Platon Aristotel

Generalitati

-definitia dreptului este corelata cu notiunea de

justitie si cu rolul juristului in societate

-o lege injusta nu este lege, drept

-scopul justitiei este de a da fiecaruia ce este al

sau

-scopul juristului este de a face justitie,

asimilata cu ideea de bine

-obiectul de reglementare al legii trebuie sa

priveasca doar proprietatea, succesiunile,

contractele, bunele moravuri si educatia

-in greaca ,,dikaion`` desemneaza atat termenul

de drept, cat si cel de justitie.

-principalul scop al dreptului este educatia.

Scopul dreptului nu este nici de a asigura

imbogatirea individuala sau generala,nici

ordinea sau securitatea juridica.

-dreptul nu se diferentiaza de morala

Generalitati

-justitia este o virtute universala, care include

toate virtutile

-justitia este clasificata in:

-justitie distributiva - priveste raporturile

dintre membrii cetatii si are drept scop

principal distribuirea bunurilor, a sarcinilor

publice, respectarea proportiei si a egalitatii

intre schimburi

-justitia comutativa - relatiile dintre

particulari; fiecare trebuie sa primeaca nici mai

mult, nici mai putin decat cere buna cumpatare

-cele doua forme de justitie sunt considerate de

unii autori distinctia dintre dreptul public si cel

privat

-spre deosebire de conceptia lui Platon, nu orice

lege este si lege juridica.

-sensurile lui ,,dikaion` dobandesc nuante

diferite. Astfel, just inseamna echilibrul realizat

intre membrii cetatii, un just politic instaurat

intre oamenii liberi ai cetatii, intre care se

impart onorurile si bunurile. Sensul de drept se

regaseste numai in ceea ce priveste raporturile

dintre cetateni.

Izvoare:

-sensul de drept al lui dikaion ne ajuta sa

desprindem conceptia lui Platon in privinta

izvoarelor dreptului.

-dreptul are sensul de lege

-metoda lui Platon de a descoperi legile este

fondata pe natura

-singurul care are rolul de legiuitor este

filosoful ( Republica, Legi )

-se acorda o mare atentie educarii viitorilor

legiuitori; un filosof trebuie sa aiba studii de

matematica si dialectica pentru a putea vedea

ideile

-descoperirea legilor presupune si un proces de

apropiere de divinitate, de purificare -> la

Platon, unul dintre izvoarele dreptului il

constituie religia

-elementul religios va fi preluat de crestinism,

Izvoare:

-dreptul are doua mari surse:

-dreptul natural:

-presupune studiul naturii

-omul este un animal social,numai cetatea

este naturala

-dedus fie din principii ale ratiunii practice,

fie din definitii abstracte ale constiintei umane

-dreptul scris al cetatii

-in ,,Politica`` intalnim elemente de drept

constitutional, se analizeaza mai multe

constitutii ale statelor si se constanta ca cel mai

potrivit regim politic se gaseste intre

aristocratie si democratie

-fiecare cetatean are posibilitatea de a participa

la viata publica, dar distributia onorurilor si a

sarcinilor publice tine cont de bogatia,

capacitatea si varsta fiecaruia.

1

fiind dezvoltat in special de Sf. Augustin.

Teoria legilor pozitive Teoria legilor pozitive

-dreptul are un puternic caracter normativ,

legile trebuie sa fie foarte exigente

-initial, Platon este impotriva legilor scrise,

demonstrand ca acestea sunt pline de defecte

- ,, Filosoful percepe ideea de justitie,dar este

incapabil sa comunice celui vulgar fructul

cercetarii sale; este incapabil sa faca sa

beneficieze de luminile sale prizonierii

cavernei``. Legea scrisa afecteaza justitia

deoarece aceasta nu poate fi data oamenilor in

baza formulelor scrise. Orice lege scrisa se

dovedeste injusta cu ocazia aplicarii ei

monarhie aristrocratie democratie

tiranie oligarhie demagogie

*cele 3 tipuri de guvernamant degenereaza

deoarece legile constitutionale sunt violate de

putere. Astfel, ideea legalitatii ia locul central in

conceptia lui Platon, acesta ajungand sa-si

schimbe conceptia in favoarea legilor scrise.

-legile nu vin de la popor, ci de sus, prin

intermediul filosofului, care devine legiuitor si

dicteaza ansambluri de legi.

-nu trebuie uitat faptul ca legile nu sunt altceva

decat copii proaste ale justitiei perfecte.

-cetatenilor li se cere o stricta obedienta fata de

lege

-judecatorii trebuie sa aplice cu strictete legile

scrise.

-sublinieaza necesitatea legilor, plecand de la

observarea naturii

-in ,,Retorica`` arata 2 moduri de creare a

legilor scrise:

-cu ajutorul legiuitorilor prudenti si intelepti

-cu ajutorul impartialitatii, dar nu a

judecatorilor, care pot cadea intr-o stare de

simpatie sau frica, ci a legiuitorului

-puterea legislativa / judecatoreasca este

detinuta de cel care conduce afaceri publice;

conteaza situatia pe care o are - starea

materiala, onoruri, nivel de cultura, etc.

-stabileste limite alte puterii legilor:

-legile pozitive nu pot avea valoare decat daca

sunt stabilite in cadrul unui just natural: ,,legea

este inteligenta fara pasiune``

-legile trebuiesa emane de la autoritatile

competente,dar Aristotel admite faptul ca legile

pot lua nastere si datorita cutumei, a

jurisprudentei sau direct de la popor

2

Roma Antica

Generalitati Cicero

-Roma antica a fost dominta de cultura greaca,

inclusiv sub aspect juridic. Juristii romani s-au

inspirat din doctrina lui Platon si Aristotel. Cea

mai importanta perioada a fost a lui Cicero.

-stoicismul roman a fost influentat de cel grec,

insa doctrina stoicismului roman este mai

degraba o doctrina morala decat juridica.

Filosoful, inteleptul cetatii, sta retras, separat de

cetate si de interesele acesteia -> nu-l

intereseaza scopul dreptului. Exista o lege

naturala care consta in ratiunea universala,iar o

parte a acestei ratiuni se regaseste in constiinta

fiecarui om. Aceasta conceptie morala

determina continutul dreptului roman clasic;

dreptul natural isi pierde din amploare, iar

institutiile juridice nu sunt considerate

permanente.

1.-Platon a influentat dr. roman, fiind

recunoscute doua principii ale acestuia:

-ceea ce le place principilor are forta de lege

-principele este absolvit de legi

Neoplatonismul dezvoltat in Imperiul Roman a

sustinut ideea unui drept autoritar, in forma

legislativa.

2.-Aristotel, datorita faptului ca a fost singurul

pana in acel moment care a analizat conceptul

de drept si izvoarele acestuia, a exercitat, de

aemenea, o puternica influenta asupra

jurisconsultilor romani.

-justitia inseamna a da fiecaruia ce este alsua;

dreptul este ceea ce este just si deriva din

justitie; pentru interpretarea si crearea dreptului

trebuie sa se recurga la texte, avandu-se in

vedere fie traditia jurisprudentiala, fie actele

pretorului sau ale Senatului. Modificarea

textelor se facea in numele echitatii, prin

confruntarea opiniilor juristilor si scolilor de

jurisprudenta. Se cercetau doar legile juste.

Justul se gasea in dreptul natural. Izvor

-a formulat noi obligatii: obligatia de a respecta

in fiecare om, fie si sclav,ratiunea umanitatea,

sinceritatea

-mostenirea greaca se observa cel mai bine in

conceptul de drept natural. A definit legea

naturala afirmand ca este ratiunea dreapta,

acordata naturii si raspandita in constiinta

fiecarui om.Ea este o lege vveritabila, constanta

sis eterna

-dreptul nu este rezultatul vointei libere, ci este

dictat de natura.

-dreptul nu se fondeaza pe o pura pozitivitate,

pentru ca ar insemna ca in anumite cazuri si

legile tiranilor ar fi drept. De aceea ,este

necesarsa ne raportam la o justitie naturala.

-din jus naturale decurge jus gentium,care

serveste cabaza in relatiile reciproce dintre

popoare, pentru ca este fondat pe nevoi

comune. Jus civile este dreptul pe care il are

fiecare popor in particular

-desi rcunoaste necesitatea dreptului natural,

sustine ca acesta poate fi ameliorat cu ajutorul

legiuitorului,care are sensul de a tempera

exigentele justitiei pure

-ideea dreptului natural comun tuturor

oamenilor se intalneste la majoritatea juristilor

romani; fundamentele dreptului se

gasescinnatura lucrurilor, jus naturale este legat

de aequitas, de unde rezulta tratamentul egal al

lucrurilor. Desi sclavia este contrara dreptului

natural, este considerata fireasca datorita lui jus

gentium, fiind justificata si prin faptul ca este

intalnita la toate popoarele ca urmare a

razboaielor.

-jusnaturale este un concept de traditie greaca,

in timp ce jus gentium este un concept propriu

romanilor

3

principal - natura

Sf. Augustin

Doctrina juridica a Sf. Augustin este marcata de viziunea crestina asupra lumii, asupra statului,

asupra legii si a justitiei. Intalnim o distinctie intre legea divina si cea omeneasca, pe care o

califica drept profana, elaborand astfel o teorie a legilor profane,o teorie a continutului si

izvoarelor dreptului, precum si o teorie a statului.

Teoria legilor profane Continutul Dreptului

-are la baza 2 principii:

-legile profane nu sunt juste

-desi sunt injuste, trebuie respectate

-in lucrarea ,, De civitate Dei”, Sf. Augustin

critica toate institutiile statului, sociale, militare

si judiciare. Dreptul nu poate exista decat daca

este just, iar justitia consta in a da fiecaruia ce

este al sau, insa nu poate fi numita justitie cea

care nu il are in centru pe Dumnezeu. =>

justitia romana este injusta, pentru ca nu are la

baza credinta crestina, iar unde nu exista

justitie, nu exista nici drept.

-desemneaaza prin ,,jus humanum” legile

cetatii terestre

-legile profane trebuie respectate pentru ca

crestinul are nevoie de stat si de legile sale

profane; prin urmare este firesc sa le respecte.

-justifica respectarea legilor profane injuste prin

faptul ca ele ajuta la pacea cetatii. Exista mai

multe grade de pace, pacea perfecta si paci

inferioare; pacea perfecta este asigurata de o

justitie perfecta, crestina, iar pacile inferioare

asigura o ordine provizorie. Legile statului nu

pot asigura decat o astfel de pace inferioara.

-o a 2-a justificare consta in faptul ca,

supunandu-ne legilor umane, ne supunem

implicit unui plan divin, pentru ca ele au rostul

lor in planul lui Dumnezeu; aceste legi reflecta

ceva din ordinea lui si de aceea trebuie

respectate.

-doctrina Sf. Augustin este diferita de tot ceea

ce se afirmase pana atunci in epoca, este

diferita de dreptul natural; se apropie de

-sensul notiunii de ,,justitie” este diferit fata de

cel din antichitate, deoarece la Sf. Augustin

justitia inseamna nu egalitate, ci caritate si

generozitate.

Trasaturi ale justitiei crestine:

-are caracter subiectiv – fiind o justitie de

caritate, contine reguli imprecise, care se aplica

diferit

-are ca scop perfectiunea – nu admite realizarea

niciunui interes personal. Sustine ideea

proprietatii private, dar dezvolta si ideea

proprietatii comune, prin punerea in comun a

bunurilor de catre crestini.

-primele comunitati de crestini au renuntat la

proprietatea privata, impartind unii cu altii

bunurile, experimentand astfel o alta forma de

proprietate, deoarece proprietatea privata nu isi

are izvorul in dreptul divin.

-lipseste sanctiunea – element de esenta pt.

dreptul crestin; el nu poate sanctiona si nu

poate fi sanctionat pe pamant.

Dreptul crestin poate coexista cu cel laic. Desi

nu au puncte comune, nu se opun unul altuia.

Dreptul crestin pune accent pe indepartarea

omului de cele materiale, terestre, iar cel laic se

ocupa cu lucrurile trecatoare.

Pt. un crestin, conteaza respectarea legii divine,

neavand importanta ce dispune legea laica.

Ex: daca propria viata ii este suprimata de

justitie, nu are importanta, daca el a respectat

legea divina.

4

pozitivismul juridic, promovand notiuni ca

ordinea publica, respectarea istoriei si a legilor

pozitive.

Izvoarele Dreptului Teoria Statului

-Sf. Augustin sublinieaza ca exista 3 categorii

de legi prin care ni se releva ce inseamna

justitia.

1. Dreptul Natural

-ne ajuta sa cunoastem ceea ce este just si

modul de functioanare al justitiei. Totusi, nu

este un adept al dreptului natural, doctrina sa

ramanand marcata de puternice sentimente

religioase; exista totusi elemente de armonie

intre dreptul natural si cel crestin.

-Dumnezeu a impus o ordine in natura, iar

justitia oamenilor nu ar trebui decat sa execute

aceasta ordinea naturala.

-sustine ca dreptul natural era bun inainte de

caderea in pacatul originar; dreptul natural este

legea paganilor, iar crestinii au acces la justitie

pe alte cai.

2. Legea lui Moise

-desi este fundamental diferita de legea

crestina, legea mozaica este sustinuta de Sf.

Augustin pentru ca aceasta provine de la

Dumnezeu, a fost data direct de acesta, in

mainile lui Moise

-o considera adecvata acelui timp, fiind

depasita de legea crestina

3. Legea lui Hristos

-singura capabila sa-I conduca pe oameni spre

justitie si spre descoperirea sensului termenului

drept, just. Se regaseste in cele 4 Evanghelii

-in ,,De Civitate Dei”sublinieaza faptul ca ceea

ce este just isi are originea in credinta, deoarece

credinta este principiul cunoasterii; acest lucru

e valabil si pentru drept.

-legile si cutumele nu au valoare decat daca

textele divine tac, mai exact au rolul de lex

specialia.

-statul trebuie sa se bazeze pe legi crestine,

trebuie sa pedepseasca atingerile aduse bisericii

crestine, mergand pana la folosirea fortei pentru

respectarea credintei. Legile omenesti ar trebui

sa fie in concordanta cu cele crestine, dar

aceasta nu este neaparat o conditie pentru

respectarea si aplicarea lor.

-crestinii trebuie sa respecte legile terestre

( desi sunt rele ), pentru ca si ele sunt o parte

din intregul ordinii divine. Este ideal ca ele sa

fie juste, dar justul nu poate fi cunoscut decat

prin credinta

-statul crestin trebuie sa evolueze spre crearea

unei cetati divine, un refugiu al crestinilor, iar

cetatea terestra sa devina una divina, dreptul

omenesc devenind astfel crestin.

5

Sfantul Toma D’Aquino

-a preluat teoria dreptului natural si a aratat contributia covarsitoare a crestinismului la crearea si

evolutia dreptului

Noi semnificatii ale teoriei dreptului natural

-intalnim distintctia intre dreptul natural si legile omenesti. Dreptul moral nu se confunda cu morala

si este schimbator, la fel ca natura omului. => si legile omenesti ar trebui sa fie schimbatoare,

pentru ca ele sunt consecinte ale dreptului natural

-referitor la legile omenesti pozitive, doctrina Sf. Toma este concentrata pe 5 aspecte:

1. Necesitatea legii omenesti

-se justifica nu prin faptul ca legea este un remediu al raului, al pacatului, ci prin faptul ca privine

din natura umana, pe care o reflecta. Pe langa dispozitii represive, legea umana are si dispozitii

permisive si preventive

2. Originea legii

-legata de regimul politic; cuprinde dispozitii pentru monarh, pentru cei bogati sau intelepti si

pentru popor.

3. Continuitatea legii

-explicata prin dreptul natural pentru ca orice lege omeneasca provine din dreptul natural, iar legea

creata de legiuitor este expresia justului natural. Dreptul este rezultatul ratiunii si al vointei. Ratiune

– pt ca deriva din stiintele naturii; vointa – pt ca puterea legislativa i-a adaugat forma scrisa,

rigiditate, precizie.

4. Calitatile legii

-trebuie sa fie justa ( sa reflecte binele comun si nu interesele personale ale legiuitorului )

-trebuie sa fie corespunzatoare conditiilor de spatiu si timp

5. Autoritatea legii

-nu poate exista decat daca legea este justa si corespunde justului natural. Daca este justa, va fi

inteleasa si aplicata de oameni. In caz contrar, daca este injusta, trebuie sanctionata de judecator. =>

la Sf. Toma, autoritatea legii este conditionata

Din conceptia Sf. Toma rezulta ca termenul de drept se confunda cu cel de just, ca la greci si

romani. Justul deriva din natura; nu ofera reguli fixe. => dreptul natural, la Sf. Toma, are rolul de a

oferi reguli generale, imprecise, schimbatoare. Legile pozitive omenesti ocupa locul central in

ansamblul dreptului natural. Dreptul natural este aplicat de judecator atunci cand legea pozitiva

tace.

6

Contributia crestinismului la crearea si evolutia dreptului

-in lucrarea ,,Summa Theologiae” , Sf. Toma subliniaza dublul rol jucat de crestinism in formarea

dreptului:

1. divinitatea are rolul de a ne arata ca natura umana nu este singura in Univers, ca exista o lume

spirituala deasupra ei

2. Cunoastearea umana poate fi ajutata de revelatia divina. Dumnezeu calauzeste omul si il

ilumineaza de-a lungul vietii, ajutandu-l sa descopere adevaruri rationale

Termenul drept- aceeasi semnificatie ca la Aristotel – adica dreptul este obiectul justitiei.

Se recunoaste existenta dreptului natural si al gintilor; dreptul pozitiv nu poate avea ca izvor decat

legile omenesti, care sunt profane

Legea suprema este cea eterna, din care deriva totul, pentru ca ea este divina. Principiile sale nu

sunt cunoscute direct de om, ci prin legea naturala, lege care poate fi cunoscuta de orice om,

indiferent daca este crestin sau pagan. In Tratatul Legilor – se arata ca legea omeneasca deriva din

cea naturala, este o prelungire a acesteia.

Izvoare:

1. Vechiul Testament – legea veche

2. Noul Testament – legea noua

Scopul izvoarelor este de a ne dezvalui existenta divinitatii, prin care ne putem salva sufletul =>

existenta vesnica. Fara credinta insa, si fara a respecta legile divine nu putem accede la aceasta

lume noua, pe care Dumnezeu vrea sa o imparta cu noi.

Legea noua ( a lui Hristos ) – total diferita de legea umana, nu are continutul si forma legii scrise;

este atipica deoarece presupune o evolutie interioara. Legea crestina este o stare de spirit, pe care

trebuie sa o traim in permanenta.

Spre deosebire de Sf. Augustin, Sf. Toma face o distinctie intre legea crestina si drept, acesta din

urma fiind accesibil tuturor, inclusiv necredinciosilor. Doctrina Sf. Toma readuce in prim-plan

teoria dreptului natural al antichitatii. Intalnim distinctia drept public – drept privat.

Drept public:

-sustine teoria laica a suveranitatii – deschide calea apoi pentru separarea statului de biserica.

Suveranitatea este pt toti, inclusiv pt necredinciosi si este explicata prin intermediul dreptului

natural: ea deriva din natura; dominatia politica este naturala => suveranitatea nu este considerata

o consecinta a pacatului omenesc. Regele ramane supus Papei; regele se ocupa de lucruri terestre,

fiind legat de dreptul natural => supusii, in chestiuni materiale, se supun regelui, iar in cele

spirituale, Papei.

Drept privat:

-marcat de teoria proprietatii private; se respinge teoria proprietatii obstesti, comunitare, a

7

crestinilor. Se face referire la notiunea de vanzare-cumparare, de uz, de contracte, de delict.

Institutia casatoriei – regim mixt, juridico-religios: are si un rol divin, de unire cu Hristos si cu

biserica => interdictia divortului, a poligamiei si a incestului.

Concluzie: doctrina Sf. Toma, desi tributara Antichitatii, a insemnat un progres al teoriei dreptului

natural; a construit fundamentele vigorii artei juridice, fara a sacrifica scopurile spirituale ale

omului

Laicizarea dreptului

-dupa epoca Sf. Toma se observa tendinta de a conferi omului un rol tot mai important in

cunoasterea dreptului, cu ajutorul ratiunii. Se trece de la superior la inferior, de la Dumnezeu la

oameni sau de la rege la popor. Procesur de laicizare, numit si de rationalizare ( cunoastere cu

ajutorul ratiunii ). Astfel, apar noi teorii care au influentat puternic modernizarea dreptului: teoria

contractului social, teoria separatiei puterilor, teoria drepturilor inalienabile.

Influente asupra teoriei statului Definitia dreptului

Hugo Grotius

-crearea fiecarui stat este precedata

de un contract social prin care

poporul transmite puterea

guvernantilor si isi stabileste forma

de guvernamant. Dupa, poporul

pierde puterea de a-I controla sau

pedepsi pe guvernanti => guvernantii

nu sunt obligati sa-si respecte

promisiunile asumate prin pactul

social. Pactul trebuie sa aiba forma

tratatului international, si nu forma

actelor interne, a contractelor;

Grotius invoca forta obligatorie a

tratatelor international

-dreptul este mijlocul rational de a

asigura pacea; dreptul este imuabil.

Preia de la Aristotel ideea ca omul

este un animal social => simpla

sociabilitate a oamenilor este

suficienta pentru crearea dreptului;

sociabilitatea decurge din dreptul

natural si se realizeaza prin

intermediul pactului social.

-dreptul natural al lui Grotius se

situeaza intre curentul dogmatic al

dreptului natural crestin si curentul

rationalist al dreptului natural

modern, care tinde sa elimine

dreptul divin pozitiv.

Thomas

Hobbes

-statul este creat tot pe baza unui contract

social, pt a se mentine siguranta si pacea,

deoarece homo hominis lupus, iar starea

naturala a oamenilor, preexistenta statului

este razboiul tuturor contra tuturor. La fel

ca la Grotius, cu ocazia incheierii

contractului social, oamenii cedeaza

anumite drepturi in favoarea statului, dar

nu puterea ca la Grotius, ci drepturile lor

naturale, in schimbul pacii. Statul este

totalitar. Contractul se incheie intre stat si

popor si nu intre suveran si popor.

Statul este singura sursa a dreptului,

numai el spune dreptul si il defineste, pt

-datorita faptului ca suveranul este

unicul legiuitor, lega este cea care

determina dreptul.

=> un act este legal daca este conform

cu legea facuta de suveran.

-in literatura de specialitate se considera

ca Hobbes s-ar apropia de pozitivismul

juridic.

Conceptia sa este axata pe 3 coordonate,

care o diferentiaza de pozitivism:

-sustine existenta unei legi naturale, pe

care se fondeaza pacea si securitatea;

legea pozitiva este doar mijlocul prin

care se atinge pacea si este legata de

8

ca el are puterea de comanda, iar legea

este un comandament. Puterea statului

are un caracter absolut, este suverana.

Legile sunt facute de monarh, dar el nu

este supus legior sale; el este ex lege si

supra legem.

legea naturala

-puterea statului nu este limitata de drept

-legea pozitiva este subordonata legii

naturale, care ii arata ce trebuie sa fie.

Sistemul juridico-politic al lui Hobbes

nu se identifica cu cel pozitivist.

John Locke

-omul este natural sociabil; nu se afla

intr-o stare de razboi, ci intr-o stare

de natura, care cuprinde mai multe

drepturi fundamentale: drepturl la

libertate, la munca, la proprietate

privata.Contractul social are ca scop

garantarea drepturilor naturale.

Autoritatile publice sunt inversite cu

putere si trebuie sa garanteze aceste

drepturi naturale, iar daca abuzeaza

de puterea incredintata, poporul are

dreptul sa-si ia inapoi suveranitatea.

=>bilateralitatea obligatiei politice:

-obligatia poporului de a se supune

legilor pozitive ale statului

-obligatia statului de a respecta

drepturile naturale ale oamenilor.

-este considerat fondatorul

liberalismului politic.

-scopul statului nu este pacea si

securitatea individului, ca la Hobbes,

ci maximum de libertate pentru om.

-dreptul trebuie sa asigure libertatea

individului,prin toate categoriile sale

de prescriptii: dreptul comanda,

limiteaza, permite, interzice, etc.

-legea se caracterizeaza printr-o

generalizare colectiva, nu are valore

decat prin pactul colectiv. Exista o

dubla generalitate a legii:

1. o generalitate formala – provine

din autoritatea statala, ceea ce

implica faptul ca legea, venind de la

toti, este legata de democratie

2. o generalitate materiala – releva

prescriptiile pe care legea le

statueaza.

Aceasta dubla generalitate are 2

consecinte:

1. Legea, fiind un act de vointa

generala, nu poate sa se pronunte

asupra particularului

2. legea este expresia vointei

generale => ea este rationala si

legitima. Doar legea poate implini,

pt ca ea asigura libertatea si justitia.

=> Rousseau nu respinge dreptul

natural, dar il transfigureaza, in

sensul ca nu are semnificatie si

J.J. Rousseau

-cel mai de seama reprezentant al

Teoriei contractului social

-omul se afla intr-o stare de natura;

omul nu este un animal social, ci un

animal cu doua tendinte: mila si

perfectabilitatea, care-l fac uman.

-omul se asociaza cu altii, incheie un

contract prin care cedeaza totalitatea

drepturilor sale naturale entitatii

create prin contract, statul, care i le

restituie imediat. Drepturile naturale,

prin intermediul contractului, devin

drepturi civile.

-pactul are la baza totalitatea

9

vointelor individuale care se

contopesc intr-o vointa generala, care

este ratiunea publica. Suveranul este

reprezentat de ansamblul cetatenilor.

Guvernarea democratica este un ideal

neadaptabil la oameni.

validitate decat prin intermediul

ratiunii publice si a legii pozitive

civile.

-Rousseau nu este nici pozitivist; da

legilor absolute o forma umana

Conceptia lui Kant referitoare la drept.

-face o separare a dreptului de morala, precum si intre dreptul natural si dreptul pozitiv.

-dreptul natural-ansamblul conditiilor datorita carora preferinta arbitrara a fiecruia se poate

armoniza cu preferintra arbitrara a celorlalti, in cadrul unei legi universale de libertate

-dreptul se fundamenteaza pe necesitatea convietuirii, iar dreptul natural este, de fapt, intregul

drept, nemaireprezentant un set de drepturi particulare.

-dreptul pozitiv – normele de reglementare sanctionate de legiuitor. Este dependent de vointa

legiuitorului, dar un factor important este cadrul vietii sociale, care inseamna limitarea libertatii

individului, pentru a putea coexista cu libertatile celorlalti

-distinctia intre dreptul natural si cel pozitiv consta in faptul ca dreptul natural este bazat pe

ratiune, iar cel pozitiv pe inspiratie, din aceasta cauza ajungand sa fie arbitrar.

-la fel ca Rousseau, Kant considera libertatea si egalitatea cele mai importante valori juridice. Ele

sunt atat drepturi innascute, naturale, dar si cele mai importante drepturi ce trebuie reglementate

de dreptul pozitiv.

Drepturile inalienabile omului

-cunoscute si ca drepturile fundamentale ale omului, s-au afirmat in timpul Revolutiei Americane

si Revolutiei Francee din sec XVIII, fiind consacrate in Declaratia de Independenta a Statelor

Americane – 1776 si Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului – 1792.

=> analiza continutului declaratiilor pune 3 probleme: <=

Cine este titularul drepturilor

inelienabile?

Cine proclama drepturile

inalienabile si in numele cui?

Care sunt drepturile acestea

si ce forta normativa au?

10

1. opinia omului natural

( Declaratia Americana )

-se refera la libertatea unui om

concret, aflat sub dominatia

coroanei britanice, libertatea

raspunde finalitatii immediate

a eliberarii

2. opinia omului politic

( Declaratia Franceza )

-vorbeste despre libertatea

abstracta a unui om abstract,

denumit cetatean

1. Declaratia Americana

-ofera o explicatie religioasa:

dat fiind faptul ca suntem creati

de Dumnezeu, suntem egali si

suntem inzestrati cu anumite

drepturi inalienabile => avem

dreptul sa le proclamam, pentru

ca ne apartin; au fost create de

Dumnezeu pentru noi.

2. Declaratia Franceza

-nu neaga faptul ca omul e

creatura lui Dumnezeu, dar

subliniaza ca drepturile

inalienabile au o semnificatie

politica; nu sunt rezultatul

vointei lui Dumnezeu, pentru ca

omul se poate declara titular al

drepturilor pe care natura sa

umana le presupune

1. Declaratia Americana

-situeaza in centru conceptul

de libertate

2. Declaratia Franceza

-situeaza in centru conceptul

de egalitate

Ambele Declaratii sublineaza

ca scopul suprem este

fericirea publica, fapt ce a

determinat analiza metodelor

de acces la fericirea publica si

continutul fericirii

Fericirea publica

Metode Continut

Declaratia Americana:

-pleaca de la ideea contractului social si afirma

ca poporul construieste Republica, nu statul

fondeaza poporul => doctrina liberala.

-orice guvernare este rea de la natura; fericirea

publica se construieste prin afirmarea libertatii,

unde poporul are rolul central

Declaratia Franceza:

-sustine primatul statului in fondarea Republicii

-doar puterea politica are rolul de a garanta

drepturile fundamentale, iar libertatea

individuala trebuie incoronata de egalitate

-presupune analiza drepturilor fundamentale pe

care le proclama Declaratiile ( drepturi

inalienabile)

1.Dreptul la siguranta

-are la baza teoria lui Hobbes, potrivit careia

scopul statului este siguranta individului;

aceasta siguranta presupune doua conditii:

puterea politica sa nu aiba drept de viata sau de

moarte asupra cetateanului si sa nu fie ( puterea

politica ) niciodata proprietatea cuiva, iar

suveranul sa nu fie stapanul supusilor sai,

puterea acestuia trebuind sa se exercite in

numele legii.

-statul, odata creat, trebuie sa se autolimiteze

prin lege.

-constitutionalistii germani au formulat o

conceptie care arata ca se ajunge la un cerc

vicios, in sensul ca statul nu poate fi limitat

decat prin regulile pozitive create chiar de el.

2.Libertatea constiintei

11

-considerata fundamentul tuturor libertatilor

public; este un scop mai mare decat siguranta;

este legata de ratiune

3.Dreptul de proprietate

-legitimitatea sa provine din teoria lui Locke,

care considera proprietatea o extensie a

dreptului la siguranta; daca un om are dreptul

de a-si apropria propria viata ca un bun, are

automat si dreptul de a-si apropria bunurile din

natura, dar nu alti oameni, pt ca nu sunt bunuri.

-justificarea proprietatii consta in ideea de

munca; ceea ce produce omul, ii apartine

-posedand un bun, individul are, simbolic,

posesia propriei lui persoane, un drept la

protectie asupra fericirii, la o protectie fata de

interventia statului

-proprietatea permite asigurarea libertatii si

egalitatii, simbolizand un drept universal la

fericire privata

-asocierea conceptului de libertate alaturi de cel

de egalitate este, de fapt, un mit, un ideal.

Rationalistii moderniHegel

-se opune doctrinei antice a dreptului natural

-omul este un produs al istoriei, nu un substrat al acesteia

-dreptul natural se bazeaza pe libertatea individului, iar sistemul de drept este expresia libertatii

realizate

-dreptul natural nu se opune celui pozitiv

-omul este membru al societatii sub un dublu aspect:

-in cadrul statului rational, unde obligatia esentiala a omului este realizarea interesului sau

-in cadrul statului propriu-zis,ca individ social, intervine, participand la puterea legislativa

-drepturile omului se transforma in obligatii ale cetatenilor

-este sustinatorul proprietatii private, sustinand ca proprietatea colectiva este o contradictie in

termeni.

Pozitivismul juridic

-curentul pozitivist a aparut pentru a se opune solutiilor propuse pana la inceputul sec XX, care

defineau conceptul de drept si justitie fundamentate pe jus naturale

-doctrina pozitivista, aparuta la sfarsitul sec XIX, exclude notiunea de just din definitia dreptului.

-aceasta doctrina a dat nastere la 3 curente de gandire:

Scoala Exegezelor Scoala Engleza Scoala Germana

-a aparut in Franta, intre 1830- -reprezentant:Jeremy Bentham -dreptul isi are originea in

12

1880

-determinata de procesul de

codificare al lui Napoleon

-exclude filosofia dreptului din

studiul juridic

-promoveaza o filosofie

etatista; valoarea dreptului

natural s-a transferat la dreptul

pozitiv, creat de vointa

suverana a statului

-critica sistemul de common

law si propune codificarea;

inlatura orice element

extrajuridic, pentru a construi

o stiinta a dreptului autonoma

-legea este comandamentul

celui care are puterea asupra

altuia; dreptul este un

ansamblu de semne care

provin de la suveran, iar

scopul legii trebuie sa fie

binele public.

-John Austin continua doctrina

lui Bentham, plasand legea si

jurisprudenta in stiinta

dreptului pozitiv

creatia populara inradacinata

istoric

-apare ideea codificarii legilor in

vigoare (ideea codului unic)

-un sistem rational al drepturilor

naturale trebuie sa permita

constructia unui sistem de drept

pozitiv, sub forma codului unic

-Savigny nu este de acord cu

ideea codificarii dreptului; legile

si codurile transforma dreptul

dintr-un sistem flexibil intr-unul

rigid

-dreptul este expresia constiintei

juridice populare, care nu este

altceva decat vointa istorica a

dreptului, care se manifesta in

cutume => scoala pozitivista

este opusa celei istorice

-pozitivismul neaga rolul

istoriei, subliniind rolul stiintei

in elaborarea dreptului

Criza Dreptului

Pozitivismul juridic a declansat o adevarata criza a dreptului, prin reactia sa fata de dreptul

natural. Au fost reconsiderate fundamentele dreptului, termenul ,,drept”dobandind noi

semnificatii. Pozitivismul a dat nastere la doua mari tendinte: teoriile formaliste ( juridicizarea si

etatizarea dreptului ) si teoriile antiformaliste ( sociologizarea dreptului; ancorarea lui in realitatea

sociala )

1. Teoriile formaliste

-situeaza in centru legea si statul, carora le confera un rol esential in explicarea dreptului

-pozitivismul juridic german a fost criticat la inceputul sec XIX, cand se constata o noua tendinta,

cea a autonomiei dreptului, care a presupus existenta a 2 mari obiective:

1. Sistematizarea stiintei dreptului – operatiunea intelectuala de stabilirea regulilor juridice prin

deductie. In Germania, dreptul este considerat un drept pozitiv.

2. Autonomia conceptelor dreptului – are 2 componente:

-formularea unei teorii generale a dreptului

-separarea filosofiei dreptului de stiinta dreptului => inlaturarea speculatiilor filosofice

Juridicizarea dreptului – Teoria normativista

Hans Kelsen

-critica conceptia traditionala, conform careia dreptul este produsul fortei statului, pentru ca dreptul limiteaza

statul, iar aceasta limitare rezida in vointa statului (autolimitare)

13

-construieste o teorie pura a dreptului, diferita de TGD.

-ideea centrala: notiunile, conceptele fundamentale ale dreptului trebuie sa fie epurate de orice semnificatie etico-

politica => TGD trebuie sa fie pur juridica, nu morala, filosofica sau politica.

-conceptia sa normativista este compusa din 2 teze fundamentale:

1. Teza separatiei dreptului de morala

-Kelsen critica teoria conform careia norma juridica este actul de vointa al legiuitorului, care consta in obtinerea de

la altul a unui comportament determinat intr-o situatie precisa.

-vointa subiectiva de a obtine de la altul un comportament e semnificatia subiectiva a ceea ce trebuie sa aiba loc =>

distinctie intre fapt si drept. Comportamentul pe care trebuie sa-l aiba o persoana este independent de

subiectivismul dintr-un ordin. Vointa legiuitorului trebuie sa fie independenta de subiectivism.

2. Teoria normativista propriu-zisa

-dreptul este un sistem de norme ierarhizate

-legiuitorul, cand reglementeaza o conduita determinata, este abilitat de o alta norma juridica, ce ii confera aceasta

abilitare => omul se supune normei juridice, nu unor simple comandamente; este obedient dreptului, nu actului de

enuntare al ordinelor, care nu pot fi obiective, decat daca o norma juridica da emitentilor ordinelor o asemenea

putere. In statele moderne, aceasta norma juridica este Constitutia, careia i se supun toate celelalte norme =>

formarea dreptului pe trepte/grade.

Validitatea Constiutiei se fundamenteaza pe o norma ipotetica, fundamentala, care are o singura prescriptie:

destinatarii normelor trebuie sa se conformeze normelor puterii constituante.

-dreptul natural si cel pozitiv sunt notiuni diferite si ireconciliabile. Dreptul natural sustine ca validitatea normei

depinde de preceptele de justitie => situarea ei in afara ordinii juridice pozitive si existenta unei morale absolute si

unice careia trebuie sa se conformeze dreptul pozitiv.

-obiectul dreptului: descrierea normelor sistemului si desemnarea celor valide, nu stabilirea de norme juridice sau

stabilirea a ceea ce trebuie sa fie.

Etatizarea dreptului. Pozitivismul etatist francez

-teoria germana conform careia statul este supus dreptului, pe care tot el il creeaza, autolimitandu-

se astfel, pentru ca este un stat de drept s-a impus si in Franta.

-reprezentant: Carre de Malberg

-preia teoria germana a statului – persoana juridica si a autolimitarii statului, subliniind ca statul

este natiunea organizata juridic, iar Parlamentul, expresia vointei generale a natiunii, este organul

suprem al statului

-doctrina sa se formeaza in contextul in care, la inceputul sec XX, legea este contestata ca fiind

singura sursa a dreptului.

-ideea dominanta a lui Malberg este ca statul este supus dreptului =>

a.exista un drept superior dreptului pozitiv creat de stat, ale carui regli sunt inspirate de un

principiu de justitie fondat pe solidaritate

b.se formuleaza teoria autolimitarii, inspirata de cea germana. Daca crearea statului este un

simplu fapt nesusceptibil de a primi o calificare juridica, ceea ce nu este cazul pentru alte persoane

juridice care primesc calificarea juridica de la stat, atunci existenta statului se identifica cu actul

care il instituie

-este la celalalt pol al teoriei lui Kelsen, pentru ca in spatele dreptului se afla un fapt, nu o norma

14

juridica. Statul este prin definitie limitat de drept, pt ca el nu se poate naste si nu poate subzista

decat printr-o norma juridica. Statul este o putere limitata de drept, o organizatie juridica creata de

Constitutie.

-spre deosebire de Kelsen, Malberg considera ordinea de drept nu o ierarhie de norme juridice, ci

o ierarhie de organe.

-critica teoria lui Kelsen de creare a dreptului pe grade de norme. Stabileste o ierarhie a

autoritatilor de stat. Autoritatile statale sunt cele care cedeaza statului vointa primara si initiala, iar

unitatea statului este compromisa cand nu exista o autoritate cu putere de decizie mai mare, care

sa o faca o autoritate predominanta => superioritatea puterii constituante.

-constituirea puterilor statale coincide cu stabilirea regulilor juridice care acorda statut statal

autoritatilor si le confera competenta. => ordinea juridica nu se poate rezuma la o ierarhie de

organe. Nu exista organe fara drept; dreptul este cel care ierarhizeaza autoritatile

-doctrina lui Malberg propune o ierarhizare a autoritatilor si a functiilor ( legislativa, executiva,

judecatoreasca, constituanta – cea constituanta fiind cea mai importanta, pt ca ea creeaza

Constitutia si stabileste ordinea juridical

2.Teoriile antiformaliste

-critica normativismul juridic si se pot grupa, la randul lor, in mai multe curente:

1. decizionisml juridic

2. scoala liberului drept

3.realismul american

4.realismul scandinav

5.sociologia dreptului

6.teoriile pluralismului juridic

Decizionismul juridic Scoala liberului drept

-fondatorul: Carl Schmitt

-critica teoria normativista a lui Kelsen si conceptia liberala a

statului de drept. Afirma ca este inadmisibil ca o norma juridica

sa-si creeze conditiile propriei sale aplicari. Este de neconceput

ca o norma sa se realizeze prin ea insasi.

-sustine ca normativismul omite faptul ca nu exista norma fara

15

interventia unei autoritati care sa decida. Decizia luata de o

autoritate face posibila existenta normei => teoria decizionista,

numita si decizionism juridic

-disocierea facuta de Kelsen intre validitatea unei norme, care

reprezinta modul de existenta al acesteia si eficacitatea sa sau

aplicabilitatea este nesemnificativa, in conceptia lui Schmitt.

Piramida lui Kelsen este o pura iluzie.

-in privinta ordinii de drept, spre deosebire de Kelsen, Schmitt

afirma ca validitatea acesteia are fundamente diferite, pt ca in

varful ordinii de drept nu sta o norma, cu atat mai putin o norma

fundamentale ipotetica, ci o decizie. Este decizia suveranului si

poate fi suveran cel care decide starea exceptionala, care

presupune imprevizibilitate ( ceea ce nu este prevazut in ordinea

juridica ). Ea permite suspendarea oridnii de drept in cazul in

care existenta statului e pusa in pericol.

-Schmitt critica doctrina liberala. Statul este legiuitor, iar

rationalitatea legii se apreciaza dupa criterii formale –

competenta autoritatii si procedura care a fost urmata.

Legalitatea devine un principiu de legitimare, iar legea devine

sinonima cu conceptul de justitie.

-Statul-legiuitor este caracterizat de separarea societatii civile de

entitatea statului. Inca din anii ’20, statul a devenit un stat social

( stat-providenta ). Schmitt afirma ca este un stat social, pt ca

intervine in toate domeniile existentei, nu numai in economie,

spre deosebire de doctrina liberala ( a noninterventiei statului )

Realismul American Realismul Scandinav

-influentat de Fr. Geny si Scoala liberului drept

din Franta.

-fondator: Oliver Wendell Holmes, a carui

doctrina e compusa din 4 teze fundamentale:

1.Conceptia instrumentala sau functionalista

a dreptului

-dreptul este un mijloc de realizare a diferitelor

politici puse in practica de guvernantii unei tari;

acesta nu mai este definit ca ansamblu de reguli

si concepte deduse din cateva principii, ca in

tezele formaliste ale dreptului

2. Teza nedeterminarii

-normele juridice contin termeni imprecisi, care

fac dificila aplicarea in practica a normei

respective. Ele au un continut nedeterminat.

-reprezentant: danezul Alf Ross

-dreptul este un fenomen psihic; normativitatea

juridica este o constrangere psihologica. -

dreptul este definit ca un ansamblu de norme

juridica. Astfel, un sistem juridic national,

considerat un sistem valid de norme, poate fi

definit ca un ansamblu de norme care sunt real

operationale in spiritul judecatorului, pentru ca

sunt resimtite de el ca social-obligatorii, deci,

respectate.

-forta obligatorie a normei juridice diferentiaza

realismul scandinav de cel american

-Ross critica distinctia facuta de Kelsen intre

eficacitatea ( sein ) si validitatea ( sollen )

dreptului. Pentru Ross, Kelsen este un

16

-legata de teoria precedentului judiciar in

sistemul de common-law. Potrivit teoriei

precedentelor, se recunoaste o anumita

autoritate normelor carora judecatorii le-au

validat existenta in cauze solutionate de ei

anterior

3. Teoria comportamentalista (Behaviorism)

-hotararea judecatoreasca este rezultatul

intuitiilor personale ale fiecarui judecator.

-pledeaza pentru reorientarea gandirii juridice,

care trebuie sa fie descriptiva si critica fata de

deciziile judiciare

4. Teza anticonceptualista

-faptele continute in cauze si in hotararile

judecatoresti au consecinte sociale

-contine 2 aspecte:

-gandirea juridica trebuie sa ramana cel mai

aproape posibil de modelele de comportament

impuse de tribunale sau alte autoritati care

aplica dreptul, evitand conceptualizarile

juridice inutile

-gandirea juridica nu trebuie sa faca nicio

judecata de valoare asupra acestor modele si cu

atat mai putin sa elaboreze o teorie a justitiei

cvasipozitivist.

Sociologia dreptului Pluralismul Juridic

-Rudolph von Ihering afirma ca scopul

dreptului este sa corespunda protectiei a ceea ce

este necesar pentru afirmarea personalitatii

omului, in special in aspectele legate de

onoarea sa si de proprietate

-Max Weber afirma ca dreptul este compus din

norme juridice odronate ierarhic si stabilite

dupa o procedura, norme prealabil definite dupa

alte norme

-ordinea de drept este un sistem logic clar, o

ordine completa, fara lacune. In caz de litigiu,

solutiile depind de supunerea unei situatii

concrete la o norma juridica, generala si

-Maurice Hauriou sustine ca daca statul si alte

entitati colective sunt institutii private sau

publice, in interiorul carora se creeaza norme

juridice, atunci statul nu poate fi unica institutie

producatoare de drept.

-Leon Duguit arata ca dreptul este nu ceea ce

este sanctionat oficial de stat, ci cceea ce este

socialmente necesar. Statul nu exista sub forma

puterii publice sau a suveranitatii. Acestea sunt

concepte vide, golite de continut. Ideea

suveranitatii statului apare ca fiind perimata in

fata obligatiilor internationale ale statului.

Duguit creeaza o Teorie a serviciului public,

17

abstracta, prin intermediul unui rationament

deductive

serviciile publice sunt asigurate de stat sub

autoritatea lui. Totodata, subliniaza necesitatea

distinctiei intre functiile exercitate de grupuri si

de indivizi, ceea ce slujeste echilibrului intre

guvernanti si guvernati.

-respinge teoria etatista a dreptului, care a fost

sustinuta de pozitivisti

Teoriile Idealiste-opus pozitivismului s-a dezvoltat curentul idealist, pentru care dreptul este produsul sociabilitatii

omului, fiind o opera a spiritului omenesc

Neokantianismul

Giorgio del Vecchio Rudolph Stammler

-in Italia s-a dezvoltat un pozitivism critic, axat pe

natura spirituala si morala a dreptului

-Giorgio del Vecchio face o critica neokantiana a

pozitivismului juridic

-sistemele reflecta idealul de justitie, care permite

realizarea libertatii persoanei.

-face o distinctie intre conceptul de drept, obiect al unei

cercetari pur logice si ideea de drept corespunzatoare

idealului de drept, obiect al cercetarii deontologice. Mai

exista si cercetarea fenomenologica, care studiaza

-pt a putea formula o definitie a dreptului,

trebuie mai intai sa-l izolam de factorii istorici

si sociologici.

- conceptul dreptului nu poate fi cercetat decat

de o stiinta pura a dreptului ( Kelsen ) si este

expresia unei vointe inviolabile, coerctivia,

autonoma si suverana.

-ca la Del Vecchio, dreptul este corespunzator

idealului de jusitie, acest ideal avand la baza

doua principii:

18

dreptul din punct de vedere istoric si sociologic

-orice persoana este un suiect de drept, cu un drept

subiectiv caruia ii corespunde o obligatie corelativa.

Idealului de drept ii corespunde principiul de justitie,

conform caruia orice persoana are posibilitatea de a nu fi

impedicata sa-si exercite propria libertate.

-idealul de drept sustinut de Del Vecchio seamana cu

conceptia lui Kant, insa exista si diferente: Del Vecchio

sustine ca dreptul nu trebuie definit prin continutul sau,

ci prin forma sa, care trebuie sa fie universala, astfel

incat sa se regaseasca in orice sistem juridic.

-conceptul de drept – strans legat de actiunile umane;

apartine domeniului dreptului orice actiune a unui

subiect evaluata dupa cum este compatibila sau

incompatibila cu actiunile altui subiect. Dreptul se

raporteaza la actiunile mai multor subiecte, care au

dreptul subiectiv de a actiona. Acestui drept ii

corespunde obligatia corelativa a altui subiect de anu

impedica pe altul sa-si exercite dreptul.

-in domeniul dreptului, actiunile sunt intotdeauna

bilaterale si coordonate, iar in domeniul moralei sunt

unilaterale si necesare, pt ca se raporteaza doar la

subiectul care actioneaza. => demarcatie drept/morala

-deosebire fata de Kant: distinctia drept/morala nu

consta in caracterele actiunii, ci in trasaturile interne ale

unui act. Dreptul permite ceea ce este prescris de

morala, dar nu reglementeaza obligatia morala. Dreptul

si morala sunt complementare.

-respectarea personalitatii fiecaruia: vointa

niciunui om sa nu fie supusa vointei altuia

-principiul participarii: omul nu trebuie sa

fie exlus din comunitatea sociala din care face

parte, ci trebuie sa fie implicat in viata

comunitatii.

*in literatura de specialitate se apreciaza ca

aceste doua principii au un continut vag,

imprecis si ca reiau definitia kantiana a

dreptului just ( libertatea fiecaruia trebuie sa

fie in concordanta cu libertatea tuturor )

Fenomenologia dreptului

-fenomenologie: intoarcerea la concretul lucrurilor, la puritatea lor fenomenala, pentru a putea sa le observam

esenta ( eidos ).Toate obiectele sunt, de fapt, fenomene, pe care constiinta le poate cunoaste doar prin cercetarea

esentei lor. In drept, aceasta conceptie filosofica a fost introdusa de Edmund Husserl, care a criticat toate

conceptiile aparute pana la el, atat naturalismul, cat si pozitivismul juridic. Acest fenomen a cunoscut doua

tendinte: cea axiologica, marcata de asimilarea cercetarii esentei conceptelor juridice cu cea a valorii acestora si

cea existentialista, care sustine ca dreptul este in mod exlusiv opera omului, data fiind libertatea totala a omului in

domeniul valorilor.

-metoda fenomenologica are caracter descriptiv, are doar rolul de a constata si evidentia in fata tuturor esenta

( eidos ) si structura dreptului. Se considera ca exista trei categorii de eidos, care impreuna formeaza structura

dreptului:

-eidos cu caracter generic: dreptul in substanta sa esentiala apare ca fiind un ansamblu de norme

-eidos cu caracter special: normele care compun dreptul au continut etic si vocatie de comandament

19

-eidos cu caracter particular: avand vocatie de comandament, normele juridice conduc comportamentele umane

Curentul Axiologic Existentialismul Juridic

-Edmund Husserl sustine ca dreptul are la baza cutuma. Cu

toate acestea, acolo unde simpla traditie a unei comunitati

releva relatiile sociale in mod nedeterminat, dreptul are un

singur izvor determinat: vointa fie a monarhului, fie a

Parlamentului, fie a statului. Membrii comunitatii se supun

unei astfel de vointe in mod constient si voluntar; nu este o

simpla subordonare fata de stat, ci in baza consimtamantului

poporului

-doctrina lui Husserl are in centrul analizei forma generala de

obedienta fata de drept, forma care apare ca o obligatie ce

vine din exterior. Autorul nu cerceteaza structurile juridice

efecive sau conceptele de drept. Pentru el, dreptul este ceea

ce ne obliga din exterior.

-doctrina sa a fost continuata de fiul sau, Gerhart Russel si de

un discipol, A. Reinach

-esenta dreptului consta in caracterele a priori si necesare ale

concepelor juridice. Metoda fenomenologica a restrangerii

cercetarii la structura interna a lucrurilor a juta la

desprinderea eidos-ului, a conceptelor si a isntitutiilor

juridice.

-dreptul are propria sa esenta; normele juridice sunt entitati

ideale, dar reale, pt ca putem studia structura lor interna.

-dreptul poate uneori devia de la esenta sa, punandu-se astfel

problema daca dreptul pozitiv trebuie sa se conformeze

esentei sale, sau, altfel spus, care este raportul dintre un fapt

juridic si valoarea sa( ceea ce trebuie sa fie ordinea juridica)

-fundamentul axiologic al dreptului pozitiv si al normelor

juridice se regaseste in efectivitatea acestora.

-existenta precede esenta

-pt drept, problema nu este cunoasterea esentei

apriorice a cestuia, pt ca dreptul si lumea, in

general, depind de actiunile umane, de eperienta

omului, de interesele si de valorile lui.

-reprezentanti: M. Scheler, N. Hartmann, E.

Fechner

-in privinta valorilor, acestea sunt calitati obiective

ale lucrurilor, sunt a priori si ierarhizate. Exista

valori absolute, care sunt fundamentul principiilor

juridice supreme. Deasupra tuturor valorilor

absolute se afla demnitatea persoanei umane, din

care deriva principiile juridice supreme: libertatea

de exprimare ( cea mai importanta ), libertatea

economica, dreptul la viata privata. Aceste

libertati au caracter universal si se repeta in fiecare

epoca istorica. Reprezinta situatii sociale tipice,

din cauza repetarii lor neintrerupte.

-dreptul are 2 categorii de izvoare: reale si ideale,

tinandu-se cont de separarea kelseniana dintre sein

si sollen, dintre fapt si valoare.

-are loc o reabilitare a dreptului natural,

afirmandu-se ca omul descopera valorile si

preceptele dreptului natural, dar ramane liber si

creator in deciziile si optiunile sale. Nu este vorba

de un drept natural cu un continut preexistent sau

variabil, ci despre un drept natural al carui

continut este in continua devenire.

Reabilitarea Dreptului Natural

-reconsiderarea teoriei dreptului natural a dus la critica modernismului, care a fost dezvoltata in

special in Franta si Germania.

-aceasta reabilitare a fost sustinuta in special de Leo Strauss si Scoala Germana. In Franta, cel mai

de seama sustinator a fost Michel Villey.

-ambele scoli, si cea germana, si cea franceza, sunt antimoderniste, subliniind ca doar intoarcerea

la dreptul natural poate salva dreptul

Criza modernismului. Leo Strauss si Scoala Germana

-Leo Strauss constata o criza a dreptului modern, deoarece acesta are anumite defecte:

1. presupune egalitatea intre femei si barbati, iar acest lucru este un esec

2. istoricismul – este un defect deoarece sustine ca este bun si just ceea ce este validat istoric;

pune accent doar pe ceea ce este ( sein ), nu si pe ceea ce trebuie sa fie ( sollen )

3. pozitivismul – criticat deoarece, in materia dreptului, in etica, in politica nu este posibila nicio

20

judecata obiectiva, universala. Pozitivismul afirma ca exista mai multe sisteme de valori, iar

judecatile izvorate din ele sunt rezultatul deciziilor subiective si arbitrare

*atat istoricismul, cat si pozitivismul considera ca subiectul ocupa pozitia centrala in constructia

dreptului.

-modernistii plaseaza in locul divinitatii subiectivitatea. Dreptul natural antic trimite la raporturile

subiectului cu lumea din care provine. Subiectul are obligatia de a indeplini ceea ce trebuie in

functie de ceea ce este. Drepturile nu preexista obligatiilor, iar drepturile care ii revin subiectului

vor fi determinate prin raportarea la ordinea si finalitatea acestei lumi ierarhizate

-Leo Strauss nu respinge doctrina liberala. Este de acord cu democratia liberala, dar nu accepta

democratia de masa, unde este imposibila formarea unei veritabile opinii individuale.

-propune intoarcerea la antichitate, la traditia socratica, pentru ca ea permite omului modern sa

devina un cetatean activ, constient de problemele comunitatii.

-Scoala germana sustine ca exista principii mai puternice decat orice statut juridic, si anume

dreptul natural, care se regaseste in declaratiile drepturilor omului.

-reabilitarea dreptului natural are loc, in special, dupa WWII, cand, in doctrina, jurisprudenta si

legislatie, se pune accent pe respectarea drepturilor omului. In cazul in care o lege este contrara

drepturilor omului, ea este nevalida juridic, iar “juristii trebuie sa gaseasca curajul sa-i refuze

caracterul juridic” => s-a pus problema de a sti daca autoritatile care au misiunea sa aplice

dreptul trebuie sa-l respecte inclusiv atunci cand este contrar valorilor fundamentale si drepturilor

omului. Scoala germana sustine ca raspunsul este legat de relatia dreptului cu morala: validitatea

normelor juridice depinde de conformitatea lor cu morala; daca nu sunt morale, nu constituie drept

-aceasta conceptie a fost criticata de Scoala anglo-saxona ( H.L.A. Hart, Lon Fuller ), care a

sustinut separarea dreptului de morala; exista o regula de recunoastere care stabileste criteriile de

validitate a normelor juridice, aceasta nefiind nici valida, nici invalida, ea nu rezulta din ratiunea

juridica, precum norma fundamentala a lui Kelsen.

-Scoala anglo-saxona sustine ca exista un continut minim al dreptului natural ( forme minimale de

protectie a persoanelor, a proprietatii si promisiunilor ), care trebuie sa se regaseasca in mod

necesar in orice sistem de drept pozitiv

-Scoala germana afirma existenta unui drept superior, izvorat din moralitatea interna a dreptului;

legile imorale nu trebuie nici respectate, nici aplicate.

-dreptul superior este cel natural si sta la baza dreptului pozitiv

Declinul modernismului in conceptia lui Michel Villey

-nu este de acord cu dreptul modern pt ca este individualist si lipsit de realism si obiectivitate

-inclina spre dreptul natural, despre care afirma ca il regasim in dreptul roman, singurul care

pastreaza ceea ce este autentic in drept

-impotriva conceptiei lui Kant si a lui Kelsen: critica notiunea de drept subiectiv, deoarece dreptul

nu se afla in relatie cu un subiect, ci cu natura lucrurilor; notiunea de subiect este echivalenta cu

dea de individ

-carenta majora a modernismului: individualismul, pt ca nu tine cont de sociabilitatea naturala a

omului si este fondat pe un voluntarism rational, face confuzie intre ordinea de drept si politica,

anexand dreptul moralei. => alterarea dreptului

-subliniaza ca trebuie ca omul sa se intoarca la dreptul natural, la gandirea juridica antica a

21

dreptului natural, care este vazut ca reprezentand un nou realism juridic

-doctrina sa sutine ideea separarii dreptului de morala, la fel ca pozitivismul juridic pe care il

critica

-doctrina lui Villey este axata pe doua critici majore:

1. critica pozitivismului juridic: este criticat pt ca dreptul nu poate fi creat de om, deoarece ii

preexista, fiind inscris in natura lucrurilor

2. critica dreptului natural modern: nu poate fi acceptat, pt ca, desi se predtinde a fi un drept al

omului si pentru om, el pleaca de la o premisa falsificata, si anume starea de natura.

-Villey considera ca omul, de fapt, trebuie sa graviteze in jurul dreptului si nu dreptul in jurul

omului.

-singurul capabil sa arate ce este dreptul: jus naturalismul antic: dreptul este sollen provenit din

sein, adica ceea ce trebuie sa fie izvoraste din ceea ce este

Critici aduse doctrinei lui Villey:

1. S-a reprosat ca autorul confunda notiunile de individ si de subiect, iar sustinerea unui drept

natural clasic, antic, insemana invocarea unui drept rational impracticabil, fiind, in fapt, doar

un demers teoretic

2. Ideea ca dreptul graviteaza in jurul omului, care este respinsa de Villey, nu are sens

individualist, ci universalist, fondat pe ideea de libertate, deoarece omul si dreptul nu ai

niciun sens fara ideea de libertate. Universalitatea subiectului a fost in mod gresit asimilata

de Villey individualismului

3. Criticata deoarece promoveaza intoarcerea la jus naturalismul antic, la prima versiune a

dreptului natural, fondat pe o armonie cosmica, iar acest lucru ridica 3 probleme:

a. Cum poate fi aplicat dreptul natural antic in societatea actuala, contemporana

b. Naturalismul antic este destul de ambiguu, de neclar, in raport cu lumea moderna si nu

poate solutiona problemele societatii actuale

c. Natura lucrurilor nu este altceva decat natura institutiilor romane si nu a dreptului

-ca o reactie la reabilitarea dreptului natural, Scoala anglo-saxona de drept promoveaza o orientare

noua in gandirea juridica: neopozitivismul juridic

Neopozitivismul juridic

-pozitivismul traditional a fost criticat, cunoscand astfel noi semnificatii, legate de redefinirea

conceptului de drept, de sistemul juridic si de institutiile juridice

-rolul esential in evolutia pozitivismului revine Scolii anglo-saxone de drept, in cadrul careia s-au

formulat noi teorii, care au dus la un nou curent de gandire: neopozitivismul juridic

-reprezentanti: H.L.A. Hart si Neil MacCormick

Negarea jusnaturalismului. Doctrina lui Neil MacCormick

-neopozitivismul juridic se caracterizeaza si prin negarea puternica a jusnaturalismului

-doctrina lui MacCormick a fost denumita in literatura de specialitate neoinstitutionalism juridic

22

-MacCormick repudiaza jusnaturalismul, pt ca dreptul nu se fondeaza pe valori si principii

universale

-critica normativismul pur al lui Kelsen, pentru ca ordinea de drept pozitiva se bazeaza nu pe

sollen, care reprezinta o pura constructie teoretica, ci pe fapte institutionale in care se inscrie

actiunea sociala

-sustine ca propozitiile normative nu pot deriva din propozitii descriptive ( nu putem sa-l inferam

pe sollen din sein). Totusi, pe planul actiunii sociale, interferenta lui sein cu sollen este necesara

-ordinea juridica este un fapt institutional, compus din reguli juridice care sunt necesare pentru

determinarea actiunii actorilor sociali. Neoinstitutionalismul largeste astfel problematica

pozitivismului, ordinea juridica nemaifiind compusa doar din reguli juridice care corespund

criteriilor de validitate stabilite de regula de recunoastere a lui Hart, ci si din norme care provin

din operatiuni logice de interferenta efectutate pe baza altor norme ale sistemului de drept

-neoinstitutionalismul nu poate concepe existenta unei institutii independent de normele pe care o

compun. Normele juridice valide care formeaza ordinea juridica institutionala ne ajuta la stabilirea

principiilor juridice capabile sa raspunda interesului general si realizarii justitiei.

Conceptul de drept si structura sistemului juridic. Conceptia lui H.L.A. Hart

-Hart are ca preocupare centrala definirea dreptului, lucrarea sa principala fiind ,,Conceptul de

Drept”. Nu ofera o definitie propriu-zisa a dreptului, dar subliniaza ca in definirea dreptului este

foarte important limbajul juridic folosit, regulile de semantica si sintaxa, deoarece pot aparea

probleme de interpretare. Claritatea unei reguli nu depinde, totusi, doar de limbajul folosit, ci si de

contextul aplicarii ei ( stabilirea starii de fapt, organizarea procesului, administrarea probelor). =>

aceeasi regula poate fi clara intr-un litigiu, iar in altul poate pune probleme

-normele juridice au un continut deschis, ceea ce face ca unele litigii sa fie usoare, iar altele

dificile. Sunt dificile litigiile in care nu decurge nicio solutie juridica din lege sau jurisprudenta,

autoritatile care sunt chemate sa aplice dreptul dispunand astfel de putere discretioara in stabilirea

23

sensului normei si sferei ei de aplicare. Dar aceasta putere discretionara a autoritatilor executive

afecteaza impartialitatea si neutralitatea puterii judecatoresti, pt ca aprecierea facuta asupra normei

are caracter subiectiv ( fondata pe principii extrajuridice, cu continut social, politic sau economic )

-aplicarea regulii depinde de obiectivele legiuitorului, in funcite de acestea putem constata daca

litigiile dificile intra sau nu sub sfera de incidenta a normei. Norma are un continut deschis din

cauza formulelor lingvistice, continand astfel o doza de indoiala => tulburari in aplicarea normei,

daca nu se tine cont de obiectivul legiuitorului

-trebuie sa existe obedienta fata de norma juridica ( deriva din obisnuinta oamenilor de a se

supune legilor ), dar a fi obedient fata de o norma nu inseamna obisnuinta, chiar daca este o

practica sociala generalizata. Orice conduita neconforma normei reglementate este dezaprobata de

membrii grupului social. Obedienta nu se bazeaza pe obisnuinta, ci pe acceptarea deliberata a

regulii

-Izvoarele dreptului: pe langa izvoarele formale ( considerate imperative ), exista si izvoare

facultative ( influente cauzale sau materiale care conditioneaza judecarea litigiului si care tin

inclusiv de buna-credinta ). Precizeaza ca izvoarele facultative nu fac parte din sistemul de drept

-Structura sistemului de drept – conditii pt existenta sistemului:

1. normele de conduita reglementate si valide trebuie respectate de catre cetateni

2. exista o regula de regula de recunoastere care determina criteriile de validitate juridica, iar

modificarea normei trebuie sa fie recunoscuta de autoritati ca reprezentand modele publice si

comune

Sistemul de drept e compus din doua categorii de norme:

-primare ( stabilesc modelele de comportament care trebuie urmate )

-secundare ( stabilesc modul in care regulile primare pot fi identificate, edictate, abrogate sau

modificate ). Sunt reguli de recunoastere, releva criteriile de validitate a normelor juridice, reguli

de creare a normelor, de schimbare si de decizie ( instaureaza competente de jurisdictie ).

-toare regulile valide ale sistemului de drept sunt recunoscute prin intermediul unei reguli ultime

de recunosatere care cuprinde criteriile de validitate pentru toate regulile din sistem

-Hart subliniaza faptul ca nu se pune in discutie validitatea acestei norme ultime de recunoastere,

dupa modelul lui Kelsen, care nu cerceteaza validitatea normei fundamentale. Totusi, arata ca

aceasta norma nu este una opotetica, ca la Kelsen, nici o fictiune, ci un fapt social. S-a spus ca

piramida lui Kelsen este rasturnata si vizualizata invers, de la varf la baza. Si pt aceasta ultima

regula exista obligatia de obedienta, care este o obedienta fata de Constitutie, iar obedienta se

refera la toate regulile secundare, care trebuie respectate

-validitatea normei juridice este legata de eficatitatea sa

Reconstructia Dreptului

-critica pozitivismul a cunoscut o evolutie interesanta si in gandirea nord-americana, care a tras

atentia asupra necesitatii recorelarii dreptului cu justitia si a reducerii dreptului la fapte:

-rolul judecatorului trebuie regandit, nemaifiind suficient sa se limiteze strict la normele de drept,

pt ca trebuie luate in calcul si o serie de criterii exterioare dreptului ( Dworkin )

-autorul german Jurgen Habermass considera ca reconstructia dreptului nu se poate face decat

daca acesta se fundamenteaza pe morala, deoarece, in caz contrar, dreptul nu-si poate justifica

legitimiatea

24

-critica pozitivismului juridic cunoaste o noua dimensiune si in Italia. Scoala italiana de drept este

marcata de doua axe de gandire:

pastrarea normativitatii dreptului

realismul discursului juridic

Ronald Dworkin

-pe langa inversarea piramidei lui Kelsen, o alta transformare a pozitivismului juridic a constat in

extinderea notiunii de ordine juridica, care, in opinia lui Dworkin, cruprinde atat norme emise de

legiuitor, cat si principii de justitie

-dreptul nu mai e un fapt institutional, ca la MacCormick, ci unul interpretativ; inainte de a fi un

ansamblu de norme care se aplica mecanic, este atitudinea interpretativa a unei comunitati care

realizeaza justitia

-norma juridica are intotdeauna sens, pt ca ea corespunde satisfacerii unui interes material, a unei

valori, a unui scop sau principiu.

-atitudinea interpretativa este utila in aplicarea dreptului, care presupune dimensiunea istorica

( precendentele judiciare ). Totusi, aceasta atitudine nu presupune continuarea a ceea ce am facut

intotdeauna in drept, in toate detaliile, ci doar examinarea sensului normei juridice, pentru a fi

intelese, aplicate, exstinse, modificate sau limitate in functie de acest sens. => Aplicarea dreptului

trebuie sa imbine dimensiunea istorica cu reconstructia dreptului, acesta din urma revenind

judecatorului. Pentru a atinge acest obiectiv, el trbuie sa faca o reconstructie globala si coerenta a

istoriei juridice. Pentru acest lucru este foarte important principiul unitatii dreptului, care se

adreseaza judecatorilor si administratiei publice si presupune crearea unei conceptii coerente a

justitiei si echitatii. => un nou criteriu cu privire la drept: o propozitie de drept este adevarata daca

ea apare ca cea mai buna interpretare a fnomenului juridic

-definitia dreptului: coerenta narativa, care presupune reluarea istoriei dreptului si reconstructia sa

interpretativa, care nu trebuie sa se departeze nici de continutul istoriei, nici de structura

institutionala. Trebuie interpretata istoria, nu prezentata una noua

Reguli de interpretare a dreptului:

a. Regula convenientei – pt a fi aplicat, dreptul trebuie mai intai identificat in mod concret

autoritatile trebuie sa stabileasca dreptul care convine faptelor ( identificarea normelor,

precedentelor si principiilor aplicabile in litigii, si care determina solutiile acestora )

b. Regula valorii: odata ce lista de interpretari posibile a normei a fost stabilita, este aleasa

aceea conforma cu morala politica sau conforma cu teoria generala a justitiei

Procesul de interpretare in aceasta dubla dimensiune are ca scop asigurarea integritatii

dreptulului si unitatea sa

Elaborarea dreptului: doar legiuitorul il poate crea; el traduce politica sa in norma juridica, care

are ca scop binele intregii comunitati. Judecatorul nu este liber in aplicarea dreptului; deciziile

dificite nu pot fi motivate prin argumente politice, care releva problematica obiectivelor propuse

de guvernanti, ci prin argumente de principiu, care fixeaza drepturile subiective ale partilor in

momentul faptelor

-conceptul de justitie:

-fiind adeptul conceptiei traditionale liberale ( autonomie, non-interventie ), aplica aceasta

conceptie si ideii de justitie pe care o considera prioritara asupra ideii de bine. Ulterior, isi schimba

opinia, afirmand ca ideea de bine nu este numai un concept de drept privat, ci si de drept public =>

25

statul trebuie sa intervina pentru a asigura binele cetateanului ( un minim de conditii ). Solutia sa:

redistribuirea mai justa a resurselor pt a asigura o viata mai buna; justitia este o conditie a

posibilitatii sale.

-rolul judecatorului trebuie regandit: acesta trebuie sa judece si pe baza unor criterii exterioare

dreptului; exista principii deasupra normei juridice, de care el trebuie sa tina seama. Scopul acestui

demers este acela de a pronunta cea mai buna solutie

-conceptia sa este dominata de morala, care trebuie recunoscuta ca aflandu-se la temelia

sistemului de drept. Morala trebuie pusa atat inaintea, cat si la finalul crearii dreptului, dat fiind ca,

ulterior, orice act de aplicare a dreptului trebuie motivat, justificat. Aceasta este considerata teza

esentiala a lui Dworkin. Morala politica consta in respectarea egalitatii si acordarea de atentie

egala pentru cetateni. In privinta separatiei puterilor, este importatanta separarea puterii legislative

de cea judecatoreasca.

-defineste politica ca tipul de standard care determina un scop de atins din punct de vedere

economic, social sau politic. Principiul este definit ca un standard care trebuie observat, nu pt ca

permite atingerea unei situatii economice, sociale sau politice, ci pt ca constituie o exigenta a

justitiei sau a echitatii, sau a unei alte dimensiuni a moralei

-distinctia dintre politica si principii a determinat numeroase critici, in special din partea lui Neil

MacCormick, care afirma ca moralitatea procesului judiciar nu provine din structura interna a

dreptului, ci e impusa din exterior, de o teorie a justitiei, al carei criteriu de identificare este

conturat de principii obiective, izvorate din relatiile sociale existente la un moment dat.

26