ROTAŢIA CULTURILOR

53
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE HORTICULTURĂ SPECIALIZAREA:PROTECŢIA PLANTELOR PROIECT LA HERBOLOGIE PROIECT LA HERBOLOGIE ÎNDRUMĂTOR: Sef lucr. Dr. Lucian Raus STUDENT: GRANCEA CRISTIAN

description

rotatia

Transcript of ROTAŢIA CULTURILOR

Page 1: ROTAŢIA CULTURILOR

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞIMEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA:PROTECŢIA PLANTELOR

PROIECT LA HERBOLOGIEPROIECT LA HERBOLOGIE

ÎNDRUMĂTOR:

Sef lucr. Dr. Lucian Raus

STUDENT:

GRANCEA CRISTIAN

2013

Page 2: ROTAŢIA CULTURILOR

CUPRINS

CAPITOLUL I

Prezentarea condiţiilor pedoclimatice din zona Cotnari, jud Iaşi

CAPITOLUL II

Compoziţia floristică (spectrul de îmbruienare)

CAPITOLUL III

Rotaţia culturilor

CAPITOLUL IV

Combaterea integrată a buruienilor

Page 3: ROTAŢIA CULTURILOR

CAP I. CONDIŢIILE PEDOCLIMATICE

1.1. S.C Cotnari S.A – Scurt istoric al podgoriei Cotnari

Cu aproximativ 25000 de ani în urmă se întâlnea pe dealul Cătălinei o cetate

traco-getică puternică, care străjuia împrejurimile. În interiorul cetăţii, pe a suprafaţă

de aproximativ 5 ha., se afla locuinţele şefului de trib şi ale celor apropiaţi lui. Jos la

poale erau şezările celorlalţi, ale oamenilor care cultivau pământurile.

Descoperirile din interiorul cetăţii Cătălina au adus argumente care

demonstrează că la Cotnari, cultura viţei de vie datează tocmai din timpul lui

Burebista. Această bogăţie a dacilor, reprezentată prin vinul de la Cotnari trezea însă

invidie. Burebista este cel care a impus dacilor distrungerea plantaţiilor de viţă de vie.

Primul document scris în care se menţionează viile din Cotnari, a fost emisă de

domnitorul Petru-Rareş. În anul 1407 mitropolitul Iosif al Moldovei a cumpărat o vie

la Cotnari pentru mănăstirea Neamţ, iar în anul 1448 domnitorul Petru-Vodă dăruieşte

în fiecare an mănăstirii din Poiana, vin din via domnească de la Hârlău ori de la

Cotnari.

Adevăratul ambasador al Moldovei şi al României, Cotnariul duce de mai bine

de a jumătate de mileniu faima acestor meleaguri mai mul decât oricare altă zonă

viticolă a ţării pe meridianele globului. Reţin atenţia scrierile despre Cotnari ale

cronicarilor: Grigore Ureche; Miron şi Nicolae Costin, Ion Neculce şi Dimitrie

Cantemir.

Fac referiri la vinul de Cotnari împăraţi şi regi precum Petru cel Mare al

Rusiei, Sobyeschi al Poloniei, episcopi şi călugări.

Podgoria şi târgul Cotnari au cunoscut o dezvoltare fără precedent în perioada

domniei lui Ştefan cel Mare, dar şi în perioada imediat următoare, această zonă s-a

bucurat de atenţia corespunzătoare tradiţiei. În acest cadru reţine atenţia că Despot –

Vodă socoteşte locul cel mai potrivi pentru a fonda în târgul Cotnarilor, la 1562,

primul colegiu din ţara noastră, cunoscut ca Academie cât şi ca şcoală latină.

Page 4: ROTAŢIA CULTURILOR

Unul din punctele de cotitură în istoria podgoriilor din Cotnari îl reprezintă anul

1891 când în faţa invaziei de filoxera se i-a ca ultimă măsură tăierea viilor. Secolul al

XX-lea este la fel de zbuciumat pentru istoria podgoriei Cotnari. Se ia măsura altoirii

viţelor locale (Grasă, Fetească, Tămâioasă, Frâncuşă) pe port-altoi americani rezistenţi

la filoxeră şi astfel începe să renască din „propria cenuşă”.

Cotnariul este însă unica podgorie din România care nu şi-a modificat soiurile

autohtone de viţă de vie după invazia filoxerei.

Societate specializată pentru producerea vinurilor de COTNARI, a luat fiinţă în

urmă cu mai bine de jumătate de secol în anul 1948, pe suprafeţele de teren etatizate,

ca secţiune de producţie viticolă în cadrul GAS DELENI şi devine după aproape un

deceniu, în anul 1956 unitate de sine stătătoare , sub denumirea de I.A.S. COTNARI.

S.C COTNARI S.A a luat fiinta in anul 1948, ca secţie a unei ferme de stat,

având la vremea aceea 128 hectare plantaţii de vie. În anul 1956, S.C COTNARI S.A.

devine unitate de sine stătătoare.

Între anii 1966 si 1968 se construieşte un combinat modern, avînd o capacitate

de prelucrare de 500 tone de struguri în 12 ore si 10500 tone pentru depozitare, din

care 5520 tone pentru maturare. Începând cu anul 2000, S.C. COTNARI S.A. se

privatizează prin metoda MEBO (Management-Employees Buy-Out).

La nivelul anului 2004, în combinat îşi desfăşurau activitatea cca 300 de

salariaţi permanenţi şi aproximativ 400 de muncitori sezonieri, pentru perioadele cu

activitate în vie. Din cei 300 salariaţi, fac parte şi 50 specialişti care lucrează în

laboratoarele combinatului sau în vii, pentru obţinerea unor noi soiuri de viţă de vie şi

a unor noi cupaje de vinuri. La contactul cu podgoria Cotnari rămâi frapat de

originalitatea şi pitorescul dealurilor si colinelor domoale, încărcate cu vii, adevărate

altare bahice.

Una din bijuteriile preţioase ale podgoriilor româneşti este cea de la Cotnari

atestată documentar de mai bine de 500 ani 1448, unde vinul este produs înca din

timpuri stravechi.

Page 5: ROTAŢIA CULTURILOR

Situată la limita de nord a vinului românesc, podgoria COTNARI poate fi

comparată cu cele mai vestite podgorii din lume. Dealurile sale înalte amintesc de

legende cu semnificaţii profunde pentru vin şi istoria sa.  

COTNARIUL această “podgorie miracol”, prin pozitia sa geografică situată la

intersecţia coordonatelor geografice 47 25’ latitudine nordica si 26 25’ longitudine

estica, se plasează spre limita nordica a podgoriilor de calitate din ţara noastră si chiar

din Europa.

Perla Moldovei şi a ţării, vinul de Cotnari a stat la masă cu marii demnitari,

imparati si regi, patriarhi si mitropoliti, cu doamne si domnite, “amendandu-l” fiecare

pe limba lui, numai cu superlative.

Conditiile naturale ale acestei podgorii sunt favorabile soiurilor deosebite de

vin. Solul calcaros si minunatul efect al “mucegaiului nobil” (Botrytis cinerea) alaturi

de recoltatul selectiv al strugurilor stafiditi, contribuie la calitatea unica a vinului de

COTNARI .

COTNARI S.A. este cel mai important producator din podgoria COTNARI.

Situat in “inima podgoriei”, numele producatorului se identifica pe buna dreptate cu

cel al podgoriei, iar cel ce vrea sa guste un “adevarat vin de Cotnari” are grija sa

comande vinul cu elementele de identificare de pe butelie care certifica autenticitatea

producatorului Cotnari S.A.

De la 125ha de viţă de vie în anul 1933, se ajunge la 1800 ha in anul 1989 .

Odată cu aplicarea Legii 18/1991 când sătenii redevin proprietari pe a parte din

terenurile cultivate, suprafaţa deţinută de Compania Cotnari SA scade la 1100 ha de

viţă de vie, din care 1050 ha sunt vii de rod, iar diferenţa sunt plantaţii tinere.

Societatea comercială COTNARI a luat fiinţă în anul 1991, prin

transformarea fostei Întreprinderi Agricole de Stat (IAS) Cotnari, în baza hotărârii

266/1991. Societatea nou înfiinţată a preluat patrimoniu fostei IAS Cotnari, având ca

acţionari Fondul Proprietăţii de Stat, Fondul Proprietăţii Private II Moldova şi foştii

proprietari de terenuri conform Legii 18/1991.

Page 6: ROTAŢIA CULTURILOR

Unicitatea Cotnariului se remarcă nu numai prin originalitatea vinului cât şi

prin faptul că toate cele patru soiuri : Grasă, Fetească albă, Tămâioasă Românească şi

Frâncuşă sunt soiuri autohtone.

De-a lungul timpului, vinul de Cotnari s-a bucurat de o bineritată faimă şi de

numeroase elogii. Cronicile vechi atestă despre Grasa de Cotnari – numită „vin

domnesc” că au voie să bea din ea numai voievodul, regele şi împăratul. I.C.

Teodorescu spune că pe a carte de vinuri de la Veneţia – datând din secolul al XV –

lea, „Grasa de Cotnari se afla în frunte, marcată cu preţul cel mai ridicat al produselor

comercializate pe atunci”

1.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

Zona Cotnari este vestită prin podgoria Cotnari, care este situată pe Coasta Cotnari-Hârlau ce reprezintă o zonă de tranziţie între masivul Dealul –Mare –Hârlau şi Câmpia Moldovei pe o zonă redusă –zona Cotnari este situată la limita nordică de cultura economică a viţei de vie, la intersecţia coordonatelor geografice 47 grade 21 minute latitudine nordică şi 26 grade 25 minute longitudine estică. După unii specialişti zona Cotnari ar fi în afara arealului pentru cultivarea viţei de vie, care este cuprinsă numai între 35 si 45 grade latitudine nordică. Datorita acestui fapt, podgoria Cotnari se numără printre renumitele podgorii ale Europei, care produc vinuri ce depăşesc calitativ pe cele din climatul mediteranean. Ca aşezare geografică podgoria Cotnari se află în partea de nord-est a ţării, în zona colinară care face trecerea de la relieful înalt, cu aspect de podiş, la relieful cu altitudine mai mică. Relieful înalt reprezintă o extindere sud – estică a Podişului Sucevei, în aşa numitul masiv Dealul –Mare – Hârlău. Lăţimea podgoriei variază între 12-15 km, iar în perimetrul lor plantaţiile viticole totalizează 40% din teritoriu. Limita Podgoriei Cotnari la est este constituită din culmea Tiglaile lui Balta , iar la limita estică se opreşte la dealul Piciorul Racului.

Page 7: ROTAŢIA CULTURILOR

1.2. DEALURI DE ACUMULARE FLUVIALA SI DELUVIALA

Se întâlnesc pe şesurile râurilor şi pâraielor în lunca Bahluiului, şesul Cârjoaiei, şesul Buhalniţei. În zona Cotnari studiile geomorfologice au evidenţiat două unităţi de relief :

Dealul Mare la vest, cu microraioanele Coasta Cotnarilor şi platourile structurale;

Câmpia Jijiei- la est cu depresiunea de contact Hârlău–Hodora ;

Coasta Cotnarilor- este reprezentată de platouri înalte precum Dealul Mare, Tiglaile lui Balta, Dealul Mândrului, Dealul Măgura.

1.3. GEOLOGIE ŞI MORFOLOGIE : relieful zonei Cotnari poartă amprenta factorilor geologici şi fizico –geografici care au participat la geneza şi evoluţia sa, care face parte integrantă din Podişul – Moldovenesc. Teritoriul acesta a fost acoperit în ere geologice de Marea Sarmatică, sedimentele acesteia prezentându-se astăzi în straturi necutate, uşor înclinate de la nord-est spre sud-vest, în direcţia de retragere a apelor a acestei mări. În funcţie de alcătuirea geologică, factorii esogeni au acţionat selectiv, dând naştere reliefului actual, cu un pronunţat caracter seneptural, sub platouri în vest şi o câmpie colinară deluroasă la est. Pe văile principale a luat naştere un relief de acumulare fluvială, reprezentat prin terase şi şesuri. Relieful actual al zonei se schiţează încă din sarmatian, după ce apele mării îl acoperiseră şi se retrăgeau spre actualul bazin al Mării Negre. Această retragere a dus la apariţia unei câmpii de acumulare marină, fără accidente importante de relief, cu structura şi suprafaţa uşor înclinată spre sud-est, în direcţia de ţărm( V. Băcăuanu 1980).

Unităţile de relief din teritoriu prezintă următoarele caracteristici morfologice :

Podişul dealurilor înalte-parte componentă a masivului Dealului Mare-(Cătălina, Stroieşti, Pietrosu, Horodiştea, Piciorul Racului, au orizonturi caolitice şi gresii calcaroase.

Câmpia cu dealuri joase din est-reprezintă o fâşie din sectorul vestic al Câmpiei Moldovei, ca urmare a lipsei rocilor dure din structura lor geologică, depozitele argilo-nisipoase au fost relativ netezite de eroziune, cu excepţia altitudinilor Dumbrava –Roşie 242 m şi Măgura 222m.

Page 8: ROTAŢIA CULTURILOR

1.4. HIDROLOGIE ŞI HIDROGRAFIE

Reţeaua hidrografică este reprezentată în zonă de râul Bahlui care este cel mai important curs de apă din zonă, precum şi de câteva pâraie afluente pe dreapta Bahluiului. Acestea se numesc: pârâul Buhalniţa la nord de Bahlui, şi pârâul Cârjoaia la sud. Apele de suprafaţă provin din ploi şi zăpezi, iar pe pante mai mari acestea curg cu viteză mai mare, antrenând cantităţi de pământ fertile de la suprafaţă. În perioade cu ploi torenţiale râul Bahlui produce inundaţii pe terenurile agricole. Apele freatice se găsesc la adâncimi variate, mai ales pe pantele descrise mai sus. Este prezentă în zona o pânza de depozite de argilă care provoacă alunecări de teren ce necesită lucrări de îmbunătăţiri funciare prin stăvilare, debuşeie, canale de coastă, mobilizare de teren sub formă de platforme. În esenţă, aspectul actual al văii Bahluiului şi a afluenţilor acestora

s-au produs modificări ale cursului pârâului şi de retragere continuă a acestora de pe versanţi. Studiile geologice şi geomorfologice elaborate după anul 1945 au demonstrat că perimetrul podgoriei Cotnari, ca relief, are un caracter structuralo-sculptural şi se datorează în principal, factorilor denundaţiei care au acţionat diferenţiat în funcţie de condiţiile geologice şi fizico-geografice.

1.5. ELEMENTE CLIMATICE

Factorii climatici ce alcătuiesc biotopul podgoriei au trăsături specifice. Prin poziţia teritoriului la latitudinea de 47 grade şi 21 minute insolaţia este moderată tot timpul anului, unghiul de incidenţă a razelor solare este de aproximativ 66 grade în timpul solstiţiului de vară şi de 19 grade în timpul solstiţiului de iarnă. Radiaţia solară prezintă principala sursă de energie care o primeşte solul, constituind un factor important în procesul de evapo-transpiraţie şi agrometeorologică. Un indicator pentru aprecierea influenţei radiaţiilor solare este radiaţia globală, care la Cotnari se consideră de 90,5% Kcal/cm2, cifra obţinută prin însumarea radiaţiei directă şi difuză. Temperatura aerului condiţionează procesul de fotosinteză, nivelul optim al acestuia fiind după T. Martin (1972) de 28° ± 3° C.

1.6. REGIMUL TERMIC

În zona din cauza foehnizării se întâlnesc situaţii mai deosebite, care accentuează printre altele şi radiaţia difuză . Vânturile dominante din nord-vest şi pantele înclinate favorizează procesul de îmbunătăţire a bilanţului termic al

Page 9: ROTAŢIA CULTURILOR

atmosferei şi influenţând durata de strălucire a soarelui, care este mult mai favorabilă decât în zona Iaşului.

Durata de strălucire a soarelui are la Cotnari valori apreciabile – 2100 ore/an, în total înregistrându-se 4500-4600 ore care determina dezvoltarea optimă a viticulturii şi pomiculturii. În perioada anului 2009, durata de strălucire a soarelui a fost de 4520 ore care a determinat o maturare excelentă a strugurilor, ajungând la sfârşitul lunii septembrie începutul lunii octombrie la peste 280 gr/l zahăr în struguri.

Temperatura aerului are valori medii şi absolute de cele înregistrate la Iaşi, Huşi, Bârlad, localităţi situate mai la sud şi la altitudini cu 200 m mai mici. Cauza acestei similitudini termice rezidă tot din foehnizarea maselor de aer ce coboară dinspre nord-vest, vest şi sud–vest spre depresiunea de contact. Temperatura medie a aerului în valori medii multianuale este de 9°C-cu maxima medie în luna iulie de 20,3°C. Temperatura medie a lunilor de vară este în jur de 20-21°C care avantajează cultura viţei de vie. Un aspect termic cu valenţe pozitive pentru culturile viticole este faptul ca pe suprafaţa terenurilor situate la peste 140-150 m. altitudine, în zona podgoriei Cotnari temperatura aerului coboară foarte rar în cursul lunilor aprilie –mai şi septembrie – octombrie sub 0°C. Acest fapt demonstrează că la aceste pante viile sunt protejate de îngheţ, dar sub aceste limite (140-150 m), de foarte multe ori viile sunt afectate. Din acest motiv în ultima perioadă nu se mai plantează pe pante mai mici-sau pe văi. De asemenea s-a demonstrat amplitudinile termice absolute diurne din lunile februarie – martie şi noiembrie-decembrie sunt cu 5-7°C mai mici decât în depresiuni, lucru ce favorizează protejarea mugurilor de primăvara sau strugurii în plină coacere toamna. Numărul zilelor de vară la Cotnari este de aproximativ 60-70, cu temperaturi de ± 25° C.

1.7. REGIMUL PLUVIOMETRIC

Precipitaţiile atmosferice au un regim anual cuprins între 400-500 mm, dintre care 250 mm în perioada de vegetaţie. Media multianuală a precipitaţiilor este în jur de 480-550mm. Se poate observa că în ultimii ani precipitaţiile din perioada aprilie-septembrie au scăzut şi acest lucru favorizează apariţia dăunătorilor la viţa de vie. Este un semnal care datorită încălzirii globale ne face să ne gândim la soluţii prin care să prevenim apariţia dăunătorilor prin tratamente fitosanitare, dar cel mai important ar fi lupta împotriva dăunătorilor prin mijloace normale adecvate şi de carantină fitosanitară.

Page 10: ROTAŢIA CULTURILOR

Totalitatea pâraielor ce îşi au izvoarele în bazinul Cotnarilor, colectate de râul Bahlui se găsesc în partea de nord-est (pârâul Buhalniţa, Fântânele, Cirgota, Zlodica), şi în partea de nord-vest pârâul Cârjoaia, Făgetu, Mitoc, Luparia. Pârâul Cârjoaia are un debit permanent, dar neconstant, iar cele cu debit redus sunt Zlodica şi Graur care izvorăsc din versantul dealul Cătălina. Pânza de apă freatică apare la diferite nivele prin izvoare de coastă cu apa dulce şi un număr mic cu apă sălcie.

Adâncimea apei freatice variază de la 1 m la 10-15m. Un aspect negativ din punct de vedere pluviometric pentru cultura viţei de vie îl constituie faptul că în limite de sfârşit de vară( iulie şi august), ca şi în prima lună de toamnă (septembrie), numărul zilelor cu cantităţi ale precipitaţiilor mai mari de 0,1 mm este semnificativ (7-15 zile lunar) ceea ce împreună cu mediile termice zilnice destul de ridicate defavorizează dezvoltarea unor agenţi dăunători frunzelor de viţă de vie şi stugurilor.

În zona Podgoriei Cotnari ploile sub formă de averse se produc în număr şi cu intensitate mică, însă sunt foarte periculoase pentru că sunt însoţite de grindină. Evapotranspiraţia potenţială cu o medie anuală de 645 mm depăşeşte cantitativ precipitaţiile atmosferice cu 100-150mm, deficitul pluviometric fiind resimţit cu deosebire în lunile iulie-septembrie, dar cu efecte negative numai când secetele sunt prelungite.

Numărul mediu al zilelor cu ninsoare la Cotnari sunt 54 în medie de 30 zile anual. Primele ninsori ajung la sfârşitul lui octombrie începutul lui noiembrie, iar ultimele în luna martie. De menţionat este faptul că în zona Cotnari în lunile septembrie-rar în luna mai apar brume, care au frecvenţa mai mare pe vai si pe versanţi cu mică altitudine şi care demonstrează arealul de cultură a viţei de vie.

1.8. SOLURILE

În zona Cotnarilor de mult sunt identificate 15 tipuri de soluri ( după harta pedologica a României – 1971), formate datorită variaţiilor geomorfologice dar şi influenţei de altitudine şi condiţiile climatice. Există o gamă largă de tipuri genetice de sol de la cernoziomurile levigate din silvostepă , până la solurile brune, podzolite din Podişul Sucevei. Fiind un climat specific în zona Cotnarilor, predomină unul din cele mai favorabile tipuri de sol pentru cultura viţei de vie adică cernoziomul levigat.

Page 11: ROTAŢIA CULTURILOR

Cernoziomul levigat-ocupă majoritatea pantelor cultivate cu vii –formate pe depozite nisipo–pitroase-lutoase, ce se găsesc pe placa de gresie calcaroasă şi a alunecărilor acesteia pe pante.

În complexul de cernoziomuri se întâlnesc soluri precum cernoziomuri levigate, cernoziomuri obişnuite, cernoziomuri degradate, rendzine, lacovişti de coastă. Cernoziomul levigat ocupă aproximativ 50% din suprafaţa podgoriei, fiind dispus din stepa deluroasă spre partea inferioară a coastei de tranziţie şi de-a lungul curbei ce uneşte dealurile Cătălina, Mândrului si Furcilor.

Complexul solurilor podzolice ocupă cam 19% din suprafaţă. Tipul acesta de sol se întâlneşte mai ales în depresiunea Zlodica, pe partea superioară spre Dealul Cătălina, în bazinul Horodiştea şi Buhalniţa. Complexul acesta este reprezentat prin soluri de pădure cenuşii şi brun podzolice, podzoluri , rendzine podzolice.

Solurile scheletice – ocupă aproximativ 12% din suprafaţă şi sunt prezente pe versanţi cu pante mai mari cum sunt Tiglaile lui Balta, Dealul Cătălina, Dealul lui Vodă.

Rendzinele- se găsesc pe 11% din suprafaţa podgoriei, au mult humus şi sunt dezvoltate pe materiale parentale calcarifere sau roci calcaroase ce apar între 20 şi 50 cm. Se întâlnesc deasupra culmii dealului Tiglaile lui Balta, pe seama plăcii de gresie şi de calcare din Dealul Cătălina, Plai Mare şi pe o anumită porţiune din Bazinul Horodiştea. Rendzinele sunt calcaroase, nisipoase, nisipo–bolovănoase şi argiloase.

Lacovistele de coastă - se întâlnesc pe terenuri cu exces de umiditate provenită din pânza de apa freatică, pe complexele de cernoziomuri şi podzoluri.

Solurile aluviale şi coluviale - se găsesc pe luncile pâraielor, mai ales în văile ce formează depresiunea de contact.

Regosolurile-se găsesc pe suprafeţe relative reduse cu pante de peste 18°C(Coasta Băiceni-Sroieşti, Cătălina – Zlodica, Tiglaile lui Balta, Dealul lui Vodă, Buhalniţa.

Caracterizarea solului din câmpul experimental-pentru caracterizarea solului din câmpul experimental, s-a executat un profil de sol la începutul lucrării. Datele obţinute, arată că este vorba de un sol de tipul cernoziom levigat.

Page 12: ROTAŢIA CULTURILOR

Regimul eolian - în arealul Podgoriei Cotnari dinamica atmosferei prezintă o serie de aspecte specifice. Specificitatea dinamicii atmosferei locale este dată de frecvenţa mare a vânturilor din direcţia nord-vest atât ca valori medii anuale(31,3%), cât şi ca valori extreme (71% în luna februarie 1959).Viteza lor medie este de cca. 5 m/s. Cea mai mare frecvenţă a vânturilor de nord-vest se înregistrează în lunile de vară. Prin componenţa lor vânturile de nord-vest sunt foarte benefice pentru viticultură. În zonă crivăţul este cel mai mare dăunător pentru viile din zonă. Calmul atmosferic are o valoare anuală de 20-30% in intervalul august – octombrie, timpul senin favorizând la maxim deplina maturare a strugurilor. Acelaşi calm atmosferic poate avea şi consecinţe negative pentru viticultură , generând proliferarea mucegaiului , ca şi producerea de inversiuni termice generatoare de brume şi îngheţuri pe şesuri şi versanţii de mică altitudine.

CAP. II COMPOZOŢIA FLORISTICĂ

2.1. ASECTE GENERALE ALE VEGETAŢIEI NATURALE

Consideraţiile generale asupra florei şi vegetaţiei localităţii Cotnari mi-au fost înlesnite de lucrarea ’’Materiale pentru flora localităţii Cotnari şi împrejurimi’’, realizate de C. Burduja, C. Toma si M. Lazăr-1963. În lucrare sunt enumerate 575 de specii aparţinând la 68 familii şi 304 genuri de plante valoroase. Flora poate fi împărţită în următoarele tipuri de bioecologice principale

flora silvică (Quercus pubescens, Tilia tomentosa, Roza gallica, Quercus robur).

flora stepică, ierboasă şi lemnoasă (asociaţii de Batrhriochloa, Festuca valesiaca, Stipa capilata, Festuca pseudovina, Agropirum repens.)

flora halofilă

flora ruderală şi sagetală (Chenopodiaceae, Malvaceae, Gramineae ).

Din “Codrii vestiţi”, care “aflau buna pază şi loc de refugiu locuitorilor în vremuri grele” ne-au rămas 67 ha făget secular, declarat în 1973” rezervaţie naturală”, şi care face parte din pădurea ce se întinde pe versantul Nordic al Dealului Cătălina. Flora regiunii Cotnari-păduri cu arbori seculari la limita

Page 13: ROTAŢIA CULTURILOR

superioară, tufărişuri în care predomină păducelul, porumbarul şi măceşul precum şi puieţi de stejar, arţar şi alte specii de arbori ce încearcă să refacă pădurea de odinioară cu specii de origine sudică şi continentală din covorul ierbos, este supusă astăzi unui proces de degradare rapidă şi ireversibilă. În afara florii spontane la Cotnari se întâlnesc specii de plante cultivate

pomi fructiferi( vişin, meri peri, cireşi );

plante de cultură (grâu, porumb, orz , floarea – soarelui etc.).

Pentru combaterea eroziunii solului pe terenurile abrupte, frământate de intense procese geomorfologice cât şi în bazinele torenţiale foarte fragmentate , s-au realizat perdele şi benzi de protecţie forestieră, precum cea de pe versantul Nordic şi vestic al Dealului Vodă cu arbori şi arbuşti din speciile Cratagus monogyna, Prunus Spinoza , Rosa canina, Cornus mass). Esenţele moi(salcia , răchita, plopul), se întâlnesc sub formă de pâlcuri de arbori sau de indivizi izolaţi în lunci, precum şi în jgheaburile torenţilor care au erodat coastele.

2.2. Vegetaţia spontană şi cultivată

Teritoriul fermei face parte din zona de silvostepă, iar locul pe care îl ocupă în cadrul Podişului Moldovei şi amplasarea între stepa de pe luncile zvântate şi pădurile din unităţile înalte din Vest şi Sud, îi conferă mai mult calitatea de etaj, decât de zonă fitopedoclimatică. Cu toate că biotopul natural a suferit modificări prin intervenţia factorului antropic, vegetaţia spontană întâlnită la ora actuală pe suprafeţe izolate, improprii pentru agricultură, constituie o caracteristică importantă a peisajului, corelaţiile morfofitopedoclimatice fiind evidente.

Vegetaţia de silvostepă se caracterizează prin asociaţii de ierburi xeromezofile şi xerofile, ce alternează pe arii restrânse cu păduri. Pe versanţii însoriţi, vegetaţia pajiştilor primare este reprezentată prin asociaţii ca Medicagini-Festucetum valesiacae Wagner, Stipetum lessingianae Soó, Festucetum pseudovinae Soó, Botriochloetum ischaemi Burduja et al. ş.a. La baza versanţilor şi pe văile principale se întâlnescx asociaţii ca Lolietum perenis L., Agrostetum stoloniferae Soó, Festucetum pratensis Soó, Agropyretum repentis ş.a. Vegetaţia terenurilor înmlăştinate şi a bălţilor este constituită din asociaţii ca: Scirpo-Phragmidietum arundinaceae, Catabrosetum aquaticae Rübel., Glicerio-Sparganietum, Scirpetum maritimi R.Tx., Lemnetum minoris Soó ş.a.

Terenurile sărăturoase sunt ocupate de o vegetaţie halofită, reprezentată prin asociaţii de tipul: Puccinelietum distantis Soó, Juncetum gerardii Smarda,

Page 14: ROTAŢIA CULTURILOR

Suadeto-Kochietum hirsutae Br. Bl., Salicornietum herbaceae ş.a. Pe suprafeţele agricole se întâlnesc, alături de plantele cultivate şi apecii de plante spontane a căror combatere constitue o măsură importantă, de care depinde cantitatea şi calitatea producţiei speciilor întâlnite în cultură.

Vegetaţia lemnoasă spontană este reprezentată prin arbori din genurile Tilia, Acer, Prunus şi Quercus şi arbuşti, predominant din speciile Cotinus coggigria L., Crataegus monogina L., Sambucus nigra L., Cornus mas L. şi Rosa canina L. Vegetaţia lemnoasă cultivată este reprezentată de măr, păr, cireş, vişin, prun, viţă de vie, cais, piersic şi zmeur.

Vegetaţia spontană a teritoriului considerat se cuprinde în zona pădurilor de foioase, etajul evercinelor, cu pajişti secundare mai mult sau mai puţin stepizate.

Pădurile ocupă suprafeţele şi culmile dealurilor .Ele sunt populate în majoritate de stejar şi carpen Quercus petrea (gorun) este asociat cu stejarul şi dealurile mai joase sub 400m, vestice şi cu fagul ( fagus silvatica ) şi dealurile mai înalte peste 500-600m dinspre Subcarpaţii Transilvaniei . Mai frecvenţi în aceste păduri sunt carpenul ( carpenuis betulus ), teiul ( tilia cordata ), frasinul (fracsimus excelsior ), arţarul tătăresc .

Pajiştile în alternanţă cu terenurile arabile şi viticole ce au înlocuit pădurile aproape compacte din trecut sunt de natură mezoxerofită în părţile vestice cu păiuşuri: Festuca sulcata, Festuca valişca , firuţa(Poa parantensis ), bărboasă (Andropo gon eschaeum )sau de natură mezofită în părţile estice cu iarba câmpului (Agrotis termis )păiuş roşu (Festuca rubra) şi local ţepoşica (Nardus stricta)

Cap III ROTAŢIA CULTURILOR

Page 15: ROTAŢIA CULTURILOR

Asolamentul reprezintă repartizarea şi succesiunea culturilor pe sole în timp şi spaţiu,însoţită de un sistem de fertilizare şi de lucrare a solului care să asigure creşterea producţiei şi a fertilităţii solului.

Rotaţia culturilor este o practică agricolă care constă în cultivarea periodică a anumitor specii agricole, într-o ordine bine determinată, astfel încat resursele solului să se epuizeze cât mai puţin iar riscul de apariţie a bolilor şi dăunătorilor să fie minim.

Sola reprezintă o suprafaţă de teren cultivată cu o plantă sau cu un grup de plante care se schimbă anual prin rotaţie,în cadrul unui asolament.

Rotatia culturilor este o practica agricola cunoscuta din cele mai vechi timpuri si a aparut ca o necesitate in dezvoltarea agriculturii. Importanta rotatiei culturilor pentru conservarea terenurilor consta in contributia esentiala la mentinerea si sporirea fertilitatii solurilor de pe terenurile utilizate în agricultura (sau altfel spus a capacitatii de productie vegetala a terenurilor) cu ajutorul chiar al plantelor cultivate pe teren.

Prin sol se înţelege stratul superficial afânat al litosferei, care (îndelung şi continuu transformat prin acţiunea formaţiilor vegetale succesive, a agenţilor atmosferici şi a altor factori naturali specifici mediului geografic din care face parte) a acumulat treptat caracteristicile specifice fertilităţii, fiind astfel capabil să întreţină viaţa plantelor superioare. Stratul organomineral de sol este afânat, mărunţit, foarte poros, permiţând: dezvoltarea plantelor datorită: (i)difuziei nerestricţionate gazelor şi schimbul de gaze cu atmosfera; şi (ii) retinerii şi acumulării apei şi a elementelor nutritive în cantităţi însemnate în paralel cu disponibilizarea lor continuă prin procese microbiene şi de schimb ionic. Prin aceste caracteristici un sol bine format posedă condiţiile care asigură fundamentala lui capacitate potenţială – fertilitatea naturală.

Rolul esenţial în fertilitatea naturală a solurilor este dat de materia (impropriu denumita şi substanţă) organică din sol. Materia organică din sol este formată practic din două componente majore: humusul (care rezultă din material organic, în special vegetal, în curs de descompunere şi este alcătuit mai ales din polifenili de tipul acizi humici, fulvici şi humici, formaţi prin complexarea produşilor de degradare oxidativă ai ligninei cu aminozaharurile formate prin metabolismul structurilor parietale ale microorganismelor din sol) şi glomalina,

Page 16: ROTAŢIA CULTURILOR

o glicoproteină complexă, hidrofobă, înalt rezistentă la biodegradare, cu caracteristici adezive, rizodepusă în sol de plantele active fotosintetic(prin exsudatele radiculare, şi în special prin exsudatele radiculare ale simbiozelor plantelor cu ciupercile producătoare de micorize / ciuperci AM).

Rotatia permite folosirea ştiinţiifică diferentiată a categoriilor de terenuri dintr-o exploataţie agricola, asigurând mentinerea si sporirea fertilitatii naturale a solurilor (conditie esentiala pentru folosirea în agricultura sau pentru fundamentalul rol al terenurilor într-un ecosistem). Rotatia culturilor are si o importanta componeta economică pentru că favorizează planificarea anticipată a celor mai bune practici agricole: sistemul de lucrare a solului, aplicarea îngrasamintelor / amelioratorilor de sol, protecţia plantelor împotriva agenţilor de dăunare (inclusiv a buruienilor), recoltarea si depozitarea productiei (inclusiv protectia culturii depozitate). Rotaţia culturilor contribuie substantial la rezolvarea atât a problemelor agrotehnice, cât şi a celor economice şi organizatorice, rezultând în final mărirea producţiei şi a productivităţii muncii la toate plantele cultivate.

Datorita interactiunile benefice dintre masurile agrofitotehnice aplicate şi succesiunea culturilor rotatia culturilor este o conditie esenţială de sporire a producţiei şi menţinere a fertilităţii solului. In perspectivă, rotaţia culturilor constituie una din măsurile agrotehnice de bază care contribuie la reducerea consumului de energie pe unitatea de suprafaţă si produs. Un rol deosebit de important are rotatia culturilor ca masura eficienta de protectie a mediului si de conservare / mentinere a solului. Rotatia culturilor ramane masura agrotehnica de cea mai mare importanta in rationalizarea consumului de combustibili, îngrasaminte, produse de protectia plantelor (pesticide si biopreparate), apa de irigat si alte mijloace / input-uri necesare procesului de productie. In coninuare vor fi prezentate pe scurt câteva caracteristici (din punct de vedere al conservării terenurilor si al eficientizării protectie plantelor ale urmatoarelor grupe de plante:

Leguminoasele anuale au un rol important în ameliorarea terenurilor fiindcă îmbogatesc solul in azot fixat biologic (datorita simbiozelor fixatore de azot pe care le formează).

Leguminoasele anulae elibereaza terenul devreme si deci acesta poate fi pregatit din timp pentru semănaturile de toamna. Sunt cuprinse in aceasta grupa: mazarea, fasolea, soia, lintea, nautul,

Page 17: ROTAŢIA CULTURILOR

lupinul, bobul, mazarichea, latirul şi fasolita. Se cultiva dupa cereale paioase si dupa prasitoare. Sunt foarte bune premergatoare pentru cereale paioase de toamna si mai ales pentru grâu. Reduc rezerva de agenti de dăunare si favorizează dezvoltarea în culturile ulterioare a unor plante viguroase, cu un sistem propriu de apărare împotriva atacului de boli şi dăunători bine dezvoltat.

Prasitoarele au si ele un rol ameliorator al solurilor prin: (i) arătura adâncă (dacă aceasta se aplică conform bunelor practici agricole, şi mai ales pe curba de nivel în zonele deluroase) care stimuleaza compexarea oxidativă a humusului si (ii) prin nivelul ridicat al rizodepunerii de glomalina prin exsudatele radiculare (prăsitoarele, şi în special proumbul şi sorgul, fiind plante foarte eficiente din puct de vedere fotosintetic). Prasitoarele au un efect benefic si asupra culturilor succesive, mai ales prin efectul praşilelor (care elimină o mare parte din rezerva biologică de agenti de dăunare, şi în specila buruieni). Acelaşi praşile au si tendinţa de a favoriza dezvoltarea populatiilor de buruieni cu organe subterane puternice (ca de ex. Sorghum halepense= costrei) care sunt apoi foarte dificil de combătut, necesitând erbicide cu translocare sistemică prin floem. Prăşitoarele se pot cultiva după leguminoase perene si indeosebi dupa cereale paioase.

Cerealele paioase au efecte mai complexe asupra materiei organice din sol. Prezintă o rizodepunere semnificativă, favorizând dezvoltarea materiei organice a solului formate de plantele active fotosintetic, dar tind să nu contribuie la refacerea humusului pentru ca resturile vegetale sunt de obicei preluate dsi folosite în zootehnie, industria locala sau cultivarea ciupercilor lignocelulozice. Este recomandabilă folosirea de îngrăşăminte organice / amelioratori de sol la aceste culturi la care toata recolta se preia de pe câmp si are utilizari care o scot din circutul local al materiei organice. Cerealele păioase favorizează apariţia unor buruieni problema (ca de ex. Avena fatua = orz sălbatic) care necesită erbicide recente pentru combatere (ca de ex. sulfonil-ureice). Cerealele de toamna cer premergătoare timpurii, au nevoie de apa în sol pentru germinaţie si de mult azot pentru creştere şi dezvoltare. Ele elibereaza devreme terenul şi sunt

premergătoare bune din acest punct de vedere. Cele mai bune productii se obtin daca au fost semanate dupa leguminoase anuale. Cerealele de primavara se cultiva adesea dupa prasitoare, dar reuşesc si dupa cereale de toamna.

Plantele tehnice se cultiva dupa cereale paioase si plante prasitoare, sunt bune

Page 18: ROTAŢIA CULTURILOR

premergatoare pentru culturi de primavara. Unele plante tehnice din familia Brassicae (rapiţa colza, mustarul) reduc populatia de agenti de dăunare (microorganisme fitopatogene din sol, insecte dăunătoare) datorită glucozinolaţilor produşi în cantitate mare, iar extinderea acestor culturi pentru producerea de biocombustibili (biodiesel) va favoriza noi scheme de rotaţia culturilor în care efectul lor benefic pentru protecţia culturilor succesive va fi pus mai bine în evidenţă. Totuşi aceste plante au şi un efect dăunător asupra materiei organice din sol, aceste plante având o translocare redusă a carbonului fotosintetizat în exsudate radiculare (inclusiv datorita faptului că nu formează simbioze cu ciupercile producătoare de micorize) Leguminoasele perene se cultiva de obicei dupa prăsitoare şi cereale păioase. In aceasta grupa se incadreaza lucerna, trifoiul, spaceta si ghizdeiul. Au un rol important în ameliorarea terenurilor fiindcă îmbogatesc solul in azot fixat biologic (datorita simbiozelor fixatore de azot pe care le formează). Când se cultivă în amestec cu graminee perene (borceaguri) au un rol benefic şi asupra materiei organice formata din exsudatele radiculare ale plantelor active fotosintetic. Din punct de vedere al protecţie culturilor succesive au multiple efecte benefice rezultate din reducerea rezerva biologice de agenţi de dăunare şi din creşterea nivelului populaţiilor de organsime utile protecţiei plantelor (PGPR – Plant Growth Promoting Rhizobacteria = rizobacterii favorizante ale creşterii plantelor; entomopatogeni; antagonişti ai fitopatogenilor, insecte prădătoare si parazitoide). Rotaţia culturilor influenţează direct protecţia plantelor. Diferitele practici agricole asociate rotaţiei culturilor agricole influentează rezerva de agenţi de dăunare – de ex. la cereale arătura de toamnă influenţează direct nivelul atacului la ploşniţele, afidele si cărăbuşeii cerealelor sau a fitopatogenilor ce se instalează pe organele verzi. Influenţa culturilor premergătaore în cadrul rotaţiei şi a amplasarii culturilor in cadrul asolamentelor este de regulă, pozitivă pentru că monocultura favorizează speciile de organisme dăunătoare specializate. Totuşi, uneori în monocultura de lungă durată se constată o reducere a nivelului de atac al acestei specii, reducere datorată dezvoltării entomofagilor, antagoniştilor sau hiperparaziţilor specifici.

Rotatia culturilor este numai una din măsurile agrotehnice. Între diferitele metode de combatere şi cele agrotehnice există numeroase interactiuni, multe încă ecunoscute. Toate acestea vor fi discutate pe larg în capitolul care urmează.

După 3-6 ani de la înfiinţarea plantaţiei, viţa de vie îşi încheie perioada de formare, ocupă întreg spaţiul alocat prin plantare şi intră în perioada de

Page 19: ROTAŢIA CULTURILOR

producţie, care durează în funcţie de soi/portaltoi, condiţiile pedoclimatice, 25-40 ani.

În această perioadă, în plantaţiile viticole se aplică un complex de lucrări agrofitotehnice care urmăresc satisfacerea în optim a cerinţelor legate de creşterea şi rodirea viţei de vie, valorificarea potenţialului productiv şi de calitate ale soiului sau sortimentului de soiuri cu realizarea de producţii normale, constante an de an, menţinerea densităţii plantaţiei, prelungirea perioadei de fructificare, reducerea consumurilor energetice, de forţă de muncă manuală şi realizarea unei eficienţe economice ridicate. Dintre lucrările aplicate, cea mai mare importanţă prezintă tăierile „în uscat“, la care se adaugă conducerea viţelor pe sistemul de susţinere, sistemul de întreţinere a solului, fertilizarea, irigarea, protecţia fitosanitară, lucrările şi operaţiunile în verde etc. Toate aceste lucrări alcătuiesc tehnologia de cultură a viţei de vie, care se aplică diferenţiat în funcţie de particularităţile biologice ale soiurilor, condiţiile ecologice, forma de conducere a butucilor, vârsta plantaţiei etc.

3.1. Împărţirea terenului în unităţi de exploatare

Unităţile teritoriale de exploatre în viticultută sunt: parcela, tarlaua, trupul viticol.

Parcela: Este cea mai mică unitate de exploatare care se recomandă să aibă formă dreptunghiulară sau pătrată, pentru o mai bună organizare a muncii, În cazuri obligate poate avea formă trapezoidală.

Lăţimea optimă a parcelei este de 100±20m, aceasta fiind impusă de lungimea spalierului la care trebuie să se asigure o anumită rezistenţă şi posibilităţi de întindere a sârmelor . În cazul centrului viticol Jidvei, podgoria Târnave, suprafaţa parcelei este de 3 ha.

Tarlaua: Reprezintă unitatea teritorială de bază pentru executarea lucrării cu mijloace mecanizate şi este constituită din mai multe parcele (3-6). Ea are formă dreptunghiulară lungime de până la 800m, pentru a asigura un randament maxim la folosirea maşinilor. Tarlaua se orientează cu lungimea pe direcţia N-S, în cazul terenurilor relativ plane – paralel cu curbele de nivel , pe terenurile în pantă şi perpendicular pe direcţia vântului dominant, în cazul nisipurilor .

Pe versanţii cu panta de 8-12%lungimea tarlalelor este de 600-800 m. Diminuarea lungimei tarlalei măreşte numărul de întoarceri în gol a agregatelor,

Page 20: ROTAŢIA CULTURILOR

ceia ce duce la randamente scăzute şi conţinut ridicat de carboranţi. Suprafaţa tarlalelor variază între 3şi 30ha, în funcţie de înclinarea versanţilor.

Trupul viticol: Este unitatea teritorială de exploatare constituită din mai multe tarlale, şi este delimitat prin cumpene de separare a apelor, fire de văi sau alte categorii de folosinţă a terenului . Mărimea trupului viticol variază între 150-500ha. El cuprinde toate elementele necesare unor exploatări raţionale: drumuri, canale pentru evacuarea apelor reţea de alimentare cu apă de irigare, construcţii tehnologice şi social gospodăreşti.

Având în vedere panta terenului de 8% pentru această plantaţie am ales dimensiunile parcelei de 300m lungime si 100m lăţime.

3.2. Stabilirea reţelei de drumuri şi a zonelor de întoarcere

Reţeaua de drumuri urmăreşte deservirea tuturor unităţilor teritoriale şi este menită să asigure deplasarea maşinilor şi utilajelor, transporturile de materiale şi a producţiei de struguri. Amenajarea lor trebuie făcută judicios, pentru a evita transformarea lor, în cazul terenurilor în pantă în drumuri impracticabile, străbătute de ogaşe.

Drumurile principale : Urmăreşte firul râurilor şi cumpăna apelor, având o lăţime de 6m. Ele deservesc întreaga suprafaţă plantată cu viţă de vie , trup sau masiv viticol şi fac legătura cu centrele de prelucrare a strugurilor cu sediul fermelor şi cu reţeaua de drumuri comunale . Pentru a fi practicabile în , orice sezon se recomandă a fi pietruite.

Drumurile secundare : Au lăţime de 4m şi delimitează tarlalele şi parcelele pe direcţia curbelor de nivel. În funcţie de înclinarea şi lungimea versanţilor , drumurile secundare sunt amplasate la distanţe de 100-300m. Ele trebuie să aibă o pantă uşoară longitudinală 2-3% şi să fie prevăzute cu canale de colectare şi evacuare a apelor. Drumurile în serpentină fac legătura între drumurile de pe culme cu cele de la baza versantului. Ele au o pantă longitudinală de până la 8 -10%.Din două în două parcele pe direcţia deal vale , sunt trasate alei cu lăţimea de 4m pentru a permite circulaţia maşinilor şi scoaterea producţiei la drumurile principale de exploatare.

Amenajarea terenului destinat plantării viţei de vie

Prin lucrările de amenajare, relieful terenului se modifică în sensul uniformizării lui pe tarlale, cu scopul întrebuinţării condiţiilor de exploatare.

Page 21: ROTAŢIA CULTURILOR

Amenajarea terenului în pantă, destinat plantaţiilor viticole prezintă o importanţă deosebită pentru condiţiile din ţara noastră, deoarece peste 70% din vii sunt amplasate pe pante, iar unele plantaţii se recomandă să se înfiinţeze în zonele colinare favorabile viticulturii.

Amenajarea antierozională se execută diferenţiat în de panta terenului şi condiţiile pedoclimatice locale. Pe terenurile cu panta de 8% rândurile viţei de vie să fie orientate pe direcţia curbelor de nivel aplicând diferite lucrări ale solului, aplicarea îngrăşămintelor organice, bilonat între rânduri şi bilonat pe rând.

Pregătirea terenului în vederea plantării viţei de vie

Lucrările de pregătire a terenului în vederea plantării viţei de vie se referă la defrişare şi nivelarea acestuia, asigurarea perioadei de odihnă a solului, fertilizarea de bază, desfundarea terenului.

Defrişarea şi nivelarea terenului :

Defrişarea este lucrarea de eliminare a vegetaţiei lemnoase existente pe teren : arbori, arbuşti, pomi, butuci.

La defrişare e necesară scoaterea din sol a tuturor butucilor, cioatelor şi rădăcinilor groase, care pot conduce la deteriorări ale utilajelor de lucrare a solului folosite în viitoarea plantaţie. În cazul defrişărilor plantaţiilor viticole afectate de boli virotice şi cancerul bacterian, pentru evitarea transmiterii acestora la noua plantaţie, se va acorda o atenţie deosebită.

Nivelarea terenului.

Se execută în mod diferit în funcţie de condiţiile de relief, sistemul de amenajare de posibilităţile de parcelare, de configuraţia terenului, pentru a preveni mişcarea unui volum prea mare de sol.

Asigurarea perioadei de odihnă a solului

Se impune atât pentru refacerea structurii şi fertilităţii solului, cât şi pentru a preveni creşterea slabă, intrarea mai târzie pe rod sau chiar peirea viţelor nou plantate.

În condiţiile din ţara noastră se consideră suficientă o perioadă de odihnă a solului de 3 ani, după defrişarea plantaţiilor vechi. În acest timp, terenurile

Page 22: ROTAŢIA CULTURILOR

respectivă sunt încadrate în evidenţa funciară la categoria „terenuri viticole în pregătire” şi sunt cultivate cu plante furajere anuale sau perene. Când urmează replantarea terenurilor, la scurt timp după defrişarea plantaţiilor vechi, pentru a evita răspândirea bolilor virotice prin intermediul nematozilor, se poate recurge la dezinfectarea sulului cu unul din produsele : Diclor propan 600l/ha, diclor metan 750l/ha. În acelaşi timp, pot fi încorporate în sol, la desfundatul terenului produse nematocide : Tenuk g /200 kg/ha sau Dazomet 270kg/ha.

Fertilizarea terenului

Vita de vie se cultivă în general pe terenuri în pantă, afectate de eroziune pe nisipuri, terenuri improprii altor culturi, pe soluri sărace în elemente nutritive

prin fertilizarea de bază se urmăreşte înbunătăţirea aprovizionării solului cu materie organică, cu rol important în ameliorarea proprietăţilor fizice, chimice biofizice ale solului precum şi crearea unei rezerve de P şi k, ce urmează să fie utilizată de către butuci de viţă de vie şi după intrarea pe rod a plantaţiei, în acest scop se încorporează în sol, la desfundat îngrăşăminte organice şi chimice. Stabilirea dozelor se face prin analiza chimică a solului, conţinutul optim în elemente nutritive fiind următorul:N total 0.1-0.2%, P mobil 30-50ppm, K mobil 120-220ppm.

Fertilizarea organică

Constă în administrarea unor doze de gunoi de grajd semifermentat, care variază în raport cu conţinutul solului în materie organică şi se diferenţiază în funcţie de cantitatea de argilă din sol, de indicele de N(IN).

Se încorporează cantităţi mari de 30-80t/ha, chiar 80-120t/ha .Împrăştierea lor pe teren se face cât mai uniform cu MIG-5, după care sunt încorporate adânc în sol, prin desfundat.

Fertilizarea chimică :

Pe lângă fertilizarea organică cea chimică e obligatorie , deoarece rezervele solului în elemente nutritive sunt ineficiente mai ales pe terenurile în pantă. Stabilirea dozelor cu P şi K se face în raport cu nivelul de aprovizionare a solului în aceste elemente , pe adâncimea de 0-40cm. Orientativ la pregătirea terenului pentru înfiinţarea plantaţiilor de vii roditoare se administrează

Page 23: ROTAŢIA CULTURILOR

următoarele doze :150-200kg P2O5/ha şi 200250kgK2O /ha sub formă de superfosfaţi sau fosforite activate şi sare potasică.

Desfundarea terenului

Lucrarea constă în mobilizarea profundă a solului cu inversarea şi amestecarea orizonturilor, în scopul asigurării unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea rădăcinilor . Prin desfundat se urmăreşte mărimea capacităţii de acumulare a apei din precipitaţii îmbunătăţirea regimului termic şi de aeraţie . Prin inversarea orizonturilor se influenţează 000orientarea în profunzime a rădăcinilor viţei de vie fiind mai ferite de secetă şi ger.

În general se recomandă desfundarea la o adâncime de 50-60cm, măsurată la mal. În cazul în care orizonturile inferioare ale solului sunt mai bogate în calcar ce poate fi adus la suprafaţă în cantitate mare adâncimea se reduce la 40-50cm. Epoca de desfundare depinde de cea care se face plantarea viţe, de condiţiile climatice. Obişnuit în condiţiile noastre de mediu , plantarea se face primăvara astfel încât desfundarea se execută din toamnă până la începutul iernii.

Desfundatul se execută mecanizat cu ajutorul plugurilor PBD-60sau PBD-80, acţionat de tractoare grele pe şenile S-1500 având o productivitate de 10-1,25ha/zi. Adâncimea de lucru se reglează progresiv la primele 3-4 curse, pentru a evita dereglarea agregatului .

În cazul teraselor late , banda de teren de 1,5-1,8m, lăţimea pe care circulă tractorul, se afânează prin scarificare după care se execută o arătură adâncă de 25-30 cm cu pluguri acţionate de tractoare universale. Nivelarea corectă a desfundăturii va uşura executarea lucrării de pichetat, menţinerea adâncimii corespunzătoare de plantare a tuturor viţelor precum şi a lucrărilor din plantaţie.

Stabilirea distanţelor de plantare

Distanţele între rânduri şi între plante pe rând, folosite la înfiinţarea plantaţiilor viticole, determină densitatea de plantare respectiv numărul de butuci la unitatea de suprafaţă. Densitatea de plantare depinde de vigoarea soiurilor roditoare, a portaltoiului, de fertilitatea solului, de condiţiile climatice, forma de conducere a butucilor, de încărcătura de ochi atribuită la tăiere şi de direcţia de producţie.

Page 24: ROTAŢIA CULTURILOR

Alegerea distanţelor optime de plantare pentru o situaţie optimă dată, influenţează nivelul producţiei , calitatea acesteia şi costurile de producţie. Distanţele între rânduri se aleg ţinând seama şi de posibilităţile de mecanizare a lucrărilor. Pe baza cercetărilor efectuate în diferite podgorii ale ţării noastre a rezultatelor de producţie şi a tradiţiei viticole au fost recomandate distanţele de plantare, funcţie de locul şi zona de plantare. Se constată că atât distanţele de plantare cât şi numărul de viţe la ha, variază între anumite limite existând posibilitatea alegerii corespunzătoare în funcţie de panta terenului, fertilitatea solului, vigoarea solului, vigoarea soiurilor, posibilităţile de mecanizare. Astfel pe pante terasate cu soluri cu fertilitate scăzută sau mijlocie, distanţele de plantare vor fi relativ reduse (0,2-2,2m) /(1,0-1,2m).

Plantarea viţei de vie

Perioada de plantare :

Viţa de vie se plantează obişnuit primăvara cât mai devreme martie începutul lunii aprilie, cu condiţia ca temperatura solului la adâncimea de 40-50cm să înregistreze 7-10 °C . Plantarea de toamnă se execută numai pe terenuri bine drenate , ea constituie cea mai bună perioadă de plantare , întrucât până în primăvară se cicatrizează rănile viţele intră mai repede în perioada de vegataţie şi se înlătură pericolul deprecierii viţelor stratificate peste iarnă. Plantarea de toamnă e, însă puţin practicată deoarece viţele se scot cu întârziere din şcoală.

Pregătirea viţelor pentru plantare :

În vederea plantării viţele sunt supuse unui control viguros pentru a le depista şi elimina pe cele necorespunzătoare se admit la plantare numai viţe sănătoase, cu măduva de jur împrejur , care au lemnul viabil liberul de culoare alb verzuie , rădăcinile alb sidefii, cu mugurii viabili.

Dacă viţele prezintă defecte de sudură la punctul de altoire, au rădăcinile uscate sau înnegrite, cordiţele uscate sau ochi neviabili se înlătură de la plantare.

În vederea plantării se face fasonarea viţelor scurtarea rădăcinilor şi cordiţei . După fasonare viţele se parafinează pe treimea superioară, recurgându-se în acest caz la plantarea fără moşuroi . Lucrarea constă în introducerea porţiunii superioare a viţelor timp de fracţiuni de secundă într-un amestec alcătuit din 94% parafină, 3%sacâz, bitum la t°=70-80°C

Page 25: ROTAŢIA CULTURILOR

Metode de plantare :

Plantarea obişnuită a viţelor se realizează în praguri făcute cu puţin timp înainte de lucrarea de plantare. Pe direcţia rândului de aceeaşi parte a pichetului şi la o distanţă de 2-3 cm de acestea se fac cu cazma gropi adânci de 50 cm şi largi de 35-40 cm, de formă prismatică sau în cazul plantării pe soluri nisipoase de formă circulară. Pe fundul gropii se realizează un muşuroi de pământ mărunţit. Se aşează apoi viţa altoită în poziţie verticală rezemată de peretele dinspre pichet cu rădăcinile repartizate de jur împrejur pe moviliţa de pământ. Se are grijă ca punctul de altoire să se găsească cu 1-2 cm mai jos de nivelul solului, pentru a preveni creşterea rădăcinilor din altoi, iar cordiţa să fie orientată spre pichet. Peste rădăcini se introduce pământ mărunţit şi reavăn, într-un strat gros de 15-20 cm se tasează apoi bine cu piciorul urmând ca viţa să rămână în poziţie iniţială. Protejarea viţelor după plantare se face de regulă prin muşuroire cu pământ reavăn, prin muşuroire şi foarte bine mărunţit,grosimea stratului de deasupra cordiţei fiind de circa 5 cm.

CAP. IV COMBATEREA INTEGRATĂ A BRUIENILOR

4.1. Lucrări de întreţinere a plantaţiei în anul I

Lucrările solului

Ca urmare a bătătoririi solului înbunătăţirii cordiţelor de viţă acestea determinate de lucrările de plantare a viţei de vie, e necesar să se execute imediat după plantare o lucrare de afânare a solului la adâncimea de 14-16 cm . În plantaţie îşi fac apariţia numeroase specii de buruieni, unele foarte dăunătoare de aceea pe parcursul întregii perioade de vegetaţie se aplică 4 cultivaţii mecanice pe interval şi 3 praşile manuale pe rând. Toamna după căderea frunzelor se execută mobilizarea solului pe intervale şi distrugerea buruienilor , cu răsturnarea brazdelor spre rândurile de vie .

Controlul viţelor :

La viţele muşuroite , cu ocazia plantării se execută controale periodice (2-3 ori) în cursul lunii mai şi începutul lunii iunie , pentru a urmări pornirea lăstarilor.

Page 26: ROTAŢIA CULTURILOR

În cazul în care aceştia întârzie să apară la suprafaţa muşuroiului, acest se desface începând de la bază spre vârf până sub punctul de altoire. Întârzierea apariţiei lăstarilor de sub muşuroi se poate datora fie atacului de larve (cărăbuşul de mai, viermii sârmă, cărăbuşul marmorat ) fie prezenţei bulgărilor peste viţele nou plantate sau a crustei.

Copcitul viţelor :

La viţele altoite se manifestă tendinţa ca altoiul să-şi formeze rădăcini şi portaltoiul lăstari proprii, putând avea ca efect despărţirea celor doi parteneri sau dezvoltarea rădăcinilor superficiale în favoarea celor bazale. Lucrarea constă în neaprecierea rădăcinilor crescute din altoi la nodul superior al portaltoiului. În primul an de la plantare copcitul se aplică de două ori :- primul copcit la mijlocul lunii iunie

- al doilea la mijlocul lunii august.

Lucrarea începe prin desfacerea atentă a muşuroiului de jos şi de la exterior spre centru, până sub punctul de altoire. Se examinează atent viţa pentru a se depista toate rădăcinile pornite din altoi din partea superioară a portaltoiului precum şi lăstarii daţi din portaltoi suprimarea acestora făcându-se exact de la punctul de inserţie. La al doilea copcit se procedează la fel cu deosebirea că muşuroiul nu se mai reface, lăstarii rămânând expuşi la lumină pentru realizarea maturării lemnului .

Legatul lăstarilor :

Lucrarea se execută atunci când lăstarii au atins lungimea de 30-40 cm. Dacă sunt lăsaţi în stare liberă, lăstarii ating suprafaţa solului împiedicând efectuarea celorlalte lucrări şi e favorizat atacul bolilor. Lăstarii se orientează vertical şi se leagă de pichet cu rafie sintetică în formă de „8” având grija ca legătura să fie lejeră pentru evitarea strangulării.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor

Viţele tinere sunt sensibile faţă de boli (în special mana şi făinarea )şi dăunătorii. În anii cu precipitaţii abundente sunt periculoase mai ales atacurile de mană, iar în cei secetoşi cele cu făinare.

Page 27: ROTAŢIA CULTURILOR

Tratamentele se aplică începând cu momentul când frunzele ating 4-5 cm în diametru. Tratamentele împotriva manei sau făcut cu produsul Turdacupral 50 , iar cantitatea folosită pentru 1 ha a fot de 12 kg concentraţie de 0,4.%. Împotriva făinării se recomandă sulful muiabil 0,3-0,4%.

Irigarea :

La apariţia unor perioade secetoase e necesară udarea localizată cu circa 10l apă într-o copcă deschisă la fiecare viţă.

Completarea golurilor :

Un obiectiv important al lucrărilor de înfiinţare a plantaţiilor şi de întreţinere în primii ani îl constituie obţinerea unor plantaţii înierbate , fără goluri cu butuci uniformi ca vigoare , capabili să intre mai devreme în perioada de rodire şi să asigure producţii susţinute an de an. Completarea golurilor se face în rezerva lăsată de la plantare, care e de 2% rezultând un număr de 100 viţe STAS pentru goluri. Plantatul se efectuează la sfârşitul lunii august începutul lunii septembrie , după ce au trecut perioadele secetoase şi pericolul atacului de boli. Viţele plantate în goluri sunt îngrijite atent pentru a nu fi concurate de buruieni, iar lăstarii sunt dirijaţi vertical şi legaţi de pichet.

Protejarea viţelor în timpul iernii :

Întrucât viţele tinere manifestă o sensibilitate sporită faţă de temperaturile scăzute din timpul iernii atât în zona de cultură protejată cât şi cea neprotejată e necesară asigurarea protecţiei împotriva gerurilor de peste iarnă prin muşuroire având grijă să se asigure porţiunea bazală a cordiţelor. Lucrarea se execută manual cu sapa, după căderea frunzelor şi efectuarea arăturii de toamnă folosind pământul realizat prin arătură ”în părţi”.

Întreţinerea lucrărilor antierozionale :

În plantaţiile înfiinţate pe terenuri în pantă e necesară întreţinerea amenajărilor antierozionale (canale, terase taluzuri, drumuri).

Taluzurile se cosesc (2ori)se disting eventualii arbuşti , iar porţiunile degradate – datorită ploilor torenţiale se repară imediat după apariţie. Şirurile provocate de scurgerile mari de apă trebuie astupate cu pământ bine bătut iar la nevoie înierbate. De asemenea se recomandă reânsămânţarea porţiunilor de taluz cu

Page 28: ROTAŢIA CULTURILOR

covorul vegetal rărit, canalele se decolmatează şi se repară, după caz pentru a nu fi afectate funcţionalitatea lor.

4.2. Lucrările de întreţinere a plantaţiei în anul al II-lea. Alegerea şi instalarea sistemului de susţinere :

Dezmuşuroitul şi arătura de primăvară:

Dezmuşuroitul se execută în primăvară de timpuriu, după ce a trecut pericolul ca temperatura aerului să scadă sub 8-3°C. Lucrarea se efectuează manual cu sapa prin descoperirea viţelor de pământ, până sub punctul de altoire, cu grijă pentru a nu produce vătămări viţelor. Arătura de primăvară se execută la cormană la o adâncime de 14-16cm, în pământurile secetoase, pentru a preveni pierderile apei prin evaporare, arătura e înlocuită prin afânarea solului, la aceeaşi adâncime folosind plugul cultivator echipat cu gheare de afânare.

Tăierea în uscat şi copcitul viţelor :

Începând în anul al II-lea se aplică tăieri de formare conform centrului viticol Jidvei podgoria Târnave : Guyot cu braţe înlocuite periodic.

Tăierea în uscat se execută imediat după dezmuşuroit şi trebuie încheiată înainte de pornirea în vegetaţie a mugurilor. Odată cu tăierea se execută şi copcitul viţelor care se repetă în luna august.

Plivitul şi legatul lăstarilor:

În momentul în care lăstarii au atins o lungime de 8-10 cm se îndepărtează cei de prisos reţinând numai cei corespunzători sub raportul creşterii, în număr de 3-4 la viţele viguroase, pentru a le asigura o creştere normală şi numai două la cele slab dezvoltate pentru a le favoriza creşterea. Pe măsură ce lăstarii cresc în lungime vor fi dirijaţi printre rândurile de sârme duble ale mijlocului de susţinere.

Completarea golurilor :

Golurile existente la începutul anului ai III-lea vor fi completate în primăvară cu viţe STAS viguroase protejate prin parafinarea părţii superioare, sau prin muşuroire. Golurile apărute în timpul perioadei de vegetaţie vor fi completate în luna august cu viţe de un an, fructificate la ghivece sau toamna , după căderea frunzelor cu viţe viguroase.

Page 29: ROTAŢIA CULTURILOR

Lucrările de întreţinere a solului, combaterea bolilor şi dăunătorilor se execută în acelaşi mod ca şi la cele din anul I.

Fertilizarea:

Atunci când viţele prezintă o creştere slabă în primăvară se remarcă aplicarea unor doze de azotat de amoniu, sare potasică, superfosfat, se administrează concomitent cu lucrările solului, cele cu azot la primele cultivaţii ale solului în cursul perioadei de vegetaţie, iar cele pe bază de P şi K în cursul perioadei de repaus, odată cu arătura de toamnă.

Protejarea viţelor în timpul iernii:

Se protejează prin muşuroire, executată după arătura de toamnă. În zonele afectate de geruri puternice se recomandă protejarea a 1-2 coarde prin acoperire totală cu pământ.

Înstalarea mijloacelor de susţinere:

Datorită creşterii anuale puternice, ţesuturile mecanice slab dezvoltate necesită depuneri la lumină o parte cât mai mare din suprafaţa solară a butucului. Viţa de vie reclamă susţinerea părţii nepraterestre de mijlocul de susţinere. În lipsa acestuia lăstarii se întind pe pământ, îngreunează executarea lucrărilor solului, aplicarea tratamentelor fitosanitare, favorizarea atacului de boli şi întârzie intrarea pe rod a viţelor. Dintre toate tipurile de susţinere spalierul a căpătat cea mai largă extindere datorită numeroaselor avantaje pe care le prezintă durabilitate mare, posibilitatea asigurării pe butuc a unei încărcături mari de rod, ce poate fi repartizată prin expunere la soare a frunzişului, îmbunătăţirea calităţii strugurilor. Instalarea spalierului devine necesară din primăvara anului II.

În general se recomandă folosirea spalierului cu sârme duble de o parte şi de alta a stâlpilor pentru a asigura operaţia de dirijare a lăstarilor. Pentru conducerea semiânaltă a butucilor primul rând de sârme se fixează la 0,75m de la suprafaţa solului, iar următoarele la 1,10şi 1,15,respectiv 1,60 şi 1,65m.

Materialele necesare : stâlpi din beton comprimat de 2,4m lungime, în număr de 7,88, acest număr include şi rezerva de 3% , sârmă galvanizată, sârme pentru legat ancore de spalier. Ancorele se folosesc pentru a asigura stabilitatea stâlpilor fruntaşi şi au rolul să mărească stabilitatea întregului rând al

Page 30: ROTAŢIA CULTURILOR

spalierului. Ele sunt zonate din blocuri de beton, introduse la adâncimea de 50-60cm.

4.3. Lucrările de întreţinere din anul al III-lea şi al IV-lea de

la plantare

Sunt asemănătoare cu cele din anul al II-lea cu excepţia tăierii de formare, completată cu intervenţie în verde necesară realizării tipului de tăiere Guyot cu braţe înlocuite periodice.

Pentru formarea butucilor cu conducere semiânaltă se proiectează tulpina, eventual braţele. Pentru proiectarea tulpinii se alege coarda plasată cel mai jos, pe cordiţa din anul anterior şi se taie la circa 10cm sub prima sârmă se înlătură ochii cu excepţia a 3-4 din vârf. Pentru formarea braţelor după proiectarea tulpinii, coarda dacă are peste 8mm e condusă pe sârme portante până la butucul alăturat sau până la limita grosimii de 8 mm unde se taie. Coardele rămase se leagă după caz, de sârme portante sau de tutore. Se pune în continuare accent pe lucrările ce contribuie la stratificarea butucilor în vederea pregătirii lor pentru intrarea pe rod, fertilizarea organică şi chimică, azotat de amoniu, sare potasică, aplicarea la timp şi de calitate a lucrărilor de întreţinere a solului, prăşit mecanic, prăşit manual, cultivat mecanic, copcit, cosit, cosit taluze de două ori, menţinerea frunzişului într-o perfectă stare de sănătate prin aplicarea preventivă a tratamentelor de combatere a manei, făinarea, pesticide pentru acarieni. Pentru o mai bună stabilizare a soluţiilor pentru stropit.

Toamna dupa caderea frunzelor se execută o aratura adanca (16-18 cm), cu rasturnarea brazdelor catre randul de vie, pentru facilitarea protejării acestora peste iarnă.

Dacă plantaţia este amplasată pe un teren tratat în prealabil cu erbicide totale, infestarea va fi numai cu specii anuale de buruieni, care vor fi combatute cu unul din erbicidele prezentate în tabelul următor, aplicate preemergent. Daca terenul nu a fost tratat în prelabil cu un erbicid pe bază de glyphosate, iar infestarea este atât cu buruieni anuale cât şi perene, pentru combaterea acestora va fi aplicat preemergent un erbicid prezentat în tabel, la care se adaugă postemergent un erbicid pentru combarea monocotiledonatelor perene.

Dozele de erbicide sunt calculate pentru un hectar efectiv tratat şi avand în vedere că acestea se aplică numai pe rândul de viţă de vie, pe o lăţime de 60-100 cm, cantitatea de erbicide

Page 31: ROTAŢIA CULTURILOR

utilizata la un ha de viţă de vie va fi mai mică, în funcţie de distanţa dintre rânduri şi lăţimea benzii efectiv tratată.

Erbicide nepoluante recomandate pentru plantaţiile de viţă de vie în varsta de 1-3 ani infestate cu specii anuale de buruieni

ERBICIDELEEPOCA

DE APLICARE

Dozele în produs comercial la hectarul efectiv tratat(I)

Soluri nisipoase

Soluri podzolite, brune, cernoziomuri care conţin

0,5-0,1 % humus

1,5-2,5 % humus

2,0-3,0 % humus

peste 3,0 %

humus

1. STOMP (330 EC (330 g/l pendimethalin) preem 4,5-5,0 4,5-5,0 4,5-5,0 4,5-5,0

2. CAPTAIN (330 EC (330

g/l pendimethalin) preem 4,5-5,1 4,5-5,1 4,5-5,1 4,5-5,1

3. PANIDA (330 EC (330

g/l pendimethalin) preem 4,5-5,2 4,5-5,2 4,5-5,2 4,5-5,24. DEVRINOL

50WP preem 4,5-5,3 4,5-5,3 4,5-5,3 4,5-5,35. DEVRINOL

45 F preem 4,0-4,2 4,0-4,2 4,0-4,2 4,0-4,26.

NAPROGUARD 450 SC preem 4,0-4,3 4,0-4,3 4,0-4,3 4,0-4,3

7. GALIGAN 240 EC preem 4,0-4,4 4,0-4,4 4,0-4,4 4,0-4,4

8. GRASSANE 240 EC preem 4,0-4,5 4,0-4,5 4,0-4,5 4,0-4,5

9. VEGEPRON preem 3,0-3,5 3,0-3,6 3,0-3,7 3,0-3,810. EMIR (274

g/l) oryfluorfen +214 g/l

propizamide ) preem 1,5-2,0 1,5-2,1 1,5-2,2 1,5-2,311. BASALTE

(270 g/l pendimethalin preem 6,0-4,5 6,0-4,6 6,0-4,7 6,0-4,812. MAGNIFIC 500 SE 250 g/l acetoclor +250

g/l simazin) preem 4 5 6 7

Erbicide nepoluante recomandate pentru plantaţiile de viţă de vie în varsta de 1-3 ani, infestate cu specii de buruieni anuale monocotiledonate şi dicotiledonate

ERBICIDELE EPOCA DE

Dozele în produs comercial la ha efectiv tratat în funcţie de speciile pere din genul

Page 32: ROTAŢIA CULTURILOR

APLICARE

Sorghum (costrei)

Agropyron pir târâtor)

Cynodon (pri gros), AGROSTIC, CALAMAGROSTIS

1. ARAMO(50 g/l tepraloxydim) postem 1,5-2,5

3,0-3,5

2. AGIL 100 EC( 100 g/l propaquiyafop) postem 1,5-2,5

3,0-3,5

FUSILADE FORTE (150 g/l fluazifop-p-

butzl) postem 2,5-3,53,5-4,0

4. FURORE SUPER 75 EW postem 3,5-4,5

Nu se recomandă

5. FOCUS ULTRA (100 g/l gzcloxydim) postem 4,0-5,0

Nu se recomandă

6.GALANT SUPER postem 2,0-2,5 3,0-4,0

7. GALANT SUPER (108 g/l haloxyfop) postem 2,5-3,0

3,0-4,1

8. TARGA SUPER postem 2,5-3,0 3,0-4,2

9. LEOPARD 5 EP postem 2,5-3,0 3,0-4,3

10. PANTERA 40 EC postem 3,0-3,5 3,0-4,411. SELECT SUPER

RV (120 g/l clethodim postem 3,5-4,0

Nu se recomandă

12. NABU SUPER (125 g/l setoxydim) postem 6,0-10,0

Nu se recomandă