ruinurile targovistii
2
Ruinurile Târgoviștii de Vasile Cârlova Descarcă această pagină ca EPUB Informații despre această ediție Poezie scrisă în 1828, tiparită la 20 martie 1830 în Curierul Românesc cu o prezentar O, ziduri întristate! O, monument slăvit! În ce mărime naltă și voi ați strălucit, Pă când un soare dulce și mult mai fericit Își răvărsa lumina p-acest pământ robit! Dar în sfârșit Saturnu, cum i s-a dat de sus, În negura uitării îndată v-a supus. Ce jale vă coprinde! Cum totul v-a pierit! Subt osândirea soartei de tot ați înnegrit! Din slava strămoșască nimic nu v-a rămas. Oriunde nu se vede nici urma unui pas. Ș-în vreme ce odată oricare muritor Privea la voi cu râvnă, cu ochiu-ațintător, Acum de spaimă multă se trage înapoi Îndată ce privirea îi cade drept pe voi... Dar încă, ziduri triste, aveți un ce plăcut, Când ochiul vă privește în liniștit minut: De milă îl pătrundeți, de gânduri îl uimiți. Voi încă în ființă drept pildă ne slujiți Cum cele mai slăvite și cu temei de fier A omenirei fapte din fața lumei pier; Cum toate se răpune ca urma îndărăt, Pe aripile vremii de nu se mai arăt; Cum omul, când să fie în toate săvârșit, Pe negândite, cade sau piere în sfârșit. Eu unul, în credință, mai mult mă mulțumesc A voastră dărămare pe gânduri să privesc, Decât zidire naltă, decât palat frumos, Cu strălucire multă, dar fără un folos, Ș-întocmai cum păstorul ce umblă pre câmpii, La adăpost aleargă când vede vijălii,
-
Upload
brescan-iulian -
Category
Documents
-
view
6 -
download
3
description
sss
Transcript of ruinurile targovistii
Ruinurile TrgovitiideVasile Crlova
Descarc aceast pagin ca EPUB
Informaii despre aceast ediiePoezie scris n 1828, tiparit la 20 martie 1830 nCurierul Romnesccu o prezentare a luiIon Heliade Rdulescu
O, ziduri ntristate! O, monument slvit!n ce mrime nalt i voi ai strlucit,P cnd un soare dulce i mult mai fericiti rvrsa lumina p-acest pmnt robit!Dar n sfrit Saturnu, cum i s-a dat de sus,n negura uitrii ndat v-a supus.Ce jale v coprinde! Cum totul v-a pierit!Subt osndirea soartei de tot ai nnegrit!Din slava strmoasc nimic nu v-a rmas.Oriunde nu se vede nici urma unui pas.-n vreme ce odat oricare muritorPrivea la voi cu rvn, cu ochiu-ainttor,Acum de spaim mult se trage napoindat ce privirea i cade drept pe voi...Dar nc, ziduri triste, avei un ce plcut,Cnd ochiul v privete n linitit minut:De mil l ptrundei, de gnduri l uimii.Voi nc n fiin drept pild ne slujiiCum cele mai slvite i cu temei de fierA omenirei fapte din faa lumei pier;Cum toate se rpune ca urma ndrt,Pe aripile vremii de nu se mai art;Cum omul, cnd s fie n toate svrit,Pe negndite, cade sau piere n sfrit.Eu unul, n credin, mai mult m mulumescA voastr drmare pe gnduri s privesc,Dect zidire nalt, dect palat frumos,Cu strlucire mult, dar fr un folos,-ntocmai cum pstorul ce umbl pre cmpii,La adpost alearg cnd vede vijlii,Aa i eu acuma, n viscol de dureri,La voi spre uurin cu triste viu preri.Nici muzelor cntare, nici mil voi din cer,O Patrie a plnge cu mult jale cer.La voi, la voi ndejde eu am de ajutor;Voi suntei de cuvinte i de idei izvor.Cnd zgomotul de ziu nceat preste tot,Cnd noaptea atmosfera ntunec de tot,Cnd omul de necazuri, de trude ostenitn linitirea nopii se afl adormit,Eu nici atunci de gnduri odihn neavnd,La voi fr sfial viu singur lcrmndi de vederea voastr cea trist nsuflatA noastr neagr soart descoper nencetat.M vz lng mormnt al slavei strmoetii sim o tnguire de lucruri omeneti;i mi se pare nc c-auz un jalnic glasZicnd aceste vorbe: "Ce, vai! a mai rmas,Cnd cea mai tare slav ca umbra a trecut,Cnd duhul cel mai slobod cu dnsa a czut".....................................................Acest trist glas, ruinuri, p mine m-au ptrunsi a huli viaa n stare m-au adus.....................................................Deci priimii, ruinuri, ct voi vedea pmnt,S viu spre mngiere, s plng pe-acest mormnt,Unde tiranul nc un pas n-a cutezat,Cci la vederea voastr se simte spimntat!
