.20 Cu ocazia sãpãturiifundamentului unei case în anul 1896 s-au gãsit douã brãþare, vase delut ºi mai multe perle de alamã. Prima ºi a doua oalã se aflau mult timpîn proprietatea lui Szmik Antol din Panciova.21 În anul 1894 s-au maiaflat vase de lut într-un mormânt ºi nu departe de acelaºi mormânt, înanul 1896 s-au mai gãsit ºi douã brãþare de bronz.22

O altã cercetare este fãcutã de-a lungul canalului Alibunar - Iland&aîn anul 1948 ºi dupã scrierile ºi aprecierile arheologice, s-a descoperitun cimitir de urne încã din epoca bronzului, iar în anul 1955, în loculaºa-numit „Izlaz”, au fost descoperite câteva fragmente din grupaceramicii preistorice.23

Dupã tehnica ornamentalã a exemplarelor ceramicii aflate într-uncuptor de copt pâine din locul „Gealu lu’Jumierã”, în anul 1955,custodele Natalija Simovljeviæ, preum ºi alþi cercetãtori, afirmã cã peaceste meleaguri au convieþuit sarmaþii, dacii sau geþii. M. Perducz,reproduce câteva exemplare de urne mari cãrora fragmentele aflate laSeleuº întrutotul corespund ºi citeazã concluzia lui V.F. Richthofen

14

19 Dr. Borovszky Samu, Torontal varmegye östörténete, p. 327.

20 Mileker Bodog, Dermagyarorszag regisigletei, IX, Temésvar, 1899, p. 63

21 Dr Borovszky Samu, Op.cit.

22 Mileker Bodog, Op.cit.

23 Natalija Simovljeviæ, Rekognosciranje i za�titno otkopavanje u Seleu�u 1955

godine. �Rad Vojvodjanskih muzeja�, nr. 5, Novi Sad, 1956, p.158.

dupã care afirmã cã partea mare a acestor urne sunt din epoca lathenetârzie.24

Movile existã pe întreg întinsul Banatului începând cu neoliticul ºicu toate timpurile istorice, mai ales din evul mediu.25 Movile existã ºila Seleuº, „... fiind folosite pentru darea semnalelor, sau ca patrule, capuncte de sprijin în lupta cu duºmanii, dar ºi ca morminte”.26 La„Moghila mare”, dupã cum scrie ing. Mircea Samoilã, s-a descoperitun toporaº ºi cã o astfel de unealtã a fost frecvent folositã în neoliticulfinal, epoca pietrei ºlefuite.27

În hotarul satului Seleuº ºi în împrejurimi au poposit sau vieþuit ºiromanii. La Seleuº, þãranul Ion-Niþã Surducean, în anul 1949, sãpândîn terenul aºa-numit „Gealu lu’ Jumierã” a dat peste un schelet de omlângã care se afla ºi o vazã de culoare roºu firnizat, pe care a donat-oMuzeului popular din Vârºeþ. Dupã aprecierile specialiºtilor aceastaeste o vazã romano-provincialã de tipul 120 a lui Behn. Astãzi se aflãîn Muzeul popular din Panciova. Aceastã descoperire a þãranului se-leuºean i-a fãcut pe arheologi sã se intereseze de acest teren. Astfel, subconducerea custodelui Rastko Rašajski din Vârºeþ ºi a custodeluiNatalija Simovljeviæ din Panciova, s-a cercetat un cuptor de pâine. S-aconstatat cã unele fragmente, de culoare roºie, cu care a fost armatãpodeaua acestui cuptor printre care au aflat ºi un mâner împodobit cutrei canaluri, sunt de pe timpul Imperiului Roman Timpuriu.28

(Fragmente din: Aurel Bojin, Vechea vatrã a satului Seleuº, „Calendarulpopular 1973”, Editura „Libertatea”, Panciova, 1972, p. 91-95 ºi comuni-carea Din trecutul istoric ºi cultural al localitãþilor din Banatul iugoslavexpusã la Simpozionul internaþional de istorie-geografie ºi ºtiinþe socio-

umane - Didactica, Moldova Nouã, 23-25 mai 1997)

15

24 Natalija Simovljeviæ, Op.cit.

25 Dr. Borislav Jankulov, Utvrðenja rimljana i varvara iz doba seobe naroda u

Baèkoj i Banatu, �Rad vojvodjanskih muzeja�, nr. 1. Novi Sad, 1952, p.32.

26 Dr. Borislav Jankulov, Op. cit.

27 Mircea Samoilã, Toporaºul de la �Moghila mare�, �Gazeta de Seleuº�, a VI, nr.

12, august 1997, p.7.

28 Natalija Simovljeviæ, Op. cit.

PRIMELE ÎNCEPUTURI ALE VIEÞIIBISERICEªTI

Din punct de vedere istoric viaþa bisericeascã ºi învãþãmântul înSeleuº, ca ºi în celelalte sate bãnãþene, s-a dezvoltat în cursulmai multor perioade distincte, mai precis, într-un trecut zbuciu-

mat, suferind influenþe diferitelor dominaþii: cea turceascã, austriacã ºicea maghiarã.

Aidoma ca în toate satele ori cãtunele rãzlãþite în aceastã parte alumii, puse nevoilor, încercãrilor ºi restriºtilor aduse de stãpânitoriivremelnici care au cãutat întotdeauna sã-ºi impunã limba, datinile ºicredinþa, poporul se aduna în jurul opaiþelor care pâlpâiau stingher înnoapte iradiind nãdejdi. ªi opaiþele erau credinþa, cultul rãmas din moºistrãmoºi, slava din slujbele ºi propovãdãniile preoþilor ori slavarãstãlmãcitã, mai târziu, de cãrturari simpli manifestând dragoste pentrucei obidiþi - dascãlii.

Deci, nu e de mirare faptul cã primele însemnãri privitoare la ceidintâi „luminãtori” din acele vremuri amintesc preoþii care, aºa, dupãcanoane au încercat sã fie stãvilã cariilor strãine aduse de furtunipotrivnice ori poate cã, dându-se adevãrat scut al datinilor ºi crezuluistrãmoºesc, izbãvitori de cuget ºi de grai, cãutau sã protejeze uneoripoate nu atât o menire pe cât o aspiraþie.

Primul document care ne stã la dispoziþie când e vorba despre unelelicãriri ale culturii ºi aºezarea unui sat cu gospodari buni, sârguincioºiºi plãtitori de tributuri, sat cu preot probabil ºi bisericã, sat în frunte cuun primar, sat bine înjghebat cum a fost la vremea aceea ºi Seleuºul,este documentul intitulat Kastigul de la 1660 ºi 1666, pãstrat laPatriarhia sârbeascã din Peæ, în care e amintit preotul Trifon29 ºi de

16

29 Sv. Matiæ. Katastig peæki 1660-1666, III, glasnik istorijskog dru�tva u Novom

Sadu, V, 1, Sremski Karlovci, 1932, p.73.

conscripþia preoþilor din Eparhia Caransebeºului30 din anul 1707 (decipe timpul stãpânirii otomane, în care se citeazã numele preotului RomanCârnu, protopopiatul Vârºeþului). Dar alte desluºiri mai apropiate nuavem.

Prezenþa preoþilor la Seleuº în timpul dominaþiei turceºti, constituiecea mai bunã mãrturie despre existenþa lãcaºurilor de cult a bisericilorrespectiv a unui oarecare focar iniþial de culturã. În pofida asupririlordin acele timpuri, seleuºenii au izbutit sã-ºi pãstreze cu tenacitatelicãririle de culturã conservate în tradiþii, promovate de pãtrunzãtoareavoce a cultului religios. Însã nu numai cã în acele timpuri, biserica afost un scut al graiului ºi datinei, ci a izbutit sã fie un intermediator ºichiar un fãuritor direct al vieþii culturale, destul de modestã pe aceletimpuri. Aici a fost locul ºi lãcaºul unde unii oameni din popor auîncercat sã facã cunoºtinþã, poate pentru întâiaºi datã cu slova ºi cucartea, învãþând scrisul ºi cititul.

Cunoscutul istoric al Banatului Felix Milleker scrie cã dupã alun-garea turcilor din Banat (1718), Seleuºul era nelocuit, adicã praediu31.Dar nu numai lucrãrile lui, cu un vãdit caracter politic, ci ºi altele caretrateazã istoria Banatului sau colonizãrile în Banat, pornesc de la teza„Banatul ruinat, pustiu”, tezã îmbrãþiºatã de majoritatea condeierilordin acele timpuri pentru a preamãri misiunea „civilizatoare” a Austrieiºi a supraestima rolul colonizãrii habzburgice ori pentru a înfiera jugulgreu al feudalismului militar otoman32. Totuºi aceste pagini rãmaseconstituie un indiciu, o atestare a faptului cã Seleuºul poate a su-pravieþuit, pierzându-ºi însã mult din importanþa avutã mai înainte. Esteprobabil cã satul sã fi fost afiliat la parohia cea mai apropiatã, fãrã caîn conscripþii sã se facã aceastã menþiune. Deducem cã dupã alungareaturcilor din Banat, în Seleuº existã o oarecare culturã bãºtinaºã ºi nu

17

30 Aloysius Reesch de Lewald, Universalis Schematismuls Ecclesiasticus, pro anno

1931, p.199.

31 F.Mileker, Letopisi op�tina Podunavskih Oblasti, Panciova, 1929, p.111.

32 Aurel Þintã, Situaþia Banatului la cucerirea lui de cãtre habsburgi. Studii de

istorie a Banatului, Timiºoara, 1969, p. 83-84.

una adusã de coloniºtii români tisa-mureºeni. Mai mulþi istorici noteazãcã aceºtia s-au colonizat aici între anii 1764-1774.

Deci, cu siguranþã putem afirma cã de la primele începuturi ºi pânãîn a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea creºtinismul ºi învãþãmântuldin Seleuº a avut un caracter neorganizat, rudimentar, religios.

Primul document despre existenþa unei biserici la Seleuº dateazã dinanul 1776. Acesta este actul H.K.R., anul 1776, nr 3-44 din KriegsarhivViena, scris în limba germanã ºi tradus în limba românã, în care se atestãexistenþa primului lãcaº sfânt la Seleuº.33

18

33 Trinþu Mãran, Documente din istoria Regimentului de graniþã

german-bãnãþean, Vol. I, Despre satul Uzdin ºi comunele înconjurãtoare, Ediþia I,

Viena, 1 august 1991, p.108.

PRIMUL LÃCAª SFÂNT

O operã deosebit de valoroasã din trecutul satelor noastrebãnãþene, fãrã îndoialã, este volumul sub titlul „Documente dinistoria Regimentului de graniþã german-bãnãþean” autorul

fiind Trinþu Mãran din Viena. Baza cercetãrilor ºi lucrãrilor lui, tradusedin limba germanã ºi comentate în limba românã, este actul H.K.R.,anul 1776, nr. 3-44 din Kriegsarchiv Viena.

„Actul redat aici complet ºi care cuprinde: preluare de cãtreComisia de Colonizare Militarã Germanã a 16 localitãþi de la Regi-mentul de Graniþã Valacho-Iliric, în urma cãruia fapt se transformã înRegimentul de Graniþã German Bãnãþean. Cu aceastã ocazie, s-aefectuat o inventariere ºi descriere a acestor localitãþi, fãrã precedent,cu o minuþiozitate specificã german-militarã, act din care, pânã înprezent nu s-au publicat decât extrase reduse, adicã doar enunþãri încadrul unor lucrãri, publicaþii, cu caracter general, în limbile germanãsau sârbã, iar în limba românã deloc, cu toate cã din aceste comune,unde erau ºi mai sunt încã unele sate curat româneºti, ca Sf.Mihai,Seleuº ºi Uzdin, sau parþial amestecate, mai ales cu sârbi, cum sunt:Alibunar, Mãrghitiþa ºi Dobriþa, sau alte sate în care gãsim nume curatromâneºti, dar în prezent, din aceºtia au rãmas numai numeleromânesc. Ar fi nedrept, dacã nu aº menþiona, cã ºi în satele, curatromâneºti, am gãsit locuitori, a cãror nume este de origine sârbã, saude alte naþionalitãþi, dar acest aspect, specific Banatului aºa cum auspus ºi alþi autori, ar putea face obiectul unor studii separate”.34

La 13 iunie 1776 colonelul Geneyne, comandantul Graniþei militareGermane, cu sediul în Panciova, înainteazã Consiliului de rãzboi alCurþii imperiale din Viena, dosarul preluãrii a 16 localitãþi de la

19

34 Trinþu Mãran, Documente din istoria Regimentului de graniþã

german-bãnãþean, Vol. I, Despre satul Uzdin ºi comunele înconjurãtoare, Ediþia I,

Viena, 1 august 1991

Regimentul de graniþã Walacho-Iliric un raport asupra preluãrii lor,împreunã cu anexele de la litera A ºi pânã la V, aparþinãtoare acestuia.

În baza ordinului Consiliului de rãzboi al Curþii Imperiale Regale,acþiunea de preluare a început la 3 martie ºi s-a terminat la 10 mai 1776.

La predarea ºi preluarea primei localitãþi Alibunar, au fost prezenþicolonelul Geneyne ºi colonelul Baron Papilla, unde, dupã ce s-a expusordinul delegaþiilor ambelor pãrþi, trasându-se sarcina ca în toatecelelalte localitãþi sã continuie în acelaºi mod ºi sã se raporteze asuprafelului în care s-a petrecut executarea.

Cele 16 localitãþi preluate, sunt urmãtoarele: Alibunar, Sf.Mihai,Seleuº, Ilancea, Dobrica, Mãrghitiþa, Jarkovac, Marino-Sello (Marievo,localitate comasatã cu Tomasevac), Tomasevac, Uzdin, Orlovat,Farkasdin, Leopoldovo (Centa), Perlez Varos (Perlez), Szige (localitatecomasatã cu Perlez), Idvor.

Comunele Alibunar ºi Sf. Mihai în perioada cameralã au aparþinutadministraþiei din Vârºeþ, iar Seleuºul ºi celelalte comune sus amintite,în aceiaºi perioadã, au aparþinut administraþiei din Beckerekul Mare(azi Zrenjanin).35

Având în vedere titlul lucrãrii noastre, ne vom folosi de actul cercetatîn care am aflat date despre lãcaºul sfânt neunit din Seleuº, adicã, carenu aparþinea unei confesiuni creºtine catolice de rit oriental. Abia din1779, aºa dupã cum se vede din Protocolul nou-nãscuþilor, biserica aaprþinut confesiunii creºtine greco-ortodoxe, sub jurisdicþia Mitropolieidin Karlovac (Sremski Karlovci).

Din listele individuale ale tuturor localitãþilor s-a întocmit un regis-tru care conþinea numãrul de case ºi bordeie, starea personalã a locui-torilor, proprietãþile deþinute, precum ºi terenurile solicitate. Dintr-oanexã aflãm amintiþi 19 demnitari bisericeºti titulari, 10 demnitaribisericeºti suplimentari ºi 1 diacon, iar din altã anexã, situaþia bisericilorneunite ºi a banilor bisericilor.

20

35 Acelaºi, Op.cit., p.2-3

Dupã actul amintit36, Protocolul nou-nãscuþilor37, ºi Conspectulpreoþilor38, la Seleuº au servit Sf.bisericã doi preoþi: Iosif Popovici capreot titular ºi Petar Mihailovici ca preot suplimentar.

În afarã de satul Uzdin, toate celelalte sate au biserici ºi în toatelocalitãþile, pânã la Seleuº, Mãrghitiþa ºi Perlez-Varos, sunt construiteºi ºcoli. Din ce fonduri au fost construite aceste clãdiri ne aratã o altãsituaþie, care cuprinde ºi disponibilitãþile de bani, precum ºi numeleepitropilor ºi presbiterilor.

Conform declaraþiilor comunelor, preoþii nu au primit remuneraþiaîn bani ci în cereale iar bisericile lor n-au avut manufacturi ºi nicicârciumi sau alte uzufructe privilegiate.

Comunele, cu excepþia localitãþilor Sf.Mihai, Seleuº ºi Uzdin, lacare nu s-au gãsit acte scrise, pentru stabilirea remuneraþiilor preoþilor,s-au înþeleles verbal, adicã au remunerat preoþii lor conform ordinuluisuperior. Se mai aminteºte cã, matricolele isericeºti þineau toate lo-calitãþile, însã, în cea mai mare parte acestea constau în coli de hârtieºi nu cãrþi legate (protocoale) din care cauzã s-a procedat la intro-ducerea, fãrã excepþie, a acestora.

Documentul ne informeazã ºi despre contribuabilii liberi, sau altepersoane care se bucurã de privilegii deosebite39. Anume:

În afarã de cei 19 preoþi titulari, care deþineau câte o sesie de pãmânt,fãrã nici o impozitare, scutite de impozitul pe persoane erau ºi familiilepreoþilor suplimentari, care plãteau însã impozit pentru terenurile ce ledeþineau ºi zeciuiala aferentã, în bani.

La acest capitol, sunt luaþi în considerare ºi primarii, executorii,juraþii (biroºii), învãþãtorii, scriitorii de birou, paznicii de câmp ºicrâsnicii, care pânã acum au fost eliberaþi de plata impozitelor, zeciuialaºi covoada cu utilaje. Cine au fost aceºti superiori ai satului ºi cu ce au

21

36 Ibidem, p.16

37 Primul Protocol al nou-nãscuþilor între anii 1779 ºi 1792. Se aflã în arhiva

Comunitãþii locale din Seleuº.

38 Conspectul preoþilor care au servit parohia Seleuº. Se aflã în arhiva Bisericii

ortodoxe române din Seleuº.

39 Trinþu Mãran, Op.cit., p.17

fost remuneraþi, pe cheltuiala comunei, am aflat într-o altã anexã, careconþine ºi taxa episcopalã, care se suporta tot pe cheltuiala comunei.

Situaþia ºi starea populaþiei, conform noii constatãri, din satelepreluate de cãtre Regimentul de graniþã German de la RegimentulWalacho-Iliric, precum ºi a bunurilor acestora, pe data de 10 mai 1776,la Seleuº40, a fost urmãtoarea:

Case proprii 95Bordeie de pãmânt proprii 33Familii, fãrã case proprii –

Starea locuitorilor

Bãrbaþi, apþi pentru serviciu militar 86Bãrbaþi, semi-invalizi pentru serviciu militar 34Bãrbaþi, complet invalizi, pt. serviciu militar 20Bãrbaþi, complet ivalizi întreþinuþi de familie 5Tineri, apþi pentru serviciu militar 88Tineri, inapþi pentru serviciu militar 3Femei cãsãtorite 135Femei vãduve 12Femei necãsãtorite, fete 117Preoþi titulari 1Preoþi suplimentari 1Diaconi –Argaþi, slugi, din sat –Argaþi, slugi din alte sate 2Alþi strãini, din alte pãrþi –Locuitori, în total: 504

Din care:

cãsãtoriþi 270necãsãtoriþi 234

22

40 Ibidem. p.29

Dupã religie:

greco-ortodocºi 504catolici –

Dupã ocupaþii:

salariaþi 3negustori –meseriaºi 3plugari 4zilieri 137argaþi localnici –

Proprietãþi deþinute:

cai 93mânzi 2boi 107vaci 65juncani ºi viþei 22oi ºi capre 350porci 103coºuri de albine 4cazane de þuicã –mori –depozite de cereale –

Necesarul de terenuri, pentru trebuinþele lor:

pãºune, comunã, în jugãre 190vii a 100 butuci 48sesii a 34 jugãre 22,6/8

ºi anume:ogoare în jugãre 546fâneþe în jugãre 227,4

23

Dintr-o anexã în care se aflã lista preoþilor neuniþi ºi a epitropilordin cele 16 localitãþi preluate de Graniþa Militarã Germanã, precum ºisituaþia bisericilor ºi a ºcolilor, aflãm cã, pe data de 10 mai 1776, laSeleuº au fost:

„Preoþi: Iosif Popovici, preot titular ºi Petar Mihailovici, preotsupranumerar. Biserica a fost construitã pe cheltuiala locuitorilorPetru Iancu, Baba ºi a comunei. (ªcoala nu este menþionatã). Lo-cuinþele preoþilor au fost construite pe cheltuiala preoþilor. Remu-neraþia anualã a preoþilor constã în 90 mãsuri cucuruz.

Epitropi: Flora Serbu ºi Trãilã Bâzu. Avere efectivã ce se gãseºteîn bisericã: 95 fl. ºi 38,20 cr.”41

Din nota autorului am aflat cã toate comunele ºi-au plãtit stola,conform ordinului, numai Sf. Mihai, Seleuº ºi Uzdin, din lipsa unuiasemenea ordin de stolã, au plãtit aºa cum au putut conveni cu preoþiilor.

Îndeosebi menþionãm cã: biserica din Seleuº „este din pãmânt bãtut,incomplet ziditã ºi numai parþial acoperitã”.42 Tot aci se aminteºte cãse þin matricole, alcãtuite însã numai din unele file ºi registre mici,legate.

Anexa cu lista sus amintitã a fost alcãtuitã la Panciova, la 10 mai1776 ºi semnatã de LS.ss.Joseph Kollman, comisar de rãzboi.

Þinem sã amintim aici ºi anexa cu lista primarilor, executorilor,juraþilor, învãþãtorilor, scriitorilor de birou, paznici de câmp ºi alþiangajaþi comunali din cele 16 localitãþi de graniþã, preluate de la GraniþaWalacho-Iliricã de cãtre cea Germanã, precum ºi salarizarea acestora.Aci am aflat cã la Seleuº au fost:

„Drãgoi Matei, primar, scutit de contribuþii ºi zeciuialã, precum ºiîn numerar, anual - 45 fl.

Trãilã Baba, jurat, scutit de contribuþii ºi zeciuialã, precum ºi - 23mãsuri cucuruz.”43

24

41 Ibidem, p.106

42 Ibidem, p.108

43 Ibidem, p.110 ºi 113

Aceºtia primesc anual de la primãrie: primarul - în numerar 45 deflorinþi iar juratul - în naturã 23 mãsuri cucuruz.

În primul Matricol sau registru al nou-nãscuþilor care începe cu lunafebruarie 1779 ºi se încheie cu luna iunie 1792 se aflã unele date demare importanþã, referitoare la primul lãcaº sfânt sau vechea bisericãdin Seleuº ºi credincioºii ei.

25

PRIMUL MATRICOL ALNOU-NÃSCUÞILOR DIN ANII 1779-1792

Un document de o deosebitã valoare este primul matricol sauregistru al nou-nãscuþilor între anii 1779-1792, scris în limbaslavã veche deoarece ºi românii ºi sârbii, fiind de religie

greco-ortodoxã, au aparþinut unei biserici comune sub jurisdicþiabisericii sârbeºti ºi a Mitropoliei din Karlovac (Sremski Karlovci).

În acest matricol (Neapiseanîe creºceaemîh) am aflat cã preotultitular, Iosif Popovici, înscrie pe primul nou-nãscut, pe data de 19februarie, 1779 (calendarul vechi) ºi anume un bãiat cu numele deIancu, fiul lui Maria ºi Pãun Samuil. Dupã cum vedem bãiatul a primitnumele naºului pe care îl chema Iancu Baba44, locuitorul satului Seleuº.Preotul suplimentar, Petar Mihailovici, înscrie prima nou-nãscutã, pedata de 19 martie 1779 (calendarul vechi) ºi anume fiica Mariei ºi a luiPetru Gheorghe cu numele Ana, naº fiind Iancu Trifu, locuitor al satuluiGherman. În continuare, în numãr foarte mic apar ca naºi nou-nãscuþilorseleuºeni însã ca locuitorii satelor Alibunar, Sân-Mihai, Satu-Nou,Mãrghita Mare, Ferendia, respectiv Ferengia.

Din matricolul cu un numãr total de 479 de nou-nãscuþi am aflat cãSf.bisericã cu hramul Marele Mucenic Gheorghe (Paroha Þrcve st: goVelico mucenica Gheorghia) a fost servitã de preotul titular IosifPopovici începând cu anul 1779 pânã în anul 1792 mai precis 13 ani.Preotul suplimentar Petar Mihailovici a servit Sf. bisericã între anii1779-1785 adicã 6 ani. Se mai aminteºte aici un preot cu numele NikiforPopovici, respectiv Nicifor Popovici, care a ficiat douã botezuri: unulîn anul 1787 (nou-nãscut fiind înregistrat sub nr. cr. 307) ºi al doilea înanul 1791, (noul-nãscut înregistrat sub nr. cr. 440). Preotul amintitdesigur a fost dintr-un sat vecin pentru a-l înlocui pe preotul local, Iosif

26

44 Aurel Bojin, Seleuº - Un secol de activitatea culturalã - 1884-1984, Seleuº, 1990,

p.8.

Popovici. Menþionãm cã preoþilor Iosif Popovici ºi Petar Mihailovicicu siguranþã le putem adãuga încã trei ani de serviciu dacã nu ºi maimulþi, în Sf.bisericã veche ei fiind amintiþi într-un act din 10 mai 1776.45

Situaþia demograficã a nou nãscuþilor este înfãþiºatã clar în ur-mãtorul tabel:

Anul Bãieþi Fete Total

1779 7 10 171780 20 8 281781 11 14 251782 18 9 271783 13 16 291784 24 29 531785 33 37 701786 36 19 551787 18 20 381788 11 8 191789 12 9 211790 9 8 171791 26 16 421792 17 21 38

Total 255 224 479

Cât despre numele date bãieþilor ºi fetelor precum ºi numele defamilie ale pãrinþilor având în vedere vechimea documentului ºibineînþeles a naºilor deoarece ei au avut o mare influenþã în ce priveºtealegerea numelui de botez, situaþiia se prezintã astfel:

Cele mai frecvente nume de botez de bãieþi sunt dupã cum urmeazã:Petar (24 noi-nãscuþi), Trailo (18), Iovan (15), Ianco (11), Ion (11),Gruia (11), Costandin (11), Trifun (10), Paun (9), Pavel (8), Paul (8),

27

45 Trinþu Mãran, Documente din istoria Regimentului de graniþã

german-bãnãþean, Vol. I, Despre satul Uzdin ºi comunele înconjurãtoare, Ediþia I.

(Actul H.K.R., anul 1776, nr. 3-44 din Kriegsarchiv Viena) Viena, 1991, p.108

Facsimilul primei pagini al Matricolului nou-nãscuþilor din anii 1779-1792

28

Martin (8), Mihail (8), Gheorghe (6), Jivoin (6), Iosif (5), Simeon (5),Arsenie (4). Mai puþin frecvente: Atanasie, Gavril, Trifon, Grigorie,Trifu, Rosmir, Marco, Nicolaie, Bogdan, Isac, Isail, Strãin, Mândrui,Marian, Ilia, Izrail, Miuþã, Cuzman, Toma, Iafot, Alexander, Ioachim,Achim, Alexa, Favan, Andrei, Vasile, Semenic, Rusalin, Deodor, Va-silie, Ioan, Lazar, Luca, Dimitrie, Serafin, Stefan, Stoian, Stoianu,Brânduº, Maxim, Agnav, Constantin, Costancin, Constantin, Dragoi,Florea ºi încã câteva indescifrabile.

Cele mai frecvente nume de botez de fete au fost: Maria (36nou-nãscute), Ana (25), Iconia (14), Ruja (13), Brânduºa (13), Petra(12), Iovanca (12), Simeoana (11), Floarea (8), Eva (6), Semenica (5),Marta (5), Ipra (4), Angelia (3), Parascheva (3), Catalina (2), Catrina(2). Mai puþin frecvente: Reveca, Ruxa, Anonia, Marioara, Solonfia,Creþana, Sarmana, Neghina, Stamena, Sofica, Sorinca, Meda, Sanfira,Rafila, Zina, Ionia, Chiva, Antinia, Tomiþa, Vida, Sorginca, Anastasia,Ecaterina, Aiapa, Criºana, Voina, Magdalina, Brailinca, Petruºa, Ji-vana, Mariana, Gita, Calina, Cetrina ºi încã câteva indescifrabile.

Cele mai frecvente nume ale mamelor de atunci: Maria (64 mame),Ana (58), Brânduºa (44), Ruja (28), Eva (21), Petra (18), Iconia (17),Mãda (15), Iovanca (10), Mara (10), Catalina (10), Dragalina (9),Cetina (9), Floarea (7), Ipra (7), Angelia (6), Smiliana (6), Criºana (5),Jivana (5), Magdalena (4), Marta (4), Mariþa (4), Siminica (4), Dragh-incea (4), Stanca (4), Ela (4), Safta (3), Smiliana (3), Anghelia (3),Sorinica (3), Rãfila (3). Mai puþin frecvente: Elena, Ileana, Senfira,Antea, Sara, Ruºca, Iovania, Emilina, Senfira, Marina, Anuþa, Elva,Bela, Anghelina, Ina, Roxa, Marga, Mela, Simeoana, Caterina, Catrina,Ionia, Mira, Fioara, Stoina, Iosana, Creþana, Cruna, Andochia, Erina,Vreilana, Stania, Ancea, Bdeia, Secina, Lila, Marinca, Antunia, Ru-minca, Gita, Voina, Antimia, Anuica, Iela ºi încã câteva indescifrabile.

Cele mai frecvente nume ale taþilor sunt dupã cum urmeazã: Paun(39 taþi), Martin (36), Petar (27), Trailo (21), Ion (14), Gruia (14), Paul(13), Miuþa (12), Nicola (11), Iovan (11), Vuia (10), Gheorghe (10),Ianoº (10), Bogdan (10), Alexa (9), Filip (9), Ianco (9), Avram (9),

29

Trifun (9), Gavrilo (8), Stefan (7), Jura (7), Jurj (7), Jiva (6), Marino(4), Jivoin (4), Mihai (4), Giura (4), Jivan (4), Crãciun (4), Jivco (4),George (4), Antonie (3), Iorga (3), Gregorie (3), Pascul (3). mai puþinfrecvente: Todor, Rumil, Micºa, Iacob, Mendru, Dragoi, Adam, Stoian,pau, Trifon, Juriþa, Buia, Sava, Nestor, Iano, Stoia, Ivan, Murgu, Trifu,pavel, Atanasie, marian, Tomo, Dragan, Sanfir, Damnean, Miloico,marco, Zaharie, ªutul, neca, Strain, Perpari, Vlaico, Nedelco, Ioan,Achim, Munia, Vasilie, Miloi, Sima, Georgiþã ºi încã câteva indesci-frabile.

Analizând numele de botez al copiilor ºi prenumele pãrinþilor dinacest matricol ºi prenumele din urmãtoarele matricole, observãm marischimbãri raportat la cele de astãzi, ele fiind sub influenþa tradiþieipopulare, credinþei religioase ºi a perioadelor istorice. Astãzi la alegereaprenumelui influenþa de bazã nu este cea religioasã. De a lungul anilors-au petrecut mari schimbãri, astfel cã, actualmente întâlnim multeinfluenþe.

La fel acestea nu au o mare importanþã când se are în vederevechimea. documentului ºi numele de familie al pãrinþilor nou-nãs-cuþilor. Ponderea cea mai mare o au numele de familie: Baba (34),Manciu (30), Bojin (21), Guþu (20), Samoila (16), Marta (12), Graor(11), Marina (10), Berlovan (10), Gataianþ (10), Broºceneanþ (10),Trifun (9), ªamanþ (8), Lazar (7), Iovu (7), Marcovicean (7), Maistor(7), Budilan (7), Gheorghe (6), Georgie (6), Popovici (6), Egheduº (6),Costa (5), Revneanþu (5), Matei (5), Mircea (5), Broºceanþu (4), Murgu(4), Suba (4), Ruian (4), Clean (3), Cioloca (3), Broºceanþ (3), Murar(3), Micºa (3), Balan (3), Petrov (3), Popov (3), Otonoga (3), Miclea(3), Dragoi (3). Mai puþin la numãr au fost: Rujan, Ilin, Savu, Naidar,Potov, Petrovici, Pavlov, Senjen, Pava, Bur, Goldea, Dulean, Bereº,Mendrul, Menderea, Ianuþ, Fofa, Mihailovici, Dotan, Popaz, marºa,Surducean, Diaconovici, Hongean, Oltean, Olcean, Banu, Ban, Trula,Brebu, Jivcov, Ionovici, Grigor, Iucni, Murtu, Sperniac, matia,Ghilezan, Duchin, Vraneanþu, Penþa, Muntean, Filipovici, Trifu, Pod,Saculea, Gheorghina, Neagul, Tatar, Condãnan, Mrtar, Atanaþcu,

30

Atanaþcov, Beliaº, Marco, Sanda, Muncean, Serbul, Dimitriev,Dudrea, Jemanþ, Crãciun, Smundea, Cicoºa, Suvacear, Clopotean,Moisea, Dragan, Marcin, Ferendeanu, Suciul ºi încã câteva indesci-frabile.

Inginerul ºi publicistul Mircea Samoilã care analizeazã primul ma-tricol al nou-nãscuþilor dar ºi cele urmãtoare, aratã cã o mare influenþãîn ce priveºte alegerea prenumelui nou-nãscuþilor a avut-o credinþareligioasã - creºtinismul, prenume care a simbolizat credinþa religioasãpreluatã din calendarele bisericeºti.

„Alegerea prenumelui, în cele mai multe cazuri n-au fãcut-opãrinþii, sau mai bine-zis n-au ales numele de botez dupã preferinþa lor,ci influenþaþi de tradiþia nescrisã, popularã. La alegerea prenumeluicea mai mare influenþã a avut-o naºul. El putea sã se consulte cupãrinþii dar nu era obligat. Totuºi, dupã cum am putut deduce din celeanalizate numele s-au ales fiind inspirate de ale bunicilor sau alenaºului ºi aceea în cea mai mare parte din calendarul creºtin”46.Datoritã relatãrilor ºi analizelor amintite, menþionãm în continuarenumele de familie al naºilor care au avut o vârstã mai înaintatã ºi aufost consideraþi primii noi-colonizaþi ai satului. Anume: Baba (47 naºi),Manciu (33), Miclea (20), Broºceneanþu (19), Popovici (18), Guþu (18),Samuila (16), Popa (14), Marta (13), Mircea (12), Bojin (11), Pod (9),Maistor (9), Rãvneanþu (8), Gãtãianþu (8), Suba (7), Bereº (6),Broºceneanþ (6), Sârbu (6), Gheorghe (6), Condan (6), Iovu (6), Mendru(5), Rãmneanþ (5), Popov (5), Matei (5), Broºceanþ (4), Durãin (4),Mândrea (4), Petrov (4), Petrovici (4), Berlovan (3), Balan (3), Samoila(3), Costa (3), Saculean (3). Mai rar întâlnite au fost numele de familie:Trifun, Ramianþu, Dragoi, Marina, Podlonia, Bogdinad, Simeonov,Moisie, Iacov, Martinovici, Martinov, Iovanov, Peduran, Rãmneanþu,Jivoinov, Bugilan, Trifunov, Ionov, Miuþa, Sãculean, Fofa, Biroº,Graor, Gãtãianþ, Bugilan, Pavlov, Buia, Danilovici, Iosimovici, Gruin,Gruioni, Ivan, Trailov, Crãciun, Marcovicean, Jan, Trailovici, Bogdan,

31

46 Mircea Samoilã, Despre numele seleuºenilor, �Gazeta de Seleuº�, Almanah 1994,

p.30

Andreievici, Graior, George, Boac, Duchin, Popadici, Atanaþcov,Ianoºev, Trula, Iancov, Beba ºi încã câteva indescifrabile. În calitate denaºi se amintesc ºi preotul titular Iosif Popovici (4) ºi preotul suplimen-tar, Petar Mihailovici (7). De specificat cã preotul titular Iosif Popovicidoar pe o singurã paginã a matricolului ºi-a semnat prenumele ºi numelecu litere latine.

Privind caracterul istoric, Seleuºul, ca ºi alte localitãþi, a aparþinutunei biserici comune, sub jurisdicþia bisericii sârbeºti ºi a Mitropolieidin Karlovac (Sremski Karlovci), iar în anul 1865 eparhiile de Arad ºiCaransebeº se constituie independent de Mitropolia din Karlovac.Astfel cã:

„Tot din anul 1865, din luna decembrie sub numãrul de înregistrare92, se înscrie în registrul bisericesc din Seleuº primul nou-nãscut curedactarea româneascã. Preotul Aron Otonoga înscrie în matriculaparohialã pe Petru, fiul lui Nicolaie Mircea din Seleuº. De atunci ºipânã în anul 1895, registrul bisericesc al nou-nãscuþilor se poartã cuscrisul românesc. Din anul 1895, matricolele nou-nãscuþilor oficial sepoartã la primãrie ºi se scriu cu redactarea maghiarã, iar apoi cu ceasârbeascã”47.

32

47 Mircea Samoilã, Destinul vechiului document, Editura �Libertatea�, Almanah

Libertatea 1990, Novi Sad, 1989, p. 42-43.

PRIMA CARTE FUNDUARÃ DIN ANUL1786

Dupã alungarea turcilor (1717), Banatul a fost declarat dreptdomeniu al Curþii imperiale de la Viena ºi administrat de Curteprin intermediul Administraþiei camerale din Timiºoara pânã în

anul 1779 când a fost cedat Ungariei, cu excepþia Graniþei militarebãnãþene, care a rãmas sub stãpânirea Curþii pânã în anul 1872. Aceststatut de provincie imperialã a avut ca urmare faptul cã întreg teritoriulBanatului sã fie declarat drept proprietate, de dispunere iar þãranii doardreptul de posedare, de folosire a pãmântuluiu.48Acest drept de folosireºi posedare de pãmânt a þãranilor a fost condiþionat prin plata unor renteîn naturã, bani ºi lucru. Pentru a fi dat în folosinþã þãranilor, pãmântulagricol a fost împãrþit în loturi, mai precis sesii de câte 34 jugãre depãmânt arabil, livezi ºi pãºuni. Familiile þãrãneºti la rândul lor, pe bazanumãrului total al membrilor ei, numãrului membrilor capabili demuncã ºi a altor criterii, aveau dreptul de a poseda o sesie întreagã de34 de jugãre, trei sferturi ºi jumãtate sau un sfert de sesie.49

Primele mãsurãri de teren în Banat s-au întreprins între anii 1718-1723, având drept scop delimitarea satelor ºi repartizarea lor pe unitãþiadministrative. Mãsurãri au fost întreprinse ºi în anul 1752 ca urmarea colonizãrii unui numãr de grãniceri ai Graniþei militare de pe Mureººi Tisa, desfiinþate ºi repartizate în districtele Panciova, Vârºeþ ºiLipova.50 În Graniþa militarã bãnãþeanã, în anul 1766 s-a întreprinsmãsurarea pãmânturilor grãnicereºti în toate satele din Graniþã cuscopul ca sesiile acestora sã se încadreze în normele prevãzute de

33

48 Feliks Mileker, Istorija Banatske vojne granice (1764-1873), Panciova, 1926

49 Slavko Gavriloviæ, Banatski urbar, Zbornik za dru�tvene nauke Matice Srpske,

Novi Sad, p.75

50 Dr. Antoniu Marchescu, Grãnicerii bãnãþeni ºi Comunitatea de avere

(Contribuþiuni istorice ºi juridice), Caransebeº, 1941.

regulamentele grãnicereºti. Ca urmare a acestor mãsurãri a fost elabo-ratã ºi prima Carte funduarã a Comunei Seleuº din anul 1786.

Din cartea funduarã scrisã în limba germanã goticã ºi purtândnumirea de Sessionsprotokoll der Geme-inde Seleush, reiese cã hotarul Seleuºuluicuprindea 9 praedii cu denumirile de:Comuna Seleuº, Slatina, Moghila Ilichi,Valea afundã, Dealul mare, Bara râtului,Comoara micã, Comoara mare ºiVladimirovaþul nou.51

Pe prima hartã catastralã a Seleuºuluidin timpul acela, alcãtuitã de Blascovich,se observã ºi denumiri de predii ºi unelediviziuni mai mici altfel semnate.52

Dupã cum se vede din cartea funduarãîn limba gemanã, ºi harta catastralã, înlimba maghiarã ºi românã, aproape toatedenumirile de praedii ºi aºa-zisele „lo-curi” sunt româneºti ºi ca atare se poatededuce cã ºi locuitorii iniþiali ai satului sãfi fost de naþionalitate românã. Aceastamai ales dacã se ºtie cã aceste denumiri de

praedii nu au fost date de autoritãþile austriece cu ocazia întocmiriicãrþilor funduare, ci cã ele au fost luate din popor ºi înregistrate ca

Facsimilul unei pagini dinprima carte funduarã

a Seleuºului

34

51 Cartea funduarã a comunei Seleuº (Sessionprotokoll der Gemeinde Seleusch).

Arhiva istoricã Biserica Albã, fondul Colecþii documentare catastral-imobile din

sec. al XVIII-lea ºi al XIX-lea, fãrã nr. de inventar.

52 Rosa Svirèeviæ,Mape i planovi iz zbirke u Narodnom muzeju u Panèevu (Hãrþi

ºi planuri din Colecþia Muzeului popular din Panciova), �Glasnik muzeja Banata�,

Panciova, decembrie 1995, p.185. prima hartã catastralã a Seleuºului, nr. de

inventar 1937, dim. 65,5 x 50 cm. Iatã denumiri de predii ºi unele diviziuni mai

mici din harta executatã la mijlocul secolului al XIX-lea în limbile maghiarã ºi

românã: Ulica pepeviig, Livedje, Gredjine la bara mare, Vinile de ketre Ilanca

(Szolo elso hung), Vini ketre Alibunar, Viniele dolu bukori, Ulica djalu mare,

Perlodje, Doilja livada, Floru dolu bojtor, Floru dolu bukori, Floru djalu mare,

Doilja pement...

denumiri oficiale. Majoritatea acestor denumiri se folosesc ºi azi pentrudeterminarea mai precisã a unor locuri de pãmânt.

Din documentul care poartã data de 30 august 1780 observãm cãsituaþia seleuºenilor era foarte grea. În fond din raportul coloneluluiGeneyne, comandantul regimentului german-bãnãþean, adresat coman-damentului general-bãnãþean amintim urmãtoarele:

„Aceºti Padineni ºi Seleuºeni sã fie scoºi din ascunzãtori ºi gãuri depãmânt, sã fie lãsaþi în sate construite în ordine, sã li se împartãindividual pentru lucrat pãmânt productiv”.53

Modul de folosire a pãmântului de cãtre grãniceri se deosebeaîntrucâtva de cel din Banatul cameral, deoarece posesiunile grãnicereºtierau tratate drept feude militare pe care grãnicerii le puteau folosi înschimbul unor obligaþii militare ºi a unor contribuþii în lucru ºi bani.

Prima hartã catastralã a Seleuºului

35

53 Gr. Popiþi, Date ºi documente bãnãþene, (Document: Panciova, 1780 August 30),

Timiºoara, 1939, p.75.

În cartea funduarã sunt introduse: prenumele ºi numele posesoruluide imobile, a stãpânului casei, numãrul de ordine al casei, suprafaþagrãdinei de lângã casã, suprafeþele de pãmânt pe care le posedã, clasi-ficate în arãturi, vii ºi livezi, arãtându-se numãrul jugãrelor ºi prediulîn care se gãsesc.

Din cartea funduarã reiese cã, dupã cum am amintit, hotarul Se-leuºului cuprindea 9 predii. Anume:

Prediul I – Comuna Seleuº (pag. 1-14) alcãtuieºte suprafaþa lo-calitãþii cu case, grãdini ºi sãlaºuri ºi se mãrgineºte în toate pãrþile cuprediul Slatina. În acest prediu, adicã comunã sau sat se aflã o clãdireerarialã, semnatã cu numãr roman ºi celelalte case grãnicereºti ºi locurivirane începând cu numãrul 1 pânã la 138. Suprafaþa totalã a prediuluieste de 8,23 jugãre ºi 15 ari în care se produce fân în valoare de 174,84de funte.

Vatra satului a fost împãrþitã în 138 locuri de casã, fiecare avândnumãrul sãu de înregistrare. Primele patru locuri de casã aparþineauinstituþiilor comunale,obºteºti, numerotate cu cifre romane: I – Bisericaortodoxã românã, II – Clãdirea ºcolarã, III – Loc vacant pentru locuinþaofiþerului, IV – Crâºma erarialã cu grãdina. Apoi încep locurile de casenumerotate cu cifre arabe de la 1 pânã la 138, astfel cã satul în anul 1786a avut 138 de familii posesoare de case ºi pãmânt. Toate aceste case aufost grãnicereºti ºi au avut grãdinã.

Iatã numele posesorilor caselor ºi pãmântului:

Numãrul Numele proprietarului de pãmânt,topografic posesiunei ºi numãrul casei

1.. Biserica Ortodoxã românã I2. Clãdirea ºcolarã II3. Loc vacant pt. locuinþa ofiþerului III4. Crâºma erarialã cu grãdina IV5. Trãilã ªutul

casã grãnicereascã cu grãdinã

36

(tot aºa la urmãtoarele numere de case) 16. Paun Trulã 27. Pãun Glogoþianu 38. Filipo Begeduº 49. Jurj Baba 510. Ion Brubul 611. Ianco Bugilan 712. Petru Pod 813. Martin Samuilã 914. Iorga Samuilã 1015. Filip Marina 1116. Lepa Marina 1217. Paun Popa 1318. Vlaico Prostineanþu 1419. Petru Prostineanþu 1520. Stefan Gheorghiev 1621. Pãun Baba 1722.1/2 Iosim Popovici 1822. Ianoº Baba 1923. Ilia Popovici 2024. Ianoº Margul 2125. Flora Serbul 2226. Miuþa Mircea 2327. Ianco Ghereº 2428. Anca Baba 2529. Milia Popovici 2630. Gheorghe Vraneanþu 2731. Ion Mangiul 2832. Marco Remianþu 2933. Iura Klein (Klain) 3034. Petru Duchin 3135. Trãilã ªãmanþu 3236. Martin Moraru 33

37

37. Jivan Ilin 3438. Marco Mangiul 3539. Medru Remianþu 3640. Trailã Micºu 3741. Micºa Morar 3842. Petru Dragol 3943. Gruia Baba 4044. Gruia Baba 4145. Kosta Gheorghiev 4246. Petco Gheorghiev 4347. Petra Gheorghiev 4448. Ianco Baba 4549. Petru Marina 4650. Ianco Samuilã 4751. Petru Samoilã 4852. Iova Samuilã 4953. Kraciun Samuilã 5054. Ianoº Samuilã 5155. Vuia Medru 5256. Iovan Lazar 5357. Pãun Gherlovan 5458. Savul Trulã 5559. Ianoº Trulã 5660. Ianco Prostineanþu 5761. Petru Mundian 5862. Petru Baba 5963. Gheorghe Jivcov 6064. Jurj Atansco 6165. Ianoº Ciolac 6266. Jivan Lazar 6367. Trifu Grlovan 6468. Martin Sofra (?) 6569. Miloie Matei 66

38

70. Strãin Matei 6771. Sima Macitor (?) 6872. Paun Condan 6973. Petru Baba 7074. Vuia Jivan 7175. Iova Otonoga (?) 7276. Alexa Baba 7377. Jivu Baba 7478. Nicola Diaconovici 13979. Martin Bojin 7580. Iovan Marta 7681. Alexa Baba 7782. Trifun Balan 7883. Alexa Mangiul 7984. Bogdan Mangiul 8085. Ianoº Mangiul 8186. Petru Mangiul 8287. Alexa Surducean 8388. Murgul Marcovicean 8489. Chirila ªamanþu 8590. Ivco Balan 8691. Paun Duchin 8792. ªura (?) Bojin 8893. Nicola Bojin 8994. Petru Bojin 9095. Petru ªãmanþu 9196. Mugul Ruºan (?) 9297. Martin Graora 9398. Jivco Graora 9499. Paun Bojin 95100. Trãilã Bojin 96101. Ivan Ghilneºan 97102. Martin Iova 98

39

103. Gheorghe Balan 99104. Badea (Gaita?) Rãmianþu 100105. Ianco Duchin 101106. Petru Guþul 102107. Trailã Guþul 103108. Martin Guþul 104109. Isac Sperniac 105110. Dragan Oltean 106111. Iova Lazar 107112. Ioan Marta 108113. Todor Condan 109114. Paun Condan 110115. Damian Tatarov (?) 111116. Sima Miclea 112117. Paua Birca 113118. Traila Baba 114119. Gruia Durãin 115120. Martin Ivan 116121. Paun Trifun 117122. Iova Ruian 118123. Paun Penþa 119124. Trailã Gheteanþu 120125. Marco Grlovan 121126. Ianco Maistor 122127. Martin Rujan 123128. Mendru Baba 124129. Martin Groºtianþu 125130. Ianoº Mircea 126131. Miuþa Trifu 127132. Jivan Trifun 128133. Ianco Gheteanþu 129134. Dumitru Graora 130135. Petru Graora 131

40

136. Filip Bojin 132137. Dragoie Guþu 133138. Pãun Bojin 134139. Marco Guþu 135140. Jurj Bojin 136141. Todor Periat 137142. Jurj Butoºa 138

Observaþie: între numãrul casei 74 ºi 75 se aflã casa lui NicolaDiaconovici, morarul satului.

Dupã numele posesorilor caselor ºi a pãmântului din aceastã primacarte funduarã observãm cã cele mai multe nume de familii au fost Baba(14 familii), apoi Bojin (9), Samuilã (7), Mangiul (6), Guþul (5),Broºtineanþu (4), Gheorghiev (4), Lazar (4), Graora (4), Marina (3),Popovici (3), Remianþu (3), Duchin (3), ªamanþu (3), Gherlovan (3),Balan (3), Trulã (3), Condan (3), etc.

Prediul II – Slatina (pag.15) alcãtuieºte pãºunile ºi se mãrgineºtela est cu prediul Bara râtului, la sud cu domeniul erarial Vladimirovaþulnou, spre vest cu Valea afundã ºi Dealu mare iar la nord cu Comoaramicã ºi Comoara mare. În acest prediu se aflã cimitirul ortodox românsub nr. topografic 143/1, moara lui Nicola Diaconovici (nr. casei 139),sub nr. topografic 144/2 ºi pãºunile comunei care totalizeazã 941,24jugãre. Venitul de la fân din acest prediu este de 4.617 funte.

Prediul III – Moghila Ilichi (Mogila Illyky, pag. 16-25) alcãtuieºtelivezile. Spre est se mãrgineºte cu holdele satului Sf.Mihai (azi Locve),la sud cu holdele Alibunarului, la vest cu Bara râtului, (prediul VI) ºila nord cu râtul satului Ilandza. Acest prediu, sub nr. topografic 295/151este în majoritate inundabil unde doar în anumiþi ani creºte trestia, pecare grãnicerii parþial o folosesc pentru acoperiºul caselor. În lipsa delemne o folosesc pentru încãlzire ºi o primesc gratuit. Prediul este de558,35 jugãre livezi, iar venitul de fân din acest prediu este de 18.028,50de funte.

41

Prediul IV – Valea afundã (vallja a Fundo, pag. 26-39) alcãtuieºteholde care se mãrginesc la est cu prediul Slatina, la sud cu Dealul mare(prediul V), la vest ºi nord cu domeniul erarial Ilanka. valea afundãtotalizeazã 674 jugãre ºi dã un venit de 10.110 mãsuri de grâu ºi 14.154mãsuri de ovãs. Solul acestui prediu permite ca sã se samene grâu,succedat în alt an de ovãs, iar în altul sã fie dezmiriºtit.

Prediul V – Dealu mare (Djalu mare, pag. 40-54) se aflã subogoare, mãrginindu-se la est cu Slatina (prediul II), la sud ºi vest cudomeniul erarial Vladimirovaþul nou, la nord cu Valea afundã (prediulIV). Dealul mare totalizeazã 674 jugãre de arãturã ºi produce 10.110mãsuri de grâu ºi 12.132 mãsuri de orz. Aici în primul an holdele seseamãnã cu grâu, al doilea cu orz ºi al treilea an se lasã dezmiriºtite.

Prediul VI – Bara râtului (Bara Rittului, pag. 55-69) se aflã subogoare care la est se mãrgineºte cu Moghila Ilichi (prediul III), la sudcu holdele Alibunarului, la vest ºi nord cu Slatina (prediul II). Acestaare 674 jugãre de ogoare, care produc 28.308 mãsuri de grâu. Aici înprimul an se seamãnã grâu, în al doilea porumb, iar în al treilea rãmânedezmiriºtit.

Preidul VII – Comoara micã (Komara Micka, pag. 70-72) se aflãplantat cu vii, mãrginindu-se în toate cele patru pãrþi cu prediul Slatina(prediul II). Are în total 28,7 jugãre ºi 21 1/2 ari de vii. Venitul de lavii este de 451,84 de gãleþi vin vechi, ºi 21,37 gãleþi de vin nou.

Prediul VIII – Comoara mare (Komora mare, pag. 73-77) la felse aflã sub vii, care la est, sud ºi vest se mãrgineºte cu prediul Slatina,iar la nord cu viile satului Ilandza ºi are în total 52,15 jugãre vii. Aicise produce 18 5/6 gãleþi de vin vechi ºi 835,89 gãleþi de vin nou.

Prediul IX – Vladimirovaþul nou (Neu Vladimirovaz, pag. 78) estedomeniul erarial ºi se mãrgineºte la est cu holdele satului Sf.Mihai (aziLocve), la sud cu domeniul erarial Vladimiorvaþul vechi (aparþineAlibunarului), la est cu holdele Satului-Nou, la nord cu domeniul erarial

42

ilonk ºi holdele seleuºene. Pentru acest domeniu erarial, în care se aflã4.168 jugãre de pãºune (1.750 funte de fân), satul Seleuº plãteºte anualarenda de 250 forinþi.

Tot în prima carte funduarã din anul 1786 am aflat cã suprafaþa totalãa prediilor seleuºene ºi venitul total al recoltelor au fost urmãtoarele:din 2.022 jugãre de ogoare s-au adunat 48.528 de mãsuri de grâu, 12.132mãsuri de orz, 14,154 mãsuri de ovãs, apoi are 5.976,7 jugãre de livezidin care s-a adunat fân în valoare de 24.568,34 funte. De la vii caretotalizeazã 80,23 jugãre 15 2/6 ari s-a produs 1.273 53/120 gãleþi vinvechi ºi 21 37/120 gãleþi de vin nou. Astfel, întreaga recoltã în decursde trei ani a fost de 74.814 de mãsuri, într-un an ºi jumãtate a fost de37.407 mãsuri, iar anual, în medie, a fost de 18 1/2 de mãsuri.

Din clauza finalã a cãrþii funduare, adicã vizarea acestui documentaflãm urmãtoarele: „Subsemnaþii, primarul, chinezul ºi consilierii,juraþii comunei Seleuº, prin aceasta afirmãm cã sus amintitele su-

Vatra satului dupã numãrul caselor

43

prafeþe de jugãre de pãmânt, de fapt, le posedãm ºi cã recoltele, fânulºi vinul noi le-am produs ºi cã pe urma datelor înscrise în carteafunduarã referite de comisie, nu avem nici o observaþie.”

Sub cele confirmate de primar ºi juraþi se aflã înscrisã data deîntocmire a acestui document, la Panciova, 29 octombrie 1786 (+).Apoi, sigil de cearã – semnãtura nu prea descifrabilã, dar e posibil sãfie Korguignon, haupt. (cãpitan), apoi alt sigil de cearã cu semnãturaSchrauf m.p., K.: Cadet qua Ingeneur ºi la urmã (+) Martin Guþul,primar, chinez ºi juraþii (+) Vuia Mendru ºi (+) Pau Baba.

Prima carte funduarã a Seleuºului din anul 1786 pe lângã numãrulºi numele familiilor mai conþine ºi numeroase date despre culturileproduse în anumite predii, despre obligaþiile în produse ale grãnicerilor,precum ºi despre unele particularitãþi din anumite predii, ca de exemplu,cã într-un prediu existã o baltã în care creºte trestia pe care grãnicerii ofolosesc la acoperiºul caselor, apoi cã aci existã un cimitir, apoi o moarã,etc. Deci, date de o valoare neprecupeþitã pentru acest sat, care înlesnescexplicaþia fenomenelor sociale fiind una dintre cele mai valoroasedocumente istorice ale Seleuºului din timpurile acelea.

Tot atunci, mai precis, în anul urmãtor, 1787, Seleuºul a avut 1.023de locuitori ortodocºi.54

44

54 Feliks Mileker, Letopisi op�tina Podunavskih oblasti, Panciova, 1929, p.111.

BISERICA ORTODOXÃ ROMÂNÃ

Prin dispoziþiile Diplomei leopoldiene din 20 august 1691,„Ilirilor” în Ungaria le-a fost permis sã aibã arhiepiscopul lor,Sârb de naþionalitate, care sã fie conducãtorul tuturor bisericilor

ºi a tuturor creºtinilor de religie ortodoxã în regiunile împãrãteºtimoºtenitoare. Astfel în Banat, dupã alungarea Turcilor, 1716, ambeleeparhii ortodoxe, a Timiºoarei ºi a Caransebeºului, prin deciziile îm-pãratului Extension-Patent, au fost supuse sub jurisdicþia mitropolituluibelgrãdean.55

Pe urma acestor decizii, registrele parohiale ºi alte acte ºi documenteau fost scrise în slava veche sau în limba sârbã veche bisericeascã, cãciromânii ºi sârbii fiind de religie ortodoxã, au aparþinut unei bisericicomune, care era sub jurisdicþia bisericii sârbeºti a Mitropoliei dinSremski Karlovci pânã în anul 1865.

Seleuºul în anul 1773 este inclus în Regimentul de infanterie iliric,în care a rãmas trei ani, adicã pânã în anul 1776,56 când a fost predatRegimentului German-Bãnãþean nr. XII.

În privinþa duhovniceascã, în fond a fost în Protopopiatul panciovan,iar un timp ºi în Protopopiatul Beèkerekului (azi Zrenjanin)aparþinãtoare Eparhiei timiºorene.57

Dupã pãrerea istoricului Sreta Pecinjaèki în anul 1777 ºi 1785/86,Seleuºul a aparþinut Protopopiatului panciovan al Eparhiei timiºorene,iar în anul 1791 a aparþinut Protopopiatului din Beèkerek. Însã, se pare

45

55 Nikola Gavriloviæ, Rumunski jezik u administraciji Karlovaèke Mitropolije u

XVIII veku. Actele Simpozionului dedicat interferenþelor lingvistic-dialectale ºi

paralelismelor filologice iugoslavo-române, �Libertatea� ºi S.L.R. din P.S.A.

Voivodina, Panciova - Zrenjanin, 1977, p.115

56 Arhiva Statului Timiºoara (Arhiva militarã), signatura 29/2, filele 6-7.

57 Arhiva Srpska akademija nauka i umetnosti, Sremski Karlovci, fondul PM �A�,

signatura 231/1777; ASANUK, PM �B�, 13-II/1791; ASANUK, PM �A�, 33/1797

ºi 126/1804.

cã în scurt timp a fost reîntors Patriarhiei panciovene, cãreia i-aaparþinut ºi în anii 1797 ºi 1802/83, dar ºi mai târziu.58

În anul 1773 Seleuºul a avut 93 de case59 însã în anii urmãtorinumãrul lor puþin s-a mãrit, probabil mai mult datoritã despãrþirilor,decât noilor colonizãri, ceea ce s-ar putea conchide ºi prin faptul cã înanul 1775 a fost mãsurat pãmântul pentru 126 gospodãrii.60 Nu ºtimprecis dar au fost sau au trebuit sã fie atâtea gospodãrii, însã ºtim cã înanul 1777 au fost înregistrate în total 112 gospodãrii.61

Dupã Cartea funduarã a satului din 1785/86 numãrul caselor s-amãrit la 138 în majoritate dupã numele de familie, cu români. Trei animai târziu, 1788, au fost consemnate 140 de case. În acel an însã în urmanãvãlirii turcilor în sat, au fost arse 8 case iar 132 au rãmas întregi.62

Tot din aceastã perioadã de timp istoricul S.Pecinjaèki ne oferãcâteva date documentare de o mare valoare pentru seleuºeni.

Potrivit unui document, care dateazã din anul 1791, au fost înregis-trate 138 de case, adicã gospodãrii. Trei ani mai târziu, potrivit altuidocument, în anul 1802/03 au fost 190 ºi 426 de perechi cãsãtorite, încare sens ar însemna cã în acel timp unele familii s-au colonizat aici,însã cã numãrul lor, cine ºtie de ce, din nou s-a micºorat, având în vederecã în anul 1811 au existat în total, 175 ºi 179 gospodãrii, ceea ceînseamnã cã unele din ele au fost ºi fãrã casele lor.63

Potrivit datelor furnizate de istoricul Feliks Mileker cea mai vecheatestare istoricã despre locuitorii seleuºeni provine din anul 1782, cândîn sat au fost înregistrate 1.023 de suflete ortodoxe64, însã documentuldin Arhiva de stat Timiºoara, AM, 29/2, f. 6-7, cercetat de S.Pecinjaèki

46

58 Sreta Pecinjaèki, Granièarska naselja Banata (1773-1810), Vol. II, (J-È),

,,Matica srpska", Novi Sad, 1985, p.743

59 Dimitrie Ruvarac, Srpska mitropolija karlovaèka oko polovine XVIII veka,

Sremski karlovci, 1902, p. 147.

60 AST, AM, 31/25, p.141.

61 ASANUK, PM �A�, 231/1777.

62 AST, AM, 51/129, f. 680.

63 Sreta Pecinjaèki, Op.cit., p.736.

64 Feliks Mileker, Letopisi op�tina Podunavske oblasti, Panciova, 1929, p.111.

vine sã dezmintã acest lucru. Zece ani mai târziu, 1791, Seleuºul a avut1.282 locuitori65, iar în 1802/03 deja 1.696 suflete.66

În anul 1811 au fost înscriºi în total 1.896 de locuitori, nesocotindaci ºi 3 persoane cu domiciliul necunoscut în afara localitãþii, dar nici54 de bãrbaþi de origine moºtenitoare cu domiciliul în Seleuº, care n-aufost nici înscriºi. Din cei 1.786 locuitori 928 au fost bãrbaþi (3 preoþi, 2slujbaºi, 11 meseriaºi, 297 grãniceri, 15 þãrani fãrã pãmânt care au lucratla alþii, 69 invalizi, 10 din aceia care nu servesc armata, 377 copii degen bãrbãtesc pânã la 14 ºi 49 copii pânã la 17 ani) ºi 968 femei, carenu sunt clasificate ca bãrbaþii.Despre bãrbaþi documentul nostru mãr-turiseºte cã au fost 526 cãsãtoriþi iar 402 necãsãtoriþi ºi vãduve, ceea cepractic, înseamnã cã necãsãtoriþi ºi vãduve mai în vârstã de 17 ani delocn-au existat, ci dimpotrivã ºi unii copii sub 17 ani au fost cãsãtoriþi.67

Datele despre numãrul gospodãriilor ºi a locuitorilor din aceiaºi anidovedesc cã pe fiecare casã, în medie, a revenit global, în anul 1791 -ceva mai puþin de 9,3 în 1802/03 - 8,9 iar în anul 1811 - 10,8 suflete.

Judecând dupã aceste date, la Seleuº, n-au fost de vreo mai mareînsemnãtate schimbãrile populaþiei, întocmai strãmutãrii ºi de-strãmutãrii, cu excepþia ultimilor douãzeci de ani (1791 - 1811), cânda fost consemnatã considerabila mãrire a numãrului gospodãriilor(1802/03), iar apoi ºi scãderea acestor (1811). Astfel ar însemna cãacesta ar fi rezultatul unei pãrþi din strãmutãri, respectiv destrãmutãriºi nu numai al naºterii, deºi aceasta a fost considerabil exprimatã.

Dupã cum scrie istoricul Feliks Milleker, Seleuºul se aflã, dupã cumeste cunoscut, la rãscrucea vechilor drumuri Alibunar - Ilandza ºiSf.Mihai - Satu Nou. Despre priveliºtea lui de mai înainte nu avem niciun fel de date determinate, astfel cã despre aceasta s-ar putea doarpresupune, însã dupã cum se pare casele lui din perioada dinaintea dea fi graniþã mai mult au asemãnat colibelor decât câtuºi de puþin cuclãdiri solide de locuit, în timp ce adevãratele clãdiri economice

47

65 ASANUK, PM �B�, 13-II/1791.

66 SANUK, PM �A�, 126/1804.

67 S.Pecinjaèki, Op.cit, p.736-737.

probabil nici n-au existat. Dar, când satul a fost încorporat în Graniþã,au fost luate mãsuri pentru reconstrucþia ºi urbanizarea lui ºi în legãturãcu aceasta a fost întocmit, bineînþeles ºi planul corespunzãtor dupã carenoul sat a fost construit, ceea ce mãrturisesc ºi strãzile de acum,planificate în acea vreme. Nu ºtim cum s-a realizat reconstrucþia, însãeste sigur cã s-au efectuat în anul 1780, ceea ce se poate conchide prinfaptul cã ofiþerul superior, Gruber, a informat Comisia de colonizaredespre aceea cã ºi Seleuºul construieºte case în ciuda vremii rele ºi alipsei de trestie.68

Dupã consemnãrile preoþilor seleuºeni Popoviciu ºi Otonoga înrevista „Javor”,69 e greu de vorbit despre primele case grãnicereºti, însãse poate presupune cã ele nu s-au deosebit mult de casele din aºezãrileînvecinate, ceea ce înseamnã cã zidurile le-au fost din pãmânt bãtut ºichirpici, iar acoperiºurile din trestie ºi papurã. Aºa a fost pe la mijloculsecolului al XIX-lea, dar în secolul al XVIII-lea toate acestea,bineînþeles, a avut o înfãþiºare mult mai modestã.

Exceptând biserica, ºcoala ºi primãria, la Seleuº, clãdirile publiceaproape cã nici nu s-au amintit. De asemenea nici locuinþele pentruofiþeri, ceea ce înseamnã cã ºi comandanþii militari locuiau în caseproprii. Ceva totuºi a existat. În anii 1788/89, se aminteºte o cârciumãcu grajd ºi ºopron, care probabil, a aparþinut ierarhiei militare.

Seleuºul a avut o bisericã ºi înainte de perioada pe care o descriemdar potrivit primelor date, acest lãcaº a existat din anii 1788/89, tocmaiaºa dupã cum scrie S.Pecinjaèki, ceea ce întru-totul nu acceptãm, însã,având în vedere cã foloseºte documentul din Arhiva de stat Timiºoara,AM, 51/129, f.680, ne îndrumã sã acceptãm doar cã anul respectivbiserica a fost înregistratã. Anume, actul H.K.R. anul 1776 nr. 3-44 dinKriegsarchiv Viena, aceasta dezminte (Vezi: „Primul lãcaº sfânt laSeleuº”)

48

68 Felix Milleker, Die Besiedelung der Banater Militargrenze, Biserica Albã, 1926,

p.10.

69 �Javor�, Graða za istoriju nekih banatskih sela - opis mesta Seleu�, Novi Sad,

1880, p. 566-567.

„Despre aceea bisericã nu existã date concrete, însã este sigur cã aexistat, precum a existat ºi parohia satului, în timp ce noul lãcaº a fostterminat de construit în anul 1809. Satul în secolul al XVIII-lea a avuto parohie, însã preoþii întotdeauna au fost mai mulþi, cãci unii dintreei au servit ca demnitari bisericeºti suplimentari. Primii parohi de careºtim au fost Petar Mihailovici ºi Iosif Popovici. Mihailovici se aminteºtedoar în anul 1773, iar Popovici în anii 1773, 1781, 1797 ºi 1802/3.Afarã de aceºtia, în sat a mai servit ºi preotul Ioan Popovici, care seaminteºte în anii 1797 ºi 1802/3. Nu avem date de când sunt introdusematriculele bisericii”.70

Despre preoþii amintiþi putem afla mai detaliat în lucrarea: „Primulmatricol al nou-nãscuþilor..” iar mulþumitã cercetãrilor istoricului Pe-cinjacki, am aflat încã unele date:

„Parohia din Seleuº în anii 1785/86, luat ca întreg, a plãtit con-venþia episcopalã 8 fl. anual. ªase ani mai târziu, 1791, a plãtit deja 10fl., pe când venitul bisericii a fost de 184 fl., din care 86 pe stolã, 85 pebir, iar 13 fl. pe venitul de la sesia parohialã. În anii 1802/3 birul, luatca întreg, a fost de 224 fl., care s-a plãtit pentru pãmântul agricol (3cr. pe 1 jugãr catastral), prin faptul cã a fost „impozitat” global 4.478jugãre de pãmânt agricol (grunte), atâta cât pãmânt agricol seleuºeniiatunci în total au posedat. Însã, deoarece au fost doi preoþi, dar se preapoate ºi douã parohii, aceasta a provenit pe fiecare din ei câte 2.239jugãre catastrale de pãmânt în raport cu 112 fl. În anul 1808 bisericaa avut un capital de 1.377 fl, 433 în bani gheaþã, 648 în obligaþii ºi1.053 în inventar, iar în anul 1809, iarãºi 1.368 fl., 241 în bani gheaþã,74 în obligaþii ºi 1.053 în inventar.”71

49

70 S.Pecinjacki, Op.cit., p. 738 (ASANUK, PM �A�, 375/1773, 532/1781, 33/1797,

126/1804).

71 Sreta Pecinjaèki, Podaci o stanovniètvu i naseljima ju&nog Banata u XVIII i

XIX veku, �Zbornik matice srpske� DN, nr. 38, NoviSad, 1964, p. 165.

(ASANUK, PM �B�, 13-II/1791, PM �A�, 126/1804; AST, am, 133/56, F. 807-808

ªI 764-766).

Prin unele date ºi documente seleuºene, cercetate ºi analizate deistoricul Sreta Pecinjaèki sperãm cã am reuºit sã ilustrãm cât mai binesituaþia Bisericii Ortodoxe Române din acea perioadã de timp.

* * *Mai mulþi istorici în lucrãrile lor nu ne-au oferit unele date concrete

despre planul ºi construirea bisericii noi, actuale din Seleuº. Amintescdoar cã Sf. Bisericã Ortodoxã Românã în acest sat s-a construit, zidit,în anul 1809. Nici cercetãrile noastre de pânã în prezent nu ne-au dusla un rezultat mai bun. Poate la Viena, Timiºoara, dar mai ales laepiscopia din Vârºeþ, a cãrei arhivã se aflã la Sremski Karlovci, ar fidesigur mult material, însã necercetat, despre Sf. bisericã din Seleuº.De unele acte ºi documente, de mare valoare, totuºi dispunem.

Nu dupã mult timp de la noua colonizare a satului Seleuº (1764-1774) s-a nãscut ideea construirii unei noi biserici al cãrui plan, elaboratîn anul 1778,72 a fost respins, nu ºtim din ce cauzã, de cãtre Curtea dela Viena. Deci, seleuºenii au avut un plan de construcþie însã în anulamintit, deºi aceasta s-a construit cu mult mai târziu. Când este vorbade matriculele parohiei din sat ele încep în anul 1779, ca, de altfel, latoate parohiile vechi române ºi sârbe de sub jurisdicþia Mitropoliei dinKarlovci.

Dupã cartea funduarã din anul 1786 reiese cã hotarul Seleuºuluicuprindea 9 predii. În primul prediu, vatra satului, primele patru locuride casã aparþineau instituþiilor comunale, obºteºti, numerotate cu cifreromane: I - Biserica Ortodoxã Românã, II - Clãdirea ºcolarã, III - Locvacant pentru locuinþa ofiþerului, IV - Crâºma erarialã cu grãdina. Deci,în anul 1786 un lãcaº sfânt la Seleuº a existat.

Ce s-a întâmplat în satul Seleuº, precum ºi în alte sate din sudulBanatului, în anul 1789, foarte clar ne aratã urmãtoarele documente.

„Comandamentului cantonal al Regimentului German-Bãnãþean.La intervenþia noastrã din 31 decembrie, anul trecut, Majestatea Sa abinevoit a aproba, cele din raportul înaintat, ca acelor preoþi parohi,ne uniþi, din localitãþile... (n.s. urmeazã numele localitãþilor printre

50

72 Arhiva de stat Timiºoara, nr. inv. 482, sign, 92/75, p. 578.

care ºi Seleuºul), ... care în urma nãvãlirii duºmanilor ºi-au pierdutavutul ºi alimentele necesare pentru întreþinerea lor, se va putea acordafiecãrui asemenea preot paroh un ajutor lunar de 10 florinþi, iar pro-topopilor 20 de florinþi pe timpul cât dureazã aceastã situaþie”.Horãrârea se comunicã deci, „Comandamentului Regimentului Ger-man-Bãnãþean, ca urmare a intervenþiei din 17 decembrie, anul trecut,pentru mãsurile necesare în viitor ºi a se comunica imediat ºi preoþilorîn cauzã. Petrovaradin, la 21 februarie 1789. Comandamentul general.S.S. indescifrabil”.

Tot despre aceastã situaþie nearatã ºi urmãtoarele rânduri:„Consiliul aulic de rãzboi, înadresa sa din 31 ianuarie 1789,referindu-se la raportul Coman-damentului general-bãnãþean din31 decembrie 1788 dispune cãpentru a ajuta clerul neunit dindistrictul Panciova a stabilit unajutor de 10 florini lunar pentru-preoþi ºi 20 de florini lunar pentruprotopopii comunelor de aici,printre care se aminteºte ºi satulSelleusch.”73 Acest ajutor s-aaprobat în vederea pierderilorsuferite de cãtre populaþia sateloramintite pe urma atacurilor tur-cilor din anul 1788, când Sf.bisericã din Seleuº a fost servitãde preoþii Iosif Popovici, Petar

Facsimilul unei pagini din actul deajutorare al preoþilor ºi protopopilor

din anul 1789

51

73 Arhiva de stat Timiºoara, nr. inv. 1412, 31 I 1789, Viena, sing. 51/39, f. 165-168 ºi

actul 34-11 din 21 februarie 1789 din Petrovaradin (Pe aceastã cale mulþumesc

D-lui Trinþu Mãran din Viena pentru traducerea actului în limba românã).

Mihailovici, dar seaminteºte ºi preotul IoanPopovici.

Datoritã acestor docu-mente, deducem cã, în anul1788, satul Seleuº, ca ºi demai multe ori înainte, dar ºimai târziu, este distrus decãtre turci, cu care ocaziecredem cã a fost distrusã ºivechea bisericã. Presu-punem cã aceeaºi bisericã,dupã retragerea turcilor afost renovatã.

Despre Sf. bisericãveche mai povestesc încãbãtrânii seleuºeni. Dânºiispun cã biserica se afla lanumai câþiva metri la nordde actuala bisericã ºi cã era construitã dintr-un material slab iar acop-eriºul din trestie sau ºindrilã.

Cu ocazia sãpãturilor fãcute pentru construierea noii ºcoli în Seleuº,efectuate în primãvara anului 1970, am observat cã pe locul amintit, defapt, a existat o construcþie, aºa cum spun bãtrânii - construcþia bisericiivechi, pe care, pe timpul sau dupã construirea noii biserici, seleuºeniiau însemnat-o cu o micã construcþie. Despre aceastã construcþie sespune cã se aflã exact pe locul altarului bisericii vechi.

Dupã Nicolae Corneanu, azi I.P.P. Sa dr. Nicolae Corneanu, Mitro-politul Banatului, „Pictura bisericii s-a fãcut la îndemnul Locotenen-tului grãniceresc Cãlþun, despre care poporul ºi acum vorbeºte cuduioºie, cãci între multe alte lucruri bune, a cumpãrat bisericii unclopot. Cãrþile de ritual sunt toate tipãrite în veacul trecut, afarã dechiriacodromion - 1732 ºi un acatist slavon din 1756”.74

Fotomontaja sãpãturilor fãcute pentru con-struirea noii ºcoli (1970), unde am observat

cã a existat construcþia bisericii vechi

52

Dupã prof. Ion Bojin(fratele meu, decedat în 1975):„Un timp, aceastã clãdire aservit drept ºcoalã, însã cândcel de al XII-lea regiment desoldaþi ’grãnicereºti’ în fruntecu cãpitanul Cãlþuni nãscut înLãpuºnic (România), împre-unã cu regimentul sãu s-a mu-tat de la Ilangea la Seleuº înºcoala de atuncia ºi cârciuma’biertul sãtesc” s-au între-buinþat drept casarne un timpîndelungat”, ºi ...„cãpitanulCãlþuni, fiu de preot, cãruia îiplãcea beutura, a jucat un rolimportant în dezvoltarea ’cul-turalã’ a satului”.75

Din rândurile citate mai susde cei doi autori, + Nicolae,

Mitropolitul Banatului ºi prof. Ion Bojin, mai apoi ºi cercetãrile noastre,locotenentul I. Kalzun, cãci aºa a semnat documentele, de fapt a jucatun rol foarte important în dezvoltarea duhovniceascã ºi culturalã asatului. Amintim aici doar despre clopotul Sf.biserici actuale.

Din iniþiativa ºi curiozitatea lui Ion Bojin, dar ºi a mea, în vara anului1968, împreunã cu zvonarul Trifu lu’Ciripa (azi decedat) m-am urcatpânã la clopote printre care se aflã ºi cel mai vechi clopot a cãrui imaginen-am reuºit s-o fac însã am însemnat inscripþiile gravate. Deci, cum ammai scris în publicaþiile noastre:

Despre aceastã micã construcþie se spunecã se aflã exact pe locul altarului bisericii

vechi (anul 1967)

53

74 Dr Nicolae Corneanu,Monografia Eparhiei Caransebeº, Caransebeº, 1940, p. 540

75 Ion Bojin, Din trecutul satului Seleuº - date culese de la bãtrânii din sat,

�Lumina�, a II, nr. 5-6, Vârºeþ, 1953, p.264 ºi 265.

În anul 1796, pe timpul locotenentului grãniceresc, cunoscut de cãtresãteni sub numele - Cãlþuni, pe lângã multe alte lucruri bune, cumpãrãacestei biserici un clopot din Peºta. Acesta încã se pãstreazã,funcþionând în biserica nouã, pe care însuºi constructorii l-au trecut,dupã construirea ei, 1809.

În partea de jos a clopotului se mai poate descifra urmãtoareainscripþie, literele fiind gravate în slava veche:

„Acest clopot este alsatului militar Seleuº cuhramul Sfântului Gheor-ghe”, iar în partea de suseste gravatã producþia: GOS MICH ANTON LITMAN IN PEST, anul1796, precum ºi cifra: 216 1/2 H.

În Sf. bisericã actualã, ne spune þãranul-poet seleuºean, Ion-NiþãSurducean (azi decedat), pânã nu de mult s-a pãstrat ºi o cruce din lemn,foarte veche, care a dispãrut, dar despre care presupunem cã era de omare valoare, deoarece a fost sculptatã încã în anul 1783 de un oarecarecãlugãr cu numele Moga. (n.s. probabil Loga, cãci istoricul NicolaeTincu Velea aratã cã în anul 1736 a venit din România ºi s-a aºezatlângã Vârºeþ, Vasile Diaconu Loga împreunã cu 50 familii româneºti,întemeind aici satul Srediºtea Mare. Diaconul Loga era cãrturar bun ºizugrav dibaci. El a deschis aici o ºcoalã, cunoscutã apoi în tot Banatul,din care au ieºit buni cãrturari ºi zugravi).

Între anii 1804-1809 grãnicerii seleuºeni întreprind o mare acþiune.Prin mijloace proprii, atât financiar cât ºi prin braþe de muncã, reuºescca în anul 1809 sã-ºi construiascã o bisericã nouã, care ºi astãzi maiexistã într-o stare foarte bunã, fiind, pe parcursul anilor, de mai multeori reparatã ºi bine întreþinutã. Aºadar:

La cererea seleuºenilor, „în 7 aprilie1804, Comandamentul generalbãnãþean din Timiºoara cere aprobarea construirii unei noi bisericigreco-ortodoxe în comuna Seleuº, unde vieþuiesc 1.520 de suflete, acãror bisericã este prea micã ºi într-o stare de renovat. Devizul deflorini - 6.816 ºi 7 creiþari pentru aceastã construcþie este acoperit cu

54

suma de 4.681 florinþi ºi 49 creiþari. Astfel mai lipsesc 2.838 florinþi ºi22 creiþari pe care comuna Seleuº este dispusã sã o plãteascã fãrã aface colecte”.76 Din acest document reiese cã Comandamentul generalmilitar bãnãþean din Timiºoara este expeditorul iar Consiliul aulic derãzboi din Viena este destinatorul adrese.

Þãranul Ion-Niþã Surduceanu ºi alþi seleuºeni au auzit de la ceibãtrâni, povestesc ºi astãzi despre o oarecare colectã în privinþa con-struirii noii biserici, organizate în satul lor. Se povesteºte cã, în privinþacoletei, s-a organizat o serbare. La sfârºitul serbãrii a avut loc ºi o mareveselie popularã la care s-a servit pentru prima datã ºi alcool, ceea cenu s-a obiºnuit sã se facã pânã atunci. Þelul veseliei populare era de ase aduna cât mai mulþi bani, cea ce s-a ºi reuºit. Din document observãmcã au lipsit - 2.838 florini ºi 22 creiþari. Diferenþa de la suma totalã, pecare seleuºenii au fost dispuºi sã o depunã, era deja adunatã, prin colectafãcutã cu ocazia veseliei populare.

Tot din document observãm cã „comuna dispune deja de 328.000de þiglã arsã ºi 600 de mãsuri de var nestins ºi cã comuna se obligã seasigure muncitori-zilieri precum ºi trãsuri.”77 Prin acest document,Regimentul cere sã se aprobe cererea comunei Seleuº dându-ºi totodatãºi avizul la aprobare. materia primã, þigla, a fost asiguratã. Þigla sãteniiau produs-o singuri, lucru pe care ei îl afirmã, precum ºi inscriþia aflatãchiar ºi în zilele noastre, pe þiglele din care este construitã biserica nouã.Aproape pe toate þiglele din care este construitã biserica nouã, se aflãinscripþia BS. Observãm aici semnul bisericii dar ºi literele B ºi S, ceeace înseamnã Biserica Seleuº.

Tot documentul cu semnãtura 92/75, cu data din 2 mai 1804 ne aratãcã „Comandamentul general-bãnãþean informeazã Brigadagrãnicereascã de la Panciova cã Consiliul aulic de rãzboi nu a aprobatconstruirea unei noi biserici la Seleuº, dimensiunile biseriii nefiindcorespunzãtoare.”78 La numai câteva zile de la aceastã informare

55

76 Arhiva de Stat Timiºoara, nr. inv. 482, 1804 IV 20 Viena, sign. 92/75, fila 570.

77 Ibidem., fila 571.

78 Ibidem., filele 574-575.

negativã pentru seleuºeni, „în mai 1804 Comandamentul generalbãnãþean cere, de la Comandamentul general slavon planul vechi dinanul 1778, referitor la construirea bisericii noi la Seleuº”.79 Dinaceasta deducem cã a mai existat un oarecare plan elaborat încã în anul1778, care, însã, nu existã în arhiva Direcþiunii de construcþii confir-mare. Pãrerea noastrã este cã e posibil cã la Viena sã fi fost vreo copieîn care noul plan din 1804 ar fi proporþionat de cel din anul 1778.

Construirea noii biserici în Seleuº totuºi a fost aprobatã de cãtreCurtea de la Viena, însã de un astfel de document nu dispunem, de caren-au dispus nici unii istorici, care amintesc cã Sf. bisericã din Seleuº afost ziditã în anul 1809, fãrã unele date detaliate ºi concrete. De aceeaºi noi consemnãm urmãtoarele rânduri: „Biserica s-a zidit în anul 1809sub preoþii Iosif Popoviciu ºi Ioan Popovici”80, rãmânându-ne cadovadã, deocamdatã, doar inscripþia anului de la intrarea în Sf. Bisericãortodoxã Românã din Seleuº.

Poate cã scrisoarea D-lui _ivan Seèanski, ºef al Arhivei SANU, carãspuns la cererea mea, ne va desluºi, într-o oarecare mãsurã, lipsadocumentarã a noii, actuale, Sf.biserici seleuºene. Anume:

„La cererea d-voastrã oralã din 4 septembrie 1970 când aþi fost lamuncã de cercetare în Arhiva Academiei de ºtiinþe ºi arte sârbe (SANU)în Sremski Karlovci pe tema „Monografia satului Seleuuº din Banat”ºi rugat sã Vi se xerografieze douã documente din fondul Patriarhiei-Mitropoliei „A” rãspundem urmãtoarele: numerele 286 ºi 1838/39,sunt din pãcate dispãrute, adicã nici n-au fost de când Academia apreluat Arhiva, ºi putem sã Vã remitem doar conþinutul din Registreleprotocolare al acestui fond, care sunt în limba latinã ºi care Vi-ltrimitem:

Nr. 286-1838„Idem Consistoriam transponit duplicis ordinis libellos saplices,

clerici quippe Szeleuschensis Nicolai Otonoga, et Capellani ejatis

56

79 Ibidem., fila 578.

80 Nicolae Corneanu, Op.cit., p.539.

Ioannis Popovics, vaccantem Parochiae Szeleuschensem potentium,Capillanumqque pro Clerico memorato confine commendato etc.”

Acesta este conþinutul documentului despre preoþii Nicolae Otonogaºi Ioan Popovici din Seleuº, iar al doile conþinut despre MãnãstireaMesici. Scrisoarea am primit-o în 20 octombrie 1970.

Deci, Sf. Bisericã din Seleuº s-a zidit în anul 1809. Însã, pentru noulloc de construire, povestesc bãtrânii seleuºeni, s-a ajuns la ceartã întredouã mari familii cunoscute pe atunci. ªi anume, cearta s-a desfãºuratîntre fa-miliileCostanginilor ºiMarcovicenilor.(n.s. veziMatrico-lul nounãscuþi-lor: Cos-dandin,Costandin, Costangin, însã, nu ca nume de familie). Costanginii bat „parii”pentru viitoarea construcþie, însã într-o noapte, Marcovicenii fiindnemulþumiþi cu acest loc, furã „parii” ºi îi bat pe colþul strãzilor undeastãzi se aflã casa mãcelarului Ion Guþu - Bãlã, (azi decedat, urmaº fiindfiul lui Aurel), deoarece în partea aceasta a satului se aflau majoritateacaselor marcovicenilor. În noaptea urmãtoare, Costanginii pleacã sã-ºiînapoieze „parii” ºi odatã cu venirea lor la faþa locului Marcovicenii oiau la fugã de frica Costanginilor, deoarece în familia lor se aflau patrufraþi puternici, cunoscuþi de seleuºeni ca mari „bãtãuºi”. Astfel, fãrãopunere iau „parii” furaþi ºi îi bat din nou în locul deja prevãzut. Aupãzit Constanginii locul de construcþie zi ºi noapte pânã când zidurilenoii biserici nu a fost ridicate. Chiar ºi atunci Marcovicenii din nou

Casa veche a Costanginilor sub nr. 135.Imagine realizatã din turnul Sf. biserici înainte de anul 1910

57

reuºesc sã le facã mari neplãceri ºi mari cheltueli dãrâmãndu-le toatezidurile. Totuºi, Costanginii reuºesc ca pe spesele lor sã înalþe ziduriledãrâmate dupã dorinþa lor, în locul unde se aflã ºi astãzi.

Dupã spusele unui cronicar bãtrân Ion Broºtean - a lu’ªcefan, în anul1963, la vârsta de 67 ani, azi decedat), pentru noua locaþie a Sf. bisericierau în ceartã Mãrtonii (Marta) ºi Gruionii (Baba). Gruionii au luat„parii” de la Mãrtoni ºi în prezenþa inginerului s-au bãtut în locul undese aflã actuala Sf. bisericã.

Pe unadin pagini-le Evan-gheliei pri-ntre uneleînsemnãriam aflaturmãtoa-rele rân-duri:

„Înainte de zidi-rea Biseri-cii era ocruce de

lemn în partea satului nostru de cãtre Ilangea unde locuiau ºi familiileMarcovicenilor. Costa Baba (Costangin), (n.s. strãmoºul preotuluiIoan Marina), a luat noaptea crucea ºi a adus-o în locul unde este astãziSf. Bisericã, þinându-le vorbã la Marcoviceni sã nu mute crucea, cãciel doreºte ºi Bãbonii, aici sã se ridice Biserica, cãci dacã mutã cruceacu el o sã aibe de lucru. Familia Marcovicenilor nu au mutat cruceacãci se temeau de Costa Baba (Costangin) cãci el era cel mai înstãritºi bogat om în Seleuº. Familia Marcovicenilor au dorit ca Biserica sãse zideascã în partea satului unde locuiau ei, ºi astãzi locuiesc tot înpartea satului de cãtre Ilangea, iar familia Bãbonilor a dorit sã se

Pe acelaºi loc de casã sub nr. 135 între anii 1914/15 s-a con-struit casa nouã, actualã, ca urmaºi fiind fraþii þãranul Nicolae

ºi preotul Ioan Marina (azi decedaþi). Urmaºii actuali:ing.arh.Ioniþã Marina ºi fiul preotului Marina, economistul Lu-

cian Marina. Imagine realizatã în februarie 1970

58

zideascã Sf. Bisericã unde este astãzi. Acestea le scriu cãci le-am auzitde la moºu meu, Filip Baba, adecã copilul lui Costa Baba. Preot IoanMarina.”

Urmaº al familiei „Costangin” azi decedatul Nicolae Marina (1908-1996), fratele preotului Marina a auzit de la pãrinþii sãi urmãtoareapoveste:

În partea Seleuºului spre satul vecin, Ilangea, trãiau pe atuncinumeroase familii de oameni harnici ºi cinstiþi ca: Marcovicenii, Sur-ducenii, etc. Bineînþeles cã voiau ca Biserica sã fie ziditã în nemijlocitaapropiere a gospodãriilor lor. În timpul acela în locul de casã de la colþunde se aflã azi casa nouã a familiilor Marina, trãia Constantin, zis„Costangin” cu familia lui: pãrinþii ºi cu cei 12 bãieþi ºi fete. Bineînþelescã ºi ei voiau ca Biserica sã fie ziditã lângã gospodãriile lor, de carepãrere erau ºi vecinii, dar ºi alþi consãteni. Se crede cã Constanginii auîncercat sã-i convingã pe Marcoviceni ºi Surduceni sã accepte mutareacrucii de lemn care atunci era la colþul lui Lalã Marcovicean (azidecedat), în locul Sf. biserici de azi, însã n-au reuºit. Astfel, Costanginiicu vecinii ºi alþi consãteni, fiind de aceeaºi pãrere, într-o noapte aumutat crucea de lemn pe locul unde mai apoi a ºi fost ziditã Sf. Bisericãde azi, deºi erau nevoiþi sã o pãzeascã zi ºi noapte un timp îndelungat,ca sã nu o mai mute cineva de pe acest loc. Astfel, dupã dorinþaCostanginilor Sf. Bisericã la locul actual.

Având în vedere cã în anul 1865 eparhiile de Arad ºi Caransebeº seconstituie independent de Mitropolia din Karlovac, pretinde sã fieamintit aici un act de o deosebitã valoare.

Din Regularea parochiilor din diecesa Caransebeºului sub A. Acl.la Nru prot. 129 ex 1880, la p. 25-26, am aflat cã ProtopresbiteratuluiPanciovei (sub litera J) a aparþinut ºi comuna Seleuºi (nr. curent 309)cu 2.672 de suflete, cu 2 parohii (sistematizatã fiind duã regulamentulde parohii din anul 1878). Aceste douã parohii sunt de clasa a II-a cu osesiune de pãmânt. Astfel, din pãmântul sesional se asigneazã: p. II. osesiune.

59

Tot aici, la sfârºit, pe o coalã mai mare, sub „B” Acl. la Nru prot.131 ex 1880 am aflat ºi Norma stolarã provisorie pentru „competintielepreotimei greco-or. române din eparhia Caransebesiului dela obven-indele funcþiuni preotiesei mai josu aratate”. Ele sunt arãtate prin I.Funcþiuni prescrise (total 15) ºi II. Funcþiuni libere (total 28) ºi taxa înbani gata (fr. ºi cr.).

În partea de jos, la stânga, stã scris: Caransebeº, din sesiuneaSinodului eparchialu tienute în maiu 1880, iar la drapta: Episcopuluidiecesanu Ioan Popasu, m.p.

Dupã cum am amintit, în anul 1865 eparhiile de Arad ºi Caransebeºse constituie independent de Mitropolia din Karlovac. Aºadar, amintimºi cã, în acelaºi an preotul seleuºean, Aron Otonoga, înscrie primulnou-nãscut în matricula parohialã în limba românã. Din anul 1865 pânãîn anul 1895, matricula bisericeascã a nou-nãscuþilor se poartã înromâneºte. Din anul 1895, matirculele nou-nãscuþilor oficial se poartãla primãrie ºi se scriu în limba maghiarã, iar apoi în limba sârbã.

60

PREOÞII TEODOROVICI ªIOTONOGA DESPRE SATUL LOR

În revista de limbã sârbã „Javor”, care apãrea la Novi Sad întreanii 1874-1892, redactatã de dr.Ilija Ognjanoviæ, au fost publica-te ºi articole despre trecutul unor sate bãnãþene, în primul rând

despre cele populate de sârbi. Totuºi, aci vom întâlni ºi materialeprivind unele sate populate de români. Este vorba de manuscrisealcãtuite de preoþii satelor respective cu câteva decenii înainte deapariþia lor în revistã. Deoarece unele dateazã din anul 1859, fiindpublicate în anul 1880, astãzi ele sunt destul de importante pentrureconstruirea unor aspecte din trecutul acelor sate.

Preoþii din satele care au aparþinut graniþei militare bãnãþene auadunat date istorice, geografice, etnografice ºi statistice, din ordinulcomandamentului militar ºi al episcopului, datele fiind trimise proto-presbiteratului din Panciova.

Unde ºi cum au fost folosite acele manuscrise ale preoþilor de cãtrecomandamentul militar nu ne este cunoscut. ªtim doar cã unele dintre

ele au fostpãstrate de cãtreMita P.Ranisavljeviædin Panciova,care, fiindconºtient de

valoarea lor, le-a donat revistei „Javor”. Printre manuscrisele privindsatele grãnicereºti româneºti (Doloave, Glogoni, Satu Nou, Ovcea,Cuvin, Deliblata) se aflã ºi unul care vorbeºte despre satul Seleuº. Iatã,în traducere româneascã, ce scriu preoþii seleuºeni Teodorovici ºiNicolae Otonoga, la 30 mai 1859, despre satul lor („Javor”, Novi Sad,1880, pag. 565-568)

Facsimilul fragment dintr-o paginã a revistei „Javor”

61

„1. Numele Seleuº, satul îl poartã de la începutul stabilirii aici,locuitorii lui venind din Provincialã, din satele Gherman ºi Docleni, înanul 1746, oprindu-se pe locul numit Pusta-Seliºte ºi de aci a primitnumele Seleuº (n.s. - unii toponimici relateazã altfel), populaþia de aicieste de religie ortodoxã ºi se ocupã cu agricultura, fiind, bãrbaþi ºifemei, în numãr de 3.008.

2. Tabloul populaþiei este dupã cum urmeazã:

3. Schimbãri de confesiune n-au fost. ªcoala este construitã dincãrãmidã nearsã, are douã clase ºi este destul de spaþioasã, împreunãcu locuinþa pentru învãþãtor, de ea îngrijindu-se comuna.

4. Casele se aflã în poziþia est-vest ºi în majoritate sunt construitedin pãmânt bãtut ºi acoperite cu trestie ºi þigle, curat întreþinute. Pentruîncãlzit sunt folosite paie ºi lemne. Grajdurile sunt diferite, uneleîndepãrtate puþin de case iar altele alipite de case.

5. Populaþia se hrãneºte cu produse din grâu ºi porumb, carne,aluat, legume, fructe,peºte, fiecare folosindu-le dupã gust, iar de sãr-bãtori mari sunt gãtite mâncãruri mai bune. Dintre bãuturi se preferãþuicã, vin ºi bere. De cele mai dese ori se bea apã. În zile de iarnãoamenii mãnâncã de douã ori pe zi, iar vara de trei ori.

6. Pe timp de varã, în zilele de lucru, locuitorii poartã cãmãºi iar înlunile de iarnã cojoace ºi sumane (duruþuri). Duruþurile sunt coloratenegru ºi alb. Se mai poartã ºube ºi pãclii. Iarna femeile poartã cojoace,

62

bluze de postav albastru îmblãnite ºi sumane (duruþuri) de aþã albã.Vara când lucreazã, poartã cãmãºi ºi cãtrinþe, toate gingaº lucratemanual. Culoarea preferatã este roºul.

7. Mobilierul este diferit. Cei mai înstãriþi au ºi mobilier mai bun,iar cei mai sãraci au mobilier mai slab.

8. În diferite cazuri religioase, obiceiruile ºi jurãmintele sunt re-spectate, iar în cazuri de tunete, boli, moarte ºi nenorocire populaþiaroagã mila lui Dumnezeu. Rudeniile ºi vecinii sunt respectaþi.

9. Locuitorii cred diferit în preziceri când e vorba de þiuitul urechii,de strãnutare la Crãciun, de mâncãrime de palmã, comete ºi întunecimede soare, de cãderea stelelor.

10. Populaþia de la noi nu crede în superstiþii, vrãjitori, zâne, strigoi,zmei ºi altele.

11. Copiii ºi cei tineri îºi petrec în cântec ºi joc, iar cei mai în vârstãstau liniºtiþi de vorbã.

12. În convorbirile seleuºenilor nu se aud cuvinte strãine, în afarãde „pendzer” (fereastrã), care este folosit din bãtrâneþe.

13. Proverbul «scumpul mai mult plãteºte» este caracteristic pentrucei zgârciþi, iar «leneºul mai mult aleargã» înseamnã cã ce se puteaface astãzi într-o zi se va face altã datã în mai multe zile.

14. Ceea ce-i caracterizeazã pe grãnicerii simpli este faptul cã þinla onoarea lor ºi vorbesc bucuros despre vitejie, iar pãstorii despreslujirea bunã, în timp ce þiganii înºealã ºi mint ºi gândesc la furt. Deobicei poporul sincer alcãtuieºte cântece pe care, apoi, le cântã dupãpropria dorinþã”.81

63

81 Aurel Bojin, Un document despre trecutul satului Seleuº, �Lumina�, a XXV, nr.

3, Panciova, 1971, p. 76-77; Acelaºi, în �Cuvântul românesc�, a. VIII, nr. 29, Novi

Sad, mai 1998, p.24-25.

PICTORUL BÃNÃÞEAN NICOLAEPOPESCU LA SELEUª

În anul 1997, s-au împlinit 120 de ani de la moartea mareluimaestru al artei plastice româneºti, Nicolae Popescu, care a lãsatîn urma sa o operã bogatã pe meleagurile noastre bãnãþene.

Dupã „Dicþionarul enciclopedic Român” pictorul bãnãþean NicolaePopescu (1835-1877) este de naºtere din Zorleanþul Mare (România).El a învãþat pictura mai întâi cu tatãl sãu, care era zugrav de icoane,iconar de sat, precum ºi de la pictorul Mihai Velceanu din Bocºa, iardupã alþi scriitori, a mai învãþat sã picteze ºi de la pictorul MihaiPopoviciu din Oraviþa. În „Dicþionar...” se mai spune cã Popescu „s-aperfecþionat la Budapesta, Viena ºi Roma. Opera sa cuprinde compo-ziþii, studii de nud ºi numeroase portrete: Cãlugãr capucin (MuzeulBanatului), Portret de bãrbat în roºu (Muzeu de artã al R.P.R.), carese remarcã prin desenul sigur, prin coloritul subtil ºi nuanþat, capabilsã redea vibraþiile luminii ºi calitatea materie ºi mai ales prin pro-funzimea analizei psihologice”.82

Marele maestru, Nicolae Popescu, a lãsat în urma sa o operã bogatã.În primul rând se cuvine sã fie menþionate pictarea interiorului bisericiidin Seleuº ºi pictarea unui steag al bisericii din Râtiºor, precum ºi unelelucrãri care se aflã la Muzeul din Vârºeþ.

Biserica din Seleuº este una dintre cele mai vechi biserici dinBanatul iugoslav, fiind construitã încã în anul 1809. Ea poate fi consid-eratã ca unul dintre cele mai importante monumente istorice ºi culturaleale românilor de pe aceste meleaguri bãnãþene. În ea se mai pãstreazã,printre altele, cãrþi de ritual tipãrite în secolul trecut, chiriaco-driomionul datând din anul 1732 ºi un acatist slavon din anul 1756.

Dupã cele scrise de dr.Nicolae Corneanu Î.P.S. acumm Mitropolital Banatului, în „Monografia eparhiei Caransebeº” ºi cele relatate de

64

82 �Dicþionarul enciclopedic Român�, vol. III, K-P, Bucureºti, 1965, p.822

bãtrânii seleuºeni, pictarea bisericii s-a fãcut „la îndemnul locotenen-tului grãniceresc Cãlþuni”.83 Numele locotenentului amintit esteJ.Kalzun. Aceasta am aflat în câteva chitanþe cu semnãtura lui ºi apictorului Popescu, care se pãstreazã la Muzeul popular din Vârºeþ.

Dispunem de 8 chitanþe ºi de o declaraþie care pânã în 19 iulie 1963s-au pãstrat în arhiva bisericii din Seleuº. Anume din anul 1869 dis-punem de patru chitanþe în valoare de 6.200 florinþi. Din anul urmãtor,1870 – o chitanþã în valoare de 400 florinþi. Din anul 1871 – o chitanþãîn valoare de 50 florinþi, precum ºi de o declaraþie. Din ultimul an alpictãrii bisericii, 1872, dispunem de douã chitanþe în valoare de 2.000florinþi. Suma totalã: 8.650 de florinþi.

Prima chitanþã dateazã din 20 februarie 1869. Chitanþa în valoare de200 de florinþi, fiind scrisã de însuºi pictorul Popescu, aflãm de bine são reproducem în întregime:

Quitantia.Preste 200 fl. dicu’duoe sute fiorini vatuta Austri: carii iamu primitu

prin Dlu Tenente superiore J.Kalzun pentru continuarea lucrului S.Be-serici a Seleuºului. Cu aceasta adeverescu, ºi întarescu prin subscri-erea numelui meu.

Oraviþia, 20. februarie 1869.N.Popescu, pict.acad. – coram nobis J.Kalzun

(Cuvintele: dicu–cu litere, tenente– locotenent, coram nobis de faþã).A doua chitanþã dateazã din 9 mai 1869. Vã prezentãm facsimilul

chitanþei ºi traducerea din limba germanã goticã în limba românã:Chitanþãpe 2.000 cu litere douã mii florini valoare austriacã, care sem-

natarul pentru livrarea zugrãvire ºi aurire în biserica seleuºeanã ca oparte din a doua ratã – din casieria bisericii acestei comuni în banigheaþã a primit corect, ceea ce prin aceasta confirmã.

Selleusch, 9 mai 1869 N.Popescu

65

83 Nicolae Corneanu, �Monografia eparhiei Caransebeº�, Caransebeº, 1940, p.

539-540

În faþa noastrã cu adosul cã comisia cu lucrãrile livrate e mulþumitãºi cã comuna este de acord sã plãteascã 2.000 florini.

Chitanþa este scrisã cu cernealã, în limba germanã goticã, pe coalã,mãrimea listei 210x340 mm. Pe dosul coalei, sus la dreapta, scrie: Ark10/1869.

A treia chitanþã dateazã din 9 au-gust 1869 în valoare de 3.000 florinþisemnatã la Seleusch de pictorulPopescu ºi locotenentul J.Kalzun, iar apatra dateazã din 24 octombrie 1869 învaloare de 1.000 florinþi.

Unica chitanþã de care dispunemdin anul urmãtor, a cincea la rând, pedata de 1 noiembrie 1879, dovedeºte cãpictorul Popescu 400 florinþi a primitla Ilancsa.

A ºasea chitanþã dateazã din 14 fe-bruarie 1871, în valoare doar de 50florinþi, valoarea primitã de pictorulPopescu la Calsdorf (astãzi Banatski

Karlovac). Fiind scrisã de cãtre pictor aflãm de bine sã o publicãm înîntregime:

Quitantie.Preste 50 fl. v.a. dicu Cincidieci fiorini v.a. cari iamu primitu prin

Dlu supra-Tenente J.Calzun. pentru cortelul acordatu mie delaComuna Seleuºiu; ºi anume: pre fie care luna câte 10 fl. v.a. încependudin 25 Septem. c.n.a.t. cu aceasta adeverescu

Carlsdorf, 14 februarie 871.

N.Popescupictor academicu

Coram: nobis.

Facsimil: Chitanþa din 9 mai 1869

66

Tot din anul acesta dispunem ºi de o Diekluierare (Declaraþie) maiprecis, din 25 martie 1871.

Despre chitanþa din 7 aprilie 1871, semnatã la Ilancsa de AvramDukin ca totor, ºi care ne informeazãvaloarea în forinþi nu putem da explicaþiiclare.

A ºaptea chitaþã dateazã din 23 iunie1872 în valoare de 100 florinþi iar ultima,a opta chitanþã de care dispunem, dateazãdin 20 august 1872, în valoare de 1.900florinþi, semnatã de pictorul Popescu laSelleus.

Despre unele lucruri mai detaliate încontractul încheiat între Biserica din Se-leuº ºi pictorul Nicolaie Popescu, nuputem vorbi din cauzã cã nu dispunem devreun document în acest sens. Dispunemdoar de un alt document care se referã lacorecþiile contractului principal semnat

de Comanda regimentului sârbo-bãnãþean ºi pictorul Nicolaie Popescu,la 22 noiembrie 1868.

Documentul poartã numãrul de înregistrare 1024/1868, iar dinconþinutul rezumatului, scris în limba românã, care se aflã la începutuldocumentului, se observã cã „Comanda regim. serbo-banaþean sub 22Noembre, spre numãrul 5991, transmite spre examinarie ºi dareaopiniuniei contractului pentru zugrãfirea bisericei din Seleuºiu”.84 Încontinuare, documentul, ca întreg îl prezentãm în linii mari. Anume:

Preanorobilul comandament al Regimentului Imperial Regalde graniþã nr. 14 sârbesc-bãnãþean

în Biserica Albã

Facsimilul documentului,nr.de înregistrare 1024/1868

67

84 Documentul se aflã în arhiva Episcopiei Ortodoxe Române a Timiºoarei ºi

Caransebeºului sub nr. de înregistrare 1024/1868.

În urma preþioasei scrisori din 22 Nov. 1868, B 5991, ConsistoriulDiecezan Caransebeº, are onoarea de a comunica cu amabilitate,onorabilului comandament al regimentului Imperial Regal cã progra-mul convenit la 21 Sept. anul curent, dintre comuna Seleuº ºi pictorulacademic, Nicolae Popescu, pentru efectuarea picturii bisericii dinSeleuº, corespunde în general ritului greco-ortodox, cu observaþia încontinuare, cã în locul icoanei „Cristos în faþa lui Ana” propusã înprogram „Sf. Ioan Teologul” sã nu fie pictatã aceasta, ci icoana„Ucenicul preferat al lui Cristos ºi evanghelistul Ioan”.

Cu servilitate se solicitã ca schimbarea propusã mai sus sã fiecuprinsã, dacã e nevoie în program, eventual ºi în contract sã fieprevãzutã chiar mai înainte de ratificare ºi pentru bunã regulã sã fieatras pentru aprecierea picturii, din punct de vedere ritual ºi pro-topopul local, Simeon Dimitrievici.

Caransebeº, 24 Nov. 1868 Epiescopul diecezanAcest rãspuns a fost dat pe urma documentului B 5991/1868.

Anume:De la Regimentul Imperial Regal de graniþã sârbesc-bãnãþeannr. 14CãtrePreanorabilul Consistoriu al Diecezei oriental-române

din CaransebeºSe remite, anexat, actul nr. B 3251/1868 spre binevoitoare verificare

ºi bine intenþionatã pãrere proprie.Biserica Albã, 22 Nov. 1868 S.S. indescifrabil colonelPictorul Popescu a început sã picteze interiorul bisericii din Seleuº

în martie 1869, iar lucrãrile dureazã pânã în septembrie 1872, pentrucare i se plãteºte 10.000 de florinþi, despre care unii autori apar ºi cualte date ºi completãri, iar din „Protocolul Adunãrii eparhiale dinCaransebeº” se vede cã „Pictarea care s-a efectuat în decurs de treiani ºi jumãtate, a costat 40.000 florini”85. Credem cã adevãrata cifrã

68

85 �Protocolul Adunãrii eparhiale din Caransebeº� se aflã în arhiva Arhiepiscopiei

Ortodoxe Române a Timiºoarei ºi Caransebeºului.

de florini plãtiþi din partea bisericii din Seleuº pictorului Popescu ar ficea înregistatã de „Protocolul Adunãrii eparhiale din Caransebeº”.

Revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, pânã la moartea pictorului, înanul 1877, i-a urmãrit în bunã parte ºi publicat informaþii despre celemai importante momente ale vieþii lui Popescu, facilitându-ne astfelreconstruirea biografia lui. De exemplu: „Pentru moment soarta luiPopescu se îmbunãtãþeºte în urma pictãrii bisericii gr.or. din Seleuº(Iugoslavia), pentru suma de 10.000 fl.” Probabil cã a început pictareaei încã în 1871, terminând-o în anul urmãtor dupã cum ne informeazãtot „Familia” (No. 36, 3/15 Sept. 1872, p.430):

Pictorul nostru, dlu Popescu a terminat gravirea bisericei dinSeleusiu în Banatu, pentru care a capetatu unu onorariu de 10.000 fl.Tozi lauda acesta opu alu artistului.86

Dupã Ion Frunzetti: „Pictorul lucreazã ani în ºir departe de familiasa, prin vreun sat, veºnic pe schele. Pentru zece mii de florini, elzugrãveºte în stil nou, timp de trei ani (1870-1872), biserica dinSeleuº”87, dupã care face trimiterea bibliograficã (de unde a luatinformaþia): revista „Familia”88.

Deci, informaþia din „Familia” diferã de cea din unele publicaþii înce priveºte anul începerii pictãrii: 1870, nu 1869. Am verificat care-ianul exact. Documente: chitanþele.

În al doilea rând, stilul nou în care Popescu zugrãveºte biserica este,desigur, cel academic, diferit de stilul în care a fost învãþat el sã lucrezepe când era ucenic în Banat. (Frunzetti nu aratã în ce constã acest stilnou). De aceia indic, în aceastã chestiune, pe scpecialiºti din acestdomeniu de a da lãmurire.

În al treilea rând, Frunzetti indicã ºi costul pictãrii: 10.000 florini.În „Familia” dar ºi într-o lucrare a M.(irjanei) Mareº am aflat

urmãtoarele: „ªi dr.Miloia89 ºi Frunzetti90 citeazã anul 1870 ca an al

69

86 Dr. Ioachim Miloia, �Date ºi documente noi referitoare la pictorul Nicolae

Popescu�, �Analele Banatului�, a. II, Timiºoara, iulie-decembrie 1929, p.28.

87 Ion Frunzetti, �Pictorii bãnãþeni din secolul al XIX-le�a, Editura de Stat pentru

Literaturã ºi Artã, Bucureºti, 1957, p.101.

88 �Familia� nr. 36, noiembrie 1872, p.430

revenirii lui Popescu în Banat, iar anii 1871/72 sunt amintiþi ca perioadãa pictãrii bisericii din Seleuº. Însã, dupã datele cele mai noi gãsite laSeleuº, se vede cã artistul a început lucrul aici încã la începutul anului1869, ceea ce se poate dovedi uºor în baza chitanþelor care s-au pãstrat.Desigur cã în acest timp n-a lucrat numai la acele pãrþi ale iconostasuluicare se pot monta ulterior ºi care i-ar fi permis sã stea la Roma, ci ºi laalte lucrãri ºi la picturile de pe pereþii din altar. Ceea ce i-a pretins sãfie prezent la faþa locului. Plãtirea i s-a fãcut în rate, dupã terminarealucrãrilor. Rar primea avans.91

M.Mareº mai scrie cã: „Aproape patru ani lucreazã Popescu lapictarea bisericii din Seleuº. Decoraþiile de aici fac parte din cele maibune realizãri ale artistului. Numai iconostasul ºi stranele cuprind 52de lucrãri pe pânzã, montate ulterior. Cu mici excepþii, picturile suntfoarte bine pãstrate. Unele ni se par retuºate. Dar aceasta nu-i totul.Artistul a decorat ºi absida ºi bolta, împodobitã cu patru compoziþiidespãrþite între ele. Sentimentul de dragoste faþã de popor mocneºte ºipe mai departre într-însul. La pictare, de scene religioase el se gândeºtela poporul sãu. În poala evanghelistului Matei, pictat pe boltã, segãseºte o carte deschisã spre care un înger ºi-a întins degetul ºi pe caree un text cu un conþinut destul de liber, din care citãm: ’Doamne cautãdin cer spre servul tãu N.Popescu, ajutã-i lui ºi naþiunii române...’, etc”

În bisericã au fost gãsite ºi niºte odãjdii, din care o pãtrime e completdistrusã, ºi douã tablouri pe tinichea, în stare foarte rea, lucrate la Roma.Între lucrãrile lui, nepublicate pânã acum, putem adãuga ºi steagul pictatde la Râtiºor.

E greºitã afirmarea cã starea materialã a lui Popescu s-a îmbunãtãþitdupã pictarea bisericii din Seleuº, pentru care a primit 10.000 florini,dupã cum anunþã ºi „Familia” din 3/15 septembrie 1872, la pagina 430.„Deoarece artistul n-a primit suma întreagã, la sfârºit, dupã cum se

70

89 Dr. I.Miloia, Op.cit., fascicolul 3, p.7-70.

90 Ion Frunzetti, Op.cit., p.19

91 M.(irjana) Mareº, �Pictorul N.Popescu� �Lumina�, a XVIII, nr. 3, (În româneºte

I.Bãlan), Panciova, ianuarie-decembrie 1964, p. 241-242.

pare, ci în rate, în cursul lucrãrilor. majoritatea banilor au fost dejaprimiþi ºi cheltuiþi, pânã a nu se sfârºi lucrul”.92

Acelaºi lucru afirmã ºi istoricul de arte plastice Mr Adrian Negrudin Alibunar:

„Achitarea nereglementarã a banilor din partea comunei bisericeºtidin Seleuº a avut drept consecinþã amânarea ºi tãrãgãnarea lucrãrilorla pictarea iconostasului. Popescu a început sã hoinãreascã prin satelevecine în cãutarea lucrului. Se aminteºte munca lui la Ilandza, laKalsdorf (astãzi Banatski Karlovac), iar ºederea lui de duratã mailungã la Vârºeþ a rezultat cu pictarea mai multor portrete ale comer-cianþilor orãºeneºti ºi a proprietarilor de pãmânt înstãriþi.” Este inter-esant ºi articolul din 1872 care vorbeºte despre aceastã activitate,publicat în „Vrsacka Kula”: Pic-torul N.Popescu, care a terminatAcademia de picturã ºi care s-aperfecþionat mai mulþi ani înItalia, stabilindu-se acum laVârºeþ, a realizat o picturã a„Sf.Treimi” care este expusã îndespãrþãmântul femeiesc albisericii Soborale. Cu aceastãpicturã dânsul se recomandã publicului.”93

Adevãrul este achitarea nereglementarã a banilor din partea comuneibisericeºti din Seleuº ºi nu aºa cum bãnuiau bãtrânii seleuºeni. Citãm:„Bãtrânii seleuºeni mai povestesc cã pictorul Popescu a fost figurãfoarte interesantã, ca dealtfel toþi artiºtii. Avea momente de inspiraþie,când lucra mult, fãrã înterupere, pentru ca apoi sãptãmâni întregi sãse odihneascã. Poate cã acesta este rãspunsul la întrebarea de ce

Facsimil: „Vrèka Kula” din 1872 încare se recomandã publicului cu

pictura ”Sf.Treime”

71

92 Ibid.

93 Adrian Negru, �Impulsurile timpului,� Studii de arte plastice, Editura

�Libertatea�, ESILA, Novi Sad, 1990. p. 26-27; �Vrsacka Kula�, 2/16 ianuarie 1872

pictarea bisericii din Seleuº a durat trei ani ºi jumãtate, tablourile dinea, însã, sînt de fapt de o valoare artisticã.”94

Dupã cum am scris într-una din paginile „Libertãþii” (1971), cunos-cutul ziarist, poet ºi scriitorSimion Drãguþa: „Ulimile zile alevieþii sale, renumitul pictorbãnãþean al ºcolilor din secolul alnouãsprezecilea, NicolaePopescu ºi le-a petrecut în oraºulVârºeþ, în care a rãmas ºi o valo-roasã colecþie a lucrãrilor sale.Aici pe zidurile de la intrarea înbiserica ortodoxã, a fost organi-zatã o expoziþie a creaþiilor luiPopescu, care a fost semnalatã ºiremarcatã de presa vremii, în lim-bile germanã, sârbã ºi maghiarã.Expoziþia a fost vizitatã ºi de uniilocuitori ai satului Râtiºor, cucare ocazie au comandat pictareaunui steag de cãtre acest pictor,care s-a pãstrat pânã în zilele noastre.

Interesant de amintit ºi momentul cã tot ce a rãmas aici dupãmoartea pictorului a fost vândut la licitaþie publicã. Colecþia de creaþiia fost descumpãratã de un particular, dar cu timpul a ajuns acolo undeîi este locul – la Muzeul din Vârºeþ.”95

Apreciind compoziþiile pictorului Popescu realizate în biserica dinSeleuº alãturãm ºi urmãtoarele rânduri:

Interiorul bisericii(carte poºtalã din anul 1910)

72

94 Aurel Bojin, �Nicolae Popescu la Seleuº�, �Lumina� nr. 5, Panciova, 1978,

p.74-75; Acelaºi, �Seleuº � Un secol de activitate culturalã � 1884-1984�, Seleuº,

1990, p.173.

95 Simeon Drãguþa, �Steagul lui Popescu�, �Libertatea�, a. XXVII, nr. 16 (1.483),

Panciova, 18 aprilie 1971, p.10.

Din pleiada artiºtilor care ºi-au dat contribuþia la dezvoltarea ºipropagarea picturii bisericeºti, un rol aparte îi revine lui Filip Matei dinBocºa Montanã.

„Prezenþa lui Filip Matei este mar-catã pentru prima datã în zona Alibu-narului la realizarea compoziþiilormurale în biserica din Seleuº unde,împreunã cu Mihai Popovici dinOraviþa, ajutã maestrului NicolaePopescu. Din luna martie ºi pânã înaugust 1869, Matei este domiciliat laSeleuº ºi profitã de prezenþa luiPopescu pentru a însuºi noi elementedin domeniul iconografiei.”96

În Seleuº se mai povesteºte cãN.Popescu, în timpul ºederii lui aici, apictat patru tablouri cu subiecte re-ligioase pe bolta interioarã ºi mai mulþisfinþi care se aflã pe pereþii din naos ºipronas ºi în altar. Despre icoanele depe catapeteasmã ºi încã câteva care se

aflã pe masa sfântului mir, se spune cã Popescu le-a adus deja lucratede la Roma, încadrându-le apoi în ramele de pe iconostas. Acest lucruîl confirmã o icoanã pe care se aflã scris locul unde le-a pictat, precumºi semnãtura lui. Printre altele, aici evidenþiem ºi interesanta executarea icoanei Sfintei Treimi.

Aprecieri în ce priveºte tablourile lui N.Popescu, executate înbiserica din Seleuº, au fãcut mai mulþi cunoscãtori de arte plastice,precum ºi unele personalitãþi de seamã din timpurile trecute, printrecare ºi episcopul Caransebeºului Dr. Miron Cristea, care a poposit aicicu ocazia sãrbãtorii unui secol de existenþã a bisericii.

Interiorul bisericii(anul 1963)

73

96 Adrian Negru, �Biserica Adormirea Nãscãtoarei de Dumnezeu din Alibunar�,

Alibunar 1996, p.48.

Dupã o vizitã la Seleuº, fãcutãîn anul 1942, dr.Aurel Cosma înziarul „Universul” din Bucureºtia scris, printre altele:

„Nicolae Popescu a pictat doievangheliºti pe bolta bisericii dinSeleuº, cu cãrþi deschise, scriindînsã pe paginile lor în locul unuitext biblic douã inscripþii de pro-rocire naþionalã ºi de credinþãromâneascã. În evanghelia unuiaa scris: ’Cu foc m-am nutrit ºi cusudoare cruntã m-am adãpatpentru naþiune. ViitorulRomânilor va fi mare, însã tre-buie luptã. Dumnezeu cu noi.N.Popescu’. Iar în evangheliaceluilalt: ’Doamne cautã dinceriu spre servul tãu, Nicolae Popescu, ajutãi lui ºi naþiunei române ºiscapã-i de tirani. 1870. Nicolae Popescu’.

Dupã pictarea acestor texte în cãrþile evangheliºtilor, în afarã deajutorul lor, nimeni nu putea ºti ce cuprindeau inscripþiile, fiindcã dejos distanþa vizualã era prea îndepãrtatã ca sã se poatã descifra literele.Abia acum câþiva ani, când s-a fãcut o nouã reparaþie la bisericã, aufost descoperite ºi cuvintele marelui pictor bãnãþean. Ele lumineazã deatunci peste capetele credincioºilor ca niºte dogme de credinþãromâneascã. Ivirea lor simbolizeazã povestirea libertãþii ºi dreptãþiinaþionale.

În jurul acestei biserici din Seleuº, stãpânitã de duhul naþionalistascuns în cele douã evanghelii pictate de Nicolae Popescu, s-a creiato viaþã ºi o tradiþie româneascã”.97 ºi-a încheiat însemnãrile dr. Cosmadespre pictura celor doi evangheliºti.

Nicolae Popescu: Sf. Treime

74

Despre valoarea picturilor din Biserica din Seleuº se vorbeºte ºi înarticolul „Fecioara – izvorul dãdãtor de viaþã pe bolta bisericii dinSeleuº”, semnat de Mr. Adrian Negru din care am desprins un frag-ment:

„Primele ºtiri despre un motiv iconografic demn de atenþie,Fecioara – izvorul dãdãtor de viaþã dateazã din a doua jumãtate asecolului XIX-lea. De atunci ºi pânã astãzi, acest motiv a fost perma-nent în atenþia preocupãrilor oamenilor de ºtiinþe care, prin explorãriminuþioase au descoperit originiea ºi dialectica iconograficã. Motivulamintit nu a fost deloc cercetat în arta bãnãþeanã, mai ales în creaþiapictorilor români, deºi au existat posibilitãþi pentru a se urmãri evoluþialui pe tot spaþiul Peninsulei Balcanice.

Cercetãrile au stabilit cã originea acestui motiv este strâns legatãde Þarigrad, unde, potrivit mãrturisirilor cronicarilor bizantini, aexistat un lãcaº, sfânt, apoi o mãnãstire cu numele Zoodohos Pigi.Zidirea mãnãstirii Procopia se atribuie împãratului Iustinian, ridicatãpe locul numit Izvorul miraculos... (în continuare autorul se referã laridicarea mãnãstirii precum ºi cã mai târziu a luat naºtere ºi o legendã,n.s.)...

... În pictura româneascã din Banat pentru prima, dar ºi ultima datã,acest motiv este prezent pe bolta bisericii din Seleuº, unde între anii1869-1872, Nicolae Popescu picteazã minunatul ei ansamblul. Petraversa deasupra corului, Popescu ºi ajutoarele lui Filip Matei ºiMatei Popovici picteazã compoziþia Fecioara – izvorul dãdãtor deviaþã. În centrul unui peisaj cu vegetaþie sãracã este pictat tronul pecare stã Fecioara cu pruncul. De partea dreaptã a tronului curge apacare se varsã într-un havuz în formã de floare înfloritã. Apa se revarsãdin havuz iar în jurul ei stau ºi beau împãraþi, orbi ºi alþi bolnavi ºislãbãnogi, toþi la un loc, indiferent de rangul lor social, cãutându-ºivindecarea. Pe cerul încãrcat sunt pictate capetele îngerilor, heru-vimilor, câte trei de fiecare parte a tronului. Este ciudat faptul cã la un

75

97 Dr. Aurel Cosma �Sate din fostul Banat Iugoslav � Comuna Seleuº�,

�Universul�, a.59, nr. 233, Bucureºti, 27 august 1942.

artist de mãiestria lui Popescu s-au strecurat greºeli anatomice careputeau fi uºor evitate. Anume, aripile îngerilor pornesc direct din gât,de parcã ar fi amputate. Aceleaºi anomalii anatomice se repetã ºi înansamblurile picturale din bisericile realizate prin contribuþia lui FilipMatei ºi Matei Popovici, ucenicii lui Popescu. Probabil cã din cauzatermenelor scurte de executare Popescu n-a mai putut corecta greºelileamintite. Lucrãrile de pe bolta bisericii din Seleuº au fost terminate înluna septembrie 1870, dovadã fiind scrisul de pe compoziþia ’SfântulIoan Botezãtorul botezând poporul, Popescu sept. 1870’. Meritãatenþia ºi scrisul de pe compoziþia Fecioara – izvorul dãdãtor de viaþã.Pentru cã a trãit într-un moment social-politic nefavorabil iar Banatulse afla sub stãpînirea Monarhiei, Popescu scrie: ’Doamne, priveºte dincer spre servul tãu Nicolae Popescu, ajutãi lui ºi naþiunii române ºiscapã-i de tirani 1870’.

Avînd în vedere cã aceastã compoziþie este unicã în artaromâneascã din Banatul secolului al XIX-lea, se pune întrebarea undea vãzut Popescu o compoziþie similarã. Posibil cã pictorul sã fi vãzuticoana cu motivul amintit pe iconostasul bisericii Înãlþarea MaiciiDomnului din Vârºeþ, pictat în 1807 de Arsenije Todorovic, unul din

Nicolae Popescu: „Fecioara – izvorul dãdãtor de viaþã”

76

corifeii clasicismului bãnãþean,mai ales cã a trãit o periadã detimp în acest oraº bãnãþean...

... Aceastã variantã laicã amotivului amintit care diferã deicoanele cãlugãrilor ºizugravilor din secolul al XVIII-lea, a fost creatã în momentulcând barocul a atins apogeul înpãrþile noastre. Prin NicolaePopescu acest motiv iconografics-a apropiat de finea secolului alXIX-lea care a încercat sã intro-ducã forme noi de expresie întradiþionalismul Bizanþului”.98

În publicaþia „Inventarul...”99

editatã de Societatea lucrãtorilormuzeologi a Voivodinei, Secþiaistoricilor de arte, am aflat ºi tex-tul de inventar din Biserica orto-

doxã românã din Seleuº, realizat de Vukosava Popovic, sfãtuitor alMuzeului popular din Zrenjanin, în care sunt înregistrate toate picturileacademicianului Nicolae Popescu ºi încã unele date de mare impor-tanþã. Anume:

Iconostasul l-a pictat Nicolae Popescu între anii 1869-1872, în uleipe lemn.

Soclul: Sf. Nicolaie salveazã pe naufragiaþi, Întrevederea Mariei ºiElizabetei; Vindecarea unui orb; Tãierea Sf. Ioan Botezãtorul.

Nicolae Popescu:„Regele David cu harfa”

77

98 Mr. Adrian Negru, �Fecioara � Izvorul dãdãtor de viaþã pe bolta bisericii din

Seleuº�, �Lumina�, nr. 1-3, Panciova, 1990, p.215-218.

99 POPIS slikarskih i vajarskih dela u dru�tvenom posedu i privatnoj svojini na

podruèju Banata (INVENTARUL operelor de picturã ºi sculpturã în posesiunea

socialã ºi proprietate particularã pe teritoriul Banatului), V, Novi Sad, 1981,

p.74-75.

Icoane arhiereºti: Sf. Nicolaie; Fecioara Nãscãtoare de Dumnezeucu Cristos; Iisus Cristos; Sf.Ioan Botezãtorul.

Portalul: Arhidiaconul ªtefan (în partea de nord); Bunãvestire(împãrãteºti); Arhanghel Mihai (în partea de sud).

Deasupra portalului: Întâlnirea; Cina cea de tainã; ÎnãlþareaFecioarei Nãscãtoare de Dumnezeu.

Icoanele praznicelor împãrãteºti: Naºterea lui Iisus; Tãierea luiCristos; Înãlþarea lui Cristos; Schimbarea la faþã; Coborârea DuhuluiSfânt.

Icoana centralã: Sfânta Treime, Rãstâgnirea; Maica Domnului;Ioan Bogoslov; Învierea lui Cristos.

Proroci: Înfãþiºãri pânã la brâu câte ºase de fiecare parte. Pãtimirilelui Cristos: Ducerea crucii; Punerea cununei ghimpoase; Lãsarea luiCristos în mormânt; trei scene care prezintã judecarea lui Cristos.

Picturi murale pe pereþii zidurilor: Sf. arierarhi; Încoronareamaicii Domnului; Arhanghelul Mihai; Cristos pe cruce; Savaot cuevangheliºtii; Predica lui Cristos; Predica lui Ioan Botezãtorul în Ior-dan; Feciara – izvorul vieþii (a fost pictatã de Popescu în anul 1869).Mantia – Nicolae Popescu. Cristos pe sicriu, în ulei pe pânzã, 74x145.

Numeroasele opere ale pictorului academician Nicolae Popescu,printre care se aflã ºi tablourile bisericii din Seleuº, sunt de o deosebitãfrumuseþe, ele relevând nu numai marele sãu talent, ci ºi fineþeamanierei sale de a compune subiecte de o profundã concepþie artisticãºi de un profund realism.

Nicolae Popescu înceteazã subit din viaþã la vârsta de 42 de ani,respectiv la 29 noiembrie 1877, la Lugoj, fapt care prezintã o marepierdere pentru arta bãnãþeanã, respectiv româneascã, din a douajumãtate a secolului al XIX-lea.

(Mulþumim pe aceastã cale d-lui magistru Adrian Negru din Alibunar, d-luiprofesor Ioan Cipu din Fãget, România ºi d-lui Trinþu Mãran din Viena,

Austria, pentru sprijinul depus cu informaþii ºi documente despre pictareabisericii).

78

79

MONUMENTUL SELEUªENILORCÃZUÞI ÎN PRIMUL RÃZBOI MONDIAL

Un strãvechi obicei al bãnãþenilor cere ca, înainte de primulpahar cu vin pe care îl bea, sã dea câteva picãturi pãmântului,câte o sorbiturã, morþilor. Acest obicei încã se mai pãstreazã

la Seleuº.Seleuºul a supravieþuit Primul rãzboi mondial (1914-1918), par-

ticipând în masã, prin mobilizarea forþatã, luptând pentru o þarã, carenu era þara ºi neamul lor, pe diferite fronturi, mai ales pe cel italian ºirus.

Satul purta cândva ºi alt nume, botezat de tihna pãcii ºi de urgiarãzboaielor, care, deºi forþat, ºi-a trimis ce a avut mai mândru, maiviteaz, sã-ºi lase oasele în schimbul libertãþii copiilor ºi totul ce aveaupe acasã. S-au înapoiat doar numele lor, aduse pe aripile vulturului debronz aurit, înscrise cu litere de aur pe braþele monumentului, aºezat înparcul satului, lângã bisericã, ca loc de pomenire, rãmas sã atestememoria veºnicã a consãtenilor, care ºi-au plãtit scump dreptul de aexista.

Dupã „Monografia Banovinei Dunãrene”100, populaþia satului Se-leuº numãra în anul 1910 – 2.664 suflete, iar recensãmântul din anul1921, – sau înregistrat abia 2.523 locuitori în aceastã comunã ruralã. Oscãdere de 141 suflete. În aceastã perioadã mortalitatea infantilã ºi ceaprovocatã de plãgile sociale, ca unele boli, dar ºi foamea, au secerat unprocent foarte mare din populaþie. Îndeosebi amintim aici cã, în ceipatru ani de crâncenã încleºtare a popoarelor europene, tot ce era maibun, mai viguros, în sat, a fost aruncat în cruntul mãcel de pe toatefronturile apusene ºi rãsãritene.

Lista numelor de pe monumentul eroilor ridicat la vreo 30 m.nord-vest de bisericã, e mai lungã decât a celor ridicate în alte sate.

80

100 Monografija Podunavske Oblasti, B, Statistièke tablice, p.82.

Numãrul lor se ºtie exact, document fiind Monumentul eroilor dincomuna Seleuº din parcul satului.

Perioada de dupã rãzboi aduce probleme noi în legãturã cu ºcoala ºibiserica, înfiinþarea publicaþiilor în limba românã, lupta pentru drep-turile naþionale, având în vedere cã românii sunt, în noul stat, dintr-odatã despãrþiþi de centrele culturale din România, cât ºi faptul cã vecheaIugoslavie mergea la limitarea drepturilor de expresie în ºcoalã ºi viaþapublicã, în limba românã. Militanþii pentru aceste drepturi erau în-vãþãtorii ºi preoþii, cei ce încercau sã reactiveze Reuniunile de cântãri,dar ºi cei ce încercau sã scrie.

Astfel, pe preotul George ªdicu din Seleuº l-am aflat ca autor al unuiarticol apãrut în Calendarul „Nãdejdea” din Vãrºeþ, în care scrie ur-mãtoarele:

„Monumentul eroilor fii din comuna Seleuº se aflã în parcul bisericiicam în dreptul turnului, spre nord ridicat din iniþiativa ’Reuniunii decântãri’ din loc. În partea din faþã poartã inscripþia: ’Monumentuleroilor fii din comuna Seleuº, cãzuþi ºi rãposaþi în rãzboiul mondial din

Toamna anului 1918, în faþa primãriei: În aºteptarea fiilor ºi pãrinþilor de pefronturile Primului rãzboi mondial

81

Fotomontaj: Aspectele monumentului seleuºenilor cãzuþi înPrimul rãzboi mondial

82

anii 1914-1918. Ridicat din iniþiativa Reuniunii de cântãri din loc ºipredat sfintei biserici. 1930’. În partea de jos se aflã numele celor 4ofiþeri eroi, Dr. Ioan Rujdea, med.cãp., Ioan Otonoga, locot., ªtefanPod, sublocot., ºi Petru Iancoviciu, stegar, iar pe cele douã laturiceilalþi 68 eroi ai comunei”.101 Anume:

Lalã Marcovicean, Iovan Gãtãianþu, Pau Popa, Duºan Popovici,Ioan Laza, Iosif Gheorghe, Traian Sãmãilã, Nicolae Popa, Ioan Popa,Petru Broºteanu, ªtefan Baba, Moise Baba, Iosif Cãrãbaº, Iosif Mircea,Aron Magda, Ioan Ivan, Moise Baba, Moise Broºteanu, Nicolae Baba,Nicoleae Manciu, Dimitrie Graure, Iosif Bereº, Iovan Baba, Trifuªãmanþ, Damian Zgaibã, Pavel Zgaibã, Andrei Zgaibã, Petru Murgu,Petru Pãsulã, Gheorghe Graure, Pavel Trulã, Moise Jula, Trifu Baba,Ioan Baba, Dimitrie Mircea, Trifu Glanda, Nicolae Sãmãilã, PãunMiclea, Pãun Baba, Iosif Penþa, Ioan Broºtean, Iosif Otonoga,

Dezvelirea ºi sfinþirea monumentului seleuºenilor cãzuþi în Primul rãzboimondial (17 august 1930)

83

101 George ªdicu, �Monumentul eroilor fii din comuna Seleuº,� Calendarul

�Nãdejdea�, 1930, Vârºeþ, 1930, p.79-82.

Ioan Baba, Iosif Baba, Dimitrie Sârbu, Pavel Lungu, Pavel Guþu,Gheorghe Miclea, Iacob Miclea, Nicolae Manciu, Aron Baba, IovanJivan, Nicolae Otonoga, Costa Iovãnescu, Pavel Trifu, Savu Ban, PavelMaistor, Iosif Laza, Simeon Trifu, Gheorghe Marina, NicolaeBroºteanu, Gheorghe Munteanu, Nicolae Nica, Moise ªuclea, MoiseMândrea, Iovan Sãmãilã, Costa Vârcã, Simeon Mutu.

Monumentul, scrie în continuare George ªdicu, „...precum se vededupã inscripþia din faþã, este executat de cãtre firma Fii lui Alois Tunnerdin M.Beckerek. El este format dintr-o construcþie în formã de drep-tunghi din granit suedez de culoare neagrã de prima calitate, cu parteasuperioarã mai îngustã ºi mai lungã decât partea inferioarã. În vârf,un vultur aurit de o mãrime obiºnuitã, donat de nobila familie mace-doneanã George ºi Ecaterina Paphatheodosie din Skoplje, Macedonia– ginerele ºi fiica familiei Iancovici. Baza monumentului, cu diametrude 8 metri este formatã din douã trepte din granit ºlefuit, este îngrãditãcu þevi de fier stabilite prin patru stâlpuri. Din mijlocul bazei se înalþãprimul bloc de granit, apoi cel de al doilea, iar în vârf se aflã vulturulaurit. Înãlþimea monumentului este de 364 cm.

Construirea acestui monument a costat 35.000 dinari. Partea ceamai mare a acestei sume au format-o contribuþiile familiilor eroilor,precum ºi unele sume donate de ’Reuniunea de cântãri’ din Seleuº.

Dezvoltarea ºi sfinþirea acestui monument s-a celebrat la 17 august1930 de cãtre preoþii locali: George ªdicu ºi Coriolan Suciu ºi cupreotul ªtefan Balea din Grebenaþ înconjuraþi de mulþimea mare dinloc, bãtrâni, femei ºi copii, cât ºi de mulþi oaspeþi din împrejurime. Aufost aprinse un numãr mare de luminiþe ºi în mireasmã fumegau detãmâie, auzindu-se totodatã jalnicele melodii a cântãrilor funebre,balsamul amintirilor de veci. Clar se auzea ºi glasul emoþionat alpreotului George ªdicu care þinea cuvântul ocazional, citind numele ºiprenumele celor cãzuþi scrise pe marmorã cu litere înflorite de aur.”102

Dupã „Monografia Eparhiei Caransebeº” de Nicolae Corneanu:„Preoþii George ªdicu ºi Coriolan Suciu, la iniþiativa lor în cadrul

84

102 Ibidem.

Reuniunii de cântãri, au ridicat un frumos monument al eroilor”,103

fapt care ne îndeamnã sã amintim unele aspecte din activitatea acesteiReuniuni, mai ales al corului despre care ºtim cã a fost corul bisericesc.

Aºadar, dupã monografia „Seleuº – Un secol de activitate culturalã– 1884-1984”, în anul 1919,învãþãtorii Victor Bojin, IlieBojin, Mihai Pepenariu, preoþiiªtefan Popa ºi Gheorghe ªdicuºi vicenotarul Nicolae Selejanau reorganizat în mod neoficialcorul având ca dirijor pe în-vãþãtorul Victor Bojin, iar dinProcesul verbal întocmit la 26ianuarie 1930, reiese cã „Re-uniunea de cântãri” a începutsã activeze oficial din 30 iunie1921.104

În continuare amintim con-ducãtorii, dirijorii ºi coriºtii„Reuniunii de cântãri”începând cu anii de dupã rãzboipânã la dezvelirea ºi sfinþireamonumentului în anul 1930:

Preºedinte: Gheorgheªdicu. Membri: Nicolae Bagiu, Coriolan Suciu, Traian Baba, Traianªnaider, Nicolae Gruiþa, Iosif Guþu, Ion Broºteneanþu, NicolaeSãmãilã, Iosif Surducean, Petru Laza – Cionvicã, Victor Nitranschi,ªtefan Guþu. Dirijori: Victor Bojin, Gheorghe ªdicu (ocazional), Nico-lae Bagiu. Coriºti: Nicolae ªãmanþu, Filip Bojin, Pãun Baba – Gruioni,Ion ªtefan, Andrei Guþu, Iosif Stan, Iosif Bãlan – Bobole, Traian

În faþa monumentului dupã dezvelirea ºisfinþirea lui

85

103 Nicolae Corneanu, �Monografia Eparhiei Caransebeº�, Caransebeº, 1940, p.539.

104 Aurel Bojin, �Seleuº � Un secol de activitate culturalã � 1884-1984�, Seleuº,

1990, p.50.

Manciu – Bicu, Nicolae Bonciocat, Ioniþã ªãmanþ, Trifu Baba – Inãºoni,Dimitrie Turcoane – Dãmian, Iovan Fiat – Vaicã, Petru Graure, FilipMiclea, Petru Laza – Cionvicã, Petru Baba – Bãboni, ªtefan Guþu,Gheorghe ªdicu, Victor Bojin, Ioniþã Manciu – Iovãneºti, Traian Bojin,

Nicolae Rujdea, Ioniþã Marina,fraþii Ioan ºi Nicolae Sãmãilã,Petru Gruiþa, fraþii Titus ºi Lu-cian Popa, Ghiþã Popa.105

Aflãm de bine sã amintimurmãtoarele rânduri: La adu-narea generalã din 19 august1928, „...s-a constatat cã so-cietatea culturalã are depusãla Institutul de credite ºieconomii ’Luceafãrul’, sumade 11.542,93 dinari în fondulpentru construirea monumen-tului soldaþilor cãzuþi înrãzboi”, iar din raportuladunãrii generale din ianuarie1931, aflãm cã în anul prece-dent, „... de mare însemnãtateatât pentru ’Reuniune...’ cât ºipentru satul întreg, a fost ridi-

carea monumentului soldaþilor seleuºeni cãzuþi în rãzboiul mondial din1914-1918”.106

Am greºi dacã n-am aminti meritele membrilor Comunitãþii locale,Antistei comunale cum i-au mai zis bãtrânii seleuºeni, care au contribuitdin plin la ridicarea acestui monument, mai ales cã majoritatea dintreei au fost ºi activiºti culturali.

Elevi ºi studenþi în faþa monumentului(anul 1960)

86

105 Ibidem, p.80-81.

106 Ibidem, p. 54,56.

Dupã Procesul-verbal (protocol) al primãriei din anii 1926-1931,sau al Comunii seleuºene, cum s-a numit atunci107, membri ei, fãrã sãle amintim funcþiile, au fost:

Ioþa Baba, Andrei Sãmãilã, Avram Duchin, Iosif Mircea, NicolaeOtonoga, Iovan Marcovicean, Todor Guþu, Nikola Popovic, BozidarJankovic, Petru Broºtean, Nicolae Gãtãianþ, Petru Popa, Ion Otonoga,Moise Marina, Moise Fiat, Pãun Glanda, Filip Marina, ªtefan Guþu,Nicolae Gruiþa, Iosif Surducean, Pavel Baba, Solomon Bojin, IosifBaba, Ion Berlovan, Iacob Vârcã, Pavel Duchin, Filip Baba, IosifGheorghe, Petru Egheduº, Pãun Sârbu, Moise Mândrea, Trifu Marina,Nicolae Bugilan, Iosif Bojin, Pãun Popa, Traian ªnaider, Iovan Guþu,Iosif Graure, Ion Jivan, preotul Coriolan Suciu, Nicolae Oprea, PetruBrancovici, Mîndru Minia, Pãun Gãtãianþ, Savu Gheorghe, AronSãmãilã, Moise Todor, Iovan Bojin, Ilia Baba, Traian Rujan, Ioþa Baba(jun.), Jiva Popa, Nicolae Duchin, preotul Gheorghe ªdicu, TrifuOtonoga, Filip Miclea, Aron Broºtean, Moise Surducean, Filip Popa,Dimitrie Gheorghe, Nicolae Broºteanþ, Nicolae Bereº, Iosif Marina,Traian Baba, Milan Pocuca, Nicolae Popa, Ion Nica, Iosif Baba (Gãi-tan), Andrei Otonoga, Ioþa Sãmãilã, Iovan Marina, Trifu Otonoga(jun.), Filip Marina, Dimitrie Manciu, ªtefan Oprea, Trifu Baba.

În anul dezvelirii, sfinþirii ºi celebrãrii Monumentului eroilor cãzuþiîn Primul rãzboi mondial, 1930, reprezentanþa comunalã seleuºeanã afost formatã din 9 membri ºi 25 membri consilieri aleºi, în total 34 demembri.108

87

107 Protocolul Comunei seleuºene (procesul-verbal) din 10 noiembrie 1926 � 30 mai

1931, (Zapisnik Op�tine seleu�ke od 10 novembra 1926 � 30 maja 1931). Se aflã în

arhiva Comunitãþii locale Seleuº.

108 Ibidem, p. 323.

IZVORUL TÃMÃDUIRII ªIPELERINAJELE

Se obiºnuia în trecut la Seleuº ca în fiecare an la izvorul de lamarginea satului, dinspre Ilandza, creºtinii seleuºeni, dar ºi dinalte sate, sã vinã „cu crucea” iar aci preoþii sãvârºeau liturghii.

Dupã cum au scris publicaþiile de pe atunci (Calendarul „Nãdejdea” ºi„Foaia Diecezanã”): „acest izvor a fost consacrat ca loc de întâlnirecreºtineascã ºi reculegere sufleteascã, loc de închinãciune ºi pelerinaj.Cei bolnavi obiºnuiau sã vinã aici sã se închine ºi sã odihneascã onoapte, iar în zorii dimineþii sã se spele de pãcate ºi de urmãrile lorchinuitoare, prin apa binecuvântatã, împãrtãºindu-se de dãrile ei bin-efãcãtoare”.109 Despre pelerinajele seleuºene, în „MonografiaEparhiei Caransebeº” de Nicolae Corneanu, am aflat urmãtoarele: „Înhotarul Seleuºului se aflã un izvor cu apã tãmãduitoare. Începând dinanul 1936 se fac aici pelerinaje, la care participã numeroºi creºtiniromâni dar ºi sârbi. Preotul George ªdicu a luat iniþiativa de a se ridicaaici o bisericuþã”.110

Pelerinajele la locurile sfinte au fost un fel de manevre ale frontuluicreºtin de pe atunci. Ele au fost cea mai religioasã festivitate dinvremurile de atunci. Locurile de închinare, pe lângã rol vechiul dereconfortare duhovniceascã, dãdea acelor vremuri de atunci agitate uncaracter religios, fiindcã credinþa a cunoscut aci dimensiuni excepþion-ale.

Despre un astfel de loc sfânt, precum a fost ºi cel de la Seleuº, a scrisºi „Foaia Diecezanã”: „În preajma sãrbãtorii din 29 august 1936

88

109 George ªdicu �Izvorul tãmãduitor din Seleuº�, Calendarul �Nãdejdea� 1937, pag.

57-59; Aurel Uroº Doloveanu, �Pelerinajul de la izvorul din Seleuº�, �Foaia

Diecezanã�, nr. 38, Caransebeº, 17 septembrie 1939, pag.5

110 Nicolae Corneanu, �Monografia Eparhiei Caransebeº�, Caransebeº, 1940, pag.

538-539.

(Tãierea capului sf. IoanBotezãtorul) drumurileprãfoase ce ducea înspreSeleuº purtau în nouri depulbere convoaiele depelerini.

Comune partici-pante: Ecica, Uzdin,Petrovãsâla (Vladimi-rovaþ), Alibunar, Glo-goni, Mramorac,Dobriþa, Satu-Nou, Cu-vin ºi Seleuº, unelereprezentate prin sute depelerini, aºa cã la faþalocului sfânt erau circa omie de pelerini. Printrepelerini s-au putut vedeaºi o seamã de credincioºiortodocºi sâbi din comu-nele învecinate: Alibu-nar, Dobriþa, Ferdin(Novi Kozjak) ºi Iland&a. Preoþii prezenþi fiind: protopop Ioan Murgu,delegat arhieresc; preoþii: Alexandru Guga, ªtefan Sperchez, Georgeªdicu, Valeriu Perin, Coriolan Suciu, Traian Bojin, Valeriu FilaretPerin, Aurel Uroº ºi Nicolae Roman.

Toate serviciile divine la asemenea prilejuri dimpreunã cu toaterugãciunile asupra bolnavilor s-au sãvârºit în biserica satului, iarsfânta litughie la izvor, mergând în procesiune pânã acolo. Predicând,pãrintele Ioan Murgu ºi preotul Alexandru Guga, evidenþiazã însem-nãtatea evenimentului îndemnând pe pelerini a þine credinþa ºi acerceta biserica. La sfârºit mulþumeºte tuturora preotul local Georgeªdicu, exprimând dorinþa ca viitorul apropiat sã aducã la locul izvoru-

Izvorul tãmãduitor din Seleuº – loc de pelerinaj(Carte postalã a Tipografiei „Nãdejdea” din

Vârºeþ, anul 1937

89

lui o casã mai încãpãtoare (mânãstire) îndemnând pe pelerini a con-lucra la realizarea acestui gând sfânt”.111

În acelaºi an, 1936, preotul seleuºean, George ªdicu, scrie un articolpe care îl publicã Calendarul „Nãdejdea” 1937. Anume: „În urmadeselor pelerinaje singuratice la acest izvor, fãcute timp de mai multedecenii, ba chiar de un secol încoace, s’ar cere sã se cunoascã itoricul,trecutului lui. Lipsesc însã orice notiþe, orice însemnãri din cari s’arputea ºti ceva precis. Aºa împãrtãºesc stimaþilor cetitori, cele ce secunosc ºi s’au împãrtãºit de cãtrã contimporani, de cãtrã cei bãtrâni.

Eu am cunoscut pentru prima datã acest izvor înainte cu 29 ani, cuocazia procesiunei anuale la acest loc sfinþit ºi binecuvântat de ceriuri,slujind cu regretatul meu coleg mai bãtrân ªtefan Popa, carele mer-gând mi-a comunicat, cã izvorul nostru este cãutat de mulþi nãcãjiþi ºiosteniþi, de prin sate îndepãrtate, din cauza mai multor vindecãriîntâmplate. Despre aceasta am avut apoi ocazia a mã convinge vãzândcum veniau ºi vin aproape zilnic nãcãjiþii soartei, sã se închine, sã seodihneascã o noapte în acest loc, iar în zorii dimineþii sã se spele depãcate ºi de urmãrile lor chinuitoare, prin apa binecuvântatã, îm-pãrtãºindu-se de dãrile ei binefãcãtoare.

Dorind a ºti ceva mai mut ºi mai precis despre trecutul acestui izvoram stat de vorbã cu cei mai bãtrâni bãrbaþi, nonagenari din satîntrebându-i, dacã nu cumva îºi vor aduce aminte dânºii, sau vor ºticeva din spusele pãrinþilor lor, cã cine a pus crucea veche de peatrãcare strãjueºte izvorul, apoi prin cine ºi când a fost sfinþit? Rãspun-surile primite sunt toate negative în privinþa datãrii ºi originei. Însã toþispun la fel, cã din copilãrie s’au pomenit cu crucea de peatrã ºi cuizvorul, care pe atunci nu era ca acum, ci primitiv, numai cu un sfodzidit deasupra-i, ºi mergeau sub conducerea învãþãtorilor, cu preoþii ºicredincioºii dela bisericã ’cu crucea’ în procesiunea la izvor. Desprestarea aceasta primitivã îºi aminteºte ºi scriitorul acestor rânduri.Fiertat Lalã Marcoviceanu prin 1908-1909 a zidit capela de acum, carea scos ochii autoritãþilor maghiare de pie memorie, cãci au dat ordin

90

111 �Foaia Diecezanã�, nr.39, Caransebeº, 27 septembrie 1936, pag. 3-4.

sã se demoleze. Însã preoþii locului, regretatul ªtefan Popa ºi subsem-natul prin aranjarea unei procesiuni momentane ºi prin efeptuirea dinnou a sfinþirii, luînd izvorul sub scutul bisericii, au zãdãrnicit planuldiabolic. Povestesc apoi, cã de când pot ei sã-ºi aminteascã veniauoameni singuratici ºi se rugau aci cãutând mângãiere, întãrire ºivindecare în apa lui. Aceasta se întâmplã în mod nedesminþit pânã înziua de azi.

Faptul acesta precum ºi cele vãzute în decursul anilor, unele vin-decãri de grave boale sufleteºti ºi trupeºti au avut darul de a mãîndemna, sã încerc a atrage în mod colectiv la închinare pe acei

1. Serviciu divin la izvorul tãmãduitor Seleuº (scris ºi fotografie realizatã decomerciantul seleuºean ªtefan Guþu – nu ºtim anul); 2. La izvor în 29 august

1939; 3. În drum spre izvor la 24 august 1940; 4. La izvor în anul 1938

91

neputincioºi ºi bolnavi dintre credincioºii ort.români cari din cauzadepãrtãrii atât de mari de M.Srediºte (Srediºtea-Micã), stãteau acasãnemângâiaþi, iar alþii în nãcazul lor, cãutau alinare ºi mângãiere înpelerinajele aranjate de confesiunile strãine.

Îndemnat de acest gând creºtinesc, am cerut ºi obþinut binecuvân-tarea arhiereascã dela Prea S. Sa episcopul nostru diecesan Vasile, ºiastfel s’a aranjat în 29 August a.c.m primul pelerinaj la acest izvor.Pelerinajul a succes peste toate aºteptãrile, participând mulþime decredincioºi de ai bisericei noastre, cât ºi de a altor confesiuni, dupãcum s’a publicat ºi în ziarul ’Nãdejdea’, ceea ce confirmã în modul celmai clar temeinicia motivelor aduse pentru necesitatea (lipsa) acestuinou loc de pelerinaj. Mulþi dintre bolnavii veniþi la rugãciune au aflatvindecare ºi alinare ºi ar fi bine, dacã unii din aceia ar comunicaîmbunãtãþirea stãrii lor sanitare.

Prin acordarea binecuvântãrii arhiereºti, acest izvor s’a consacratca loc de întâlnire creºtineascã ºi reculegere sufleteascã, loc deînchinãciune ºi pelerinaj. Cu ocaziunea vizitaþiunei canonice P.S. SaDl Episcop diecezan, convins de enorma depãrtare de M.Srediºte(Srediºtea Micã), – fiind la izvor a binevoit a se exprima, ca pelerinajulsã se continue ºi pe cât e posibil sã se ridice un modest locaº (bisericã)de încinãciune, dând totodatã ºi invitaþiuni în privinþa poziþiei”.112

Fiind amintit mai sus preotul ªtefan Popa ºi faptele lui, uneleinformaþii, referitor la izvor ºi bisericã, sunt ºi urmãtoarele amãnunte:

- în „Foaia diecezanã” din anul 1907 se face cunoscut cã preotul dinSeleuº, ªtefan Popa a adunat pentru mãnãstire de la „Izvor” 190coroane, din care 20 cor. sunt donaþia sa ºi 10 cor. donaþia soþiei saleMaria, „din incidentul (pentru motivul) însãnãtoºirii soþiei sale, în semnde mulþãmitã lui Dumnezeu”;113

- în „Foaia diecezanã” din anul 1913 am aflat cã: Preotesele dinSeleuº ºi alte câteva fete ºi domniºoare au adunat de la femei obiecte

92

112 George ªdicu, Op.cit., pag. 57-59

113 �Foaia diecezanã�, nr.3, Caransebeº, 1907, p.5.

cu care au organizat o tombolã, încasând 218 coroane, pe care le-audonat pentru zidirea seminarului (teologic) de la Caransebeº.114

În anul 1936, în „Foaia Diecezanã”, Aurel Uroº Doloveanu desprePelerinajul de la izvorul din Seleuº a scris urmãtoarele:

„Izvorul din hotarul comunei Seleuº a devenit un centruduhovnicesc.

Poporul satelor noastre vine cu deplinã încredere la acest pelerinajorganizat anual la sãrbãtoarea Tãierii capului Sf. Ioan botezãtorul. Auvenit pelerini din Ecica, Uzdin, Straja, Nicolinþ, Mramorac, Satu-Nouºi Doloave, apoi Alibunar, Petrovasela, Sân-Mihai, Sân-Ian㺠ºi Do-briþa având în frunte pe preoþii lor.

În preajma sãrbãtorii Tãierii capului Sf. Ioan Botezãtorul, seara, înbiserica satului s-au citit de cãtre preoþii prezenþi rugãciuni asuprabolnavilor ºi spovedania celor ce a doua zi s-au împãrtãºit, servindu-sedupã aceea povecerniþa ºi mezunoptica. În zorii zilei sãrbãtorii, s-auoficiat utrenia tot în biserica satului, iar un sobor de preoþi în acelaºi

Pelerini în drum spre izvorul tãmãduitor (anul 1939)

93

114 Idem, nr. 27, Caransebeº, 1913, p.5.

timp sãvârºea taina sf. maslu asupra mulþimii de bolnavi la izvorultãmãduitor. Pentru sfânta liturghie s-a format o procesiune impozantãcu coruri ºi fanfarã, pornind de la biserica satului pânã la izvorulpelerinajului unde s-a oficiat sf. liturghie de un sobor de 10 preoþi înfrunte cu Pr. Victor Popoviciu, adm. protopresbiteral, preoþii: NicolaePopoviciu, George ªdicu, ªtefan ªperchez, Coriolan Suciu, TraianBojin, Lazãr Cârdu, Ion Marina, Valeriu F. Perin ºi Aurel Uroº,predicându-se de cãtre Pr. Victor Popoviciu adm. protopresbiteraldespre credinþa ortodoxã ca luminã conducãtoare ºi izbãvitoare apoporului român în tot cursul istoriei lui milenare, dupã care a rostitcuvânt de îmbãrbãtare Pr. Lazãr Cârdu. La urmã dupã sãvârºirea sf.liturghii mulþumeºte tuturora preotul local George ªdicu, arãtândprogresele realizate în vederea ridicãrii lãcaºului sfânt. Deocamdatãs-a ridicat un ºopron care adãposteºte pe pelerinii care voiesc sãnopteze la izvor. De notat este cã la ridicarea acestui ºopron muncamanualã n-a costat nici un ban fiind fãcutã benevol de cãtre maiºtrii ºiþãranii din Seleuº. Fondul pentru ridicarea mânãstirii este de aproape20.000 dinari adunaþi prin truda preotului Gh. ªdicu, care este, dealtfelºi sufletul acestei acþiuni, precum ºi din donaþiile pelerinilor darnicicare nu întârzie sã-ºi dea obolul în toate scopurile mãreþe ale bisericiiºi neamului”.115

Am tins intenþionat sã citez din articolele scrise în publicaþiile de peatunci pentru ca cititorii sã-ºi însuºeascã mai bine cât de popularã ºimare însemnãtate s-a dat acestei sãrbãtori de varã, care astãzi nu se maiþine. Acest obicei religios s-a practicat la Seleuº la începutul luniiseptembrie, mai precis, dupã calendarul vechi la 29 august, la „”.

94

115 Aurel Uroº Doloveanu, Op.cit., pag.5.

CORUL

La sfârºitul secolului al XIX-lea era foarte greu de pãstrattradiþiile naþionale ºi de desfãºurat o activitate culturalã,deoarece Monarhia Austro-Ungarã interzicea prin legi orice

manifestare culturalã la naþionalitãþi. Toate mãsurile ºi propagandaburgheziei maghiare de atunci nu ºi-au atins scopul, deoarece culturanaþionalã a popoarelor subjugate ºi maltratate s-a pãstrat în rândurilemaselor largi populare din generaþie în generaþie. Popoarele subjugate,între care ºi românii, au luptat în permanenþã pentru pãstrarea identitãþiinaþionale prin diferite forme de activitãþi ale dascãlilor ºi preoþilor înºcoalã ºi bisericã.

Începuturile cântecului ca formã de expresie culturalã au fostcorurile ºcolare ºi corurile bisericeºti. O încercare de înfiinþare a unuicor la Seleuº, s-a fãcut în deceniul opt al secolului al XIX-lea, deºisuntem convinºi cã un cor bisericesc a existat ºi mai înainte de deceniulamintit. În lipsã de documente, însã nu putem atesta aceasta.

Activitatea coralã la Seleuº a început odatã cu numirea lui Ilie Bojinca învãþãtor în satul natal, în anul 1881 ºi a învãþãtorului MihaiPepenariu în anul 1884.116 Dupã terminarea preparandiei, aceºti doiînvãþãtori, plini de entuziasm ºi elan tineresc, sprijiniþi ºi ajutaþi deînvãþãtorii mai în vârstã, Iosif Marta ºi Gheorghe Bojin (unchiul luiIlie), iar apoi de învãþãtorii Iosif Popa ºi Olimpia Staici, au iniþiat obogatã activitate culturalã. Astfel, învãþãtorul Ilie Bojin înfiinþeazã întoamna anului 1884 primul cor ºcolar pe douã voci format din elevi ºitinerii din sat.117

95

116 Cataloagele ªcolii primare din Seleuº pe anii ºcolari 1881/82 ºi 1884/85. Se aflã în

Arhiva istoricã din Panciova.

117 În lipsã de documente am recurs la mãrturisirile elevilor lui Ilie Bojin ºi Mihai

Pepenariu (în 1953, la vârsta de 88 ani), precum ºi al cronicarilor bãtrâni ºi foºti

membri activi ai �Reuniunii...�: Ion Broºtean � ªtefan, Anuica Marcovicean � Lalã,

Ileana Clean � Dronca (Arad), Petru Gruiþa (Arad), Livia, fiinca înv. Ilie (Arad),

Petru Laza � Cionvicã, preotul Ioan Marina, poeþii-þãrani Ion-Niþã Surducean ºi

Trifu Baba � Gruioni, þãranul Iosif Gãtãianþu � Albu ºi alþii.

Deci, primul cor a fost înfiinþat în anul 1884, dar primul cor, de altfel,cor bisericesc, organizat, a fost înfiinþat în toamna anului 1907118, cândîncep sã activeze ºi alte secþii, înfiinþându-se astfel ºi prima societateculturalã sub denumirea de „Reuniunea de cântãri”. Întemeietorul ºiprimul dirijor al corului a fost învãþãtorul Ilie Bojin.

Paralel cu acest cor, la Seleuº, Traian Bojin, pe atunci student lateologie a înfiinþat un cor al studenþilor ºi elevilor, dar care nu a avut oviaþã îndelungatã. În anul 1910 în locul lui Ilie Bojin, vine în frunteacorului fiul sãu, învãþãtorul Victor Bojin, dar dupã numai doi aniîntemeiazã în acest sat un cor mixt. În decursul primului rãzboi mondialambele coruri îºi întrerup activitatea.

Corul bãrbãtesc în anul 1910

96

118 Procesul verbal al �Reuniunii de cântãri� din Seleuº; Învãþãtorul Ion Bojin, �Din

trecutul satului Seleuº�, Date culese de la bãtrânii din sat, �Lumina� anul VII, nr.

5-6, Vârºeþ, mai-iunie 1953, p.265; Aurel Bojin, �Seleuº � Un secol de activitate

culturalã � 1884-1984�, Seleuº, 1990, p.44 ºi 78

Despre activitatea culturalã, îndeosebi coralã, la Seleuº, am maiscris, iar acum, în continuare, o completãm cu date noi, necunoscutepânã în prezent.

Mulþumitã contribuþiilor profesorului Ioan Cipu din Fãget(România)119, în care vorbeºte despre miºcarea coralã de la noi, îngeneral, dând totodatã ºi unele exemple concrete, ne furnizeazã câtevainformaþii suplimentare, printre care ºi despre activitatea coralã laSeleuº, care pe noi îndeosebi ne intereseazã: Anume:

„Se ºtie cã, instruirea coriºtilor se face cu precãdere pe timpul ierniiºi cã aceastã instruire dureazã, de cele mai multe ori, luni sau chiarani de zile (de pildã, când trebuie învãþatã o anumitã liturghie). De aicio primã întrebare: care este data pe care o considerãm ca moment alînfiinþãrii/existenþei corului: cea la care s-a înjghebat corul sau cea lacare el apare prima oarã în public cu programul învãþat? De exemplu,corul s-a înfinþat/existã de când cineva a început sã-i instruiascã pecoriºti sau în/din anul respectiv (când corul a cântat prima datã înbisericã)? Rãspunsul la aceastã întrebare depinde de cel pe care îl dãm,mai înainte, la alta (implicitã în întrebarea de mai sus): existenþa unuicor începe o datã cu întemeierea sa sau numai când acesta îºi începeactivitatea publicã? În ce mã priveºte, opinez pentru a doua variantã.Adoua întrebare este strâns legatã de neconcordanþa dintre existenþa defacto a unui cor (doveditã prin activitatea sa pe tãrâm religios saucultural) ºi existenþa sa de jure (atestatã prin aprobarea de cãtreautoritãþile de stat sau ecleziastice a statutelor pe baza cãrora el poateactiva).

Deci, existenþa unui cor se legitimeazã prin activitatea sa, nu (doar)prin ’certificatul de naºtere’ eliberat de autoritãþi, prin aprobareastatutelor de funcþionare. Altã situaþie: de cele mai multe ori, informaþi-ile referitoare la activitatea corului respectiv cunoaºte perioade destagnare, chiar de încetare a activitãþii pentru câtva timp.”120

97

119 Ioan Cipu, �Contribuþii la istoricul corurilor româneºti din Voivodina�,

�Tibiscus�, anul VIII, nr. 1 (62), Uzdin, ianuarie 1997, p.4

120 Ibidem

Primul cor înfiinþat în anul 1884, format din elevi ºi tinerii din sat,amintit la început, desigur cã a apãrut în faþa publicului, în acelaºi an,dupã mãrturisirea bãtrânilor activiºti culturali, de Crãciun sau la altesãrbãtori în ºcoalã ºi bisericã, însã, din pãcate, aceasta nu putem atesta.Despre acest cor, mulþumitã presei vremii, ne informeazã în continuareprofesorul Cipu. Anume:

„În 1899, cu prilejul sfinþirii capelei din Dobriþa ( la Sf. ApostoliPetru ºi Pavel) rãspunsurile liturgice ºi cântãrile rituale au fost execu-tate de cãtre corul de plugari din Satu Nou, de cãtre corul de copiicondus de învãþãtorul Ilie Bojin din Seleuº ºi de cãtre corul de studenþidin Alibunar, condus de cãtre teologul absolut Corneliu Popovici”.121

Pe lângã existenþa (1884) ºi activitatea corului copiilor (1899), afirmãmcã la Seleuº, în anii 1887 ºi 1891 a activat un cor bãrbãtesc, ceea ceputem constata din urmãtoarele rânduri:

„În ce priveºte repertoriul corurilor, ne informeazã profesorul Cipu,mã opresc la cel al corului din Seleuº, care, la a 10-a aniversare arãboiului de independenþã (1887), a interpretat piesa coralã ’Cãtrepoporul român’.122 În 1891, acest cor a fost reorganizat dupã modelulcorului din Chizãtãu.”123

Primul cor organizat în cadrul „Reuniunii de cântãri” în anul 1907,la început numãra 35 de membri ºi cânta în bisericã ºi la sãrbãtori cândaranja petreceri populare în sat. La început cânta pe douã voci iar dinanul 1909 corul începe sã cânte pe patru voci. În rândurile lui seîncadreazã tot mai mulþi tineri entuziaºti. Iatã, mai jos, numele primilorcoriºti: Pãun Glanda, Ion Manciu – Ghiliþa, Pãun Popa – Vreciu, TraianBaba – Brãica, Nicolae Marcovicean – Albu, Ion Guþu – ªciopu, IonGãtãianþ – Ciocârlan, Ion Laza – Cionvicã, Taþi Guþu – Filcu, Gheorgheªdicu, Iosif Popa, Victor Bojin, Costa Turcoane – Marta, Ioniþã Manciu– Iovãneºti.124

98

121 �Foaia diecezanã�, XIV, nr.28, din 11/24 iulie 1899, p.4-5.

122 Ion Iliescu, �Cultura ºi cãrturarii bãnãþeni în deceniile independenþei�,

(1877-1887), Timiºoara, 1977, p.151.

123 Ion Iliescu, Op.cit., p.153.

124 Procesul verbal al �Reuniunii...�; Ion Bojin, Op.cit.; Aurel Bojin, Op.cit.

Paralel cu acest cor, la Seleuº. Traian Bojin, pe atunci student lateologie, a înfiinþat un cor al studenþilor ºi elevilor, dar care nu a avuto viaþã îndelungatã.125

Confirmãm, în continuare, existenþa unui cor, cu activitate spo-radicã, prin urmãtoarele completãri:

„În 1905, ’Drapelul’ din Lugoj126 invitã cititorii sã participe la’Concert ºi teatru’ organizat de tinerimea românã din Seleuº pe datade 20 februarie / 5 martie 1905, în sala ospãtarului Andrei Guþu. Înprogram, printre altele, cântecele ’Ca o zi de primãvarã’, ’Vânãtorul’ºi ’Cucul’, interpretat de corul mixt (al tinerimii). Rezultã cã acest cora existat înaintea celui înfiinþat (în 1907) de cãtre învãþãtorul Ilie Bojin,odatã cu crearea ’Reuniunii de cântãri ºi muzicã’.”

Din „Opinca”127 aflãm cã studenþii români din Seleuº au organizatla 3/16 februarie 1919 o serbare la care corul lor mixt a intepretat„Cântecul marinarilor” ºi „Dorul Ardealului”. Deci, putem vorbi de oexistenþã de mai mulþi ani, fie ºi cu oarecare întreruperi ale activitãþii128,îºi încheie informaþiile suplimentare profesorul Ioan Cipu, cu dorinþade a reliefa necesitatea abordãrii unitare a problemei înfiinþãrii ºiexistenþei unui cor, de a contribui la sporirea informaþiilor referitoarela corurile noastre, pledând pentru corectarea datãrii unor coruri,etc.,precum, printre altele, ºi corurile seleuºene.

Deci, activitatea coralã la Seleuº a început din anul 1884, iar dinanul 1907, prin înjghebarea unui cor bãrbãtesc în cadrul „Reuniunii decântãri...”, o activitate coralã organizatã. ªi dacã nu e aºa, dorim caspecialiºtii în domeniu, istoricii, sã-ºi intensifice cercetãrile lor ºi sãdocumenteze altfel.

În anul 1910 în locul lui Ilie Bojin, vine în fruntea corului fiul sãu,învãþãtorul Victor Bojin, ajutat de învãþãtorul Iosif Popa ºi preotulGheorghe ªdicu, dar ºi de fratele sãu, Traian Bojin.

99

125 Aurel Bojin, Op.cit., p.78

126 �Drapelul�, V, nr. 19, Lugoj, 15/28 februarie 1905, p.3.

127 �Opinca�, II, nr. 5, Vârºeþ, 2/15 februarie 1919, p.3.

128 Ioan Cipu, Op.cit.

În anul 1912 învãþãtorul Victor Bojin înfiinþeazã un cor mixt. Corula cântat pe patru voci, compus din peste 25 de membri: Trifu Baba,Traian Bojin, Livia Pod, Ion Rujdea, Ana Marina – Lupu, IoniþãOtonoga, Iovan Marcovicean, Maria Otonoga – Miþi, Catarina Ian-covici, ªtefan Guþu, Livia Guþu, Catarina Otonoga, Sara Clean, OlimpiaStaici ºi alþii.

Dupã terminarea rãzboiului, coriºtii care au rãmas în viaþã împreunãcu alþi tineri entuziaºti, în total 24 de mebri, îndrumaþi de învãþãtorulVictor Bojin, reorganizeazã corul în anul 1919.129 Tot învãþãtorulVictor Bojin, împreunã cu preotul Gheorghe ªdicu, reînfiinþeazã corulmixt în anul 1924, format din 19 membri: Ileana Clean – Dronca, MariaPopa – Ardelean, Lucreþia Bagiu – Cercel, Eufrosina Bojin, MariaRujdea, Gheorghe ªdicu, Petru Baba, Trifu Baba, Traian Bojin, NicolaeRujdea, ªtefan Guþu ºi alþii.

Corul bãrbãtesc în anul 1924

100

129 Procesul verbal al �Reuniunii...�

În anul 1924 corul bãrbãtesc era alcãtuit din urmãtorii membrii:Nicolae ªãmanþu, Filip Bojin, Pãun Baba – Gruioni, Ion ªtefan, AndreiGuþu, Iosif Stan, Iosif Bãlan – Bobole, Traian Manciu – Bicu, NicolaeBonciocat, Ioniþã ªãmanþu, Trifu Baba – Inãºoni, Dimitrie Turcoane –Dãmian, Iovan Fiat – Vaicã, Petru Graure, Filip Miclea, Petru Laza –Cionvicã, Petru Baba – Bãboni, ªtefan Guþu, Gheorghe ªdicu, VictorBojin, Ioniþã Manciu – Iovãneºti ºi alþii.

Corul bãrbãtesc bisericesc sus amintit a fost condus de Victor Bojinpânã în anul 1926, iar apoi de Gheorghe ªdicu. Acesta instruieºte corulmai mult ocazional pânã în anul 1936. Iatã numele unor coriºti dintimpul acesta: Ioniþã Marina, fraþii Titus ºi Lucian Popa, Ghiþã Popa,Petru Laza – Cionvicã, º.a. Corul în perioada aceasta nu a mai desfãºurato activitate susþinutã. Nici în continuare, între anii 1930-1934, cândevolueazã sub bagheta învãþãtorului Nicolae Bagiu ºi, scurt timp, doarcâteva luni, a þãranului Petru Laza – Cionvicã. Dupã plecarea în-vãþãtorului Bagiu în sat corul îºi întrerupe activitatea. În perioadaaceasta, singurele manifestãri publice erau înmormântãrile, la care se

Corul bãrbãtesc în anul 1926

101

cântau piese funerare învãþate sub conducerea cantorului Iosif Sur-ducean.

Abia, începând din anul 1937, sub conducerea învãþãtorului Teodorªandru, corul bãrbãtesc-bisericesc a activat cu mare succes, dispunândde urmãtorii membri: Toma Marina, Nicolae Surducean, Ion Mar-covicean, Petru Otonoga, Traian Broºtean, Toma Rujan, Ilie Samoilã,ªtefan Marcovicean, Pãun Marina, Ioþa Oltean, Iosif Graure, IosifSurducean, Iosif Baba, Ion Baba – Ipu, Pãun Gãtãianþ, Nicolae Erciu,Pavel Otonoga, Aron Samoilã, Iosif Cioloca, Iosif Gãtãianþ, MoiseMândrea, Ioniþã Baba, Pãun Durãin, Iosif Marina, Ioan Popa, IonSamoilã, Nicolae ªãmanþ, Nicolae Samoilã, Pãun Clean ºi ªtefanªuclea. În deosebi s-au evidenþiat: Ion Marcovicean, Nicolae Sur-ducean ºi Ilie Samoilã, tenor I, Tanã Broºtean, tenor II, Pãun Durãin,bariton ºi Iovan Samoilã – Brãia ºi Ioniþã Baba – Didiº, bas. În aceastãperioadã, pe lângã cântece funerare, corul s-a evidenþiat prin executareacântecelor: „Imnul popular”, „Spre tine”, „Rãsunetul vãilor”, „Laoglindã”, „Ilenuþa” de Ion Vidu, „Mã suii în deal la cucã” de Sabin

Corul bãrbãtesc în anul 1937

102

Drãgoi, „Hai Ileanã” de Trifon Lugojanu, „Românul” de C.Porumbacu,„Marºul vânãtorilor” din opera „Freischutz” de Weber, „Necãjit camine nu-i” de I.Perian, „Arcaºul” de I.Vidu

În toamna anului 1938, corul trece sub conducerea învãþãtoruluiVichentie Cornea. Dupã mai puþin de doi ani învãþãtorul Teodor ªandrupreia din nou conducerea corului, fiind în acelaºi timp ºi dirijorulfanfarei.

În anul 1942, învãþãtorul Ion Samoilã organizeazã la Seleuº un corpe trei voci dar care desfãºoarã o activitate susþinutã abia dupã termi-narea rãzboiului. Sub bagheta învãþãtorului Samoilã au evoluat urmãto-rii coriºti: Ion Marcovicean, Nicolae Surducean, Petru Otonoga, IovanRãmianþu, Toma Rujan, Pãun Popa, Pãun Berlovan, Pãun Marina, PauGuþu, Ioniþã Iovu, Ion Magda, Ion Baba, Traian Broºtean, Ghiþã Bojin,ªtefan Guþu, Traian Pod, Pãun Clean, Iosif Baba, Nicolae Magda, PãunGãtãianþ, Nicolae Pãsulã, Traian Baba, Ionel Guþu, Todor Baba, Moise

Corul bãrbãtesc în 16 mai 1937

103

Mândrea, Iosif Mândrea, Petru Marina, Iosif Graure, Nicolae Bugilan,Niþã Surducean, Pãun Gheorghe, Petru Marina.

În primii ani din perioada postbelicã corul prezintã „serbãri” în sat,împreunã cu fanfara ºi teatrul de amatori. Noul cor reorganizat, condusîn anul 1946 de þãranul Nicolae Surducean ºi foarte puþin timp deînvãþãtorul Constantin Arhire, a numãrat peste 35 de membri activi maiîn vârstã, cât ºi tineri.

Un document din anul 1946 atestã cã în Seleuº exista un corromânesc bisericesc cu 36 de membri. Arhiva muzicalã a coruluiconþinea partituri de cântece bisericeºti pentru liturghie ºi de muzicãpopularã româneascã. Dirijor era þãranul Nicolae Surducean care lucrabenevol. În anul respectiv corul a pregãtit trei serbãri ºi de câteva ori aparticipat cu câteva piese corale la alte serbãri pregãtite de organizaþiilesociale locale.130

Corul ºi-a continuat activitatea cu succes ºi în anul 1947 în cadrulSocietãþii culturale „Unirea”, fiind instruit tot de cãtre Nicolae Sur-ducean, însã odatã cu plecarea în armatã, în toamna anului 1947, acoriºtilor Nicolae Magda, Ion Magda, Pau Guþu, Nicolae Otonoga,Traian Bugilan, Ion Popa, Nicolae Pãsulã, Ion Tãican, Iosif Baba, IonGuþu, Petru Marina, Nicolae Olariu, Traian Broºtean ºi alþii, corul ºi-aîntrerupt activitatea, ceea ce reiese ºi din documentul din 4 februarie1948.131

Din anul 1949, corul activeazã în cadrul Societãþii culturale„Unirea” având ca dirijor pe învãþãtorul Vasile Ocoliºan.

Cele mai mari succese corul din Seleuº le-a înregistrat în anii1950-1957, când a evoluat sub bagheta învãþãtorului Ion Bojin. Corula participat în perioada respectivã la mai multe întreceri amatoriceºti ºiconcursuri de muzicã coralã, având în rândurile lui urmãtorii mebri:Iosif Gheorghe – Tãican, Nicolae Pãsulã, Iosif Baba, Traian Baba –Fodor, Pãun Baba – Babici, Pãun Popa, Iosif Mândrea – Ceale, Nicolae

104

130 ªcoala popularã de stat, Seleuº, nr. 197/46, 10 august 1946. Documentul se aflã în

Arhiva istoricã din Panciova.

131 ªcoala popularã primarã, Seleuº, nr. 26, 18 februarie 1948. Documentul se aflã în

Arhiva istoricã din Panciova.

Otonoga, Ion Magda, Petru Marina, Pãun Popa, Iosif Ivan, Pau Guþu,Niþã Surducean, Moise Baba Ipu, Pãun Cãrãbaº, ªtefan Otonoga,Nicolae Cioloca, Ioniþã Baba – Barbiº, Ion Popa, Ioniþã Baba – Didiº,Nicolae Surducean, Petru Otonoga, Toma Rujan, Tomiþã Marina, IlieCãta, Ion Mândrea, Ion Miclea, Nicolae Magda, Traian Gheorghe –Vilimir.

Remarcãm cã majoritatea membrilor sus amintiþi, mai ales cei la ovârstã mai înaintatã, au activat ºi în corul bisericesc, condus de NicolaeSurducean, dând rãspunsurile la sfintele slujbe care se oficiau înbisericã ºi cu alte ocazii.

Dupã retragerea lui Ion Bojin din fruntea corului acesta rãmânândcâtva timp fãrã dirijor a fost ales ca nou dirijor þãranul Pãun Popa –Turcu. Scade treptat numãrul membrilor, se repetã aceleaºi piese corale.Activitatea lui se mãrgineºte la prezentarea în cadrul unor manifestãrioczionale. În anul 1958 îºi întrerupe activitatea. Zece ani mai târziu sefac încercãri în vederea reorganizãrii corului, dar... fãrã mare succes.

Corul bãrbãtesc în 8 august 1952

105

În discuþiile purtate în cadrul Societãþii culturale „Unirea” din anul1967, s-a propus reactivarea corului bãrbãtesc. Deºi exista, fiind corbisericesc, n-a activat în cadrul societãþii culturale (vezi fotografia:Corul bisericesc în anul 1965).

Iatã membri corului bisericesc: Trifu Baba – Gruioni, Pau Guþu, IoþaOltean, Ion Berlovan – Belca, Ion Magda – Boancã, Pãun Popa – Turcu,Petruþ Fiat, Ilia Mãgurean – Vâlva, Toma Rujan, Nicolae Surducean,Petru Otonoga – Perga, Aurel Sârbu, Dimitrie Surducean, PãunGãtãianþ – Coºut, Moise Mândrea – Pârciu, Iosif Mândrea – Pârciu,Pãun Baba – Babici, ªtefan – Vanu Gãtãianþ, Iosif Gheorghe, Ion-NiþãSurducean, Ioniþã Baba – Fodor, Nicolae Magda – Boancã.

În perioada aceasta Sf. bisericã a fost servitã de preotul Ioan Marina.Din cercetãrile noastre mai intensificate, perioada precedentã a lãsat

multe „pete albe” în activitatea corului. Abia în anul 1968, din iniþiativaºi la intervenþia directorului Cãminului cultural, învãþãtorul Iosif Sur-ducean -Geagea, corul bisericesc, condus de þãranul Pãun Popa – Turcua început sã activeze ºi în cadrul societãþii culturale. Astfel, la

Corul bisericesc în anul 1965

106

Revelionul din anul 1969, s-a prezentat în faþa publicului cu ur-mãtoarele piese corale: „Pe-al nostru steag”, „Nu-i, nu-i bãdiþã nu-i”ºi „Mândrã þarã e Banatul”.

Din perioada aceasta dispunem de încã o fotografie a coruluibisericesc în care au activat urmãtorii membri: Iosif Gheorghe, IoþaOltean, Pãun Popa – Turcu, Traian Pod, Petruþ Fiat, Ion Berlovan –Belca, Toma Rujan, Pãun Gãtãianþ – Coºut, Aurel Sârbu, Petru Otonoga– Tutulariu, Dimitrie Surducean, Ion Magda – Boancã, Ilie Mãgureanu– Vâlva, Trifu Baba – Gruioni, Moise Mândrea – Pârciu, Pãun Gheor-ghe, Nicolae Surducean, Nicolae Magda – Boancã, Niþã Surducean,Pãun Baba – Babici, Iosif Gheorghe – Tãican, Ioniþã Baba – Fodor,Iovan Samoilã – Brãia.

Odatã cu venirea preotului actual Trifon Cãta în Seleuº, în anul 1971,corul bisericesc ºi-a continuat activitatea dealfel mai organizatã.

Dupã procesul verbal al Sf.biserici, în anul 1971, corul a avut peurmãtorii membri: Petru Otonoga, Ilie Mãgureanu, Nicolae Surducean(cantor), Ion Popa, Ioniþã Baba – Barbeº, Pãun Popa – Turcu, Ionel Popa– Turcu, Traian Broºtean, Ion Berlovan – Belca, Pau Guþu, IovanMagda – Vãnuþã, Petru – Petruþ Fiat, Traian Pod, Petru Bojin, DimitrieSurducean,Ioþa Oltean (cantor), Trifu Baba – Gruioni, Ion-Niþã Sur-ducean (cantor), Todor Baba – Giugeanu, Iosif Graure, Iosif Mândrea,Nicolae Magda (cantor), Iosif Gheorghe – Tãican, Traian Baba, PãunClean, Nicolae Pãsulã, Ioniþã Baba, Traian Baba, ªtefan – VanuGãtãianþ, Ioniþã Marcovicean – Bobãscu, Ionel Gãtãianþ, Pavel Baba –Luþã, Trãian Gheorghe – Vilimir, Nicolae Marina – Lupu. Din cei 34coriºti amintiþi, mulþi au decedat, astfel cã în anul 1998 au fost actividoar 20 de membri.

În 21 mai 1973 corul bisericesc participã la Ovcea cu ocazia sãrbãto-rii Hramului Sf. biserici din aceastã localitate – Sfinþii împãraþi Con-stantin ºi maica sa Elena. Anume: Ion Berlovan – Belca, Iovan Magda– Vãnuþã, Petru Bojin, Petruþ Fiat, Pau Guþu, Pãun Baba – Babici, TraianBaba, Ioniþã Baba, Traian Baba – Fodor, Iosif Mândrea – Pârciu, TraianPod, ªtefan-Vanu Gãtãianþ, Ioþa Oltean (cantor), Nicolae Magda (can-

107

tor I), Ion-Niþã Surducean (cantor),Pãun Clean, Ion Popa, DimitrieSurducean, Nicolae Surducean(dirijorul corului), Petru Otonoga –Perga, Ioniþã Baba – Barbeº. În mi-jloc: preotul local Teodor Popescu,preotul Iulius Zgârgea din Pan-ciova ºi preotul Trifon Cãta dinSeleuº. (Vezi fotografia alãturatã).

Din repertoriul duhovnicesc alcorului scoatem în evidenþã „Cuoastea Domnului” sub instruireapreotului Cãta, piesã coralã inter-pretatã pentru prima datã în 29 au-gust 1975, la sãrbãtorirea HramuluiSf. biserici seleuºene – Tãiereacapului Sf. Ioan Botezãtorul.

O activitate coralã la Seleuº a existat ºi în continuare, însã nu ºiintensã, atât în Sf. bisericã cât ºi în cadrul Cãminului cultural. Abia înanul 1975, corul se prezintã în public la diferite sãrbãtori în sat dar ºiîn cadrul Cãminului cultural, la Festivalul de muzicã ºi folclor alromânilor din Voivodina de la Coºtei. Corul a activat sporadic ºi încontinuare dând rãspunsuri la Sf. Liturghie ºi cu alte ocazii, cu unrepertoriu de cântece duhovniceºti, precum ºi cu alte piese corale.

Dupã tabloul corului bisericesc din Seleuº din anul 1987, realizat cuocazia jubileului de 80 de ani de la înfiinþarea lui organizatã în cadrul„Reuniunii de cântãri”, a avut pe urmãtorii membri, dintre care dupãmãrturisirea actualilor coriºti, n-au fost toþi activi. Anume: Ioþa Oltean(cantor), Niþã Surducean (cantor), Nicolae Magda (cantor), NicolaeSurducean (dirijor), preotul Trifon Cãta, Pãun Baba (epitrop), IoniþãBaba – Babici, Traian Baba – Babici, Ioniþã Baba – Barbeº, MoiseMarina – Lupu, Nicolae Marina – Lupu, Pãun Popa – Turcu, Petru Bojin– Ludae, Ion Berlovan – Belca, Petru – Petruþ Fiat, Pau Guþu, Traian

Corul bisericesc la Ovcea în anul1973

108

109

Baba – Babici, Traian Popa – Turcu, Traian Pod, Trifu Baba – Gruioni,Traian Gheorghe – Vilimir, Pãun Baba – Babici, Nicolae Gheorghe –Vilimir, Ilia Mãgurean – Vâlva, Petru Otonoga, Dimitrie Surducean,Ion Graure (epitrop), Pavel Baba – Luþã, Pãun Clean, Ioniþã Baba –Didiº, Valeri Bojin (crâsnic), Iosif Mândrea – Pârciu, Ionel Popa –Turcu, Moise Baba – Ipu, Ion Marcovicean – Bobãscu, Ion Marina –Lupu, Ion Magda – Vãnuþã, Nicolae Pãsulã, Ionel Gãtãianþ – Gãitan.

O activitate culturalã la Seleuº a existat ºi în continuare la Cãminulcultural, la Comunitatea cultural-instructivã ºi mai în urmã în cadrulSocietãþii cultural-artistice „Unirea”.

Membri corului, azi într-un numãr mai mic în ultimii ani au fostinstruiþi de cãtre þãranii Ion Berlovan – Belca ºi cantorul Ioþa Oltean,iar la festivalurile sus amintite evolueazã ca cor bãrbãtesc seleuºean subbagheta dirijorului Todor Petrovici.

Grup de cântãreþi în anul 1997

110

VIZITE CANONICE

Seleuºul a avut bucuria sã fie cercetat de arhipãstorii sufleteºti,care i-au dus mângãiere în necazuri ºi îmbãrbãtare.

„Aºa, în 9 septembrie 1912 Dr. Miron Cristea vine în Seleuº ºisfinþeºte biserica de aici. În 10 octombrie 1928 alt moment înãlþãtor:vizita canonicã a episcopului Dr. Iosif Tr. Bãdescu,iar dupã alþi optani cea a Prea Sfinþitului Episcop Dr. Vasile Lazarescu, rãsplãtitã cuentuziasmul nedescris al populaþiei române ortodoxe de aici”.132

Dupã vizita canonicã la Alibunar a episcopului Dr. Miron Cristea,mânezi, în 9 septembrie 1912, vine în Seleuº. Din Raportul episcopuluicu ocazia vizitei canonice la Seleuº:

„Mânezi s’a sãvârºit cu aceeaº pompã sfinþirea bisericii din Seleuº,care din acest prilej ºi-a serbat ºi aniversarea de un secol. Interiorulacestei biserici e de o deosebitã frumuseþe. Întreaga boltiturã e pictatãde pictorul academic Nicolae Popescu în anul 1872. Altarul,iconostasul, stranele, curãþenia ºi toatã înfãþiºarea ar face cinsteoricãrei parohii fruntaºe. Numai pictura, care s’a efeptuit în decurs de3 ºi 1/2 ani, a costat 40.00 florini.

Ideile din predicã þinutã în Seleuº sunt c’am urmãtoarele:Invitat de comuna voastrã am venit cu dragoste ºi cu cãldura pe

care un adevãrat pãrinte o aduce fiilor sãi sufleteºti ºi doresc ca cuaceeaºi dragoste, cu care am venit eu la voi iubiþilor ºi voi asemeneasã mã primiþi. Poporul se poate asãmãna iubiþii mei fii sufleteºti cu oplantã. Voi sunteþi rãdãcina,meseriaºii, industriaºii trunchiul ºi noicãrturarii, intelingenþa floarea.

Noi cei de sus suntem datori sã venim jos, la popor, la rãdãcinã, pecare sã o îngrijim, ca aceastã rãdãcinã împreunã cu trunchiul ºi

111

132 Nicolae Cornean, �Monografia eparhiei Caransebeº�, Caransebeº, 1940, p.538.

crengile sã aducã cât de multe flori ºi roduri patriei, ºi neamului nostru;cãci mult adevãr spun cuvintele:

’Câþi sunt domni ºi ciucurari,Toþi trãesc dupã plugari’.De nu ne vom îngriji de voi, ºi de noi e rãu.Dacã are cine sã îngriji de popor, el poate face frumoase progrese.

Indic mai multe mijloace pentru cei din fruntea poporului, spre a leaplica, iarã poporul e îndemnat a urma sfaturile bune.

Mulþumesc tuturora, cari au jertfit pentru ridicarea ºi înfru-museþarea acestei azi sfinþite biserici, care e cea mai frumoasã din toatecâte am sfinþit pânã acum ºi care poate fi podoabã în oricare oraº arfi aºezatã. Bunul Dumnezeu le va dãrui sãnãtatea ºi va vãrsa asupralor harul milei sale celei bogate pentru toate câte au fãcut casei sale.

Înºir mai multe virtuþi creºtineºti ºi cetãþeneºti, pe care le cultivãbiserica ºi le pun la inima tuturor; îndeosebi recomand observareasfintei taine spre ducerea unui trai în deplinã curãþire sufleteascã. Lezic, cum a zis prorocul Ezechil poprului sãu:

’Curãþaþi-vã voi, ca prin voi sã se sfinþeascã ºi biserica aceasta’Îndemn pe credincioºi la cercetarea bisericii ºi ascultarea cuvintelorei auzite din gura preoþilor ’Sã þineþi biserica voastrã ºi sã vã alipiþi deea, cum se alipeºte pruncul de sânul mamei sale’. Graiul ori cât dedulce al prorocilor mincionoºi, cari se ivesc prin acele pãrþi, se nu vãdeslipeascã de buna voastrã maicã, de cel mai vechi, mai sfântaºezãmânt al nostru, a cãrui credinþã, limbã ºi datini trebuie sã fietrecute în sângele nostru. Sã rãmânã vrednici urmaºi ai pãrinþilor lor,care ni-au lãsat asemenea bisericã. Noi Românii suntem un popor, careare trebuinþã se se înmulþeascã, ca sã poatã ºi acuma ca strãmoºii noºtride odinioarã cu peptul belit ºi ars de soare apãra plaiurile, în cari auvãzut primele raze ale soarelui. ªi anume, sã vã iubiþi – copiii – cãciaceºtia sunt mai scumpi decât toate podoabele ºi decât toþi talerii ºigalbenii dela gâtul fetelor ºi soþiilor. Ce folos de toate bunãtãþile, dacãnu-s fii?, cãrora sã le lase moºtenire averea adunatã ºi sã le deeînvãþãturi bune ºi religioase morale ºi sã facã din ei oameni cinstiþi ºi

112

folositori bisericei ºi patriei. Vai de þara, care nu se razimã penumãroase ºi vânjoase braþe ale fiilor ei. Cea mai sfântã datorinþã, datãde Pãrintele ceresc primei pãrechi de oameni este aceea, când le-a zis:’Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi pãmântul ºi-l stãpâniþi pe el’.

Sã mai grijeascã apoii ca din bunurile materiale câºtigate sã punãdin prisos ºi la o parte, cum e zisa Românului: ’Bani albi pentru zilenegre’. Sã adune pãmânt pe lângã cel moºtenit ca sã-l lase fiilor. Ceicu stare mai bunã sã dee copiii ºi la învãþãturã mai înaltã. ªi tatãl meue þãran, ºi el are vre-o 40-50 de lanþe dar ca la munte, pline de bolovaniºi nu de grâu ca aurul, cum sunt holdele voastre, ºi din tot puþinul sãucu mari greutãþi m’a þinut la ºcoale înalte ºi cu ajutorul bunuluiDumnezeu am ajuns la ceeace sunt. Aºa ºi din fiii voºtri se pot ridicaoameni mari, conducãtori aleºi. Darã ca sã te poþi înãlþa aºa sus, încãdin casa pãrinteascã mama trebuie sã punã temelie bunã la creºtereacopiilor.

Considerând, cã un Arhiereu doarã odatã în viaþã poate cerceta câteo parohie, el trebuie sã aibe unele învãþãturi de cãpetenie, care în totlocul trebuie scoase la ivealã. Binele poporului ºi viitorul lui reclamã,sã le audã din gura vlãdicului sãu. Asemenea poveþe, pe care în feluritevariaþiuni ºi forme noaue mã silesc ale preda credincioºilor pretutin-denea, le-am spus ºi aicia.

La fine constat din dragostea cu care m’au primit azi dimineaþã ºidin cele aflate ºi vãzute aici, vrednicia poporului. ’Faptele voastre n’audezminþit cuvintele, ce le-am auzit despre voi. Din cele ce am vãzut încomuna voastrã sunt deplin convins, cã conducãtorul vostru este nunumai un preot de rând, ci un harnic împreunã lucrãtor la altarulDomnului. Înainte de venirea preotului vostru ªtefan Popa, bisericaaceasta, cum bine ºtiþi n’a avut avere miºcãtoare, nici nemiºcãtoare.Vrednicul vostru paroh în timpul celor 26 de ani, decând este preot înSeleuº, a cumpãrat pe sama bisericii 75 jugãre de pãmânt, 2 locuriintravilane pentru 2 case parohiale,apoi cu mari greutãþi ºi prinprocese îndelungate a câºtigat dela comuna politicã parcul frumos demai multe lanþe ce-l aveþi în jurul bisericii, iar în timpul din urmã a

113

esoperat tot dela comuna politicã 20.000 coroane pentru trebuinþelebisericii. Azi biserica are bani în valoare de 110 mii cor. Afarã deaceste merite preotul vostru este membru al tuturor instituþiunilorculturale româneºti ºi membru în congresul naþional-bisericesc, ceeacedovedeºte trecerea ce o are la fraþii sãi preoþi.

În anii din urmã la apelul Nostru a adunat pentru zidirea Seminaru-lui teologic de la voi, iubiþii mei fii sufleteºti, mai multe mii coroane.

Pânã sã se poatã face toate acestea trebuie mult val ºi ostenealã.Pentru toate meritele acestea pe preotul vostru îl disting azi înainteavoastrã cu brâu roºu. iar pe voi pe toþi vã disting cu numele bun, ce vi-lpãstrez, pentru cã aþi ajutat pe preotul vostru întru lucrãrile sale. Prindistingerea preotului vostru sunteþi distinºi ºi voi toþi, cãci ceeace s’afãcut, s’a putut face numai cu ajutorul vostru, îndeosebi a fruntaºilor,a epitropilor ºi membrilor din comitetele parohiale, cari s’au perondatîn cursul timpului’. În fine adaug:

’ªi acuma, dacã cu ajutorul lui Dumnezeu voi mai veni la voicândva, gârbovit de bãtrâneþe ca sã vã vãd iarãº, doresc sã vã gãsescºi mai sporiþi ca azi. ªi’n nãdejdea cã sfaturile mele au cãzut asemeneasãmânþei din evangheli în pãmânt bun, vã dau binecuvântarea meaarhiereascã vouã, la soþiile voastre, copiii voºtri, neamurile voastre,holdele voastre, vitele voastre, casele voastre ºi toate îndreprinderilevoastre acum ºi pururea ºi’n vecii vecilor Amin’.

Vizitele fãcute la toþi fruntaºii au întãrit legãtura dintre Noi ºicredincioºii Noºtri, ceeace numai spre binele bisericii poate fi”.133

Caransebeº în 9 Aprilie 1913. Dr. E.Miron Cristea, episcop. Dr CornelCornean, secretar.

* * *În 10 octombrie 1928 un alt moment înãlþãtor: vizita canonicã a

episcopului Dr. Iosif Tr. Bãdescu la Seleuº.* * *

114

133 Raport despre vizitaþiunea canonicã arhiereascã din protopopiatul Vârºãþului.

(Acluz la Nr. prot. 30). Nr. 2567 B ex 1913. Vizitaþiile canonice ale Episcopului.

Sub nr. 12. Seleuº, p. 71-75.

„... Alt loc de pelerinaj este izvorul dinhotarul comunei Seleuº. Locul acesta, deprin anul 1936 – de când Prea SfinþitulEpiscop Dr. Vasile Lãzãrescu (n.s. în fo-tografie) la consfinþit loc de pelerinaj pen-tru fraþii noºtri români din banatulsubsârbi – reprezintã în viaþa Bisericii noas-tre de acolo un centru spiritual ortodox.Pelerinajele se fac la Sãrbãtoarea’Tãierea capului Sfântului IoanBotezãtorulu’, luând parte mii de creºtiniortodoxi”.134Episcop Dr. Vasile Lãzãrescu

115

134 Nicolae Cornean, Op.cit., p. 108.

CONSPECTUL PREOÞILOR CARE AUSERVIT ÎN PAROHIA SELEUª

1. Iosif Popovici – 1779 – 1815 – 36 ani;2. Petru Mihailovici – 1779 – 1 an;3. Simeon Putnic – 1786 – 1 an;4. Ioan Popovici – 1792-1838 – 46 ani;5. Dimitrie Otonoga – 1818 – 1836 – 18 ani;6. Nicolae Popovici – 1824 – 1 an;7. Ioan Popovici – 1836-1843 – 7 ani8. Nicolae Otonoga – 1839 – 1892 – 53 ani;9 Ambrosie Teodorovici – 1844 – 1881 – 37 ani;10. Aron Otonoga – 1871-1872 – 2 ani;11. Alexandru Popovici – 1873 – 1 an;12. ªtefan Popa – 1886 – 1927 – 41 ani,13. Alexandru Ruºdea – 1891 – 1905 – 14 ani;14. Coriolan Suciu – 1918 – 1951 – 33 ani ;15. George ªdicu – 1907 – 1958 – 51 ani;16. Ioan Marina – 1958 – 1970 – 12 ani;17. Trifon Cãta – 1971 -În continuare reproducem un articol preluat din „Gazeta de Seleuº”,

Almanah 1995; cu titlul „Amintiri din trecutul bisericii”:„Despre sfânta bisericã s-a scris în mai multe rânduri, în calendare,

ziare... Aº vrea sã amintesc ºi eu câþiva slujitori ai altarului bisericii,care au oficiat Sfintele Liturghii. Aºadar amintesc preoþi care au trecutpe aici dupã primul rãzboi mondial ºi pânã în zilele noastre: Popaªtefan, ªdicu Gheorghe, Suciu Coriolan, Marina Ioan, Octavian Pãuþa,Danciu Aurel, pânã la actualul slujitor Cãta Trifon.

Iatã în continuare ºi câþiva preoþi ocazionali: Bojin Trãian, preotla Uzdin, fost fiu al Seleuºului; Mãran Adam, preot la Alibunar, ginereal Seleuºului; Zgârgea Iulian, prot. Panciova, ginerele Seleuºului;

116

Tiberiu ªdicu, preot la Grebenaþ, fiul lui Gheorghe ªdicu; JumancaIon, preot; Uroº Aurel, preot, totodatã pentru puþin timp ºi învãþãtor.

În rândurile urmãtoare îi amintesc pe unii cântãreþi în sfântabisericã: înv. Bojin Victor, apoi preot în Marcovãþ, Surducean Iosif(Moisã), înv. Bagiu Nicolae, ginerele Seleuºean, Sãmãilã Nicolae(Mâþu), Cioloca Iosif, iar apoi cei mai tineri: Magda Nicolae (Boancã),Oltean Ion – Ioþa, puþin timp, Graore Iosif, Surducean Ion – Niþã, fiullui Oltean Ioþa, au mai cântat fraþii: Baba Ioniþã ºi Trãian, precum ºiSârbu Trãian, Erciu Laie ºi alþii.

La Sfintele Liturghii au luat parte ºi înv. Arhire Constantin, în-vãþãtorul contracutal iar mai târziu ºi înv. Vichentie Cornea care adevenit ºi conducãtor al corului ºi înv. Teodor ªandru, conducãtor decor, precum ºi învãþãtori cu secþia de predare sârbã, Raici Ivan, careavea multã dragoste de priceasnã ’Ridicavoi ochii mei...’.

Epitropi au fost: Broºtean Costa, Baba Petru, Surducean Filip,Baba Iosif (Trãivane), Mândrea ªtefan – Stivan, Gheorghe Nicolae, iarmai târziu Baba Pãun, Gheorghe Nicolae (Vilimir). În prezent suntGheorghe Ion (ªtaier) ºi Graore Ion. Puþin timp era ºi Broºtean Stivan.Crestãnuºi au fost: Sãmãilã Aron – moº Aron ºi fiul sãu iar cu numeleAron, Bojin Nicolae, Bãlan Moise, acum este Crãciun Nicolae (Valeri).Din pãcate lipsesc anii celor amintiþi în ce priveºte perioada când au

Nicolae Otonoga ªtefan Popa Ghoerghe ªdicu

117

servit Sf.bisericã. majoritatea din ei nu mai sunt în viaþã. Seleuº,octombrie 1994. Ion-Niþã Suruducean.”

* * *Vã prezentãm în continuare câteva date biografice de care dispunem

referitor la preoþi care au contribuit ºi iniþiat activitãþi de pãstrare aidentitãþii române de aici:

Preotul AMBROSIE TEODOROVICI (1844-1881, a servit paro-hia 37 ani) împreunã cu preotul NICOLAE OTONOGA (1839-1892,a servit parohia 53 ani), în anul 1859, ne-au dat primele informaþii scrisedestul de importante despre Seleuº ºi locuitorii lui.

Preotul ªTEFAN POPA, n. 1861, la Straja, la Seleuº înscris în 1862– m. 17 ianuarie 1927, la Seleuº. Pãrinþii: Ecaterina (n.Popovici) ºi IosifPopa. Soþia Maria (n.Popovici). A ºtiut limbile: sârbã, germanã ºimaghiarã. În 1912, cu ocazia sfiinþirii bisericii Episcopul Dr. E. MironCristea l-a distins cu brâu roºu. În 1 Decebrie 1918 a participat la MareaAdunare Naþionalã de la Alba Iulia.

„Delegatul supleant al cercului electoral Uzdin (Ozora), preotulªtefan Popa, pãstorea în localitatea Seleuº...” (...) „s-a remarcat prinstrãdania depusã spre organizarea politicã a românilor din RegatulSârbo-Croato-Sloven. Dupã cum se cunoaºte, la finele lui decembrie1922, s-a constituit la Vârºeþ, într-o ºedinþã a intelectualilor români,un comitet central,cunoscut sub denumirea de comitet de organizare,

Coriolan Suciu Ioan Marina Trifon Cãta

118

care a convocat Adunarea de constituire a Partidului Român pe ziuade 10 februarie 1923, la Alibunar. La adunare au fost prezenþireprezentanþii din toate localitãþile Banatului iugoslav în care trãiauromâni. În total s-au adunat la Alibunar, în acea zi, peste 5.000 deromâni, moment ce marcheazã debutul organizãrii politice a românilordin aceastã zonã în partid politic independent. Preotul ªtefan Popa afost ales membru al Comitetului Executiv al Partidului Român, iar în1924 este ales vicepreºedinte. De asemenea, el a candidat pe listaacestui partid la alegerile parlamentare din 18 martie 1923, pentrucercul ºi oraºul Panciova.”

(Din volumul: Vasile Mircea Zaberca, Românii din Banatul Iu-goslav ºi Marea Unire, Timiºoara, 1995, p.57-58).

Preotul GHEORGHE ªDICU n. 21 februarie 1884, la Straja – m.11 februarie 1964, la Grebenaþ, înmormântat la Seleuº. Pãrinþii: Iuliana(n. Condan) ºi Martin ªdicu. Soþia: Valeria (n. Popoviciu). A ºtiutlimbile: germana, maghaira, sârba. Studii: 8 clase gimnaziale maghiarela Biserica Albã, teologia la Institutul teologic din Caransebeº,atesteazã examenul de calificare preoþeascã în 1906. Pentru meritelesale a fost menþionat ºi decorat de mai multe ori. Funcþiuni: adm.parohial la Seleuº din 27 august 1907 – provizoriu, proh la Seleuº din13 decembrie 1907 – definitiv. Hirotonit: diacon, preot, spiritual în 14iulie 1907 de Nicolae Popea, arhiereu – Capota episcopalã Caransebeº.

Preotul CORIOLAN SUCIU, a servit Sf. bisericã timp de 33 deani. A decedat în anul 1951, la Seleuº. A contribuit la ridicarea monu-mentului eroilor în anul 1930, reorganizarea activitãþii corale precumºi la înfiinþarea fanfarei în anul 1937, în cadrul „Reuniunii de cântãri...”.

Preotul IOAN MARINA n. 14 decembrie 1904, la Seleuº – m. 18octombrie 1979, la Panciova, înmormântat la Seleuº. ªcoala primarã laSeleuº, liceul secundar la Oraviþa (România), ºcoala normalã laTimiºoara unde obþine diploma de învãþãtor, iar în anul 1929 examenulde calificare preoþeascã la Institutul de teologie din Caransebeº. Primulservici îl are la Voivodinþ unde a fost hirotonit de P.S.E. Iosif T.Bãdescu. Peste 20 de ani a servit în Parohia Sân-Ian㺠(azi Bariþe). În

119

anul 1958 este ales de credincioºii satului natal de preot unde pãstoreºtepânã în anul 1970. Printre alte merite îndeosebi amintim: redobândireaproprietãþii a casei parohiale în anul 1960 ºi reparaþia completã a Sf.biserici în anul 1968.

Preotul TRIFON CÃTA, n. 4 septembrie 1935, la Jamul Mic. LaGuduriþa a absolvit ºcoala generalã iar la Krka (Croaþia) ºcoalateologicã. Din 1967 a activat cultural ºi poastoral la Jamul Mic ºi Vârºeþ.În 1971 vine în parohia Seleuº unde continuã aceeaºi activitate. Reor-ganizazã corul bisericesc, îmbogãþind repertoriul acestuia, printre careºi cu cântecul duhovnicesc „Cu oastea Domnului” executat fiind pentruprima datã în anul 1975. A contribuit la repararea Sf. biserici în anii1983 ºi 1998/99, aducându-ºi totodatã contribuþia la îmbogãþirea vieþiispirituale a satului.

120

REPARAÞIA BISERICII ORTODOXEROMÂNE DIN SELEUª ÎN CUVINTE,

CIFRE ªI IMAGINI

Începutã în primãvara 1998 acþiunea de reparare exterioarã abisericii din Seleuº, s-a terminat la sfârºitul lunii mai 1999.

În luna mai 1998 când s-a format un Comitet pentru reparare ºi unComitet pentru marcarea a 200 de ani de la punerea pietrei de temeliea bisericii din Seleuº.

În acel prim an a fost reparat acoperiºul ºi turnul pentru ca în martiesã înceapã reparaþia faþadei.

Aceastã grea sarcinã a cãzut pe umerii maistrului Aurel Iancu dinRomânia ºi a grupului sãu de muncitori, despre a cãrui îndemânare artrebui atât de multe sã spunem. El, anterior a reparat biserica dinVladimirovaþ precum ºi încã câteva biserici din aceastã regiune. Darnici reparaþia bisericii din Seleuº nu a fost ultima, dupã repararea ei s-adeplasat ºi a lucrat la Dobriþa, Novi Koziak, Samoº ºi nu ºtim unde vamai colinda cu ,,mâinile lui de aur”.

Reparaþia propriu-zisã a demarat la 11 martie prin instalareaschelelor ºi a durat între douã sirene de pericol aerian ºi chiar în timpulacestui pericol aerian (din cauzã cã cu toþii ºtim, dar am vrea sã uitãmce ni s-a întâmplat în perioada martie-iunie) pânã la Sfintele Rusaliicând biserica a fost deja îmbrãcatã în haine de sãrbãtoare.

Din cauza situaþiei existente s-a renunþat la o manifestare mai amplãce viza marcarea a 200 de ani de la punerea temeliei, s-a renunþat ºi laclãdirea unei sãli pentru coriºti, ce era planificatã sã fie ridicatã înspatele bisericii dar ºi la editarea Monografiei ,,Seleuº - Bisericaortodoxã românã”, toate acestea aºteptând vremuri mai bune!

Textul de faþã vine sã consemneze cã repararea s-a efectuat, cusprijinul seleuºenilor, fãrã sprijinul acelora duºi departe de casã caretotuºi, nu au uitat glia strãmoºeascã ºi crucea din sat.

121

Lor tuturora le mulþumim pe aceastã cale ºi ne rugãm la Dumnezeusã vinã vremuri mai bune pentru ca sã ne adunãm cu toþii laolaltã în faþabisericii, la jocul de odinioarã, cum mulþi îºi mai amintesc.

SPONSORI ªI DONATORIPENTRU REPARAREABISERICII DIN SELEUª

Gheorghe ªtefan (Pupu) - 100 DMMarina Nicolae (Marcu) 100 DMRoºu Lae - 100 DMGheorghe Trãian (Vilimir) - 100 DMPopa Trãian - 100 DMAna Gãtãianþ (Pincu) - 50 $Cãta Trifu - 100 DMPopa Octavian - 50 DMDuško Vujoviæ - 50 DMPopa Draga (Jâvapopa) - 20 DMMiclea Nicolae (Tata Lae) - 100 DMOprea Ioniþã - 100 DMOtonoga Petricã (Jarcu) - 100 DMPãun Gheorghe ºi Tanþi - 100 $Dorina Gheorghe ºi soþul - 100 $Bobiþa Gheorghe (Fraimon) - 200 DinBaba Moise (Ipu) - 100 DMMarina Iosif - 70 $Bojin Petru (Ludaie) - 100 DMOtonoga Jonel (Jarcu) - 100 DMMilan Trifu (A.Surducean) - 50 $Draga Trifu - 50 $Pau Guþu - 100 DMRujan Ion (Doru) - 50 $Marinel ºi Stela Barbu - 50 $

122

Romanþa Vereº (Gh.Baba) - 100 $Ionel ºi Mina Gheorghe - 100 $Trãian Margan (U.S.A) - 20 $Cornel Duchin - 50 $Pãun Mãgurean - 100 $Draga Crstici (Ipã) - 100 $Brahim Neus ºi Violeta - 100 $Iosif Surducean (Osa) - 60 $Niþã Surducean - 100 DMLivia Þãran - 20 $Bãlan Pãun Liubinca - 100 Din.Dr. Miclea Iosif - 200 Din.Sãmãilã Pãuþu - 100 DMMarcovicean Ioniþã 100 DMSãmãilã Ioniþã - Mândreana 50 DMPãuþu Cioloca - 50 DMBen ºi Gheorghina Barbeº - 50 $Jivan Gheorghe ºi Doina - 50 $Rujan Puiu ºi Fica - 50 $Rujan Doru ºi Dorina - 50 $Marinel ºi Stela Barbu - 50 $Mielu, Anuþa, Maik Rujan - 50 $Guþu Aurel (Bãlã mic)- 100 DMBaba Pavel (Luþã) - 100 DMMarina Nicolae (Fulgozi) - 100 DMPopa Petricã - 100 DMMiclea Dimitrie (Tâtã) - 50 DMBerlovan Ion (Belca) - 100 DMBereº Ionel - 100 DMVârcã Fica - 300 Din.Gheorghe Viorel - 50 DMPopa Marius - 50 DMTrifu dr Ionel - 100 DM

123

Manciu Aurel - 50 DMBaba Mãria (Bãboni) 100 $Bojin Ion (Efi) - 100 DMProf Demenescu Aurel - 100 CHFGuþu Iosif - Ion - 100 DMTârziu Ionel (Mila)- 200 Din.Marina Marinel (Ciacu) - 100 DMSãmãilã Mircea - 20 DM

100 Din.Magda Zâniºor - 50 $Fiat Petruþ - 300 DMMiclea Iosif - 200 CHFVucaºin Ion ºi Persa - 500 $Otonoga Aurel ºi Victoria - 500 $Cheorghe Coriolan - 500 $Tãtãran Petar ºi Maria - 500 $Marina Nelu (Lupu) - 150 $Gheorghe Micu (Vilimir) - 500 $Surducean Tana ºi Livia - 300 $Graore Petru (Jivan) - 200 DMBaba Pãun (Babici) - 1.000 $Baba Ioniþe (Bagia) - 300 DMBroºtean Ioniþe (Barna) - 200 DMMarina dr. Pãun - 1100 Din.Manciu Ion - 200 DMTrifu Ion ºi Catiþa - 100 DMBaba Ion (Dudã) - 50 DMGhina Traian - 200 Din.

124

FAMILII DONATORIPERMANENÞI

Oprea IonelBugilan TrãianTachici MarianGãtãianþ Pãun (Coºut)Pau PincuSurducean NiþãBaba Ioniþã (Bagea)Baba Trãian (Fodor)Miclea Iosif (Penþa)Guþu Ion (Bãlã mic)Trifu Iosif ºi Catiþa

ADUCEM MULÞUMIRIlui Tomiþã Guþu care a pictat 3 icoane pe frontispiciul bisericii

Mulþumiri aducem ºi maestrului Aurel Iancu din România care îm-preunã cu grupul sãu a efectuat reparaþia bisericii din Seleuº în pe-

rioada 10 aprilie - 25 mai 1999

Ajutor pentru repararea Sf.Biserici s-a primit ºi de la SecretariatulProvincial pentru exercitarea drepturilor minoritãþilor naþionale de la

Novi Sad

O contribuþie mare la reparaþia Sf.Biserici din Seleuº au adus-o ºi:Milan Ciuruvia preºedintele

A.C.Alibunar

Octavian Broºteneanþ, secretarul A.C.Alibunar

Ionel Purcar, membru în consiliulexecutiv al A.C.Alibunar

125

126

127

128

DATE DESPRE AUTOR

BOJIN AUREL, n 10 octombrie 1937, laSeleuº, în Banatul Iugoslav.

Publicist. ªcoala generalã de opt ani o ter-minã la Alibunar ºi Vârºeþ, ªcoala graficã laBelgrad. Din 1957 ºi pânã în 1961 este zeþar laTipografia Libertatea din Vârºeþ, pe urmã din1961 ºi pânã în 1963, la Tipografia Borba dinBelgrad, apoi din 1963 ºi pânã în 1978, laTipografia ,,6 octombrie” din Panciova ºi, maila urmã, pânã la pensie, în 1992, la TipografiaPolitika din Belgrad.

Numele lui Aurel Bojin îl întâlnim pentru prima datã în 1957, înpaginile revistei Lumina, în care publicã versuri ºi prozã scurtã.Începând din 1959 Aurel Bojin colaboreazã la Libertatea din Vârºeþ cuinformaþii sportive, pe urmã cu articole despre viaþa culturalã în Se-leuºul natal, viaþa teatralã din Vârºeþ ºi cu portrete de artiºti nepro-fesioniºti. Cea mai profilicã activitate jurnalisticã ºi publicisticã înacelaºi timp, Aurel Bojin desfãºoarã între anii 1979-1980, când înpaginile ziarului Libertatea ºi revistei Lumina publicã peste 30 dearticole pe tema: ,,Trecutul istoric ºi cultural al satului Seleuº”. Câtevacomunicãri pe temã, Aurel Bojin a susþinut ºi la sesiunile ºtiinþifice aleS.L.R. din Voivodina, organizate în anii ’70 la Uzdin ºi Vârºeþ, comu-nicãri tipãrite pe urmã în Contribuþii la istoria culturalã a românilordin Voivodina ( Nr. II din 1976 ºi nr. IV din 1977), iar în anii din urmãla simpozioanele Societãþii, respectiv Fundaþiei Românãe de Etnografieºi Folclor din Voivodina, la Vladimirovaþ în 1996 ºi la Begheiþi în 1997(tipãrite în Actele Simpozionului ,,Banatul iugoslav - trecut istoric ºicultural”, Ed. Institutul pentru manuale, Belgrad, 1977).

129

Aurel bojin mai este ºi un colaborator devotat al revistelor Bucuriacopiilor ºi Tribuna tineretului, al cãror redactor tehnic a fost o perioadãîndelungatã, precum ºi al Calendarului popular, editat de Ed. Liber-tatea. Colaboreazã, cu ºtiri din multiple domenii ale vieþii românilor depe aceste meleaguri, la ziarele: Dnevnik din Novi Sad Tempo, Politikaºi Politika ekspres din Belgrad, iar cu note de drum ºi reportaje, înemisiunile în limba românã ale Postului de radio Novi Sad. În anul1990, Aurel Bojin publicã monografia Seleuºul - un secol de activitateculturalã 1884-1984. Aurel Bojin este membru al Uniunii Ziariºtilordin Iugoslavia. Trãieºte la Panciova.

BIBLIOGRAFIE DE REFERINÞÃ:

Colecþia revistei Lumina, anii 1957-1980, Calendarul popular,anii: 1960-1988; Colecþia sãptãmânalului Libertatea anii: 1959-1985;Colecþiile cotidianului Dnevnik, anii: 1979-1985; Colecþiile cotidianu-lui Politia ekspres, anii: 1978-1988; Colecþiile revistei Tribuna tinere-tului, anii:1974-1984; Contribuþii la istoria culturalã a românilor dinVoivodina, S.L.R., nr. III, Zrenjanin, 1976 ºi nr. IV, Vârºeþ, 1997; AurelBojin: Seleuºul - un secol de activitate, Seleuº, 1990; Costa Roºu:Dicþionarul jurnalisticii româneºti din Iugoslavia, Ed. Libertatea, NoviSad, 1989; Costa Roºu: Bibliografia românilor din Iugoslavia, Vol. II.Ed. Libertatea, Panciova, 1997. Mircea Samoilã: Aurel Bojin - omul ºicronicarul, în Libertatea, 10 ianuarie, 1998, p.12.

Costa Roºu – LEXICONUL JURNALISTICII ROMÂNEªTIDIN IUGOSLAVIA, Ed. Libertatea, Panciova 1998, p. 83-84

130

C U P R I N S

PRECUVÂNTARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .CUVÂNT INTRODUCTIV . . . . . . . . . . . . . . . . . .DESPRE SELEUª ªI COLONIZÃRILE LUI . . . . . . . .VECHEA VATRÃ A SATULUI (fragment) . . . . . . . . .PRIMELE ÎNCEPUTURI ALE VIEÞII BISERICEªTI . . .PRIMUL LÃCAª SFÂNT . . . . . . . . . . . . . . . . . .PRIMUL MATRICOL AL NOU-NÃSCUÞILORDIN ANII 1779-1792 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .PRIMA CARTE FUNDUARÃ DIN ANUL 1786 . . . . . .BISERICA ORTODOXÃ ROMÂNÃ . . . . . . . . . . . .PREOÞII TEODOROVICI ªI OTONOGADESPRE SATUL LOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .PICTORUL BÃNÃÞEANNICOLAE POPESCU LA SELEUª . . . . . . . . . . . . .MONUMENTUL SELEUªENILORCÃZUÞI ÎN PRIMUL RÃZBOI MONDIAL . . . . . . . .IZVORUL TÃMÃDUIRII ªI PELERINAJELE . . . . . . .CORUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .VIZITE CANONICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .CONSPECTUL PREOÞILOR CAREAU SERVIT ÎN PAROHIA SELEUª . . . . . . . . . . . .REPARAÞIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNEDIN SELEUª ÎN CUVINTE, CIFRE ªI IMAGINI . . . . .DATE DESPRE AUTOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5711141619

263345

61

64

808895111

116

121129

131

DELTA BANKA – Beograd

MEGA PROJEKT– Panèevo

FINET IN_INJERING –Panèevo

NEST LIFT – Panèevo

SPONSORII CÃRÞII

133

VETERINARSKA STANICA– Panèevo

SZR ,,PROREKSPAN” –Panèevo

134

COMUNITATEA

CULTURAL-INSTRUCTIVÃ SELEUª

CASA DE EDITURÃ

,,BANAT 2000”

S E L E U ª

135

Prezentarea artisticã a cãrþiiDIMITRIE MICLEA

Predat la tipar la 28 iunie 2000.

CIP – Katalogizacija u publikacijiBiblioteka Matice Srpske, Novi Sad

281.95(497.113 Seleuš)(091)908.497.113 Seleuš

BOJIN, AurelSeleuº : Biserica ortodoxã românã : (monografie) / Aurel Bojin. –

Alibunar : Adunarea comunei; Seleuº : Comunitatea localã : Bisericaortodoxã românã : Comunitatea cultural-instructivã, 2000 (Panciova :Romark). – 131 p. : ilustr. ; 21 cm

Tiraj 300. – Precuvântare / Trifon Cãta: p.5-6. – Date despre autor:p. 129-130. – Bibliografie: p.130.

a) Rumunska pravoslavna crkva (Seleuš) – Istorija b) Seleuš –Monografija