Rucola Rustica

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ

CLUJ-NAPOCA

Rucola rustica

Diplotaxis tenuifolia sau Eruca selvatica

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Autor: OANA Cosmin

Cluj –Napoca

2015

Cosmin Oana Rucola Rustica

CUPRINS

Origine............................................................................................................3

Importanță....................................................................................................3

Soiuri cultivate..............................................................................................5

Particularități biologice ale plantei................................................................5

Exigențe ecologie............................................................................................6

Semănare și Lucrări de întreținere..............................................................6

Recoltare.........................................................................................................7

Înmulțirea...............................................................................................................7

Bibliografie............................................................................................................8

2


Originea

Familie: Brassicaceae

Denumire științifică: Eruca selvatica

Este o plantă anuală comestibilă, cunoscută și sub numele

Rachetă de grădină, salată de rachete, rucola, arugula

(En). Roquette (Fr). Eruca, rucola (Po)

(Sursa: http://twig.tamu.edu)

Eruca vesicaria originară din regiunea mediteraneană și Asia de Vest dar se extinde

până în Afganistan, unde

este încă o planta salbatica destul de comună. Poate fi găsit acum ca o buruiană

ocazional în vestul și centrul Europei, Asia Centrală și de Vest, America de Nord și

Australia, precum și, de asemenea, în Africa tropicală (de exemplu, Etiopia,

Zimbabwe) și Africa de Sud. Cultivarea probabil a început în Africa de Nord și

regiunea mediteraneană de est și mai târziu s-a extins în regiunea Sahel. O a doua

regiune unde cultivarea acestei plante are o istorie lungă se extinde din Asia de Vest

și Centrală în nordul Indiei. În prezent, racheta de grădină este cultivată în întreaga

lume, dar rămâne cel mai frecvent întâlnită în regiunea mediteraneană. În Africa se

cultivă în toată regiunea Sahel, din Mauritania în vest, până la Etiopia și Eritreea în

est. Este deosebit de populară în Sudan.

Importanță

Racheta de Grădină este o cultură veche venerată de către grecii antici, care au folosit

atât uleiul de semințe și frunze pentru presupusele proprietăți afrodisiace. Este, de

asemenea o cultură veche în Afganistan, Pakistan și nordul Indiei, unde este în primul

rând cultivată pentru uleiul sau numit "ulei Jamba" sau "ulei taramira". În regiunea

mediteraneană sa dezvoltat într-o legumă de tip salată. Gustul de frunze este similar

3


ascuțit precum iuțeala muștarului. Frunzele tinere, proaspete, care nu sunt prea iuți

devin tot mai populare în bucătăriile din vest și sunt consumate crude în salate

verzi. Ele sunt adesea servite aburite sau brut pentru mâncăruri italiene și pizza. În

țările arabe carnea se servește cu frunze de rachete și formează un fel de mâncare

populară; aceste frunze, numite pe plan local "gargeer", sunt în general mai mature și,

prin urmare, mai clare decât cele consumate în salate din Europa. Frunze mai vechi și

semințele sunt folosite ca un condiment, iar frunzele mature pot fi gătite sau utilizate

în sosuri. În Africa racheta grădină este folosită ca legumă, un condiment și ca o

cultură de ulei.

Racheta de Grădină este folosită ca plantă medicinală împotriva infecțiilor oculare și

pentru a trata probleme digestive și renale. Aceasta este considerat un stimulent

pentru stomac, și este, de asemenea, utilizat ca un diuretic și antiscorbutic. Frunzele

sunt folosite ca un tratament pe piele. Racheta de Grădină a fost întotdeauna

considerată un afrodisiac puternic și oamenii din regiunea mediteraneană încă mai

folosesc ca atare. Uleiurile sale pot fi folosite pentru masaj și pentru liniștitor

pielii. Racheta de Grădină poate provoca reacții de ardere.

Uleiul de semințe are un conținut ridicat de acid erucic și este utilizat ca un ulei

industrial pentru lubrifiere și iluminare. Semințele sunt, de asemenea, folosite pentru

a produce un fel de muștar. Taramira și ulei Jamba sunt încă folosite în India.

Utilizarea sa ca o salata sau ulei de gătit este limitată din cauza unui gust acru

inițial; gustul acru dispare după depozitare timp de 6 luni și uleiul poate fi apoi

utilizat în scopuri de gătit. Frunzele și resturile vegetale sunt consumate de cămile,

bovine și ovine, precum și turta rămasă după extracția de petrol este de asemenea

folosit pentru a alimenta cresterea animalelor.

Compoziția de frunze proaspete din această plantă pentru 100 g porție comestibilă

este: apă 91,8 g, energie 88 kJ (21 kcal), proteine 2,7 g, grăsime 0,2 g, glucide 3,7 g,

fibre 0,9 g, Ca 352 mg, P 46 mg, Fe 0,8 mg (Leung, W.-TW, Busson, F. & Jardin, C.,

4


1968).

Conținutul de vitamina A este 4770 UI. Frunzele contin glucozinolat din care 4-

mercaptobutil glucozinolat care este cel mai important; Glucozinolat 4-metilthibutil

și 4-metansulfibutil glucozinolat sunt prezente în concentrații mai mici. Acești

compuși contribuie la mirosul unic și aroma rachetei de grădină. Glucoginolatii devin

tot mai importante ca precursori de arome, agenți de prevenire a cancerului si

protectori de cultură. Uleiul de semințe este bogat în acid erucic și acid gadoleic,

conținând 33-45% și 7.3 - 9.8%, respectiv. Semințele conțin, de asemenea

glucozinolat. Testele au aratat că această plantă reduce riscul de diabet zaharat.

Particularități biologice ale plantei

Planta anuala de pana la 80 (-100) cm inaltime,

ramificată; tulpină slab acoperită cu peri aspri. Frunze alterne,

pețiolate (cele superioare aproape sesile), în formă de liră, până

la 12 cm × 4 cm, neregulat serate. Inflorescență un racem

terminal.

(Sursa: http://www.desert-tropicals.com)

Flori hermafrodite, sepale libere, erecte, C. 1 cm lungime; petale liber, spatulate,

distincte, până la 2 cm × 1 cm, de culoare albă până la slab violet galben pal sau cu

vene violet; stamine 6, liber; ovar superior, alungit. Fructul o silicvă elipsoidală de

până la 4 cm lungime, cu un cioc distinct, plat, longitudinal. Seminte 1,5-2,5 mm

lungime, netede, maronii.

Soiuri Cultivate

Două subspecii de vesicaria Eruca se disting:. Ssp vesicaria cu sepale

5


persistente, și ssp sativa (Mill.) Thell.. cu sepale caduce din care doar două sunt

orientate înspre exterior. Acesta din urmă este adesea considerat a reprezenta o specie

distinctă: Eruca sativa Mill. Cu frunze legume apartine subsp. Sativa

Exigențe ecologie

Germinarea durează aproximativ 1 zi la 25 ° C, sau 2-3 zile la temperaturi mai scăzute. Prima

recoltă de rozete de frunze poate începe 3-4 săptămâni după germinare. Racheta de Grădină

poate produce flori mai devreme la o lună de la plantare și semințele pot fi colectate în curând

după aceea.

Racheta de Grădină creste spontan în localități, inclusiv grădini abandonate și marginile

drumurilor. Se prefera un climat cald, uscat și plin soare. Este o planta rezistentă, care necesită

putina îngrijire. În condiții climatice favorabile se pot fi cultivate pe aproape orice tip de sol, dar

prefera solurile nisipoase și nisip-argilă.

Semănare și lucrări de întreținere

Semințele sunt semănate pe paturi înălțate în brazde de mică adâncime

distanțate la 15-22 cm sau semințe sunt difuzate direct în câmp. O densitate de 100

plante/m2 a fost gasit pentru a da randamentul cel mai ridicat, dar in Italia densități de

până la 300 de plante/m2 sunt frecvent utilizate. Cerința de semințe este de

aproximativ 20 kg/ha pentru plantarea pe rând și 50-80 kg/ha, atunci când sunt

semănate prin împrăștiere. În zonele subtropicale însămânțarea are loc la sfarsitul

iernii sau la începutul primăverii, în sol umed, fertil.

Deși Racheta de Grădină are o toleranță bună la sare, nivelul ridicat găsit în straturile

6


superioare ale solurilor desert are un impact negativ asupra germinării și creșterii în

continuare. Prin urmare, unii fermieri iriga prima dată terenurile lor pentru a infiltra

sărurile excesive din stratul superior de sol. Ulterior irigarea trebuie aplicată în mod

regulat, la intervale scurte de 3-4 zile. Odată crescute plantele, acestea necesită

puțină irigare. Din cauza creșterii timpurii rapide este nevoie de multă lumină. Se

recomandă ca îngrășământul natural să fie folosit la o rată de 25-50 t/ha în timpul

pregătirii terenului și ca ureea să se adaugă la o rată de 100 kg/ha la 3 săptămâni după

plantare. Recomandările de îngrășământ pentru Racheta de Grădină cultivată ca o

cultură de ulei sunt mai mici.

Recoltare

Recoltarea începe 3-6 săptămâni după însămânțare. Setul de jos a frunzelor ar

trebui să fie lăsat să permită noilor lăstari să se regenereze. Horticultorii, de obicei,

lasă plantele să producă semințe pentru cultura sezonului următor.

Un randament bun de frunze este de 12-16 t / ha, din care cele mai multe sunt colectate de la

prima recoltă. În India randamentele de semințe variază de la 350-1000 kg / ha

Înmulțirea

Există multe soiuri locale, care să permită un spațiu amplu pentru selecție. Cele mai mari

colectii de Eruca germoplasmei sunt menținute la Institutul germoplasmei în Bari, Italia, la

NBPGR, New Delhi și Universitatea Haryana Agricole din India, iar la NI Vavilov All-rus

Institutul de Cercetări Științifice Industrie Plantelor din Petersburg, Rusia. În 1985, 25 de probe

de germoplasmă de vesicaria Eruca au fost colectate în nord-estul Sudan

7


BIBLIOGRAFIE

1. *** http://www.prota4u.org

2. *** http://twig.tamu.edu

3. *** http://www.desert-tropicals.com

4. ***http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/23/

Eruca_vesicaria_Rocket_Herb.jpg

5. *** http://www.ipgri.cgiar.org/publications/pdf/234.pdf

8

Rucola Rustica

Documents

Transcript of Rucola Rustica