1. Obiectul de studiu al doctrinelor economice. Caracteristicile generale şi doctrinele economice majore.

Obiectul de studiu a stiintei ec-ce nu e homo-economicus ci Natiunea si Economia nationala.Obiectul doctrinelor economice îl constitue urmărirea mersului ideilor economice de-a lungul timpului, la scară mondială şi naţională, precum şi destinul lor istoric. Într-o altă formulare putem spune că obiectul “Doctrinelor economice” constă în geneza, esenţa şi rolul principalelor teorii, doctrine şi curente de găndire economică din întreaga lume şi din ţara noastră în epoca modernă şi contemporană.Ginduri<Tendinte<Doctrine<Teorii<Idei .Primele civilizatii au aparut in Orientul Antic(Babilon,Egipt,India).Primul izvor scris-Codul lui Hammurabi-populatia era impartita in functie de starea sociala,precum ar fi nobilii,preotii,saranii,meseriasii,scavii.Codul prevede un cadru juridic care avea menirea sa asigure derularea corecta a tranzactiilor de vinzare-cumparare.In India Antica,idei cu caracter ec-c se includeau in Legile lui Manu si Artashastra.

Legile lui Manu-societatea se imparte in 4 caste:Brahmanii-preotii-pastrarea sfintelor scrieri;Kshastrii-razboinicii-conducerea armatei,Vaisyan-producatorii-asigurarea materiala,Sudra-servitorii-lucrau pt toti.Artashastra-ideea rolului activ al statului in organizarea vietii economice.Statul avea menirea nu doar de a colecta impozite,ci si de dezvoltarea infrastructura si mentinerea Veniturilor>Cheltuieli.Principalii filosofi greci antinci:Xenofon,Platon,Aristotel.Doctrinele economice de baza:

- Mercantelismul (Jean Bodin, Antoine d’Monchrestien, Jean Baptiste Colbert, Thomas Mun, Whiliam Petty, Antonio Sena)Fiziocrata (Fr. Quesnay, Contele de Mirabeau, Abatele Badeau)Liberalismul economic clasic (Adam Smith, D. Ricardo, J.B.Say, John Stuart Mill )Nationalismului (Protectionalismul)economic (Fredrich List, Henry Charlen, Simon Patten)Socialismul (Karl Marx, Saint Simon, Ch. Fourier si P.J.Proudhon)Marginalismul (Neoclasicismul) (K.Menger, Bohm-Bawerk, L.Wallras si A.Marshall)Institutionalismul (Thorstien Veblen, Francois Perroux, John Kennet Galbraith)Keynesismul (John Maynard Kaynes)Neokeynesismul Neoliberalism (W. Eucken, L. Erkard, M.Friedman si F.von Hayek

2 . Doctrina lui Platon si Aristotel. Doctrina a justiţiei sociale. Sf. Thomas d’Aquinas.Platon -viaţa socială tb supusă regulilor justiţiei, acestea avind o valoare absolută. Preocupat de ideea creari unui stat ideal. Radacina tuturor viciilor si pacatelor umane este setea de avutie, care il degradeza pe om prin incalcarea principiilor morale si etice,statul tb sa tina sub control setea de imbogatire. Diviziunea muncii- vorbeste despre o diviziune naturala ,astfel,nobilii prin originea lor sunt predestinati pt conducerea statului si indeplinirea altor munci intelectuale. Iar meseriasi si taranii sunt lipsiti de aceste drepturi, intrucit originea nu le premite. Rolul statului in economie-promoveaza ideea unui amestec insemnat a statului in economie. Domeniul in care amestecul statului este indispensabil –comertul exterior ,acest domeniu va promova o politica protectionista.Proprietetea privata- incurajeaza individualismul, alimenteza setea de pricopsire si-l impune pe om sa dea prioritate intereselor personale ,el cere inlocuirea acestei proprietati cu proprietatea colectiva.Aristotel -trateaza bogăţia de pe poziţia utilizării ei. Astfel, defineşte două modalităţi diferite de aspori bogăţia: Economia domestic- arta de a obţine bunurile necesare satisfacerii cerinţelor raţionale, absolute fireşti ale individului şi familiei sale.Hrematistica- se întemeiază pe schimb , scop >acumularea bogăţiei sub formă de baniTeoria sterilităţii schimbului- în procesul schimbului de mărfuri mărimea avuţiei nu poate spori.Legea dominaţiei şi supunerii - fiind normală împărţirea societăţii în două clase sociale: oamenii liberi (domina) şi sclavii (se supun). El justifică sclavia considerînd-o drept o consecinţă a unei legi atît naturale cît şi a societăţii .Valoarea unui bun: valoarea de intrebuintare si valoarea de schimb . Luând drept exemplu o pereche de sandale, el lamureste, ca ea poate servi atât pentru purtat (valoarea de intrebuintare), cât si pentru schimb pe o alta marfa necesara (valoarea de schimb).Ideile ec-ce din biblie:Proprietatea-nu cere direct suprimarea prop private cu cea colectiva,desi cea private este piedica in calea desavirsirii spiritual a omului. Munca-o datorie sfinta-“Cel ce nu vrea sa lucreze,sa nu manince”-apostol Pavel; “Iesi-va omul la lucru si la lucrarea sa pina seara”-Iisus Hristos.Toma d’Aquino - fiecare om trebuie sa dispuna de bogatie potrivit cu situatia pe care o ocupa în societate. Admite proprietatea privată, cît şi dorinţa firească a omului de a o spori, dar cu condiţia că ea va fi folosită spre binele întregii sociatăţi.El considera că în cazul ei: 1. bunurile sunt mai bine administrate, 2.ordinea e mai perfectă,3. pacea e mai bine asigurată. Pretul just -pretul marfurilor este just daca este determinat de cheltuielile facute pt producerea marfii,depind de situatia sociala a producatorului.Salariul just-lucratorul tb sa obtine contra muncii sale o suma de bani ce le-ar permite sa traiasca la nevelul pozitiei ce-o ocupa in societate.

3. Politica economica a mercantilismului. Caracteristicile naţionale ale mercantilismului.Mercantelismul- aurul si argistul constituie forma principal a bogatiei.Premisele: 1.Formarea statelor centralizate in Europa de Est si necesitatea de bani;2.Marele descoperiri geografice;3.Reforma religioasa 1500 de Martin Luther si Calvin;4. Revoluţia intelectuală şi morală;5. Tranziţia de la economia naturală la economia de schimb, care a contribuit la dezvoltarea comerţului şi producţiei manufacturiale, cît şi la creşterea cererii de bani.Ideile de baza:1.Obiectul bogatiei-banii;2.Creşterea bogăţiei este influentata de 3 factori principali:stimulare activităţii manufacturiale,stimularea creşterii populaţiei, stimularea creşterii masei monetare;3. Calea principala de imbogatire-comertul exterior;Mercantelismul Spaniol-datorita politicii gresite devine o tara slab dezv din una din cele mai bogate, deoarece ei coectau tot aurul si argintul,nu exportau nimic ,ba din contra impuneau ca toti negustorii sa cheltuie bogatia pe teritoriul spaniei,astfel formindu-se inflatia.Consecinte negative: sporirea preţurilor, stagnarea activităţii manufacturiale în ţară, stoparea comerţului extern, stimularea importului de mărfuri industriale pentru satisfacerea nevoilor populaţiei, reducerea nivelului de trai în ţară.Mercantelismul Francez-considerau ca aurul si argistul e bogatia natiunii,insa ei nu stocheaza,dar il folosesc pt crearea noilor manufacturi,concomitent se practica politica protectionista, este interzisa plecarea muncitorilor in exterior, se stimuleaza importul materiei prime,aceasta politica a fost introdusa de Cotler.Mercantelismul Englez- T.Moon- încurajarea comerţului exterior şi a navigaţiei. Prin Legea navigatiei 1651 tot comertul exterior al Marii Britanice se efectua la bordul navelor maritime.Include:Sporirea comerţului maritim;Majorarea substanţială a volumului capitalului comercial;Încurajarea comerţului exterior;Liberalizarea operaţiunilor comerciale;Reducerea ratei dobînzii în scopul extinderii investiţiilor de capital.

4.Esenţa şi caracteristicile de bază ale doctrinei liberalismului clasic. Liberalism-curent,ideologie si social polotic,care promoveaza libertatea si egalitatea in drepturi. Liberlismul ec-c classic include scolile:1.scoala clasica-A.Smith cu sistemul sau ec-c;liberalii pesimisti englezi-D Ricardo,T Malthus,liberalii optimisti francezi J.B.Say,F. Bastian;2.Neoclasicii/marginalistii cu scoala elvetiana,austriaca,engleza,3.neoliberalii-scolile de la Freiburg si Chicago. Premisele:1.Instituirea culturii ratiunii si a ordinii natural.Schimbari de la sis ec-c bazat pe munca manuala la sis de productie manufactorial dupa prima revolutie industrial,2.Necesitatea libertatii ec-ce-aparitia clasei muncitoare si a clasei burgheze,3.Triumful ideilor lui Calvin.Clavinismul-glorifica munca. Esenta,trasaturile-gindirea ec-ca liberalista s-a afirmat in lupta cu mercantelismul.Temelia unei economii bazate pe respectarea ordinii natural poate fi numai prop private.Singura forma de organizare a vietii tb sa fie libera concuren.HOMO-Economicus-un individ impins de imbolduri egoiste care au un comportament bine calculate,se conduce de principiul hedonist-max avantaje cu min effort. Problematica-in centrul preocuparilor clasicilor se afla in sfera productiei si munca,rolul caruia este hotaritor in sporirea avutiei. Metoda-metoda abstractiilor stiintifice,permite detasarea elementelor mai putin importante. Teoria Valoare-Munca-la baza egalitatii marfurilor care se schimba se afla munca.”Este scump ceea ce se obtine cu greutate ,costa multa munca pt a dobindi si ieftin cee ace se obtine usor sau cu ft putina munca”. Repartizarea veniturilor-imparte societatea in 3 clase:muncitori-salariu;capitalisti-profit,pamint-renta.Salariu-singurul venit bazat pe munca.Profit-principala forta motrice a dezvoltarii ec-ce.Banii-o marfa speciala desprinsa din lumea celorlalte marfuri,nu influenteaza dezvoltarea ec-ca. Teoria schimbului international-clasicii sunt fondatorii liberului schimb.Schimbul intre 2 tari este reciproc avantajos si include 3 teorii:1.a avantajelor absolute-Smith;2.a avantajelor relative-Ricardo;3.a specializarii in dependent de D externa-Mill.

5.Sistemul economic al lui A. Smith şi optimismul economic mentionat in liberalismul classic de J.B. SayAdam Smith-“Avutia natiunilor”1776. Principalele preocupari:1.Determ bogatiei natiunilor si a cailor de majorare a ei;2.Repartizarea bogatiei intre membrii societatii;3.Descoperirea legilor ec-ce obiective. Conceptul despre bogatie si factorii de majorare –Bogatia-totalitatea bunurilor material de acre dispune natiunea,iar izvorul ei este munca desfasurata in sferabproduselor material.Munca cheltuita in sfera productiei-munca productive;iar cea in sfera de servicii-munca neproductiva. Munca productiva include 3 criterii:1.Munca e platita din capital;2.Se fixeaza in obiecte material;3.creeaza profit. Majorarea bogatiei depinde de factori:1.cantitatea munciil2.calitatea muncii;3.raportul intre lucratorii ocupati in sfera muncii productive si in sfera de servicii. Teoria “mainii invizibile ” -economia de piata se autoregleaza,asigura echilibru ec-c si face posibila armonizarea intereselor individuale egoiste;generale ale societatii.In viziunea lui,motorul activitatii ec-ce este interesul personal,care-l impune pe om sa munceasca si sa-si sporeasc avutia.Smith este un adept inflacarat a individualismului ,a ordinii natural, aliberei concurente,neamestecul statului si totusi admitea interventia statului cind interesul personal vine in contradictie cul cel social.”Omul cauta sa obtine max avantaj cu min effort”. Diviziunea muncii- cel mai important factor de majorare a bogatiei.Efecte:1.Duce la specializarea muncii, munca specializata intr-o unit de timp creeaza mai multe produse decit ce nespecializata,2.Creeaza conditii pt economia de timp evitindu-se trecerea de la o ocupatie la alta,3.Creeaza conditii pt perfectionarea tehnologiilor. Diviziunea muncii are loc atit in industrie,cit agricultura,insa mai anevoios J.B.Say-in procesul de creare a valorii participa nu numai munca,ci si natura si capitalul. Legea Debuseelor,legea lui Say-nici o criza de supraproductie nu poate fi complete,caci toate produsele isi gasesc cumparatorii sai.Presupune egalarea D cu S globala. Intreprinzatorul-principalul agent al productiei-primul care a introdus conceptual de “intreprinzator”-organizatorul productiei in asa mod incit obtine profit. Teoria factorilor de productie-Pamint-Renta;Munca-Salariu;Capital-Profit. Intreprinzator Menaje -sus Venituri;jos Ch de consum ;Ch de investitii>SHEMA- S isi creeaza D sa,echilibrul s si D se stabileste in mod automat,iar crizele si somajul sunt imposibile.Intreprinderile produc si distribuie venituri (salariu,profit,dobinda) menajelor,acestea procura bunuri de consum ,iar restul veniturilor investindu-le in productie.

7. Doctrina nationalista al lui F. Liszt. Protecţionismul in doctrina contemporana.   Apare in Germania sex XIX, Germania fiind inundata de produsele engleze . Sa propus anularea restrictiilor vamale intre statele germane si protejarea pietii interne de invazia marfurilor straine. Prioritatea intereselor colective , nationaleParticularitati doctrinei nationaliste a lui LIST:Respinge conceptia ordinii naturale, admite “ordinea pozitivista “(statului se implica in dezv.economica)Obiectul de studiu NATIUNEA( si nu individual, sau hommo economicus)Critica universalitatea postulatelor teoretice (fiecare tara are particularitatile sale)Forta productiva de baza este INDUSTRIAAvutia unei natiuni = totalitatea fortelor de productie productie Teoria fortelor productive ale natiunii ->ca tarile inapoiate sa ajunga tarile mai avansate , din punct de vedere economic, trebuie de pus accent pe dezvoltarea fortelor productive si promovarea politicii protectioniste. Spre deosebire de clasici, List considera ca cheltuielile productive sunt acele ce contribuie la prosperitatea viitoare a tarii (chelt pt: instruirea natiunii, dezv.culturii, perfectionarea legislatiei).Conditii de dezvoltare economica=unitate nationala+diviziune a muncii +cooperarea fortelor productiveCrestere econom.durabila=forte productiv+factori de productie(munca,capital,pamint)Forte productive-INDUSTRIA, res.naturale, legislatia, stiinta, cultura, institutiile etc.Ansamblu de elemente, fenomene, institutii care contribuie la dezv.economicaProtectionismul lui LIST -> Promovarea politicii protectioniste iin perioada de dezvoltarea(industrializare) a tarii. Orice natiune trece prin 5 faze de evolutie: 1)salbaticie, 2) pastorala, 3)agricola, 4)agric-manufacturiera, 5)agr-man-comerciala;(1,2- pe cale evolutiva, de la sine; 3,4,5- prin aplicarea politicii protectioniste;)Prin instituirea tarifelor vamale statul apara industria de concurenta marfurilor straine;Natiunea trebuie sa dee dovada de un insemnat efort patriotic si spirit de sacrificiu;Consumatorii urmeaza sa se intoarca cu fata spre marfurile nationale , sa le prefere chiar daca sunt mai necalitative si m.scumpe decit cele straine;

6. Pesimismul economic al lui Malthus si Ricardo . Pesimismul liberalilor clasici a fost influenţat de laturile negative a capitalismulu si masinismuluii: aprofundarea crizelor economice; creşterea şomajului; creşterea sărăciei.

Teoriile ec-ce TH.MALTUS Legea populaţiei, în viziunea lui Th.Maltus rasa umană creşte în proporţie geometrică, în timp ce mijloacele de subzistenţă – progresie aritmetică. Cauzele acestei

disproporţii în viziunea lui Malthus sunt:1.Fertilitatea neuniformă a solului.2.Legea descrescândă a productivităţii solului. Pentru a stopa creşterea geometrică a populaţiei el se pronunţă pentru războaie, foamete, amânarea căsătoriilor timpurii pînă la 21 ani numai dacă familia dispune de mijloace de existenţă. În viziunea lui Malthus crizele, şomajul, sărăcia sunt generate de Legea disproporţiei dintre creşterea populaţiei şi creşterea bunurilor de consum.

Legea randamentelor descrescinda- Dublarea muncii si a capitalului pe aceeasi suprafata de pamint nu va fi insotita de o dublare a productiei.

Legea populatiei si contemporaneitatea –n-a fost cunoscut nici un caz de crestere a populatiei in progresie geometrica pt o perioada indelungata.Deci legea nu s-a realizat pina in zilele de azi.

Conceptul referitor la muncă, potrivit căruia munca se divizează în munca productivă (munca lucrătorilor din sfera materială) şi munca neproductivă (munca lucrătorilor ce acordă servicii);

D.Ricardo În viziunea lui obiectul de studiu este problema repartiţiei bunurilor între clasele sociale.

Teoria valorii „Nimic din ce are valoare nu poate fi produs fara munca”. Valoarea-produs al muncii. Iar bogatia –rezultatul conlucrarii omului cu natura si cu mijloacele de care serveste.Interdependenta intre progresul tehnic; productivitatea muncii; marimea valorii ->” orice perfectionare a masinilor...economiseste munca...si modifica valoarea”

Teoria repartiţiei veniturilor. veniturile în societate sunt repartizate între 3 clase: Clasa proprietarilor funciari – rentă funciară Clasa muncitorilor primeşte venit în formă de salarii; Clasa capitaliştilor – profit, dobîndă; Renta funciară e plătită proprietarilor funciari pentru folosirea forţelor originale ale solului.Salariul reprezintă plata pentru munca, care se vinde şi se cumpără pe piaţă. salariului real la nivelul minimului necesar pt existenta muncitorului si a familiei sale.Profitul, este un venit, care rămîne după ce din venitul total se achită salariile şi renta.

Teoria rentei.-Renta-venitul obtinut ca rezultat al posedarii unuia din factorii de productie,inclusiv munca,capitalul si nu doar a resurselor naturale,indeosebi a pamintului.Legea populatiei,Ricardo judeca: pamintul este limitat,pe cind necesitatea de produse alimentare,o data cu sporirea populatiei creste intruna,conditionind cresterea preturilor la produsele agricole si prin urmare,a rentei funciare.In acest caz salariile reale vor ramine joase-muncitorii vor trai in mizerie,revoltindu-se intruna.

Teoria costurilor comparative,(comert international) potrivit căreia necesitatea comerţului extern este determinată de deosebirile costurilor de producţie comparative ale diverselor mărfuri în diferite ţări.Fiecare tara se va specializa in producerea exportul acelor marfuri pe care le fabrica cu Ch relativi mai mici si va importa marfuri pe care le produc cu ch relativi mai mari. La temelie sta liberul schimb a circulatei marfurilordintr-o tara in alta fara bariere vamale.

8. Caracteristicile economice generale a doctrinei socialismului. Socialismul utopic.

Caracteristice socialism:1.Condamna capitalismul2.Inlocuirea proprietatii private cu cea colectiva3.Inlocuirea propriei initiative prin actiunea colectivului sau a statului4.Lipsa claselor sociale5.Condamna inegalitatea de avere si exploatarea celui slab de catre cel puternic6.Teoria valoarea-muncaScoala utopica promoveaza: Proudhon si Sismondi lichidarea proprietatiii private si anarhia in productie care duce la crize , mizerieLichidarrea exploatarii omului de catre omlichidarea opozitie intre sat si oras,munca fizica si intelectuala,toti vor fi obligati sa munceasca;disparitia claselor si a statului;socialistii romanticierau convinsi ca oamenii prin natural lor sint buni,predispusi sa ajute si sa se imparta cu bogatia cu cei ce au nevoie.este propaganda echitatii, fraternitatii, armoniei sociale;Repartizarea bunurilor material create trebuie realizata dupa necesitati

9. Conceptele economice de bază din învăţăturile lui Karl Marx. Şcoala marxistă.Scoala stiintifica.Marxista IN GERMANIA Conditiile aparitiei si izvoarele gindirii econmice marxiste1.Divizarea societatii in 2 clase cu interese opuse:proletariat si burghezi(proletariatii- Sustineau paturile cele mai sarace)2.Invatatura marxista s-a alimentat din : filosofia clasica germana,economia politica clasica engleza si socialismul utopic francez3.De la Liberali englezi a luat teoria valoare munca,de la utopici-accentul pus pe cautarea echitatii sociale si a dreptatii.K.Marx.Ordine sociala ( si nu ordine naturala ca la clasici)Obiectul de studii.-cercetarea cailor si metodelor de sporire si repartizara a avutiei natiunii.2.Conceptia.Adepta ordinii sociale ,in loc de cea naturala,potrivit careia conditiile vietii material determina caracterul morale,al ideilor,constiintei,cit si al instituiilor politice si idiologice.3 Metodologia si metoda Acorda prioritate structurilor,dar nu indivizilor.4.Clasificarea cureentelor economiei politice Imparte economia politica in : burgheza divizata in clasica si vulgara; mic burgheza si proletara.Teoria valoarea munca. Accepta ca la temelia valorii marfa si a schimbului dintre marfuri se afla munca materializata si ca marfa are 2 proprietati: valoarea de intrebuintare si valoarea dublu caracter. Marx crede ca dublu caracter al marfii e conditionat de dublu caracter al muncii intrebuintate..Marx sustine ca marimea valorii unei marfi e determinat de timpul de munca,necesar pentru producerea unei oarecare valori de intrebuintare in conditiile de munca existente. .Introduce notiuni noi ca munca vie si munca trecuta,pret de productieTeoria plusvaloare. Rezultatul mmuncii neplatite a muncitorului e plusvaloare.Proprietatrul mijloacelor dde productie insuseste iferenta dintre valoarea muncii si valoartea fortei de munca,iar salariul nu constituie decit pretul fortei de munca si nu valoarea muncii prestate. In societate exista exploatarea omului de catre oamenii bogati , ii jefuiesc pe cei saraci si traesc pe seama lor.Teoria Profit. Dupa Marx profitul,dobinda si renta nu sint decit niste forme ale plusvalorii.Profitul este o forma transormata a plusvalorii,fiind creat prin munca apare ca un rod al intregului capital.Se produce cee ace adduce profit,prioritate fiind data marfurilor ce asigura un profit mai mare.Teoria despre Capital. Capitalul este un raport social intre muncitori si burghezie cu privire la apartenenta mijloacelor de productie. Capitalul este o valoare create prin munca neplatita a muncitorilor ,adica o valoare acumulata. Tot capitalul care detin capitalistii a fost creat in razultatul transformarii plusvaloriiin capital, si in acest fel clasa muncitoare are tot dreptu sa nationalizeze fabricile, uzinile, bancile deoarece acestea au fost create de munca lor, si a stramosilor 10. Caracteristicile economice a post-marxismului. după moartea lui Marx principalele curente teoretice în cadrul doctrinei socialiste au devenit cel al ortodocşilor şi cel al revizioniştilor.Ortodocsii (Karl Kautsky)Sustin ca doctrina lui Marx este justa, doar trebuie adaptata la conditiile fiecarei tariUltraimperialismul (unirea monopolistilor din toata lumea intr-un monopol international, ceea ce va pune capat razboaielor, anarhiei in productie, lupta de concurenta intre tari capitaliste, si diminuarea conflictelor interneRevizionistii (Eduaerd Nernstein, V.I.Lenin )Se pronunta impotriva unor teze marxiste (spre deosebire de ortodocsi) considerindule fie depasite,fie gresiteBernstain ->metoda evolutiei, potrivit carei societatea se dezvolta nu prin revolutie, ci treptat,lent prin evolutie.Cale pasnica de trecere la comunism ( si nu ca Marx prin cale revolutionara)Completeaza teoria valoare-munca cu teoria utilitatii lansata de marginalisti.Imbunatatirea situatiei materiale a muncitorilor poate fi realizata si fara revolutie si instaurarii dictaturii proletariatului, ci pe cale parlamentara prin reforme.Leninism. V. I. Lenin elaborează o proprie teorie a imperialismului.. Potrivit acestei teorii, ţările capitaliste avansate intră într-o nouă fază de dezvoltare - în imperialism, - esenţa căruia constă în dominanţa pe toate planurile a monopolurilor.La prima fază a societăţii comuniste statul organizează producţia după un plan directiv obligatoriu pentru toate întreprinderile, care sunt dirijate prin reprezentanţii statului. Salariul, preţurile, dobânda, cât şi alte mărimi economice, sunt fixate de stat.

11. NEOCLASICISM (MARGINALISM) – investigatia stiintifica a a)utilitatii marginale,b) echilibrul ec general si partial, c) comport subiect.al agentilor economici. d)nevoile oamenilor

GOSSEN – legea1-cantitatea produsului consumat creste-utilitatea marginala scade(necesitatile scad pe masura satisfacerii lor); legea 2-in scopul obtinerii sat maxime, individual avand un venit limitat, trebuie sa repartizeze asa incat ulitma unitate din fiecare bun sa-I producre aceeasi satisfactie.

Premize – aparitia oligopolurilor,monopolurilor, oferta > cerere, vinderea mai slaba decit producerea, Esenta – societatea compusa din producatori si consumatori, teoria valoare utilitate Stanley Jevons, instrumente

de analiza economica-bunuri economice si bunuri libere. Teoria valoare – fundamentata de utilitatea finala si cheltuielile de productie, Teoria preturilor – stabilit in depend de –Ch de productie,-Utilitatea marginala,- cerere si oferta. Teoria salariului – salariul se fixeaza nu la minimul mijloacelor de existent(clasici), ci la nivelul unui confort.

12. Școala austriacă de economie  a apărut în 1871, odată cu publicarea lucrării  (Principiile economiei) de către Carl Menger. Menger, plecând de la premisa că preferințele individuale sunt factorul decisiv în comportamentul economic al oamenilor, dezvoltă teoriile subiectivismului și marginalismului.. Ei se opun Școlii germane de economie și abordării economiei dintr-un punct de vedere istoric, conform căruia nu ar exista teoreme economice, universal valabile. Conflictul dintre aceste două școli este cunoscut sub numele de Methodenstreit, disputa metodelor. Mises consideră că "miza disputei era, în esență, posibilitatea unei științe, diferite de istorie, consacrate cercetării aspectelor acțiunii umane." Carl Menger si Eugen von Böhm-BawerkEconomisti austrieci, fondatori al Școlii austriece de economie, fondatorii programului de cercetare neoclasice, resping utilizarea matematicii și favorizează analiza categoriilor apriori ale acțiunii umane. Menger, plecând de la premisa că preferințele individuale sunt factorul decisiv în comportamentul economic al oamenilor, dezvoltă teoriile subiectivismului, marginalismului și ordinii spontane .Principalele contribuții ale lor au fost:teoria bunurilor (teoria imputației);teoria utilitatii marginale (teoria valorii); - Menger.teoria mărfurilor (teoria comerțului);emergența spontană a banilorTeoria psihologica a dobinzii (Bawerk) – bun present si bun viitor.

13. Scoala de la Lausanne, WALRAS – economia pura, concurenta absoluta-termeni ideologici, interdependenta generala intre piete si factorii de productie intre toate procesele economice., a) Modelul concurentei pure si perfecte (intervenite de stat)-atomicitatea participantilor la tranzactii,-omogenitatea produselor,-fluiditatea preturilor,-transparenta pietii, -mobilitatea perfecta a factorilor de productie. B) teoria echilibrului general – proportionalitatea intre produse, respective trei pieti: servicii, capitaluri, venituri,

Scoala de la Cambridge-MARSHALL – studierea vietii reale homoeconomicus -> oameni concreti, studiul pietei in conditii de concurenta imperfecta., Economia ca parte a biologiei.

Marshall respinge conceptul clasicilor cu privire la „Homo economicus” ca fiind prea general, afirmînd că în viaţa de toate zilele avem de a face nu cu simboluri, ci cu oameni concreţi. În acelaşi timp, savantul a căutat să cureţe doctrina neoclasică de excesele ei de abstracţionism, canalizînd cercetările teoretice în direcţia studierii fenomenelor reale. Atfel, dacă Walras elaborase modelul unei concurenţe perfecte, inexistente în viaţa de toate zilele, Marshall studiază comportarea preţurilor în condiţiile concurenţei imperfecte, situaţie ce corespunde realităţii. Convins că sarcina principală a ştiinţei economice este de a aduna fapte concrete şi a le analiza, el propune ca termenul de „economie politică” să fie înlocuit prin noţiunea de „economics”, tinzînd astfel, asemeni lui Walras, să transforme ştiinţa despre economie într-o ştiinţă exactă.

14. Institutionalism -este un curent de analiza economica aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea in Statele Unite ale Americii ca reactie la dominatia teoriei neoclasice. El se opune, in particular, abordarii deductive si abstracte specifice teoriei dominante. Curentul a preluat si a dezvoltat orientarile teoretice si metodologice ale Scolii istorice germane, aplicandu-le problematicii social-economice din SUAPrin conceptual de institutie, sustinatorii curentului intelegeau totalitatea normelor juridice si de comportament care reglementau actiunile indivizilor, intreprinderilor, grupurilor sociale si administratiilor publice si private. Activitatea agentilor economici era analizata in cadrul institutiilor din care acestia faceau parte.Etape : Inst negativist sau protestatar – critica capitalismului si a liberalismului economic – Veblen, Commons, si Mitchell. (Primele 4 decenii ai secXX)2.Schimbarea accentului de critica a capitalismului la inaintarea diferitor propuneri cu privire la perfectionarea lui de catre Clark si Berle.(imediat dupa razboi)3.Institutionalismul pozitivist - Anii 60-70- largirea ariei geografice si a caracterului investigatiilor. – J. Galbraith.Etapa 1 caracteristici - Veblen – Homoeconomicus este ghidat de instincte – paternitatii, curiozitatii, necesitatea indeplinirii unei munci utile societatii. “teoria clasei fara ocupatii”-critica businessmanii,acestia neproducind nimic, doar consuma si se imbogatesc. “teoria suveranitatii consumatorului” – consumatorul este un rege, consumand de multe ori nu pt a-si satisfice nevoile,dar pentru a indeplini asteptarile celor din jur, pentru a se evidentia (in cazul celor bogati).Etapa 3 caracteristici – “Teoria difuziunii proprietatii “ – proprietate individuala + actionara, cooperatista, publica., trecere de la economie individuala la economie mixta (de stat si privata). Statul – promoveaza politica de justitie sociala, redistribuie veniturile si amelioreaza situatia intre paturile extreme ale societatii.

15. KEYNESISM - Premize – Somajul, Concurenta imperfecta, grupurile de monopol, inflatie, MAREA Criza de supra productie, odata cu complicare mecanismului economic crestea instabilitatea iar regimul capitalist dadea faliment.Metodologia lui Keynes – respinge ordinea naturala, plaseaza la temelie inclinatiile psihologice ale oamenilor(legi economice), societatea – producatori si consumatori. LEGILE lui Keynes – 1. Psihologica fundamental(inclinatia spre consum si inclinatia spre economii), 2. Leg. Imboldului spre investitii, 3. Legea preferintei pt lichiditati. Keynes respinge legea lui SAY - produsele se schimbă contra produse şi orice ofertă îşi creează propria cerere. Un produs oarecare creat devine ofertă şi, implicit, debuşeu pentru alte produse. – economia de piata e cea mai buna,dar are neajunsuri!Prioritati – 1. socialul, ocuparea fortelor de munca, 2. Economia – cresterea veniturilor, 3. Moneda si finantele – (stabilitatea monetara si echilibru bugetar- sacrificial).Somajul ! – originea sa sunt necoincidenta intre economii si investitii . “Dirijism” – crearea conditiilor necesare pentru ocupare deplina a fortelor de munca”.Rolul statului in economie – neutru, doar cand este nevoie. Scopul - Stimularea investitiilor – marirea investitiilor publice pt a ocupa forte de munca, Stimularea consumului si redistribuirea veniturilor in interior,Politica monetara – banii au un rol important, ei mentin RD la cel mai scazut nivel,Modelul lui KEYNES – Y=C+I ( venitul national = consum + investitii) - > ocuparea integral a fortelor de munca - > IMPOSIBIL.In viata REALA – C+I < Y – parte din productie nu se realizeaza.RD + -> Credite -- -> Mmon -- -> Invest -- -> Productia -- si Inflatia -- -> Somaj +RD -- -> Credite + -> Mmon + -> Invest + -> Productia + si Inflatia + -> Somaj --

17.Aparitia neoliberalism.Asemanari si deosebiri cu liberalismulPreemisele aparitiei neoliberalismului:şomajul, crizele economice dirijismul limitează libertăţile cetăţenilor şi evoluează spre dictatură,deprecierea monetara, prabusirea preturilor, deficitele balantelor comerciale si de plati.criza economica din 1929-1933, revolutii si razboaie civile.Astfel neoliberalii recunosc conceptul de ordine naturală, plasează în centrul doctrinei lor noţiunea de individualism economic, acordă o atenţie deosebită analizei pieţei şi a preţului. Cât priveşte politica economică, ei se pronunţă pentru înfăptuirea privatizării, reducerea impozitelor şi a cheltuielilor publice.Asemanari Liberalism si neoliberalism:Economiei de piață si proprietății private, considerînd că aceasta este o forma corectă și eficientă de piață. Analizează economia din punct de vedere macroeconomic.Se pronunță pro repartizarii corecte a veniturilor ( însă pe căi diferite) Respectare ordinea naturala;asigurarea libertăţilor economice, dar paralel cu creşterea responsabilităţilor întreprinzătorului; susţinerea concurenţei, însoţită de lupta contra monopolurilor; respectarea libertăţii formării preţurilor;

Liberalism Neoliberalism1.Liberatatea este abstracta

2.respinge interventia statului3. Concurenţa este un element absolut necesar pentru funcţionarea econ6miei de piaţă

1. libertatea trebuie să fie controlată şi protejată2.Interventia limitata a statului3 politica «laisser-faire», apărând ideea libertăţilor depline ale agenţilor economici şi a pasivităţii totale a statului, a adus mari prejudicii economiei de piaţă.4.Aparitia monetarismului

18. Scoala din Freiburg. Model de "economie de piață socială".Aportul principal al lui Eucken la dezvoltarea ştiinţei economice constă în elaborarea teoriei tipurilor ideale de economie, teorie ce include toate aspectele ordoliberalismului, cum mai sunt numiţi adepţii şcolii de la Freiburg.Potrivit savantului german Eucken, nu poate exista o teorie economică universală, pentru toate economiile (cum considerau, de exemplu, clasicii şi neoclasicii). Adept al înfăptuirii (pe plan metodologic) a unei sinteze între istorie şi teorie, el susţine că pentru fiecare tip de economie sunt necesare teorii, precum şi politici economice diferite.Potrivit teorii tipuri ideale de economie, economia se reduce de fapt la două tipuri (modele) ideale, şi anume: economia liberă de piaţă, în care relaţiile între agenţii economici se stabilesc prin intermediul pieţei, economia centralizată, condusă de la centru, şi în care relaţiile între agenţii economici sunt stabilite pe baza ordinelor şi a regulilor elaborate de stat.Economiei centralizate sunt: latifundiile stăpânitorilor de sclavi, statele feudale, economia socialistă, economia fascistă. Deşi unele din aceste forme de organizare a vieţii economice sunt bazate pe proprietatea publică, altele – pe proprietatea privată, toate au ca element definitoriu comun dirijarea lor de la centru. Economia libera de piata.Există mai multe forme şi a economiei libere de piaţă, în care relaţiile între agenţii economici se stabilesc prin intermediul pieţei – capitalismul concureţei libere, capitalismul monopolist, economia de piaţă mixtă cu numeroasele ei modele contemporane, etc L.Erhard şi W.Ropke au lansat aşa-numita concepţie a «echipei de fotbal». În viziunea ordoliberalilor germani societatea este un uriaş teren de fotbal. Pe acest teren rolul de jucător revine agenţilor economici, pe când statul îndeplineşte funcţiile de arbitru. „Arbitrul”, cum se ştie, nu i-a parte la joc, el garantează doar desfăşurarea jocului conform anumitor reguli, pe care tot el le elaborează.

19. Scoala din Chicago. Teoria promovata de M. Friedman. Monetarismul - potrivit acestei teorii inflatia precum si alte „boli” de care sufera capitalismul contemporan, sunt de origine monetara, si provin de la dezichilibrul intre cantitatea banilor aflati in circulatie si necesitatile reale ale economisi.Printre şcolile monetariste se evidenţiază în primul rând şcoala din Chicago, mentorul căreia este cunoscutul economist M.Friedman. Friedman este categoric contra folosirii unor modele economico-matematice prea sofisticate, rupte de realitate şi care nu pot fi utilizate în practică. El se pronunţă în favoarea formulelor şi modelelor simple, realiste, accesibile.M.Friedman afirmă că «ceea ce ne-am deprins să numim teoria cantitativă a banilor în prezent se numeşte monetarism»Caracteristici:Principalul instrument de intervenție a statului –schimbarea masei monetareLibertate economică și politică Problema principală INFLAȚIA. Inflaţia este un fenomen pur monetar ce are la temelia sa o creştere anormală a cantităţii de bani în raport cu volumul producţiei.Temelia sistemului economic-venitul permanentImpotriva taxării prețuilor și creării deficitului bugetarPolitica monetară-- forma principală de amestec al statului în economie.Economia de piaţă, spun monetariştii, este capabilă să asigure echilibrul şi staibilitatea economică în mod automat, de la sine.Economia de piață este capabilă să asigure echilibru de la sineDezechilibrul economic influențat de neconcordanța între cantitatea de bani în circulație și necesitățile reale ale economieiMonetaristii se limiteaza numai la dezechilibrele din domeniul comertului si la rolul banilor ca mijloc al schimbului (banii ca instrument de tranzactii sau "moneda banala")Monetariştii se pronunţă împotriva intervenţiei statului în procesul de fixare a preţurilor, împotriva deficitelor bugetare, împotriva acordârii de subvenţii întreprinderilor particulare, împotriva politicii sociale, ce are scopul susţinerii materiale a păturilor celor mai dezavantajate.

24. Particularităţile gândirii economice contemporane. Teoria „capitalului uman” de G. Beker şi teoria „anticipărilor raţionale” de R. Lucas. După criza mondială din 2008-2009, ştiinţa economică caută un nou sistem de gîndire econom. Megatendinţa nouă se numeşte cosmomanoeconomie (formată din 3 cuvinte: cosmos, om(din engleză man) şi economie). Teoria capitalului uman de Gary Backer-Esenţa teoriei capitalului uman constă în examinarea individului nu doar în calitate de simplu consumator de bunuri şi servicii, ci ca pe o formă specifică a capitalului, investiţiile în individ fiind asemănate cu investiţiile în capitalul fix. Factorii principali care constribuie la creşterea calităţii populaţiei, adică capitalului uman sunt:starea de sănătate şi satisfacţia oamenilor;gradul de educaţie;nivelul de calificare;nivelul de informa;calităţile antreprenor Teoria anticipărilor raţionale(noua şcoală calsică) de Robert Lucas Jr. Potrivit acestei teorii, agenţii economici, posedînd proprietatea de a anliza în mod creativ informaţiile de care dispun, au capacitatea de a prezice evoluţia fenomenelor şi situaţiilor concrete şi de a adopta decizii mai concrete, mai eficiente, decît cele adoptate de instituţiile publice. Caracterul ciclic al dezvoltării economice este condiţionat de factorii: şocurile productivităţii;cheltuielile imprevizibile ale statului;evoluţia comeţului international;evoluţia şomajului

20. Particularităţile de formare şi dezvoltarea gândirii economice româneşti.Specificul gândirii economice româneşti este condiţionat de un şir de împrejurări, cum ar fi :aşezarea geografică, psihologia naţională, dar mai ales destinul istoric.In centrul gândirii economice la români s-a aflat ideea independenţei, ideea naţiunii, fapt ce permite de a plasa, întreaga gândire românească în cadrul unei variante a doctrinei naţionalismului economic, cu justificarea unui însemnat amestec al statului în problemele economice.O altă problemă specifică, a fost cea a Unirii. Chiar după unirile din 1600, 1859, 1918, 1941 problema Unirii rămânea să le predomine pe toate celelalte, deoarece se impunea necesitatea întregirii economiilor fărămiţate, a constituirii unui complex naţional economic unic, în cadrul unor noi frontiere. Invecinaţi cu nişte popoare puse mereu pe jaf şi prădăciune, cum fuseseră cândva tătarii, turcii, hunii, goţii şi cazacii, ne-am deprins, (mai bine spus am fost nevoiţi) să punem acceptul pe consum şi nu pe acumulare.

Noi avem o gândire mai mult emotivă, decât raţională, iar la temelia acţiunilor noastre se află de obicei sentimentele, instinctele, emoţiile, şi mai puţin calculul, agerimea, duritatea, judecata la rece. Apoi, gândirea noastră economică mai rămâne a fi încătuşată de tot felul de principii morale, de superstiţii, de tradiţii religioase şi de altă natură.

Gândirea economică a geto-dacilor. DeceneuGeto-dacii au creat o civilizaţie relativ dezvoltată şi au dat lumii personalităţi de talie universală, cum au fost Decebal, Burebista şi Deceneu. Deceneu a trăit în primul secol până la Hristos şi s-a impus într-un fel ca un simbol al înţelepciunii şi spiritualităţii străbunilor noştri. Profetul geto-dacilor caută să-i convingă pe consângenii săi să devină mai cumpătaţi în consum şi mai modeşti în comportament, debarasându-se de un şir de deprinderi urâte cum ar fi beţia, desfrâul etc. Deceneu, îi îndeamnă pe geto-daci să folosească în activitatea lor economică anumite cunoştinţe din astrologie. ». Stelele şi alte semne ale naturii, trebuiau să-i înveţe pe geto-daci să afle din timp când va fi un an secetos şi când unul îmbelşugat, când trebuie semănată o cultură sau alta, pentru ce plante va fi favorabil anul respectiv. Deceneu i-a convins pe semenii săi că prosperitatea şi unirea lor într-un stat unic, stabil şi puternic e posibilă doar în urma unor transformări radicale sufleteşti, când până şi viaţa economică este în întregime subordonată atingerii idealurilor religioase.

Gândirea economică în perioada feudalăIzvoarele principale din care sclipuim informaţia despre caracterul, problematica şi preocupările economice ale predecesorilor noştri sunt creaţia populară orală şi cronicile istorice. Astfel, din balada «Mioriţa» aflăm că ciobanul moldovean era bogat, harnic şi blând, dar că, în acelaşi timp se resemnează în faţa soartei, deşi este mai avut decât ceilalţi ciobani şi are şi «câni mai bărbaţi». În această baladă este materializată deci o idee fundamentală ce caracterizează gândirea economică a tuturor românilor, dar în special a moldovenilor: având hărnicia şi îndemânarea necesară pentru a acumula o mare avere, ei sunt lipsiţi de capacitatea de a o apăra, a o menţine, de a avea parte de ea. Cum se ştie, cauza principală a conflictului dintre cei trei ciobani este bogăţia mai mare a baciului moldovan, conflict, care îmbracă forma jafului şi a crimei. în evul mediu, cele mai însemnate izvoare scrise au fost cronicile, secolul al XVII fiind chiar numit adeseori «secolul marilor cronicari». O atenţie deosebită acordă cronicile analizei caracterului şi a urmărilor tributului plătit turcilor asupra economiei statelor româneşti, conturându-se fireasca idee că jugul străm, oricare ar fi el, reţine dezvoltarea economică a ţării. În unele cronici sunt condamnate lăcomia marilor boieri, dar mai ales a unor domnitori, care prin asemenea acţiuni cauzeazâ destabilizarea societăţii, anumite frământări politice şi sociale, ceea ce are urmări nefaste asupra dezvoltării ţării.

B) D.Cantemir a fost cea mai marcanta personalitate din cultura romaneasca medievala. Principalele probleme economice asupra carora a mediat aproape in toate scrierile sale, dar in special in "Descrierea Moldovei" sunt: a)problema comertului exterior si asigurarii unei balante comerciale active; b) consecintele nefaste ale dominatiei otomane pt economia Moldovei; c) originea proprietatii funciare boieresti si a relatiilor economice dintre boieri si tarani; d) politica fiscala promovata de stat si impactul ei; D.Cantemir a fost un ginditor care a analizat, condamind in acelasi timp, una dintre straniile calitati a moldovenilor, cea de a glorifica munca agricola si a trata cu dispret activitatea comerciala, aducatoare de profituri mari. Moldova duce mereu lipsa de bani scrie Cantemir, caci negustorii straini (turci, greci, evreii) au luat in miinele lor tot comertul Moldovei din

pricina nepasarii populatiei noastre. Principala piedica in prosterarea economiei Moldovei este jugul otoman care nu numai ca saraceste tara, dar ii risipeste si viitorul.

21. Problema bogăţiei la mercantilisti, fiziocrati şi liberalii clasici.Mercantiliştii identificau bogăţia cu banii confecţionaţi din metale preţioase. Ei considerau că măsu ra bogă ţ i e i une i ţ ă r i e de t e rmina t ă de can t i t a t e a de au r ş i a rg in t de c a r e e a d i spune . Mercantiliştii ignorau alte forme de bogăţie: pămîntul, construcţiile, bunurile de consum, şi alte mărfuri.I zvo ru l bogă ţ i e i î n v i z iunea l o r e p ro f i t u l comerc i a l ob ţ i nu t de l a comer ţu l ex t e r i o r . Cantitatea de bani care intră în ţară trebuie să fie mai mare decît cea care iese din ţară.Fiz iocra t i .Conceptu l   r e f er i tor   l a  bogă ţ i e– fiziocraţii afirmă că obiectul bogăţiei îl constituie bunurile economice care satisfac cerinţele umane. Ei divizează bogăţia în 2 categorii:•Bogăţia necesară – care include produsele necesare pentru existenţa omului.•Bogăţia comodă – care include produsele manufacturiale şi serviciile.C o n c e p t u l   r e f e r i t o r   l a   i z v o r u l bogăţiei– fiziocraţii consideră că izvorul bogăţiei este agricultura, că anume în agricultură se creează produsul net, care este utilizat pentru toate clasele societăţii.Clasiici.A. Smith. C o n c e p t u l   d e s p r e   b o g ă ţ i e   ş i f ac tor i i c re ş t er i i e i , potrivit căruia bogăţia este totalitatea bunurilor materiale de care dispune naţiunea, iar izvorul ei este munca desfăşurată în sfera produselor materiale. Munca cheltuită în sfera de producţie este considerată ca muncă productivă, iar munca cheltuită însfera de servicii este considerată muncă neproductivă.Totodată, în viziunea lui A.Smith creşterea bogăţiei depinde de următorii factori:1 ) D e   c a n t i t a t e a m u n c i i 2 )De ca l i t a t e a munc i i l uc r ă to r i l o r3)De r apo r tu l d in t r e l uc r ă to r i i ocupa ţ i î n s f e r a munc i i p roduc t i ve ş i î n s f e r a de servicii.

22. Neokeynesianism. "Sinteza neoclasică" a lui P. Samuelson.Constituie oîmbinare a analizei microeconomice neoclasice cu analiza macroeconomică keynesiană.Această teorie imbină statica keynesiană cu dinamica neoclasică a echilibrului general, îmbină mecanismele pieţei concurenţiale cu mecanismele dirijismului de stat. În sinteza neoclasică un rol deosebit se acordă folosirii pârghiilor fiscale şi a celor monetare în scopul asigurării unui nivel ridicat de creştere a produsului real, al unui şomaj redus, a unui nivel stabil al preţurilor, a unui echilibru în relaţiile economice externe.

23) . Neoinstituţionalismul şi şcoala sociologică franceză (J.K. Galbraith, Fr Perroux)Apare în anii 60 ai sec 20, ca o sinteză, de compromise şi conciliere între teoriile primelor 2 etape.Economiile contemporane au devenit economii dualiste, adica bazate pe 2 sectoare: a) sectorul ec de piaţă, al producţ concuren, b)sectorul ec planificate. Marile întreprinderi deţin poziţii de monopol sau oligopol, ce distrug mecanismele pieţei concurenţiale şi reglementează piaţa după bunul lor plac. Teoria determinismului tehnologic (John Kennet Galbraith).În perioada postbelică , în urma celei dea 3ia revoluţii industrial, apar întreprinderi gigante, înalt productive, care devin inima sistemului economic. În marile întreprinderi, puterea tinde să treacă din mina proprietarilor în mina manag-erilor, categorie socială pe care Galbraith o numeşte tehnostructura. Acest grup este format din cei mai influenţi manageri,reprezentanţi ai aşa numitor gulere albe, care posedînd cunoştinţele şi experienţa necesară conduc tote afacerile intreprinderii. Odată cu apa-riţia tehnostructurii, motorul activităţii economice inceteaza de a mai fi profitul. Dispare şi conflictul dintre muncă(salariaţi) şi capital (acţionari).Teoria costurilor de tranzacţie pleacă de la două premise fundamentale: prima,tranzacţia este unitatea de analiză de bază în economie care trebuie să conţină în sine treiprincipii ale conflictului, mutualităţii şi ordinii, şi, a doua, guvernanţa economică este ocondiţie esenţială pentru optimizarea alocării resurselor şi sporirea eficienţei economice.