ROMANUL DORIC Balzacian

Balzac vs. Clinescu

Romanul balzacian

este n esen un roman doric care releva un anume tip de valorificare a formulei realiste. Altfel spus, balzacianismul sau balzacianism realist cunoscut i sub numele de realism critic are 2 valene estetice: romantic i doric, fapt ce a dat natere unui fenomen literar complex care a avut drept model romanul lui Honore de Balzac. Cu alte cuvinte balzacianismul = epoca n care individul burghez, rapace i nsetat de avere vrea s parvin cu o exuberant explozie de energie, violen i individualism. Apar in imaginarul romanesc intrigi tenebroase, conflicte violente, pasiuni atroce dezlanuite n jurul zeului epocii banul. ntr-o epoc n care n literatura roman se remarc romanul ionic de analiz psihologic, subiectiv, feminin. G Calinescu pare a opta pt formula balzacian. Astfel Constantinescu remarca c romancierul apeleaz la formula balzacian a faptelor comune, fixnd nite cadre sociale bine precizate, o fresc din viaa burgheziei bucuretene; Crohmlniceanu aeaz romanul Enigma Otiliei sub semnul reconstituirii balzaciene i clasificrii caracterologice.

Aceste note definitirii sunt evidente i n romanul Enigma Otiliei care este un roman doric, realist balzacian, obiectiv. - semnificaia titlului - geneza romanului - structura operei i compoziia.Perspectiva narativ : Evenimentele sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, omniprezent, heterodiegetic, perspectiv din afar, focalizare neutr, viziune auctorial. Perspectiva naratorului este completat de cea a personajului martor Felix prin intermediul caruia sunt introduse n scen celelalte personaje.

Perspectiva naratorului este completat de cea a personajului martor Felix prin intermediul caruia sunt introduse n scen celelalte personaje.

1) Tema romanului nomenclatorul tematic este reprezentativ pt r balzacian. 2) Alt element specific este incipitul dat fixarea atent a conotopului i a personajului; incipitul este simetric cu desinitul / epilogul romanului pentru c opera debuteaz i se ncheie prin tehnica circularitii epice cu imaginea lui Felix Sima care dup ntlnirea cu Pascalopol i dup contemplarea fotografiei Otiliei revine pe str Antim rememornd cuvintele lui mo Costache aici nu st nimeni. n plus desinitul nu coincide cu deznodmntul, pentru c deznodamantul = moartea lui mo Costache, determinnd plecarea Otiliei i desprirea celor doi tineri.

3) Un alt element specific balzacian este conflictul istoria motenirii lui mo Costache i generat de acumularea de tensiuni ntre familiile Tulea i Giurgiuveanu, pe fondul agravrii bolii lui mo Costache.

4) Intenia de reconstituire a unei epoci i a unui mediu social : nceputul sec20, mediul citadin bucuretean.5) Punerea n comun a caracterelor cu mediul social n care triesc. 6) Folosirea spaiului ca mijloc de caracterizare a personajelor (!descrierea unei case!) 7) Formule narative de aspect balzacian: expoziiunea cu fixarea exact a cronotopului(data) i personajul martor Felix care rezolv de la nceput problema instalrii cititorului ntr-un mediu fictiv strin. 8) Tehnica circularitii epice

9) ncercarea de a descoperii scheme tipologice universale tipologia personajelor (!exemplu Giurgiveanu!).

Honore de Balzac fisa biobibliografica.

Honor de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Frana d. 18 august 1850, Paris, Frana) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist i scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi n domeniul romanului realist, romanului psihologic i a romanului fantastic. Apreciat de critica literar, Grard Gengembre, G. Vannier, ct i de filozofi sau eseiti ca Alain, Albert Bguin el a fost caracterizat drept un autor vizionar de ctre Albert Bguin . n cultura romn a avut doi admiratori de valoare, G.Clinescu, cel care milita pentru balzacianism n articolele sale teoretice exemplificnd tehnica acestuia n romanul Enigma Otiliei, i de Mircea Eliade, care, n tineree i-a dorit s scrie o monografie consacrat operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Sraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrrii,.

El a creat un adevrat monument, "Comedia uman" (n francez Comdie humaine), ciclu n a crui componen intr 95 de lucrri terminate (nuvele, romane i eseuri) i 48 lucrri neterminate. Ideea continuitii dintr-o lucrare n alta, a uninii, a aprut pentru prima dat n 1830, odat cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scnes de la vie prive.

La 20 mai 1799 se nate n oraul Tours Honor de Balzac fiind primul copil al familiei. Acesta primete un singur prenume Honor, fapt destul de rar pentru Frana acelei perioade. Noul nscut va fi ncredinat unei doici, n satul Saint-Cyr de lng Tours, unde va rmne pn la vrsta de patru ani, dup obiceiul timpului.

Anii formrii

n 1805 este luat de la doic i dat la externatul Leguai din Tours. Dup doar doi ani este trecut la internatul unui colegiu din Vendme. Viaa din internat este, dup cum va aprea mai apoi ilustrat n Louis Lambert, foarte sever folosindu-se pedepse ca btaia cu vergi i nchiderea la carcer. n contrast cu duritatea vieii din internat ns, acesta i-a dat ocazia tnrului Balzac de a citi mult, n special lucrri de tiin i filozofie, scriind chiar un Trait de la volont (Tratatul voinei), care a fost confiscat de ctre un supraveghetor. n afar de versurile pe care le compunea neobosit, Trait de la volont dovedete preocuprile copilului, una dintre laturile firii sale.

Opera

Primul succes al lui Balzac Les Chouans 1829, iniial publicat sub numele de Le Dernier Chouan) a fost urmat de La Peau de chagrin (1831). n urmtorii 20 de ani el a scris o vast colecie de romane i scurte poveti cunoscut sub numele La Comdie humaine. Aceasta, cea mai de seam lucrare a sa, este o reproducere a societii franceze a timpului su, ilustrnd n detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecrei clase sociale i profesii. Cele mai importante romane din Comedia umana sunt: 1832: Louis Lambert; 1833: Eugnie Grandet; 1833 - 1839: Patologia vieii sociale; 1834: n cutarea absolutului ("La Recherche de labsolu"); 1835: Mo Goriot ("Le Pre Goriot"); 1837: Iluzii pierdute ("Les Illusions perdues"); 1837: Csar Birotteau; 1847: Verioara Bette ("La Cousine Bette"); 1847: Vrul Pons ("Le Cousin Pons"). Calitile lui Balzac care i depesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendina spre melodram, sunt: originalitatea, marea putere de observaie i imaginaia sa. Scurtele sale povetioare includ prile cele mai bune din limbaj, dar ncercrile de a scrie dram au euat.

George Calinescu- fisa biobibliografica

S-a nscut la 19 iunie 1899 la Bucureti. Copilria o petrece la Botoani i la Iai, apoi urmeaz cursurile liceului Gh. Lazr din Bucureti, ultimul an la Liceul Internat din Iai, iar bacalaureatul l susine la Liceul Mihai Viteazul din Bucureti. La Facultatea de Litere i Filozofie din Bucureti, secia de filologie modern i filozofie are ca profesori pe N. Iorga, V. Prvan, M. Dragomirescu, Ov. Densuianu i Ramiro Ortiz, despre care Clinescu afirma: tot ce-am nvat la Universitate de la R. Ortiz am nvat. Cu el m-am deprins a scrie cri, cu el am deprins meteugul informaiei i al construciei critice pe substrat istoric, de la el tiu tot ce tiu. n 1993 susine examenul de licen n italian, secundar francez i romn, apoi pleac la specializare cu o burs de doi ani la coala Romn din Roma, condus de V. Prvan, perioad n care face intense cercetri arhivistice, deprinde tehnica strngerii de documente i informaii care i va folosi att de mult n viitoarele lucrri.

Debuteaz cu versuri la Universul literar i Sburtorul, foarte apreciate de Eugen Lovinescu, care afirma: Domnul Clinescu este mintea cea mai ascuit a generaiei de astzi. Am credina c m va continua n critica literar, fapt pe care, n anul 1928, Clinescu nsui l va confirma: S-a isprvit e de nenlturat sunt critic. Contient de propria-i valoare, G. Clinescu se va nscire singur n nemurire: Nu voi pieri de tot, prin ce am scris i am cntat mi va rmne chipul sculptat ntr-un bazalt. n 1947 devine membru al Academiei Romne; G. Clinescu moare la 12 martie 1965, n Bucureti. George Clinescu este o personalitate plurivalent, de formaie enciclopedic, tipul scriitorului total: critic i istoric literar, eseist i estetician, prozator i poet, dramaturg i publicist.

Opera

Alcuni missionari catolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII(1925) Studii de estetic i literatur universal Principii de estetic (1939) Impresii asupra literaturii spaniole (1946) Sensul clasicismului (1946) Studii i conferine (1956)

Studii scrise n alte limbi

Scriitori strini (1967) Ulysse (1967)

Poesii (1937) Lauda lucrurilor (1963)Lauda zapezii

Poezie

Teatru un, mit mongol sau Calea netulburat (1940) Ludovic al XIX-lea (1964) Teatru (1965) Proz Cartea nunii (1933) Enigma Otiliei (1938) (iniial Prinii Otiliei) Trei nuvele (1949) Bietul Ioanide (1953) Scrinul negru (1965) Istorie i critic literar Viaa lui Mihai Eminescu (1932) Opera lui Mihai Eminescu (1934) Viaa lui Ion Creang (1938) Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent (1941) Istoria literaturii romne. Compendiu (1945) Universul poeziei (1947) Nicolae Filimon (1959) Gr. M. Alecsandrescu (1962) Ion Creang (Viaa i opera) (1964) Vasile Alecsandri (1965)

Corpus de texte: Honore de BalzacEugenie Grandet

Mos Goriot

Femeia la treizeci de ani

Eugenie Grandet

Eugenie Grandet este unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Balzac. A fost publicat in 1833 si ilustreaza viata unei familii din franta de la mijlocul secolului al XIX-lea. Actiunea se petrece la Saumur, in casa familiei Grandet. Felix Grandet, gratie afacerilor pe care le detinea, a reusit sa stranga destul de multi bani, care nu egalau nici pe departe avaritia lui. Ele este cel care-si conduce familia si casa intr-un mod foarte strict, aproape tiranic. Totul este inchis si tinut sub cheie, iar toate cheltuielile casei sunt atent calculate de barbat. Intr-o zi de noiembrie, in 1819, a fost organizata o mica petrecere in cinstea lui Eugenie, fiica lui Grandet, cu ocazia implinirii varstei de 23 de ani. Aici au fost invitate 2 familii rivale : Cruchot si des Grassins. Fiecare spera sa-si poata marita fiul cu Eugenie. In aceeasi seara isi face insa apritia Charles, verisorul lui Eugenie din Paris. Eleganta si farmecul nu o lasa indiferenta, fata simtindu-se inca din prima clipa atrasa de el. Baiatul este surprins la inceput de aspectul mizerabil al locuintei unchiului sau. Treptat, Eugenie se indragosteste de Charles, iar acesta incepe sa-i imparatseasca sentimentele.

Baiatul a venit cu o scrisoare de la tatal sau care putea fi deschisa numai de Felix Grandet. Cand scrisoarea a fost deschisa Grandet a aflat cu stupoare ca din cauza banilor, din pricina ca era ruinat, fratele sau sa sinucis. Acesta il ruga sa aiba grija de Charles dupa moartea lui, sa-l vegheze si sa-l ajute la nevoie. Felix nu se sensibilizeaza si il dispertuieste pe acest nepot insolvabil.Aceasta insensibiliate fata de durerea aproapelui sau socheaza intreaga sa familie. Tanarul isi plange parintele zi si noapte, Induiosata de soarta sa,Eugenie ii daruieste toate monedele de aur pe care le are de la tatal sau. Fata i-a oferit aceasta mica avere pentru a-l ajuta sa-si implineasca visul :sa plece in India pentru a-si face un viitor.Charles a plans de bucurie cand a vazut bunatatea fetei si i-a oferit un in schimb un lucru foarte drag lui care a apartinut parintilor sai. Dupa ce isi schimba multe juraminte si chiar un sarut cei doi se despart, Charles luand drumul Indiei in speranta ca va castiga bani pentru a putea acoperi datoriile lasate de tatal sau. Viata isi reia cursul normal, dar plecarea baiatului lasa o durere foarte mare in sufletul lui Eugenie. In prima zi a anului 1820, Felix Grandet cere sa vada, ca in fiecare an, averea fetei. Atunci cand afla ca aceasta nu mai are banii, se supara si atat de rau, incat isi inchide fiica in camera. Mama care o adora pe Eugenie, se imbolnaveste din cauza supararilor din casa si se stinge incet, incet.

Dupa lungi certuri Felix se hotaraste sa se impace intr-un final cu fata lui, aceasta fiind singura sa mostenitoare. In 1822, dupa 2 ani de boala si chin, doamna Grandet trece in lumea de dincolo. Grandet isi convinge fiica sa renunte la mostenirea lasata de mama sa. Eugenie traieste acum numai pentru a avea grija de tatal ei. In adancul sufletului inca mai asteapta vesti de la Charles, dar acesta nu-i scria deloc. Inainte de moarte, Felix Grandet isi initiaza fata in afacerile sale. In 1827, cand a trecut in nefiinta, Eugenie era stapana pe toate domeniile tatalui sau, ea trebuind sa ramana singura sa intretina casa. Intr-o zi, fata a primit o scrisoare din partea varul ei, prin care o anunta ca si-a gasit o fata cu care se va casatori numai din considerente materiale. Aceasta era foarte bogata, iar in urma casatoriei Charles va deveni nobil. Eugenie se resemneaza cu gandul ca nu se va marita nicodata cu varul sau, asa ca se marita cu bogatul Cruchot de Bonfons. Aceasta pune insa o singura conditie :barbatul trebuie sa plateasca toate datoriile unchiului sau. Aceasta casatorie nu a durat mult din pricina ca sotul ei a murit. Cu o avere foarte mare, Eugenie se intoarce la casa parintilor sai, donand banii in scopuri caritabile. Deceptionata de greutatile vietii, fata isi traieste restul zilelor linistita, alaturi de doica sa Nanon si de sotul acesteia.

Mos Goriot

La pensiunea Vauquer,Eugene de Rastignac,un tnr ambiios dintr-o familie de aristocrai srcii,face cunotiin cu Mo Goriot. Mo Goriot s-a lipsit de toat averea strns de-a lungul vieii pentru a-i face fericite fiicele: pe Anastasie de Restand (cstorit cu un aristocrat) i pe Delphine de Nucingen (cstorit cu un bancher).Pe acestea ns nici un sentiment nu le leag de tatl lor, considerat o persoan mult prea modest pentru nalta societate din care ele ajunseser s fac parte.Pentru cele dou fiice Goriot rmne o surs permanent de bani. Cele dou fiice ingrate i vor lsa tatl s moar, vegheat doar de Rastignac, fr s l viziteze nici mcar atunci cnd acesta se afla pe patul morii.Chiar i pe ultimul drum spre cimitir Mo Goriot l va avea alturi doar pe Rastignac.nainte de a muri Mo Goriot ajunge la trista concluzie c adevratele sentimente,sincere i profunde, nu pot exista dect la oamenii sraci,lipsii de orice fel de avere.

Mo Goriot triete drama iubirii paterne.El i-a concentrat ntreaga via afectiv n jurul unui singur sentiment,obsedant,i anume iubirea patern. Paralel cu destinul lui Mo Goriot,Balzac ne nfieaz i evoluia tnrului provincial Eugene de Rastignac. Rastignac dorete s reueasc n via prin munc cinstit, dar cu timpul sub influena lui Vautrin,un personaj cinic i misterios,el ajunge concluzia c pentru a-i atinge scopurile trebuie s fac uz de orice mijloace.

Femeia la treizeci de ani

Tema abordata de Balzac in acest roman nu este una neaparat fericita, personajul principal este incarcat de tristete si sufera transformari incredibile pe parcursul acestuia. Aceasta tristete mult neinteleasa de catre celelalte personaje, vine din partea unei femei care a esuat pe toate planurile. Sa-ti vezi viata ca pe un amalgam de greseli si lucruri esuate, sa pierzi si ce ai mai de pret sufleteste si fizic, acesta este adevaratul chin. Romanul pune in lumina viata tinerei domnisoare Julie Chastillonest, care intr-o dimineata de duminica din anul 1813, se indragosteste de ofiterul Victor d'Aiglimont, in ciuda avertizarilor tatalui sau care stia ca un om trecut prin armata nu mai putea sa simta cu adevarat viata. Primul capitol se intituleaza sugestiv "Primele greseli", deoarece Julie se casatoreste cu ofiterul, iar viata ei se schimba radical.

Femeia la treizeci de ani

Desi impreuna cu Victor a avut 5 copii, Julie nu a stiut niciodata ce inseamna sa fie mama, pe parcursul casniciei cu Victor, avand o viata amoroasa destul de complicata.Sfarsitul romanului o intruchipeaza [e Julie la 50 de ani impreuna cu fica sa Moina, singurul copil care a supravietuit. Actiunea se termina in anul 1844 atunci cand Julie moare langa fica sa, ultima fraza a romanului apartinand acesteia, "Am pierdut-o pe mama!"

Citat favorit: "Inima isi are memoria ei.O femeie poate sa nu tina minte nici evenimentele cele mai grave, dar isi va aminti toata viata de lucrurile ce sunt in legatura cu sentimentele ei"

Julie d'Aiglemont

n 1813 Julie era maruntica, vioaie, cu un par negru ce ncadra o fata alba, adesea mbujorata, cu ochi negri si migdalati, "adumbriti de niste sprncene delicat arcuite, marginiti de gene lungi si scaldati ntr-o lumina pura".Aceasta adolescenta era ndragostita de colonelul Victor .Tatal ei o avertizeaza cu privire la casatoria ei cu Victor considerandu-l pe acesta lipsit de delicatete,natang n dragoste si egoist si prevaznd ca aceasta va fi sclava lui fiid modesta,blnda,sincera si prea gingasa. Dupa casatoria cu Victor aceasta devine melancolica si deziluzionata de propriul sau sot pe care aceasta l idealizase: chipul ei, "nca gingas, nu mai avea culorile trandafirii care i dadeau altadata o stralucire asa de frumoasa". Dimpotriva, "viata parea stinsa" de pe fata ei, iar sub pleoape, se aratau cteva umbre vinetii pe obrajii obositi. ncepnd din 1819, starea ei sufleteasca e tot mai proasta. Sufera n tacere, iar generalul nu observa nimic, ierile ei launtrice ramn "fara glorie". . La vrsta de treizeci de ani Julie revine n societate prezen?a ei fiind stalucitoare. Era frumoasa, "cu toate ca avea trupul cam prea plapnd si de o gingasie exagerata", dar "cel mai mare farmec provenea de la fata ei al carei calm exprima o neasemuita profunzime sufleteasca".

Cu o privire "plina de stralucire, dar care parea umbrita de o ngndurare statornica", cu pleoapele "mai tot timpul coborte sfios spre pamnt", cu o tristete profunda pe chip, ea era o femeie "gingasa si tacuta". Cu par lung, "palida si cu desavrsire alba", cu pielea "de o finete uluitoare", Julie "vadea o sensibilitate profunda". Apoi, avea un gt gratios care-i dadea capului "o vaga asemanare cu magneticile unduiri ale sarpelui". n sfrsit, nfatisarea marchizei era "n armonie cu ngndurarea ce-i domina ntreaga fiinta".La treizeci si sase de ani, marchiza "mai pastra nca o frumusete datorata rarei perfectiuni a trasaturilor chipului" si se afla n centrul unui fermecator tablou de familie, cu generalul spunnd anecdote moralizatoare fiului cel mare, cu copiii cei mici jucndu-se nevinovati n salon, cu fiica cea mare lucrnd la gherghef. E anul 1844 si doamna d'Aiglemont, dupa ce-si pierduse sotul si nca trei copii, locuieste la ultima ei fiica, contesa Moina de Saint-Hereen careia i daduse toata averea, ea oprindu-si doar o renta viagera. Traieste retrasa, nu iese mai deloc n lume, iar fiica ei o neglijeaza si o ignora. La un moment dat, asista neputincioasa la o legatura de iubire dintre Moina si si Charles de Vandenesse, legatura egala cu un incest, avnd n vedere ca cei doi tineri sunt, de fapt, frati vitregi. Julie d'Aiglemont moare nefericita.

Realizatori :Patilea Adriana Gherghe Cristian Antoniu Laurentiu Ichim Gabriel Dranganagiu Oana Tofan Silvia Manuela Pruteanu Lucian