ROMANTISMUL

Romantismul este al doilea mare curent si are o arie de extindere mult mai larga,

el cuprinzand pe langa Europa si America si Asia. Asemenea clasicismului are influente

si in muzica si pictura.

Romantismul a fost un curent complex, depasind cu mult limitele stramte ale

clasicismului si s-a manifestat in doua mari directii : romantismului pesimist a nelinistii

existentei, dramei, conditiei umane, marcat de necunoastere in raport cu dorinta de

cunoastere. Reprezentant de frunte este Victor Hugo, cel mai mare poet al Frantei.

Curentul romantic realizeaza o innoire spectaculoasa aproape radicala a esteticii

literare, o imbogatire si diversificare a perspectivei estetice.

Romantismul cultiva evadarea din lumea reala in cea mitica, intru-un spatiu si

timp abstract.

Tema naturii este un cadru propice de meditatie, de melancolie, de interiorizare,

de traire superlativa, unica si de contemplatie.

Romantismul manifesta preferinta pentru un peisaj exotic foarte montat, floral,

viu, pitoresc. Romantismul contureaza o multitudine de motive favorizante relatiilor

totale dintre eu si natura, de aici reiese motivul noptii.

Clasicismul este un curent al solarului in raport cu romantismul care este un

curent al nocturnului.

Sub semnul nocturnului se definesc si alte motive, precum cele cosmice,

luminoase cu preponderent motivului luminii, motivului nocturn si selenar, steaua si

luceafarul ca un punct de referinta a trecerii macrocosmicului. Mai apar si motive

vegetale: floarea albastra, flori de tei, flori de nufar, motive acvatice: izvorul, lacul,

marea.

In lirica romantica sentimentul dominant este al iubirii pentru ca aceasta era

privita ca o cale specific umana de implinire, deci de cunoastere a misterului existentei.

Motivul dominant al iubirii, este cel al visului, acestuia i se coordoneaza motivul dorului

din literatura romana, norocului ce exprima o fericire trecatoare, intrucat si iubirea este

supusa trecerii.

Romanticii au redescoperit bogatia, originalitatea artei literaturii populare si au

pus-o in prim plan in opozitie cu literatura clasica, vrand sa demonstreze vechimea si

fumusetea genului artistic popular.

In literatura romana se regasesc teme si motive ale literaturii populare : relatia

om natura, motivul zburatorului, mitul iubirii.

Creatorii basmului cult in literatura germana sunt Fratii Grimm, in literatura

franceza O. Perault, in literatura daneza C. Anderson si in cea romana Eminescu.

Romantismum infirma cele trei conceptii clasice si realizeaza o fuziune de genuri

si specii literare si o imbogatire a acestora, astfel creeaza specii noi prin transfer din

literatura populara: mitul, basmul, balada, legenda, doina.

Specii noi ale genului liric sunt pastelul terestru si cosmic, meditatia intima si

filozofica si poemul filozofic.

In genul epic: romanul istoric, romanul pasional, romanul misterelor, fantastic,

nuvela istroica, fantastica, pasionala, „O alergare de cai” de Costache Negruzzi,

„Sarmanul Dionis” de Mihai Eminescu, basmul cult etc.