A for is Me

5/12/2018 A for is Me - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/a-for-is-me 1/216

Aforisme, gânduri luminoase şi sfaturi spirituale

„Dat fiind faptul că, cel mai adesea, „frumuseţea este în ochii privitorului”, am mai puteaadăuga că, pentru acela care este capabil să o descopere, frumuseţea iradiază uninefabil câmp de bunătate şi tocmai aceasta o face să fie demnă de dorit. Bunătateamanifestată adeseori este o garanţie sigură a calităţii frumuseţii unei fiinţe umane.Adevărata frumuseţe depăşeşte aparenţa. Nu există frumuseţe mai reală decât

înţelepciunea pe care o vedem că este plenar trezită în unele fiinţe umane rare.Frumuseţea este adevăr şi adevărul este frumuseţe. Pentru cel care este capabil să seminuneze şi să o contemple în toată splendoarea ei tainică, frumuseţea se dezvăluie cafiind ceva suprem, care ni-l revelează pe Dumnezeu.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru

Consultă şi:

> Cinci principii fundamentale de viaţă spirituală pentru o nouă eră de profesor yoga Gregorian Bivolaru 1. Dumnezeu Tatăl este şi rămâne, chiar şi atuncicând, deocamdată, nu ne dăm seama de aceasta, singurul şi unicul Dumnezeu al omului.Natura, în cadrul căreia se manifestă Eternul Feminin (MAHASHAKTI), este templul Său.Dincolo...

> Aforisme şi cugetări variate (II) de profesor yoga Gregorian Bivolaru Citiţi aici prima parte a articolului 23.Atunci cândsuntem deja pregătiţi şi intrăm într-o stare benefică, profundă de REZON

> Aforisme şi cugetări variate (I) de profesor yoga Gregorian Bivolaru 1. Contemplarea atentă a feţei şi a trupului uneifiinţe umane ne dezvăluie unele taine care sunt accesibile doar celor iniţiaţi. 2. Prinintermediul unei superbe femei nude, în care deja a început să se tre

> Aforisme şi cugetări despre responsabilitate de profesor yoga Gregorian Bivolaru 1. A fi liber implică, printre altele, certitudineainterioară că fiecare fiinţă umană este responsabilă atât în faţa întregii umanităţi, cât şi înfaţa lui DUMNEZEU. 2.

> Despre trezirea spirituală – interviu cu Eckhart Tolle (1)



Fragmente din interviul luat de Paula Coppel, jurnalistă la Unity Magazine, scriitoruluiEckhart Tolle Paula Coppel: În „Puterea prezentului”, aţi descris procesul care a avut loc

în momentul trezirii dumneavoastră. spirituale. Mai

> Despre trezirea spirituală – interviu cu Eckhart Tolle (2) Fragmente din interviul luat de Paula Coppel, jurnalistă la Unity Magazine, scriitoruluiEckhart Tolle. Citiţi aici prima parte a acestui interviu: Despre trezirea spirituală –

interviu cu Eckhart Tolle (1)

> Aforisme şi cugetări despre justiţie profesor yoga Gregorian Bivolaru 1. Reala justiţie implică să îi dai fiecăruia ceea ce i secuvine, după ce în prealabil ai descoperit Adevărul. 2. Atunci când urmează să judeci şimai ales atunci când aspiri să deliberezi asupra aproapelui tău ce e

> Aspecte oculte esenţiale referitoare la judecata critică, acuzatoare, superficială şi

răuvoitoare (prima parte) de profesor yoga Gregorian Bivolaru Motto: Iisus a spus: „Nu judecaţi niciodată (într-unmod critic, acuzator, superficial, răuvoitor, n.n.) pentru a nu fi după aceea voi înşivă

judecaţi în acelaşi mod. Luaţi aminte că întotdeauna exact în felul în care voi îi veţi...

> Aspecte oculte esenţiale referitoare la judecata critică, acuzatoare, superficială şirăuvoitoare (partea a doua) de profesor yoga Gregorian Bivolaru Citiţi aici prima parte a acestui articol. În cazul

fiinţelor umane în care se trezeşte şi apoi se amplifică starea demoniacă despre carevorbeşte KRISHNA în faimosul tratat BHAG

> Aspecte oculte esenţiale referitoare la judecata critică, acuzatoare, superficială şirăuvoitoare (partea a treia) de profesor yoga Gregorian Bivolaru Citiţi aici prima parte şi partea a doua a acestuiarticol.

> Aforisme şi cugetări (I) de profesor yoga Gregorian Bivolaru 1. Vechiul este şi rămâne copilul cel mult iubit altrecutului. Noul care nu a apărut va fi copilul viitorului, dar pentru unii el deja există.Alegerea înţeleaptă şi profund benefică este copilul cel privilegiat şi totodatăsupernorocos al...

> Aforisme şi cugetări (II) de profesor yoga Gregorian Bivolaru Citiţi aici prima parte a acestui articol.39. Fiinţaumană care este cu adevărat bună şi pură în toate privinţele îi vede în mod spontan peceilalţi, care sunt



> O poveste cu tâlc la care merită să reflectaţi fiecare dintre voi de profesor yoga Gregorian Bivolaru Într-una din zile, un vânător foarte priceput a venit

în junglă ca să vâneze şi s-a aşezat sub un arbore mare, ce era falnic şi umbros. Totatunci, şi un vultur puternic a venit acolo şi s-a aşezat pe una dintre ramurile aceluiarbore....

> Aforismele lui Mahatma Gandhi despre AHIMSA (non-violenţa)

Despre violenţă • Teoria „ochi pentru ochi” duce la orbirea lumii. „Ochi pentru ochi”…şi lumea va deveni oarbă. • Victoria obţinută prin violenţă este echivalentul unei

înfrângeri, pentru că este întotdeauna temporară. • Trei sferturi din toate...

> Fericiri mici cu efecte surprinzător de mari de profesor yoga Gregorian Bivolaru Fericiţi vor fi aceia care vor fi capabili să contemple,cu atenţia şi cu seriozitatea pe care o merită, aparentele mici nimicuri ale vieţii şi săprivea

> Aforisme şi cugetări despre viaţă (1) de profesor yoga Gregorian Bivolaru 1. Viaţa este Bunătate: ştiind aceasta, nu rataniciodată prilejurile ce ţi se oferă pentru a face cât mai mult bine. 2. Viaţa este Eroism, şiaceasta îţi permite să-ţi dovedeşti de fiecare dată ţie însuţi că spiritul şi sufletul pot să...

> Aforisme şi cugetări despre viaţă (2) de profesor yoga Gregorian Bivolaru Citiţi aici prima parte din Aforisme şi cugetări

despre viaţă 39. Viaţa este Recunoaştere Inspirată. Dacă tu vei ajunge să recunoşti din ce în ce mai des că unele dintre fiinţe

> Aforisme şi cugetări despre viaţă (3) de profesor yoga Gregorian Bivolaru Citiţi aici partea a doua din Aforisme şi cugetăridespre viaţă.57. Viaţa este Mulţumire Profundă şi Adevărată, numai în cazul celor puţini.Fiinţa umană care este cât mai săracă în dorin

> Aforisme şi cugetări despre viaţă (4) de profesor yoga Gregorian Bivolaru Citiţi aici partea a treia din Aforisme şi cugetăridespre viaţă63. Viaţa este Beatitudine pentru toate fiinţele umane care sunt capabile săo savureze în felul acesta. Trăieşte as

> Aforisme şi cugetări despre viaţă (5) de profesor yoga Gregorian Bivolaru Citiţi aici partea a patra din Aforisme şi cugetăridespre viaţă76. Viaţa fiinţelor umane este deseori o Luptă, ce implică în cele din următriumful binelui, triumful armoniei, triu



> Forţa benefică nesfârşită a AMABILITĂŢII (I) de profesor yoga Gregorian Bivolaru Pe nedrept subestimată sau pur şi simplu uitată,amabilitatea este şi rămâne acea tainică lumină a sufletului, care îi uneşte pe oameniprin intermediul bunăvoinţei şi îi călăuzeşte către armonie lăuntrică şi fericire. Atuncicând este...

> Cântecul vieţii

Iubirea imensă şi fără măsură ce se revarsă în mine Atunci când iubesc, îmi ilumineazăfiecare părticică a fiinţei mele şi îmi inundă pentru totdeauna universul lăuntric cu omulţime de mesaje tainice ce provin de la DUMNEZEU. Tocmai de aceea, în această viaţănu mai sunt niciodată...

> Unele ipostaze nebănuite ale lui DUMNEZEU TATĂL Unicul Acela a cărui sfinţenie nimeni şi nimic nu o poate depăşi Acela care este

întotdeauna primul în tot şi în toate Acela prin a cărui voinţă omnipotentă totul se

manifestă Acela care deţine suprema cunoaştere suprasensibilă Acela care, fără încetare, înţelege instantaneu...

> Forţa benefică nesfârşită a AMABILITĂŢII (II) de profesor yoga Gregorian Bivolaru Citiţi prima parte a acestui articol aici: Forţabenefică nesfârşită a AMABILITĂŢII (I) În viziunea celor înţelepţi, fiecare dintre noisuntem sau putem să deve

> Idei forţă care ne permit să ne inducem şi să ne menţinem nealterată starea de YOGA în minte

de profesor yoga Gregorian Bivolaru Dacă privim cu atenţie şi luciditate atât în noi înşine, cât şi în jurul nostru, descoperim că în realitate nu prea există treburi urgente. Înfelul acesta, ne putem da seama că, cel mai adesea, există doar oameni...

> Idei forţă la care ne putem raporta atunci când vrem să trăim starea de YOGA înfeluritele momente ale existenţei noastre de zi cu zi

de profesor yoga Gregorian Bivolaru 1. Aproape toate fiinţele umane sunt şi rămânnişte sclave atunci când nu sunt capabile să spună un NU, ferm şi hotărât, la momentulpotrivit. Acest lucru este valabil mai ales atunci când acceptăm să ne menţinem însituaţii mizerabi

> Idei forţă care ne permit să ne inducem şi să ne menţinem starea de YOGA la nivelultrupului de profesor yoga Gregorian Bivolaru 1. Atât dispreţul, cât şi ura pe care o manifestămfaţă de propriul nostru trup sunt deja simptomele unei boli grave (de natură psihică).Acţionând în felul acesta, ne facem foarte mult rău şi contribuim totodată la distrugerea,la...



> Un mesaj spiritual care este mereu universal valabil

de profesor yoga Gregorian Bivolaru În textul apocrif al „Evangheliei lui Toma“ înROSTIREA (LOGION) 64, IISUS ne vorbeşte plin de înţelepciune despre o anumită formăinsidioasă de dependenţă, care pe mulţi oameni îi face să rateze anumite şanse spiri

> Cele 17 pericole nebănuite ale îndoielilor demoniace

UN MESAJ SPECIAL DE LA GRIEG de profesor yoga Gregorian Bivolaru VĂ RUGĂMINSISTENT SĂ CITIŢI FIECARE DINTRE VOI, ÎN TOTALITATE, ACEST MESAJ, CHIAR DE MAIMULTE ORI, ŞI SĂ REFLECTAŢI ASUPRA ASPECTELOR INIŢIATICE CARE SUNT REVELATE

ÎN CELE CE...

> Gânduri luminoase şi cuvinte vii pentru yoghinii începători şi avansaţi de profesor yoga Gregorian Bivolaru 1. În cazul fiecărei fiinţe umane care alunecă întentaţia excesului, lăcomia începe atunci când, cu toate că ai mâncat atât cât îţi trebuie şi

nu-ţi mai este deloc foame, continui totuşi să mănânci.

> Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea binelui divin de profesor yoga Gregorian Bivolaru 1. Urmăreşte să descoperi steaua ceadumnezeiască, cea fără de moarte a Sinelui Suprem (ATMAN), ascunsă în fiecare fiinţăumană pe care o întâlneşti. Astfel vei cunoaşte şi-ţi vei revela mult mai curândbunătatea, bogăţia, frumuseţea,...

> Darul divin, misterios şi nebănuit al surâsului Prin înţelegerea acestor aspecte, SURÂSUL ni se revelează ca fiind o modalitate

spirituală simplă şi profund transformatoare de profesor yoga Gregorian Bivolaru 1.Un

> Sfaturi utile pentru aceia care aspiră să folosească într-un mod înţelept timpul de profesor yoga Gregorian Bivolaru 1. Oferiţi-vă din când în când timp de rugă către

DUMNEZEU, căci aceasta vă conferă o forţă invulnerabilă pe Pământ. 2. Oferiţi-vă

timpul să iubiţi fără măsură, căci aceasta conferă

> Sfaturi şi imbolduri luminoase pentru noul an de profesor yoga Gregorian Bivolaru Viaţa este o misterioasă călătorie. Păstraţi-văaproape fără încetare într-un continuu început minunat, căci astfel paşii se fac « ALTFEL» unul după altul. Şi dacă fiecare pas este ceea ce este cu adevărat necesar să fie, dacăfiecare pas...

> Starea de fraternitate spirituală în lumina legii oculte a rezonanţei de profesor yoga Gregorian Bivolaru Definirea termenului fraternitate Fraternitatea esteo legătură de solidaritate, de prietenie şi de simpatie – care implică întotdeauna o



componentă subtil-energetică, benefică, tainică şi specifică – ce apare î

> Bucuria de a trăi Adevărul „Ceea ce apare şi dispare nu este real." Nisargadatta Maharaj Adevărul a fost căutat

întotdeauna de către oameni, în toate epocile. Cei care au avut intuiţia profundă afaptului că nu întotdeauna ceea ce este considerat în mod

> Acordă-i lui Dumnezeu primul loc în viaţa ta! Miracolele devin posibile prin credinţă de profesor yoga Gregorian Bivolaru Trebuie să îidai aproape întotdeauna lui Dumnezeu primul loc în tot ceea ce faci, şi care esteimportant. În cazul în care nu-i dai aproape întotdeauna primul loc lui Dumnezeu, careeste...

> Gânduri luminoase Viaţa poate fi mult mai frumoasă, dificultăţile ei pot fi mult mai uşor surmontate mai ales

atunci când ne racordăm la energiile sublime din Univers. Vă punem la dispoziţie încadrul acestei secţiuni o serie de idei benefice care să vă uşureze accesul la acesterezonanţe superioare.

> Aforisme despre IUBIRE Un dar de suflet pentru femei, de 8 Martie - aforisme de profesor yoga GregorianBivolaru - IUBIREA este alcătuită din mii de subtilităţi tainice, care fac ca întreaga noastrăsensib

> Despre dragoste şi iubire... Câteva idei şi aforisme despre dragoste şi iubire, aşa cum este ea văzută şi înţeleasă de

înţelepciunea yoghină milenară şi transmisă nouă de mentorul MISA, profesorul yogaGregorian Bivolaru “A vorbi despre dragoste, prin înseşi rezonanţele...

> Gânduri luminoase şi aforisme pentru meditaţiile yoghine de vacanţă Primul pas important pentru un yoghin: trebuie să ajungi să-L vezi pe DUMNEZEU ca

fiind prezent în fiecare fiinţă umană. Acolo unde tu eşti, sunt de asemenea şi eu însumi.Ce eşti tu am fost şi eu. Ce sunt eu vei fi şi tu.de profesor yoga Gregorian Bivolaru<s<span="" style="padding-top: 0px; padding-right: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; ">

> Dumnezeu Tatăl se află permanent în tot şi în toate de profesor yoga Gregorian Bivolaru DUMNEZEU Tatăl este precum oceanul cel giganticşi toate valurile sale. În ocean există multe feluri de peşti şi nici unul dintre aceştia nupoate trăi în afara sa. Chiar şi un aparent minuscul

> Câte ceva despre umilinţă şi valoarea ei în practica spirituală



de profesor yoga Gregorian Bivolaru Motto: “Cel ce se va umili va fi repede înălţat cătreDUMNEZEU. Cel ce va fi plin de orgoliu, în felul acesta se va scufunda (prăbuşi).” Dintretoate calităţile spirituale deosebite, care</s<>

Cinci principii fundamentale de viaţă spirituală pentru o nouă eră

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

1. Dumnezeu Tatăl este şi rămâne, chiar şi atunci când,deocamdată, nu ne dăm seama de aceasta, singurul şiunicul Dumnezeu al omului. Natura, în cadrul căreia semanifestă Eternul Feminin (MAHASHAKTI), este templulSău. Dincolo de aparenţe, fiecare acţiune profundbenefică, divină, creatoare poate fi privită ca o sui generis liturghie atunci când punctul nostru de vedereeste intens şi profund transfigurator.

2. În realitate, fiinţele umane nu sunt egale, dar fiecarefiinţă umană ar trebui să fie sau să devină şi apoi sărămână complet liberă. Oamenii sunt identici doar în ceeace priveşte prezenţa permanentă în universul lor lăuntric aesenţei dumnezeieşti nemuritoare, care în realitate esteSinele Suprem Nemuritor (ATMAN). Nici rasele umane ce există pe această planetă nusunt egale, dar este necesar să avem în vedere că fiecare rasă umană trebuie să fie

autonomă. Dincolo de aparenţe, sexele (bărbatul şi femeia) nu sunt egale, dar totuşiniciunul dintre sexe nu ar trebui să urmărească să-l domine sau să-l subjuge pe celălalt.

3. Chiar şi atunci când, deocamdată, nu-şi dă seama de aceasta, fiecare fiinţă umană Îidatorează în realitate totul lui Dumnezeu Tatăl, fără încetare, dar, prin intermediuleforturilor susţinute şi adecvate pe care le poate depune, devine cu putinţă ca ea să setransforme şi să-şi trezească potenţialităţile fabuloase ce există în universul ei lăuntric.Totodată, în felul acesta devine cu putinţă ca fiecare fiinţă umană să-şi depăşeascăaproape toate limitele pe care le are.

Fiecare fiinţă umană le datorează aproape întotdeauna celorlalte fiinţe umane o probitate(cinste, onestitate, integritate) deplină şi exemplară. Toţi ceilalţi nu îi datorează fiecăreifiinţe umane în parte decât respectarea libertăţii şi iubirea pe care fiecare fiinţă umanătrebuie să fie liberă să o manifeste, în strânsă legătură cu unele afinităţi elective şi cuanumite porniri spontane, benefice ce apar în universul ei lăuntric.

4. De fiecare dată, fără nicio excepţie, fiecărei fiinţe umane i se oferă ceea ce cere, în

strânsă legătură cu eforturile şi aspiraţiile pe care ea le manifestă. Ştiind aceasta, nutrebuie să pierdem niciodată din vedere că atât în cadrul procesului de transformarelăuntrică, cât şi în cadrul procesului cunoaşterii de sine, fiecare acţionează pentru sine.



Dincolo de aparenţe, fiecare are doar ceea ce merită şifiecărei fiinţe umane i se oferă în strânsă legătură cutalentele, înzestrările, calităţile şi virtuţile pe care le are.

Înţelegând aşa cum se cuvine aceasta, fiecare fiinţă umanătrebuie să realizeze eforturi susţinute şi adecvate pentrua-şi trezi şi a-şi dinamiza la maxim calităţile, înzestrările şitalentele cu care a venit în această încarnare. Totodată,

fiecare fiinţă umană trebuie să facă eforturi atente,sistematice şi perseverente pentru a-şi realiza în condiţiioptime menirea sau, altfel spus, rostul său în această viaţă.

Dincolo de aparenţe, fiecare fiinţă umană manifestăintenţii şi realizează alegeri în strânsă legătură cu gradul eide transformare lăuntrică, cu nivelul de inteligenţă pe carel-a atins şi cu gusturile pe care le are. Ştiind aceasta, devine cu putinţă să intuim şi să

înţelegem de ce fiecare fiinţă umană acţionează pentru sine (aşa cum observăm cel maiadesea că o face), urmându-şi interesele pe care le are şi ţelurile pe care şi le propune(aşa cum vedem aproape pretutindeni la majoritatea fiinţelor umane).

5. Există o fundamentală regulă de aur care sună în felul acesta: „Ceea ce ţie nu-ţi place,altuia nu-i face“. O a doua regulă de aur, mai puţin cunoscută, este: „Dacă este cumvanevoie, trebuie chiar să facem eforturi adecvate şi susţinute, pentru ca nimic din ceea ceeste bun, frumos, dumnezeiesc şi adevărat să nu ne fie vreodată interzis .“

Vocaţia, împreună cu urmărirea atentă şi susţinută a împlinirii propriei noastre meniri,trebuie să fie şi să rămână prima îndatorire şi primul nostru drept. Este, de asemenea,esenţial să avem în vedere ca toate aptitudinile benefice, toate chemările divine, toate

înclinaţiile minunate, toate înzestrările creatoare, toate pornirile în mod divin integrate,toate predispoziţiile benefice, frumoase, sublime, toate preferinţele bune, divine, toatetalentele şi la modul general vorbind, vocaţia pe care o resimţim să fie în mod atentdescoperite, conştientizate şi apoi trezite la maxim, pentru a deveni în felul acesta, atâtpentru noi înşine, cât şi pentru celelalte fiinţe umane, veritabile comori şi autentice

modele vii.

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanţă, Costineşti 2010



Citiţi şi: Locul fiinţei umane în evoluţia universalăUrmele misterioase şi fascinante ale paşilor lui Dumnezeu în manifestare

Aforisme şi cugetări variate (I)

1. Contemplarea atentă a feţei şi a trupului unei fiinţeumane ne dezvăluie unele taine care sunt accesibile doarcelor iniţiaţi.

2. Prin intermediul unei superbe femei nude, în care deja a început să se trezească starea de SHAKTI, o oarecare partedin ETERNUL FEMININ (MAHA SHAKTI) ni se dezvăluie întoată splendoarea sa tainică şi cel mai adesea nebănuită.

În cazul fiinţelor umane ce sunt înzestrate cu o intuiţiepătrunzătoare aceste aspecte se revelează fulgerător într-un mod enigmatic, tulburător şi adeseori inexprimabil. Înfelul acesta se manifestă tainica fascinaţie pe care oexercită ETERNUL FEMININ prin intermediul fiecărei femei

în care s-a trezit într-o anumită măsură starea de SHAKTI.

În trupul nud al unei femei ce este în mod armonios împlinită, afectuoasă, intuitivă, senzuală, profund feminină, inteligentă şi frumoasă, seoglindeşte în felurite moduri fermecătoare, atât Natura Mamă cât şi necesităţile adeseoricriptice, inefabile pe care forma sugestivă a trupului ei le exprimă. Toate acesteaacţionează de fiecare dată, la unison, împreună cu unele aspecte misterioase şiindescriptibile, ce ne fascinează. Aceste aspecte (ce sunt mai mult sau mai puţin trezite) îivor face să o admire, să se îndrăgostească într-un mod spontan de ea şi să o iubeascăfrenetic, pe bărbaţii virili, afectuoşi şi puternici, în care deja a început să se trezeascăstarea de VIRA.

3. Starea de frumuseţe lăuntrică a unei fiinţe umane se oglindeşte cu o mare acurateţe pefaţa ei, privirea ei mai mult sau mai puţin expresivă ne poate spune întotdeauna foartemulte dacă suntem cu adevărat capabili să o citim sau, altfel spus, să o descifrăm. În felulacesta ne putem da seama că ochii sunt cu adevărat oglinda sufletului. În plus, formacaracteristică a trupului ei evidenţiază mai ales pentru cei iniţiaţi, ce sunt capabili să vadăşi chiar să intuiască dincolo de aparenţe, anumite disponibilităţi benefice latente, felurite

înzestrări ce provin dintr-o încarnare anterioară sau chiar unele dificultăţile cu careactualmente ea se confruntă. Tocmai de aceea se spune că întotdeauna, fără excepţie,atât faţa, cât şi forma trupului unei fiinţe umane sunt şi totodată vehiculează o expresie



vie a tuturor necesităţilor ce există în universul ei lăuntric, fie în stare latentă, fie în starede germene, care în anumite cazuri deja a început să încolţească sau chiar să înflorească.

4. Întotdeauna, mai ales către sfârşit, iubirea pe care o primim sub forma unei energiispecifice, sau, altfel spus, iubirea pe care o luăm este aproape de fiecare dată egală cuiubirea pe care o dăruim.

5. Micile clipe ce se scurg fac să apară o oră; micile gânduri inspiratoare fac (eventual) săapară o carte; micile seminţe fac să apară (atunci când încolţesc) arbori falnici sau uneleflori încântătoare. Picăturile de apă ce se unesc şi sunt împreună fac apoi să apară unpârâu. Micile fapte sau acţiuni ce sunt pline de iubire, frumuseţe, bunătate, adevăr divin şicredinţă unesc într-un mod tainic Pământul cu Cerul şi ne fac să intuim prezenţaenigmatică a puterilor cereşti ce manifestă omniprezenţa enigmatică a lui DUMNEZEU în

întreaga Sa Creaţie.

6. Importanţa cel mai adesea nebănuită a PUNCTULUI DEVEDERE: Nu este cu putinţă ca NEBUNUL să vadă acelaşicopac pe care îl vede un ÎNŢELEPT. Nu mai este cu putinţăca cel demoniac să vadă aceeaşi realitate pe care deja ovede un yoghin avansat.

7. Pentru unele fiinţe umane, cu cât este mai oribilăcaptivitatea în iluzie, în ataşament, în efemeritate sau în

înlănţuirea pasională, cu atât mai minunată este dupăaceea Eliberarea Spirituală.

8. Neîncrederea, îndoiala şi scepticismul îndârjit sunt celmai adesea defectele celui prost.

9. În întreaga Manifestare nu există altceva în afara energiei. Totul în MACROCOSMOSeste energie, iar cel care o controlează clipă de clipă este DUMNEZEU.

10. Continenţa amoroasă ce este excelent realizată la unison de ambii iubiţi funcţionează întotdeauna într-o proporţie de 99%, fie dacă crezi în ea, fie dacă nu crezi în ea.

11. Fiinţa umană care aspiră să evolueze trebuie să înveţe prin intermediul anumitoriniţieri secrete (la care are acces) să se transforme lăuntric şi să-şi accelerezetransformarea interioară îmbinând de fiecare dată plăcerile alese, divine, extraordinare cunecesităţile ce îi sunt evidente şi cu înzestrările lăuntrice (latente). O transformarespirituală tristă şi plicticoasă este o transformare moartă.

12. Există unele situaţii în cadrul comunicării dintre oameni (ce ar trebui mai ales să existe



şi să se menţină între două fiinţe umane care se iubesc) când tăcerea prelungită (ce semanifestă în exces) devine manifestarea nebănuită a demoniacului sau chiar a satanicului,care în felul acesta îi ia în stăpânire pe cei posedaţi şi chiar îi paralizează, oprindu-i în felulacesta să mai comunice fie cu cei care iubesc, fie cu aceia care ar putea să-i ajute.Demoniacii se recunosc cu uşurinţă deoarece ei tac atunci când ar trebui să vorbească şivorbesc anarhic sau anapoda atunci când ar trebui să tacă.

13. De unde ştim că DUMNEZEU iubeşte dreptatea şi îi displace nedreptatea? De undeanume ştim că DUMNEZEU iubeşte dreptatea, armonia, frumosul, adevărul şi binele?

14. În cazul celor superficiali se poate spune că numai atât cât durează (uneori numaicinci sau şapte zile), iubirea lor este eternă.

15. Dintre toate cele care există şi sunt certe pentru cei proşti, larvari şi sceptici, cea maisigură dintre toate este şi rămâne îndoiala demoniacă. Tocmai de aceea ei o îmbrăţişează

şi apoi, de îndată ce devine obişnuinţă, se lasă acaparaţi de ea. Pentru cei proşti,superficiali, năuci, sceptici şi naivi nimic nu este mai greu de crezut ca realitatea.

16. Libertatea, nemurirea, starea androginală glorioasă,extazul divin (SAMADHI), precum şi starea de unitate seaflă mereu în universul nostru lăuntric în stare potenţialăşi ne aşteaptă să le trezim şi să le descoperim. Ceea ce ne

împiedică să ne bucurăm apoi mereu de toate acestea şi

de multe alte minunăţii ce există încă de la începuturi înuniversul nostru lăuntric este ignoranţa, lenea, larvaritatea,

îndoiala, indiferenţa, absenţa perseverenţei şi preocupărilemeschine care ne umplu până la refuz viaţa.

17. Puţini sunt cei care ştiu că bucuria, iubirea, plăcereadivină şi fericirea sunt adeseori ceea ce fiecare dintre noiputem dărui fără să avem şi atunci când le dăruim în felul

acesta, le primim totodată şi noi într-o mare măsură. Înfelul acesta, ajungem să descoperim prin experienţădirectă că dăruind, de fapt dobândim, iar la scurt timpdupă aceea constatăm că LEGEA DĂRUIRII OCULTE există şi funcţionează în modmatematic, aproape fără nicio excepţie.

18. Ignoranţa este în cele mai multe cazuri mâna aroganţei.

19. Când geniile sunt mai mereu prigonite, faima şi prestigiul lor creşte.

20. Gânduri de tot felul, bune sau rele, poate avea oricine, idei sclipitoare pot avea puţini,



idei geniale au însă numai cei foarte puţini şi inspiraţi.

21. Haosul este duşmanul Ordinii, iar Ordinea Divină este duşmanul Haosului.

22. Pentru fiinţa umană care îşi dinamizează din plin calităţile SUPRAMENTALE, ce ţin de învelişul tainic subtil VIJNANAMAYA KOSHA, nu numai că există soluţii geniale, pline de înţelepciune, dar totodată pentru ea nu mai există probleme.

Citiţi aici continuarea articolului

Citiţi şi: Urmăriţi să descoperiţi în tot şi în toate frumuseţea! Aforisme, cugetări şi unele reflecţii referitoare la realitatea misterioasă a lui MAHASHAKTI

Aforisme şi cugetări variate (II)23.Atunci când suntem deja pregătiţi şi intrăm într-o starebenefică, profundă de REZONANŢĂ OCULTĂ devine înfelul acesta cu putinţă ca adevărurile divine pe care ofiinţă umană le-a descoperit cu ajutorul lui DUMNEZEUsau lumina cunoaşterii pline de înţelepciune pe care (la unmoment dat) a proiectat-o asupra unor aspecte obscureale realităţii pline de taine, să ne influenţeze într-un modamplu, emoţionându-ne şi făcându-ne să trăim stărispirituale, copleşitoare. În felul acesta beneficiem la rândulnostru – atunci când suntem pregătiţi – de anumiteadevăruri divine sau de unele revelaţii pe care o anumităfiinţă umană inspirată le-a descoperit cândva înainteanoastră.

24. În viaţă cel mai important nu este să fii cunoscut, ci săcunoşti. Dincolo de toate acestea cunoaşterea intimă,inexprimabilă şi profundă a lui DUMNEZEU rămâne pentru fiecare dintre noi esenţială.

25. Cea mai cumplită eroare este să avem una sau mai multe idei false despre Adevăr,căci atunci toate acestea ne vor împiedica apoi să descoperim Adevărul.

26. Tot ceea ce este posibil şi pe care poţi să-l imaginezi într-un mod clar şi cu puteredevine apoi real. Tot ceea ce este în realitate posibil poate părea la prima vedere teoreticimposibil până când nu este făcut.



27. Există întotdeauna o anumită diferenţă fundamentală între un înţelept şi un nebun. Înţeleptul pare a fi nebun, dar în realitate el nu este nebun.

28. Mai ales în cazul fiinţelor umane egoiste, schimbătoare şi superficiale, dragostea loreste micuţă şi durează un timp, însă gelozia lor durează întotdeauna cu mult mai mult.

29. În universul lăuntric al unor fiinţe umane totul se schimbă, mai ales atunci când ele

regresează; aceasta se petrece tocmai datorită faptului că au încetat să se transforme.

30. Omul obişnuit nu caută Adevărul, ci se mulţumeşte cu un aşa-zis adevăr, care îiconvine. Adevărul nu ţine de domeniul potrivirii, căci el (Adevărul) este.

31. Voinţa haotică de a realiza, ce este lipsită de înţelepciune şi de pricepere, se aseamănă în mare măsurăcu nebunia.

32. Dacă la un moment dat o anumită încercare spiritualăapare în viaţa noastră, putem să fim totodată absolutsiguri că avem deja forţa necesară să triumfăm asupra ei.

33. O cunoaştere oricât de valoroasă, care este dobândită,nu devine vie şi fructuoasă decât atunci când esteasimilată de noi înşine prin intermediul experienţei

personale directe şi nemijlocite.

34. Adevărul nu ne apare decât atunci când suntem cu adevărat pregătiţi să-l receptămaşa cum se cuvine.

35. Adevărata superioritate a unei fiinţe umane rezidă şi în disponibilitatea ei de a iubi, dea ajuta, de a fi altruistă, de a fi umilă şi de a fi de folos.

36. Gândurile bune ce predomină conduc la starea de pace cu noi înşine. Cuvintele bunepe care le rostim conduc la starea de pace cu ceilalţi. Acţiunile bune pe care le realizămconduc la starea de pace cu propriul nostru viitor.

37. Tot ceea ce dăruim fie celorlalţi, fie lumii ni se va întoarce ca răsplată la momentulpotrivit, chiar dacă ignorăm deocamdată locul şi ora când tot ceea ce am făcut bun ni seva întoarce.

38. Înainte de toate suntem făcuţi pentru a iubi (de ce nu chiar spre a iubi intens, profundşi fără măsură!!!). Multe bunătăţi ale vieţii sunt oferite fiinţelor umane ce iubesc intens,profund şi fără măsură. Bucuraţi-vă din plin şi mai mereu iubind, căci în felul acesta nu o



să vă mai fie teamă. Iubirea intensă şi profundă înnobilează şi chiar transformă într-unmod durabil cele mai umile vieţi.

39. Una dintre cele mai mari fericiri ce ţi se oferă înaceastă viaţă este să iubeşti profund, constant şi fărămăsură, lăsându-te la rândul tău iubit de fiinţele umanede sex opus care te încântă şi pe care le iubeşti intens,

profund şi fără măsură. Iubirea intensă şi copleşitoare teumple imediat după aceea de o aleasă fericire. O astfel deiubire înfrumuseţează totul în jurul tău, înmiresmându-ţirespiraţia.

40. Iubirea te face să descoperi cu uimire ceea ce înainte ţise părea că este imposibil şi te ajută să intuieşti ceea ceeste în realitate Absolutul.

41. Tuturora, fără nicio excepţie, iubirea intensă ne expansionează fiinţa, iar „vinul” eiparadisiac pe toţi ne îmbată.

42. Energia iubirii vine întotdeauna de la DUMNEZEU şi ea aduce în universul nostruLUMINA CEA TAINICĂ ŞI PURĂ ce oferă o uimitoare strălucire chiar şi celui mai şterschip.

43. Fiinţa umană ce iubeşte extraordinar de mult o altă fiinţă de sex opus creează în felulacesta premise tainice care vor face apoi să fie şi ea mult iubită.

Material preluat din Programul spiritual al Simpozionului Internaţional de Yoga, Herculane 2010

Citiţi şi:

Darurile nebănuite ale simplităţiiCâteva secrete ale fericirii

Aforisme şi cugetări despre responsabilitate1. A fi liber implică, printre altele, certitudinea interioară căfiecare fiinţă umană este responsabilă atât în faţa întregiiumanităţi, cât şi în faţa lui DUMNEZEU.

2. Înţeleptul se judecă pe sine întotdeauna ca fiindresponsabil pentru tot ceea ce făptuieşte.



3. Atunci când privim ceea ce se petrece pe această planetă (planeta Pământ) dintr-unanumit punct de vedere, descoperim că, în realitate, fiecare dintre noi este într-o anumitămăsură responsabil pentru toţi ceilalţi.

4. Dată fiind structurarea holografică a Manifestării (CE FACE CA PARTEA SĂ FIE, ÎNSIMULTANEITATE, PREZENTĂ ÎN TOT, IAR TOTUL SĂ FIE, ÎN SIMULTANEITATE, PREZENT

ÎN PARTE), atât cei înţelepţi, cât şi marii iniţiaţi consideră că fiecare dintre fiinţele umaneeste, într-o anumită măsură, responsabilă pentru toţi ceilalţi.

5. Dat fiind faptul că întotdeauna, fiecare dintre noi nu facem decât ceea ce vrem,deoarece suntem pe deplin liberi, tocmai de aceea suntem şi rămânem de fiecare datăresponsabili pentru ceea ce am ajuns să fim.

6. Nicio fiinţă umană nu se poate simţi în acelaşi timp responsabilă şi disperată.

7. Chiar şi atunci când nu mai este capabilă să-şi dea seama de aceasta, fiinţa umanădemoniacă este şi rămâne o absurditate responsabilă de ea însăşi.

8. De cele mai multe ori, atunci când căutaţi cu tot dinadinsul un vinovat, priviţi mai întâi în oglindă, şi nu într-un telescop.

9. Fiecare dintre noi trăim în prezent ceea ce deja am ales în trecut, iar dincolo de

aparenţe, viitorul nostru va depinde chiar extraordinar de mult de alegerile pe care lefacem în prezent.

10. Unul dintre cei mai semnificativi ani ai vieţii noastre este anul în care ne vom daseama că cea mai mare parte a problemelor cu care ne-am confruntat sau ne confruntămau fost cauzate, cândva, de noi înşine. Abia atunci vom înceta să ne mai blamăm părinţii,ne vom opri să ne acuzăm prietenii, vom renunţa să mai dăm vina pe ceea ce se află în

jurul nostru şi vom descoperi, totodată, că putem fi capabili să ne controlăm şi chiar să ne

transformăm (în bine) destinul.

11. Atunci când devenim, în sfârşit, capabili să înţelegem că suntem, în realitate, artizaniipropriilor noastre nefericiri, se poate spune că suntem gata să facem un pas important pecalea fericirii.

12. Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, aproape totul în viaţa noastră seaflă în strânsă legătură cu alegerile bune sau rele pe care le-am făcut.

13. Dacă cel mai adesea vi se pare că nu sunteţi responsabili pentru mintea pe care oaveţi, conştientizaţi măcar, cât mai repede cu putinţă, că sunteţi în totalitate responsabili



pentru mintea pe care v-o faceţi. În felul acesta, creaţi premisele unei transformăriprofunde în fiinţa voastră.

14. În cazul în care veţi manifesta luciditatea, atenţia şi detaşarea necesară, urmăriţi cadata viitoare, atunci când veţi fi ori foarte furioşi, ori foarte supăraţi, să vă anihilaţi imediatacea emoţie nefastă, spunându-vă fulgerător vouă înşivă: „ACUM, ÎN ACEASTĂ CLIPĂUNICĂ, EU ŞI NUMAI EU SUNT RESPONSABIL PENTRU PROCESELE DISTRUCTIVE DE

REZONANŢĂ OCULTĂ PE CARE LE DECLANŞEZ ÎN UNIVERSUL MEU LĂUNTRIC.“

15. Cei înţelepţi pot să ne arate calea cea dreaptă pe caretrebuie să o urmăm şi, mai mult decât atât, (unii dintre ei)chiar pot să ne impulsioneze într-un mod paranormalpentru a o parcurge, dar cu toate acestea, este evident căacea cale trebuie să fie apoi parcursă de noi înşine, cuajutorul ce ne vine de la DUMNEZEU.

16. Dacă aspiraţi cu toată fiinţa ca întreaga voastră viaţă săfie şi să rămână atât pentru voi, cât şi pentru ceilalţi omagnifică istorie, realizaţi că înainte de toate, voi sunteţiautorul ei şi că, mai mult decât atât, aveţi în fiecare zioportunitatea sau şansa de a scrie o nouă pagină minunată,care este de natură să vă încânte.

17. Este important să ne dăm cât mai repede seama că înainte să încercăm să cucerimlumea, este mult mai important să începem prin a ne cuceri, a ne revoluţiona şi a netransforma pe noi înşine.

18. Dacă vă aflaţi eventual în situaţia de a fi aproape întotdeauna doar folosit, decideţiferm ca începând de astăzi să deveniţi cel mai adesea folositor. Pentru aceasta esteesenţial ca, înainte de toate, să urmăriţi să faceţi doar Voia lui DUMNEZEU.

19. Nu vom putea niciodată spera să atingem succesul deplin atâta timp cât nu ne privimcu atenţie şi luciditate în oglindă pentru a descoperi care sunt cauzele reale ale eşecurilornoastre.

20. Nu este cazul să acuzăm niciodată marea la cel de al doilea naufragiu pe care îlsuportăm.

21. Pentru fiinţa umană care este plină de bun-simţ, bunăvoinţă şi inteligenţă, trecutuleste o trambulină şi nu un hamac (hamacul este un pat suspendat ce este făcut dintr-obucată de pânză rezistentă sau din plasă şi, cel mai adesea, el este folosit în aer liber sau

în încăperi mici).



22. Nu este cu putinţă să construim sau să structurăm ceva cu adevărat bun şiextraordinar bazându-ne, fără încetare, doar pe trecut. Chiar dacă vom continua să facemaceastă greşeală, mai devreme sau mai târziu ne vom da seama că am ratat şansa ceaextraordinară a prezentului.

23. Este întotdeauna cu putinţă să descoperim şi să constatăm măreţia unei fiinţe umane

după măreţia responsabilităţilor pe care şi le asumă.

24. Chiar şi atunci când (deocamdată) nu îşi dă seama de aceasta, fiecare fiinţă umanăeste responsabilă şi, tocmai de aceea, ea poate să-şi reinventeze, cu ajutorul luiDUMNEZEU, destinul.

25. Fiinţa umană vrednică nu aşteaptă miracolele într-o stare de inerţie completă sau delarvaritate. Ea crede cu tărie că miracolele sunt cu putinţă şi acţionează fiind plină de

speranţă şi optimism, pentru ca în felul acesta, DUMNEZEU să se milostivească de ea şi săprovoace miracolele de care are nevoie.

26. Cel mai potrivit loc şi timp pe care îl avem întotdeauna la dispoziţie spre a ajunge să reuşim ceea ceeste bun, divin şi sublim este „AICI şi ACUM“, cu tot ceeace am reuşit deja să trezim în universul nostru lăuntric.

27. Fiinţa umană care este responsabilă, inteligentă şiplină de bun-simţ găseşte întotdeauna modalităţi deacţiune inedite sau chiar geniale, în timp ce fiinţa umanăletargică şi iresponsabilă îşi găseşte întotdeauna doarscuze.

28. Puţini îşi dau seama că înainte ca o fiinţă umană săpoată să-şi realizeze cu adevărat aspiraţiile minunate şi

să-şi împlinească idealurile sublime, ea trebuie mai întâisă se trezească spiritual.

29. Cei slabi lăuntric şi care totodată sunt inconştienţi, larvari şi iresponsabili au probleme.Cei puternici, treji din punct de vedere spiritual şi responsabili au soluţii creatoare, care îiumplu de uimire şi admiraţie pe cei inerţi.

30. Fiinţa umană ce este intuitivă, inteligentă, responsabilă şi plină de bun-simţ seanalizează în mod constant, cu atenţie şi luciditate, pentru a descoperi în universul eilăuntric cauza eventuală a greşelilor ei. Cel nesăbuit şi iresponsabil obişnuieşte să îi

întrebe pe ceilalţi care sunt cauzele erorilor sale.



31. Atunci când alegerile şi acţiunile unei fiinţe umane sunt profund benefice şi pline de

înţelepciune, trebuie să ne asumăm, la rândul nostru, ceea ce acea fiinţă umană face. Maimult decât atât, într-o astfel de situaţie este de datoria noastră să o lăsăm liberă, şitotodată trebuie să urmărim să o înţelegem, raportându-ne într-un mod creator laexemplul ei. În astfel de cazuri, este chiar foarte bine să urmărim să o imităm, la rândulnostru, pentru a asimila, în felul acesta, în universul nostru lăuntric exemplul ei. O astfel

de atitudine înţeleaptă este ceea ce am putea numi „responsabilitate creatoare împărtăşită“.

32. Cei înţelepţi respectă întotdeauna „regula de aur a celor 3R“: Respect plin dedemnitate faţă de sine însuşi; Respect plin de bun-simţ faţă de ceilalţi; Responsabilitatedeplină a tuturor acţiunilor pe care le facem.

33. Nicio fiinţă umană care are demnitate şi bun-simţ nu poate să fie sau să rămână

mereu frustrată într-o lume de perverşi.

34. Chiar şi atunci când (deocamdată) nu ne dăm seama de aceasta, suntem în totalitateresponsabili pentru gândurile, intenţiile şi faptele noastre. Nici dacă s-ar refugia pe Lună,nici dacă s-ar scufunda adânc undeva în fundul oceanului, nici dacă s-ar ascunde în ceamai adâncă peşteră ce se află undeva în munţi, oriunde ar încerca să se refugieze înaceastă lume, pentru fiinţa umană nu există niciun ţinut în care să poată scăpa, fie chiar şipentru un minut, de consecinţele inevitabile ale acţiunilor sale. Trebuie, de asemenea, să

nu uităm niciodată că nici măcar în lumea de dincolo (Universul astral) nu este cu putinţăsă scăpăm de consecinţele acţiunilor noastre (ce nu au fost arse sau anihilate).

35. Responsabilitatea pe care o avem implică, totodată, nu numai capacitatea de a generasau de a face ceva anume, ci şi voinţa de a accepta, mai devreme sau mai târziu, toaterezultatele bune sau rele, ori consecinţele ce decurg din acţiunile noastre, fără a le atribuivreodată altcuiva în afară de noi înşine.

36. În unele situaţii, datorită ignoranţei în care continuăm să ne complacem, ne simţim înmod paradoxal şi aberant vinovaţi acolo unde, în realitate, altcineva este responsabil.

37. Împreună cu stăpânirea de sine, bunul simţ, iubirea, intuiţia, inteligenţa, compasiuneaşi cunoaşterea autentică, responsabilitatea este una dintre componentele de bază aleforţei benefice şi profund senine pe care o emană cu putere fiinţa umană şi care face săse trezească în ea înţelepciunea şi stabilitatea.



38. Întotdeauna, aproape fără nicio excepţie, fiecare dintrenoi trebuie să urmărim să facem tot ceea ce este bun, oferindde fiecare dată tuturor acelora care sunt pregătiţi să-lprimească, binele ce deja există în universul nostru lăuntric şicare poate să se manifeste. Aceasta este una dintreresponsabilităţile noastre sacre, pe care trebuie să o avem în

vedere în cazul în care aspirăm să devenim cu adevărat ofiinţă umană.

39. Instrumentul eficient al oricărei revoluţii divine este şirămâne Omul pe deplin responsabil, care totodată este plinde bun-simţ, de inteligenţă şi de iubire. Un astfel de om facealegeri benefice şi pline de înţelepciune.

40. Dat fiind faptul că dincolo de aparenţe, fiecare dintre noi suntem responsabili, într-oanumită măsură, pentru tot ceea ce se petrece (chiar şi atunci când, deocamdată, nu nedăm seama de aceasta), trebuie ca de fiecare dată să lăsăm „să răsune“ (sau, altfel spus,să rezoneze într-un mod ocult) în universul nostru lăuntric tot ceea ce întâlnim, de fiecaredată, bun, divin, frumos şi minunat (care în tainica sa realitate, numai de DUMNEZEUştiută, nu este niciodată o întâmplare).

41. O cunoaştere autentică şi profundă ce este, totodată, plină de înţelepciune

declanşează întotdeauna în fiinţa noastră o anumită stare de responsabilitate, care vaface ca deciziile pe care le luăm să fie pe măsură.

42. Dacă umanitatea în ansamblul ei nu va descoperi cât mai repede cu putinţă un noumod profund transformator de a trăi, bazat pe îndumnezeire, pe înţelepciune, pe iubire,pe bun-simţ, pe compasiune, pe bunăvoinţă, pe altruism, pe bunătate, pe umilinţă şi pe

într-ajutorare, ea se va scufunda din ce în ce mai mult în starea cumplită de marasm pecare o observăm cu toţii în lumea în care trăim.

43. Cu toţii trebuie să ne dăm seama că, în realitate, fiecare alegere şi fiecare intenţie pecare o manifestăm influenţează, totodată, într-o anumită măsură întreaga umanitate.Chiar şi atunci când (deocamdată) nu ne dăm seama de aceasta, fiecare dintre noisuntem, într-o anumită măsură, responsabili pentru tot ceea ce se petrece pe aceastăplanetă, fie că este vorba de existenţa noastră de zi cu zi, fie că este vorba de aceastălume în care trăim cu toţii. Înţelegând aceasta, trebuie tocmai de aceea să-I cerem plinide umilinţă şi credinţă ajutorul lui DUMNEZEU TATĂL, pentru ca în felul acesta gândurile,intenţiile şi acţiunile noastre să influenţeze în bine, într-un mod profund şi durabil,

întreaga umanitate. Procedând adeseori în felul acesta, vom putea avea o contribuţie



importantă, care poate impulsiona transformarea gradată în bine a întregii umanităţi înansamblul ei.

44. Trebuie să ne dăm seama că nu suntem pur şi simplu doar fiinţe biologice, deoarecela începuturi DUMNEZEU TATĂL ne-a făcut după chipul şi asemănarea Sa, iar atunci cândacţionăm cu inteligenţă şi bun-simţ, este cu putinţă să descoperim că, în realitate, suntemfiecare dintre noi conştiinţe creatoare. Tocmai de aceea, trebuie să ne dăm urgent seama

că responsabilitatea noastră este pe măsura acestui privilegiu.

45. Atunci când privim cu multă atenţie şi luciditate către trecut ne dăm seama că, înrealitate, conceptul de responsabilitate se referă în mare măsură la consecinţelepotenţiale ale intenţiilor şi acţiunilor noastre. Luând în consideraţie acest aspect, trebuiesă dăm dovadă de bun-simţ, de inteligenţă şi de precauţie, oferind totodată intuiţiei loculpe care îl merită. Este stringent necesar să facem aceasta, căci există o mulţime de semnecare arată că planeta noastră, natura, spaţiul uman însuşi şi chiar biosfera sunt pieritoare.

Ştiind aceasta, nu trebuie să pierdem din vedere că, în mare măsură, soarta lor se află laora actuală în mâinile noastre.

Citiţi şi:

DUMNEZEU TATĂL se revelează fiecărei fiinţe umane în funcţie de capacitatea acesteia dea primi şi simţi Câte ceva despre umilinţă şi valoarea ei în practica spirituală

Despre trezirea spirituală – interviu cu Eckhart Tolle (1)

Fragmente din interviul luat de Paula Coppel, jurnalistă la Unity Magazine, scriitoruluiEckhart Tolle

Paula Coppel: În „Puterea prezentului”, aţi descris procesulcare a avut loc în momentul trezirii dumneavoastră.spirituale. Mai exact, ce credeţi că vi s-a petrecut?

Eckhart Tolle: Timp de mulţi ani m-am identificat profundcu mintea mea şi cu puternicele suferinţe emoţionale carese acumulaseră în mine. Gândirea mea era într-o maremăsură orientată negativ, iar simţul identităţii personaleera şi el într-o mare măsură negativ, deşi, studiind dingreu, încercasem să-mi dovedesc mie însumi şi lumii

întregi, că eram suficient de bun în tot ceea ce făceam. Cutoate acestea, după ce am dobândit succesul academic,am fost fericit doar două - trei săptămâni, apoi depresia şi



anxietatea au revenit.Noaptea aceea (când a început procesul transformării mele lăuntrice) a fost ca o dezicerede acea identificare ireală cu mintea şi cu emoţiile mele dureroase. Coşmarul devenise denesuportat şi asta a iniţiat separarea conştiinţei de identificările sale cu forma. M-amtrezit şi brusc mi-am dat seama de mine însumi, că „Eu sunt ” şi acest sentiment a fostprofund liniştitor.

Paula Coppel: În carte aţi scris că un gând cristalizat a precedat acest moment : „Eu numai pot trăi cu mine însumi”. Spuneţi-ne despre aceasta.

Eckhart Tolle: Este interesant că ieşirea din minte a fost declanşată, de fapt, de un gând. În acel moment, conştiinţa a privit gândul „Eu nu mai pot trăi cu mine însumi” şi mi-amdat seama că sunt doi: „Eu” şi „mine însumi” cu care nu mai puteam trăi. Apoi a apărut unalt gând, mai mic: „Cine este acest sine cu care nu mai pot trăi?” Dar nu a fost nici unrăspuns, asta fiind ultima întrebare pe care mi-am pus-o. Apoi nu a mai contat. Aceastăpace mi-a schimbat şi percepţia despre lumea formei, lumea exterioară. Când m-am trezita doua zi, totul era minunat, extrem de viu şi liniştit.Fără a mai percepe lucrurile prin vechiul filtru al concepţiilor şi condiţionărilor trecute, sepoate simţi că universul este extrem de viu, chiar şi aşa-zisele obiecte neînsufleţite.Adesea iau mici obiecte în mână şi doar le privesc şi simt că sunt vii. Fizicienii auconfirmat că ceea ce noi percepem ca materie moartă, nu este deloc moartă. Totul esteun câmp energetic extrem de viu.

Paula Coppel: Continuaţi să trăiţi în starea de pace şi beatitudine pe care aţi

experimentat-o după trezirea spirituală?

Eckhart Tolle: În esenţă, da, pacea este acolo continuu. Există variaţii ale intensităţii stării.Iniţial a fost o experienţă intensă pentru mult timp – săptămâni, luni, ani. Era un fel debeatitudine, dar care era aşa doar în contrast cu ceea ce fusese mai devreme. Acum, aceastare de pace este normală. De îndată ce beatitudinea a devenit o stare obişnuită, s-atransformat în pace.

Paula Coppel: Trezirea dumneavoastră. spirituală a fost forţată şi completă. Cei mai mulţi dintre noi încearcă săajungă acolo lent, pas cu pas. Încă suntem surprinşi când emitem judecăţi sau când ego-ul nostru acţionează şitrebuie să ne amintim de fiecare dată să lăsăm acestemomente să treacă. Dumneavoastră trebuie să vă maireamintiţi, vreodată, asemenea lucruri sau trăiţi consecvent în conştiinţa înaltă, fără a mai trebui să vă corectaţi cursul

vieţii? Eckhart Tolle: Ei bine, au trecut ceva ani până cândtransformarea spirituală să fie pe deplin integrată în viaţa



mea. La început, pe plan exterior, viaţa mea a continuat ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimicimportant, deşi exista o modificare a stării interioare. Lucrurile veneau în viaţa mea fărăniciun efort, câteodată la o scară mai mică sau mai mare, dar îmi continuam vechea viaţă,crezând că lumea academică încă era calea pe care trebuie să o urmez. Am fost acceptatla Cambridge şi din nou asta a venit fără efort, iar pentru un timp mi-a făcut plăcere.Apoi, treptat, am observat o greutate apăsătoare, deoarece toţi cei din jur erau identificaţicu ego-urile şi cu minţile lor. Aşa că mi-a luat ceva timp până când am fost pregătit să-mi

dau seama că „nu aici îmi este menit să fiu!” Aproape că, în acel moment, ajunsesem dinnou în starea de nefericire. A trebuit să mă readuc înapoi la momentul prezent. Era ca şicum mintea mă trăgea de mânecă, spunându-mi „Vino pe drumul ăsta către nefericire”. Atrebuit să-mi spun „Nu, nu merg acolo”.

Paula Coppel: Practica dumneavoastră spirituală cuprinde rugăciunea şi meditaţia, saueste mai mult o stare de a fi?

Eckhart Tolle: Este mai mult o stare de a fi. Eu nu mă rog pentru ceva, dar în trecut amfolosit de câteva ori afirmaţii spirituale. De fapt, sunt mai aproape de înţelegerea că, peun anumit nivel, lucrurile s-au petrecut deja. De exemplu, înainte de a scrie „Puterea prezentului”, am avut o viziune că deja scrisesem cartea şi că aceasta influenţa lumea. Amavut sentimentul că deja există o carte, undeva, în manifestare. Am desenat un cerc pe ofoaie de hârtie şi i-am spus „carte”. Apoi am scris pe ea ceva despre efectul pe care l-aavut cartea asupra lumii, cum a influenţat viaţa mea şi viaţa altor oameni şi cum a fosttradusă în multe limbi, influenţând sute de mii de oameni. Dar nu am trasat cercul pentru

că am vrut ca aceasta să se petreacă cu adevărat – a fost mai degrabă ca şi cum scriam peacea foaie de hârtie ceea ce simţeam că este deja o realitate pe un anumit nivel. Asta esteceea ce cred că oamenii ar numi materializare şi vizualizare adevărată. Nu lucrează preaputernic dacă vă gândiţi că aveţi nevoie să aduceţi ceva sau să atrageţi ceva către voi.Lucrează cel mai puternic atunci când vă daţi seama că acel lucru este deja o realitate, peun plan nevăzut. Există deja acolo. Şi, atunci când vă daţi seama pe deplin că este deja orealitate, simţiţi puterea acestui lucru. Atunci, sentimentul pe care îl aveţi când priviţi ohartă a comorilor, nu este diferit de cel pe care îl aveţi în momentul în care ea se

materializează.Paula Coppel: Mulţi oameni caută ceea ce aţi numit „celălalt scop al lor” – ceea ce ar trebui să facă cu vieţilelor. Ce relaţie există între acesta şi „scopul interior”?

Eckhart Tolle: Chiar dacă vă îndepliniţi scopul exterior,asta nu vă va satisface niciodată dacă nu v-aţidescoperit scopul interior , care este trezirea spirituală, a fi

prezent, a fi centrat în viaţă. Adevărata putere izvorăştedin prezenţă, este chiar prezenţa. Unii oameni suntchemaţi să facă lucruri măreţe în exterior, în această lume,prin crearea unei noi structuri ce reflectă conştiinţa lor



care se trezeşte. Alţi oameni – pe care îi numesc susţinătorii frecvenţei – nu sunt chemaţisă iasă în lume şi să creeze lucruri mari în exterior. Scopul lor este să lase conştiinţaproprie să curgă în tot ceea ce fac – să facă totul, într-o manieră sacră. A face totul într-omanieră sacră, înseamnă a face totul, fiind pe deplin în starea de prezenţă. Orice faceţi,indiferent cu ce lucraţi, indiferent dacă este lucru manual, vorbiţi cu oamenii sau vindeţiceva, fiecare lucru mărunt cuprinde puterea şi simplitatea prezentului.De asemenea, starea de conştienţă a acestor oameni se răspândeşte nu numai către toţi

cei cu care vin în contact, ci schimbă şi conştiinţa colectivă, pe un nivel nevăzut.

În cele din urmă, fiecare mare realizare constă în mici paşi. Ridicaţi receptorul şi vorbiţi cucineva. La celălalt capăt răspunde cineva şi spuneţi ceea ce aveţi de spus. Aşa percep euviaţa mea. Nu mă văd: „O, fac lucrul ăsta măreţ deoarece prin conferinţa pe care o voiţine toată lumea se va transforma.” Dacă aş fi avut aceste ganduri, aş fi trăit stresat,deoarece mintea ar fi spus imediat: „Dar dacă nu va fi ca o inspiraţie pentru ei şi nu se vortransforma?” Prin urmare, realitatea este acolo, este fiecare moment prezent. Ţi se cere să

ţii o conferinţă. Ieşi dintr-o clădire şi te sui într-o maşină. Te uiţi pe fereastră. Ajungi laadresă. Stai pe un scaun. Aştepţi. Te urci pe scenă. Fiecare moment e simplu. Există doarasta.

(Despre trezirea spirituală – interviu cu Eckhart Tolle (2)

Fragmente din interviul luat de Paula Coppel, jurnalistă la Unity Magazine,

scriitorului Eckhart Tolle.

Paula Coppel: Mulţi oameni spun că sunt nefericiţi şitotuşi nu doresc să-şi transforme starea. De ce rămânoamenii legaţi de nefericirea lor?

Eckhart Tolle: Deoarece ego-ul nefericit sau „eu, celnefericit” a devenit o parte din identitatea lor. Acesta

le spune continuu cine sunt sau cât de nefericiţi sunt.Ei nu vor să-i dea drumul deoarece se tem că îşi vorpierde simţul identităţii de sine. Ei au nevoie să li searate că fluctuaţiile minţii nu îi reprezintă ca indivizi.Pentru unii oameni este începutul unei trezirispirituale atunci când aud sau citesc: „Aveţi o voce încapul vostru care nu tace niciodată. Aţi observatasta?” Şi brusc îşi dau seama că gândurile doar le trec

prin cap, în timp ce înainte erau atât de identificaţi cu ele încât se considerau a fi eiacele gânduri.



Paula Coppel: Deci, un mod de a ne ajuta pe noi şi pe alţii este să observăm că acesteasunt doar gânduri şi să practicăm observarea mai degrabă decât ataşarea de ele? Eckhart Tolle: Da. Înseamnă că toţi cei care citesc acest interviu şi găsesc că el are unsens, s-au trezit deja. Trezirea nu s-a produs încă pentru toţi cei care citesc acestinterviu şi, de aceea, consideră că este de neînţeles. A recunoaşte adevărurilefundamentale ce sunt exprimate prin aceste cuvinte, înseamnă că acea mică

deschidere trebuie să fie acolo deja, în interiorul vostru, deoarece doar acolo puteţirecunoaşte toate acestea. Gândirea singură nu poate recunoaşte adevărurilespirituale, indiferent cât de dezvoltată este mintea. Este imposibil. De aceea, foartedes întâlnim oameni educaţi ce lucrează în domeniul mass-media şi care studiazăcărţile spirituale, dar care sunt atât de identificaţi cu procesul gândirii lor încât nuprind esenţa lucrurilor. Ei scriu recenzii sau articole despre aceste cărţi, dar nu le înţeleg. Nu pot vedea esenţa. Nu e vina lor – nu este despre ei personal. Este vorbade condiţia umană şi starea de identificare cu mintea. Inteligenţa, în sine, nu ajută.

Puteţi avea două sau trei doctorate, dar asta nu vă apropie cu nimic de realizareaspirituală. De fapt, s-ar putea să vă îndepărteze.

Un mod de a vă îndrepta privirea către trezire este ca, atunci când vă gândiţi căaveţi probleme mari, să vă întrebaţi: „Ce problemă am în acest moment?” De obiceigăsiţi că nu aveţi o problemă în acest moment, deoarece staţi aici şi respiraţi, văuitaţi pe fereastră şi este bine. Este suficient aer. Chiar aţi şi mâncat suficient astăzi.Şi chiar dacă nu aţi mâncat suficient astăzi nu ar fi o problemă, dar ar putea fi o

încercare. Astfel, încercările există, dar problemele sunt generate de minte. Încercările sunt situaţii ce pot fi abordate doar în momentul prezent şi solicităacţiune.

Astfel, dacă nu aveţi bani, puteţi să vă folosiţi mintea şi să spuneţi: „Ce acţiune să întreprind?” Apoi deveniţi liniştiţi. Să nu vă folosiţi mintea, deoarece, dacă începeţisă vă gândiţi renunţând la liniştea interioară, s-ar putea ca foarte curând să văpierdeţi pe voi în propria minte şi asta se schimbă în îngrijorare. Îngrijorarea

înseamnă că mintea vă controlează. Ea este întotdeauna fără sens. Din îngrijorareniciodată nu apare o soluţie.

Paula Coppel:Deşi ne spunem că îngrijorarea este un lucru productiv, eficient! Eckhart Tolle: Da, mintea vă va spune că trebuie să vă gândiţi la asta, altfel totul seva prăbuşi. Dar, de fapt, activitatea necontrolată a minţii este ceea ce vă opreşte de

la a găsi soluţia. Găsiţi o soluţie doar atunci când ieşiţi din ea, deveniţi liniştiţi şi vădaţi seama că, în acest moment, nu există o problemă. S-ar putea ca, datorităfaptului că aţi fost în tărâmul liniştii, să vă vină realizarea bruscă a ceea ce puteţiface sau a ceea ce trebuie să faceţi, atunci când nu o căutaţi.



Paula Coppel: Este starea aceasta similară cu ceea ce spun oamenii: „Cele mai bune ideiîmi vin când sunt la duş”? Eckhart Tolle: Bineînţeles că mulţi oameni suntprezenţi în minte chiar şi atunci când fac un duş, darunii sunt capabili să se bucure de duş şi să aibă unmoment de relaxare şi de linişte şi astfel le vine o idee,

un gând original. Deci, trebuie să fiţi capabili să păşiţi în dimensiunea în care nu există gânduri pentru cagândirea să devină puternică şi asta înseamnă să fiţipe deplin conştienţi de momentul prezent.

Când sunteţi în contact cu Prezentul, vă simţiţi acasăoriunde aţi fi. În schimb, dacă nu sunteţi aşa, atuncioriunde v-aţi duce, simţiţi întotdeauna că ceva nu este

în ordine. Chiar şi aşa-zisele situaţii ideale au limitărilelor. Aţi putea spune „Vreau să fiu ca Oprah”. De îndată ce sunteţi ca Oprah, veţidescoperi că nu mai puteţi să ieşiţi singuri în lume, să mergeţi la cumpărături sau săvă plimbaţi pe stradă deoarece sunteţi asaltat de oameni. Deci, brusc apare olimitare în viaţă şi mintea spune: „O, îmi doresc ca asta să nu se fi petrecut”.

Paula Coppel: Cum descrieţi o relaţie de iubire între doi oameni treziţi spiritual?

Eckhart Tolle: Există o lipsă a aşteptării cum că celalalt ar trebui să te împlinească

sau să te facă fericit. Fără această cerinţă, există o deschidere în care, pur şi simplu,te poţi bucura de celălalt şi îi poţi accepta limitele. Orice fiinţă umană are propriilesale limitări. Te poţi căsători, de exemplu, cu Buddha dar, după câteva luni, îi veigăsi în forma lui umană multe limitări. S-ar putea să existe aspecte la Buddha lacare mintea ta să reacţioneze şi să te irite. De exemplu: „De ce stă acolo şimeditează?”

Atunci când accepţi limitele celuilalt, totul devine un dans între două forme şi o

înţelegere a faptului că esenţa relaţiei estespaţiul prezent în relaţie. Astfel, întrebarea care este necesar să vi-o puneţi întotdeauna este: „Există spaţiu înaceastă relaţie?” Spaţiul înseamnă, în mod real, nivelul de cunoaştere şi conştienţăsau prezenţă, nicidecum gândirea. Deci, puteţi să vă priviţi fiinţa dragă şi să nuemiteţi gânduri? Două fiinţe conştiente îşi dau seama că esenţa unei relaţii estespaţiul din ea. Chiar şi când există o formă de ego, nu este dificil să străpungeţiacest strat şi să vedeţi ascunsă esenţa cea adevărată. Nu e nevoie să reacţionaţi lamanifestarea ego-ului. Când nu reacţionaţi la el, nu-i daţi forţă.

Paula Coppel: Cum ne ajută faptul că suntem mai conştienţi, la abordarea întâmplărilor tragice din viaţa personală şi din lume? Există acolo un element de credinţă că dintr-otragedie personală se va naşte şi ceva bun?



Eckhart Tolle: Da, atunci când formele încep să se năruie – forma fizică, situaţia deviaţă, relaţiile, orice – întotdeauna există o ocazie de pătrundere în profunzime. Prinaprofundare înţeleg ridicarea dincolo de forme a celui care sunteţi. Uneori, oameniitrebuie să experimenteze o mare pierdere pentru a intra, cu adevărat, înprofunzime.Atunci când are loc o mare pierdere – moartea cuiva apropiat, sau apropierea de

propria moarte – este o ocazie de a ieşi complet din identificarea cu forma şi de arealiza esenţa a cine sunteţi sau că esenţa oricui care suferă sau moare este dincolode moarte.

Asta nu înseamnă că nu aveţi compasiune. Compasiunea are două aspecte. Cândvedeţi în jurul vostru forma umană suferind sau dizolvându-se, sunteţi empatic faţăde nivelul uman. Împărtăşiţi suferinţa deoarece aceasta este în relaţie cu aspectulefemer al formei. Dar dacă acesta este singurul nivel care se activează în voi, nu

treceţi de suferinţă. Doar la nivelul fiinţei realizaţi că cine sunteţi în esenţă estedincolo de formă şi că cine este cealaltă persoană în esenţă este dincolo de formă.Această înţelegere nu este intelectuală, este o percepţie sau o trăire. Apoi, priviţicealaltă fiinţă umană şi suferinţa şi poate că plângeţi, dar în profunzime există paceşi putere.

Acea pace şi putere reprezintă, de asemenea, aspectulcare aduce uneori vindecarea.

S-ar putea să vindece forma sau s-ar putea să vindececealaltă persoană, în sensul că cealaltă persoană intră în contact cu nivelul său mai profund. Aceasta este ceamai importantă vindecare– să înţelegi cine eşti.Vindecarea pe planul exterior e bună, dar ea nureprezintă esenţa vindecării.

Paula Coppel: Aţi spus în interviul cu Oprah: „Lumea nu

există ca să vă facă fericiţi. Ea este aici, ca să vă facăconştienţi.” Oare această neînţelegere reprezintă rădăcinasuferinţei umane?

Eckhart Tolle: Dacă oamenii cred că lumea este aici pentru a-i satisface pe ei, ori decâte ori încep să-şi atingă limitele, vor deveni din nou nefericiţi. Ei nu-şi dau seamacă lumea – şi prin asta vreau să spun orice din lumea formei, forma fizică, uneleforme mentale sau forme emoţionale – nu le poate da împlinire durabilă, satisfacţie,sau să le spună cine sunt. Ei nu-şi dau seama că ceea ce caută se află pe nivelul fărăde formă. Ei caută la nivelul formei şi asta duce la frustrarea din existenţa umană.Astfel, lucrul important de care trebuie să vă daţi seama este că lumea nu e aici



pentru a vă face fericiţi. Când nu pretindeţi ca situaţia, locul, sau persoana să văfacă fericiţi, atunci, de fapt, situaţia, locul sau persoana vă satisfac pe deplin.

Paula Coppel: Învăţăturile dumneavoastră contribuie la o transformare globală aconştiinţei. Cum percepeţi ceea ce se petrece?

Eckhart Tolle: Un număr imens de oameni trec prin procesul de trezire spirituală –

unii în etapele iniţiale, alţii în cele finale şi e minunat să văd asta. Ia ceva timp pânăcând procesul se va filtra prin structurile economice, politice şi sociale. Tendinţaoamenilor care conduc aceste structuri este să fie încă total identificaţi cu ego-ullor. Deci, va lua ceva timp până va ajunge la politicieni ... deşi, cine ştie?Ocazional, deja apar unii politicieni relativ conştienţi şi există şi oameni normali, cubun simţ (comparativ cu politicienii inconştienţi de dinainte).

Paula Coppel: Faptul că se petrece această trezire spirituală transmite un simţământ de

speranţă pentru lume?

Eckhart Tolle: Da. Întrebarea este: „E nevoie ca vechea conştiinţă să continue până când va duce la propria prăbuşire prin haos şi năruire? Sau noua conştiinţă ce se ridică poate săînlocuiască treptat vechea conştiinţă, fără distrugeri excesive?”Nu cunosc răspunsul. Va trebui să asteptăm şi vom vedea.Tot ceea ce putem face este să ne asumam responsabilitatea pentru propria viaţă.

Citiţi şi:Eckhart Tolle - Trăieşte total clipa prezentă Acţiunea de a observa este o poartă către Conştiinţa Supramentală

Aforisme şi cugetări despre justiţie

1. Reala justiţie implică să îi dai fiecăruia ceea ce i secuvine, după ce în prealabil ai descoperit Adevărul.

2. Atunci când urmează să judeci şi mai ales atunci cândaspiri să deliberezi asupra aproapelui tău ce este învinuit,este cel mai bine să te pui în prealabil pe tine însuţi, fiechiar şi pentru câteva minute, în locul aproapelui tău ceeste învinuit, urmărind la scurt timp după aceea, să-l puipe cel învinuit în locul tău. Acţionând în felul acesta,punctul tău de vedere asupra învinuitului se va transforma

considerabil şi se va îmbogăţi.

3. Nu există justiţie superioară Adevărului.



4. Justiţia reală este Adevărul Divin în acţiune.

5. Adevărata justiţie dumnezeiască este ceva ce trebuie să fie şi să rămână cât maiaproape de compasiune.

6. Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, justiţia este fondul de aur al oricăreisocietăţi umane.

7. Justiţia este un contract, uneori tacit, ce este încheiat între oameni, nu are importanţă în ce loc şi în ce epocă, şi implică să nu cauzăm noi înşine suferinţe celorlalţi şi nici să nusuferim noi înşine nedreptăţi de la ceilalţi.

8. Justiţia este şi rămâne o virtute esenţială ce este impusă pentru a menţine în armoniedeplină societatea umană.

9. În numele justiţiei apare în mod spontan în noi temerea vie de a nu ni se lua ceea ce defapt ne aparţine.

10. Întotdeauna, fără excepţie, justiţia implică reciprocitate. Spre a găsi cu uşurinţă şi într-un mod practic norma şi măsura, este suficient să inversăm, fie chiar şi pentru cinciminute, părţile.

11. Adevărata justiţie stabileşte şi respectă dreptul celui slab şi neajutorat.

12. Justiţia este o sui-generis pâine a poporului de care adeseori acesta a fost înfometat.

13. Adevărata justiţie implică în acelaşi timp atât o idee vie, cât şi multă căldurăsufletească.

14. Niciodată justiţia nu trebuie să fie nici mama cea fecundă a nedreptăţilor, nici cea maimare dintre încăpăţânate.

15. „Am călătorit sub soare şi am văzut că adeseori la loculde judecată se află fărădelegea şi în locul dreptăţii se aflănedreptatea.” Septua Ginta, citat din Biblie.

16. Ia aminte căci niciodată nu trebuie să faci greşeala dea-i judeca pe oameni după aparenţe.

17. Trebuie să ne obişnuim ca, pe cât posibil, să judecăm,atunci când este necesar, atât oamenii cât şi situaţiile,dintr-o perspectivă benefică, fecundă şi favorabilă,indiferent de situaţie.

18. Atunci când aspiri cu adevărat să cunoşti o fiinţă umană din ce în ce mai profund,priveşte-o cu ochii plini de candoare ai unui copil, pentru că un copil ştie în mod spontan



să privească şi să oglindească o fiinţă umană fără patimă şi fără ură, întocmai ca unadevărat judecător.

19. Merită să luăm aminte că numai Dumnezeu ne va judeca după moarte pentru toatefaptele noastre, chiar dacă aici pe Pământ suntem mai mereu supuşi judecăţii oamenilor.

20. Este bine să luăm aminte şi, pe cât posibil, să nu judecăm niciodată pe nimeni şi nimicdupă aparenţe.

21. Să reflectăm, oare ce sunt, în realitate, societăţile umane fără justiţie, altceva decâtnişte tâlhării deghizate?

22. Într-un regim politic ce este corupt, justiţia este moartă.

23. Tot aşa precum o linie dreaptă nu mai are niciodată nevoie de îndreptare, aşa nici justiţia cea divină şi adevărată nu are niciodată nevoie de justificări.

24. Justiţia ce este subordonată politicii devine la scurt timp după aceea un izvor otrăvitde nedreptate, răutăţi şi suferinţă.

25. Luaţi aminte, că toţi aceia care vor să judece bine trebuie să asculte mai întâi, cu multăatenţie şi luciditate, fiinţa umană care este acuzată.

26. Aproape întotdeauna judecătorul care se pripeşte este periculos, căci poate să deasentinţe nedrepte.

27. Înţelept şi admirat va fi judecătorul care ascultă cu multă atenţie, analizează tot ceeace este aşa cum se cuvine şi apoi, în final, decide şi oferă o sentinţă dreaptă.

28. Întotdeauna faptele reale sunt în permanenţă acelea care îl definesc şi totodată îl judecă pe om. Întotdeauna, fiecare fiinţa umană poate fi judecată aşa cum se cuvine dupăfaptele sale.

29. Aşa cum nu este cu putinţă să judecăm arborele doardupă scoarţă, fără a ne înşela, tot aşa nu trebuie niciodatăsă ne luăm după aparenţe.

30. Judecă-i întotdeauna pe ceilalţi exact aşa cum tu însuţiai vrea să fii judecat dacă te-ai afla, eventual, într-osituaţie asemănătoare cu acela care este învinuit.

31. Tot ceea ce este mai oribil în această lume este justiţiacrudă şi nemiloasă ce este complet separată de

compasiune.32. Adeseori este cu putinţă să obţinem justiţia pentru ceilalţi, dar uneori este aproapeimposibil să o obţinem pentru noi înşine.



33. Există unele situaţii bizare în care ceea ce pare a fi justiţie se pune în mişcare întocmaica o maşinărie, care după ce a primit un impuls de la o fiinţă umană rău intenţionată,continuă apoi să se învârtească ca de la sine şi îl zdrobeşte apoi sub tăvălugul ei nemilospe cel nevinovat.

34. Reala justiţie trebuie să fie Adevărul cel viu în acţiune.

35. În multe situaţii, iubirea de dreptate nu este altceva decât teama de a nu suferinedreptăţi.

Citiţi şi: Bucuria de a trăi AdevărulO poveste cu tâlc la care merită să reflectaţi fiecare dintre voi

Aspecte oculte esenţiale referitoare la judecata critică, acuzatoare,superficială şi răuvoitoare (prima parte)

Motto:Iisus a spus: „Nu judecaţi niciodată (într-un mod critic, acuzator, superficial, răuvoitor, n.n.) pentru a nu fi după aceea voi înşivă judecaţi în acelaşi mod. Luaţi aminte că întotdeaunaexact în felul în care voi îi veţi judeca (într-un mod critic, acuzator, superficial, răuvoitor,n.n.) pe ceilalţi, exact în acelaşi mod veţi fi după aceea voi înşivă judecaţi. Luaţi aminte căîntotdeauna cu ce măsură îi veţi măsura (şi îi veţi judeca, n.n.) pe ceilalţi, exact cu aceeaşimăsură vi se va măsura apoi şi vouă tot ceea ce veţi face(sau, altfel spus, tot aşa veţi fidupă aceea voi înşivă judecaţi). Reculege-te, omule, acum pentru câteva clipe şi gândeşte-te de ce eşti atât de pornit şi îndârjit ca să priveşti şi să judeci (într-un mod critic, acuzator,superficial, răuvoitor, n.n.), paiul ce se află în ochiul fratelui tău? Ai observat tu vreodată până în preyent bârna ce deja se află în ochiul tău? Întreabă-te acum oare de ce vrei tu săte duci la fratele tău pentru a-i spune: «Lasă-mă să îndepărtey acest pai din ochiul tău»? De ce nu îţi dai seama că ar fi mult mai bine să vezi mai întâi bârna ce deja se află înochiul tău? Omule cu judecata perversă şi ipocrit, ia aminte! Îndepărtează mai întâi bârnace se află în ochiul tău, căci după aceea vei putea vedea totul suficient de clar pentru aavea dreptul să îndepărtezi paiul din ochiul fratelui tău.” (text adaptat după Evanghelia luiMatei VII, 1-5)

Pentru mulţi oameni, a-i judeca pe ceilalţi este oobişnuinţă care face parte din firea lor şi din modul lor dea fi şi de a acţiona. Întâlnim această atitudine aproapepeste tot în jurul nostru astfel încât, în zilele noastre, eapoate să le pară multora normală şi firească. În realitate,

acest gen de judecată declanşează o serie de fenomenenefaste – în primul rând, pentru cel care procedează înacest fel – şi, de asemenea, este extrem de nedreaptăpentru cel sau cei pe care „îi ia în vizor”. Dacă ne gândim



atent la acest subiect, vom descoperi că nu e nevoie să ai anumite calităţi sau înzestrărideosebite sau să faci vreun efort special ca să critici pe cineva. Pe de altă parte, pentru a

judeca just trebuie să-ţi dezvolţi anumite calităţi şi aptitudini spirituale (inteligenţa, bunulsimţ, compasiunea, simpatia, umilinţa etc.).

În cazul fiinţelor umane în care se trezeşte şi se amplifică starea demoniacă despre carevorbeşte KRISHNA în faimosul tratat BHAGAVAD GITA judecăţile critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare devin pe nesimţite o obişnuinţă care, printre altele, le face să se

cufunde din ce în ce mai mult într-o stare de orbire spirituală.

„Acela care seamănă vânt, va culege apoi furtună”

La modul general vorbind, judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare esteşi rămâne mai ales acea judecată ce este în mod preponderent defavorabilă şi care esteorientată asupra cuiva sau asupra a ceva. O astfel de critică este, înainte de toate,dăunătoare şi nefastă mai întâi pentru fiinţa umană care o emite (în ipostaza de canalrăutăcios) tocmai datorită proceselor de rezonanţă ocultă ce apar la scurt timp dupăaceea în universul fiinţei umane atunci când ea transmite astfel de judecăţi critice,acuzatoare, răuvoitoare şi otrăvitoare. Într-o asemenea situaţie este evident pentru ceiiniţiaţi că Legea Dăruirii Oculte începe imediat să funcţioneze, dar de data aceasta exactde-a-ndoaselea. În această direcţie merită să ne amintim cuvintele pline de înţelepciuneale lui IISUS, care la un moment dat a spus: „Acela care seamănă vânt, va culege apoifurtună”. În lumina acestor revelaţii, ne putem da seama de tâlcul ascuns al acestorcuvinte pline de înţelepciune.

După cum ştim cu toţii, în cazul Legii Dăruirii Oculte, exact ceea ce le dăruim celorlalţi,sau celuilalt, ne dăruim totodată, în simultaneitate, exact aceeaşi stare şi nouă înşine. Prinurmare, este evident că în cazul în care o fiinţă umană manifestă judecăţi critice,acuzatoare, superficiale şi răutăcioase, declanşează totodată în universul ei lăuntricanumite procese de rezonanţă oculte, nefaste, care o vor afecta în simultaneitate, în egalămăsură, astfel că tot răul pe care ea îl va canaliza direcţionându-l conştient sauinconştient către celălalt sau către ceilalţi prin intermediul judecăţilor ei critice,acuzatoare, superficiale şi răutăcioase va trece mai întâi chiar prin fiinţa ei şi în felul acesta

(în mod inevitabil) o parte considerabilă din acele energii subtile toxice, malefice vorrămâne apoi şi se vor acumula în aura ei. Imediat dupăaceea, acele energii subtile nefaste vor începe să oafecteze într-un mod direct proporţional, devenindtotodată pentru ea o SUI GENERIS hrană obligatorie pecare, vrând-nevrând, ea va trebui apoi să o consume pânăcând o va epuiza.

Judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoaredeschide „poarta” către infernDacă în răstimpul în careacea fiinţă umană este obligată să se hrănească cu aceaSUI GENERIS otravă subtilă ea va avea tendinţa să



manifeste din nou şi din nou, datorită obişnuinţei, alte judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răutăcioase, respectiva fiinţă umană va continua să devină (de fiecare dată)un canal de captare şi de emisie pentru acelaşi gen de energii subtile otrăvitoare,chinuitoare, nefaste ce vor deveni din nou şi din nou pentru ea o hrană obligatorie pecare, vrând-nevrând, ea va fi constrânsă să o înghită şi să se hrănească cu ea până laepuizarea acelor energii subtile nefaste. Totodată, în felul acesta vor apărea în universul eilăuntric felurite procese de rezonanţă ocultă infernale, care îi vor diminua frecvenţa

globală de vibraţie în sfera aurei ei. În felul acesta, fără ca acea fiinţă să-şi dea seama, vor începe să apară în ea, mai întâi pe nesimţite, unele rezonanţe malefice îngrozitoare carevor face să apară în MICROCOSMOSUL fiinţei sale focare nefaste active de rezonanţămalefică ce o vor pune în contact cu cumplitele tărâmuri infernale. În felul acesta se vaputea spune că atunci când acea fiinţă umană va privi în acest SUI GENERIS abis prinintermediul judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare pe care le va emite,totodată abisul respectiv pe care-l va trezi în ea va deveni o SUI GENERIS uşă ce a fostdeschisă către infern, prin care entităţile satanice vor începe să privească şi chiar să

acţioneze în felurite moduri malefice în universul ei lăuntric.

În lumina acestor revelaţii spirituale putem să înţelegem aşa cum se cuvine afirmaţia plinăde înţelepciune a lui IISUS care a spus cândva: „Acela care seamănă vânt, va culege apoifurtună.” De îndată ce o asemenea fiinţă umană va face această greşeală (emiterea unor

judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare), ea va fi totodată obligată să înceapă să suporte consecinţele nefaste, chinuitoare ale acţiunii sale. În cazul în care va fiapoi dezvoltată în timp o astfel de obişnuinţă nocivă, ne putem da seama cum o va afecta

aceasta, ajungându-se ca într-o anumită etapă de regres ea să înceapă să manifeste astfelde judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare CHIAR ÎMPOTRIVA EI ÎNŞIŞI.

Iată deci că, atunci când o fiinţă umană ignorantă şi inconştientă lunecă pe această pantănebănuită a răului şi regresează apoi din ce în ce mai mult, ea trezeşte totodată şiamplifică în propriul ei univers lăuntric felurite rezonanţe nefaste, malefice care vordeclanşa apoi un proces de intensificare a rezonanţelor malefice infernale în propriul eiunivers lăuntric. Un astfel de joc periculos se va întoarce apoi chiar împotriva ei, făcând

după aceea să apară în MICROCOSMOSUL fiinţei sale stări de tulburare şi dezechilibre,care, la un moment dat, vor face să se declanşeze anumite boli sau afecţiuni a cărorsămânţă chiar ea a semănat-o în fiinţa sa prin astfel de acţiuni prosteşti, distructive şiinconştiente.

Cel mai adesea, o astfel de critică (acuzatoare, superficială şi nedreaptă) evidenţiază lipsadiscernământului spiritual, a inteligenţei, a bunului simţ, a intuiţiei, a înţelegerii profundeşi neputinţa de a ne identifica într-un mod obiectiv şi autentic cu celălalt. Dat fiind faptulcă tot ceea ce le dăruim celorlalţi sau îi dăruim celuilalt, ne dăruim totodată nouă înşine,

fără nicio excepţie, mai ales acest gen de judecată critică, acuzatoare, superficială şirăuvoitoare ce este direcţionată către anumite fiinţe umane, declanşează imediat în fiinţa



umană care o manifestă şi apoi o transmite, procese oculte de rezonanţă nefastă,malefică.

E uşor să critici, dar este dificil să înţelegi corect

Iată deci că a judeca într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor şi a înţelege într-un mod profundaşa cum se cuvine, sunt întotdeauna două manifestări înmod diametral opuse. Aproape întotdeauna fiinţa umanăcare reuşeşte să aibă o înţelegere justă şi o cunoaştereprofundă nu judecă într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor pe alte fiinţe umane. Aproape fărănicio excepţie se poate spune că judecăţile critice,acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare nu reuşesc să

înţeleagă realitatea tainică a unei fiinţe într-un modprofund şi nu pot niciodată să atingă în felul acestacunoaşterea inefabilă ce apare prin identificare, tocmaidatorită declanşării de fiecare dată a proceselor derezonanţă ocultă perturbatoare, nefaste care apar în felulacesta.

Întotdeauna, fără excepţie, identificarea şi cunoaşterea autentică ce face cu putinţă înţelegerea profundă, atât a celorlalţi, cât şi a realităţii proprii ce există înMICROCOSMOSUL fiinţei, implică o angrenare atentă, lucidă, perseverentă şi metodică şi

totodată presupune ca fiinţa umană respectivă să-şi fi trezit anumite calităţi lăuntrice şiunele valori specific umane, cum ar fi: compasiunea, inteligenţa, iubirea, simpatia,luciditatea, bunul simţ, discernământul, capacitatea de a se identifica cu ceilalţi şiempatia.

În schimb, la celălalt pol, judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare secomplace în larvaritate, în ignoranţă, în egoism, în egocentrism, în lene, în orgoliu, în

încăpăţânare, în absenţa iubirii, implicând totodată tendinţe haotice, lipsă de sens,

superficialitate şi îndepărtare de DUMNEZEU. Tendinţa de a manifesta judecăţi critice,acuzatoare, superficiale, pripite şi răuvoitoare nu implică niciodată niciun efort şi maimereu se manifestă întocmai ca un impuls iraţional, aproape irezistibil şi nu presupunenicio dispoziţie sau înzestrare specială din partea fiinţei umane care la un moment dat seobişnuieşte să se manifeste doar în acest fel. Extrem de puţini sunt aceia care îşi dauseama că fiecare judecată critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare, fără excepţie,declanşează apoi instantaneu în universul lăuntric procese de rezonanţă ocultă nefastecare, după aceea, prin repetare, devin obişnuinţe rele şi, în timp, vor face să încolţească şi

să crească în grădina fiinţei lor felurite buruieni otrăvitoare, ciulini, spini şi neghină pecare, datorită tendinţelor haotice şi ignoranţei în care se complac, lor li se pare că le vădsub forma defectelor, a greşelilor şi a viciilor la anumite fiinţe umane cu care vin încontact.



Cei care judecă îi acuză pe ceilalţi de propriile lor defecte şi vicii

De cele mai multe ori, astfel de fiinţe umane ce sunt orbite din punct de vedere spiritualnu fac altceva decât să proiecteze, cu o mare putere malefică, asupra anumitor fiinţeumane propriile lor defecte sau vicii care deja există în universul lor lăuntric şi despre careele nu îşi dau seama că deja le au şi că, într-o anumită măsură, aceste defecte chiar lederanjează. Datorită orbirii şi a larvarităţii în care se complac astfel de sărmane fiinţe

umane proiectează apoi, în mod paradoxal, toate aceste defecte, mizerii şi vicii asupracelorlalţi, grăbindu-se imediat după aceea să îi acuze pe ceilalţi (de viciile, defectele şimizeriile care sunt de fapt în ele) emiţând cu un aplomb cretin judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare. Astfel de sărmane fiinţe ajung să-i considere pe nedrept peceilalţi cum că ei sunt în fel şi chip, exact aşa cum ele proiectează prin intermediulimaginaţiei lor nefaste şi dezlănţuite, văzând apoi în mod fals în ceilalţi propriile lor viciisau mizerii interioare.

Tocmai de aceea, un faimos dicton al înţelepciuniiafirmă: „Adeseori, tocmai cei perverşi, demonizaţi, răi,încăpăţânaţi, egoişti şi orgolioşi îi judecă pe ceilalţi într-unmod critic cu o mare răutate şi proiectează asupra lor cu putere propria lor răutate, propriile lor vicii şi propria lor perversitate, acuzându-i apoi cu mult aplomb (pe ceilalţi)că sunt exact aşa cum sunt chiar ei în realitate. Tocmai deaceea, exact ei simt nevoia să-i judece într-un mod critic şi

răutăcios pe ceilalţi, considerându-i că sunt nişte mari perverşi, cu toate că în realitate marii perverşi sunt chiar ei,cei care îşi proiectează în mod paradoxal propriile lor mizerii şi perversităţi asupra acelora care nu au în ei delocastfel de perversităţi.” În folclor există un proverb carespune: „Marele hoţ este cel mai adesea ferm convins că toţi ceilalţi care se află în jurul luisunt cu toţii, fără excepţie, nişte hoţi”.

Nu e nevoie să fii inteligent ca să critici pe cineva!

Tocmai datorită faptului că judecăţile critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare suntdestul de des nişte reacţii instinctuale ce ajung să îmbine obişnuinţa cu absenţa anumitor

înzestrări sau calităţi, pentru marea majoritate a fiinţelor umane ignorante, larvare,inconştiente, demoniace, orgolioase şi superficiale este mult mai uşor să judece într-unmod critic, acuzator, superficial şi răutăcios fie pe altul, fie pe ceilalţi, decât să-i înţeleagă

într-un mod profund, aşa cum trebuie. Tocmai din această cauză, foarte mulţi oameniignoranţi şi larvari sunt tentaţi să îi judece într-un mod critic, acuzator, superficial şi cu rea

voinţă pe ceilalţi.

Cei mai mulţi dintre ei sunt totodată foarte leneşi şi se complac, realizând cel mai adeseaaceasta pentru că acest mod de a acţiona li se pare a fi cel mai uşor. Astfel de fiinţe



umane acţionează mai mereu în felul acesta pentru că a înţelege într-un mod profund peceilalţi bazându-te pe intuiţie, pe discernământ, pe empatie, pe bunul simţ, pe identificareprofundă, pe iubire şi pe inteligenţă este ceva ce li se pare a fi foarte dificil – în cazulmultora dintre ei, această înţelegere justă şi profundă a celorlalţi le apare ca fiind cevaaproape imposibil. Tocmai de aceea, nu trebuie să ne surprindă că, dacă vom privi cumultă atenţie şi luciditate în jurul nostru, vom observa că multe fiinţe umane manifestătendinţa să-i judece într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor pe ceilalţi. Multe

dintre aceste fiinţe umane se lasă până la urmă acaparate de acest obicei nociv.

Pentru a înţelege cât mai bine aceste aspecte iniţiatice vă oferim în cele ce urmează uncitat plin de înţelepciune din Noul Testament în care sunt redate cuvintele divin inspirateale lui IISUS: „Nu judecaţi niciodată (într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor,n.n.) pentru a nu fi după aceea voi înşivă judecaţi în acelaşi fel. Luaţi aminte căîntotdeauna exact în modul în care voi îi veţi judeca (într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor, n.n.) pe ceilalţi, exact în acelaşi mod veţi fi voi înşivă judecaţi după

aceea. Luaţi aminte că întotdeauna cu ce măsură îi veţi măsura voi pe ceilalţi, exact cuaceeaşi măsură vi se va măsura apoi şi vouă tot ceea ce veţi face. Rămâi acum o clipă şi gândeşte-te de ce oare eşti tu atât de pornit şi îndârjit ca să priveşti paiul ce se află înochiul fratelui tău? Ai remarcat tu vreodată până astăzi bârna ce deja se află în ochiul tău? Întreabă-te oare de ce vrei tu să mergi la fratele tău şi să-i spui: «lasă-mă să îndepărtez acest pai din ochiul tău»? Oare tu nu vrei să observi niciodată bârna ce deja se află înochiul tău? Ipocritule, îndepărtează mai întâi bârna ce se află în ochiul tău şi apoi vei puteavedea totul suficient de clar pentru a merge să îndepărtezi apoi paiul din ochiul fratelui

tău.” (Matei VII, 1-5)

Atunci când privim cu multă atenţie în jurul nostru, ne putem da seama că, adeseori, ceeace le tulbură pe multe fiinţe umane nu sunt situaţiile, evenimentele sau alte fiinţe umane,ci tocmai judecăţile critice, acuzatoare, superficiale şi răutăcioase pe care le manifestă cuprivire la astfel de situaţii sau cu privire la anumite fiinţe umane.

Urmăriţi să vedeţi întotdeauna în fiinţele umane partea lor cea bună!

Referitor la judecăţile critice, faimoasa yoghină a IndieiMA ANANDA MOYI spunea: „Nu îi judecaţi niciodată într-un mod critic şi răutăcios pe ceilalţi, căci aceasta văîngustează considerabil viziunea spirituală, vă coboarămult (frecvenţa de vibraţie), vă perverteşte sufletul şiadaugă de fiecare dată un păcat greu care este astfel lăsat să existe în această lume. Urmăriţi întotdeauna să vedeţi înfiinţele umane cu care vă întâlniţi partea lor cea bună,

calităţile, frumuseţea lăuntrică, înzestrările demne deadmirat şi priviţi în tot ceea ce apare în viaţa voastră partea cea bună a tuturor situaţiilor şi a evenimentelor.”



La rândul său, marele yoghin tibetan MILAREPA spunea: „Nu judeca niciodată într-un mod pervers sau răutăcios pe nicio fiinţă umană şi, mai ales, fereşte-te să calomniezi sausă defăimezi pe cineva. Înainte de toate, priveşte şi, apoi, bucură-te de tot ceea ce fiecarefiinţă umană are bun, frumos şi admirabil, urmăreşte ca întotdeauna să descoperi, atuncicând vii în contact cu nu contează ce bărbat sau femeie, zeul ascuns ce există în fiecare şifă ceea ce trebuie pentru ca să-l scoţi la lumină. Nu uita că în fiecare fiinţă umană estemereu prezentă o fărâmă de diamant din DUMNEZEU, pe care o poţi descoperi, dacă ştii

cum să o zăreşti şi să o contempli. Ia aminte că o astfel de viziune plină de bunăvoinţă,bunătate şi admiraţie asupra fiinţelor umane cu care vii în contact te ajută sătrezeşti neîntârziat în tine calităţile şi meritele spirituale pe care le ai, grăbind în felulacesta dezvoltarea a tot ceea ce este sublim şi potenţial în fiinţa ta.”

Marele yoghin al Indiei SWAMI SHIVANANDA spunea: „Este întotdeauna chiar foarte uşor să judeci într-un mod critic şi răuvoitor o altă fiinţă umană, dându-i în felul acesta impresiacă tu însuţi eşti chiar mai mult decât ea. Gândeşte-te însă că toată lumea ar putea să facă

aceasta, iar cei impertinenţi şi răuvoitori chiar fac aceasta fără să ezite. Dă-ţi în schimbseama că, pentru ca să faci bine şi să-i ajuţi pe oameni să se transforme, toate acestea presupun efort, răbdare, iubire, bunătate, compasiune, simpatie şi abilitate. Ia tocmai deaceea aminte cât este de uşor să faci mult rău şi cât de greu este să ajuţi o singură fiinţăumană să se însănătoşească, să-şi recapete încrederea în ea sau să-şi trezească în fiinţa saenergiile benefice, pentru a ajunge în felul acesta să se simtă foarte bine.”

Marele înţelept al Indiei SRI RAMAKRISHNA spunea: „Mulţi oameni sunt prompţi să ofere

laude ipocrite şi găunoase pentru a obţine în felul acesta unele avantaje şi tot astfel deoameni sunt foarte prompţi în a blama, în a calomnia şi în a îi critica, cu multă răutate, peaceia pe care nu îi cunosc. Nu vă îngrijoraţi de toate răutăţile, minciunile şi calomniile pecare unii oameni le vor spune despre voi, fără a sta mult să se gândească.”

SWAMI VIVEKANANDA spunea: „Urmăriţi ca în permanenţă să trăiţi o viaţă liniştită şivirtuoasă, oferiţi pe cât posibil cât mai multă iubire oamenilor, făceţi-le adeseori bine şi fiţiîntotdeauna perfect detaşaţi, atât faţă de laudele cu care de multe ori ei vor veni să văcopleşească plini de făţărnicie, cât şi faţă de judecăţile

răutăcioase şi nedrepte cu care vă vor împroşca adeseori.Iertaţi-i de fiecare dată pe cei care vă fac rău, căci, dacă îiveţi privi cu multă compasiune, veţi descoperică întotdeauna ei acţionează aşa numai datorită ignoranţeiîn care se complac şi a r ăutăţii care îi animă.”

SRI RAMAKRISHNA spunea: „Atunci când ceilalţi oamenivă judecă pe nedrept cu multă răutate şi vă defăimează,

refugiaţi-vă de fiecare dată în pacea lui DUMNEZEU şialungaţi imediat din inima voastră ruşinea, supărarea şifrica. Nu fiţi niciodată speriaţi şi nu vă întrebaţi ce or săspună dacă vă veţi arunca toate hainele de pe voi şi,



rămânând goi întocmai ca nişte copilaşi, veţi începe să dansaţi plini de iubire şi puritate pentru a sărbători numele Domnului (DUMNEZEU).”

În fiecare judecată, fiinţele umane ar trebui să-l imite pe DUMNEZEU

Fiinţele umane sunt chemate şi chiar îndemnate să-L imite întotdeauna pe BunulDUMNEZEU în toate judecăţile lor. Dat fiind faptul că întotdeauna, fără excepţie,DUMNEZEU este un judecător plin de înţelepciune, bun şi drept, tot aşa şi fiinţele umanesunt chemate şi chiar îndemnate să-i judece întotdeauna, fără nicio excepţie, pe ceilalţioameni cu bunătate, compasiune, înţelepciune şi dreptate. Ei trebuie să facă întotdeaunaaceasta, recunoscând în permanenţă că, fără excepţie, judecata finală Îi aparţine întotalitate doar lui DUMNEZEU. Tocmai de aceea, fiinţelor umane li se cere să dea

întotdeauna dovadă de mult bun simţ, de înţelepciune, de bunătate, de discernământatunci când îi judecă pe ceilalţi oameni, în nu contează ce situaţii. Trezirea capacităţii de aface aceasta cu multă bunătate, compasiune şi înţelepciune, exact aşa cum trebuie, este şirămâne un semn important de adevărată maturitate lăuntrică şi de bun simţ.

Un aforism la care este bine să reflectaţi: „Ce este fiinţa umană, în permanenţă cuprinsă însupergiganticul MACROCOSMOS în care cu toţii trăim şi existăm? Ea este un minusculnimic faţă de Misteriosul Infinit care ştie în permanenţă totul şi poate totul, îmbrăţişând fără încetare tot şi toate cele ce există. Fiecare fiinţă umană este şi rămâne întotdeauna unminuscul tot în miniatură (MICROCOSMOS) în cadrul supergiganticului TOT ce a fost creat de DUMNEZEU cel Infinit, Veşnic şi în cea mai mare măsură Misterios. Chiar şi atunci când (deocamdată) nu intuieşte aceasta, fiecare fiinţă umană există ca un SUI GENERIS mediu

(canal) de comunicare sau, altfel spus, ca un pod între nimicul aparent şi MARELE TOT (MACROCOSMOSUL). Realitatea copleşitoare a acestei revelaţii poate fi intuită, pătrunsă şiasimilată numai de cei puţini prin experienţă lăuntrică, directă şi inefabilă.”

IISUS a avertizat oamenii într-un mod clar şi ferm cu privire la pericolele inerente ce aparde îndată ce fiinţele umane judecă într-un mod critic, acuzator, pripit şi superficial fie peceilalţi, fie pe celălalt, într-o manieră în care nu numai că greşesc, dar totodatăanticipează într-un mod caricatural judecata Dumnezeiască finală. Având în vedere acest

aspect, fiinţele umane trebuie să dea dovadă de fiecare dată de bun simţ, de compasiune,de prudenţă şi este necesar să nu uite că, de fapt, orice judecată critică, acuzatoare,superficială şi nefastă ce este emisă de oameni este aproape întotdeauna provizorie şitotodată poate să fie mai mult sau mai puţin greşită. Tocmai de aceea, atunci cânddeocamdată nu ne putem abţine să emitem judecăţi faţă de ceilalţi în anumite situaţii,trebuie să facem aceasta dând dovadă de mult bun simţ, umilinţă, luciditate, detaşare,

înţelepciune, compasiune şi bunătate, urmărind pe cât posibil să ne manifestăm defiecare dată într-o justă şi inspirată perspectivă divină.



După faptă, şi răsplată

La ora actuală, în cadrul religiei creştine, omul zilelornoastre respinge într-un mod direct şi uneori chiarvehement ideea că, într-o bună zi, atunci când va părăsidefinitiv această lume (prin aşa-zisa moarte), va trebuitotuşi să dea socoteală pentru viaţa sa, pentru faptele sale

rele, pentru acţiunile răuvoitoare, pentru alegerile salegreşite, pentru intenţiile sale nefaste şi pentru deciziilesale care l-au făcut să păcătuiască. Din mărturiileexcepţionale ce există la ora actuală, se ştie că multedintre fiinţele umane care au avut întâlniri cu îngerii delumină atunci când s-au aflat în stări de moarte clinică, de

îndată ce s-au aflat faţă în faţă cu îngerul de lumină,acesta le-a pus o întrebare esenţială: „CE-AI FĂCUT CU

VIAŢA TA?!”.

Pierderea deplină a credinţei şi a convingerilor ce existauanterior referitor la viaţa ce urmează după aşa-zisa moarte, combinată cu erodarea ideiide responsabilitate morală ce a apărut pe baza interpretărilor populare (în modpreponderent materialiste) ale teoriilor psihologice şi psihanalitice au contribuit laamplificarea şi apariţia unei stări de indiferenţă morală şi la pragmatismul din ce în ce maiaccentuat ce există în zilele noastre. Din nefericire, la ora actuală, problemele morale, în

măsura în care contează, sunt raportate numai la momentul prezent şi cel mai adeseasunt considerate ca fiind legate de fericirea personală. Ideea că ele ar putea fi totuşiraportate într-un mod transcendent la dimensiunea dumnezeiască sau că într-o bună zi(atunci când părăsesc definitiv această lume) oamenii vor fi chemaţi spre a fi determinaţisă accepte responsabilitatea pentru aceste decizii morale în prezenţa îngerului de luminăcare este un mesager al lui DUMNEZEU TATĂL cel Atotştiutor, Atotputernic şiAtotvăzător, este privită de mulţi dintre ei ca fiind o anatemă (osândire, pedepsire decătre Biserică).

Totuşi dincolo de aparenţele care sunt cunoscute şi accesibile pentru fiinţa umanămodernă, acest aspect este adevărat. Judecata indirectă a îngerului de lumină, cât şiaceea a lui DUMNEZEU, sunt şi rămân de fiecare dată inevitabile după ce părăsimdefinitiv această lume. O astfel de judecată dreaptă ne aşteaptă atunci în mod inevitabilpe fiecare dintre noi. În faţa tendinţei moderne de a contesta sau de a lua în derâdereexistenţa judecăţii viitoare cu care vom fi astfel puşi faţă în faţă, există o responsabilitateşi mai mare şi mai stringentă de a păstra şi de a aprecia aşa cum se cuvine aceste revelaţiicare ne privesc pe noi, oamenii.



Judecata înţeleaptă pune accent pe împlinirea voinţei divine

În Biblie, în textul Noului Testament, accentul este pus pe o înţeleaptă judecată ce faceparte din natura cea misterioasă a lui DUMNEZEU TATĂL şi din activitatea Sa esenţială.

Întocmai precum în revelaţiile ce sunt prezente în Vechiul Testament judecăţile pline debunătate, înţelepciune şi iubire ale lui DUMNEZEU nu sunt limitate la viitor, ci eleoperează deja în viaţa fiinţei umane, chiar în vremea prezentă. O astfel de judecată divină

este asociată chiar şi în prezent cu IISUS Christos, care manifestă deja judecăţile TatăluiCeresc (DUMNEZEU). Lumina cea tainică a cuvântului lui DUMNEZEU străluceşte deja înaceastă lume, prin intermediul revelaţiilor pline de înţelepciune ale lui IISUS şi ele sunt unSUI GENERIS far călăuzitor în experienţa morală a omului, ce este revelat în mod supremde DUMNEZEU TATĂL (prin intermediul cuvintelor lui IISUS Christos). Prin urmare,

judecata critică, acuzatoare, pripită, superficială şi răuvoitoare a oamenilor atunci cânddeja este în acţiune (fiind proiectată asupra semenilor lor), reprezintă o eroare, iar prinastfel de fapte rele ei arată într-un mod indirect că „iubesc întunericul şi nu lumina

dumnezeiască”.

Atunci când nu se pot totuşi abţine şi emit unele judecăţireferitoare la semenii lor, oamenii nu trebuie să piardăniciodată din vedere că întotdeauna, fără excepţie, temeiulunor astfel de judecăţi va trebui să fie răspunsul fiinţeiumane faţă de realizarea Voii revelate a lui DUMNEZEU.Prin urmare, atunci când oamenii nu se pot totuşi abţine şi

se simt îndreptăţiţi să-i judece pe semenii lor, o astfel de judecată a lor va trebui să includă neapărat aproape întreaga gamă a experienţelor umane, aproape toategândurile pe care acea fiinţă se presupune că le-a avut,precum şi toate intenţiile, cuvintele şi faptele pe care le-asăvârşit până atunci. O astfel de judecată cât mai justă aoamenilor va fi de o asemenea natură, încât va trebui săpermită luarea în considerare a gradului diferit de cunoaştere a Voii lui DUMNEZEU şi va

trebui, prin urmare, să implice o măsură diferită a capacităţii acelei fiinţe umane de a o împlini. Abia o astfel de judecată, care ia în considerare toate aceste aspecte despre caream vorbit aici, începe să fie o judecată ce se aseamănă într-o anumită măsură cu judecatace este cu desăvârşire dreaptă, totală, imparţială şi plină de înţelepciune a lui DUMNEZEUTATĂL. Ştiind toate acestea, merită să ne întrebăm: oare câte fiinţe umane de pe această planetă sunt la ora actuală capabile să manifeste o astfel de judecată ce se apropieasimptotic de judecata cea perfectă a lui DUMNEZEU TATĂL?

Dată fiind complexitatea acestui subiect ce se referă la judecăţile critice, acuzatoare,

superficiale şi răuvoitoare pe care mulţi dintre noi le emitem cu privire la semeniinoştri, de îndată ce luăm în considerare toate efectele fulgerătoare nefaste ale unor astfelde judecăţi greşite pe care ne hazardăm să le emitem cu privire la semenii noştri, ne



putem da seama imediat că este de mii de ori mai bine, mai prudent şi mai înţeleptpentru noi să ne abţinem de la astfel de judecăţi (critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare) care, imediat după aceea, ne vor influenţa pe noi înşine în rău (expunându-ne în conformitate cu Legea tainică a Acţiunii şi Reacţiunii (Legea KARMA-ei)) să fim apoi

judecaţi ulterior exact în acelaşi mod (critic, acuzator, superficial şi răuvoitor) de alţisemeni de-ai noştri.

Nu judecaţi, pentru a nu fi judecaţi! În lumina acestor revelaţii, putem în sfârşit să înţelegem profunzimea şi înţelepciuneasfatului lui IISUS, care a spus: „Nu judecaţi niciodată (într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor, n.n.) pentru a nu fi după aceea voi înşivă judecaţi în acelaşi fel. Luaţiaminte că întotdeauna exact în modul în care voi îi veţi judeca (într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor, n.n.) pe ceilalţi, exact în acelaşi mod veţi fi voi înşivă judecaţi dupăaceea. Luaţi aminte că întotdeauna cu ce măsură îi veţi măsura voi pe ceilalţi, exact cuaceeaşi măsură vi se va măsura apoi şi vouă tot ceea ce veţi face. Rămâi acum o clipă şi gândeşte-te de ce oare eşti tu atât de pornit şi îndârjit ca să priveşti paiul ce se află înochiul fratelui tău? Ai remarcat tu vreodată până astăzi bârna ce deja se află în ochiul tău? Întreabă-te oare de ce vrei tu să mergi la fratele tău şi să-i spui: «Lasă-mă să îndepărtez acest pai din ochiul tău»? Oare tu nu vrei să observi niciodată bârna ce deja se află înochiul tău? Ipocritule, îndepărtează mai întâi bârna ce se află în ochiul tău şi apoi vei puteavedea totul suficient de clar pentru a merge să îndepărtezi apoi paiul din ochiul frateluitău.” (Matei VII, 1-5).

În felul acesta putem să ne dăm seama cu uşurinţă că, de fiecare dată când judecăm într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor pe cineva anume, ne expunem totodată,de îndată ce emitem o astfel de judecată ca, mai devreme sau mai târziu, să fim judecaţila rândul nostru exact în acelaşi mod (critic, acuzator, superficial şi răuvoitor). Totodată,atunci când emitem o astfel de judecată critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare,declanşăm instantaneu în universul nostru lăuntric procese de rezonanţă ocultă careatrag în fiinţa noastră energii subtile nefaste perturbatoare care vor fi la unison cu

judecata (critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare) pe care am emis-o. În felul acesta

s-ar putea spune că devenim pentru noi înşine un SUI GENERIS duşman, care îşi face înfelul acesta un rău proporţional cu răul pe care îl conţine şi îl manifestă judecata noastră(critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare) pe care o emitem cu privire la o anumităfiinţă umană. Nu trebuie să pierdem din vedere că acelaşi fenomen nefast se declanşeazăşi atunci când, datorită ignoranţei sau a obişnuinţelor rele, avem tendinţa să manifestămfaţă de noi înşine astfel de judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare. Înfilozofia greacă, o astfel de atitudine este supranumită a fi HEAUTONTIMORUMENOS (ofiinţă umană ce îşi face singură rău şi se pedepseşte în mod indirect pe ea însăşi).



Privind toate acestea dintr-un punct de vederefundamental se poate spune că în realitate nu există

justificare pentru fiinţa umană fără „fapte” (adică fărăascultarea atentă, umilă şi rodnică a lui DUMNEZEU). Oastfel de ascultare profund creatoare şi binefăcătoare ceimplică să realizăm de fiecare dată Voia Tatălui Cerescreprezintă temeiul pentru prezenţa fiinţei umane în

ipostaza „celui drept” atunci când ea se află înaintea luiDUMNEZEU. Este important să ne dăm seama că de fapt ocredinţă chiar puternică în DUMNEZEU fără fapte bune(sau, altfel spus, ce nu este însoţită aproape întotdeaunade fapte bune) este falsă, deoarece nu este cu putinţă săexiste o credinţă puternică în DUMNEZEU care să nu ne „încorporeze” totodată într-oenigmatică stare de comuniune cu El, cu toate implicaţiile radicale pe care acest aspect leprezintă pentru caracterul moral al aceluia care crede în DUMNEZEU.

Cu alte cuvinte, justificarea ce nu duce la sfinţire se dovedeşte că nu este nicidecum justificare. Altfel spus, fiecare dintre noi trebuie să dovedim fără încetare obârşia noastrănu numai prin aspiraţia frenetică, dar şi prin îndrăzneala noastră de a deveni şi de a fisfinţi. Atunci când, la un moment dat, IISUS a fost întrebat: „Ce să facem ca să împlinimfaptele care îi sunt plăcute lui DUMNEZEU?”, IISUS a răspuns: „Fapta cea mai importantăpe care DUMNEZEU v-o cere este aceasta: să credeţi cu tărie de nezdruncinat în El şisă-L iubiţi.”

„Aceluia căruia i s-a dăruit mult, apoi mult i se va cere”

Prin urmare, realizarea Voii lui DUMNEZEU pentru fiecare dintre noi implică sărecunoaştem, să acceptăm şi să respectăm poruncile Sale, legile Sale şi binele Său. Acrede cu o tărie de nezdruncinat în DUMNEZEU înseamnă, înainte de toate, sămanifestăm intenţii binefăcătoare şi să facem apoi de fiecare dată faptele bune pe careDUMNEZEU le cere. Faptele bune, ce se bazează întotdeauna pe intenţii benefice clare şiferme, ale celor puri şi drepţi nu sunt niciodată acte întâmplătoare de bunăvoinţă. Ele

sunt şi chiar rămân fapte bune prin intermediul cărora misiunea cea enigmatică a luiDUMNEZEU în sfera acestei planete (Pământ) va fi ajutată, iar în felul acesta noi devenim„canale” tainice în şi prin care DUMNEZEU se manifestă. Toate aceste fapte bune ale uneifiinţe umane vor face să se manifeste atât în universul ei lăuntric, cât şi prin ea, harul luiDUMNEZEU care acţionează astfel în sfera umană, anihilând de fiecare dată răul şipromovând fără încetare binele dumnezeiesc. Există un germene de adevăr în afirmaţiaplină de înţelepciune: „O cunoaştere din ce în ce mai amplă şi profundă a lui DUMNEZEU ce ni se oferă se îmbină apoi cu toate şansele şi darurile divine pe care le merităm şi

implică să manifestăm o responsabilitate mult mai mare.”

La un studiu atent, descoperim că textele ce sunt incluse în cadrul Bibliei evidenţiază căeste cert faptul că fiinţele umane nu sunt toate egale în ceea ce priveşte ocaziile pe care



DUMNEZEU le oferă de a-L cunoaşte. Este de la sine înţeles că acest aspect este luat înconsiderare atunci când DUMNEZEU exercită judecata Sa dreaptă, de îndată ce fiinţaumană părăseşte definitiv această lume şi în finalul judecăţii divine trece apoi spre arămâne pentru o anumită perioadă de timp exact în tărâmul pe care-l merită (datorităintenţiilor, faptelor, gândurilor şi a acţiunilor ei) în lumea de dincolo, spre a-şi continuaexistenţa şi evoluţia fiind în felul acesta răsplătită după cum merită pentru intenţiile,faptele, gândurile şi dorinţele sau aspiraţiile ei. Principiul tainic, divin pe care la un

moment dat ni-l revelează apostolul Luca este în această direcţie profundsemnificativ: „Aceluia căruia i s-a dăruit mult, apoi mult i se va cere.”

Anumite texte ce există în Biblie mărturisesc despre odreaptă despărţire ce apare în urma judecăţii finale a celorpuri şi drepţi de cei răi; a celor aleşi, de cei ce nu vor fialeşi; adică a tuturor acelora ale căror nume vor fi găsiteca fiind „scrise” în marea Carte a Vieţii dumnezeieşti de

aceia ale căror nume nu vor fi găsite ca fiind „scrise” înmarea Carte a Vieţii dumnezeieşti. Existenţa viitoare atuturor fiinţelor umane care sunt achitate la încheierea

judecăţii finale a lui DUMNEZEU este numită în Biblie CER,iar existenţa viitoare a celor care nu sunt achitaţi estenumită în Biblie IAD. În ceea ce priveşte judecatadumnezeiască finală, anumite revelaţii fundamentale alelui IISUS (cum ar fi spre exemplu atât Parabola Talanţilor,

cât şi revelaţiile sale referitoare la Preafericiri) ne ajută să înţelegem că, în realitate, toatefiinţele umane vor fi apoi judecate de DUMNEZEU prin intermediul îngerului de lumină,atunci când părăsesc definitiv această lume (prin aşa-zisa moarte) în strânsă legătură cumodul în care şi-au folosit aşa cum trebuie, cu înţelepciune, aproape toate talentele,virtuţile, capacităţile, darurile, harurile divine, oportunităţile şi şansele ce le-au fost oferite

în cursul exist enţei lor pământeşti.

Nu vă grăbiţi să judecaţi!

În privinţa tuturor judecăţilor pe care le manifestă, fiecare fiinţă umană este chemată să-Limite cât mai mult şi în permanenţă pe DUMNEZEU TATĂL. Altfel spus, aşa cumDUMNEZEU TATĂL este în permanenţă un perfect judecător, mereu drept, absolutimparţial, plin de înţelepciune, plin de compasiune, plin de bunătate, plin de iubire şi bunsimţ, tot aşa şi oamenii care sunt înclinaţi să-i judece pe semenii lor, atunci când nu sepot abţine să emită judecăţi despre ceilalţi, trebuie să fie foarte atenţi şi să-şi dea seamacă fiecare judecată pe care o manifestă implică totodată o mare responsabilitate şi tocmaide aceea li se cere ca întotdeauna, fără excepţie, să îi judece pe semenii lor cu

bunăvoinţă, cu bun simţ, cu imparţialitate, cu responsabilitate, cu compasiune, cu îngăduinţă, fiind animaţi de spiritul unei stări de dreptate. Ei trebuie să-şi dea seama că,



dincolo de aparenţe, judecăţile lor nu pot fi niciodată perfecte, pline de înţelepciune,complete şi pe deplin obiective.

Tocmai de aceea, ei trebuie să se abţină să emită judecăţi critice, acuzatoare, pripite,superficiale şi răuvoitoare, care pe deasupra nu pot fi definitive. Atunci când sunt tentaţisă emită judecăţi critice faţă de semenii lor ei trebuie să ştie că de fiecare dată (fărăexcepţie) o astfel de judecată (critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare) îi expune să

suporte implicit consecinţele pe care le merită. Tocmai de aceea, fiecare dintre cei caresunt tentaţi să emită astfel de judecăţi (critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare)trebuie să-şi amintească imediat că acela care „seamănă în felul acesta «vântul» pe careimplicit îl dirijează către aproapele său, va culege imediat după aceea în fiinţa sa furtună,iar ulterior va trebui să suporte (la momentul potrivit) «furtuna» pe care o va merita din partea semenilor săi, care vor fi tentaţi la rândul lor să acţioneze exact aşa cum el aacţionat cândva şi l-a judecat (într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor) pesemenul său”.

Fiinţei umane i se cere să dea întotdeauna dovadă de mult discernământ, de înţelepciune,de profunzime şi să nu se pripească niciodată în a judeca într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor, mai ales atunci când se simte tentată să condamne feluritelesituaţii morale. O astfel de reuşită este un semn de adevărată maturitate lăuntrică, de

înţelepciune şi de bun simţ. De mai multe ori în Biblie fiinţa umană este avertizată într-unmod clar şi categoric cu privire la consecinţele la care se expune atunci când îi judecă peceilalţi într-un mod critic, acuzator, superficial, pripit şi răuvoitor, fiind tentată să

anticipeze judecata dumnezeiască finală. Tocmai de aceea, nu trebuie să pierdemniciodată din vedere că, în realitate, orice judecată umană este provizorie şi de cele maimulte ori ea poate fi parţială, în lumina judecăţii viitoare cea cu adevărat plină de

înţelepciune a lui DUMNEZEU.

La un moment dat, IISUS ne pune într-un mod ferm îngardă împotriva tuturor „judecătorilor improvizaţi” critici,acuzatori, superficiali şi răuvoitori ce îşi arogă dreptul derosti fel şi fel de astfel de judecăţi împotriva aproapelui lor,

fără a beneficia de majoritatea aspectelor de careDUMNEZEU dispune. Tocmai de aceea IISUS neavertizează să nu judecăm pentru că, afirmă el: „Exact cu ce judecată veţi judeca, cu aceiaşi judecată veţi fi judecaţi şivoi, şi cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi măsură vi se vamăsura apoi şi vouă.” (Matei 7;1-2 Luca 6;37)

Şi ne iartă nouă greşelile noastre, aşa cum şi noi iertăm

greşelile greşiţilor noştri...

Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere faptul că fiecare fiinţă umană percepe întotdeauna realitatea întocmai aşa cum ea însăşi (fiinţa umană respectivă) este. În felul



acesta, ea (fiinţa umană respectivă) se experimentează totodată pe sine însăşi ca fiind ceacare este şi se descoperă apoi ca atare. În acelaşi timp ea (fiinţa umană) se raportează

într-un anume mod, care îi este specific, la lumea exterioară şi aproape întotdeauna aretendinţa să manifeste un anumit punct de vedere ce îi este caracteristic. Altfel spus, eaproiectează în mod spontan o anumită viziune atât asupra realităţii, cât şi asuprapropriului ei comportament.

În lumina învăţăturilor pline de înţelepciune ale lui IISUS, fiinţa umană poate fi salvată dela condamnarea divină prin iertarea dumnezeiască ce, atunci când merită, îi este acordatăfără restricţie păcătosului, oricare ar fi gravitatea greşelii sale. Dar nu trebuie să pierdemdin vedere că fiinţa umană nu va putea fi astfel salvată decât dacă şi din partea ei vaapare şi se va manifesta în totalitate aceeaşi aspiraţie şi voinţă necondiţionată de a iertala rândul ei, întocmai aşa cum este capabil DUMNEZEU să ierte. Este de la sine înţeles cătoate fiinţele umane ce vor crede cu o tărie de nezdruncinat în DUMNEZEU nu vor mai fi

judecate (deoarece nu va mai fi necesar), iar toate cele care nu vor crede în DUMNEZEU

aşa cum se cuvine, se înţelege de la sine, că vor fi judecate exact aşa după cum merită.Cele trei sentinţe posibile ale judecăţii lui DUMNEZEU sunt şi vor fi: beatitudinea eternă,purificarea necesară şi trimiterea în infern.

Aforisme şi cugetări despre judecată

1. La ora actuală se ştie care sunt cauzele ce fac să apară şi să crească în noi pasiunile înlănţuitoare. Adeseori astfel de pasiuni iau naştere în universul nostru lăuntric (undedeclanşează procese de rezonanţă ocultă cu anumite energii subtile din

MACROCOSMOS) datorită ideilor false ce ne acaparează (adeseori pe nesimţite) judecata.Apoi, ele se înrădăcinează din ce în ce mai mult în fiinţa noastră datorită asentimentuluipe care cei mai mulţi dintre noi avem tendinţa să-l lăsăm să ne acapareze.

2. În măsura în care aspirăm să ne bucurăm mai mereu de o pace lăuntrică profundă, estenecesar să ne dăm seama că trebuie să sfârşim odată pentru totdeauna a-i judeca într-unmod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor pe semenii noştri, chiar şi atunci când credemcu încăpăţânare că suntem îndreptăţiţi să facem aceasta. În cazul în care vom persevera în

acest funest obicei ne vom otrăvi în felul acesta fiinţa exact cu acele manifestări (subtilenergetice) deranjante sau tocmai cu defectele şi hibele pe care ni se pare că leremarcăm imediat la fiinţele umane pe care ne grăbim apoi să le judecăm într-un modcritic, acuzator, superficial şi răuvoitor.

3. Este de mii de ori mai bine pentru noi şi pentru echilibrul nostru lăuntric să-i judecăm într-un mod admirativ, transfigurator şi profund benefic pe ceilalţi. Procedând aproapede fiecare dată în felul acesta vom face să se trezească şi chiar să se amplifice neîntârziat

în fiinţa noastră acele calităţi şi virtuţi pe care le observăm la semenii noştri, datorităviziunii noastre optimiste, admirative.



4. Nu vă pripiţi niciodată să judecaţi într-un mod critic,acuzator, superficial şi răuvoitor viaţa unei fiinţe umane.Abţineţi-vă să faceţi aceasta cu atât mai mult, atunci când

în realitate nu cunoaşteţi în mod intuitiv aceea fiinţăumană în profunzime şi nu dispuneţi de indicii clare şiobiective cu privire la orientarea ei predominantă. Luaţiaminte că întotdeauna fără excepţie o fiinţă umană în

mod fundamental bună la suflet nu poate să facă sau săvă facă rău. Nu pierdeţi niciodată din vedere că în multesituaţii anumite acţiuni ale unor fiinţe umane ce sunt înmod fundamental bune la suflet pot să pară doar înaparenţă bizare sau blamabile (pentru cel care le priveşte

într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor) cutoate că în faţa lui Dumnezeu ele sunt în modfundamental bune, juste, frumoase şi chiar lăudabile. Puţine fiinţe umane sunt în mod

spontan capabile să descopere adevărul tainic şi binele ce există dincolo de aparenţe. Înţelegând aşa cum se cuvine aceasta nu uitaţi niciodată că o fiinţă umană care face multbine nu este cu putinţă să facă rău. Abţineţi-vă tocmai de aceea să judecaţi într-un modsuperficial şi pripit ceea ce deocamdată nu puteţi înţelege într-un mod profund şi intuitiv.Veţi avea în felul acesta la dispoziţie o mulţime de şanse să descoperiţi care este adevărulcu privire la acea fiinţă umană pe care aţi reuşit să vă abţineţi să o judecaţi într-un modcritic, acuzator, superficial şi răuvoitor. În cazul în care veţi face mereu şi mereu greşealade a judeca într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor o anumită fiinţă

umană care în realitatea ei obiectivă, tainică nu este deloc (rea) aşa cum o judecaţi voi într-un mod greşit veţi face în felul acesta să se trezească şi să se amplifice în fiinţavoastră relele, viciile, hibele şi defectele pe care vi s-a părut că le-aţi zărit la ea. Luaţiaminte că o astfel de greşeală vă va costa de fiecare dată scump căci în felul acesta veţiface să se trezească şi să se amplifice în fiinţa voastră viciile, defectele, hibele şiperversităţile pe care vi s-a părut că le are aceea fiinţă umană. Luaţi aminte că dacă nuveţi înceta să faceţi mereu şi mereu astfel de proiecţii mizerabile în felul acesta veţideveni până la urmă (tocmai datorită proiecţiei psihomentale malefice şi îndârjite pe care

o realizaţi) exact aşa cum vi se pare că este acea fiinţă umană pe care v-aţi obişnuit dejasă o judecaţi critic într-un mod acuzator, superficial şi răuvoitor. În felul acesta se vor trezipână la urmă în universul vostru lăuntric toate defectele, hibele, viciile şi perversităţile pecare le criticaţi cu ură şi îndârjire la acea fiinţă umană. Atunci când acele defecte, hibe şivicii se vor amplifica în propriul vostru univers lăuntric, celelalte fiinţe umane care vă suntapropiate vor observa că veţi deveni exact aşa cum aţi avut la început impresia şi apoiconvingerea că este acea fiinţă umană pe care la început obişnuiaţi să o judecaţi într-unmod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor. Apoi la un moment dat veţi observa custupoare că aproape nimic bun nu mai poate să pătrundă în fiinţa voastră care s-adeschis într-un mod excesiv doar către ceea ce este rău. Aceasta se va petrece pentru cănimic bun nu poate să pătrundă în universul unei fiinţe umane care datorită răului care s-



a amplificat în ea s-a închis împreună cu energiile îngrozitoare ale răului în ea însăşi. S-arputea spune că aceasta este pedeapsa cumplită pe care şi-o administrează singur şi apoio face să crească din ce în ce mai mult acela care judecă într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor pe o fiinţă umană care în realitate nu a fost şi nu este aşa cum el aajuns până la urmă să creadă cu încăpăţânare că aşa este datorită imaginaţiei saleperverse şi dezlănţuite.

5. Nu este niciodată plin de bun simţ să fie judecată o fiinţă umană doar pe bazacuvintelor pe care le rosteşte atunci când suferă cumplit.

6. Nu se cuvine să fie judecată într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor o fiinţăumană pentru că fiecare bănuială gravă ce este manifestată faţă de ea tulbură imediatdupă aceea seninătatea, puritatea şi pacea profundă a inimii noastre. O astfel de judecatănefastă atrage sufletul către exterior şi apoi îi răpeşte starea de tihnă datorită proceselornefaste de rezonanţă ocultă ce sunt declanşate înuniversul nostru lăuntric.

7. Fiinţa umană care este foarte umilă, chiar dacă ea vedetotul, nu priveşte nimic din toate acestea, pentru a judeca

într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor căci întotdeauna ea urmăreşte să evite aceasta spre ascăpa astfel de pedeapsa care va veni (în viitor) atuncicând, la momentul potrivit, ea însăşi va trebui să fie înacelaşi fel judecată într-un mod critic, acuzator, superficial

şi răuvoitor.

8. Atunci când privim cu multă atenţie şi luciditate în jurulnostru descoperim că multe fiinţe umane se iau unele după altele, se imită mai ales în răuşi de cele mai multe ori se judecă (unele pe altele) într-un mod critic, acuzator, superficialşi răuvoitor. Ele se lasă uneori influenţate atât de imaginaţia lor dezlănţuită cât şi desimţurile lor ce sunt supuse greşelii. Cei înţelepţi judecă însă totul în strânsă legătură cuadevărul cel tainic şi esenţial ce se află prezent în tot şi în toate cele ce există. În felul

acesta cel înţelept intuieşte ceea ce este cu adevărat, se identifică pe deplin, constată cudetaşare, pătrunde în ceea ce există dincolo de aparenţe şi în felul acesta înţelege totul,ridicându-se de fiecare dată cu mult deasupra a tot ceea ce a fost creat. El reuşeşte săfacă de fiecare dată aceasta chiar şi în ceea ce priveşte propriul său univers lăuntric.

9. Dorinţa iluzorie ce apare în fiinţa umană ce judecă într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor defectele altcuiva şi care totodată mai mereu caută să-i blameze şisă-i defăimeze pe ceilalţi creşte fără încetare şi în felul acesta o astfel de fiinţă umană

ajunge să fie subjugată lăuntric şi obsedată tocmai de aceasta.10. Fiecare fluviu are întotdeauna două maluri. Orice situaţie, manifestare sau aspect alrealităţii are două feţe, chiar şi atunci când nu intuim aceasta.



11. A judeca într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor evidenţiază totodată cănu am fost deocamdată capabili să înţelegem cu adevărat ceea ce există deoarece dacăam fi înţeles cu adevărat şi într-un mod profund, nu ar mai fi fost după aceea cu putinţăsă judecăm într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor.

12. Multe fiinţe umane se plâng de ura, de resentimentele sau de răutatea unor fiinţeumane, dar extrem de puţine fiinţe umane se plâng de judecata lor critică, acuzatoare,

superficială şi răuvoitoare.13. A judeca întotdeauna aşa cum se cuvine este una dintre caracteristicile fiinţei umanece a ajuns să-şi trezească discernământul spiritual şi a acţiona apoi în consecinţă, într-unmod divin este una dintre caracteristicile fiinţei umane armonioase, intuitive şi pline de

înţelepciune.

14. Cea mai rea dintre boli este aceea care vă face să credeţi că voi înşivă nu sunteţi delocatinşi de ea şi că de fapt nu voi sunteţi cei bolnavi ci ceilalţi.

În anumite forme benigne o astfel de boală vă face să admiteţi, la un moment dat, că voi înşivă suferiţi, fără îndoială, puţin, fiind însă ferm convinşi ca numai ceilalţi sunt gravafectaţi.

15. Fiinţa umană care deocamdată nu este capabilă să audă decât un singur clopot, nu vafi în stare să asculte decât un sunet.

16. Cel mai adesea a judeca într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor o anumită

fiinţă umană implică totodată să te judeci într-un mod critic, acuzator, superficial şirăuvoitor pe tine însuţi.

17. Nu uita că întotdeauna pentru a te judeca pe tine însuţi eşti de fiecare dată foarte aproape, dar în ceea cepriveşte posibilitatea de a judeca într-un mod critic,acuzator, superficial şi răuvoitor pe celălalt, eşti cel maiadesea foarte predispus.

18. Nu te grăbi niciodată să judeci într-un mod critic,acuzator, superficial şi răuvoitor şi nici să pedepseşti.Grăbeşte-te mai bine să înţelegi într-un mod intuitiv şi câtmai profund.

19. A judeca într-un mod critic, acuzator, superficial şirăuvoitor înseamnă să condamni cel mai adesea tocmaiceea ce deocamdată nu eşti capabil să observi că (încă) există în tine. Totodată aceasta

implică să refuzi acel aspect sau acea manifestare perversă care există deja în tine şi caretocmai de aceea te deranjează. În cazul celui înţelept în universul său lăuntric nu poate săexiste, în realitate, decât intuiţie pătrunzătoare, acceptare, înţelegere amplă şi profundă,



compasiune, pornirea altruistă de a-l ajuta pe celălalt să iasă din impasul în care se află şinu condamnare.

20. Nu uitaţi că întotdeauna, fără excepţie, exact cu judecata cu care judecaţi (astăzi) veţifi apoi judecaţi (în viitor) şi chiar cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura după aceea.

21. O judecată înţeleaptă referitoare la toate cele care s-au petrecut sau care se petrec, oprevedere justă şi înţeleaptă referitoare la toate cele care vor fi în viitor putem aveanumai atunci când toate acestea nu ne privesc (într-un mod egoist) şi nu ne afecteazădeloc sau, altfel spus, atunci când toate acestea nu ating câtuşi de puţin interesul nostru.

22. Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, judecata predominantă a fiinţelorumane cuprinde totodată o părticică din soarta lor.

23. De îndată ce totul a ajuns la sentiment, iar acesta ajunge să predomine se poatespune că la scurt timp după aceea s-a isprăvit cu judecata noastră.

24. Nu este deloc bine să te iei după judecata cea neghioabă a celor mulţi chiar dacăprivirile lor năroade sunt îndreptate asupra ta. Ia aminte să nu socoţi ca fiind cel maifrumos din toate cele care există în această lume, ceea ce consideră că este judecata ceaneghioabă a celor mulţi. Trebuie să te fereşti întotdeauna de propria ta judecată critică,acuzatoare, superficială şi răuvoitore.

25. Fiinţa umană care ajunge să depindă de judecata cea neghioabă a mulţimii nu trebuiesă fie considerată drept un înţelept.

26. Adeseori judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare este înşelată deaparenţe şi de închipuiri.

27. Nu ochiul trebuie să fie cel care judecă, ci înţelepciunea.

Citiţi aici continuarea acestui articol.

Citiţi şi: Acordă-i lui Dumnezeu primul loc în viaţa ta! Cele 17 pericole nebănuite ale îndoielilor demoniace

Aspecte oculte esenţiale referitoare la judecatacritică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare

(partea a doua)

Citiţi aici prima parte a acestui articol.

În cazul fiinţelor umane în care se trezeşte şi apoi seamplifică starea demoniacă despre care vorbeşte



KRISHNA în faimosul tratat BHAGAVAD GITA, judecăţile critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare devin, pe nesimţite, o obişnuinţă. Fiinţele umane care se complac în aceastăstare nu îşi dau seama că şi prin intermediul judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare apare totodată în fiinţa lor cumplita stare de orbire spirituală. Dincolo deaparenţe, fiecare judecată critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare este totodată otentaţie care ne duce în ispită şi ea declanşează instantaneu în universul nostru lăuntricanumite procese de rezonanţă ocultă cu unul dintre tărâmurile infernale. Toate acestea se

produc imediat, chiar şi atunci când nu ne dăm seama, deoarece acuzaţia implicită şirăutatea care sunt incluse întocmai ca nişte SUI GENERIS ingrediente în cadrul judecăţiicritice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare generează apoi instantaneu anumitefenomene de rezonanţă ocultă cu tărâmurile infernale cărora li se deschide în felul acesta„uşa” în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre. Toate acestea sunt posibile deoarece, dupăcum ştim, întreaga manifestare sau, altfel spus, atât MACROCOSMOSUL, cât şiMICROCOSMOSUL fiecărei fiinţe umane sunt, în realitate, nişte structuri holografice şi,dată fiind această ordonare a lor, partea este în tot, iar totul este în parte.

Prin urmare, dat fiind faptul că în MACROCOSMOS (mai precis, în Universul Astral) există,fără îndoială, tărâmuri paradisiace, în mod implicit în MICROCOSMOSUL fiinţei noastreexistă, fără îndoială, tainice puncte focar de corespondenţă ce fac cu putinţă să intrăm înrezonanţă cu respectivele paradisuri, atunci când gândurile, intenţiile, acţiunile şimanifestările noastre sunt paradisiace. La celălalt pol, în situaţia în care gândurile,intenţiile, acţiunile şi manifestările noastre sunt infernale, aceasta implică faptul căimediat după aceea trezim şi dinamizăm în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre procese

fulgerătoare de rezonanţă ocultă cu tărâmurile infernale.

Înţelegând toate acestea, nu trebuie prin urmare să ne surprindă că atunci când emitem judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, mai ales prin intermediulacuzaţiilor şi al răutăţii implicite pe care o manifestăm atunci, declanşăm totodată înMICROCOSMOSUL fiinţei noastre procese de rezonanţă ocultă nefaste, satanice şi în felulacesta, chiar dacă nu ne dăm seama, „deschidem” astfel porţile fiinţei către comunicări cuacele tărâmuri infernale. Este bine să ne amintim că, nu întâmplător, cei înţelepţi au spus

că: „atunci când priveşti în abis, totodată abisul priveşte în tine”. Extrapolând, putem spunecă atunci când privim în paradis, paradisul priveşte totodată în noi. Această tainăfundamentală a fost revelată cândva de IISUS CHRISTOS, atunci când a spus: „ÎmpărăţiaCerurilor se află în voi.”

Dată fiind această structurare holografică a întregii manifestări, inclusiv aMICROCOSMOSULUI fiinţei noastre, putem în felul acesta să ne dăm cu uşurinţă seamacă, dacă în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre sunt proiectate în mod tainic paradisurile şichiar Împărăţia Tatălui Ceresc (la nivelul anumitor puncte tainice focar care, în anumitecondiţii, pot să fie trezite atunci când sunt latente), totodată în MICROCOSMOSUL fiinţeinoastre sunt prezente şi alte tainice puncte focar care, atunci când sunt trezite şi



dinamizate, declanşează apoi procese de rezonanţă ocultă cu tărâmurile infernale. Tocmaide aceea, având în vedere această tainică realitate, trebuie să veghem şi să nu ne lăsămduşi în ispită manifestând judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, pentrucă în felul acesta deschidem totodată în universul lăuntric o „poartă” şi intrăm astfel înrezonanţă ocultă cu tărâmurile infernale. Acest risc este, se poate spune, inevitabil, de

îndată ce manifestăm judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare. Atunci când judecăţile critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare devin o bizară obişnuinţă, se

poate spune că prin aceasta în universul nostru lăuntric acele procese de rezonanţăocultă cu tărâmurile infernale devin constante.

Prin intermediul judecăţilor critice, acuzatoare semanifestă, de fapt, Satana

În cazul manifestării unor judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare nu trebuie să pierdem niciodată

din vedere că în Biblie se vorbeşte despre faptul că primiicreştini au fost adeseori nevoiţi să se apere contra unoracuzaţii false, nefondate, în spatele cărora se afla, cusiguranţă, de fiecare dată, Satana însuşi. Tocmai de aceea,Satana este deloc întâmplător supranumit în Biblieacuzatorul. Satana este şi rămâne acuzatorul prinexcelenţă, care îi acuză mai ales pe cei drepţi şi pe ceichemaţi, zi şi noapte, tocmai prin intermediul fiinţelor

umane ignorante care obişnuiesc să manifeste judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare.

Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, de îndată ce manifestăm o judecatăcritică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare devenim totodată un SUI GENERIS canal înşi prin care Satana se manifestă nebănuit în această lume, proiectându-şi influenţelebizare şi energiile sale subtile, otrăvitoare, malefice. Studiind cu atenţie anumite texte dinBiblie, în special Cartea lui Iov, descoperim că se adevereşte faptul că Satana a fost, este şi

va fi acuzatorul ce se manifestă (într-un mod insidios) cu ură, duşmănie şi răutate prinfiecare fiinţă umană ce cade pradă tentaţiei de a emite judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare.

În lumina acestor revelaţii ezoterice, care vor putea fi înţelese mai ales de către aceia caresunt pregătiţi şi capabili să le înţeleagă (aşa cum se cuvine), ne putem da seama de ceIISUS a considerat că este necesar să ne pună în gardă şi totodată să ne atragă într-unmod ferm atenţia prin cuvinte pline de înţelepciune, atunci când a spus: „Nu judecaţi(într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor, n.n.) pentru a nu fi apoi voi înşivă judecaţi (într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor, n.n.)!” Studiind cu atenţieVechiul Testament, în special Cartea lui Iov, vom descoperi cum anume s-a manifestat



Satana în ipostaza de acuzator al lui Iov şi vom putea în felul acesta să intuim şi apoi să înţelegem cum anume se manifestă într-un mod insidios şi viclean prin noi influenţaocultă satanică atunci când ne lăsăm tentaţi să emitem judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare. Studiind cu atenţie şi luciditate Cartea lui Iov descoperim că,de fapt, toate activităţile şi imboldurile lui Satana au fost cu siguranţă duşmănoase faţăde Iov.

Alte exemple semnificative din Vechiul şi Noul Testament

Studiind cu atenţie şi alte texte ce există în Vechiul Testament descoperim că Satana afost şi este în mod constant angajat în felurite activităţi malefice ce sunt în mod evidentostile fiinţelor umane. Spre exemplu, în Biblie se menţionează faptul că Satana l-a ispitit laun moment dat pe David să facă numărătoarea poporului. Tot în Vechiul Testament searată că Satana se afla prezent (în mod invizibil) undeva în partea dreaptă a lui IOSUA,care, după cum se menţionează era chiar marele preot, „acuzându-l pe nedrept”. Toate

acestea au făcut ca Domnul DUMNEZEU să-l mustre atunci pe Satana pentru ceea cesăvârşea. În felul acesta se face totodată, în mod indirect, referire la o evidentă judecatăcritică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare a lui Satana, care era îndreptată împotrivamarelui preot IOSUA.

În celebrii săi psalmi, David consideră, pe bună dreptate,că este o mare calamitate pentru o fiinţă umană ca Satana(sau, altfel spus, spiritele diavoleşti) să fie prezent în taină,

invizibil, la dreapta unei fiinţe umane, influenţând-o înfelul acesta să manifeste judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare. În respectivul text ni sesugerează că atunci când Satana este prezent în modinvizibil la dreapta cuiva, el influenţează întotdeauna înrău fiinţa umană respectivă şi, mai ales la început, odetermină să manifeste judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare. Acţionând în felul acesta,

Satana (sau spiritele satanice) îi determină pe oameni sădevină nişte SUI GENERIS canale de manifestare ale sale în această lume şi astfel îitentează să judece rău, să acuze într-un mod superficial şi pe nedrept, îi impulsionează săfacă rău şi totodată manifestă prin astfel de sărmane fiinţe umane, care la început suntinconştiente, energia sa malefică, perversă, năucitoare. Tocmai de aceea, Apostolul Ioanspune despre Satana că: „păcătuieşte fără încetare de la începuturi.”

Referinţele care există cu privire la Satana în Vechiul Testament dovedesc cu prisosinţătoate acestea, pentru o fiinţă umană intuitivă şi inteligentă. În Noul Testament, IISUS nerevelează el însuşi faptul că Satana este „ prinţul şi stăpânitorul lumii acesteia” (lumeafizică, materială). (Efeseni II; 2)



În Biblie, Satana este întotdeauna prezentat ca fiind duşmanul lui DUMNEZEU, ceacţionează, atunci când sunt întrunite anumite condiţii care îi permit aceasta, pentru arăsturna sau pentru a zădărnici planurile Sale (ale lui DUMNEZEU). În Noul Testament sespecifică la un moment dat, deloc întâmplător, că Satana l-a lăsat pe IISUS Christos să-şifacă lucrarea sa dumnezeiască „până la o anumită vreme” , ceea ce ne ajută să intuim şi să

înţelegem totodată că lupta sa cu IISUS a fost reluată ulterior. Acest aspect rezultă cât sepoate de clar din afirmaţia lui IISUS care, la un moment dat, spune: „În toate lucrurile am

fost tentat ca şi voi.” (Evrei IV,15)

Între forţele binelui şi cele ale răului există un permanent conflict

Conflictul lui Satana cu IISUS nu a fost incidental. După cum ştim cu toţii, unul dintreţelurile fundamentale sau, altfel spus, una dintre cauzele venirii lui IISUS în această lume afost: „Să nimicească şi să zădărnicească lucrările diavolului.” (1 Ioan III, 8) Pretutindeni înNoul Testament se poate constata uriaşul conflict care a existat – şi există, chiar şi în zilele

noastre – între entităţile benefice ale lui DUMNEZEU, cum ar fi, spre exemplu, îngerii şiarhanghelii pe de o parte şi entităţile răului, diavolii ce sunt conduşi de Satana şi demoniice sunt conduşi de Lucifer, pe de altă parte.

Pentru fiinţele umane inteligente, intuitive şi pline de bun simţ nu există niciun dubiuasupra acestui conflict neîncetat dintre Satana, diavoli, demoni şi fiinţele umane.Apostolul Petru subliniază într-un mod sugestiv ferocitatea acestui conflict, spunândcă: „Potrivnicul vostru (al oamenilor), acuzatorul, diavolul cel rău şi viclean dă târcoale

întocmai ca un leu care răcneşte şi îi caută, clipă de clipă, pe aceia pe care trebuie să-iînghită.” (1 Petru V, 8) Apostolul Pavel se referă, la rândul său, la şiretenia neîncetată ceeste folosită împotriva oamenilor de cel rău: „Satana se preface uneori chiar într-un înger de lumină.” (2 Corinteni XI,14) Aşa că nu trebuie să ne mire că unele dintre uneltele saleascunse „se prefac a acţiona în slujitori ai neprihănirii.” Tocmai de aceea, primii creştinierau sfătuiţi să-L implore pe DUMNEZEU TATĂL pentru a-i proteja şi pentru a-i întări înfaţa ispitelor lui Satana, „spre a putea ţine cu uşurinţă piept împotriva uneltirilor înşelătoare şi pline de viclenie ale diavolului.” (Efeseni VI, 11) Tot în Noul Testament există

unele referiri la „cursele diavolului” . (1 Timotei III,7)

Toate aceste pasaje ce figurează în Biblie subliniază faptulcă toate fiinţele umane, inclusiv creştinii (şi chiar îngerii,arhanghelii, precum şi Iuda) au fost şi sunt angrenaţi într-un conflict care este continuu şi totodată plin deneprevăzut. Este important să reţinem că niciodată fiinţeleumane nu se pot retrage din acest conflict care continuăfără încetare. Este însă esenţial să ne dăm seama că nueste cazul să credem nici măcar o singură clipă că răutateadiavolilor sau a lui Satana este inevitabilă pentru fiinţele



umane. În situaţii de acest gen este întotdeauna nevoie de o energie dumnezeiască, ceface să devină invulnerabilă fiinţa umană ce este atacată de diavoli. Totodată, este nevoiede un îndelungat exerciţiu al discernământului spiritual, după cum este nevoie şi defermitate, credinţă deplină în DUMNEZEU, absenţa îndoielilor demoniace şi curaj.

Modalităţi esenţiale de a triumfa în conflictul cu forţele răului

Este foarte important să reţinem că toate fiinţele umane care se opun cu hotărâre luiSatana sau diavolilor şi care imploră pline de umilinţă şi credinţă ajutorul lui DUMNEZEUTATĂL înving întotdeauna. Apostolul Petru îi sfătuieşte şi totodată îi imploră pe creştini săse împotrivească întotdeauna cu luciditate, fermitate şi curaj tentaţiilor şi vicleniilordiavolilor, rămânând fără încetare „tari în credinţă” (1 Petru V,9). La rândul său, Iacovspune: Împotriviţi-vă totdeauna diavolului, cu ajutorul harului care vă vine de laDUMNEZEU, atunci când îi cereţi cu umilinţă şi credinţă ajutorul şi veţi vedea că el va fugiimediat de la voi.” (Iacov IV, 7)

În lumina legii rezonanţei oculte, este evident că aici este, fără îndoială, vorba despredeclanşarea şi menţinerea unor procese de rezonanţă ocultă cu energia protectoare aGraţiei divine, ce conferă fiinţei umane în cauză o stare pregnantă de invulnerabilitate. Deun real folos în astfel de situaţii vor fi pentru noi binecuvântările şi autobinecuvântările,

împreună cu manifestarea neîntârziată, în universul nostru lăuntric, a Efectului deParatrăznet al energiei misterioase a Voinţei dumnezeieşti, care este atotputernică.

La rândul său, apostolul Pavel ne oferă un anumit sfat ce este plin de înţelepciune: „nudaţi niciodată prilej diavolului.” (Efeseni IV, 27) În lumina acestor revelaţii, ne putem daseama cu uşurinţă că un astfel de prilej pe care i-l putem da de fiecare dată diavolului(fără să ne dăm seama) este acela când emitem judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare. Acest fenomen se produce chiar şi atunci când noi înşine manifestăm asupranoastră, din cauza ignoranţei în care ne complacem, astfel de judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare. În această direcţie, Apostolul Pavel spune: „Luaţi aminte, căci înDUMNEZEU trebuie să vă puneţi în totalitate şi fără încetare credinţa. Dacă atunci veţi

avea o credinţă de nezdruncinat în El şi nu vă veţi îndoi, DUMNEZEU nu va îngăduiniciodată să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; căci, împreună cu ispita, El a pregătit pentrufiecare dintre voi şi mijlocul de a vă ajuta să ieşiţi din ea, casă nu fie cu putinţă să cădeţi în ispită şi să o puteţirăbda.” (1 Corinteni X, 13)

Analizând această afirmaţie, ne putem da seama căapostolul Pavel era cât se poate de conştient denenumăratele resurse malefice şi de viclenia lui Satana, câtşi de faptul că, întotdeauna, Satana încearcă „să aibă uncâştig de la noi.” Tot apostolul Pavel adaugă: „Ascultaţi-mi



sfaturile şi urmaţi-le, căci noi nu suntem în necunoştinţă de planurile cele pline de viclenieale lui Satana.”

Exemplul cutremurător al confruntării lui IISUS cu Satana

Chiar şi în timpul activităţii lui IISUS, Satana s-a manifestat în permanenţă în feluritemoduri împotriva acţiunilor sale. Studiind cu multă atenţie anumite texte ce există în Noul

Testament, descoperim că Satana a acţionat uneori chiar prin ucenicii lui IISUS, care audevenit atunci nişte SUI GENERIS canale prin care el îşi manifesta viclenia şi răutatea. Unastfel de moment a fost atunci când apostolul Petru a respins ideea că IISUS a acceptatcrucificarea. Imediat, Petru a fost mustrat de către IISUS, care i-a spus atunci: „Retrage-teînapoia mea, Satano!” (Matei XVI, 23) Satana a acţionat, de asemenea, în felurite modurimalefice, prin intermediul duşmanilor lui IISUS şi nu este deloc întâmplător faptul că IISUSera pe deplin conştient că prin fiinţa şi trupurile lor se manifestau uneori spiritele sataniceşi, în anumite situaţii, chiar Satana.

Tocmai de aceea, la un moment dat IISUS le-a spus textual acelora care i seopuneau: „Voi aveţi drept tată şi ispititor pe diavolul (Satana).” (Ioan VIII, 44) Toate acesteaau ajuns la un moment dat la o culme, în timpul ultimelor zile ale lui IISUS. Acţiuneamârşavă a lui Iuda este descrisă ca fiind totodată a celui rău (Satana). În Noul Testamentchiar se spune că Satana „a intrat” în Iuda (Luca XXII, 3). Prin aceasta ni se sugerează că, înanumite situaţii (atunci când în prealabil sunt create condiţii propice), diavolul sefoloseşte de fiinţa umană întocmai ca de un SUI GENERIS „canal” în şi prin care se

manifestă apoi cu viclenie şi, în felul acesta, energii infernale, malefice sunt răspândite înaceastă lume. Apostolul Ioan spune: „Diavolul (Satana) pusese în inima lui IudaIscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-l vândă pe IISUS.” (Ioan XIII, 3)

Privind la un moment dat către cruce, IISUS a spus: „Iată că acum vine stăpânitorul lumiiacesteia (Satana).” (Ioan XIV, 30) Prin aceste cuvinte, IISUS recunoaşte că, dintr-un anumitpunct de vedere, Satana manifestă o bizară stăpânire în această lume ce există pe planetaPământ. În lumina acestor revelaţii, ne putem da seama că în permanenţă, chiar şi în

prezent, Satana continuă să-i ispitească pe oameni. Un asemenea mod criptic de a-i ispitise realizează adeseori prin intermediul judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare. Imensa majoritate a fiinţelor umane nici măcar nu bănuiesc că prinintermediul unor astfel de judecăţi îşi deschid în felul acesta, din nou şi din nou, fiinţa,devenind canalele de manifestare a lui Satana sau a spiritelor satanice în această lume.

Când diavolul vrea să distrugă pe cineva, îi ia minţile

Un anumit aforism al înţelepciunii susţine că: „Atunci când diavolul vrea să distrugă pecineva, îi ia mai întâi minţile”. În lumina revelaţiilor pe care le-am prezentat cu privire la

judecăţile critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare devine cu uşurinţă posibil să



înţelegem cum anume este influenţată în rău şi pervertită zi de zi gândirea fiinţei umaneprin intermediul unor astfel de judecăţi, ce sunt emise fără ca ea să-şi dea seama deconsecinţele nefaste ale unor astfel de acţiuni. În felul acesta putem să înţelegem cumanume ne iau diavolii minţile atunci când ne obişnuim să emitem, fie mai mereu, fie dincând în când, astfel de judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare. Înţelegereaacestor mecanisme ne permite totodată să fim puşi în gardă pentru totdeauna de acum

încolo şi să nu ne mai lăsăm duşi în ispită, spre a emite astfel de judecăţi critice,

acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare.

La ora actuală, foarte mulţi oameni care se pretind a finişte buni creştini obişnuiesc să manifeste zi de zi judecăţicritice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, fără a-şi daseama că, în felul acesta, devin nişte SUI GENERIS canalede manifestare a lui Satana şi a spiritelor satanice înaceastă lume. Tot în Biblie citim despre influenţa sa

malefică (a lui Satana) ce se manifesta printr-un pretinscredincios, pe nume Anania: „Cum de nu îţi dai seama pentru ce ţi-a umplut Satana inima cu astfel de porniri(rele)?”

Cu privire la acţiunile şi influenţele malefice ale lui Satana şi ale spiritelor satanice,apostolul Ioan spune: „Oricine păcătuieşte nu ştie că aceste porniri îi vin şi de la diavol.” Tot

în Biblie se vorbeşte despre faptul că atunci când sunt întrunite anumite condiţii

(favorizante), oamenii se înstrăinează apoi de DUMNEZEU, cad pe panta răului şi, la scurttimp după aceea, se dau pe ei înşişi lui Satana, iar în felul acesta ei devin „uneltele” sau„canalele” prin care el (Satana) se manifestă în această lume (în ambianţa planetară). Totapostolul Ioan ne spune că în felul acesta: „Astfel de fiinţe umane rătăcite (care pot firecunoscute după pornirile lor bizare de a-i sminti şi rătăci pe ceilalţi) devin copiii săi.” (1Ioan III, 10)

În textul Apocalipsei există o semnificativă revelaţie despre sinistra „sinagogă a

Satanei” (Apocalipsă II, 9; III, 9) şi despre spiritele satanice care sălăşluiesc acolo unde seaflă „scaunul de domnie al Satanei” (Apocalipsă II, 13). Atât prin uneltirile sale pline deură, viclenie şi răutate, cât şi prin intermediul judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare şi, de asemenea, prin intermediul îndoielilor demoniace sau satanice, Satana

împiedică (mai mult sau mai puţin), în fel şi chip, acţiunile dumnezeieşti. Satana fie„răpeşte”, fie face să devină sterilă sămânţa cea bună, dumnezeiască ce a fost semănată laun moment dat în inimile oamenilor.

Puterea lui Satana este limitată Satana seamănă fără încetare răul, îndoiala şi judecăţile critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare în „FIII SĂI CEI RĂI” . În felul acesta, el face ca această lume să devină o ţărână,



o mlaştină infernală, un gunoi. În anumite condiţii, influenţele şi activitatea sa pot săproducă chiar efecte la nivel fizic asupra trupului omenesc. În Biblie, Satana esteprezentat întotdeauna ca fiind mincinos, viclean, plin de inventivitate malefică, avândfelurite resurse pe care le angrenează împotriva fiinţelor umane şi totodată este prezentatca fiind fără încetare activ în sens malefic, răufăcător. Fiinţele umane ce devin în anumitecondiţii favorizante genii ale răului se află şi rămân sub influenţa aproape neîncetată a luiSatana. Totuşi, este necesar să ştim că Satana are o mulţime de limitări, şi de fapt el nu

poate să facă chiar orice.

În faimoasa parabolă a semănătorului, IISUS ne vorbeşte într-un mod indirect desprecontribuţia malefică a diavolilor la sterilizarea sau anularea încolţirii seminţelor bune, cesunt semănate în anumite situaţii în universul fiinţei umane. Pentru a înţelege cât maibine aceste aspecte vă sugerăm să studiaţi cu atenţie parabola semănătorului, pentru aintui cum anume se realizează, prin intermediul spiritelor diavoleşti şi al lui Satana, astfelde acţiuni malefice ce sunt aproape neîncetate. Înfrângerea lui Satana şi a spiritelor

satanice este evidentă atunci când fiinţa umană imploră şi cere, fiind plină de umilinţă şicredinţă, ajutorul lui DUMNEZEU TATĂL. În anumite cazuri, Satana îşi manifestă într-unmod abil şi insidios influenţele malefice. Satana acaparează fiinţa umană cu viclenie, înstrânsă legătură cu anumite condiţii favorizante, pe care fiinţa umană în ignoranţa ei lelasă să se manifeste în universul ei lăuntric. În felul acesta, Satana şi influenţele sale relepătrund apoi, cu uşurinţă, în fiinţa umană şi o fac să devină un SUI GENERIS canal demanifestare a răului în această lume.

Este însă esenţial să reţinem că puterea bizară, malefică aSatanei este totuşi limitată, iar această putere şi influenţăpervertitoare se manifestă în strânsă legătură cu energiilesubtile malefice care sunt prezente în tărâmurile infernale,datorită răutăţii pe care o manifestă atât spiritelediavoleşti, cât şi demonii şi Satana însăşi. Astfel de energiisatanice apar prin deturnarea, pervertirea şi pângărireaanumitor energii subtile benefice care, fie prin prăbuşirea

(lunecarea în rău a) fiinţelor umane, fie prin involuţia lor,fie prin activităţile rele ale entităţilor satanice saudemoniace fac astfel ca anumite energii benefice, pure săfie schimbate şi aduse într-o stare de pervertire, ce atragedupă sine diminuarea frecvenţei lor specifice de vibraţie. În felul acesta rezultă, în cele dinurmă, energii subtile inferioare, năucitoare, abjecte, degradante, care reprezintă ceea cenumim energiile subtile bizare ale răului.

Satana ştie că a fost deja înfrânt! Atât Satana, cât şi Lucifer îşi pot exercita puterea lor bizară, malefică, iluzorie, vicleanănumai în anumite limite precise, ce au fost şi rămân stabilite de DUMNEZEU TATĂL, prin



intermediul tentaţiilor şi al încercărilor la care îi supun pe oameni (toate acestea fiindposibile în strânsă legătură cu anumite condiţii favorizante ce apar, la un moment dat, înuniversul lor lăuntric).

În felul acesta, atât Lucifer, cât şi Satana, împreună cu spiritele satanice acţionează canişte SUI GENERIS factori perturbatori, distrugători, ce determină căderea în abis(tărâmurile infernale) sau trecerea cu bine a tentaţiilor şi a încercărilor spirituale. În felulacesta ei sunt şi rămân nişte SUI GENERIS „unelte”, prin intermediul cărora fiinţele umane

sunt încercate, testate, examinate, iar acele fiinţe umane care sunt suficient de pregătitelăuntric trec cu bine de aceste probe şi nu cad în ispită. Atunci când trec cu bine astfel detentaţii, teste sau încercări spirituale, în felul acesta fiinţele umane progresează. Totodată,fiinţele umane fac salturi spirituale triple atunci când trec cu bine astfel de probe sauispite la care diavolii sau spiritele rele le supun la un moment dat.

Este important să reţinem că atât entităţile diavoleşti, cât şi Satana sălăşluiesc întărâmurile infernale ce au o frecvenţă joasă de vibraţie şi care există în Universul Astral. În

Noul Testament, IISUS spune la un moment dat că focul cel veşnic al iadurilor a fostpregătit pentru ca Diavolul şi îngerii săi să sălăşluiască acolo. În lumina mărturiilor şi arevelaţiilor ce ne sunt expuse în Noul Testament, descoperim că Satana este o prezenţămalignă, efemeră şi întotdeauna ostilă, atât lui DUMNEZEU, cât şi oamenilor care Îl iubescpe DUMNEZEU şi care sunt cu DUMNEZEU, ei fiind numiţi în Biblie, cei drepţi, cei buni lasuflet, cei înţelepţi. Ei recunosc cu uşurinţă vicleniile, minciunile şi uneltirile abjecte ale luiSatana.

Este de asemenea necesar să reţinem că Satana ştie deja că a fost înfrânt, dar îndisperarea sa cea plină de ură, de încăpăţânare şi de îndârjire, el continuă să facă omulţime de rele, atât în această lume (cea pământească), cât şi în tărâmurile infernale cese află în lumea de dincolo. Una dintre manifestările prin intermediul căreia Satana şitărâmurile infernale îşi fac evidentă prezenţa în această lume este o anumită formă defrică abisală, iraţională, în şi prin care se manifestă energia satanică a spiritelor diavoleşti.

În lumina acestor revelaţii, este bine ca fiecare dintre noi să privim în adevărata lor lumină judecăţile critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare.

Opriţi-vă chiar acum în a-i judeca pe ceilalţi critic, acuzator, superficial şi răuvoitor!

Revelarea acestor taine AICI şi ACUM nu este deloc întâmplătoare. Taina teribilă a judecăţilor critice,acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare poate fi înţeleasă

într-o cu totul altă lumină, mai ales atunci când esteprivită din perspectiva Legii rezonanţei oculte. Noi sperămcă toate aceste revelaţii vă vor ajuta să înţelegeţi cătrebuie să vă opriţi neîntârziat în a mai emite (în modintenţionat) judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi



răuvoitoare. Toţi aceia dintre voi care veţi continua să faceţi aceasta întocmai ca şi pânăacum, veţi dovedi în felul acesta că nu aţi înţeles deocamdată mai nimic din toate acesterevelaţii, care v-au fost puse la dispoziţie.

Aceia dintre voi care veţi refuza să luaţi în considerare ceea ce se petrece atunci când neobişnuim să manifestăm mereu şi mereu judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare, nu veţi face altceva decât să intraţi în legătură şi apoi să vă afundaţi din ce în

ce mai mult în tărâmurile infernale ce există în lumea de dincolo. Acţionând mereu şimereu în felul acesta, vă veţi obişnui să declanşaţi de fiecare dată în universul vostrulăuntric procese oculte de rezonanţă malefică, ce vă vor schimba frecvenţa dominantă devibraţie. Toate aceste influenţe şi energii subtile malefice vă vor aliena şi totodată vă vorface să vă îndepărtaţi din ce în ce mai mult de DUMNEZEU TATĂL.

Mai trebuie, de asemenea, să nu pierdeţi niciodată din vedere că prin intermediul judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare se lunecă destul de uşor şi într-

un mod insidios către bârfă, clevetire, scandal şi calomnie. Este totodată necesar săreţinem că prin intermediul judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare sedeclanşează cu o mare uşurinţă scandalurile în această lume. În Biblie, scandalul esteprivit ca fiind un motiv grav de poticnire pentru fiinţele umane. În realitate, scandalul neapare ca fiind o tentaţie care ne face să cădem la anumite probe spirituale sau ne face săni se tulbure judecata şi bunul simţ. În Biblie, ideea de scandal este în mod evident legatăde noţiunea de tentaţie, de obstacol, care îi face pe unii oameni să se împiedice şi apoi săcadă cu uşurinţă în mrejele lui Satana.

În tradiţia înţelepciunii sufite există o semnificativă poveste cu tâlc referitoare la efecteleinsidioase, durabile şi nefaste ale judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare.Vă prezentăm în cele de urmează această povestire.

Oglinda blestemată a diavolului

„A fost odată un spirit puternic al răului (diavol) ce era plin de viclenie, încăpăţânare şi ură.

Acel spirit se afla undeva într-unul dintre Infernuri. Într-una din zile, pe când el se gândeacum anume să reuşească să săvârşească chiar mai mult rău, i-a venit la un moment dat oidee malefică genială. La scurt timp după aceea, el a pus în aplicare ideea respectivă şiastfel a făcut o oglindă vrăjită, a cărei influenţă ascunsă era în mod predominant malefică.Respectiva oglindă vrăjită pe care el a realizat-o îi făcea instantaneu pe toţi aceea care seoglindeau sau priveau în acea oglindă să înceapă să manifeste judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare. Atunci când prin intermediul acelei oglinzi vrăjite respectivavrajă se dezlănţuia, modul predominant de a gândi a celui care se privea sau privea în aceaoglindă se schimba imediat şi, totodată, datorită influenţei sale malefice, oglinda cea vrăjităreflecta tot ceea ce era bun şi frumos în jurul ei cu totul altfel şi făcea ca tot ceea ce sereflecta în ea să pară detestabil, urât, cenuşiu, deformat, inutil şi fără valoare.



Toţi cei care priveau în acea oglindă vrăjită ceea ce îiînconjura, începeau imediat după aceea să aibă numai judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare.Totodată ei deveneau aproape incapabili să mai vadă,oriunde în întreaga lume, binele, armonia şi frumosul – atât în ei înşişi, cât şi în tot ceea ce se afla în jurul lor. În

locul frumuseţii, armoniei şi splendorii, acea oglindă vrăjităreflecta toate acestea ca fiind urâte, pocite şi dizarmoniase.Totodată, oglinda respectivă îl făcea pe fiecare privitor săacorde o mare importanţă urâtului şi lucrurilor dizarmonioase şi insignifiante. Atunci când o fiinţă umană privea în oglinda vrăjită, gândurile şi judecăţile ei deveneauimediat critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare. Astfel de judecăţi urâte, mizerabile îiinundau imediat mintea şi atunci, prin acea vrajă bizară, cele mai frumoase peisaje care se

aflau în jurul oglinzii apăreau întocmai ca nişte movile de gunoaie, fiinţele umane celebune, armonioase şi frumoase apăreau în oglinda respectivă ca fiind foarte respingătoare,diforme şi stupide. Feţele chiar frumoase şi fermecătoare ale oamenilor erau oglindite deacea oglindă într-un asemenea mod bizar, încât ele apăreau ca fiind diforme şi imediat după aceea nimeni dintre aceia care priveau în acea oglindă nu mai era capabil să lerecunoască. Mai mult decât atât, dacă cineva care se afla în jurul oglinzii manifesta atunciceva urât şi vroia să ascundă acea manifestare, oglinda cea vrăjită dezvăluia imediat acelrău şi îl punea într-un mod exagerat în evidenţă. Spiritul cel diavolesc era plin de mândrie

că a reuşit să realizeze o astfel de oglindă ce făcea să dispară imediat frumosul, sublimul şiarmonia, înlocuindu-le, datorită acelei vrăji, cu urâtul, diformul şi respingătorul.

În plus, cei care priveau în respectiva oglindă şi observau ceea ce reflecta ea, manifestauimediat după aceea numai judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare. Oricefiinţă umană care se privea în acea oglindă începea instantaneu să emită judecăţi critice,acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare faţă de sine însăşi şi nu mai vedea în fiinţa sa decât dizarmonie, răutate şi urâţenie. Tot ceea ce era frumos şi încântător în ceea ce priveşte

chipul sau trupul său, atunci când era privit în acea oglindă vrăjită, era schimbat imediat şidevenea atât de diform, de urât şi de groaznic, încât nu mai putea fi recunoscut dupăaceea.

Văzând cât de mult rău putea să le provoace tuturor fiinţelor umane care se priveau înacea oglindă vrăjită, Satana l-a felicitat pe acel spirit diavolesc pentru ceea ce reuşise săfacă şi a hotărât apoi să fie dusă sus în ceruri acea infernală oglindă vrăjită, crezând că îiva tenta şi pe îngeri să se privească în acea oglindă. Satana credea că dacă îngerii vor fitentaţi să se privească în acea oglindă, vor începe să manifeste imediat după aceea judecăţicritice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, descoperind astfel (prin intermediul aceleioglinzi vrăjite) că ei înşişi erau urâţi, inutili şi proşti. Înainte să ducă oglinda cea vrăjită în



ceruri, Satana le-a spus spiritelor diavoleşti, râzând sardonic, că poate chiar şi DUMNEZEU va fi tentat să se privească în acea oglindă spre a se descoperi, în felul acesta, că este urât,dizarmonios, haotic, fals şi inutil. Satana gândea că dacă însuşi DUMNEZEU va fi ispitit săse privească în acea oglindă, fie chiar şi o singură dată, va începe apoi să manifeste numai judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare faţă de tot ceea ce crease. Apoi, maimulte spirite diavoleşti au luat pe umeri oglinda cea vrăjită şi au pornit cu ea în zbor cătreceruri. Iată, însă, că atunci când s-au apropiat cu acea oglindă de hotarul cerurilor, o forţă

nemaipomenit de mare şi invizibilă s-a manifestat fulgerător şi i-a oprit înainte să fi putut să treacă de hotarul cerurilor. Totodată atunci în făptura lor a apărut brusc o fricăcumplită şi, imediat după aceea, ei au lăsat să cadă oribila oglindă vrăjită. Datorită faptuluică a căzut de la o foarte mare înălţime, oglinda infernală cea vrăjită s-a spart şi au apărut cu acea ocazie mai multe miliarde de ciobuleţe extrem demici.

Atunci s-a produs, însă, tot ceea ce putea fi mai rău pentru

această planetă. În felul acesta, a apărut una dintre celemai mari nenorociri pentru foarte mulţi oameni. Dat fiind faptul că fiecare ciobuleţ ce provenea din acea oglindăvrăjită era chiar mai mic decât un grăunte de nisip, toateacele miliarde de ciobuleţe au zburat în toate direcţiile şi s-au răspândit aproape pretutindeni pe pământ. Vântul arăspândit, apoi în toate direcţiile acele ciobuleţe infime, iar dacă vreo fiinţă umană primea cumva în ochi vreun astfel

de ciobuleţ şi după aceea acel ciobuleţ îi rămânea acolo (înochi), respectivul ciobuleţ îi pătrundea în trup şi imediat după aceea fiinţa umană era într-un anume mod afectată. O asemenea fiinţă umană nu mai vedea după aceea pretutindeniîn jurul ei şi nici în ea însăşi, decât nefericire, dizarmonie, inutilitate, răutate şi urâţenie.

Totodată, o asemenea fiinţă umană emitea aproape fără încetare judecăţi critice,acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare. Pentru o asemenea fiinţă umană, tot ceea ce era înrealitate bun părea rău şi lipsit de valoare, iar tot ceea ce era în realitate frumos părea a fi

urât, dizarmonios şi respingător. Fiecare ciobuleţ, chiar infim, avea aceeaşi putere maleficăce existase în oglinda cea vrăjită originală.

Atunci când astfel de ciobuleţe infime pătrundeau în trupurile oamenilor şi apoi se fixau înregiunea inimii, declanşau totodată, imediat după aceea, şi un alt efect înfricoşător. Inimaacelor sărmane fiinţe umane se metamorfoza imediat după aceea într-un bloc de gheaţă.Toate fiinţele umane ce erau afectate în felul acesta deveneau apoi incapabile să maimanifeste ori să resimtă energia dumnezeiască a iubirii.

Iată că, deşi acel spirit diavolesc a suferit o mare înfrângere, căci el nu a reuşit până laurmă să ducă sus în ceruri oglinda sa vrăjită, el a privit, apoi, în jurul lui şi a descoperit tot



răul pe care puteau să-l facă cioburile infime ale oglinzii sfărâmate. Văzând toate acestea,acel diavol s-a veselit într-un mod sardonic pentru răul imens pe care îl făcuse oamenilor şi, în plus, a observat că acel rău persista şi continua să se producă mai departe în aceastălume, căci infimele cioburi din acea oglindă blestemată continuă să fie purtate încolo şiîncoace de vânt de atunci şi până acum. Prin urmare, chiar şi acum, în continuare,ciobuleţe infime din acea oglindă blestemată continuă să zboare prin aer şi sunt duse devânt, făcându-le în felul acesta mult rău oamenilor în ai căror ochi cad la un moment

dat.” (sfârşitul poveştii respective)

Dacă analizăm cu multă atenţie tâlcul acestei povestiri, descoperim că de fapt judecăţilecritice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare se aseamănă cu acele infime ciobuleţe ceprovin din acea oglindă blestemată. Astfel de judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare determină apariţia unor imagini deformate pe care ni le formăm, atât asuprarealităţii înconjurătoare, cât şi asupra noastră înşine. Judecăţile critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare ce sunt emise, modifică şi distorsionează oglindirea realităţii în

noi înşine. Totodată, astfel de judecăţi ne fac să ne raportăm la noi înşine, având o viziunedeformată şi chiar peiorativă. Astfel de judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare fac să apară tot ceea ce este normal, adevărat şi frumos ca fiind urât, anormalşi fals. Foarte multe fiinţe umane nu sunt deloc conştiente de efectele nefaste pe care legenerează în universul lor lăuntric astfel de judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare. Întotdeauna, astfel de judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoaregenerează, apoi, în MICROCOSMOSUL fiinţei umane fenomene de rezonanţă ocultănefaste.

Aforisme şi cugetări despre judecată (continuare)

28. Luaţi aminte şi nu judecaţi niciodată într-un mod critic,acuzator, superficial şi răuvoitor nici pe ceilalţi şi nici pevoi înşivă, căci în felul acesta nu veţi putea fi deloc

judecaţi voi înşivă într-un mod critic, acuzator, superficialşi răuvoitor.

29. Adeseori lumea se ia după cei impertinenţi, anarhici şidemoniaci care dau tonul, căci din cauza slăbiciunii şi areceptivităţii la rău ea nu judecă toate cele aşa cum suntcu adevărat.

30. Cel mai adesea, aproape fără excepţie, îi judecăm într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor pe ceilalţidupă propriile noastre tendinţe, imbolduri şi metehne. Tocmai de aceea, cei ticăloşi credcu încăpăţânare că pe această lume nu există oameni cinstiţi, căci pentru ei toţi sunt (fărăexcepţie) nişte tâlhari.



31. De cele mai multe ori, atunci când obişnuim să-i judecăm într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor pe ceilalţi, noi nu acordăm unei fiinţe umane decât tot atâtabunătate câtă mai manifestăm, deocamdată, noi înşine.

32. Fiinţa umană care, din cauza judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare,se schimbă pe nesimţite şi devine apoi rea la suflet, crede după aceea cu încăpăţânare că

toţi ceilalţi i se aseamănă.

33. Fiinţele umane care obişnuiesc să emită judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare nu-i cred niciodată pe ceilalţi ca fiind capabili de ceea ce ele nu sunt capabilesă realizeze.

Aspecte oculte esenţiale referitoare la judecata critică, acuzatoare,superficială şi răuvoitoare (partea a treia)

Pe mulţi dintre noi astfel de judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare ne însoţesc încă din copilărie şi,datorită inconştienţei în care ne complacem, acest fluxaproape neîntrerupt de judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare ajung să facă „parte integrantă”din noi înşine. Astfel de judecăţi critice, acuzatoare,

superficiale şi răuvoitoare deformează fără încetare modul în care realitatea exterioară se oglindeşte în noi şi ne facsă descoperim tot ceea ce pare a fi urât, dizarmonios şirespingător, atât în afara noastră, cât şi în noi înşine. Acestmod de a exista apare destul de devreme în existenţanoastră şi apoi absoarbe judecăţile critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare ale fiinţelor umane din anturajul nostru. Toate acestea nesubjugă într-un mod insidios, încetul cu încetul, prin intermediul aşteptărilor mai mult sau

mai puţin aberante ale mediului în care creştem şi existăm.La ora actuală, majoritatea fiinţelor sunt contaminate de „plaga” judecăţilor critice

Atunci când ne referim la aceste voci critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, vizăm,de fapt, judecăţile de acest gen care ne critică, ne judecă sau ne determină să îi judecăm

într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor pe ceilalţi. Atunci când privim cu multăatenţie şi luciditate atât în jurul nostru, cât şi în noi înşine, suntem uimiţi de puterea şi deuniversalitatea acestor judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare. „Plaga”

judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare este prezentă la ora actuală lanivelul întregii planete, cu toate că Iisus ne-a pus cândva în gardă asupra a tot ceea ce sepetrece atunci când emitem astfel de judecăţi.



La ora actuală, foarte multe fiinţe umane se află sub influenţa acestei tendinţe de a emiteadeseori judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, mai ales faţă de ceilalţi.Apoi, pe măsură ce ele se obişnuiesc, se ajunge cu uşurinţă ca ele să emită astfel de

judecăţi chiar şi faţă de ele însele. Nu trebuie să pierdem nicio clipă din vedere că întotdeauna astfel de judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare declanşează în universul nostru lăuntric procese de rezonanţă oculte, nefaste, care ne afectează, apoi,existenţa într-un mod insidios. Fenomenele subtile ce se declanşează de îndată ce

emitem astfel de judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare sunt la începutinvizibile, dar à la longue [pe termen lung] ele sunt evidente. În loc să reflectăm aşa cumtrebuie realitatea înconjurătoare şi chiar propria noastră realitate lăuntrică, prinintermediul oglinzii pline de înţelepciune a inimii, ne deformăm în felul acesta şi ajungemsă fim fiinţe umane preponderent intelectuale, cerebrale, mentale, care judecă totul într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor, provocându-le atât celorlalţi feluriteneajunsuri, cât şi nouă înşine.

Privind astfel de manifestări în lumina tradiţiei milenare a înţelepciunii, ne putem daseama că prin intermediul judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoaredeclanşăm într-un mod inconştient în universul nostru lăuntric procese de rezonanţăocultă cu tărâmurile infernale ce ne influenţează, apoi, în mod constant şi insidios. Toatefiinţele umane ce obişnuiesc să emită judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare nu scapă de această influenţă subtilă nefastă care à la longue se repercutează

în universul lor lăuntric şi le modifică modul în care se percep şi se descoperă pe ele însele. Atunci când ne privim pe noi înşine prin intermediul unor astfel de judecăţi critice,

acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, chiar şi ceea ce este bun, frumos, creator şiarmonios în noi înşine, devine, în felul acesta, urât, respingător, hidos, dizarmonios,penibil, lipsit de sens etc., etc.

Fiinţele umane creatoare şi originale devin ţintacriticilor

Dacă privim cu atenţie şi luciditate modul în care persistă

astfel de judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare pe această planetă, descoperim că ele diferă într-o oarecare măsură, în strânsă măsură cu sistemul devalori al fiecărei culturi. De îndată ce o fiinţă umanăreuşeşte să fie într-un mod creator originală sau îşitrezeşte anumite disponibilităţi lăuntrice paranormalebenefice, ce o fac să fie într-o oarecare măsură superioarăcelorlalte fiinţe umane, judecăţile critice, acuzatoare,

superficiale şi răuvoitoare încep să se manifeste şi sefocalizează adeseori la unison, printr-o bizară solidaritatetacită, asupra unei astfel de fiinţe umane. De îndată ce o fiinţă umană ajunge să fie chiarexcepţională în bine sau reuşeşte să facă ceva deosebit şi binefăcător ce atrage asupra ei



atenţia multor fiinţe umane, la scurt timp după aceea, judecăţile critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare încep să curgă şi adeseori se focalizează cu îndârjire asupraacelei fiinţe umane. Toate acestea se petrec mai ales atunci când unele fiinţe umane faclucruri sau acţiuni bune, frumoase, armonioase, divin inspirate, creatoare. De îndată ceanumite fiinţe umane se fac remarcate prin acţiuni benefice sau aspiră să fie într-un modcreator şi benefic originale, astfel de judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare încep să se manifeste aproape la unison.

Există chiar o mare similitudine în ceea ce priveşte efectele judecăţilor critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare. Astfel de judecăţi au capacitatea de a-i handicapa pe uniioameni, de a-i face nefericiţi şi ineficienţi, mai ales atunci când ei nu-şi pot da seama deefectele nocive pe care le declanşează în universul lor lăuntric. În felul acesta ele devinnişte victime inconştiente ale unor astfel de judecăţi. Atunci când acest gen de judecăţicritice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare se trezeşte în noi, este aproape imposibil caaceastă tendinţă să fie vreodată satisfăcută. Nu este de mirare că, cel mai adesea, fiinţa

umană în cauză devine o „veşnică nemulţumită”.

Acest gen de judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, pe măsură ce devin oobişnuinţă, se manifestă ca ceva predominant şi, adeseori, chiar se amplifică. O astfel detendinţă se manifestă întocmai ca un părinte care ne critică într-un mod acuzator,superficial şi răuvoitor fără încetare. Nimic din ceea ce facem nu-i convine. Aceastăobişnuinţă de a emite judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare se manifestăapoi într-un mod constant şi ea poate fi redusă la tăcere numai atunci când este

transcensă. Atunci când nu suntem capabili să oglindim nici realitatea înconjurătoare, nicipropria noastră realitate într-un mod superior, ce exclude atât judecata în general cât şi judecăţile de acest gen, această tendinţă creşte şi apoi se manifestă întocmai ca undragon căruia îi cresc o mulţime de capete. După aceea, cu cât ne forţăm să structurămceva bun în noi menţinând, însă, acest gen de judecată (critică, acuzatoare, superficială şirăuvoitoare), cu atât ea devine – în mod paradoxal – mai puternică.

Treziţi-vă înţelepciunea inimii!

Atunci când, datorită ignoranţei şi naivităţii noastre încercăm să-i facem pe plac acestei judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, constatăm că ea manifestătendinţa de a creşte din ce în ce mai mult. Tot ceea ce ne rămâne de făcut într-o astfel desituaţie implică să transcendem complet acest mod de a reacţiona şi să ajungem săoglindim într-un alt mod, net superior şi plin de înţelepciune, realitatea, fără a mai gândi.Admiterea gradată a acestei posibilităţi ce există în stare latentă în universul nostrulăuntric, presupune o cunoaştere lucidă şi obiectivă a stării de fapt şi face cu putinţă cauniversul nostru lăuntric să devină o SUI GENERIS oglindă ce se centrează în inimă.

Aceasta face să se trezească ceea ce marii înţelepţi numesc „ înţelepciunea inimii” .



De-abia atunci se poate spune că transcendem tendinţade a judeca într-un mod critic, acuzator, superficial şirăuvoitor şi ajungem să reflectăm într-un mod netsuperior atât realitatea înconjurătoare, cât şi pe noi înşine.Acest salt, despre care se poate spune că esteextraordinar, generează apoi o transformare profundă şidurabilă în fiinţa noastră, ajutându-ne să devenim fiinţe

umane regenerate lăuntric ce trăiesc şi oglindescrealitatea fără a mai judeca (aşa cum o făceau pânăatunci). Totodată, trezirea lăuntrică a acestui mod netsuperior de a oglindi realitatea fiind în permanenţăcentraţi în zona inimii (la nivelul centrului subtil de forţăANAHATA CHAKRA) face să crească şi să înflorească înMICROCOSMOSUL fiinţei noastre înţelepciunea inimii. După cum ştim cu toţii, trezirea înuniversul nostru lăuntric a înţelepciunii inimii contribuie în mare măsură la revelarea

Adevărului Ultim, Divin, despre care ne-a vorbit Iisus Christos atunci când a spus:„CUNOAŞTEŢI ADEVĂRUL (ULTIM DIVIN) ŞI ATUNCI ADEVĂRUL (ULTIM DIVIN) VĂ VAELIBERA.”

Vocile interioare critice nu reprezintă „vocea inimii”

Este de la sine înţeles că pentru a face acest salt şi pentru a ne începe ucenicia ce nepermite să existăm (în modul yoghin de a trăi) fără a mai judeca, trebuie să recurgem la

un antrenament spiritual adecvat. Este, de asemenea, important să ne dăm seama căadeseori acest mod de a judeca critic, acuzator, superficial şi răuvoitor poate să seconfunde pentru unii dintre noi, cu ceea ce este definit ca fiind „ glasul interior ”. Tocmaide aceea, este necesar să ne dăm seama că această pseudo-voce ce emite (mai mereu, încazul unora dintre noi) judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare nu este înrealitate „vocea tainică a înţelepciunii inimii” despre care vorbesc marii înţelepţi, sfinţii şichiar yoghinii avansaţi.

Acceptarea ca fiind „firească” a acestei tendinţe de a judeca într-un mod critic, acuzator,

superficial şi răuvoitor face până la urmă să apară în universul nostru o aşa-zisă sub-personalitate care (în multe cazuri) este cu putinţă să paralizeze dezvoltarea noastrălăuntrică, iar în anumite cazuri, este chiar posibil să ne încetinească considerabil evoluţiaspirituală. Destul de des, o astfel de sub-personalitate ne blochează capacitatea de a nestructura o existenţă armonioasă şi creatoare.

Judecăţile critice în lumina tradiţiilor spirituale

Aspirând la atingerea unei stări de pace profundă în propriul nostru univers lăuntric,majoritatea religiilor şi a tradiţiilor spirituale autentice au făcut din absenţa judecăţilorcritice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare o regulă aproape absolută. Unele dintre elepropun în mod practic unele modalităţi simple care ne ajută să ne dezobişnuim de



această tendinţă omenească penibilă, care atunci când este privită dintr-un anumit punctde vedere ne apare ca fiind excesiv de omenească.

În creştinism ni se spune (după cum deja ştim) că este cel mai bine să-L lăsăm peDUMNEZEU TATĂL să fie şi să rămână singurul judecător, atât al faptelor şi al acţiuniloraltor fiinţe umane, cât şi al propriilor noastre acţiuni sau fapte pe care adeseori avemtendinţa să le judecăm într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor. Aşa cum am

menţionat deja anterior, Iisus spunea: „NU JUDECAŢI (n.n. ÎNTR-UN MOD CRITIC,ACUZATOR, SUPERFICIAL ŞI RĂUVOITOR) ŞI ATUNCI VOI ÎNŞIVĂ NU VEŢI FI JUDECAŢI (n.n. ÎNTR-UN MOD CRITIC, ACUZATOR, SUPERFICIAL ŞI RĂUVOITOR).” (Luca VI; 37).

Revelaţiile lui Iisus vs. tradiţia iudaică

În conformitate cu învăţătura plină de înţelepciune a luiIisus Christos, aproape întotdeauna fiinţa umană esteinaptă să simtă şi să ştie cât mai bine cu putinţă (întocmai

aşa cum numai DUMNEZEU TATĂL poate să o facă) totceea ce se petrece, atât în fiinţa, cât şi în inima celuilalt,deoarece este de la sine înţeles că „numai DUMNEZEUsingur este capabil să sondeze cu o deplină înţelepciunerărunchii şi inimile oamenilor.” Revelaţia evanghelică a luiIisus este plină de înţelepciune şi chiar profundemancipatoare în comparaţie cu aşa-zisa lege iudaică,severă, riguroasă şi trufaşă. Această revelaţie plină de

înţelepciune a lui Iisus anunţă totodată o anumitărevoluţie spirituală. Acesta este şi rămâne un aspect foarte important, pe care dinnefericire puţine fiinţe umane îl întrevăd la ora actuală (toate acestea sunt în modevident valabile chiar şi în cadrul şcolii noastre spirituale de YOGA).

Un alt aspect al acestei rezerve întemeiate faţă de judecăţile critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare este manifestat în binecunoscuta parabolă a femeii adultere. Înacea situaţie, după cum ştim, Iisus a spus: „ACELA CARE NU A PĂCĂTUIT NICIODATĂ SĂ

ARUNCE PRIMUL PIATRA.” Cu alte cuvinte, s-ar putea spune că adeseori noi suntemtentaţi să reproşăm celorlalţi chiar cu multă vehemenţă ceea ce noi înşine am făcut,facem sau am dori să facem… Cu toate acestea, în mod paradoxal, de îndată ce biserica aluat puterea, clerul şi-a atribuit (fără drept) puterea de a judeca (într-un mod critic,acuzator, superficial şi răuvoitor), de a condamna şi de a blama. Această pervertireevidentă a mesajului lui Iisus Christos a cunoscut scurte perioade de răgaz. În Evul Mediuşi în perioada Renaşterii această tendinţă s-a exacerbat şi a ajuns la apogeu mai ales însecolul al XIX-lea, în care morala, în mod preponderent burgheză şi excesiv evlavioasă,

avea drept model, mai ales la catolici, preotul în sutană neagră ce era supranumitun director al conştiinţei.

Taoimsul recomandă o perspectivă transfiguratoare



În cadrul tradiţiei taoiste, se indică adeseori să fie respectată complexitatea profundă şiindescriptibilă a fiinţelor umane, a lucrurilor şi a situaţiilor. În viziunea marilor înţelepţitaoişti judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare este, cel mai adesea, oarbă.Ea neagă totodată misterul şi complexitatea fiinţelor umane. Tradiţia taoistă este cea maiapropiată de o apreciere înţeleaptă, atât a fiinţelor, cât şi a lucrurilor. Ea are drept ideal ocercetare în general înţeleaptă şi obiectivă a acestora.

Atunci când judecăm într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor, aproape totulne determină să fim orbiţi de părerile noastre sau de unele opinii pe care le hrănim. Toateacestea ne împiedică cel mai adesea (fără să ne dăm seama) să apreciem într-un mod

înţelept şi profund ca fiind în realitate ceea ce sunt atât fiinţele umane, cât şi lucrurile sausituaţiile. Judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare este cel mai adeseacontrariul stării de deschidere lăuntrică şi receptivitate superioară, atât faţă de oameni,cât şi faţă de situaţii. La un moment dat, înţeleptul LAO TSEU (care totodată estefondatorul Taoismului) a spus: „NU EXISTĂ FORMĂ MAI CRUDĂ DE TIRANIE CUM ESTE

ACEEA CARE SE PERPETUEAZĂ SUB PAVĂZA LEGII ŞI ÎN NUMELE UNEI AŞA-ZISEDREPTĂŢI.”

Clemenţa şi răbdarea, în tradiţia islamică

În cadrul tradiţiei islamice, este în mod unanim cultivatărăbdarea şi indulgenţa faţă de celălalt. În Coran, profetulMahomed spunea: „ALLAH (DUMNEZEU) ESTEINDULGENT (MILOSTIV) ŞI TOCMAI DE ACEEA EL IUBEŞTE

INDULGENŢA (MILOSTIVIREA) ÎN TOATE SITUAŢIILE.” Maimulte versete din Coran insistă asupra necesităţii de a nu–l judeca într-un mod critic, acuzator, superficial şirăuvoitor pe celălalt şi pledează pentru trezirea virtuţilorcorespunzătoare, cum ar fi: indulgenţa, clemenţa,compasiunea şi iertarea. Finalitatea suspendării judecăţiicritice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare este dublă.Pe de o parte, se acţionează astfel încât fiinţa umană plină

de credinţă în Allah (DUMNEZEU) să-şi trezească înpropriul univers lăuntric anumite calităţi divine. În cazul defaţă este vorba de o clemenţă perfectă. Pe de altă parte, absenţa judecăţilor critice,acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare ce se combină cu această indulgenţă are drept ţeleliberarea conştiinţei fiinţei umane de tensiunile sale interne.

A ne antrena zi de zi pentru a fi cât mai răbdători şi indulgenţi faţă de ceilalţi necalmează în felul acesta conştiinţa care, atunci când hrăneşte aproape fără de încetare

resentimente, intră într-o stare chinuitoare de crispare care face să fie risipită într-un modnefast energia lăuntrică de care dispunem. Sfatul cu privire la suspendarea judecăţilorcritice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare este totodată o cheie importantă a păcii



profunde a sufletului, fiind şi rămânând una dintre condiţiile unei excelente sănătăţipsihice.

Budismul recomandă o viziune justă şi profundă

În cadrul tradiţiei budiste, fiinţa umană este sfătuită să manifeste o viziune justă,profundă şi complexă asupra realului. Mulţi dintre noi avem o imagine simplistă asuprabudismului, imagine care nu corespunde realităţii, pe care ne-am format-o pe baza unorelemente pe care le cunoaştem despre meditaţia zen. În budism se vorbeşte despreanularea judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare şi este totodatăsugerată inducerea şi menţinerea unei stări de detaşare. Unul dintre principiilefundamentale ale gândirii lui BUDDHA este conceptul de PRAJNA, care s-ar putea traduce

în limba română prin cuvintele „A VEDEA ÎNTR-UN MOD CÂT MAI CLAR”.

Cu alte cuvinte, pentru a ne elibera de suferinţă trebuie să ne obişnuim să privim atâtlumea înconjurătoare, cât şi întreaga realitate, exact aşa cum este. Aceasta implică să fim

cât mai lucizi şi să ne eliberăm neîntârziat de cele trei otrăvuri care sunt: starea de încremenire sau „cramponare”, starea de indiferenţă ignorantă şi starea de agresivitate.Toate acestea sunt totodată nişte forme de judecată a priori critică, acuzatoare,superficială şi răuvoitoare, care ne poluează atât viziunea asupra celuilalt, cât şi viziuneaasupra realităţii. La scurt timp după aceea, atunci când devenim capabili să manifestăm oviziune justă, clară şi profundă asupra realului, ne dezobişnuim în felul acesta să maidiscriminăm şi să judecăm critic, acuzator, superficial şi răuvoitor tot ceea ce este.

Oferim în cele ce urmează o modalitate simplă ce ne permite să eliminăm promptfeluritele judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare.

Întrebaţi-vă spre a vă cunoaşteşi în felul acesta vă veţi descoperi

ÎNTREBĂRI CREATOARE PE CARE ESTE ÎNŢELEPT SĂ NI LEPUNEM FIE ATUNCI CÂND APARE ÎN NOI O JUDECATĂCRITICĂ, ACUZATOARE, SUPERFICIALĂ ŞI RĂUVOITOARE

CE NE TULBURĂ, FIE ATUNCI CÂND SUNTEM TENTAŢI SĂEMITEM O JUDECATĂ CRITICĂ, ACUZATOARE,SUPERFICIALĂ ŞI RĂUVOITOARE

1. Este aceasta întru totul adevărat?2. Pot să am o certitudine absolută că ceea ce gândesceste adevărat?3. Ce reacţie suscită în mine această judecată critică,

acuzatoare, superficială şi răuvoitoare?4. Cum mă simţeam înainte de a începe să hrănescaceastă judecată critică, acuzatoare, superficială şirăuvoitoare?



5. Este într-adevăr binefăcător pentru mine procesul de REZONANŢĂ OCULTĂ pe care îlgenerează în universul meu lăuntric această judecată critică, acuzatoare, superficială şirăuvoitoare?6. Contribuie această judecată critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare latransformarea mea lăuntrică în bine?7. Dacă urmăresc aici şi acum să-mi imaginez în mod ferm şi cu putere că DUMNEZEUeste mereu prezent în esenţa fiinţei mele şi că, totodată, sunt fără încetare

îmbrăţişat/îmbrăţişată de DUMNEZEU, cum îmi apare în cele din urmă această judecatăcritică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare atunci când este contemplată (cel puţin 3minute) din PUNCTUL LUI DUMNEZEU DE VEDERE?

Aceste întrebări ce sunt actualmente faimoase au fost, patru dintre ele, formulate de cătreBYRON KATIE (care a atins apoi cu ajutorul lor o stare profundă de iluminare) şiactualmente ele au fost îmbogăţite şi completate de noi cu alte trei întrebări creatoare.

După cum ne putem da seama cu uşurinţă fiecare, orice judecată critică, acuzatoare,superficială şi răuvoitoare, implică apoi o inevitabilă responsabilitate.

****Glosar Responsabilitate = termenul responsabilitate provine de la cuvântullatinesc RESPONDERE , care în traducere românească înseamnă A TE PUNE CHEZAŞPENTRU CINEVA. Aceasta implică obligaţia de a răspunde într-un anume fel, fie pentrupropriile noastre acţiuni pe care le făptuim, fie pentru acelea ale altora, pentru care în

prealabil ne punem chezaş. Responsabilitatea implică atât permanenţa conştiinţei de sine în timp, cât şi libertatea pe care atunci când ne-o asumăm şi acţionăm într-un anumemod, imediat după aceea devenim responsabili pentru acţiunea pe care am făptuit-o. Înaceastă direcţie, se poate distinge fie o responsabilitate morală (imputabilitate ce nupriveşte decât propria conştiinţă şi pe DUMNEZEU), iar dincolo de aceasta există chiar oresponsabilitate juridică, ce se referă la întreaga societate. Responsabilitatea juridicăcuprinde atât responsabilitatea penală, cât şi responsabilitatea civilă.

Recunoaşterea legii fundamentale a cauzalităţii face să se nască în mod necesar în fiinţaumană o atitudine mai responsabilă. Fiind conştient că întotdeauna, fără excepţiegândurile, judecăţile, vorbele şi acţiunile generează în mod ineluctabil efecte, cel înţeleptveghează asupra lor, astfel încât să nu facă să apară situaţii rele ori nefaste fie pentru el,fie pentru ceilalţi, fie pentru întreaga lume. A fi pe deplin responsabil implică, printrealtele, să dăm dovadă de curaj şi să trăim astfel încât să ne asumăm consecinţelepropriilor acţiuni şi eventuale erori pe care le săvârşim. Este de la sine înţeles căresponsabilitatea constă în a ne recunoaşte, de fiecare dată când este cazul, ca fiind

autorul acţiunilor noastre, ce a acţionat în mod liber, asumându-ne după aceea toateconsecinţele ce sunt previzibile.



Dat fiind faptul că este înzestrată cu conştiinţă, fiinţaumană este singura care trebuie să răspundă, atât pentrualegerile ei (bune sau rele), cât şi pentru judecăţile critice,acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare pe care le emite.Este important să reţinem că nimic nu poate să fie luat înconsiderare ca fiind anterior manifestării libertăţii de caredispunem înainte de a acţiona. Responsabilitatea face să

apară o SUI GENERIS solidaritate a fiinţei umane cu aceleacţiuni proprii ale căror consecinţe şi le asumă.Responsabilitatea este ineluctabilă în cazul tuturoracţiunilor (bune sau rele) a căror înfăptuire fiinţa umană odecide, după ce în prealabil a aderat să realizeze aceaacţiune (bună sau rea) într-un mod liber.

Responsabilitatea nu presupune numai o răspundere de sine individuală, căci ea implică

totodată şi o modalitate activă de raportare a sa la acţiunea respectivă, prin asumareaunor răspunderi şi chiar a unor riscuri. Responsabilitatea se deosebeşte într-un anume felde răspundere. Responsabilitatea se referă, chiar şi atunci când (deocamdată) nu ne dămseama, la o auto-angajare liber consimţită. Relaţia dintre responsabilitate şi culpabilitateare chiar şi implicaţii morale, criteriul de apreciere al comportamentului uman fiind într-un astfel de caz cel interior şi nu unul exterior. El este fundamentat pe judecăţi de valoareimanente. Atunci când afirmăm că suntem responsabili pentru o anumită acţiune, aceasta

înseamnă că ne recunoaştem ca fiind autorul ei şi acceptăm totodată consecinţele ce

decurg prin săvârşirea acelei acţiuni.

Cele trei condiţii de bază ale responsabilităţii sunt:a) existenţa unei legi morale sau divine,b) faptul că suntem în deplinătatea capacităţilor noastre mentale,c) libertatea deplină de a acţiona.

Responsabilitatea este situaţia unei fiinţe umane care va răspunde într-un anume modpentru o anumită faptă sau acţiune pe care a făptuit-o. Suntem pe deplini responsabili

întotdeauna numai pentru acţiunile sau faptele pe care le-am intenţionat şi apoi le-amrealizat noi înşine.

În cazul judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare nu trebuie să uitămniciodată că de îndată ce emitem o astfel de judecată (critică, acuzatoare, superficială şirăuvoitoare) devenim în mod instantaneu responsabili pentru judecata pe care am emis-o. La modul obişnuit vorbind se poate spune că nu vom putea să scăpăm niciodată deresponsabilitatea unei anumite judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare.

Atât timpul, cât şi energia pe care implicit am investit-o atunci când am emis o judecatăcritică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare, ne fac în felul acesta să devenimresponsabili şi atrag la momentul potrivit către noi consecinţele acelei judecăţi.



Atunci când este privită dintr-un anumit punct de vedere, responsabilitatea ne apare cafiind un principiu fundamental, potrivit căruia omul va trebui (până la urmă) să deasocoteală înaintea lui DUMNEZEU pentru toate gândurile, pentru toate judecăţile critice,acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, pentru toate cuvintele, precum şi pentru toatefaptele sale. Toate fiinţele umane sunt direct răspunzătoare în faţa lui DUMNEZEU pentru

judecăţile lor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare. Este de la sine înţeles că astfelde judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare pe care le emitem generează

apoi o anumită KARMA, căreia după aceea vom fi obligaţi să-i suportăm consecinţele (lamomentul potrivit).

Fiinţa umană nu mai poate beneficia de darurile care i s-arfi cuvenit şi de harul lui DUMNEZEU, atâta vreme cât eacontinuă să păcătuiască sau, altfel spus, atât timp cât eacontinuă să greşească. Iisus a arătat în termeni foarte clarirăspunderea care le revine fiinţelor umane ce au

beneficiat de cunoaşterea Voii lui DUMNEZEU. Fiecarefiinţă umană va da socoteală înaintea lui DUMNEZEU atâtpentru faptele sale, cât şi pentru atitudinea adoptată oripentru judecăţile critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare ce au fost manifestate fie faţă de alţii, fie faţăde sine însuşi. Aceasta este cu putinţă deoarece, aşa cumrevelează apostolul Pavel: „NOI SUNTEM MĂDULARE UNIIPENTRU ALŢII” (Efesieni IV; 25).

Chiar şi atunci când (deocamdată) nu-şi dă seama de aceasta, fiecare fiinţă umană estetotodată răspunzătoare, într-o anumită măsură, pentru greşelile sau păcatele fiinţelorumane din jurul ei. Aceasta se petrece dacă ea nu îl avertizează pe cel rău şi nu-i cere saunu-l impulsionează să-şi transforme în bine viaţa. Iisus a evidenţiat aceastăresponsabilitate colectivă, atunci când le-a prezis că vor avea aceeaşi soartă, locuitorilorHorazinului şi Betsaidei (vezi Evanghelia lui Marcu XI;21 şi Evanghelia lui Luca XII;13).

Fiinţele umane care cred cu tărie în DUMNEZEU şi, după ce au atins o stare de puritate,

nu mai păcătuiesc, scapă în felul acesta de orice judecată divină atunci când părăsescdefinitiv această lume prin aşa-zisa moarte. Totodată, ei primesc de la DUMNEZEU atâtforţa divină necesară pentru a nu luneca în ispită, cât şi puterea pentru a lupta cu succes

împotriva eventualelor tentaţii sau păcate ce ar putea să apară la un moment dat în viaţalor. S-ar putea spune că, în felul acesta, graţia dumnezeiască şi iertarea vin în ajutorulvinovăţiei omeneşti, atunci când este cazul, făcând să apară un alibi, cu privire la povararăspunderii noastre, înaintea lui DUMNEZEU.

La modul obişnuit vorbind, nicio fiinţă umană nu poate scăpa de responsabilităţile pecare le implică judecăţile sale critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare.



Aforisme şi cugetări despre judecată (continuare)

34. Cu cât ne obişnuim din ce în ce mai mult să judecăm într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor, atât pe ceilalţi, cât şi pe noi înşine, cu atât mai puţin iubim.

35. Nimic nu marchează atât de mult judecata inteligentă şi solidă a unei fiinţe umaneprecum posibilitatea de a alege inconvenientul cel mai mic ce se află printre o mulţimede alte inconveniente.

36. În general, chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, propriile noastre judecăţine judecă cel mai adesea pe noi înşine, chiar mult mai bine decât reuşesc să judece ceeace intenţionăm să judecăm.

37. Uneori, a judeca este pentru unele fiinţe umane, o plăcere. Dincolo de aceasta, a înţelege într-un mod profund, complex şi intuitiv este întotdeauna o plăcere mult mai

mare.38. Cel mai adesea, pe fiinţele umane pe care le iubim cuadevărat, nu le judecăm într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor.

39. Ceea ce ne tulbură cel mai adesea nu sunt situaţiile ceapar sau evenimentele la care asistăm, ci judecăţile pecare le emitem despre acestea. Puţine fiinţe umane îşi dau

seama că, în realitate, fiecare judecată pe care o emitemdeclanşează imediat după aceea în universul nostrulăuntric un proces specific de rezonanţă ocultă.

40. Judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoareeste întotdeauna uşoară şi se află la îndemâna oricui.Orice reuşită genială, grandioasă şi extraordinară este însălaborioasă şi dificilă.

41. Dacă m-aţi întreba ce gândesc despre cei care mai mereu judecă într-un mod critic,acuzator, superficial şi răuvoitor, v-aş răspunde într-un mod şăgalnic că este ca şi cum aţi

întreba luna de pe cer ce gândeşte despre câinii care noaptea latră sau urlă privind-o.

42. În faţa tuturor judecăţilor critice acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare este cel maibine să vă deschideţi imediat umbrela detaşării şi să lăsaţi „să se scurgă” pe lângă voi,fără să vă afecteze, toată otrava şi murdăria acelora care se manifestă în felul acesta.Acţionând prompt în felul acesta, nu veţi permite ca aceste mizerii să genereze în

universul vostru lăuntric procese nefaste de rezonanţă ocultă. Dacă veţi proceda defiecare dată în felul acesta, veţi face să se întoarcă la expeditor aceste daruri otrăvite, iarsărmana fiinţă umană care a manifestat toate aceste mizerii va fi obligată să



suporte şocul în retur pe care îl merită. Mai devreme sau mai târziu, astfel de fiinţeumane îşi vor da seama că atunci când rău faci, rău primeşti.

43. În multe situaţii, judecăţile critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare sunt un SUIGENERIS impozit pe care invidia îl revarsă asupra meritului.

44. Fiinţele umane mediocre şi larvare se grăbesc să condamne şi să judece într-un modcritic, acuzator, superficial şi răuvoitor tot ceea ce este bun şi autentic, care atunci cândvine către ele s-ar putea să le transforme (dacă ar fi receptat şi asimilat aşa cum secuvine).

45. Toate fiinţele umane care merită să fie apreciate din plin şi admirate pentru tot ceeace oferă bun cu ajutorul lui DUMNEZEU din preaplinul naturii lor, suportă cel mai adeseachiar foarte bine să fie judecate într-un mod critic, acuzator, superficial şi răuvoitor,manifestând o detaşare olimpiană.

46. Cel înţelept nu afirmă niciodată nimic ce nu poate să dovedească prin intermediulunor probe edificatoare.

47. O săgeată ce este lansată cu forţă şi abilitate poate să ne străpungă trupul. O judecatăcritică acuzatoare, superficială şi răuvoitoare care ne vizează ne face să declanşăm înpropria noastră fiinţă un proces de rezonanţă ocultă cu veninul pe care îl manifestă,atunci când acceptăm să ne deschidem faţă de otrava pe care o manifestă. O astfel de

judecată face totodată să ne fie străpuns sufletul şi, în felul acesta, suntem afectaţi deotrava pe care o manifestă. Ştiind aceasta, trebuie să dăm dovadă de detaşare în faţatuturor judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare care sunt îndreptateasupra noastră.

48. Merită să luăm aminte că atunci când privim cu atenţie în trecut, descoperim cubucurie că o mulţime de statui sau monumente au fost realizate mai ales în memoriaacelora care, la vremea lor, au fost adeseori judecaţi într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor şi nu în amintirea celor proşti, răutăcioşi şi îndârjiţi care şi-au risipittimpul şi energia criticându-i.

49. Fiinţele umane în care s-a trezit starea demoniacă şicare anterior se aflau pe o cale spirituală autentică pot firecunoscute cu uşurinţă prin faptul că în permanenţă aufost şi continuă să fie nemulţumite de tot binele care li s-aoferit sau care li se oferă. Astfel de fiinţe umane nuapreciază niciodată niciuna dintre revelaţiile spirituale decare ceilalţi se bucură. Ele sunt lipsite de recunoştinţă şi

manifestă mai mereu judecăţi critice, acuzatoare,superficiale şi răuvoitoare, atât faţă de ghidul spiritual, câtşi faţă de tot ceea ce DUMNEZEU le-a oferit sau le oferă.Astfel de sărmane fiinţe umane care se complac în



larvaritate şi în manifestări anarhice, bat pasul pe loc şi încep să regreseze, an de an, fărăa-şi da seama că orbirea spirituală are tendinţa să le acapareze. În timp ce colegii lor setransformă în mod gradat, iar unii dintre ei chiar realizează salturi spirituale pe măsuraeforturilor lor, aceşti împătimiţi ai unor astfel de judecăţi otrăvitoare se afundă din ce înce mai mult în abisul ce se cască în universul lor lăuntric pe măsură ce privesc în el şi, înfelul acesta, ajung să se deschidă către abisurile tărâmurilor infernale, cu care seobişnuiesc să rezoneze din ce în ce mai mult.

50. Analizând cu multă atenţie, luciditate şi detaşare fiinţele umane care în modpreponderent manifestă judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, vomconstata că, adeseori, ele încearcă în felul acesta să se „înalţe” pe ele, în timp ce îi coboarăşi îi defăimează cu înverşunare tocmai pe aceia care ar trebui să merite din partea loradmiraţie, respect şi consideraţie.

51. În cazul fiinţelor umane care obişnuiesc să judece într-un mod critic, acuzator,superficial şi răuvoitor, este evident că lor le este mult mai uşor să „demoleze” decât săconstruiască şi li se pare că este mai firesc să nege şi să găsească „pete în soare”, decât săaprecieze şi să imite ceea ce este bun şi creator la ceilalţi.

52. Privind cu atenţie şi luciditate în jurul nostru, descoperim că nici măcar DUMNEZEUTATĂL nu a putut scăpa şi nu scapă de judecăţile critice, acuzatoare, superficiale şirăuvoitoare ale nerozilor. Să nu uităm că, chiar şi acum, mai există unele sărmane fiinţeumane care cred cu o îndârjire cretină că DUMNEZEU nu există.

53. Pe această planetă de repetenţi pe care trăim, s-ar putea spune că nu putem scăpa demulţimea judecăţilor critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare decât atunci când –eventual – nu spunem niciodată nimic, nu facem niciodată nimic sau atunci când suntemun nimeni. Dar, chiar şi atunci, nu vom putea fi în totalitate siguri că am scăpat pentrutotdeauna de astfel de judecăţi otrăvite.

54. Atunci când simţim cu adevărat susţinerea ce ne vine de la DUMNEZEU în timp cefacem zi de zi fapte bune, putem să fim fericiţi atunci când unele fiinţe umane nesăbuitemanifestă faţă de noi judecăţi critice, acuzatoare, superficiale şi răuvoitoare, căci totodatăaceasta este dovada că realizăm ceva binefăcător, important şi meritoriu, care îlderanjează atât pe Satana, cât şi spiritele satanice ce sunt pornite să acuze şi să criticeaproape fără încetare şi cu o mare îndârjire fiinţele umane care fac bine.

Citiţi şi: Şapte lecţii pe care le putem învăţa de la copiiSetea de Dumnezeu există în fiecare dintre noi



Aforisme şi cugetări (I)

1. Vechiul este şi rămâne copilul cel mult iubit altrecutului. Noul care nu a apărut va fi copilul viitorului, darpentru unii el deja există. Alegerea înţeleaptă şi profundbenefică este copilul cel privilegiat şi totodatăsupernorocos al prezentului.

2. În universul nostru lăuntric, atât trupul, cât şi celelalte învelişuri subtile ne-au fost oferite de DUMNEZEU TATĂL în dar, pentru a fi folosite de fiecare dată cu înţelepciune,spre a atinge Suprema Realizare de Sine sau, altfel spus,Starea de Îndumnezeire.

3. Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN) nu trebuie să fieniciodată subiectul unor vane speculaţii, ori al unor nesfârşite discuţii intelectuale saufilozofice. Atunci când este revelat, Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN) face să apară ostare inefabilă, în mod preponderent transcendentă, care nu este niciodată necesar săpară în vreun fel, pentru că de fapt ea ne revelează în felul acesta suprema Realitate.

4. Tulburătoare adevăruri, ce sunt doar pentru noi pline de taine, ni se revelează atuncicând ne dăruim în mod total şi necondiţionat lui DUMNEZEU TATĂL şi, în felul acesta,experimentăm într-un mod inefabil îmbrăţişarea Sa. Nimic din toate acestea nu ni sedezvăluie atunci când, zi de zi, ne hrănim ca de obicei egoul cu o mulţime de iluzii şidorinţe efemere deşarte.

5. Există unele situaţii în care devine cu putinţă să descoperim cu bucurie că starea delibertate începe acolo unde până atunci ea nu a început niciodată, tocmai datorităfaptului că până atunci nu am îndrăznit să realizăm anumite acţiuni profundbinefăcătoare.

6. De îndată ce egoul încetează să se joace în permanenţă cu noi de-a v-aţi ascunselea,mascându-ne în felul acesta mai mereu atât sufletul, cât şi Sinele Suprem Nemuritor(ATMAN), abia atunci devine cu putinţă să intuim cine suntem cu adevărat în esenţaultimă, divină a fiinţei noastre.

7. Cel puternic în rău, care totodată este trufaş si egoist, îl manipulează cel mai adesea cuo mare uşurinţă pe cel slab (de înger), care este credul şi ignorant. Aceasta se petrecepentru că cel mai adesea cel slab (de înger), credul şi ignorant îl ascultă aproape

întotdeauna pe cel puternic în rău, trufaş şi egoist. În astfel de situaţii, cel care a atins deja înţelepciunea contemplă toate acestea cu detaşare şi compasiune şi surâde într-un modenigmatic.



8. Pentru rarele fiinţe umane care dispun în permanenţă de o imensă energie beneficăocultă, scufundarea euforică în stări de meditaţie yoghină profundă este ceva similar cu ofuziune amoroasă plenară ce este realizată cu transfigurare, continenţă şi consacrareanecondiţionată a roadelor. În cazul unor astfel de fiinţe umane, MICROCOSMOSUL fiinţeilor se lasă pătruns într-un mod amplu şi indescriptibil de MACROCOSMOS, iar apoiuniversul lor expansionat pătrunde şi îmbrăţişează MACROCOSMOSUL, prin intermediul

unei stări extatice de fericire fără obiect ce se instalează în felul acesta.

9. Există o mulţime de situaţii în viaţă când conştiinţa seamănă, iar trupul culege roadeleşi există, fără îndoială, şi multe alte situaţii în viaţă când trupul a semănat cândva, iarulterior conştiinţa este cea care culege roadele.

10. La modul general vorbind, femeile sunt nişte fiinţeumane în mod predominant YIN (–), iar bărbaţii sunt nişte

fiinţe umane în mod predominant YANG (+). Atunci cândun bărbat şi o femeie se iubesc în reciprocitate şifuzionează amoros cu transfigurare, consacrarea roadelorşi continenţă, ei devin în momentele de extaz erotic UNULşi, totodată, în felul acesta începe să se trezească în modgradat în universul lor lăuntric STAREA ANDROGINALĂGLORIOASĂ.

11. Privind la modul global MICROCOSMOSUL fiinţeinoastre, se poate spune că cel mai adesea ne sunt oferitedouă posibilităţi, deoarece există în MICROCOSMOSULfiinţei noastre două porţi care ne-au fost oferite de la începuturi de DUMNEZEU TATĂL:una dintre aceste porţi se deschide şi totodată ne deschide către Prea Înalt. Aceastătainică poartă este SAHASRARA. Cealaltă poartă se deschide şi totodată ne deschidecătre ceea ce este Jos. Această tainică poartă este în universul nostru lăuntricMULADHARA CHAKRA.

12. Dacă faci mult bine unor fiinţe umane inteligente şi pline de bun simţ, poţi să fii sigurcă ele nu vor uita niciodată aceasta. Dacă faci bine unor fiinţe umane rele, vei primi înschimb de la ele o mulţime de critici nedrepte, neîntemeiate şi o mulţime de jigniri. Înfelul acesta devine cu putinţă să ne dăm seama, până la urmă, cu cine am avut în realitatede-a face.

13. Atunci când deocamdată caracterul şi orientarea unei fiinţe umane nu îţi sunt clare,uită-te cu multă atenţie la prietenii pe care îi are, căci în felul acesta îţi vei putea da seamacine este ea cu adevărat (dincolo de aparenţe).



14. Niciodată să nu subestimezi puterea distructivă, deviatoare şi insidios corupătoare aoamenilor proşti şi răi care se adună şi acţionează apoi în grup.

15. Cu excepţia experienţei pe care o dobândeşte în felul acesta, nimeni nu va câştigaceva bun prin apropierea de un om rău.

16. Dacă privim retrospectiv, cu multă atenţie şi luciditate, descoperim cu uşurinţă că cel

mai adesea fiinţele umane pline de înţelepciune sau geniale au avut de întâmpinat oopoziţie de cele mai multe ori iraţională, îndârjită şi violentă din partea fiinţelor umanerăuvoitoare, larvare şi mediocre.

17. Tovărăşiile malefice sunt cel mai adesea lucrătura cea nebănuită a diavolilor ceacţionează prin astfel de agenţi, pe care îi manipulează fără încetare şi îi fac să opereze înmod inconştient în această lume, ca să-i pervertească pe cei drepţi şi virtuoşi, pentru a-iinfluenţa să rezoneze într-un mod ocult cu tărâmurile infernale. Prin astfel de

reprezentanţi, insidioşi şi cel mai adesea nebănuiţi, Satana intenţionează să-i afecteze prinfelurite tentaţii pe oamenii buni, cu mult mai mult decât ar putea s-o facă prin propria sainfluenţă malefică.

18. Este semnificativ faptul că în folclor se spune: „Spune-mi cu cine te întovărăşeşti şi îţivoi spune cine eşti şi ce eşti“.

19. Sfatul cel plin de înţelepciune nu are efect asupra nebunului, întocmai precum piatra

de bazalt nu este niciodată afectată de frig.

20. Dacă o cioară arătoasă se îmbăiază zi de zi în lapte proaspăt, nu trebuie să nesurprindă faptul că, până la urmă, ea tot neagră rămâne.

21. Ia aminte şi nu te certa niciodată cu un nebun, iaratunci când apar neînţelegeri, nu continua la nesfârşitdisputa cu nebunul, căci dacă vei nesocoti acest sfat, va

apărea la un moment dat pericolul ca celelalte fiinţeumane, care asistă la toate acestea, să nu mai poatăobserva diferenţa.

22. Atunci când o fiinţă umană plină de orgoliu se ceartăpentru propria sa victorie egotică şi nu pentru adevăr, eaeste şi rămâne, chiar şi atunci când nu ne dăm seama deaceasta, un adept criptic al Diavolului. Având în vedereacest aspect, atunci când te confrunţi cu astfel de situaţii,este cel mai bine să taci şi să nu îţi cheltui timpul şienergia, aducând argumente care oricum nu vor fi luate în



consideraţie. Din nefericire, societatea de astăzi este plină de astfel de fiinţe umane. Iaaminte că cea mai bună modalitate de a trata cu astfel de fiinţe umane este să te ţii câtmai departe de ele, pentru că altfel rişti să fii rănit de aberaţiile nebuneşti ce suntvehiculate de acestea.

23. Tovărăşia unei fiinţe umane foarte rele este întocmai ca şederea în atelierul unui fierar.Chiar dacă ai foarte mare grijă de hainele tale albe, ele vor fi totuşi atinse de sutele de

scântei ce sar acolo în toate părţile.

24. Fiinţele umane se pot cunoaşte cu uşurinţă atât după tovărăşia predilectă pe care o aucu alte fiinţe umane, cât şi după tovărăşia pe care o evită, fugind, întocmai cum fugeDiavolul de tămâie, de anumite fiinţe umane care sunt înţelepte şi benefic orientate.

25. În folclor se spune, deloc întâmplător, că dacă la un moment dat un porumbel ajungesă se asocieze cu ciorile, chiar dacă penele lui rămân albe, inima sa se face „neagră“.

26. DUMNEZEU TATĂL le acceptă întotdeauna pe toate fiinţele umane umile, blânde, cuinimile curate şi pline de iubire, indiferent de limba pe care ele o vorbesc.

27. Fermitatea evidentă a unei fiinţe umane, precum şi tăria ei exemplară de caracter suntnişte calităţi demne de laudă.

28. Atunci când câmpul care anterior era roditor ajunge să fie plin de ciulini, de buruieni

otrăvitoare sau este distrus de felurite substanţe toxice, ploaia şi Soarele nu îi mai sunt deniciun folos.

29. Există situaţii când măreţia divină, autentică a unei fiinţe umane pure, iubitoare şiadevărate se înalţă chiar mai presus decât îngerii.

30. Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, omenirea în ansamblul ei este şirămâne fiica lui DUMNEZEU TATĂL.

31. Omul lui DUMNEZEU este întocmai ca o mare nemărginită. Omul lui DUMNEZEUplouă cu perle fără a fi nor. Omul lui DUMNEZEU este făcut să devină din ce în ce mai

înţelept, cu fiecare adevăr la care are acces. Omul lui DUMNEZEU nu este instruit doarprin intermediul cărţilor.

32. Fiinţele umane care îşi părăsesc propria cale spirituală pentru a îmbrăţişa alte căi, falseşi fantasmagorice, de care nu vor putea fi niciodată sigure, nu se vor bucura niciodatădupă aceea de roadele unei căi spirituale autentice, deoarece atunci când ele seangrenează pe o astfel de cale a rătăcirii, devine practic imposibil ca ele să mai culeagăroade spirituale. Mai mult decât atât, la un moment dat, atunci când îşi vor da seama că



şi-au irosit în zadar timpul şi energia, părerile lor de rău pentru şansa pe care au pierdut-o vor apărea, iar apoi vor creşte.

33. Cuvintele înţelepte şi generatoare de bine, de speranţedivin integrate şi de armonie ale oamenilor iubitori şi bunila suflet sunt totodată nişte martore vii ale personalităţiilor elevate şi profund transformate spiritual.

34. Fiecare batistă curată ce a fost apoi pusă în contact cuanumite flori minunate emană mult timp după aceea unparfum ales.

35. O anumită fiinţă umană, ce este însufleţită de intenţiibune, munceşte din greu ca să facă un superb potir decristal, în timp ce o altă fiinţă umană, ce este animată de

intenţii rele, îl sparge apoi fulgerător cu o piatră, la scurttimp după ce a fost terminat.

36. Dacă cuvintele tale nu exprimă o simpatie profundă pentru tot ceea ce merită aceasta,este mult mai bine să taci, decât să spui cuvinte neghioabe sau neinspirate.

37. Simpatia intensă şi profundă ce este manifestată în mod spontan faţă de cei buni esteşi rămâne, totodată, expresia tainică a faptelor noastre bune ce au rodit deja în universul

nostru lăuntric.

38. În cazul unei viziuni superficiale, trestia cea comună arată la prima vedere întocmai catrestia de zahăr, dar cu toate acestea, ceea ce o deosebeşte pe una de cealaltă este şirămâne sucul cel dulce şi delicios ce există doar în trestia de zahăr.

Citiţi şi: Aforisme şi cugetări despre viaţă (1)

Acordă-i lui Dumnezeu primul loc în viaţa ta!

Aforisme şi cugetări (I) 1. Vechiul este şi rămâne copilul cel mult iubit altrecutului. Noul care nu a apărut va fi copilul viitorului, darpentru unii el deja există. Alegerea înţeleaptă şi profundbenefică este copilul cel privilegiat şi totodatăsupernorocos al prezentului.

2. În universul nostru lăuntric, atât trupul, cât şi celelalte învelişuri subtile ne-au fost oferite de DUMNEZEU TATĂL



în dar, pentru a fi folosite de fiecare dată cu înţelepciune, spre a atinge Suprema Realizarede Sine sau, altfel spus, Starea de Îndumnezeire.

3. Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN) nu trebuie să fie niciodată subiectul unor vanespeculaţii, ori al unor nesfârşite discuţii intelectuale sau filozofice. Atunci când esterevelat, Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN) face să apară o stare inefabilă, în modpreponderent transcendentă, care nu este niciodată necesar să pară în vreun fel, pentru

că de fapt ea ne revelează în felul acesta suprema Realitate.

4. Tulburătoare adevăruri, ce sunt doar pentru noi pline de taine, ni se revelează atuncicând ne dăruim în mod total şi necondiţionat lui DUMNEZEU TATĂL şi, în felul acesta,experimentăm într-un mod inefabil îmbrăţişarea Sa. Nimic din toate acestea nu ni sedezvăluie atunci când, zi de zi, ne hrănim ca de obicei egoul cu o mulţime de iluzii şidorinţe efemere deşarte.

5. Există unele situaţii în care devine cu putinţă să descoperim cu bucurie că starea delibertate începe acolo unde până atunci ea nu a început niciodată, tocmai datorităfaptului că până atunci nu am îndrăznit să realizăm anumite acţiuni profundbinefăcătoare.

6. De îndată ce egoul încetează să se joace în permanenţă cu noi de-a v-aţi ascunselea,mascându-ne în felul acesta mai mereu atât sufletul, cât şi Sinele Suprem Nemuritor(ATMAN), abia atunci devine cu putinţă să intuim cine suntem cu adevărat în esenţa

ultimă, divină a fiinţei noastre.

7. Cel puternic în rău, care totodată este trufaş si egoist, îl manipulează cel mai adesea cuo mare uşurinţă pe cel slab (de înger), care este credul şi ignorant. Aceasta se petrecepentru că cel mai adesea cel slab (de înger), credul şi ignorant îl ascultă aproape

întotdeauna pe cel puternic în rău, trufaş şi egoist. În astfel de situaţii, cel care a atins deja înţelepciunea contemplă toate acestea cu detaşare şi compasiune şi surâde într-un modenigmatic.

8. Pentru rarele fiinţe umane care dispun în permanenţă de o imensă energie beneficăocultă, scufundarea euforică în stări de meditaţie yoghină profundă este ceva similar cu ofuziune amoroasă plenară ce este realizată cu transfigurare, continenţă şi consacrareanecondiţionată a roadelor. În cazul unor astfel de fiinţe umane, MICROCOSMOSUL fiinţeilor se lasă pătruns într-un mod amplu şi indescriptibil de MACROCOSMOS, iar apoiuniversul lor expansionat pătrunde şi îmbrăţişează MACROCOSMOSUL, prin intermediulunei stări extatice de fericire fără obiect ce se instalează în felul acesta.

9. Există o mulţime de situaţii în viaţă când conştiinţa seamănă, iar trupul culege roadeleşi există, fără îndoială, şi multe alte situaţii în viaţă când trupul a semănat cândva, iar



ulterior conştiinţa este cea care culege roadele.

10. La modul general vorbind, femeile sunt nişte fiinţeumane în mod predominant YIN (–), iar bărbaţii sunt niştefiinţe umane în mod predominant YANG (+). Atunci cândun bărbat şi o femeie se iubesc în reciprocitate şifuzionează amoros cu transfigurare, consacrarea roadelor

şi continenţă, ei devin în momentele de extaz erotic UNULşi, totodată, în felul acesta începe să se trezească în modgradat în universul lor lăuntric STAREA ANDROGINALĂGLORIOASĂ.

11. Privind la modul global MICROCOSMOSUL fiinţeinoastre, se poate spune că cel mai adesea ne sunt oferitedouă posibilităţi, deoarece există în MICROCOSMOSUL

fiinţei noastre două porţi care ne-au fost oferite de la începuturi de DUMNEZEU TATĂL:una dintre aceste porţi se deschide şi totodată ne deschide către Prea Înalt. Aceastătainică poartă este SAHASRARA. Cealaltă poartă se deschide şi totodată ne deschidecătre ceea ce este Jos. Această tainică poartă este în universul nostru lăuntricMULADHARA CHAKRA.

12. Dacă faci mult bine unor fiinţe umane inteligente şi pline de bun simţ, poţi să fii sigurcă ele nu vor uita niciodată aceasta. Dacă faci bine unor fiinţe umane rele, vei primi în

schimb de la ele o mulţime de critici nedrepte, neîntemeiate şi o mulţime de jigniri. Înfelul acesta devine cu putinţă să ne dăm seama, până la urmă, cu cine am avut în realitatede-a face.

13. Atunci când deocamdată caracterul şi orientarea unei fiinţe umane nu îţi sunt clare,uită-te cu multă atenţie la prietenii pe care îi are, căci în felul acesta îţi vei putea da seamacine este ea cu adevărat (dincolo de aparenţe).

14. Niciodată să nu subestimezi puterea distructivă, deviatoare şi insidios corupătoare aoamenilor proşti şi răi care se adună şi acţionează apoi în grup.

15. Cu excepţia experienţei pe care o dobândeşte în felul acesta, nimeni nu va câştigaceva bun prin apropierea de un om rău.

16. Dacă privim retrospectiv, cu multă atenţie şi luciditate, descoperim cu uşurinţă că celmai adesea fiinţele umane pline de înţelepciune sau geniale au avut de întâmpinat oopoziţie de cele mai multe ori iraţională, îndârjită şi violentă din partea fiinţelor umanerăuvoitoare, larvare şi mediocre.



17. Tovărăşiile malefice sunt cel mai adesea lucrătura cea nebănuită a diavolilor ceacţionează prin astfel de agenţi, pe care îi manipulează fără încetare şi îi fac să opereze înmod inconştient în această lume, ca să-i pervertească pe cei drepţi şi virtuoşi, pentru a-iinfluenţa să rezoneze într-un mod ocult cu tărâmurile infernale. Prin astfel dereprezentanţi, insidioşi şi cel mai adesea nebănuiţi, Satana intenţionează să-i afecteze prinfelurite tentaţii pe oamenii buni, cu mult mai mult decât ar putea s-o facă prin propria sainfluenţă malefică.

18. Este semnificativ faptul că în folclor se spune: „Spune-mi cu cine te întovărăşeşti şi îţivoi spune cine eşti şi ce eşti“.

19. Sfatul cel plin de înţelepciune nu are efect asupra nebunului, întocmai precum piatrade bazalt nu este niciodată afectată de frig.

20. Dacă o cioară arătoasă se îmbăiază zi de zi în lapte proaspăt, nu trebuie să ne

surprindă faptul că, până la urmă, ea tot neagră rămâne.

21. Ia aminte şi nu te certa niciodată cu un nebun, iaratunci când apar neînţelegeri, nu continua la nesfârşitdisputa cu nebunul, căci dacă vei nesocoti acest sfat, vaapărea la un moment dat pericolul ca celelalte fiinţeumane, care asistă la toate acestea, să nu mai poatăobserva diferenţa.

22. Atunci când o fiinţă umană plină de orgoliu se ceartăpentru propria sa victorie egotică şi nu pentru adevăr, eaeste şi rămâne, chiar şi atunci când nu ne dăm seama deaceasta, un adept criptic al Diavolului. Având în vedereacest aspect, atunci când te confrunţi cu astfel de situaţii,este cel mai bine să taci şi să nu îţi cheltui timpul şienergia, aducând argumente care oricum nu vor fi luate în

consideraţie. Din nefericire, societatea de astăzi este plinăde astfel de fiinţe umane. Ia aminte că cea mai bună modalitate de a trata cu astfel defiinţe umane este să te ţii cât mai departe de ele, pentru că altfel rişti să fii rănit deaberaţiile nebuneşti ce sunt vehiculate de acestea.

23. Tovărăşia unei fiinţe umane foarte rele este întocmai ca şederea în atelierul unui fierar.Chiar dacă ai foarte mare grijă de hainele tale albe, ele vor fi totuşi atinse de sutele descântei ce sar acolo în toate părţile.

24. Fiinţele umane se pot cunoaşte cu uşurinţă atât după tovărăşia predilectă pe care o aucu alte fiinţe umane, cât şi după tovărăşia pe care o evită, fugind, întocmai cum fuge



Diavolul de tămâie, de anumite fiinţe umane care sunt înţelepte şi benefic orientate.

25. În folclor se spune, deloc întâmplător, că dacă la un moment dat un porumbel ajungesă se asocieze cu ciorile, chiar dacă penele lui rămân albe, inima sa se face „neagră“.

26. DUMNEZEU TATĂL le acceptă întotdeauna pe toate fiinţele umane umile, blânde, cuinimile curate şi pline de iubire, indiferent de limba pe care ele o vorbesc.

27. Fermitatea evidentă a unei fiinţe umane, precum şi tăria ei exemplară de caracter suntnişte calităţi demne de laudă.

28. Atunci când câmpul care anterior era roditor ajunge să fie plin de ciulini, de buruieniotrăvitoare sau este distrus de felurite substanţe toxice, ploaia şi Soarele nu îi mai sunt deniciun folos.

29. Există situaţii când măreţia divină, autentică a unei fiinţe umane pure, iubitoare şiadevărate se înalţă chiar mai presus decât îngerii.

30. Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, omenirea în ansamblul ei este şirămâne fiica lui DUMNEZEU TATĂL.

31. Omul lui DUMNEZEU este întocmai ca o mare nemărginită. Omul lui DUMNEZEUplouă cu perle fără a fi nor. Omul lui DUMNEZEU este făcut să devină din ce în ce mai

înţelept, cu fiecare adevăr la care are acces. Omul lui DUMNEZEU nu este instruit doarprin intermediul cărţilor.

32. Fiinţele umane care îşi părăsesc propria cale spirituală pentru a îmbrăţişa alte căi, falseşi fantasmagorice, de care nu vor putea fi niciodată sigure, nu se vor bucura niciodatădupă aceea de roadele unei căi spirituale autentice, deoarece atunci când ele seangrenează pe o astfel de cale a rătăcirii, devine practic imposibil ca ele să mai culeagăroade spirituale. Mai mult decât atât, la un moment dat, atunci când îşi vor da seama că

şi-au irosit în zadar timpul şi energia, părerile lor de răupentru şansa pe care au pierdut-o vor apărea, iar apoi vorcreşte.

33. Cuvintele înţelepte şi generatoare de bine, de speranţedivin integrate şi de armonie ale oamenilor iubitori şi bunila suflet sunt totodată nişte martore vii ale personalităţiilor elevate şi profund transformate spiritual.

34. Fiecare batistă curată ce a fost apoi pusă în contact cuanumite flori minunate emană mult timp după aceea un



parfum ales.

35. O anumită fiinţă umană, ce este însufleţită de intenţii bune, munceşte din greu ca săfacă un superb potir de cristal, în timp ce o altă fiinţă umană, ce este animată de intenţiirele, îl sparge apoi fulgerător cu o piatră, la scurt timp după ce a fost terminat.

36. Dacă cuvintele tale nu exprimă o simpatie profundă pentru tot ceea ce merită aceasta,

este mult mai bine să taci, decât să spui cuvinte neghioabe sau neinspirate.

37. Simpatia intensă şi profundă ce este manifestată în mod spontan faţă de cei buni esteşi rămâne, totodată, expresia tainică a faptelor noastre bune ce au rodit deja în universulnostru lăuntric.

38. În cazul unei viziuni superficiale, trestia cea comună arată la prima vedere întocmai catrestia de zahăr, dar cu toate acestea, ceea ce o deosebeşte pe una de cealaltă este şi

rămâne sucul cel dulce şi delicios ce există doar în trestia de zahăr.

Citiţi aici continuarea acestui articol.

Material preluat din Caietul spiritual al Simpozionului Internaţional de Yoga Costineşti 2009.

Citiţi şi:

Aforisme şi cugetări despre viaţă (1) Acordă-i lui Dumnezeu primul loc în viaţa ta!

Aforisme şi cugetări (II)

39. Fiinţa umană care este cu adevărat bună şi pură întoate privinţele îi vede în mod spontan pe ceilalţi, care

sunt în realitate buni, ca fiind buni şi, tocmai de aceea,ea nu se înşală niciodată în această privinţă.

40. Atunci când o picătură de apă se contopeşte cu apaunui râu, cum se va putea numi aceasta? S-ar puteaspune că în felul acesta, acea picătură devine, princontopire, cea care tocmai s-a pierdut pe sine pentru ase regăsi astfel unificată în Realitatea misterioasă a

MARELUI TOT.

41. Încă de la începuturi, DUMNEZEU i-a poruncit fiinţei umane să caute cunoaşterea care îi va dezvălui Adevărul Ultim Divin. Cunoaşterea Adevărului Ultim Divin iluminează apoi în



veşnicie interiorul universului fiinţei umane şi face să dispară pentru totdeauna întunericulignoranţei. Puţini sunt aceia care ştiu că, în realitate, fiinţa umană a venit pe această lumepentru a obţine cunoaşterea Adevărului Ultim Divin. Cunoaşterea profundă şi deplină aAdevărului Ultim Divin îl ajută totodată pe om să se cunoască în profunzime pe sine. Înabsenţa cunoaşterii divine, cel mai adesea fiinţa umană este întocmai ca un animal.

42. Fiinţa umană care se cunoaşte într-un mod profund şi intim în Esenţa sa ultimă, Îl

descoperă totodată, în felul acesta, pe DUMNEZEU în centrul universului ei lăuntric.

43. Cunoaşterea adevărată de sine implică o analiză atentă şi lucidă a propriei fiinţe şi eaeste în strânsă legătură cu calitatea viziunii.

44. Atunci când deocamdată nu reuşeşti să te cunoşti suficient de bine şi profund pe tine însuţi, perceperea inefabilă a lui DUMNEZEU este aproape imposibilă.

45. Esenţa cea nebănuită a cunoaşterii este şi rămâne Adevărul Ultim Divin, iar AdevărulUltim Divin este o necesitate stringentă a sufletului.

46. Dragii mei, vă rog să nu pierdeţi niciodată din vedere că, dacă tot vă hrăniţi trupurilede mai multe ori pe zi, este totodată stringent necesar să nu vă înfometaţi conştiinţa şinici sufletul.

47. Imensa bogăţie spirituală rezolvă până la urmă cu

uşurinţă toate necazurile noastre lumeşti. Ea este totodatăo cheie divină ce deschide chiar şi cele mai solide lacăte.

48. Fii întotdeauna foarte răbdător. Ia aminte că până laurmă răbdarea îţi va fi înzecit răsplătită. Răbdareaexemplară îţi permite să triumfi până la urmă asupratuturor dificultăţilor.

49. Pentru fiinţele umane care sunt foarte răbdătoare şifac multe fapte bune, pentru acelea există întotdeauna onebănuită răsplată, căci în cazul lor DUMNEZEU le oferăiertarea Sa.

50. Răbdarea înseamnă totodată aşteptare senină şi fără griji.

51. Răbdarea cea profundă şi exemplară este tovarăşa înţelepciunii.

52. Sticla este întocmai ca şi piatra şi la fel ne apare şi perla. Amândouă au aproapeaceeaşi culoare şi chiar se aseamănă, dar atunci când sunt prezentate bijutierilor se



vădeşte imediat diferenţa imensă ce există între ele.

53. Femeile armonioase şi superbe nu trebuie să fie niciodată mândre de frumuseţea lor,deoarece nimeni nu poate să-şi păstreze complet nealterată frumuseţea pe măsură cetimpul se scurge în această lume. Privind cu atenţie în jurul nostru, descoperim că niciramurile nu rămân veşnic verzi într-o superbă grădină şi nici florile ce se află acolo nusunt de-a pururi înflorite şi strălucitoare.

54. Aşa-zisa prietenie ce se bazează doar pe lăcomie, meschinărie şi făţărnicie, nu estedurabilă.

55. Un aspect semnificativ ce ilustrează procesele de rezonanţă ocultă şi influenţa lor:Cei întristaţi îi ascultă plini de curiozitate pe cei foarte trişti.Cei bucuroşi îi ascultă plini de bucurie pe cei foarte bucuroşi.Atunci când cel întristat suspină şi se văicăreşte, cel fericit se simte perturbat şi manifestă

spontan tendinţa să se retragă.Cei falşi şi făţarnici îi ascultă cu multă atenţie pe cei falşi şifăţarnici.Atunci când analizăm cu atenţie şi luciditate acesteaspecte, devine cu putinţă să înţelegem cum este posibilca întotdeauna falşii aspiranţi să fie atraşi într-un modaproape irezistibil şi să aibă, în cele din urmă, parte deGhizi spirituali falşi. În felul acesta se confirmă încă odată

acel proverb care spune: „Cine se aseamănă se adună“.

56. Frica şi nehotărârea oamenilor oneşti face adeseori cuputinţă triumful şi chiar impunerea impertinentă aoamenilor de nimic.

57. Omule, merită să te gândeşti încă de pe acum ce veicâştiga în final săvârşind atâtea păcate sau greşeli. Ia aminte, căci va fi cu putinţă să-i

înşeli pe mulţi oameni, dar este totodată necesar să te gândeşti că, în cele din urmă, toateacestea le vei lua cu tine din această lume atunci când o vei părăsi pentru totdeauna (prinaşa-zisa moarte).

58. A vorbi cu mult patos despre anumite adevăruri spirituale în faţa oamenilor sceptici,cu inimile împietrite şi nesinceri este întocmai ca şi cum ai pregăti o aleasă prăjitură şi aiservi-o porcilor.

59. Ce dobândeşti, în cele din urmă, atunci când „muşti“ cu îndârjire, la rândul tău peacela care, fiind animat de ură, te „muşcă“? Evită să mai faci vreodată aceasta şi salvează-te începând de astăzi de consecinţele ineluctabile ale faptelor tale nesăbuite, căci trebuie



să nu pierzi niciodată din vedere că exact ceea ce semeni, aceea vei culege, mai devremesau mai târziu, la momentul potrivit.

60. Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, mai devreme sau mai târziumoartea este iminentă pentru noi toţi, dar trebuie să nu uităm că ea nu le poate faceniciun rău acelora care deja au atins starea de sfinţenie.

61. Doamne DUMNEZEULE, atunci când Tu îţi manifeşti în anumite momentecompasiunea Ta nemărginită, mulţi păcătoşi sunt salvaţi. Dacă însă, la un moment dat, aiface fulgerător dreptate pe această planetă, chiar şi cei plini de orgoliu şi răutate artremura de groază.

62. Un milion de obiecte care sunt pline de frumuseţe vor deveni până la urmă toateţărână. Ştiind aceasta, un yoghin avansat iubeşte în aşa fel încât să fie pomenit şi amintit

în veşnicie ca un exemplu demn de urmat.

63. Un yoghin avansat îşi trăieşte într-un anumit mod sublim şi divin integrat viaţa, astfel încât, atunci când este aproape de ceilalţi, toţi să se bucure din plin de tovărăşia sa, iarcând este departe, toţi să-i ducă dorul din cauza despărţirii.

64. DUMNEZEU TATĂL nu ia niciodată de la nimeni susţinerea credinţei, dacă acea fiinţăumană nu renunţă ea însăşi în prealabil la ea.

65. Luaţi aminte că, datorită compasiunii Sale nesfârşite,DUMNEZEU TATĂL ignoră milioanele de fapte rele ceprovin de la cei răi şi continuă să-i hrănească şi să-i lase înviaţă. El face în permanenţă aceasta, chiar şi atunci când einu bănuiesc că sursa existenţei lor în această lume este înrealitate DUMNEZEU TATĂL.

66. Adevăratul căutător ce parcurge cu atenţie, aspiraţie şi

perseverenţă o cale spirituală autentică nu va rămâneniciodată cu sufletul sau cu mâna goală. Sărmana fiinţăumană care părăseşte, până la urmă, cu sufletul şi cumâna goală o cale spirituală autentică demonstrează, într-un mod indirect, în felul acesta, că de fapt nu a fostperseverent, nu a avut aspiraţie şi nu a căutat cu adevărat.

67. Nimeni în afara celor răi şi demoniaci nu se poate eschiva cu îndârjire şi insolenţă dela respectarea legilor divine universale şi a poruncilor lui DUMNEZEU. Cei drepţi şi buni lasuflet sunt cu toţii robii poruncilor pline de înţelepciune ale lui DUMNEZEU.



68. Atunci când ne vine ceasul morţii, DUMNEZEU ne ia înapoi viaţa, şi atunci întreagascenetă a existenţei noastre se termină.

69. În această lume a materiei (UNIVERSUL MATERIAL) în care trăim cu toţii, tot ceea cerăsare trebuie să apună şi tot ceea ce este născut trebuie până la urmă să moară. Tu nuştii când va veni momentul în care vei respira pentru ultima oară înainte să-ţi dai duhul,aşa că ia aminte, căci nimic din ceea ce există în universul tău lăuntric sau în trupul tău nu

trebuie să trezească în tine starea de mândrie.

70. Viaţa în această lume este trecătoare, nesigură şi temporară. Ştiind aceasta, nu fiiniciodată mândru pentru că încă mai respiri. Viaţa ta ca fiinţă umană este trecătoare şi înplus, ea este scurtă şi nesigură. La scurt timp după momentul morţii, trupul acesta, decare mulţi dintre noi ne îngrijim excesiv de mult, se va întoarce în cele din urmă în ţărânăşi apoi va deveni, în final, ţărână.

71. „Dincolo de ameninţările înfricoşătoare ale Iadului şi de speranţele îmbătătoare aleParadisului, ceva este totuşi absolut sigur – această viaţă este scurtă, şi în momentulmorţii descoperim că ea a zburat prin aer, întocmai ca o scânteie. Tot ceea ce este absolutsigur este existenţa lui DUMNEZEU, iar restul sunt doar iluzii, aspecte efemere şi minciuni.Floarea cea minunată care odată a înflorit, moare apoi pentru totdeauna, atunci când estetăiată. Ştiind toate acestea, este tocmai de aceea necesar să profităm cât mai mult defiecare ocazie favorabilă ce ni se oferă. Este minunat să nu ratăm niciodată binele pe careputem să îl facem aici şi acum, înainte să coborâm fiecare dintre noi în ţărână. După clipa

morţii, în final, vom fi ţărână în ţărână şi undeva sub ţărână se va afla trupul nostrutrecător. Atunci trupul nostru se va afla acolo în ţărână, fără vin, fără cântece, fărăcântăreţi. Toate acestea le adresez acum tuturor acelora pe care i-am iubit cel mai mult şicare şi-au trăit aşa cum se cuvine viaţa, iar în cele din urmă, ei vor fi şi vor rămâne pentrunoi toţi doar nişte amintiri minunate. Fiecare dintre ei şi-au băut paharul o dată sau chiarde mai multe ori înainte, şi apoi unul câte unul s-au dus dintre noi în Marea Linişte ca săse odihnească în lumea de dincolo.“ (versuri de Omar Khayyam).

72. Cel înţelept nu se asociază niciodată cu cei răi, făţarnicişi falşi, iar oamenii răi, făţarnici şi falşi fug întocmai aşacum fuge diavolul de tămâie de prezenţa omului foartebun şi înţelept. În nebunia, răutatea şi rătăcirea lor, astfelde fiinţe umane perverse cred cu îndârjire că cel înţelepteste un om fals şi rău. Pentru astfel de oameni rătăciţi,năuci, roşi de ură, de resentimente şi de îndoielidemoniace, care sunt nişte perverşi, totul este răsturnat. Înviziunea lor strâmbă, răsturnată şi bizară, binele este rău,iar răul, evident, este pentru ei un mare bine, pe care segrăbesc să îl îmbrăţişeze.



73. Răul cu răul şi binele cu binele se atrag întotdeauna şi, în mod tainic, se însoţesc.

74. Tot ceea ce se manifestă într-un mod clar şi evident nu mai are niciodată după aceeanevoie să fie dovedit. Manifestarea evidentă este şi rămâne întotdeauna pregnantedificatoare.

75. Gândurile, intenţiile, aspiraţiile şi dorinţele noastre se nasc, chiar şi atunci când nubănuim aceasta, în focarul cel tainic al inimii. Ştiind aceasta, trebuie să avem în vedere cădacă acest focar (focarul cel tainic al inimii) este pur, atunci gândurile, intenţiile, aspiraţiileşi dorinţele noastre vor fi în mod spontan pure. Luaţi aminte, căci dacă focarul cel tainic alinimi noastre nu este pur, atunci devine cu uşurinţă posibil ca gândurile, intenţiile,aspiraţiile şi dorinţele noastre să fie impure şi viciate.

Material preluat din Caietul spiritual al Simpozionului Internaţional de Yoga Costineşti

2009.

Citiţi şi:Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea binelui divin Acordă-i lui Dumnezeu primul loc în viaţa ta!

O poveste cu tâlc la care merită să reflectaţi fiecare dintre voi

Într-una din zile, un vânător foarte priceput a venit în junglă ca să vâneze şi s-a aşezat sub un arbore mare, ceera falnic şi umbros. Tot atunci, şi un vultur puternic avenit acolo şi s-a aşezat pe una dintre ramurile aceluiarbore. Vulturul – acea creatură crudă şi lacomă – era încăutare de carne. Vânătorul se afla jos, la rădăcina aceluiarbore, iar vulturul se afla sus, pe o ramură în copac, iarceva mai jos, pe o altă ramură a acelui arbore, tocmai seodihnea o frumoasă şi pură porumbiţă. Fulgerător,porumbiţa şi-a dat seama de pericolul ce o paşte. În timpce se uita, fiind cuprinsă de spaimă, la cei doi duşmani aiei, instantaneu ea s-a gândit că era cu putinţă ca aceea săfie ultima zi din viaţa ei. De pe cealaltă ramură, ce se aflaceva mai sus, vulturul o pândea nemilos, ca să vadă dacă

îşi va lua zborul, fiind decis să se arunce imediat asupra ei ca să o sfâşie şi să o înghită.

De îndată ce porumbiţa s-a uitat speriată la fiecare dintre ei, a devenit totodată teribil de îngrijorată şi atunci a zis: „O, Doamne DUMNEZEULE! Supravieţuirea mea pare a fiimposibilă. Acum mă rog cu ardoare către Tine şi totodată mă întreb, oare cum mă vei



salva? Ştiu că dacă acum rămân pe loc, vânătorul mă va nimeri cu uşurinţă cu săgeata sa.Dacă zbor, vulturul va porni imediat după mine şi mă va prinde. Viaţa mea este în mare pericol din toate părţile. S-ar putea ca săgeata vânătorului să mă lovească în curând şiatunci nu va mai fi pentru mine cale de scăpare. Să fie, oare, acesta momentul morţii melece a fost hotărât încă de la începuturi în ziua Creaţiei?!“

Pentru că DUMNEZEU vroia totuşi să salveze şi să apere porumbiţa, să vedem în

continuare cum a reuşit El să o salveze. Vânătorul a privit cu atenţie porumbiţa şi apoi,după ce a pus săgeata pe coardă, a întins arcul. Iată însă că exact în acel moment, o cobrăşi-a înfipt fulgerător colţii în ceafa vânătorului, iar săgeata, ce a fost eliberată instantaneudin arcul său, l-a nimerit atunci pe vultur. Ambii duşmani ai porumbiţei au murit în acelaşitimp. Datorită ajutorului miraculos ce a venit de la DUMNEZEU TATĂL, porumbiţa a rămasastfel întreagă şi nevătămată. Cei care ar fi putut deveni ucigaşii ei au fost instantaneuucişi. Iată cum a intervenit bunul DUMNEZEU în acea situaţie care la prima vedere părea afi fără ieşire!

Morala acestei povestiri: „Atât cei oropsiţi, cât şi cei persecutaţi sunt salvaţi până la urmădin mâinile opresorului de forţele dumnezeieşti, care la un moment dat se manifestă într-un mod supranatural. Brutalitatea opresorilor ce sunt foarte răi şi cruzi nu durează mult.Până la urmă, ea se termină“ . În această povestire cu tâlc, fiecare dintre noi descoperim olecţie care ne este extrem de utilă: „Fă întotdeauna cât mai mult bine celorlalţi. Gândeşte-te întotdeauna într-un mod benefic, creator şi plin de bunăvoinţă la ceilalţi. Veghează şi nufă niciodată rău nimănui. Nu urmări niciodată să-ţi răneşti în nu contează ce mod aproapele. Ia aminte că nu poţi să ştii niciodată de unde s-ar putea să fii tu însuţi atacat,

imediat după aceea, atunci când intenţionezi să ataci pe altcineva, aşa cum s-au petrecut lucrurile cu vânătorul şi cu vulturul din povestirea noastră“.

Citiţi şi: Aforisme şi cugetări despre viaţă (1) Unele ipostaze nebănuite ale lui DUMNEZEU TATĂL

Aforismele lui Mahatma Gandhi despre AHIMSA (non-violenţa) Despre violenţă

• Teoria „ochi pentru ochi” duce la orbirea lumii. „Ochipentru ochi”… şi lumea va deveni oarbă.• Victoria obţinută prin violenţă este echivalentul unei

înfrângeri, pentru că este întotdeauna temporară.• Trei sferturi din toate neînţelegerile vor dispărea de pefaţa pământului dacă ne vom pune în locul duşmanilornoştri şi le vom înţelege punctul de vedere. Atunci vomdeveni una cu ei şi ne vom gândi la ei cu îngăduinţă.• Principiul non-violenţei ( AHIMSA) este supus probei atunci când se confruntă cu



violenţa.• Credinţa mea în principiul non-violenţei ( AHIMSA) mă obligă să fiu foarte hotărât. Numai rămâne loc pentru laşitate sau slăbiciune.• În cazul celor care fac uz de forţă mai există speranţa că vor găsi într-o bună zi caleaspre non-violenţă ( AHIMSA), lucru care nu este valabil în cazul celor laşi.• Un SATYAGRAHI (adept al non-violenţei) şi-a luat adio de la teamă. El cutează să se

încreadă chiar în duşman. Chiar dacă duşmanul îl dezamăgeşte de douăzeci de

ori,SATYAGRAHI este gata să se mai încreadă în el pentru a douăzeci şi una oară.• Cei slabi niciodată nu iartă. Iertarea e puterea celor tari.• Urăşte păcatul şi iubeşte pe păcătoşi!• Măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care sunt tratateanimalele.

Despre AHIMSA şi SATYA (Adevărul)

• AHIMSA înseamnă MOKSHA (eliberarea spirituală), iar MOKSHA este realizareaAdevărului.• AHIMSA şi Adevărul sunt atât de îngemănate una cu cealaltă, încât este practicimposibil să le desfaci şi separi.• Realizarea fermă a AHIMSA-ei conduce inevitabil către Adevăr – nu către violenţă.• Adevărul şi AHIMSA nu vor dispărea niciodată.• Cu cât mai mare este realizarea în practica Adevărului şi a AHIMSA-ei, cu atât maimare este Iluminarea (realizarea spirituală).

• Folosiţi adevărul ca nicovală, non-violenţa ca ciocan şi tot ce nu rezistă la testul în careeste pus sub „nicovala” adevărului şi bătut cu „ciocanul” AHIMSA-ei, respingeţi-l ca fiindfals!• Adevărul este religia mea, iar AHIMSA este unica ei cale de realizare.• AHIMSA şi Adevărul sunt cei doi plămâni ai mei. Eu nu pot trăi fără ei!

Despre AHIMSA, Iubire şi Fericire

• AHIMSA înseamnă iubire infinită...• Adevărata AHIMSA ar trebui să fie o eliberare completăde voinţa bolnavă, de mânie şi ură şi o revărsare de iubiredebordantă pentru toţi.• Acela care-şi leagă destinul/norocul/soarta de AHIMSA,sau legea iubirii, îngustează zilnic cercul distrugerii şiastfel se deschide în faţa vieţii şi a iubirii.• Iubirea şi AHIMSA sunt similare în efectele lor.• AHIMSA şi iubirea sunt unul şi acelaşi lucru.• Iubirea în sensul lui AHIMSA are un număr limitat de adepţi/adoratori în lume.• Femeia este încarnarea AHIMSA-ei: AHIMSA înseamnă iubire infinită, care mai



înseamnă capacitate infinită de suferinţă.• Iubirea, altfel spus AHIMSA, susţine planeta noastră.• Legea iubirii este cea care conduce omenirea.• Iubirea nu cere nimic, ea oferă. Iubirea suferă, nu regretă nimic şi nu se răzbună.• Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui.• În focul iubirii şi fierul cel mai tare se înmoaie.

• Fericirea te face dulce, încercările te fac puternic, regretele te fac uman, eşecurile tefac umil, succesul te face să străluceşti, DUMNEZEU te face să continui...• Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci.

Despre AHIMSA

• AHIMSA este unul din cele mai înalte principii ale lumii pe care nici o putere pepământ nu îl poate distruge.

• AHIMSA este cel mai mare ideal. Este menit pentru cel curajos, niciodată pentru laş.• AHIMSA este cea mai mare forţă cunoscută.• Cea mai înaltă formă de religie (spiritualitate) a fost definită printr-o negaţie: non-violenţa ( AHIMSA).• AHIMSA este un atribut al celui curajos. Laşitatea şi AHIMSA nu „merg” niciodată

împreună, la fel ca apa şi focul.• AHIMSA este culmea lui KSHATRIYA DARMA (DHARMA castei regilor, nobililor şirăzboinicilor) pentru că reprezintă punctul culminant al curajului/îndrăznelii.

• AHIMSA este atributul sufletului şi de aceea trebuie practicată de fiecare, în toatesituaţiile/evenimentele vieţii.• Principiul lui AHIMSA este vătămat de orice gând rău, de graba exagerată, deminciună, de ură, de a-i dori rău oricui.• AHIMSA cere putere şi curaj pentru a îndura încercările fără dorinţa de răzbunare,pentru a putea primi „lovituri” fără a riposta înapoi.• AHIMSA a fost predicată omului atunci când acesta se afla în plenitudinea puterii saleşi era capabil să-şi privească adversarii direct în faţă.

• AHIMSA este ştiinţă. Cuvântul „eşec” nu-şi are locul în vocabularul ştiinţei.• AHIMSA ne pune în evidenţă propriile defecte şi le minimizează pe acelea aleoponentului. Ea priveşte paiul din ochiul nostru ca pe o bârnă şi bârna din ochiuloponentului ca pe un pai.• AHIMSA trebuie să fie pusă înaintea a toate atunci când este exersată. Numai atunciea devine irezistibilă.• AHIMSA trebuie să se exprime pe sine prin actele deajutor altruist faţă de ceilalţi.• AHIMSA mea nu tolerează ideea de a oferi hranăgratuită unei persoane sănătoase care nu a muncit pentruea într-un mod onest.



• Erorile mele au fost greşeli în aprecierea oamenilor, nu în aprecierea adevăratei naturia adevărului şi a AHIMSA-ei sau în aplicarea acestora.• Toate experienţele mele în AHIMSA m-au învăţat că non-violenţa pusă în practică

înseamnă o muncă grea (common labour ) cu corpul.• Un adept al AHIMSA-ei se roagă întotdeauna pentru eliberarea ultimă de sclaviatrupului.• Orice puteri au oamenii, acestea se datorează în întregime AHIMSA-ei, oricât de

imperfecte sau defectuoase ar putea fi acestea.• Adeptul AHIMSA-ei nu poate subscrie formulei utilitariene (cel mai mare bine pentrucei mai mulţi). El se va lupta pentru cel mai mare bine al tuturor şi va muri în încercareade a realiza acest ideal.• Femeia este mult mai aptă decât bărbatul să realizeze explorări şi să realizeze acţiuni

îndrăzneţe în AHIMSA.• Nicio putere de pe pământ nu te poate supune atunci când eşti înarmat cusabia AHIMSA-ei. Ea înnobilează atât pe învingător cât şi pe învins.

• Adeptul AHIMSA-ei are o singură frică, iar aceasta este de DUMNEZEU.• Adeptul AHIMSA-ei trebuie să-şi cultive obiceiul unui trude continue, vigilenţa fărăodihnă, controlul de sine neîncetat.• Scripturile creştinismului, islamismului şi hinduismului sunt pline de

învăţătura AHIMSA-ei.

Citiţi şi: Sfaturi practice pentru aprofundarea lui AHIMSA

Bucuria de a trăi Adevărul

Fericiri mici cu efecte surprinzător de mariFericiţi vor fi aceia care vor fi capabili să contemple, cu

atenţia şi cu seriozitatea pe care o merită, aparentele micinimicuri ale vieţii şi să privească atent, cu mult calm şidetaşare, feluritele situaţii care, la prima vedere, par a fifoarte serioase. Procedând în felul acesta, ei vor puteamerge din ce în ce mai departe, urmând întotdeauna un

sens ascendent, pe cărarea plină de lecţii ce suntadeseori nebănuite, ale vieţii.

Fericiţi vor fi aceia care atunci când este necesar sunt



capabili să tacă şi să asculte cu multă atenţie, căci procedând în felul acesta, vor putea să înveţe şi să intuiască o mulţime de aspecte nebănuite, noi, care îi vor transforma.

Fericiţi vor fi aceia care sunt mai mereu capabili să râdă cu un umor spontan şi stenicde ei înşişi. Procedând în felul acesta, vor evita să se scufunde în ridicole stări de gravitateşi seriozitate penibilă şi în plus, ei se vor putea amuza de fiecare dată de aspectelecomice ale vieţii.

Fericiţi vor fi aceia care sunt de fiecare dată atenţi la chemările sincere, binefăcătoare şi îndreptăţite ale celorlalţi, fără a crede, totodată, că sunt indispensabili. Dăruind cugenerozitate şi fiind de folos, ei vor descoperi în felul acesta că toate cele pe care le oferăcelorlalţi, fiind plini de abnegaţie, se întorc, mai devreme sau mai târziu, la ei înşişi, eicăpătând până la urmă exact aceleaşi daruri pe care le-au oferit şi, totodată, vordescoperi că, acţionând în felul acesta, vor deveni fermenţi tainici ai credinţei înDUMNEZEU.

Fericiţi vor fi aceia care sunt, de fiecare dată, capabili să distingă neîntârziat un munte înalt şi semeţ de un banal muşuroi de furnici. Procedând de fiecare dată în felul acesta, eivor fi întotdeauna scutiţi de o mulţime de false griji şi neplăceri.

Fericiţi vor fi aceia care vor fi capabili să tacă plini de umilinţă şi chiar să surâdă cu înţelegere şi compasiune atunci când unii îşi vor ridica glasul peste al lor sau atunci când îi vor călca cu impertinenţă în picioare căci, acţionând în felul acesta, ei vor dovedi că

învăţătura lui Iisus le-a pătruns adânc în inimă şi a devenit o minunată obişnuinţă.

Fericiţi vor fi aceia care, de fiecare dată, vor fi capabili să admire un surâs plin decandoare şi totodată să ierte, uitând imediat după aceea, o grimasă dispreţuitoare saurăutăcioasă. Procedând de fiecare dată în felul acesta, drumul lor în viaţă va fi luminos şi

însorit.

Fericiţi vor fi aceia care vor fi capabili, aproape de fiecare dată, să recunoască prezenţa

misterioasă a lui DUMNEZEU TATĂL în toţi aceia pe care îi întâlnesc. În felul acesta, ei vorgăsi în fiecare fiinţă umană o adevărată lumină divină, iar în propria lor fiinţă va înmugurişi apoi va înflori starea de îndumnezeire şi de înţelepciune.

Citiţi şi: Aforisme şi cugetări despre viaţă (1) Unele ipostaze nebănuite ale lui DUMNEZEU TATĂL



Aforisme şi cugetări despre viaţă (1)

1. Viaţa este Bunătate: ştiind aceasta, nu rata niciodatăprilejurile ce ţi se oferă pentru a face cât mai mult bine.

2. Viaţa este Eroism, şi aceasta îţi permite să-ţi dovedeştide fiecare dată ţie însuţi că spiritul şi sufletul pot sătriumfe asupra trupului.

3. Viaţa este o Poveste, şi trebuie să ai în vedere că ceeace este foarte important la ea nu este lungimea, ci maiales valoarea ei.

4. Viaţa este o imensă Iubire, mai ales pentru aceia caresunt nişte veşnici îndrăgostiţi.

5.Viaţa este adeseori Încercare, şi tocmai de aceea este necesar să trecem cu bine toatetestele ei, pentru a face salturi profund transformatoare.

6. Viaţa este Altruism, mai ales pentru aceia care şi-au depăşit în mare măsură egoismul.

7. Viaţa este Extaz Divin, numai pentru cei aleşi, care deja L-au găsit pe DUMNEZEU înadâncul fiinţei lor.

8. Viaţa este Veselie, Elan şi Vigoare, care sunt monezile ce răsună cu un tainic ecou înfiinţa noastră atunci când fericirea ne inundă.

9. Viaţa este Rezonanţă Ocultă, care întotdeauna trebuie să fie aleasă chiar de noi pentrua ne oferi minunate daruri.

10. Viaţa este o perpetuă Cărare ascunsă, ce se dezvăluie, pe măsură ce este parcursă,mai ales pentru cei iniţiaţi.

11. Viaţa este un Prilej, ce ţi se oferă pentru a-ţi satisface foamea şi setea de suflet.

12. Viaţa este o Misterioasă Realitate, ce este descoperită numai de cei puţini şi aleşi, carereuşesc să atingă revelaţia ADEVĂRULUI ULTIM.

13. Viaţa este Cunoaştere de Sine, care se realizează pentru unii lent, iar pentru alţiisuficient de rapid, cu toate că, în fond, ea este prima condiţie a libertăţii.

14. Viaţa este Detaşare Implicată, ce se dezvăluie numai acelora care reuşesc să o atingă



(detaşarea).

15. Viaţa este Înţelepciune, şi aceasta implică trezirea prin anumite eforturi, adecvate, agândirii atotcuprinzătoare şi misterioase a lui DUMNEZEU în propriul nostru universlăuntric.

16. Viaţa este Comunicare Binefăcătoare şi armonioasă cu tot şi cu toate cele pe care

DUMNEZEU le-a manifestat şi care ne înconjoară clipă de clipă.

17. Viaţa este Bucurie, care de fapt reprezintă o treaptăsuperioară a veseliei şi a mulţumirii, în fluviul căreiasufletul trăieşte calm şi statornic, fără a mai fi tulburat defrică.

18. Viaţa este Energie binefăcătoare, copleşitoare de care

avem întotdeauna nevoie pentru a învinge obstacolele pecare inerţia, lenea, larvaritatea şi laşitatea le ridică în caleaexpansiunii conştiinţei noastre şi a cunoaşterii.

19. Viaţa este Optimism, care totodată este o expresie asănătăţii sufletului, ce ne permite să descoperim o tainicălumină dumnezeiască acolo unde pesimiştii susţin că nueste decât beznă.

20. Viaţa este Curaj, care pe lângă faptul că trezeşte în noi sentimentul tainic alinvulnerabilităţii, oferă totodată o mare energie sufletului şi conferă tărie trupului, făcândastfel să apară începutul biruinţei.

21. Viaţa este Candoare şi Puritate, care cel mai adesea se manifestă ca o indescriptibilăstare de fericire ce îi face pe oameni aproape egali cu îngerii şi care este dovada uneinepreţuite stări de sănătate sufletească. Puritatea şi candoarea sunt calităţile fiinţei

umane care nu şi-a pierdut starea de copil.

22. Viaţa este Speranţă Divină binefăcătoare care, pe lângă faptul că este un dulce balsamce încântă sufletele, este şi rămâne totodată un împrumut ce este făcut cu anticipaţiefericirii.

23. Viaţa este Sacrificiu, care în cazul celor puţini ce îi descoperă valenţele se revelează cafiind originea tuturor virtuţilor, care atunci când sunt trezite ne aduc multe bucurii.

24. Viaţa este prea Scurtă pentru a fi trăită de fiecare dintre noi într-un mod egoist,superficial, banal şi insignifiant.



25. Viaţa este Transformare Divină, care în cazul acelora care nu i se opun devine condiţiaesenţială a creşterii spirituale. Oamenii contează şi durează cu adevărat numaitransformându-se spiritual, în mod constant şi rodnic.

26. Viaţa este Minunare, pentru fiinţele umane care sunt capabile să o descopere ca atare.Este suficient să contemplăm, aflându-ne într-o profundă stare de minunare, cel mai

neînsemnat fenomen sau chiar şi cel mai banal aspect al realităţii, pentru a ne simţiprofund transformaţi, chiar transfiguraţi, de frumuseţea sa şi de realitatea sa tainică.Pentru fiinţa umană care trăieşte mai mereu starea de minunare nu există aspecte trivialeşi nici lucruri sau fiinţe pe care să le folosească sau să le atingă fără a le sesiza, de fiecaredată, prospeţimea şi misterul. Aceste aspecte apar doar datorită rutinei paralizante, aprejudecăţilor prosteşti şi a limitărilor noastre. Inspiraţia sublimă, creatoare înseamnăprintre altele, să percepi, minunându-te, toate fiinţele şi toate lucrurile ca şi cum le-aivedea de fiecare dată pentru prima oară, reîmprospătându-ţi în felul acesta, fără încetare,

viziunea asupra lor.

27. Viaţa este Prezenţa Enigmatică a lui DUMNEZEU, carene vorbeşte, acelora dintre noi care suntem capabili să oascultăm, în tăcerea indescriptibilă a înţelepciunii inimii.

28. Viaţa este o Oceanică Revărsare a energieidumnezeieşti a iubirii, pentru că aproape tot ceea ce

facem emană iubire. Descoperind aceasta, ar trebui caunul dintre ţelurile fundamentale ale vieţii noastre să fieacela de a ne manifesta întocmai ca nişte focare pline deiubire. Această aspiraţie către iubire şi bucurie estenepieritoare în fiecare fiinţă umană, chiar şi atunci când eaexistă în stare latentă.

29. Viaţa este în permanenţă un Mister copleşitor, descoperind aceasta, pătrunde-l şi

lasă-te, totodată, îmbătat de savoarea lui.

30. Viaţa este un nebănuit Paradis. Noi ar trebui să ştim deja că paradisul nu este pierdut,pentru că în realitate el există, în stare latentă, în universul nostru lăuntric şi aşteaptă săfie trezit. Atunci când noi debordăm de iubire, atunci când suntem gata să facem un bineşi suntem în mod spontan dispuşi să fim de folos unei fiinţe umane care are nevoie deajutor, atunci când ne putem recunoaşte plini de admiraţie şi încântare în ceilalţi, în totceea ce au ei bun, minunat şi frumos, atunci când putem să-i facem fericiţi pe ceilalţi,dăruindu-le atenţie creatoare, iubire, bucurie, fericire şi plăcere, putem să fim siguri că am

început să trăim în paradisul regăsit, ce există în universul nostru lăuntric. În astfel declipe minunate, noi putem să descoperim că am trezit paradisul din noi. Atunci când



putem trăi din plin astfel de stări înălţătoare, putem să fim siguri că paradisul este acolo, în noi, iar DUMNEZEU este, chiar atunci şi acolo, prezent atât în noi, cât şi în jurul nostru.Atunci când reuşim de fiecare dată să trezim şi să menţinem viu paradisul din universulnostru lăuntric, intrăm totodată fulgerător în stare de rezonanţă ocultă cu alte paradisuri,nebănuite, ce există fără îndoială în lumea de dincolo, în Universul Astral.

31. Viaţa este o Sacră Datorie; ştiind aceasta, împlineşte-o zi de zi aşa cum se cuvine. În

viaţă nu trebuie să uiţi niciodată că nu ai numai drepturi, ci şi anumite îndatoriri, care suntsacre, chiar şi atunci când, deocamdată, nu-ţi dai seama de aceasta.

32. Viaţa este cu mult mai mult decât hrana, tot aşa precum trupul fiinţei umane este cumult mai mult decât veşmintele pe care le poartă.

33. Viaţa este, fără încetare, o Impregnare Dumnezeiască. Chiar şi atunci când(deocamdată) nu ne dăm seama de aceasta, DUMNEZEU impregnează, într-un mod tainic

şi egal, toate fiinţele umane. El îl impregnează, într-un mod egal şi la fel de bine, atât pecel înţelept, cât şi pe cel prost. Chiar şi atunci când nu bănuim aceasta, DUMNEZEUimpregnează în permanenţă totul şi există într-un mod enigmatic în tot şi în toate. Fie căne dăm sau nu seama de aceasta, DUMNEZEU nu respinge şi nu abandonează niciodatăpe nimeni, chiar dacă uneori îşi întoarce faţa de la noi. DUMNEZEU există în toţi şi întoate cele care au fost, sunt şi vor fi posibile.

34. Viaţa este o Îmbătătoare Frumuseţe, descoper-o neîntârziat şi admir-o fără încetare,

lăsându-te apoi transformat de armoniile ei, ce se dezvăluie privirii tale atente, pure şitransfiguratoare.

35. Viaţa este Meditaţie, şi aceasta ne permite să-L întâlnim şi să-L descoperim, prin aprofundare, peDUMNEZEU TATĂL în propriul nostru univers lăuntric.

36. Viaţa este un Ajutor profund transformator pentru

fiinţa umană ce ajută. Putem oferi un astfel de ajutorcelorlalţi, cu bunăvoinţă şi altruism, şi în felul acesta vomdescoperi că îl putem întâlni pe DUMNEZEU în aproapelenostru de fiecare dată.

37. Viaţa este uneori Tristeţe; ştiind aceasta, depăşeşteaceastă tristeţe de fiecare dată, printr-o atitudine eroică,fermă şi plină de optimism.

38. Viaţa este o Constantă Dezvăluire de Frumuseţe. Îndiferite grade, anumite fiinţe umane pe care le vedem sau cu care venim în contact ne



apar ca fiind frumoase. Frumuseţea cu totul aparte a acestor fiinţe umane nu rezidănumai în ele şi în armonia lor lăuntrică, ci totodată se manifestă prin senzaţiile, impresiileşi emoţiile minunate care se trezesc în noi datorită declanşării anumitor procese derezonanţă ocultă. Toate aceste minunăţii pe care le admirăm la astfel de fiinţe umane nerevelează, totodată, adevărata noastră natură şi ne transformă într-un mod plăcut şirapid. Dacă mai mereu contemplăm, fiind plini de transfigurare, ceea ce este frumos,divin, pur, sublim, bun şi admirabil în celelalte fiinţe umane, atunci acele valuri de

frumuseţe ne inundă fiinţa şi se manifestă continuu în universul nostru lăuntric, întocmaiprecum valurile unui ocean paradisiac. La un moment dat, astfel de valuri de frumuseţecare ne inundă fiinţa ne îmbată şi ne copleşesc, făcând să apară în MICROCOSMOSULfiinţei noastre Iluminarea spirituală.

Continuaţi cu partea a doua din Aforisme şi cugetări despre viaţă.

Fragment din broşura „Aforisme şi cugetări despre viaţă”

Citiţi şi: Câte ceva despre umilinţă şi valoarea ei în practica spirituală Starea arhetipală de copil


Citiţi aici prima parte din Aforisme şi cugetări despre viaţă

39. Viaţa este Recunoaştere Inspirată. Dacă tu vei ajungesă recunoşti din ce în ce mai des că unele dintre fiinţeleumane care te înconjoară sunt, totodată, o parte din tine,atunci vei începe să te bucuri din ce în ce mai mult de totceea ce este divin, bun, frumos, pur şi adevărat în aceastălume, fără a mai manifesta cerinţe şi pretenţii exagerate.Totodată, această viziune iniţiatică îţi va revela tainelePrincipiului Holografic Ocult.

40. Viaţa este, de multe ori, o Savuroasă Aventurăbinefăcătoare; îndrăzneşte de fiecare dată să oexperimentezi ca atare, cu mult curaj şi exuberanţă.Acţionând atunci când este cazul, în felul acesta vei avea parte de multe surprize plăcute,stenice şi uimitoare.

41. Viaţa este Mişcare Tainică şi Primenire aproape neîncetată, ce ni se dezvăluie atuncicând îi contemplăm tumultul oceanic, care nu este niciodată întâmplare, ci doarnecesitate.



42. Viaţa este Bucurie Copleşitoare, mai ales pentru fiinţele umane care sublimează din ce

în ce mai bine bucuriile intense, profunde şi perfect controlate ale simţurilor. Pentruoamenii obişnuiţi, bucuriile simţurilor sunt, analogic vorbind, comparabile cu hârtia unuiambalaj; adevărata fericire, intensă, profundă şi copleşitoare poate fi însă experimentatănumai de aceia care ajung să savureze beatitudinea divină pe care simţurile ne permit săo descoperim. Numai cei iniţiaţi şi înţelepţi ştiu că adevăratul cadou este beatitudinea

divină, dar, dincolo de aceştia (care sunt foarte puţini), marea majoritate a fiinţelor umanese cramponează de hârtia ambalajului, considerând că acea hârtie este darul însuşi.Analogic vorbind, aceasta implică să introducem în gură o ciocolată cu miere, care este

învelită cu respectivul ambalaj de hârtie. Chiar dacă atunci vom putea să percepem într-oanumită măsură gustul ciocolatei, totodată hârtia de la acel ambalaj ne va declanşa ostare neplăcută şi ne va diminua bucuria savurării pe care o simţim atunci. Ştiind aceasta,este esenţial să învăţăm să sublimăm bucuriile, fericirile şi plăcerile pe care le trăim,dezvelind cadoul divin care ni se oferă. Procedând în felul acesta, vom descoperi că

întreaga lume este la dispoziţia noastră pentru a ne oferi multă bucurie şi fericire. Prinsublimarea bucuriilor, plăcerilor şi a fericirilor pe care le trăieşte imens şi profund, cel

înţelept trece dincolo de aparenţe şi reuşeşte să aprecieze, de fiecare dată, darul divin albeatitudinii care i se oferă. La celălalt pol se află ignorantul, care în permanenţă se agaţăde hârtiile care servesc drept ambalaj beatitudinii divine. Cel înţelept se foloseşte deplăcere, de bucurie şi de fericire întocmai ca de nişte mijloace şi, sublimându-le, treceastfel dincolo de ele, pentru a descoperi beatitudinea divină mereu reînnoită. În timp ceimensa majoritate a oamenilor obişnuiţi trăiesc plăcerile şi bucuriile doar de dragul

plăcerilor şi bucuriilor, cei înţelepţi şi iniţiaţi se folosesc de ele întocmai ca de nişte treptece îi catapultează în stări sublime, inefabile de beatitudine sau extaz divin (SAMADHI).

43. Viaţa este o Nebănuită Promisiune: ştiind aceasta, împlineşte-o cu încântare şi înţelepciune.

44. Viaţa este în permanenţă Respiraţie: Inspir şi Expir… Pătrunde-te de această tainăfundamentală a firii.

45. Viaţa este Amintire. Cei iniţiaţi ştiu că, în realitate,amintirile care apar sau sunt evocate în modpreponderent în universul nostru lăuntric ne pot face săfim nefericiţi sau dimpotrivă, să fim fericiţi şi înţelepţi. Înlumea în care trăim, în care aproape totul se modifică fără

încetare, a ne aminti mai mereu trăirile sau evenimenteleneplăcute ori dezagreabile impune limite penibile înuniversul nostru lăuntric şi, încetul cu încetul, ne înlănţuie.Amintirea esenţei noastre divine veritabile, a SineluiSuprem Nemuritor (ATMAN), ne expansionează şi ne



elevează ca prin minune conştiinţa, datorită proceselor divine de rezonanţă ocultă pe carele declanşează în universul nostru lăuntric. O astfel de amintire pură, sublimă şi

înălţătoare ne umple de o bucurie fără obiect şi ne eliberează de mulţimea grijilor şi africilor care ne sufocă. În felul acesta, noi ne putem da seama cu uşurinţă că, în realitate,suntem şi devenim ceea ce ne amintim. Dacă ne vom aminti adeseori că, la un momentdat, am fost proşti sau neputincioşi, atunci, prin intermediul proceselor de rezonanţăocultă pe care le declanşează în universul nostru lăuntric, amintirea repetată a acelei

situaţii ne va face să fim şi să devenim ignoranţi sau neputincioşi. Dacă ne vom aminti însă, mereu şi mereu, de momentele de iluminare divină sau de stările de extaz divin pecare le-am trăit, putem să fim siguri că noi stări de iluminare spirituală vor apărea şiaceste experienţe spirituale vor fi mai profunde şi mai puternice, tocmai datorităamintirilor noastre sublime. A uita să devenim tangenţi cu infinitul (pentru a experimenta,

în felul acesta, o indescriptibilă stare de dilatare euforică în nemărginire), a uita iubireagenerează, pentru fiecare din noi, suferinţă. În schimb, a uita o viaţă cotidiană ce esteaproape fără încetare plină de griji, de stresuri şi de nevoi materiale chinuitoare ne face să

fim fericiţi. Fiecare dintre noi putem să depăşim lanţul chinuitor al amintirilor neplăcute şial limitărilor de tot felul, devenind din ce în ce mai conştienţi de natura iluzorie,superficială, inconstantă a lumii şi a evenimentelor înconjurătoare, conştientizând în felulacesta că şi ele sunt tot iluzorii şi efemere. Pentru a scăpa de otrava acestor amintirichinuitoare (ce declanşează de fiecare dată în universul nostru lăuntric procese derezonanţă ocultă nefaste), este bine să ne convingem că toate aceste evenimenteneplăcute au trecut deja şi nu mai există deloc pentru noi în prezent. Aceasta implică săacceptăm trecutul cu tot ceea ce a fost rău în el şi să ne detaşăm complet de tot ceea ce

a fost chinuitor sau penibil. Apoi, este esenţial să ne păstrăm vie această stare dedetaşare, amintindu-ne mereu de ea, pentru a declanşa în felul acesta procese derezonanţă ocultă divine, benefice şi profund transformatoare. Amintirile divine, sublime,minunate pot fi evocate cu uşurinţă în prezenţa fiinţelor umane care sunt trezite dinpunct de vedere spiritual sau care au un înalt grad de realizare spirituală.

46. Viaţa este plină de Şanse Minunate, ce se dovedesc a fi plăcute, surprinzătoare şifulgerător transformatoare atunci când te deschizi cu curaj către ele şi nu le ratezi.

47. În universul nostru lăuntric, viaţa este o nebănuită Recepţie de Energii Tainice, bunesau rele, ce este apoi însoţită de o eventuală emisie deenergii tainice, bune sau rele, pe care în prealabil le-amcaptat (acumulat) în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre.

48. Viaţa umană este Reîncarnare, fie că ştim sau nu ştimaceasta. Trupul fiinţei umane poate fi, în mod analogic,comparat cu o maşină de spălat. Mintea fiinţei umaneeste, în cazul unei astfel de comparaţii, veşmântul pe caretrebuie să-l spălăm cât mai bine şi să-l curăţăm, energia



iubirii este apa curată pe care o utilizăm atunci, iar cunoaşterea de care dispunem poate ficomparată cu un SUI GENERIS „detergent”. Atunci când este privită din acest punct devedere, fiecare viaţă umană poate fi asemănată cu spălarea unor rufe murdare. Minteafiinţei umane pătrunde în trup pentru a fi cât mai bine spălată şi purificată. Dacă în loc dedetergent, noi introducem noroi în maşina de spălat, veşmântul nostru (care este mintea)va ieşi apoi din maşina de spălat chiar mai murdar decât a fost introdus la început. Într-oasemenea situaţie, noi va trebui să punem acel veşmânt, din nou şi din nou în maşina de

spălat. Şi atâta timp cât noi vom adăuga de fiecare dată noroi în loc de detergent, vatrebui să reîncepem, din nou şi din nou, procesul de aşa-zisă spălare, care de fapt nu vacurăţa şi nu va purifica veşmântul respectiv. În mod asemănător, noi sau alte fiinţe umaneva trebui să ne reîncarnăm de nenumărate ori, până ce vom înceta să repetăm greşelilepe care le-am comis în trecut.

49. Viaţa este, înainte de toate, Iubire; bucură-te de ea din plin şi fără măsură, dăruind-ofără încetare tuturor acelora care merită aceasta.

50. Viaţa este Duplicare şi Transfer Instantaneu de KARMĂ, care se realizează de fiecaredată prin declanşarea şi menţinerea anumitor procese de rezonanţă ocultă. Dacă, spreexemplu, tu contempli şi admiri, într-un mod profund şi sincer, o anumită fiinţă umană cemanifestă anumite calităţi sau virtuţi, tu duplici totodată în felul acesta şi apoi transferiinstantaneu în universul tău lăuntric KARMA respectivă a acelei fiinţei umane, ce îţitrezeşte o vie admiraţie. La celălalt pol, dacă faci reproşuri vehemente unei anumite fiinţeumane ori o critici sau o judeci implicându-te în ceea ce făptuieşti, tu duplici şi apoi

transferi instantaneu în fiinţa ta KARMA cea rea sau nefastă a acelei fiinţe umane. Înţelegând aceste aspecte, vei realiza, în felul acesta, tâlcul ascuns al cuvintelor lui Iisus:„NU JUDECA, PENTRU A NU AJUNGE APOI SĂ FII TU ÎNSUŢI JUDECAT.” Ştiind toateacestea, este tocmai de aceea înţelept să-I consacri lui DUMNEZEU TATĂL chiar şi fructeleacţiunilor tale bune, pentru a rămâne în felul acesta liber şi neînlănţuit de KARMA.

51. Viaţa este Alianţă Totală şi Inefabilă între concret şi abstract, între materie şi spirit, între ceea ce este vizibil şi ceea ce este invizibil.

52. Viaţa este Transformare Spirituală rapidă pentru toţiaceia care avansează în mod constant pe o cale spirituală.Atunci când avansezi într-un ritm adecvat pe o anumităcale spirituală, atât percepţia ta asupra vieţii cât şisemnificaţia tainică a acesteia se rafinează pentru tine dince în ce mai mult. Atât modul tău de a interpreta, cât şimodul tău de a vedea viaţa şi lumea se transformă ca prinfarmec. Micul tău „eu” dispare şi, la un moment dat, ego-ul este transcens. Survine o etapă inerentă când tu începisă priveşti viaţa întocmai ca pe un miraj sau ca pe o iluzie.



La un moment dat, ajungi în felul acesta să-ţi dai seama că eşti acolo şi descoperi că, într-una numit mod, faci parte din întreaga natură. Atunci când ajungi să trăieşti, într-un modprofund şi spontan, această experienţă, ea îţi declanşează anumite revelaţii spirituale şi,totodată, îţi conferă o imensă stare, profundă şi durabilă, de bunăstare interioară.

53. Viaţa este pentru fiecare dintre noi un Joc Divin ce se integrează fără încetare înmarele şi misteriosul Joc Macrocosmic al lui Dumnezeu Tatăl; ştiind aceasta, joacă şi tu, la

rândul tău, acest Joc Divin, pe cât posibil, tot aşa precum face Dumnezeu Tatăl, înpermanenţă. Pentru a reuşi să fii mai mereu la înălţime în cadrul acestui Joc Divin,urmăreşte să cunoşti şi să aplici cât mai bine legile Lui divine fundamentale.

54. Viaţa este Manifestarea, Mai Mult sau Mai Puţin Conştientă, a Egoului, pentru toatefiinţele umane care deocamdată nu au atins starea ultimă de eliberare spirituală – ceapare atunci când Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN) este revelat pe deplin în universullăuntric al fiinţei umane. Studiază-te şi analizează-te mai mereu cu multă atenţie,

luciditate şi detaşare, pentru a descoperi, în felul acesta, fiecare moment în care ego-ultău se manifestă. Spre exemplu, egoul unei fiinţe umane se manifestă prompt atunci cândacelei fiinţe umane nu i se dă atenţie. Egoul se manifestă, de asemenea, de îndată ceacelei fiinţe umane i se pare că nu i se mai dă atenţia specială de care se bucura înainte.Egoul se manifestă prompt şi cu putere chiar şi atunci când ţi se pare că nu ţi se dăatenţia pe care o meriţi. Studiind cu atenţie şi luciditate astfel de manifestări ale egoului,vei descoperi că de multe ori, el face să apară în universul tău lăuntric frica, greutatea,anxietatea, tensiunea. Cel mai adesea egoul este acela care blochează sau împiedică

energia divină a iubirii să se manifeste. Tocmai de aceea înţelepţii spun că: „Atunci cândintră egoul iese iubirea.” Egoul este acela care face să apară în universul tău lăuntricsepararea şi excluderea, şi tot el este acela care face să se exacerbeze voinţa de a dovedinu contează ce, cu orice preţ, sau amplifică dorinţa de a poseda. De asemenea, egoulpoate fi, transcens atunci când te fixezi într-un mod ferm în stări supramentale. Egoul seestompează atunci când începi să cunoşti Adevărul Ultim Divin sau atunci când îţi pui

într-un mod ferm şi matur întrebarea: „Cine sunt eu cu adevărat?” În prezenţa fiinţelorumane care au un ego puternic, atunci când tu însuţi eşti subordonat influenţei

predominante a egoului, descoperi că simţi o stare de dispreţ sau nemulţumire. Dacă, într-o astfel de situaţie, tu ai fi o fiinţă umană înţeleaptă, ar trebui să simţi detaşare saunumai compasiune. În cazul egoului, există însă şi un aspect nebănuit, şi anume, acela că,

într-o mulţime de situaţii, egoul ne incită să trecem la acţiune. Cel mai adesea, fiinţeleumane pot să realizeze o anumită acţiune fie din plăcere, fie din iubire, fie dincompasiune, fie datorită impulsurilor puternice ale egoului. În societatea contemporană,o mulţime de activităţi sunt cel mai adesea realizate pentru a face egoul să se umfle şi săse exacerbeze din ce în ce mai mult. În cazul activităţilor divin integrate, care suntrealizate sub imboldul altruismului, sau în cazul acţiunilor de KARMA YOGA, tot ceea cefacem se realizează în mod preponderent prin intermediul energiei tainice a iubirii. Atuncicând, spre exemplu, devenim cu adevărat conştienţi că nu avem nimic de dovedit şi nimic



de acaparat sau de posedat, egoul începe să fie transcens în mod spontan.

55. Viaţa este Tăcere. Ruga fiinţei umane ce estescufundată în suflul Sfântului Duh este manifestată întăcere. Iubirea fără măsură ce este manifestată în sânul celatotcuprinzător al Infinitului este tăcere. Înţelepciunea ceeste manifestată plenar şi fără niciun cuvânt este tăcere.

Compasiunea ce este trăită intens, profund şi fără niciunscop este tăcere. Acţiunea divin integrată ce este realizată

în absenţa „actorului” este tăcere. Surâsul enigmatic careeste oferit uneori în mod spontan existenţei este tăcere.

56. Viaţa este Umilinţă, mai ales pentru fiinţele umanecare sunt dispuse să o îmbrăţişeze, cu iubire nesfârşită, câtmai des, aprofundând-o în felul acesta pentru a-i descoperi tainele. Umilinţa este şi

rămâne întotdeauna antidotul cel mai sigur împotriva orgoliului. Umilinţa este începutul înţelepciunii şi totodată ea este şi rămâne o adevărată piatră de încercare a meritului.Umilinţa este şi rămâne, împreună cu iubirea, rădăcina oricărui bine divin şi a tuturorbinefacerilor dumnezeieşti care o însoţesc. În aproape orice situaţie, virtutea esteumilinţă; atunci când se manifestă din plin în inimă, ea ni se revelează ca fiind cevaprofund, insondabil. În cazul celui care oferă ajutor, umilinţa este bunăvoinţă, iubire şicompasiune. În vorbire, umilinţa este sinceritate spontană. În cazul aceluia care îi conducesau îi ghidează pe ceilalţi, umilinţa este ordine şi dreptate. În cazul acţiunilor divine,

binefăcătoare, umilinţa este abilitate, şi ea se manifestă într-un mod armonios, exact aşacum se cuvine, în cazul fiecărei ocazii binevenite. Atunci când nu se angajează în luptecare nu sunt îndreptăţite, umilinţa este admirabilă şi cu adevărat ireproşabilă. Fiinţaumană care ajunge la o reală cunoaştere de sine nu se consideră niciodată mai maredecât este ea cu adevărat în proprii săi ochi şi nu se mai lasă amăgită de o deşartăplăcere, în cazul laudelor care îi sunt, eventual, aduse de alte fiinţe umane. O asemeneafiinţă umană consideră, într-un mod înţelept, că este cu mult mai de preţ să fii un umilvirtuos decât un bogat orgolios. Cei înţelepţi afirmă că o faptă bună, oricât de mică sau

de neînsemnată ar fi, atunci când este înfăptuită de noi cu umilinţă, în secret, fără a fi însufleţiţi de dorinţa ca ceilalţi să o cunoască, este cu mult mai plăcută în faţa luiDUMNEZEU decât zece alte fapte bune care sunt făcute datorită dorinţei de a ne facecunoscuţi.

Continuaţi cu partea a treia din Aforisme şi cugetări despre viaţă.

Articol preluat din broşura „Aforisme şi cugetări despre viaţă” .

Citiţi şi:



Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea binelui divin Liberul arbitru şi decondiţionarea fiinţei umane


57. Viaţa este Mulţumire Profundă şi Adevărată, numai încazul celor puţini. Fiinţa umană care este cât mai săracă îndorinţe este întotdeauna, fără excepţie, foarte bogată înmulţumire. Fiinţele umane – extrem de rare – care trăiescmulţumindu-se doar cu strictul necesar dovedesc, în felulacesta, că în realitate deţin sau posedă totul.

58. Viaţa este Dor Neîncetat de DUMNEZEU, mai alespentru fiinţele umane care aspiră constant şi frenetic să seunească pe deplin cu El.

59. Viaţa este în permanenţă Manifestarea unor Procesede Rezonanţă Ocultă, care implică întotdeauna aceleaşifrecvenţe de vibraţie ale energiilor subtile corespondente,ce sunt angrenate, mereu şi mereu, de fiecare dată.

60. Viaţa este Schimb Constant şi Benefic cu MACROCOSMOSUL, care se realizează prin

intermediul feluritelor procese de rezonanţă ocultă. În afara acestui schimb complet şiprofund binefăcător cu MACROCOSMOSUL, ce se realizează la nivelulMICROCOSMOSULUI fiinţei umane, prin intermediul unor procese distincte de rezonanţăocultă, nu este posibil progresul spiritual şi transformarea lăuntrică durabilă. Cei înţelepţirostesc, atunci când este necesar, următoarea rugăciune: „DOAMNE DUMNEZEULE, TATĂCERESC, TE IMPLOR CU UMILINŢĂ SĂ-MI DĂRUIEŞTI PUTEREA DE A ACCEPTA CEEA CENU POT SĂ TRANSFORM, SĂ-MI OFERI CURAJUL DE CARE AM NEVOIE PENTRU ATRANSFORMA CEEA CE ESTE ÎN PUTEREA MEA SĂ TRANSFORM (NUMAI CU AJUTORUL

TĂU) ŞI SĂ MĂ AJUŢI SĂ SE TREZEASCĂ PE DEPLIN ŞI CÂT MAI REPEDE ÎN FIINŢA MEA ÎNŢELEPCIUNEA CE ÎMI VA PERMITE SĂ INTUIESC ŞI SĂ ÎNŢELEG CARE ESTE ÎN REALITATEDIFERENŢA DINTRE ACESTEA, PRIN INTERMEDIUL ÎNŢELEPCIUNII TALE PERFECTE.”Fiecare dintre noi trebuie să fim, într-un mod exemplar, aici şi acum, transformarea divinăcare aspirăm să se producă în această lume. Una dintre greşelile pe care le face mareamajoritate a oamenilor este aceea că aproape toţi vor să transforme umanitatea, darextrem de puţini sunt aceia care fac eforturi susţinute pentru a se transforma ei înşişi.Omul absurd este mai ales acela care refuză cu încăpăţânare să se transforme.

61. Viaţa este presărată cu Provocări Transformatoare pentru fiecare dintre noi. Se poatespune că în realitate nu există an, nu există lună, nu există săptămână care să nu ne punăpe fiecare dintre noi faţă în faţă cu o anumită provocare, mai mică sau mai mare, ce poate



fi profund transformatoare, în măsura în care îndrăznim să ne-o asumăm. Este foarteimportant ca de fiecare dată să facem faţă – aşa cum se cuvine – unor astfel de provocăritransformatoare, pentru că, în felul acesta, devine întotdeauna cu putinţă să realizămsalturi spirituale imense prin intermediul lor. Pentru a reuşi aceasta, ne este de un realfolos curajul, spiritul de aventură, deschiderea interioară, aspiraţia de a ne depăşilimitările şi perseverenţa.

62. Viaţa fiecărei fiinţe umane este în mod tainic modelatăşi, în cele din urmă, ea poate fi schimbată sautransformată prin intermediul Alegerilor Rele sau Bune pecare fiinţa respectivă le face. Puţini sunt aceia care îşi dauseama că, până şi în situaţiile în care noi credem că nualegem – datorită ignoranţei, lenei şi inerţiei în care necomplacem -, de fapt alegem şi apoi suportămconsecinţele alegerilor noastre inconştiente. A alege într-

un mod înţelept, înseamnă a face să se manifeste în modfulgerător intuiţia, discernământul spiritual şi inteligenţabenefică, creatoare, ce sunt dublate de un bun-simţexemplar. Atunci când, fiind stringent necesar să facem oalegere importantă, ezităm, putem fi siguri cu anticipaţiecă ne înşelăm, deoarece, cu toate că ni se pare că nufacem nicio alegere, în realitate totuşi alegem. Fiecare dintre noi avem, întotdeauna,libertatea deplină – pe care DUMNEZEU ne-a oferit-o încă de când ne-a creat - de a

alege să realizăm nu contează ce acţiune, bună sau rea, pe care intenţionăm să o înfăptuim. Dacă avem înţelepciunea necesară, sau măcar un bun-simţ exemplar, ce seasociază cu o excelentă intuiţie, avem aproape întotdeauna posibilitatea de a alege cuanticipaţie un bine potenţial într-o anumită situaţie. Cei optimişti aleg să vadă o ocaziebinevenită şi chiar o şansă adecvată, în locul obstacolului. Tocmai în acest gen de alegererezidă libertatea fiecărei fiinţe umane. În ceea ce priveşte alegerea Ghizilor spirituali sau aconducătorilor, Iisus ne pune în gardă cu multă înţelepciune: „NIMENI NU VA PUTEA SĂSERVEASCĂ DOI STĂPÂNI ÎN ACELAŞI TIMP: CĂCI DACĂ VA ÎNCERCA SĂ FACĂ ACEASTA,

FIE ACELA ÎL VA URÎ PE UNUL DINTRE CEI DOI STĂPÂNI ŞI ÎL VA IUBI PE CELĂLALT, FIE SEVA DĂRUI PLIN DE DEVOTAMENT UNUIA DINTRE EI ŞI ÎL VA DISPREŢUI PE CELĂLALT.”(text adaptat după Matei VI, 24).

Citiţi şi: Cântecul vieţii Dumnezeu Tatăl se află permanent în tot şi în toate




63. Viaţa este Beatitudine pentru toate fiinţele umane caresunt capabile să o savureze în felul acesta. Trăieşte astfel

încât să fii şi să rămâi şi tu una dintre aceste fiinţe umane.

64. Viaţa implică, chiar şi atunci când nu ne dăm seama deaceasta, Noi Începuturi, care pot fi bune sau rele. Un bun

început reprezintă realizarea a jumătate din tot ceea ceurmează să întreprindem. Cei înţelepţi spun că acela care

începe bine a făcut deja jumătate din acţiunea sau fapta pe care intenţiona să o realizeze.Tocmai de aceea, se afirmă că, în cazul unui bun început, activitatea respectivă este pe

jumătate realizată. Pentru a ajunge să îndeplinim aşa cum se cuvine un anumit ţel, trebuiemai întâi să ne mobilizăm şi să manifestăm înainte de toate o intenţie binefăcătoare,clară, fermă şi puternică. Dacă nu începem să facem mai întâi ceea ce trebuie, putem fisiguri că nu se va petrece nimic, şi atunci totul va fi ca înainte: neschimbat. O acţiunedivin integrată, benefică şi adecvată este net superioară inacţiunii. Acela care vrea săaprindă un foc mare şi puternic porneşte prin a se folosi chiar şi de câteva fire de paie, pe

care le aprinde la început. Nimic bun nu poate să înceapă vreodată pentru noi, dacă noi înşine nu permitem aceasta în prealabil. În orice acţiune benefică pe care urmează să orealizăm, începutul este foarte important. Pentru a ajunge oriunde ne propunem, trebuiemai întâi să începem să ne punem în mişcare. În cazul oricărei acţiuni divin integrate,binefăcătoare, importante, în primul rând trebuie să avem curajul să începem. Orice idee,oricât de genială ar fi ea, dar şi orice modalitate iniţiatică, fără o adecvată punere înpractică (ceea ce, prin intermediul experienţei ce rezultă, ne permite să descoperim cumult mai mult decât tone de teorie), rămâne un simplu vis. Niciun cărbune nu începe să

fumege şi apoi nu devine flacără, dacă în prealabil nu a fost aprins. Fiinţele umane caremută munţii din loc sunt acelea care mai întâi încep prin a ridica pietrele mici. Cei

înţelepţi spun că nu putem transforma dintr-o dată lumea, dar putem să începem să otransformăm. Nu putem să realizăm în câteva secunde o capodoperă… dar putem începesă o facem. Nu putem să ne transformăm instantaneu, ca prin minune, dar are o marevaloare să putem să începem procesul transformării pe care îl intenţionăm. Minunea careadeseori pune totul în mişcare implică să începi aşa cum trebuie, căci un lucru bine

început este pe jumătate sfârşit. A sfătui pe cineva cum să se pună cât mai repede înmişcare pentru a realiza ceva bun şi divin integrat este cu mult mai important decât să îispui cu lux de amănunte (pe parcursul a zeci de lecţii teoretice) unde anume o să ajungă.Dacă nu începeţi ceva bun şi divin integrat, atunci puteţi fi siguri cu anticipaţie că nimic



nu se va petrece şi totul va rămâne ca înainte. Dacă nu porniţi, puteţi fi siguri că nu veţiajunge!

65. Viaţa fiecăruia dintre noi este o Nebănuită Bogăţie;ştiind aceasta, trebuie să o păstrăm aşa cum am primit-o,pentru a ne bucura din plin de ea, cât mai mult timp.

66. Viaţa este uneori o Tragedie; nu te complace înaceastă stare, ci transcende-o cu curaj, cât mai repede cuputinţă, descoperindu-i, mai ales atunci, iluziile şiaparenţele, care întotdeauna i-au înşelat sau îi înşeală peceilalţi.

67. Viaţa este o Comuniune Indescriptibilă, repetată şi reînnoită. La început, este cuputinţă să intrăm într-o tainică stare de comuniune cu anumite lucruri din această lume

(care declanşează în universul nostru lăuntric procese inefabile de rezonanţă ocultă), apoiputem continua prin a intra într-o tainică stare de comuniune cu unele peisaje minunate(care declanşează în universul nostru lăuntric procese inefabile de rezonanţă ocultă cuanumite energii subtile ale naturii), continuăm apoi prin a intra în stare de comuniuneintensă şi profundă cu anumite fiinţe umane, atât prin intermediul iubirii, cât şi prinintermediul fuziunilor amoroase, erotice, care sunt realizate cu continenţă, transfigurare şiconsacrarea fructelor lui DUMNEZEU TATĂL (astfel de experienţe vor declanşa înuniversul nostru lăuntric procese inefabile de rezonanţă ocultă atât cu universul lăuntric al

altor fiinţe umane, cât şi cu energiile subtile benefice ce sunt trezite şi manifestate dinplin în MICROCOSMOSUL acelor fiinţe umane). Într-o fază net superioară, avansată,aspirăm frenetic şi apoi intrăm în comuniune extatică cu Fiinţa Supremă (DUMNEZEU)care a creat toate lucrurile şi toate fiinţele ce există în MACROCOSMOS (aceastăexperienţă sublimă, extatică, mistică va declanşa în mod gradat, în universul nostrulăuntric, procese inefabile de rezonanţă ocultă cu Esenţa Veşnică ce există în FiinţaMisterioasă Omniprezentă, Omniscientă şi Omnipotentă a lui DUMNEZEU). Abia înaceastă etapă finală, creatura reuşeşte să descopere, prin experienţă lăuntrică, directă şi

inefabilă, pe Creatorul care există atât în esenţa propriului ei univers lăuntric, cât şi înafara sa, îmbrăţişând-o neîncetat. În cazul fiinţelor umane egoiste, încăpăţânate,orgolioase şi ignorante, acestea evită cu îndârjire stările de comuniune şi se mulţumescde fiecare dată doar cu o stare de „consumare”, care este ceva parţial, iluzoriu şisuperficial. Fiinţele umane care sunt foarte egoiste şi ignorante nu comunică deloc cuFiinţa Supremă (DUMNEZEU), Cel care a făcut cu putinţă tot şi toate care sunt, şi secomplac în permanenţă să „consume” lucrurile şi oamenii. Procedând de fiecare dată înfelul acesta, egoiştii preferă să „consume” tot şi toate care li se oferă sau care există şi,complăcându-se mereu în această atitudine, ei se epuizează pe zi ce trece şi, în cele dinurmă, constată că au rămas singuri, alienaţi, ignoranţi, sceptici, închistaţi şi sleiţi de puteri.Tocmai de aceea, înţelepţii au spus despre cei egoişti că în permanenţă ei urmăresc, cât



mai mult cu putinţă, să „stoarcă” lumea şi toate fiinţele umane cu care vin în contact. Înţelegând câtuşi de puţin toate aceste aspecte, cei egoişti, care se află într-o astfel deipostază cumplită, tragică, ce nu-i va putea conduce la nimic bun, trebuie să-şi punăneîntârziat o fundamentală întrebare: „Nu este oare infinit mai bine pentru fiecare dintrenoi să urmărim să intrăm, în mod gradat, în stare decomuniune inefabilă (ce declanşează în universul nostrulăuntric procese inefabile de rezonanţă ocultă, care sunt

de natură să ne transforme lăuntric şi să ne modificeradical punctul nostru îngust şi parţial de vedere), decât săne complacem la nesfârşit doar să consumăm?” Uniidintre aceşti mari egoişti vor răspunde la această

întrebare: „Nu vreau să aud niciodată nimic despre niciunadintre aceste posibilităţi gradate care mi-ar permite săintru în stări de comuniune inefabilă şi profundă, cu altcineva sau altceva, pentru că elesunt noi pentru mine şi pentru că de fapt ipostaza în care mă aflu acum îmi place cel mai

mult, şi tocmai de aceea nu vreau să aud sau să experimentez (fie chiar şi o singură dată)o altă posibilitate, care ar putea să provoace în universul meu lăuntric transformarearadicală a naturii mele interioare şi a punctului meu de vedere.” Tuturor acelora care voralege acest răspuns noi le spunem: „VOI AŢI ALES, DE FAPT, ACEASTĂ IPOSTAZĂ ŞI,TOCMAI DE ACEEA, FIECARE DINTRE VOI VA AVEA, ÎNTOTDEAUNA, DE AICI ÎNCOLO,DOAR CEEA CE MERITĂ.”

68. Viaţa este în permanenţă un Vis Divin; păstrează vie în minte această taină şi fă ca

acest Vis Divin să devină cât mai repede pentru tine o mirifică realitate, care totodată îţiva permite să trăieşti în paradis.

69. Viaţa este pentru majoritatea fiinţelor umane o Comunicare Indescriptibilă, Profundăşi Plină de Iubire. Două perechi de ochi încep să se privească, fiind pline de iubire şi fiindpătrunse de o nebănuită stare de transfigurare. La scurt timp după aceea, fiecare dintrecele două fiinţe umane de sex opus încep să-şi dea seama că cealaltă fiinţă umană începesă existe pentru ea într-un anume fel, completând-o şi dinamizând-o într-un mod

profund, intens şi copleşitor. Apoi, cele două fiinţe umane se simt în mod reciproc îmbătate şi fascinate de focalizarea afectivă-amoroasă pe care şi-o dăruiesc una alteia şiajung să trăiască starea magică de fericire tainică şi copleşitoare a iubirii. În cazul uneicomunicări inefabile, complexe, profunde, complementare şi pline de iubire, fiecare fiinţăumană începe să existe pentru fiinţa umană de sex opus care o iubeşte – şi pe care ea, larândul ei, o iubeşte, datorită reciprocităţii ce apare – mai ales prin energia copleşitoare aiubirii pe care o preia din MACROCOSMOS şi apoi o transmite în valuri către fiinţa iubită,şi nu doar prin ceea ce ea crede că este ca individualitate. Atunci când o fiinţă umană careiubeşte intens şi profund nu poate să exprime prin cuvinte toată bogăţia de stări pe careo manifestă şi o simte, ea poate totuşi să comunice în mod telepatic, prin intermediulunor stări copleşitoare de iubire – care sunt împărtăşite graţie fenomenului de empatie ce



se instalează între cei doi iubiţi – tot ceea ce trăieşte. Procedând în felul acesta,fiecarefiinţă umană poate să fie sigură că, direct proporţional cu intensitatea trăirilor saleamoroase, va reuşi de fiecare dată să transmită (prin intermediul fenomenelor de empatiece se instalează instantaneu) gama complexă de energii subtile benefice pe care lecomunică, acelor fiinţe umane care sunt capabile să recepteze şi să decodifice mesajeleeuforice, pe care energia tainică a iubirii ei manifestate le transmite în valuri.

70. Viaţa este Compasiune Profundă în cazul celor puţini şialeşi. Un suflet mare, care este plin de compasiune, se aflăşi rămâne în felul acesta deasupra injuriilor, deasupranedreptăţilor, deasupra durerii pe care urmăresc să i-oprovoace cei răi şi deasupra batjocurii; şi el va fi, de fiecaredată, cu atât mai invulnerabil, cu cât va manifesta o maiintensă şi mai profundă stare de compasiune.

71. Viaţa este înţelegere. Cel mai adesea, fiecare fiinţă umană nu poate să aibă partedecât de fericirea pe care o poate înţelege. Este mult mai bine să înţelegi puţin, decât să

înţelegi complet anapoda sau greşit ceva important.

72. Viaţa este întotdeauna foarte Preţioasă; ştiind aceasta, păstreaz-o vie, pură, spontană,naturală şi nealterată.

73. Viaţa, în cazul unei existenţe armonioase a fiinţei umane, implică o ConcentrareBenefică, Intensă, Profundă şi Exemplară a Energiilor Minţii. Fiinţa umană care se simtedeocamdată slabă, poate, totuşi, atunci când îşi concentrează ferm şi fără încetareenergiile minţii asupra unui punct focar (pe care şi-l stabileşte cu anticipaţie), să realizezecele mai mari efecte. La celălalt pol se află fiinţa umană care, cu toate că se consideră ceamai puternică şi cea mai îndemânatică, îşi risipeşte totuşi forţele psihomentale acţionând

într-un mod divergent, în mai multe direcţii în acelaşi timp. O astfel de fiinţă umană, carese împrăştie fără încetare, nu va reuşi până la urmă să realizeze mai nimic, dacă se

complace în această stare. O minusculă picătură de apă, care cade mereu în acelaşi punct,reuşeşte până la urmă să străpungă piatra, în timp ce un torent impetuos, deşi conţineacelaşi număr de picături, doar o inundă, o udă şi în final nu lasă asupra ei nicio urmă.Dacă ne direcţionăm şi ne focalizăm fără încetare aproape toate energiile minţii asupraunui ţel sau asupra unui ideal unic, putem fi cu anticipaţie siguri că aproape nimic dinceea ce este posibil nu va fi pentru noi imposibil. A trăi intens, profund şi plenar în sferaenigmatică a conştiinţei, înseamnă, în esenţă, să ne concentrăm şi să ne focalizăm cât maibine energiile creatoare ale conştiinţei asupra unei acţiuni binefăcătoare, pe care aspirăm– şi totodată intenţionăm – să o realizăm. Nu vom reuşi niciodată să facem cevaextraordinar de bun, ceva extraordinar de mare sau ceva extraordinar de frumos decâtatunci când vom începe să ne gândim – cât mai des, cât mai bine şi cât mai ferm



focalizaţi mental – la ţelul pe care intenţionăm în mod clar şi ferm să-l îndeplinim.

74. Viaţa fiecărei fiinţe umane trebuie să fie, totodată, unTainic Imn. Cântă-l adeseori, manifestând iubirea şirecunoştinţa care se cuvin Creatorului ei, DUMNEZEUTATĂL.

75. Viaţa fiecărei fiinţe umane implică existenţa Încrederii în Sine. În cazul fiinţelor umanecare reuşesc să şi-o trezească, încrederea în sine este şi rămâne una dintre posibilităţiledivine foarte importante ale omului. Marii yoghini şi înţelepţi afirmă că, în realitate,

focarul tainic de manifestare al energiei subtile a încrederii în sine fie este trezit într-oanumită măsură, în universul unor fiinţe umane (ceea ce va face ca respectiva fiinţă săsimtă din plin şi aproape în permanenţă că are o mare încredere în sine), fie, în cazul altorfiinţe umane, se află în stare potenţială (iar atunci, fiinţele umane în cauză nu au deloc

încredere în sine, pentru că respectivul focar tainic nu a fost, deocamdată, dinamizat, şitocmai de aceea, energia subtilă specifică ce apare prin dinamizarea armonioasă a acestuifocar nu este captată în MICROCOSMOSUL fiinţelor umane respective). Secretulfundamental al încrederii în sine este şi rămâne acesta: credeţi cu o tărie de nezdruncinat

în realitatea şi în prezenţa tainică, misterioasă a lui DUMNEZEU TATĂL, care este totodatăOmnipotentă, Omniprezentă şi Omniscientă. Imploraţi-L apoi pe DUMENZEU TATĂL sămanifeste plenar prezenţa Sa tainică în universul vostru lăuntric. Veţi simţi, atunci cândveţi cere cu umilinţă şi credinţă, că această energie subtilă a încrederii în sine, ce provinede la DUMNEZEU TATĂL, se revarsă, la scurt timp după aceea, în fiinţa voastră, princentrul subtil fundamental de forţă SAHASRARA şi, imediat după aceea, veţi descoperi căaveţi o încredere imensă, de nezdruncinat în sine, care este în realitate un dar ce vă esteoferit de către DUMNEZEU TATĂL. Veţi vedea apoi, ca prin minune, că energia încrederii

în sine se trezeşte şi se amplifică atunci când tot ceea ce realizaţi este bun şi divinintegrat. Veţi simţi, de asemenea, că încrederea în sine creşte foarte mult fie atunci cândiubiţi intens, profund şi fără măsură, fie atunci când o altă fiinţă umană, de sex opus, vădăruieşte o iubire intensă, profundă, ce vi se oferă fără măsură. Pentru ca încrederea însine să crească, nu uitaţi să-L iubiţi pe DUMNEZEU TATĂL. Urmăriţi să faceţi cât mai multefapte bune şi, mai presus de toate acestea, urmăriţi să iubiţi cu adevărat toate faptelebune şi divin integrate pe care le faceţi. Mai ales în cazul femeilor, fuziunile amoroasebazate pe iubire reciprocă, continenţă, transfigurare şi consacrarea fructelor luiDUMNEZEU TATĂL, trezesc şi dinamizează din ce în ce mai mult în universul lor lăuntric

încrederea în sine. Toate fuziunile amoroase bazate pe continenţă şi transfigurare, încazul cărora consacrarea fructelor (acelui joc amoros) este oferită lui DUMNEZEU TATĂL,



generează în universul lăuntric al femeii care participă la ele stări de fericire, împlinire şipolarizare profundă şi totodată trezesc şi dinamizează surprinzător de mult încrederea însine. Acest aspect poate fi verificat de fiecare femeie care simte că nu are încredere însine. La celălalt pol, nemulţumirea lăuntrică pe care o trăim indică aproape întotdeaunalipsa încrederii în sine. Este semnificativ faptul că, cel maiadesea, marea majoritate a fiinţelor umane nu cred decât

în bărbaţii şi în femeile care au o încredere de

nezdruncinat în sine. Toţi liderii charismatici au o încredere extraordinar de mare în sine, pe care le-o insuflăcu o foarte mare uşurinţă – aproape fără niciun efort –celorlalţi. Atât bărbaţii aşa-zis extraordinari, cât şi femeileaşa-zis extraordinare, care au o credinţă puternică şi denezdruncinat în sine, îi conduc cu o mare uşurinţă peceilalţi oameni, pentru că aceştia se lasă conduşi de ei tocmai datorită energieiextraordinare a încrederii în sine pe care astfel de fiinţe umane privilegiate o manifestă

din abundenţă şi în permanenţă. În cazul în care un bărbat sau o femeie şi-a trezit deja înuniversul său lăuntric focarul secret ce îi permite să intre în stare de rezonanţă cu energiasubtilă a încrederii în sine, o asemenea fiinţă umană va inspira, ca prin minune, o

încredere contaminantă în ceilalţi oameni. Sentimentul inefabil de a şti cu anticipaţie, prinexperienţă directă, tot ceea ce putem realiza bun ne conferă ca prin farmec o uimitoareputere de acţiune, care totodată face să intre în acţiune focarul tainic al încrederii în sine,ce atrage în universul nostru lăuntric „coctailul” de energii subtile al încrederii în sine.Energizarea şi dinamizarea armonioasă a centrului subtil de forţă SAHASRARA

declanşează totodată, în mod spontan, trezirea centrului focar prin care este dinamizată în universul fiinţei umane o încredere de nezdruncinat în sine. De asemenea, experienţeleextraordinare, mistice, pe care le trăim atunci când intrăm în comuniune inefabilăprofundă cu DUMNEZEU TATĂL generează trezirea intensă şi definitivă a focarului secretde rezonanţă cu energia tainică a încrederii în sine. Atunci când în universul ei lăuntric setrezeşte din plin punctul focar al încrederii în sine, fiinţa umană în cauză se simte în modspontan capabilă să reuşească cu uşurinţă aproape orice acţiune divin integrată şibinefăcătoare. În felul acesta, o asemenea fiinţă umană atinge cu uşurinţă succesul, în

timp ce convingerea inversă (lipsa de încredere în sine) alterează şi diminueazăconsiderabil mijloacele pe care le dobândeşte atunci când în universul ei lăuntric începesă se trezească focarul secret al încrederii în sine. Atunci când în universul nostru lăuntrics-a trezit deja suficient de mult punctul focar secret al încrederii în sine, ne simţim cuuşurinţă capabili de fapte mari, ce sunt divin integrate, şi pentru noi devine astfel posibilsă avem succese benefice răsunătoare. Pe măsură ce experienţa comuniunii inefabile cuforţele subtile şi cu intenţiile divine benefice care se trezesc în noi este trăită din ce în cemai intens şi profund, sentimentul încrederii în sine creşte apoi extraordinar de mult pe zice trece. Pe măsură ce în universul nostru lăuntric se trezeşte din ce în ce mai mult focarultainic al încrederii în sine, nu mai suntem dispuşi să acceptăm rezonanţele oculte nefaste,paralizante ale îndoielilor demoniace şi ale fricii. Prin trezirea în universul nostru lăuntric a



punctului focar care atrage în noi energia subtilă şi tainică a încrederii în sine, îndoieliledemoniace şi fricile de tot felul sunt depăşite ca prin farmec. În felul acesta, fiinţa umană,

în care energia subtilă tainică a încrederii în sine semanifestă din abundenţă, avansează cu paşi repezi cătresuccese care sunt divin integrat. Fiinţa umană care aresuccese ce sunt divin integrate este întotdeauna, fărăexcepţie, acea fiinţă care are deplină încredere în sine şi

care este convinsă că va atinge succesul cu ajutorul luiDUMNEZEU. Încrederea în sine este una din pietrele detemelie ale vieţii. De îndată ce fiinţa umană îşi pierde

încrederea în sine, viaţa ei nu va fi decât ruină. Pentru areuşi în tot ceea ce întreprindem bun, frumos, divin şiadevărat, energia subtilă tainică a încrederii în sine trebuie să fie de zeci de ori maiputernică decât energiile subtile, perverse, paralizante ale neîncrederii. A avea o încredereintensă, profundă şi de nezdruncinat în sine înseamnă a manifesta, într-o anumită

proporţie, în universul nostru lăuntric, starea de omnipotenţă şi de inocenţă divină, careexistă în stare latentă în fiecare dintre noi. Cuvintele divin inspirate ale lui Iisus: „DACĂVEŢI AVEA O CREDINŢĂ FERMĂ ŞI DE NEZDRUNCINAT CÂT UN BOB DE MUŞTAR, VEŢIPUTEA SĂ MUTAŢI CHIAR ŞI MUNŢII DIN LOC” au o tainică legătură cu trezirea înpropriul nostru univers lăuntric a punctului focar al încrederii în sine, care face să semanifeste în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre, într-o anumită măsură, starea deOMNIPOTENŢĂ DUMNEZEIASCĂ.

Citiţi şi: Sfaturi utile pentru cei care aspiră să-şi folosească în mod înţelept timpul Despre dragoste şi iubire


76. Viaţa fiinţelor umane este deseori o Luptă, ce implică în cele din urmă triumful binelui, triumful armoniei,triumful iubirii şi triumful luminii divine asupra forţelor

întunericului. O astfel de luptă îndreptăţită trebuie să fieacceptată cu mult curaj, manifestând de fiecare datăstarea de eroism, care este necesară pentru a triumfa.

77. Viaţa este adeseori Rezultanta grandioasă, uimitoare şiplină de taine a opoziţiei creatoare, a interacţiuniicomplementare şi necesare a sexelor opuse, a fuziuniierotice euforice a contrariilor, care, sub imboldul energiei tainice a iubirii ce vine de laDumnezeu, se unesc şi se polarizează (mai mult sau mai puţin), în anumite condiţii (cum



ar fi, spre exemplu, experienţa extraordinară a amorului cu continenţă).

78. Viaţa fiinţelor umane este totodată Cunoaştere. Fiind şi rămânând mereu opusulignoranţei, Cunoaşterea se dovedeşte a fi fundamentul oricărei fiinţe umane care aspirăsă se transforme lăuntric şi să se maturizeze din punct de vedere spiritual. O cunoaşteretemeinică, reală, obiectivă şi profundă este începutul oricărei acţiuni benefice. Fiecareacţiune divin integrată, benefică este, totodată, dovada vie a punerii în practică a unei

cunoaşteri temeinice şi profunde. În viziunea celor înţelepţi, a învăţa înseamnă, totodată,a redescoperi într-un mod tainic ceea ce deja ştiam. A făptui ceva bun şi divin integrat

înseamnă, totodată a dovedi că deja ştim ceva anume. A-i învăţa ceva bun, frumos, divinşi adevărat pe ceilalţi înseamnă, totodată, a le aminti că ei ştiu tot atât cât ştim şi noi.Atunci când ne privim cu atenţie şi luciditate, dintr-un anumit punct de vedere, putemspune că toţi suntem fie nişte aspiranţi, fie nişte executanţi avansaţi, fie nişte maeştri. Nune serveşte aproape la nimic să citim cărţi, chiar şi atunci când ele sunt extrem devaloroase, dacă nu suntem hotărâţi să trăim noi înşine, prin experienţă directă, ceea ce ele

ne învaţă, punând astfel neîntârziat în practică învăţătura lor. Tocmai de aceea, cei înţelepţi afirmă că întotdeauna, fără excepţie, un gram de practică adecvată valorează câttone de teorie. S-ar putea spune că nu ne serveşte prea mult să ştim o mulţime de lucrurisau aspecte teoretice, chiar importante dacă nu reuşim, cu toate acestea să le punem înpractică, mai ales atunci când avem stringentă nevoie. Nu ne foloseşte la nimic, badimpotrivă, poate chiar ne dăunează, dacă ne folosim de anumite cunoştinţe într-un modgreşit sau pentru a ne face rău. A şti cu adevărat să faci ceea ce cunoşti în mod profund şitemeinic valorează cu mult mai mult decât numai a şti, pur şi simplu.

79. Viaţa este Viaţă, şi tocmai de aceea este necesar să o apărăm cu mult curaj, de fiecaredată când este nevoie.

80. Viaţa, în cazul fiinţei umane, este totodată Conştiinţă şiOglindire inefabilă şi complexă. Conştiinţa fiinţei umanedrepte şi care este profund bună este liniştită. Conştiinţafiinţei umane care este plină de răutate este mereu

tulburată, şi tocmai de aceea nu cunoaşte deloc pacea.Referitor la importanţa trezirii conştiinţei Rabelais spunea:„Ştiinţa fără conştiinţă nu este decât ruina sufletului.”Pentru cei înţelepţi, inconştientul, de unde aproape totulporneşte şi adeseori irupe în universul fiinţei umane, nueste decât o aparenţă, căci în el se găseşte întemniţată nunumai o conştiinţă, ci chiar şi o structură supramentală (VIJNANAMAYA KOSHA), care,atunci când este trezită şi revelată, ne oferă o mulţime de posibilităţi extraordinare, carecel mai adesea sunt nebănuite. Dacă o fiinţă umană începe deja să-şi conştientizeze, cu omare luciditate şi detaşare, înlănţuirile şi ataşamentele, se poate spune că ea este deja pe

jumătate liberă. Se poate spune că, în realitate, nu există nicio problemă (umană oricât de



complicată ar părea ea) care să nu-şi poată găsi soluţia, ce există deja în universul nostrulăuntric. Acest lucru este întotdeauna cu putinţă, deoarece chiar şi atunci când nu bănuimdeocamdată, soluţia respectivă se află deja în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre. ÎnţelepţiiOrientului afirmă că tot ceea ce există în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre se aflăpretutindeni în jurul nostru, în MACROCOSMOS, iar tot ceea ce nu există înMICROCOSMOSUL fiinţei noastre nu se află nicăieri în întregul MACROCOSMOS. Dincolode toate acestea, a găsi acea soluţie înţeleaptă şi adecvată, a o degaja şi a o aplica apoi

aşa cum trebuie implică un efort de o intensitate, de o perseverenţă şi de o fecunditatecu totul aparte, care în ultimă instanţă este şi rămâne un efort de conştiinţă. Cei iniţiaţicred nu numai în importanţa a ceea ce ei fac bun; ei cred totodată cu tărie că este la felde important să ştie cu anticipaţie ceea ce ei urmează să facă bun. Esenţa tainică şinebănuită a conştiinţei fiinţei umane este, de fapt, gândirea plină de înţelepciune a luiDUMNEZEU.

81. Viaţa este Nemulţumire numai pentru aceia pe care nimeni şi nimic nu-i mulţumeşte.

Astfel de sărmane fiinţe umane, ce sunt mereu chinuite, nu pot fi niciodată mulţumite denimic şi de nimeni.

82. Viaţa este şi rămâne Credinţă şi Convingere Puternică, de Nezdruncinat, în cazul celorpuţini. Credinţa fermă face să apară şi să se manifeste convingerea puternică şi denezdruncinat. O astfel de credinţă îi permite voinţei umane să se manifeste cu putere.Dacă o fiinţă umană are la dispoziţie o forţă dumnezeiască ocultă uriaşă, atunci ea poatesă realizeze cu o mare uşurinţă toate acţiunile bune şi divin integrate de care ea este

perfect convinsă. Înţeleptul nu admite nimic A PRIORI, dacă el nu ajunge să verifice totulprin experienţă directă. Numai prin intermediul gramului adecvat de practică, înţeleptulajunge să aibă convingeri puternice şi de nezdruncinat. Niciun iniţiat nu va fi capabil săfacă ceva extraordinar de mare şi de bun, atâta timp cât îşi diminuează sau îşi epuizeazăfacultăţile sale creatoare prin felurite limitări, pe care chiar el şi le impune, căci estebinecunoscut faptul că, în realitate, nicio fiinţă umană nu poate să se expansionezedincolo de propriile sale convingeri pe care deja le are.

83. Viaţa este, mai ales pentru cei puţini, un OceanNesfârşit de Fericire; fă tot ceea ce este necesar pentru amerita şi tu să rămâi scufundat în acest Ocean.

84. Viaţa fiecărei fiinţe umane este, totodată, TotalitateaPosibilităţilor Benefice, care aşteaptă să fie manifestate decătre toţi cei care vor îndrăzni să le pună într-un modcreator, constructiv şi înţelept în practică. Pentru cei

înţelepţi, tot ceea ce este dumnezeieşte posibil şibinefăcător se află chiar foarte aproape de ceea ce estenecesar. Pentru cel iniţiat, tot ceea ce este dumnezeieşte posibil şi profund binefăcător se



poate face. Ceea ce este însă Dumnezeieşte imposibil nu se va putea face. O intenţiedumnezeiască, binefăcătoare, ce este urmată de o acţiune benefică adecvată, transformăapoi posibilul în real. Atunci când începem să ne comparăm cu ceea ce am putea să fim,cel mai adesea descoperim că noi nu suntem decât pe jumătate treziţi. Datorităignoranţei în care se complac, fiinţele umane, în imensa lor majoritate, nu utilizează decâto infimă parte din resursele mentale, supramentale, sexual-creatoare, fizice, cerebrale,afective, cu care sunt înzestrate. Celebra parabolă a talanţilor a lui Iisus ne vorbeşte

despre aceste posibilităţi (potenţialităţi) nebănuite, pe care, în realitate, fiecare fiinţăumană le are, aproape în permanenţă, la dispoziţie. Cel mai adesea, fiinţele umanetrăiesc, în imensa lor majoritate, cu mult sub posibilităţile pe care le au. Ele deţin omulţime de puteri tainice, binefăcătoare de tot felul, ce există în universul lor lăuntric înstare latentă, dar tocmai datorită ignoranţei în care se află şi în care se complac, fiinţeleumane nici măcar nu bănuiesc că dispun de astfel de capacităţi extraordinare, şi tocmaide aceea, cel mai adesea, ele nu profită deloc de pe urma lor. Chiar dacă, de cele maimulte ori, fiinţele umane nu îşi dau seama de aceasta, ele pot cu mult mai mult decât

cred deocamdată că pot. Este stringent necesar ca fiinţele umane să înceapă să-şicunoască limitele nebănuite ale posibilităţilor lor, posibilităţi ce sunt de faptextraordinare. Acest lucru le-ar putea fi de un imens folos, nu pentru a se opri dinexpansiunea lor, ci pentru a deveni capabile să facă imposibilul, în cele mai bune condiţii,ceea ce totodată le-ar putea facilita reuşita în această direcţie. Fiinţele umane care credcu o tărie de nezdruncinat că ceva binefăcător este pentru ele posibil chiar pot săreuşească cu uşurinţă ceea ce îşi propun să facă. Dacă fiinţele umane ar trebui săformuleze o aspiraţie fundamentală, aceasta ar trebui să fie conştientizarea posibilităţilor

lor extraordinare, uluitoare, colosale pe care le au la dispoziţie. Mai ales atunci, fiinţeleumane ar trebui să-şi trezească o viziune mereu tânără, atotpătrunzătoare şi frenetică, cele va permite să descopere, aproape în toate direcţiile în care îşi vor focaliza în mod fermatenţia, mulţimea posibilităţilor benefice uluitoare, nebănuite, de care dispun înpermanenţă, chiar şi atunci când toate aceste posibilităţi se află în stare latentă înuniversul lor lăuntric. Dacă fiinţele umane cred cu o tăriede nezdruncinat că pot să reuşească tot ceea ce estedumnezeieşte posibil şi binefăcător şi dacă ele dispun de

energia dumnezeiască ocultă necesară, atunci ele vorputea (reuşi) tot ceea ce îşi propun, de îndată ce vor credecu o tărie de nezdruncinat că pot ceea ce intenţionează

într-un mod clar şi ferm. Dacă ceva anume estedumnezeieşte posibil şi binefăcător pentru fiinţele umane,atunci ele trebuie să fie conştiente că de îndată ce dispunde energia dumnezeiască ocultă necesară, oriceposibilitate de acest gen poate fi apoi realizată pe deplin.Atingând succesul în acea direcţie, fiinţele umane se pot convinge că acele posibilităţidumnezeieşti binefăcătoare pot să fie experimentate atunci când ele dispun de energiadumnezeiască ocultă necesară şi cred cu o tărie de nezdruncinat că vor reuşi. Fiinţele



umane care spun: „Aceasta chiar este imposibil” sunt adeseori contrazise de acele fiinţeumane care reuşesc să realizeze tocmai ceea ce ele credeau că este imposibil. Există omulţime de situaţii în care nu imposibilul este ceea ce ne face să fim disperaţi, ci posibilulcare nu este atins. Nu trebuie să judecăm ceea ce este dumnezeieşte posibil şi ceea ce nueste dumnezeieşte posibil în strânsă legătură cu ceea ce este deocamdată credibil sauincredibil pentru simţurile noastre. Tot ceea ce este cu totul extraordinar şi minunat nu leapare ca fiind posibil acelora care sunt deocamdată capabili doar de realizări comune,

banale decât după ce ei trăiesc anumite experienţe cu totul extraordinare, care îi fac săaibă certitudini de nezdruncinat. Limita posibilului dumnezeiesc şi a imposibilului nu esteniciodată trasată în universul expansionat al facultăţilor şi al capacităţilor extraordinareale unui tantric avansat. Multe dintre înfăptuirile pe care numeroşi oameni de ştiinţă leconsideră chiar şi la ora actuală ca fiind imposibile au fost şi sunt adeseori realizate deyoghinii avansaţi. În cazul unui yoghin avansat, o anumită acţiune exterioară, paranormalăimplică deocamdată doar negarea tuturor celorlalte posibilităţi extraordinare, cu excepţiaaceleia pe care el tocmai a experimentat-o. Un tantric avansat a fost întrebat: „- Ce faceţi

în această viaţă?” Tantricul a răspuns: „- Voi continua să realizez, prin experienţă directă,tot ceea ce marea majoritate a fiinţelor umane afirmă dinainte că este imposibil, dar careeu am descoperit, rând pe rând, că este totuşi posibil.” Putem fi cu anticipaţie siguri căviitorul ne rezervă multe surprize, care ne vor permite să ne dăm seama că este cuuşurinţă posibil tot ceea ce la ora actuală marea majoritate a fiinţelor umane ignorante şilimitate consideră că este imposibil.

85. Viaţa este şi rămâne o viaţă în care imperativele şi exigenţele se manifestă dincolo de

„suportul” care o vehiculează.

86. Viaţa este Plăcere Împărtăşită prin iubire şi PerfectControlată, care trebuie privită drept un mijloc rapid şiprofund binefăcător de transformare a fiinţei umane şi deaccelerare a evoluţiei sale spirituale. Aceasta descoperă înmod spontan şi aproape inevitabil plăcerea intensă,profundă extatică şi prelungită atunci când are curajul de

a explora posibilităţile fabuloase ale amorului cucontinenţă, transfigurare şi consacrare, care o face sătrăiască la unison cu fiinţa iubită stări cu totulextraordinare de fericire oceanică. Este însă necesar săreţinem că întotdeauna plăcerea care este căutată şi trăitădoar de dragul plăcerii este fericirea parţială, superficială şi efemeră a celor ignoranţi şinebuni. Extazul amoros intens, profund şi durabil, ce rezultă prin controlul potenţialuluisexual şi prin sublimarea şi transcenderea plăcerilor binefăcătoare, este fericireaindescriptibilă a celor înţelepţi şi a marilor iniţiaţi care practică amorul cu continenţă,transfigurare şi consacrare. Orice plăcere amoroasă nesfârşită care este sublimată înfericire copleşitoare sau în extaz este, prin natura sa proprie, un mare bine, dar trebuie să



veghem, căci nu orice plăcere care este trăită de dragul plăcerii trebuie să fie urmărită saucăutată. Orice stare de plăcere benefică prelungită, ce este trăită întocmai ca o treaptă decare ne folosim pentru ca, prin intermediul energiei sale, să trecem, în cele din urmă,dincolo de ea şi să atingem stări de fericire divină, nepieritoare şi de extaz face să aparăanumite transformări spirituale lăuntrice, profunde; aceasta ne permite să neexpansionăm euforic, de la finit către infinit, şi apoi să trăim stări extatice înalte, în cadrulcărora finitul din noi devine tangent cu infinitul. Toate acestea sunt posibile tocmai

datorită stărilor de plăcere nesfârşită, care devin „combustibilul” ce poate fi ars, pentru ane propulsa în stări inefabile de extaz, care sunt atinse prin sublimarea plăcerii în fericiredivină sau extaz (SAMADHI).

87. Viaţa este, în cazul fiinţelor umane, o Asumare Armonioasă şi Adecvată, care trebuiesă fie plină de inteligenţă şi de bun simţ şi care, totodată, ne permite să sperăm că vom fiajutaţi de DUMNEZEU, în strânsă legătură cu aspiraţiile noastre profund divine,binefăcătoare. Atunci când fiinţa umană Îi invocă şi Îi imploră ajutorul lui DUMNEZEU,

fiind plină de umilinţă şi de credinţă în El, DUMNEZEU îi ascultă ruga şi apoi o ajută. Înaceastă direcţie, este semnificativ faptul că DUMNEZEU TATĂL hrăneşte întotdeaunapăsările care se ajută şi ele de aripile lor.

88. Viaţa este o lungă, complexă şi constantă Manifestarede Schimburi Subtile polar opuse, complementare, cum arfi, de exemplu, schimburile subtil-energetice multiple şiinefabile ce se produc, chiar şi la mare distanţă (în mod

telepatic), între două fiinţe umane de sex opus care seiubesc şi experimentează în felul acesta stări delicioase deempatie paranormală. Toate acestea se manifestă sau,altfel spus, survin în dozările misterioase şi extraordinar deprecise ale unor amestecuri savante pe care Natura le facesă apară în strânsă legătură cu gândurile şi intenţiilenoastre.

89. Viaţa este, analogic vorbind, întocmai ca mersul pe o bicicletă: pentru a avansa fără încetare, va trebui să pedalezi cu mult curaj, păstrându-ţi totodată echilibrul.

90. Viaţa, sub toate formele sale, este singura valorare universală, iar deasupra ei se aflăvalorarea supremă care este DUMNEZEU TATĂL.Reveniţi la prima parte din Aforisme şi cugetări despre viaţă. Articol preluat din broşura „Aforisme şi cugetări despre viaţă”

Citiţi şi: Dumezeu Tatăl se află permanent în tot şi în toate Un mesaj spirtual care este mereu universal valabil



Forţa benefică nesfârşită a AMABILITĂŢII (I)

Pe nedrept subestimată sau pur şi simplu uitată,amabilitatea este şi rămâne acea tainică lumină a sufletului,care îi uneşte pe oameni prin intermediul bunăvoinţei şi îicălăuzeşte către armonie lăuntrică şi fericire.

Atunci când este privită în lumina legii oculte a rezonanţei,amabilitatea ni se dezvăluie ca fiind o stare ce evidenţiazăprocesele subtile tainice de rezonanţă cu focarele energieibinelui şi a armoniei ce există în Macrocosmos. Dincolo detoate acestea, în zilele noastre, amabilitatea este privită ca oslăbiciune, mai ales de către cei materialişti, egoişti, scepticisau meschini. Totuşi, a fi mai mereu amabil este şi rămâne una dintre cele mai puterniceşi eficiente modalităţi de interacţiune binefăcătoare dintre oameni. Cu toate căamabilitatea face parte din educaţia elementară a celor „şapte ani de acasă” şi este ocerinţă de bază a societăţii şi chiar a culturii religioase, mulţi dintre noi tratăm ideeaamabilităţii cu indiferenţă. Acest aspect este ciudat dacă luăm în consideraţie faptul căamabilitatea este totuşi o virtute pe care merită să o trezim, să o amplificăm,manifestând-o după aceea în permanenţă. Chiar dacă ideea amabilităţii ne apare în teorieca fiind frumoasă, în practică se poate constata cu uşurinţă că manifestarea constantă a

unei stări de amabilitate se loveşte adesea de ironie, de răutate şi chiar de ipocrizie.

Atunci când vin în contact direct cu violenţa din lumea în care trăim, cu răutatea şiegoismul care au tendinţa să se amplifice pe zi ce trece, ideile sublime nobile şi bunelesentimente lasă adeseori loc durităţii, indiferenţei şi unei răceli devastatoare. Este oare cuputinţă să ne păstrăm magia inefabilă ce a fost deprinsă în zilele copilăriei, fără a ne lăsasă fim striviţi de dura realitate înconjurătoare? Răspunsul este un DA hotărât, dar pentruaceasta este necesar să înţelegem în prealabil şi să controlăm energiile tainice care intră

în joc de fiecare dată, în cadrul procesului interacţiunii noastre cu lumea. Încă de la început, este necesar să reţinem că atunci când manifestăm mai mereu o stare deamabilitate, beneficiem totodată noi înşine, într-un mod nebănuit, de pe urma proceselorbenefice de rezonanţă ocultă pe care ni le dăruim totodată nouă înşine. Marii înţelepţi şimarii yoghini ai acestei planete au afirmat adeseori că tot ceea ce dăruim celorlalţi bun şifrumos, totodată ne dăruim în simultaneitate nouă înşine. Acest aspect este însă valabil şiatunci când dăm celorlalţi răul, otrava şi zgura pe care le atragem prin declanşarea unorprocese de rezonanţă negative în propriul nostru univers lăuntric.

Uneori, în multe fiinţe umane, în locul amabilităţii există doar slăbiciune



Să fii cel mai bogat, să fii cel mai frumos, să fii primul în tot şi în toate… gândind că

întotdeauna scopul scuză mijloacele… şi să arăţi o totală lipsă de consideraţie şi bun simţfaţă de ceilalţi – iată ţelurile şi modalitatea mizerabilă pe care o promovează societatea,pentru a duce toate acestea la îndeplinire. În zilelenoastre, mulţi oameni au tendinţa să considere că este„puternic” mai ales acela care îşi striveşte într-un mod

cinic şi cu multă cruzime oponenţii. Aşa se comportă maiales aceia care afirmă pentru ei înşişi, în taină, că de faptscopul scuză mijloacele, oricât ar fi acestea de josnice.Totuşi, cei înţelepţi afirmă că puterea benefică, divină –cea adevărată – nu are nevoie să fie exercitată într-unmod silnic, în mod forţat, asupra celorlalţi pentru a-şi facesimţit efectul. Dacă privim cu atenţie şi luciditate dincolode aparenţe, ne putem da seama cu uşurinţă că a te folosi

de puterea despotică, silnică pentru a smulge uneleservicii sau avantaje de la anumite fiinţe umane nu reflectă în fond decât incapacitatea dea obţine toate acestea prin forţe proprii. O astfel de putere tiranică, silnică, ce esteexercitată asupra celorlalţi, este de fapt vectorul mascat al tiraniei. Toţi despoţii ştiu saumăcar şi-au putut da seama la un moment dat că vine un moment inevitabil, în carevictimele întorc scârbite spatele opresorului şi, până la urmă, tirania, oricât ar fi ea de

îngrozitoare, conduce în mod inevitabil la însingurare.

În fond, dacă analizăm cu atenţie şi luciditate, ne putem da seama că nimănui nu-i placesă fie manipulat sau dominat. Dat fiind cinismul şi îndârjirea manipulatorului, maidevreme sau mai târziu, fiinţele umane îşi dau seama de realitatea insidioasă a procesuluide manipulare. La scurt timp după aceea, fiinţele umane se depărtează scârbite de tiran,de despot, iar însingurarea în care acesta se cufundă pe zi ce trece duce la vulnerabilitate.Dată fiind ipostaza în care se complac, tiranii nu-şi dau seama că întotdeauna suntem maiputernici atunci când suntem buni, atunci când facem bine, iar această putere devine şimai mare atunci când suntem fraterni şi uniţi. Cei tiranici, despoţii, care îşi folosesc fără

încetare puterea efemeră pe care o au la dispoziţie în rău pentru a-i domina pe ceilalţisau pentru a-i teroriza, sfârşesc întotdeauna singuri, chinuiţi şi vulnerabili. Puterea cearea, puterea cea silnică, ce este exercitată acum pentru a-i forţa pe ceilalţi adeseori prinintimidare, iar alteori chiar prin frică să ne sprijine în îndeplinirea dorinţelor noastreegoiste, se dovedeşte a fi, pe termen lung, o slăbiciune care ne face să ne cufundăm într-un abis infernal, înfricoşător. Tocmai de aceea, un gânditor a spus: „Ştiinţa fără conştiinţăeste ruina sufletului.”

Este necesară, pentru cel care îşi vrea binele, renunţarea la poziţia de forţădominatoare, despotică



Adeseori, ignoranţa în care ne complacem nu ne permite să ne dăm seama că ipostaza deforţă dominatoare, despotică, pe care o exercităm asupra celorlalţi, este de multe oriinvers proporţională cu forţa pe care o exercităm asupra noastră înşine. Aşadar, cu cât ofiinţă umană doreşte din toate puterile să-i conducă pe ceilalţi, cu atât va fi maineputincioasă în ceea ce priveşte modul în care seconduce pe sine însuşi. Cei înţelepţi şi-au dat seama cumii de ani în urmă de un adevăr fundamental. În fond, ce

interes ai mai putea avea să urmăreşti să-i domini îndiferite moduri pe ceilalţi, atunci când tu însuţi eşticufundat într-o stare de pace profundă şi pe deplin

împăcat cu tine însuţi? O fiinţă umană care a atins aceastăstare armonioasă profundă nu simte niciun fel de interessă-i domine, în nu contează ce mod, pe ceilalţi, pentru căea ştie că atunci când multiplicăm numărul de fiinţeumane pe care le dominăm, multiplicăm totodată şi

problemele care ne apar inevitabil.Prin urmare, renunţarea la poziţia de forţă dominatoare,tiranică, ce este exercitată asupra celorlalţi ne este benefică. Dincolo de această ipostază,o atitudine de forţă benefică, ce contează chiar foarte mult, este aceea pe care oexercităm asupra noastră înşine atunci când urmărim să ne transformăm sau sădobândim un control excelent asupra noastră. Datorită ei şi unei atenţii stăruitoare,fiecare dintre noi îşi poate transforma defectele în calităţi şi, prin declanşarea unorprocese benefice de rezonanţă în propriul univers lăuntric, poate triumfa asupra propriilor

temeri. Ulterior, aceasta ne permite să deschidem larg porţile liniştii interioare.

Cu extrem de rare excepţii, marea majoritate a filosofiilor nu se aplică într-o manierăabsolută, tocmai de aceea niciuna nu neagă paradoxurile. Având în vedere acest aspect,amabilitatea trăită intens şi profund nu poate şi nu trebuie să fie decât o manifestaresinceră a voinţei noastre stenice. Căci dacă ne vom forţa să o manifestăm ca pe unmecanism de protecţie sistematică în faţa opresiunii, nu vom reuşi, cel mai adesea, decâtsă ne umplem de suferinţă şi de frustrări. Starea de amabilitate despre care vorbim

trebuie însă să fie dublată de o sui-generis atitudine de forţă benefică şi fermă interioară,cu ajutorul căreia pot să fie ţinuţi la o anumită distanţă profitorii şi eventualii exploratori.Forţa benefică ce se manifestă asupra ta însuţi sau altfel spus curajul de a triumfa maimereu asupra propriilor defecte şi asupra propriilor temeri reprezintă un mijloc privilegiatde a ne sustrage complet, atunci când ne confruntăm cu sfera nefastă de influenţă subtilăa persoanelor rău intenţionate. Cu toate acestea, nu trebuie să pierdem din vedere căuneori în viaţă apar şi situaţii ce ne zdruncină din temelii principiile şi ne obligă săreacţionăm într-un mod neprevăzut. Aceasta implică, aşadar, să fim pregătiţi să oferimlecţia de viaţă corespunzătoare acelora care ne deranjează, dar trebuie să veghem săfacem aceasta, de fiecare dată, cu o stare de detaşare implicată. Înţelegând în profunzimeaceste mecanisme tainice, trebuie tocmai de aceea să ştim să facem totdeauna din



energia subtilă a stării de amabilitate, cu care intrăm în rezonanţă, atunci când omanifestăm cu putere, o adevărată forţă, care ne permite să devenim invulnerabili şi chiarsă triumfăm, atunci când toate celelalte mijloace au fost epuizate.

Tainica stare de irezistibilitate pasivă, pe care ne-o oferă amabilitatea

Într-o societate care este atât de competitivă cum este

societatea în care trăim, renunţarea completă la poziţia deforţă dominatoare, preponderent egotică poate apărea,pentru unii, ca fiind o formă de abandon. Nu-i nimic. Maitârziu vă veţi convinge că, în realitate, nu este deloc aşa.Pe măsură ce vom experimenta de un anumit număr deori această stare, ne vom putea da seama că, într-unmediu în care marea majoritate a fiinţelor umane caută săse protejeze, atacând cu anticipaţie, o modalitate

extraordinară şi cel mai adesea nebănuită de a nemanifesta fără a avea concurenţi este aceea de a fi noi

înşine amabili. Experimentând intens şi profund starea de rezonanţă ocultă, pe care odeclanşează în universul nostru lăuntric, vom descoperi apoi că adevărata amabilitatespontană şi chiar jucăuşă nu reprezintă de fapt o slăbiciune, ci este o opţiune netarmonioasă, care totodată ne permite să oferim altora ceva bun şi minunat, care semanifestă atunci prin noi, datorită proceselor de rezonanţă ce se declanşează mai alesatunci când ceilalţi nu ne răspund cu aceeaşi monedă. Dacă vom privi cu multă atenţie

anumite atitudini, vom descoperi că atât răutăţile, cât şi atitudinile dizarmonioase pe careunele fiinţe umane le exprimă la un moment dat faţă de noi nu sunt în fond decât reacţiapenibilă a feluritelor lor suferinţe interioare. Prin urmare, a răspunde la prostia pe care eleo manifestă, tot prin prostie, o astfel de reacţie din partea noastră nu numai că necoboară şi, prin repetare, ne face să devenim chiar şi noi nişte proşti, dar totodată nu facedecât să prelungească şi chiar să amplifice situaţiile neplăcute pentru noi înşine.

În situaţia în care manifestăm o stare puternică şi profundă de amabilitate, generăm

totodată în universul nostru lăuntric un proces benefic de rezonanţă şi oferim astfel, subforma unui câmp irezistibil de forţă binefăcătoare, tot ceea ce este bun în noi unor astfelde fiinţe umane, care sunt nefericite. Manifestând o stare puternică şi profundă deamabilitate, reuşim totodată şi o altă performanţă spontană, ce este intuită mai ales defiinţele umane inteligente. Prin starea noastră stenică de amabilitate, ce se manifestă ca osferă de forţă irezistibilă în jurul nostru, reuşim totodată să ne elevăm frecvenţadominantă de vibraţie în fiinţă şi, prin intermediul energiei tainice a amabilităţii, pe care oemanăm în jurul nostru, facem ca, în timp, în sufletele celor care se manifestă rău sau urâtfaţă de noi să crească sentimentul de culpabilitate. Acţionând în felul acesta, declanşăm

în astfel de fiinţe umane fie un impuls de transformare, fie le punem pe fugă, deoareceunele dintre ele nu vor putea suporta starea de vinovăţie pe care o trezim în ele fără a le



face noi înşine nimic rău.

Cu inima uşoară, jucăuşă şi voioasă

Fie că ne dăm sau nu seama de aceasta, cei iniţiaţi afirmăcă, în realitate, fiecare acţiune a noastră ne marcheazătotuşi într-un fel sau altul, prin procesele de rezonanţă

ocultă pe care le declanşează de fiecare dată în universulnostru lăuntric. În folclor se spune: „Bine faci, bine găseşti”şi, la aceasta, noi putem adăuga: „Rău faci, rău găseşti”.Cei înţelepţi afirmă că tot ceea ce manifestăm şi totodatăoferim în felul acesta celorlalţi, ne oferim în simultaneitateşi nouă înşine. Tocmai de aceea nu trebuie să pierdemniciodată din vedere că, atunci când manifestăm o starestenică, benefică, puternică, către una sau mai multe fiinţe

umane, declanşăm astfel procese de rezonanţă ocultă cu focare nesfârşite de putere dinMacrocosmos şi atragem în fiinţa noastră energii corespondente subtile, ce sunttranzitate prin noi şi o parte din ele rămân în fiinţa noastră, provocând apoi, în strânsălegătură cu energiile bune sau rele pe care le manifestăm, transformări sau schimbări cene marchează universul lăuntric. Tocmai de aceea, trebuie să ne dăm seama că fiecareacţiune şi chiar fiecare gest acţionează, chiar şi atunci când datorită superficialităţiinoastre ni se pare că nu acţionează, în străfundurile fiinţei noastre. Înţelegând aşa cum secuvine aceste procese tainice de rezonanţă, ce se declanşează de fiecare dată în fiinţa

noastră, ne putem da seama că niciodată nu va fi cu putinţă să declanşăm un proces derezonanţă nefast care să ne facă bine şi nici nu va fi posibil vreodată să declanşăm unproces de rezonanţă benefic care să ne facă rău. Înţelegând acest aspect, vă puteţi daseama că binele nu face rău, iar răul nu face bine. Dat fiind faptul că amabilitatea esteceva bun, tocmai de aceea putem fi siguri că ea ne face de fiecare dată mult bine şi va fi omodalitate tainică, rapidă de a ne transforma profund.

Dat fiind faptul că de multe ori amabilitatea se manifestă prin anumite gesturi specifice,

este foarte bine să nu ezităm să facem astfel de gesturi spontane, de fiecare dată cândavem ocazia, pentru a genera în universul nostru lăuntric apariţia unor stări copleşitoarede amabilitate. Dincolo de aparenţe, fiţi întotdeauna siguri că un gest plin de amabilitateacţionează totodată şi în noi înşine, chiar şi atunci când deocamdată nu ne dăm seama căacţionează. În lucrarea sa „Dialoguri inspiratoare cu îngerii”, îngerul îi spune la unmoment dat Gitei Malasz: „Fiţi foarte atenţi, căci trebuie să vă daţi seama că fiecare gestacţionează. Chiar şi un gest călduţ, chiar şi un gest serios, chiar şi un gest neglijent, oricegest acţionează. Chiar şi atunci când vi se pare că el nu acţionează. Totul acţionează,atunci când omul acţionează.” Ştiind aceasta, trebuie să avem în vedere că fiecare gestspontan şi plin de amabilitate acţionează. Binele pe care îl facem şi pe care totodată ni-lfacem, atunci când manifestăm o stare de amabilitate, ne întăreşte, ne consolidează fiinţa,



în timp ce orice atitudine rea este nefastă şi ne distruge. Mai presus de aceste principiimorale, noţiunea de bine şi de rău îşi găseşte de fiecare dată ecoul în universul nostrulăuntric prin intermediul proceselor de rezonanţă ocultă, pe care le declanşează în modinevitabil în noi. De fapt, mulţi dintre noi cunoaştem chiar foarte bine dinainte ceea ceeste just sau ceea ce este nejust şi simţim, fie atunci când facem ceva rău, fie atunci cândfacem ceva bun prin acţiunile noastre. Atunci când facem ceva rău, aceasta secristalizează apoi în noi, atât sub forma unor energii chinuitoare, cât şi sub forma unei

vinovăţii din ce în ce mai mari, care în timp începe să ne apese inima, ne înăbuşă sufletulşi apoi ne îndepărtează de natura noastră reală, împiedicându-ne să mai fim fericiţi.

Prin urmare, atunci când manifestăm atitudini rele,acestea sunt nefaste şi, totodată, în felul acesta devenim,

în mod paradoxal, cel care se pedepseşte singur. Prinmanifestarea unei stări puternice şi profunde deamabilitate sunt suprimate ca prin farmec multe dintre

cauzele culpabilităţii şi, odată cu toate acestea, dispare şipovara de pe suflet. Tocmai în aceasta constă forţa tanicăbinefăcătoare a amabilităţii: atunci când o manifestămintens şi profund, ea ne uşurează fiinţa, ne încarcăfulgerător cu o energie stenică şi ne încălzeşte inima.Pentru aceia care sunt incapabili să îi pătrundă secretul,amabilitatea este paradoxală. Cu toate că în exterior ea dă impresia de slăbiciune, înrealitate amabilitatea necesită o forţă lăuntrică extraordinară şi este rezultanta unei

anumite stări de armonie interioară, ce apare pe fundalul unei excelente stăpâniri de sine.Atunci când se manifestă din plin în fiinţele umane care i-au descoperit secretul,amabilitatea transformă fiinţa umană respectivă într-o forţă aproape irezistibilă şitriumfătoare. În plus, manifestarea unei stări puternice şi profunde de amabilitate neridică şi ne elevează frecvenţa de vibraţie, scutindu-ne de necesitatea de a ne mai crea oaură de protecţie.

Atunci când este manifestată în prezent, amabilitatea ne asigură triumful viitorului

Cei care i-au înţeles secretele şi o savurează prin experienţă directă, au putut să-şi deaseama că amabilitatea nu a fost şi nu este niciodată o slăbiciune. Atunci când manifestămstări profunde de amabilitate, ne transformăm totodată pe noi înşine. Transformările careapar în fiinţa noastră prin manifestarea stărilor de amabilitate sunt inevitabile. Reuşind săfim amabili, învăţăm în acelaşi timp să fim generoşi, răbdători şi toleranţi, iar în timpaceastă atitudine ne ajută să ne dezvoltăm curajul de a fi noi înşine, împotriva tuturorobstacolelor. Prin manifestarea unei stări profunde de amabilitate, refuzăm atitudinea deculpabilitate ce este produsă de faptele sau gesturile noastre injuste şi ne deschidemastfel porţile fericirii şi ale speranţei.Atunci când vin în contact cu sfera subtilă de forţă pe care o generează în jurul nostru o



stare pregnantă de amabilitate, multe dintre fiinţele umane care sunt dure se înmoaie.Atunci când manifestăm o stare profundă de amabilitate, acţionăm în felul acesta aşacum trebuie asupra celorlalţi şi atunci fiecare acţiune benefică şi justă reprezintă pentruceilalţi veritabile seminţe, care sunt plantate în sufletele lor, iar în unele dintre acestefiinţe umane, astfel de seminţe încolţesc şi dau roade după un timp şi atunci în universullor lăuntric se va trezi şi apoi se va dinamiza bucuria şi încântarea, pe care le vor simţiatunci când ele vor începe să manifeste mimetic la rândul lor o stare de amabilitate. Cei

iniţiaţi afirmă că, în cazul manifestării unei stări puterniceşi copleşitoare de amabilitate, ea devine în felul acestacontaminantă. Tocmai în aceasta constă puterea nesfârşităa amabilităţii, cu care intrăm astfel în rezonanţă: toatefiinţele umane care îi poartă germenele şi care suntcontaminate de ea ajung apoi să fie amabile şi, pe măsurăce în fiinţa lor această stare creşte şi înfloreşte, ele devinapoi în mod spontan apte să transmită, ca prin farmec,

această atitudine şi altora.

Procedând în felul acesta, putem astfel deveni pentruceilalţi veritabile modele vii ce trezesc şi dinamizează înmicrocosmosul fiinţei lor focarul tainic, care le va permite să guste şi ele, prin experienţă,din deliciile, până atunci nebănuite, ale stării de amabilitate. Întocmai ca şi toate celelalteadevăruri tainice, o stare de amabilitate puternică şi copleşitoare îşi produce, cu timpul,efectele pe care nimic nu le poate opri, deoarece mulţi dintre noi aspirăm mereu să fim

fericiţi. O astfel de minune se petrece doar dacă oferim mereu ceva bun şi minunat, careeste atras în noi înşine prin intermediul proceselor de rezonanţă ocultă, pe care ledeclanşează în fiinţa noastră amabilitatea. Manifestarea unei stări profunde deamabilitate reprezintă pentru fiecare dintre noi o garanţie absolută a acestei realizări. Cuajutorul amabilităţii este posibil să transformăm cu uşurinţă inima fiinţelor umane şi chiarlumea întreagă.

Citiţi şi:

Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea binelui divin Acordă-i lui Dumnezeu primul loc în viaţa ta!

Forţa benefică nesfârşită a AMABILITĂŢII (II)

În viziunea celor înţelepţi, fiecare dintre noi suntem sauputem să devenim transformarea. Din nefericire, lumea încare trăim este bolnavă. Aceasta se poate vedea cuuşurinţă după nivelul de poluare în care ne complacem,după violenţa în care ne scufundăm, după rata şomajului.Care ar putea fi unul dintre remediile acestor suferinţe?



Un astfel de remediu, care se află în permanenţă la dispoziţia fiecăruia dintre noi, este şirămâne amabilitatea.

Pentru a reuşi să-i transformăm pe ceilalţi, trebuie mai întâi să ne transformăm penoi înşine

Atunci când unii dintre noi o manifestăm cu putere, iată cum se administrează. Conştient

sau nu, fiecare dintre noi aspiră, în felul său specific, să transforme lumea. Şi pe bunădreptate avem acest imbold. Suferinţa, egoismul, făţărnicia, orgoliile, meschinăria,răutatea, ura, încăpăţânarea şi violenţa, chiar dacă uneori sunt deghizate, se regăsescaproape pretutindeni. Unele fiinţe umane îşi încearcă norocul în politică şi la început suntanimate de intenţii bune şi chiar afirmă idei nobile, dar apoi beţia puterii le acaparează,iar adeseori multe dintre ele îşi pierd sufletul. Alte fiinţe umane se orientează într-un modsuperficial şi anemic către umanitarism, dar cu toate acestea, atunci când le analizăm cuatenţie, constatăm că le trece viaţa fără a reuşi să se apropie de ţelul propus.

La prima vedere, mai ales în statistici, lumea o duce bine. Dar, dacă privim cu atenţie,constatăm că, totuşi, în vremurile în care trăim oamenii nu o duc bine şi nu sunt fericiţi. Laprima vedere lumea pare a fi sănătoasă. Dar, dacă privim cu atenţie în jurul nostru,constatăm că foarte mulţi oameni se îmbolnăvesc. Motivul este simplu. Toate greşelile pecare le facem se plătesc, mai devreme sau mai târziu, prin suferinţă, iar bolile sunt unmod inevitabil de a plăti erorile şi prostiile pe care le săvârşim. Tocmai de aceea înţelepţiiafirmă că, în realitate, fiecare fiinţă umană are ceea ce merită. Cel care suferă astăzi afăcut în trecut ceva rău, care îl determină actualmente să sufere şi toate acestea îl fac să

aibă în prezent cea ce merită.

Fiinţele umane care se află în suferinţă prezintă înuniversul lor lăuntric o rezonanţă ocultă de suferinţă şitotodată provoacă la rândul lor suferinţă atât în cei dragisau apropiaţi, cât şi în jurul lor. În cazul în care fiinţeleumane ce vin în contact cu ei sunt receptive la stările lorde suferinţă, acest proces declanşează în universul lor

lăuntric anumite stări de suferinţă, care le sunt indusedatorită influenţei pe care aura fiinţelor umane în suferinţăo declanşează în aura fiinţei lor. Analizând cu atenţie această situaţie de fapt, se poatespune că a vindeca lumea în care trăim înseamnă, în primul rând, a alina suferinţeleoamenilor şi a-i ajuta să-şi redobândească starea de armonie şi sănătate. Starea profundăde amabilitate ce ne permite să intrăm în stare de rezonanţă ocultă cu focarele nesfârşitede energie benefică din Macrocosmos, în pofida aparentei sale slăbiciuni, ne ajută săoferim impulsuri transformatoare şi totodată ne permite să săvârşim adevărate minuni.Pentru aceasta trebuie însă să îndrăznim să fim în mod exemplar amabili de fiecare datăcând este necesar. Este de asemeni important să ne dăm seama că, pentru a reuşi câtuşide puţin să-i transformăm pe ceilalţi şi să-i impulsionăm, trebuie mai întâi să ne



transformăm pe noi înşine şi să devenim nişte factori puternici de impulsionare.

Răutatea este o boală cumplită

Foarte puţini oameni ştiu că răutatea este o cumplită boală. Începutul secolului 21 adecis. Omenirea se află în mare suferinţă, tocmai datorită faptului că multe fiinţe umanesuferă şi se complac, datorită ignoranţei, în stări lăuntrice chinuitoare. În felul său specific,

fiecare fiinţă umană egoistă, avidă şi ignorantă suferă de pe urma dorinţelor saleneîmplinite. Dorinţa sfâşietoare de a fi iubite este prima şi cea mai mare dintre acestea.Din nefericire, foarte puţine fiinţe umane şi-au dat seama că pentru a ajunge să fie iubitemult, trebuie înainte de toate ca ele însele să iubească suficient de mult. Dincolo deaceasta, agresivitatea, ura, orgoliul, răutatea, resentimentele, duşmănia, egoismul şigelozia nu sunt de fapt decât nişte manifestări exterioare ale acestei suferinţe. În zilelenoastre, mai mult ca altă dată, răutatea si ura sunt privite ca ceva banal şi tocmai deaceea sunt acceptate ca ceva comun.

Cauzarea suferinţelor semenilor este de multe ori unsubiect de laudă, iar manifestarea unor stări devastatoarede orgoliu le apare multor fiinţe umane ca fiind cevafiresc. Unii bărbaţi se laudă prietenilor apropiaţi că aufăcut sex cu femei pe care le-au abandonat la scurt timpdupă aceea. Mulţi angajaţi se împăunează sau se laudă cuo sfruntată neruşinare în faţa şefilor cu realizările lor.

Bandiţi se fălesc că i-au snopit în bătaie pe cei slabi.Canaliile se laudă că au dat un tun şi au câştigat pe nedrept o mulţime da bani. Astfel decomportamente nedemne subminează valorile universale, otrăvesc relaţiile de cuplu,seamănă suspiciune între oameni, dezbină grupurile şi fac adeseori ca viaţa în sferasocială să ne apară ca un infern.

Imensa majoritate a fiinţelor umane care se complac în astfel de comportamente rele nicimăcar nu bănuiesc că făcând rău, rău vor avea, înşelând vor fi înşelate, urând se vor

distruge. Astfel de fiinţe umane nici măcar nu bănuiesc că până la urmă totul se plăteşteşi astfel, tot răul pe care l-au făcut li se va face, mai devreme sau mai târziu, la momentulpotrivit. Datorită ignoranţei şi a egoismului exacerbat în care se complac, astfel desărmane fiinţe umane nu sunt deocamdată capabile să înţeleagă că răutatea pe care omanifestă distruge totul, înainte de toate în propriul lor univers lăuntric şi conduce la

însingurarea cea mai sumbră, care va fi în mod inevitabil răsplata faptelor lor rele. Înviziunea celor înţelepţi, astfel de fiinţe umane rele şi odioase sunt considerate ca fiindbolnave. Răul pe care astfel de sărmane fiinţe umane îl manifestă, poartă întotdeauna însine elementele distrugerii inevitabile a fiecărei fiinţei umane care îl manifestă.



Singura modalitate de a lupta într-un mod indirect împotriva răului constă în

dinamizarea şi amplificarea binelui

Legea universală a cauzei şi a efectului face ca fiecare fiinţă umană să fie apoi răsplătită

pentru toate relele pe care le-a făcut sau pe care le face, într-un mod care esteasemănător şi direct proporţional. Dincolo de aparenţe există o modalitate rapidă şiputernică de a anihila răul. Singura modalitate rapidă şi puternică de a lupta într-un modindirect împotriva răutăţii şi a răului constă în dinamizarea şi amplificarea binelui. Trezindşi dinamizând în universul nostru lăuntric energia extraordinară a binelui, devenim în felulacesta imuni la influenţa răului şi totodată contribuim din plin la anihilarea acestuia.Aceasta este o modalitate rapidă şi înţeleaptă de a triumfa asupra răului.

Urmărind să răspundem în mod sistematic cu rău larăutatea sufletelor aflate în suferinţă, nu facem decât să

înrăutăţim situaţia şi totodată trezim şi dinamizăm înuniversul nostru lăuntric procese oculte de rezonanţă rele,care ne vor distruge. Răspunzând la rău cu rău, lunecăm înfelul acesta într-o înfricoşătoare cursă care ni se întinde şitotodată trezim şi amplificăm în propriul nostru universlăuntric energia îngrozitoare distructivă a răului şi în cele din urmă ne vom înrăi din ce în

ce mai mult şi vom ajunge să semănăm cu fiinţele umane rele şi decăzute cu care ne-amangrenat în această luptă prostească, ce ne distruge şi ne îmbolnăveşte pe noi înşine, pemăsură ce deschidem largă poarta energiilor cumplite ale răului. Cei înţelepţi spun că,atunci când la răul care ni se face răspundem cu rău, ne angrenăm în felul acesta într-uncerc vicios, care va face, de fiecare dată, ca la răul pe care îl săvârşim, acelaşi rău să-lprimim. Dat fiind faptul că, atunci când facem rău, rău găsim ar trebui să ne dăm seamacă cea mai înţeleaptă atitudine în faţa celor care ne fac rău este indiferenţa, iar atuncicând venim faţă în faţă cu astfel de fiinţe umane, putem să manifestăm faţă de ele

amabilitate. Manifestând amabilitate în faţa unor astfel de fiinţe umane rele, deveniminvulnerabili şi totodată declanşăm în ele stări de culpabilitate.

Cei iniţiaţi afirmă că, în cazul celor răi, cei care rănesc suferă adesea chiar mai tare decâtvictimele lor, pentru că durerea nu-i părăseşte niciodată, ea fiind chiar multiplicată devinovăţia fiecărei fapte nedemne, mizerabile, abjecte, pe care o astfel de fiinţă umană ocomite. Sufletul fiinţei umane nu acceptă răul pe care îl face. La scurt timp după aceea unastfel de suflet începe să fie chinuit în mod progresiv de ecourile îngrozitoare alegândurilor parazite, ale coşmarurilor şi angoaselor surde.

Atunci când răutăţile pe care o fiinţă umane le săvârşeşte se succed, respectul de sine şi



demnitatea diminuează, lăsând locul unor stări chinuitoare şi profunde de dezgust, ceamplifică, în felul acesta, trăirile devastatoare ce apar datorită energiilor distrugătoarecumplite ale răului. În pofida tuturor aparenţelor, fiinţeleumane rele, fiinţele pline de ură au o mare nevoie deajutor. Bătăuşii notorii nu fac, de exemplu, decât să-şi

întărească şi să-şi amplifice teama şi ura prin faptele lor.Detaşându-ne de astfel de fiinţe umane rele, manifestând

indiferenţă faţă de ele şi refuzând să le înfruntăm, să neluptăm cu ele, le lăsăm în felul acesta singure şi chinuite înfaţa vinovăţiei, intenţiilor lor rele şi a faptele lor.

Trebuie să manifestăm compasiune şi în unele situaţii trebuie să dăm dovadă detoleranţă. Raporturile noastre cu lumea, cu ambianţa înconjurătoare se formează adesea

în legătură cu percepţia şi cu punctul preponderent de vedere pe care îl avem asupra ei.Cei înţelepţi afirmă că, aproape întotdeauna, noi îi vedem pe ceilalţi oameni şi realitatea

înconjurătoare nu aşa cum toate acestea sunt cu adevărat, ci întocmai aşa cum suntemnoi.

Citiţi şi: Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea binelui divin Acordă-i lui Dumnezeu primul loc în viaţa ta!

Cântecul vieţiiIubirea imensă şi fără măsură ce se revarsă în mineAtunci când iubesc, îmi iluminează fiecare părticică a fiinţeimele şi îmi inundă pentru totdeauna universul lăuntriccu o mulţime de mesaje tainice ce provin de laDUMNEZEU.Tocmai de aceea, în această viaţănu mai sunt niciodată singur, ci îmbrăţişat de DUMNEZEUTATĂL.

Energia cea tainică a iubirii, ce provine de la DUMNEZEUTATĂL,Se revarsă în valuri prin mine atunci când iubesc şiastfel devine cu putinţă să îmbrăţişez şi să ofer iubirefiecărei fiinţe umane ce există pe acest Pământşi totodată merită să-mi primească iubirea.Tocmai de aceea, în această viaţă

nu mă mai simt niciodată însingurat sau singuratic.

Dat fiind faptul că am savurat şi savurez fără încetareNectarul cel divin al vieţii,



Tocmai de aceea, în această viaţănu mă mai simt niciodată un veşnic înfometat.

Dat fiind faptul că m-am adăpat şi mă adap fără încetarede la fântâna cea magică a vieţii,Tocmai de aceea, în această viaţănu mă mai simt niciodată un veşnic însetat.

Dat fiind faptul că energia mirifică a timpuluimi-a şoptit într-un mod tainic la urechecântecul manifestării atemporale,care mă face să basculez în eternitate,Tocmai de aceea, în această viaţănu mai simt niciodată starea de oboseală sau de vlăguire.

Dat fiind faptul că viaţa trăită intens şi plenar

mi-a dezvăluit în mod gradat misterul fascinant al morţii,Tocmai de aceea, în această viaţă

nu mai sunt deloc înfricoşat.

Unele ipostaze nebănuite ale lui DUMNEZEU TATĂL

UniculAcela a cărui sfinţenie nimeni şi nimic nu o poate depăşiAcela care este întotdeauna primul în tot şi în toateAcela prin a cărui voinţă omnipotentă totul se manifestăAcela care deţine suprema cunoaştere suprasensibilăAcela care, fără încetare, înţelege instantaneu totulSupremul înţelept, a cărui înţelepciune nimeni nu oegalează

Acela a cărui măreţie este supremă şi nu poate fi niciodatăegalatăSuprema lumină, care este prezentă în tot şi în toateCel care veghează în mod tainic în veşnicieAcela a cărui vastitate cuprinde şi îmbrăţişează totulCel care în eternitate este a toate cunoscătorSuveranul supremMisterul copleşitor al cărui capăt este insondabil

Ghidul suprem şi cel mai înţeleptCel glorios, a cărui glorie nimeni nu o egalează şi nu o întreceAcela prin intermediul căruia totul se menţine în manifestareAcela a cărui demnitate este absolută



Cel imuabilAcela în care sălăşluieşte în veşnicie tot adevărulSupremul judecător cel drept şi imparţialAcela a cărui cunoaştere deplină permite să se distingă totulAcela care ţine în eternitate seama de tot şi de toateSupremul martor căruia nimic nu-I scapăSublimul absolut, care este neegalat şi misterios

Acela care este cel mai bogatAcela care a experimentat totulAcela a cărui mărinimie este neegalatăStăpânul absolut al tuturor destinelorDomnul cel misterios al întregii creaţiiCreatorul supremAcela care oferă graţia acelora care merităIniţiatorul absolut

Acela care face să apară şi să se menţină orice formăAcela care oferă oricărei făpturi existenţaAcela care ascultă rugăciunile celor umili şi plini decredinţăAcela care, atunci când vrea, împiedică nefericirea sausuferinţaAcela care îi înalţă către el pe cei umiliAcela care îi face să cadă şi să regreseze pe cei orgolioşi

Supremul dătător al vieţiiAcela care conferă cea de a doua Moarte, ce este veşnică,tuturor acelora care la sfârşit nu au atins nemurireaAcela care ne face să ne expansionăm extaziaţi în nemărginireAcela care face ca totul să se contracte la sfârşitAcela care face posibilă orice transformareAcela care oferă toate binefacerileAcela care conferă demnitate

Acela care este supremul determinatorAtotputerniculSupremul protectorAcela a cărui fermitate este totalăAcela care ne îmbogăţeşte în permanenţă sufletulAcela a cărui putere este nesfârşită şi inegalabilăAcela care, până la urmă, impune împotriva a tot şi a toate, Victoria SaAcela a cărui compasiune este nesfârşităAcela care conferă pacea paradisiacă profundăAcela care este iubirea pură şi nesfârşităAcela care este eternul moştenitor



Acela care cunoaşte instantaneu şi fără încetare toate adâncurile sufletelorAcela care, fără încetare, vede totulAcela care se bucură în mod tainic de recunoştinţa care I se arată, oferind de fiecare datăgraţia SaAcela a cărui blândeţe este neegalatăCel care este, fără încetare, constantAdevărul ultim

Acela care iartă greşelile şi le face să disparăAcela a cărui răbdare este neegalatăAcela al cărui calm este în veşnicie perfectAcela care împlineşte dorinţele buneAcela care îşi manifestă milaAcela prin intermediul căruia survine reînviereaSupremul prieten fidelAcela a cărui bunăvoinţă este oceanică

Acela care ne oferă, de fiecare dată, toată energia iubiriiAcela care face să se trezească în noi înţelepciuneaAcela care ne iartă greşelileAcela a cărui generozitate este perfectă şi inegalabilăAcela care îi protejează pe cei drepţi şi îi fereşte de răuAcela care domneşte în veşnicie asupra a tot şi a toate câte există

Redactarea finală a acestui text a realizată de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiţi şi: Viziunea lui Enoh: Cea mai veche revelaţie – Dumnezeu vorbeşte omului Puterea tainică a comunicării cu Dumnezeu

Idei forţă care ne permit să ne inducem şi să ne menţinem nealteratăstarea de YOGA în minte

Dacă privim cu atenţie şi luciditate atât în noi înşine,cât şi în jurul nostru, descoperim că în realitate nu preaexistă treburi urgente. În felul acesta, ne putem daseama că, cel mai adesea, există doar oameni grăbiţi.

Tot ceea ce este cu adevărat util şi valoros se află întotdeauna la dispoziţia noastră şi nu ne costă nimic.Un semnificativ exemplu de acest gen este ENERGIANESFÂRŞITĂ A IUBIRII.



Este de mii de ori mai bine să te apreciezi, de fiecare dată, cu atenţie şi luciditate, la justa ta valoare, decât să te deteşti.

Pentru a atinge cu uşurinţă o stare de contemplativitate, este bine ca, măcar o dată pezi, să urmărim să ne detaşăm de gândurile care apar în mod spontan şi este bine să lelăsăm pur şi simplu să defileze, întocmai aşa cum trec norii pe cer. Atunci când nefixăm într-o astfel de stare de contemplativitate, este foarte bine să urmărim să fim

viaţa şi nu să ne gândim la viaţă.

Nu pierdeţi niciodată din vedere ceea ce vă este întotdeauna la dispoziţie, fiindtotodată şi extraordinar de valoros, atunci când vizaţi departe. Acel „ceva” misterios,omniscient, omniprezent şi etern este Dumnezeu Tatăl care vă îmbrăţişează neîncetat,chiar şi atunci când nu bănuiţi aceasta.

În tăcerea şi în singurătatea deplină în care suntem totodată conştienţi că Dumnezeueste prezent şi ne îmbrăţişează neîncetat, devine în mod gradat posibil săexperimentăm şi să pătrundem esenţialul prin intermediul intuiţiei.

Nu este niciodată prea târziu să spuneţi: STOP! la tot ceea ce trebuie să fie stopat câtmai repede.

Înţeleptul contemplă extaziat întregul univers într-o picătură de rouă şi intuieşteprezenţa tainică a paradisului dintr-o floare minunată. Atunci când, în unele momenteprivilegiate, el îl iubeşte pe Dumnezeu, descoperă că, în felul acesta, devine tangent cu

infinitul şi savurează, îmbătat de dor de absolut, eternitatea.

Fiinţa umană care este prea grăbită nu ajunge niciodată unde vrea.

Chiar dacă energia subtilă a stării de pace profundă este atrasă în MICROCOSMOSULfiinţei noastre din MACROCOSMOS, starea de pace profundă ţâşneşte apoi de undevadin interior şi, tocmai de aceea, nu trebuie să fie căutată în afară.

Este de milioane de ori mai valoros să începi o acţiune benefică la momentul potrivit, într-un ceas bun, decât să o începi anapoda şi haotic, oricând se nimereşte.

În anumite momente privilegiate apar clipe magice şi mai ales atunci trebuie să fimatenţi, pentru ca nu cumva tocmai cuvintele să împiedice să vorbească tăcereamisterioasă în care sălăşluieşte Dumnezeu.

Fiinţa umană care este însufleţită de o intenţie bună şi care aspiră să realizeze cevaminunat, descoperă întotdeauna o modalitate adecvată şi inteligentă, care îi permite

să ducă totul la bun sfârşit. Fiinţa umană care nu vrea să facă nimic, găseşte de fiecaredată scuze sau motive.

Este o mare prostie să ne pierdem timpul, regretând timpul pe care deja l-am pierdut.



Dacă, la un moment dat, veţi ajunge în faza în care veţi considera că nu vă mai rămânenimic de creat, atunci aveţi în vedere că a sosit momentul să începeţi să vă creaţi şi săvă transformaţi profund pe voi înşivă.

Viaţa fiinţei umane este scurtă, dar stările chinuitoarede plictiseală o fac să pară foarte lungă.

Pentru fiinţa umană care este capabilă să-l aprecieze la justa sa valoare, spiritul este şi rămâne întotdeaunaopusul banilor. Tocmai de aceea, nu este de mirare că,

în cazul tuturor acelora care au spirit, cu cât au maipuţini bani, cu atât sunt mai satisfăcuţi şi mulţumiţi.Decât să ai mult sau multe, este de milioane de ori maibine să te cunoşti pe deplin pe tine însuţi şi să reuşeştisă fii ceea ce eşti cu adevărat în esenţa ta nemuritoare

(Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN)).Pentru cel înţelept, paradisul pământesc se află, defiecare dată, exact acolo unde el trăieşte.

În timp ce activitatea binefăcătoare gândeşte într-un mod creator, lenea visează.

Atunci când plângi de fericire, nu-ţi şterge lacrimile, căci în felul acesta reuşeşti să furiacele lacrimi durerii.

Nu ajungem atât de departe cât ar trebui, decât atunci când ştim cu anticipaţie în cedirecţie ne îndreptăm.

Singură tăcerea lui Dumnezeu este misterioasă, copleşitoare şi mare, restul este iluzie,efemeritate şi slăbiciune.

Cui îi este foarte frică să nu sufere, începe în felul acesta să sufere, cu anticipaţie,tocmai de ceea ce îi este frică. Atunci când deja declanşăm în universul nostru lăuntricprocesul specific de rezonanţă ocultă al suferinţei, începem să suferim la scurt timpdupă aceea, cu mult înainte să suferim la modul concret vorbind. Tocmai de aceea, sespune în folclor că: EXACT DE CEEA CE-ŢI ESTE FRICĂ, TOCMAI DE ACEEA NU SCAPI.

Toţi aceia care vor să câştige anapoda prea mult timp, adeseori tocmai de aceea îlpierd.

Dacă ne-am analiza în unele situaţii cu suficientă atenţie şi luciditate, am descoperi că

nu suntem niciodată atât de nefericiţi pe cât ne credem şi nici atât de fericiţi pe cât amsperat într-un mod prostesc.



Adevărata provocare a existenţei nu se limitează doar la a obţine ceea ce vrem, căciimediat după aceea trebuie să continuăm să dorim cu aceeaşi intensitate ceea ce dejaam obţinut.

Dacă ar trebui să construim palatul fericirii, în cazul fiinţelor umane leneşe cea maimare încăpere în interiorul acestui palat ar fi sala de aşteptare.

Acela care are două pâini, să ofere una celui înfometat şi să meargă într-o grădinăunde va putea să admire, să miroasă şi să se delecteze în faţa unui trandafir înflorit,bucurându-se din plin de starea sublimă care îi apare şi care îi hrăneşte sufletul.

Tot aşa precum unele râuri îşi au izvorul într-un munte îndepărtat, la fel şi spiritulfiinţei umane îşi are izvorul său tainic.

A descoperi cât mai repede izvorul cel misterios al spiritului, înseamnă să găseştisecretul absolut şi nepieritor al Cerului şi al Pământului. Acest izvor de apă vie este

Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN).

Surâzând într-un mod spontan şi sincer de cel puţin şapte ori pe zi, ne păzim totodatăde multe boli şi suferinţe.

Este imposibil să nu resimţim o stare profundă de fericire atunci când fiinţa noastrăeste inundată de o pace profundă.

Îndreaptă-te fără să mai eziţi în direcţia în care ţi se arată o evidenţă copleşitoare şidivină.


Idei forţă la care ne putem raporta atunci cândvrem să trăim starea de YOGA în feluritelemomente ale existenţei noastre de zi cu zi

1. Aproape toate fiinţele umane sunt şi rămân nişte

sclave atunci când nu sunt capabile să spună un NU, fermşi hotărât, la momentul potrivit. Acest lucru este valabilmai ales atunci când acceptăm să ne menţinem în situaţii



mizerabile, care ne fac să suferim şi să ne complacem în larvaritate.

2. Cel mai adesea, nu putem să ne rezolvăm problemele care apar utilizând exactaceleaşi cauze care deja ni le-au creat.

3. Atunci când aspiraţi să apară în jurul vostru transformarea, urmăriţi să fiţi voi înşivătransformarea. Adeseori, un exemplu viu de transformare, similară cu cea pe care aţi vrea

să o vedeţi că apare în această lume, este mobilizator. Ştiind aceasta, deveniţi voi înşivăun fel de exemplu viu, care îi va face pe ceilalţi să se transforme prin imboldul indirect pecare îl oferiţi.

4. O fiinţă umană care trăieşte o stare de calm profund sau de fericire copleşitoare leinfluenţează cu uşurinţă în bine pe fiinţele umane agitate, tensionate sau neliniştite.

5. Marea majoritate a răutăţilor pe care le fac sau le manifestă fiinţele umane provin din

slăbiciune.

6. În unele situaţii, gloria poate fi soarele celor morţi.

7. Adevărata putere nu constă în a lovi din plin şi de cât mai multe ori. În realitate, eaimplică să loveşti numai atunci când trebuie şi, pe cât posibil, numai atât cât trebuie.

8. În unele situaţii, stările de compasiune profunde şi armonioase încep cu noi înşine.

9. Datorită câmpului subtil de forţă pe care ea îl manifestă, avem în mod spontantendinţa să respectăm o fiinţă umană care se respectă ea însăşi suficient de mult.

10. Este minunat să ne obişnuim să ascultăm primii şi cu multă atenţie o fiinţă umanăcare ne vorbeşte, iar după ce ea a încheiat ceea ce avea de spus, putem să fim noi ultimiicare vorbesc.

11. Rareori suntem capabili să iubim un martor care a asistat la greşelile noastreflagrante.

12. Un antrenament YOGA sau un TAPAS asumat, ce este realizat de fiecare dată cuatenţie, într-un mod coerent, perseverent şi plin de entuziasm, este şi rămâne garanţiamarilor succese spirituale.

13. A accepta ceea ce apare în existenţa noastră de zi cu zi înseamnă, totodată, a puteasă ne adaptăm. În unele situaţii-limită, trebuie să fii capabil să accepţi tot ceea ce nu poţisă împiedici sau să opreşti.



14. Pentru a-ţi asigura reuşita în tot ceea ce realizezi,trebuie să fii însufleţit întotdeauna de intenţii bune.Totodată, este necesar să incluzi în ceea ce întreprinzi oscânteie de nebunie şi să acţionezi în mod înţelept.

15. În ciuda eforturilor pe care le facem, cel mai adeseaeste aproape imposibil să fim pe placul tuturor şi să-i

mulţumim pe toţi. Ştiind aceasta, este tocmai de aceeafoarte bine să începem prin a ne mulţumi pe noi înşine şieste, de asemenea, necesar să ne placă foarte mult totceea ce facem, mai ales atunci când suntem însufleţiţi deintenţii bune.

16. Inducerea şi menţinerea unui mod transfigurator dea privi tot ceea ce ne înconjoară face ca o zi să fie diferită de toate celelalte zile şi,

totodată, face ca fiecare oră să fie diferită de celelalte ore.

17. Dacă o fiinţă umană încearcă să vă inoculeze otrava îndoielilor demoniace, refuzaţisă ascultaţi tot ceea ce ea vă spune, fără a vă simţi obligaţi să vă scuzaţi, şi îndepărtaţi-văimediat de ea, manifestând, de la caz la caz, indiferenţă sau compasiune. Procedând înfelul acesta, vă veţi dovedi vouă înşivă că sunteţi o fiinţă umană liberă, care nu se lasăinfluenţată de toate sugestiile abjecte care vin din afara ei.

18. Este util şi chiar înţelept să ne dăm seama că, de fapt, orice linguşitor trăieşte pespatele aceluia care îl ascultă.

19. Adeseori, fiinţele umane rămân ca de gheaţă atunci când li se oferă adevărurispirituale sau revelaţii divine, dar se aprind întocmai ca focul atunci când li se oferăzvonuri abjecte, minciuni, bârfe sau calomnii.

20. Fiinţele umane rele sau răutăcioase sunt de fiecare dată afectate, adeseori în

simultaneitate, de toate răutăţile pe care le manifestă.




Un mesaj spiritual care este mereu universal valabil

În textul apocrif al „Evangheliei lui Toma“ în ROSTIREA(LOGION) 64, IISUS ne vorbeşte plin de înţelepciunedespre o anumită formă insidioasă de dependenţă, carepe mulţi oameni îi face să rateze anumite şanse spiritualeunice sau îi face să nu fie deschişi să primească anumitedaruri divine ce li se oferă şi care după aceea nu se mairepetă. Vă oferim, în cele ce urmează, citatul respectiv:

„Un om de vază a hotărât să cheme la el cu ocazia unuipraznic mai mulţi invitaţi cu privire la care el spera că suntpregătiţi pentru a participa la petrecere, ca să-i ospăteze.După ce a fost mai întâi pregătită o masă mare ce era

încărcată cu cele mai alese feluri de bucate, el şi-a trimisservitorul pentru ca să-i caute, rând pe rând, pe invitaţi, pentru a-i aduce la praznic.Servitorul a mers acasă la primul invitat şi i-a spus:- Stăpânul meu te invită astăzi la praznic.Acesta i-a răspuns însă:- Am o problemă urgentă cu nişte bani pe care trebuie să-i primesc chiar astăzi de la

nişte negustori care mi-i datorează. Ei vin la mine chiar în această seară cu toţi banii. Aş fifoarte încântat să particip la acest praznic dar îmi este imposibil pentru că tocmai astăziaceşti negustori îmi aduc banii pe care mi-i datorează. Spune-i deci stăpânului tău să măierte că nu pot să particip la acest praznic... .Servitorul a ajuns după aceea acasă la un alt invitat şi i-a spus:- Stăpânul meu te invită astăzi la praznic.

Acesta i-a spus însă:- Tocmai mi-am cumpărat o casă nouă şi astăzi sunt extrem de ocupat. Regret că nu pot

să răspund invitaţiei la acest praznic, pe care mi-a făcut-o stăpânul tău.Servitorul a mers apoi la un alt invitat şi i-a spus:- Stăpânul meu te invită astăzi la praznic.

Acesta i-a răspuns:- Îmi pare foarte rău, dar chiar astăzi prietenul meu se căsătoreşte iar eu i-am promis că

am să-i gătesc nişte feluri foarte bune de mâncare. Regret, dar n-am să pot veni. Scuză-mă.Servitorul a mers în continuare la un alt invitat şi i-a spus :- Stăpânul meu te invită astăzi la praznic.

Invitatul a răspuns:- Tocmai azi mi-am cumpărat o ţarină. Îmi pare foarte rău, dar chiar acum trebuie să

merg neapărat să împrumut bani de la nişte prieteni ca să o plătesc. N-am să pot veni laacest praznic. Spune-i, te rog, stăpânului tău să mă scuze că nu pot să particip.



După ce i-a vizitat rând pe rând pe toţi invitaţii pe care stăpânul său îl rugase să-i chemela praznic, servitorul a revenit şi i-a spus:- Toţi cei pe care te-ai hotărât să-i inviţi la acest praznic s-au scuzat şi nici unul dintre einu poate să vină.Stăpânul i-a zis atunci:- Ieşi te rog afară la drumul mare şi pe toţi aceia pe care îi vei găsi trecând, adu-i imediat

aici pentru ca să prăznuiască bucuroşi împreună cu mine.

Vânzătorii, cumpărătorii şi negustorii nu intră în Împărăţia TATĂLUI Ceresc.“

Întocmai ca şi alte cuvinte pline de înţelepciune ale lui IISUS, această parabolă poate săfie studiată pe cel puţin trei niveluri distincte:

Nivelul întâi: Atunci când este studiată la un nivel ce poate fi numit că este ad literamsau, altfel spus, atunci când această parabolă este privită ca o simplă istorioară, ea neapare astfel: acolo este vorba de nişte invitaţi ce sunt chemaţi la o importantă petrecere şi

care nu pot să răspundă aşa cum se cuvine invitaţiei ce le este adresată, pentru niştemotive care par a fi, în fiecare caz în parte, plauzibile: întâlnirea cu nişte negustori caretocmai aduc banii pe care-i datorează, cumpărarea unei case, căsătoria unui prieten bun,nişte împrumuturi care trebuie să fie făcute fără întârziere... Aflând despre refuzul celorchemaţi de a participa la petrecerea sa, gazda se întristează şi se hotărăşte imediat să-şideschidă larg porţile casei pentru toţi aceia care tocmai trec pe drum. Dată fiind situaţia,gazda decide să invite în mod spontan la petrecerea pe care deja a pregătit-o, nişteoameni puri şi simpli care trec atunci pe drum şi care sunt dispuşi să dea curs invitaţiei

sale.

Nivelul al doilea: O citire „psihologică“ a acestui text facesă apară puţina aspiraţie a marii majorităţi a fiinţelorumane către o reală transformare, puţina curiozitate,puţina atracţie către ceva extraordinar, puţina deschiderede a trăi acea sărbătorire, puţinul interes care este arătatinvitaţiei. Totodată aceasta dezvăluie absenţa dorinţei de

a sărbători şi totodată ne revelează aspectele banaledatorită cărora fiinţa umană îşi găseşte întotdeauna scuzeşi justificări atunci când trebuie să răspundă unui apellăuntric sau unui imbold de natură spirituală. Atunci cândam fost selectaţi/selectate pentru o anumită iniţiere,atunci când suntem invitaţi/invitate să participăm la osărbătoare spirituală, atunci când suntem invitaţi/invitatesă participăm la o exemplificare spirituală ce este unică înfelul ei, atunci când suntem invitaţi/invitate la o anumitămanifestare spirituală inedită care este cu putinţă să nu se mai repete pentru noi înaceastă existenţă, atunci când suntem invitaţi/invitate să unim profund în propriul nostru



univers lăuntric ceea ce este creat cu ceea ce este necreat, tocmai în acea zi noi ne dămseama că avem alte lucruri mai importante de făcut. Atunci când sunt privite cu o mareluciditate şi detaşare, toate aceste acţiuni care nouă ni se par că sunt urgente şi foarteimportante ni se dezvăluie ca fiind în realitate banale, iluzorii şi insignifiante. Atunci cândunii dintre noi avem şansa să fim profund impulsionaţi spiritual sau atunci când este cuputinţă să primim o importantă hrană spirituală de care avem mare nevoie pentru a faceun salt spiritual extraordinar, atunci când pentru unii dintre noi apare o şansă care în

cadrul unei existenţe este cu putinţă să nu se mai repete niciodată, tocmai atunci noisuntem indisponibili pentru că suntem extrem de „ocupaţi“. Câţi/câte dintre noi suntaceia/acelea care îşi dau fulgerător seama că, fără încetare, ne aflăm sub o insidioasă şiacaparatoare ocupaţie? Câţi/câte dintre noi sunt aceia/acelea care îşi dau seama că neaflăm înlănţuiţi/înlănţuite de o mulţime de preocupări care în realitate sunt lipsite devaloare? Înţelegând aşa cum se cuvine aceasta tragică situaţie în care ne aflăm,(aceia/acelea care chiar ne aflăm în această stare jalnică) ar trebui să ne punem urgenturmătoarele întrebări:

- Cine - dacă nu chiar noi înşine - va trebui să ne elibereze cât mai repede din acest„RĂZBOI RECE“ pe care îl ducem cu noi înşine şi în care suntem mereu înfrânţi? Câţidintre noi care ne aflăm în această situaţie, ne putem da seama că cel mai mare duşmanal fiinţei umane este cel mai adesea chiar ea însăşi?Dacă ne vom pune întrebarea:- Oare ce este de făcut?

Răspunsul este simplu:- Înainte de toate trebuie să urmărim ca, pe cât posibil, să nu ratăm niciodată o şansă

spirituală care ni se oferă. Tocmai de aceea este necesar să nu amânăm la nesfârşitparticiparea noastră la o tabără spirituală sau în cadrul unui grup spiritual care ar putea săne transforme, în scurt timp, extraordinar de mult. Aceasta implică să „vânăm“ orice şansăspirituală care ne apare la un moment dat, fie chiar şi atunci când ne aşteptăm cel maipuţin. Referitor la acest aspect, merită să ne amintim un faimos citat din Biblie: „PLINE DEMISTER SUNT CĂILE LUI DUMNEZEU“. Aceasta implică, de asemeni, să alungăm cât mairepede din universul nostru lăuntric ocupantul. Aceasta implică să ne regăsim cu adevăratindependenţa pe care fiecare dintre noi o avem de la DUMNEZEU. Aceasta implică să ne

redobândim cât mai repede libertatea de a ne lua oricând, într-un mod fulgerătorvacanţă. Aceasta implică să ne eliberăm cât mai repede cu putinţă de tirania egoului, săne revelăm Sinele Suprem Nemuritor, ATMAN. Primul pas extrem de important cătreatingerea acestei stări de libertate constă în a ne trezi şi chiar să facem să se amplifice înnoi aspiraţia către ceea ce este divin, esenţial, infinit, suprem şi veşnic. Aceasta implică sădescoperim ce trebuie să aibă cu adevărat prioritate şi valoare în existenţa noastră.Aceasta implică să ne punem următoarele întrebări, la care să ne răspundem apoi cu omaximă luciditate şi sinceritate:- Ce-mi doresc cu adevărat? Cum vreau să-mi trăiesc viaţa? Ce vreau să fac cu viaţa mea?

Dincolo de aparenţe, fiecare dintre noi avem posibilitatea să ne testăm şi să ne dăm



seama cu uşurinţă dacă am atins cu adevărat un anumit grad de maturitate. Vom dadovadă de maturitatea necesară atunci când, fiind puşi să alegem între două priorităţi,dintre care una este în mod evident spirituală şi extrem de valoroasă, o vom alege fără amai ezita, fără a ne scuza, fără a ne justifica. Cu alte cuvinte, vom atinge un anumit gradde maturitate atunci când vom fi plini de înţelepciune şi pe deplin responsabili pentrualegerile şi acţiunile noastre importante. Vom da dovadă de un anumit grad dematuritate atunci când vom aprecia la justa lor valoare, atât entuziasmele care ne înalţă şi

ne transformă, cât şi refuzurile care ne-au făcut să pierdem anumite şanse spirituale ce nuse mai repetă. Atunci când vom avea cu adevărat starea de responsabilitate necesară, n-osă mai dăm vina pe femeia/bărbatul care ne opreşte, pe un prieten care ne condiţionează,sau pe ceilalţi oameni pentru puţina aspiraţie, pentru puţina curiozitate, pentru puţinulcuraj şi pentru puţina disponibilitate de care dăm dovadă.

În această direcţie merită să ne amintim că cei înţelepţi au spus:„OMUL SUPERIOR ESTE ACELA CARE ÎŞI RECUNOAŞTE ÎNTR-UN MOD LUCID ŞI

RESPONSABIL TOATE GREŞELILE PE CARE EVENTUAL LE FACE. OMUL INFERIOR, LAŞ,LARVAR ŞI IGNORANT ESTE ACELA CARE DĂ ÎN PERMANENŢĂ VINA PE CEILALŢI.“

Nivelul al treilea: Cuvintele inspirate ale lui IISUS, referitoare la negustori, la vânzători şila cumpărători ne dezvăluie existenţa, în cadrul acestei parabole, a unei dimensiuniiniţiatice metafizice. Indicându-i cât se poate de clar pe cei care sunt subjugaţi şidependenţi de anumite preocupări care-i înlănţuie, IISUS spune: „CUMPĂRĂTORII,VÂNZĂTORII ŞI NEGUSTORII NU INTRĂ ÎN ÎMPĂRĂŢIA TATĂLUI CERESC“. După cum se

poate observa, în cele mai multe cazuri, negustorii, cumpărătorii şi vânzătorii au aproapefără încetare mintea foarte ocupată cu tot felul de afaceri. Citind cu o mare atenţie acestecuvinte inspirate, ne putem da seama că, în realitate, nici revelaţiile spirituale care netransformă profund fiinţa, nici adevărurile divine fundamentale pe care le experimentăm

în mod direct, nici starea de libertate, nu pot fi vreodată,niciuna dintre ele, cumpărată sau negociată.

Tot aşa stau lucrurile şi cu fericirea adevărată sau cu

iubirea. Oricât de mulţi bani am avea, oricât de multebogăţii am acumula, oricât de multe bunuri am dobândi,oricât de mare ar fi puterea pe care am obţinut-o în sferasocială, nici una dintre aceste comori efemere nu ne estede folos pentru a atinge sau pentru a „cumpăra“ starea delibertate, adevărul ultim, revelaţiile spirituale, posibilitateade a experimenta ceea ce trebuie în cadrul anumitoriniţieri la care participăm, fericirea adevărată sau iubirea.

După cum ne putem da seama cu uşurinţă, nici una dintreaceste comori spirituale (care se află în ceruri) nu ţine de



sfera lui „A AVEA“. Toate aceste comori spirituale nu pot fi niciodată târguite, nu pot finiciodată negociate şi este imposibil ca ele să poată fi cumpărate. Dacă privim cu atenţieşi luciditate realitatea, descoperim că, de fapt, nicio fiinţă umană NU POATE SĂ AIBĂORICÂND VREA EA FERICIRE, IUBIRE SAU LIBERTATE. O fiinţă umană poate însă (înanumite condiţii) să fie fericită, să fie liberă şi să fie iubită sau să iubească. Unii înţelepţiau observat că multe fiinţe umane ignorante şi egoiste manifestă un sui generis „SPIRITDE NEGUSTOR“ chiar şi cu DUMNEZEU. Astfel de fiinţe umane mărginite, egoiste şi

ignorante Îl tratează şi, cel mai adesea, Îl consideră pe DUMNEZEU întocmai ca pe „OGIGANTICĂ VACĂ CU LAPTE CE POATE FI MULSĂ FĂRĂ ÎNCETARE“ şi în permanenţă eiaşteaptă de la El să le împlinească cât mai repede toate dorinţele lor nebuneşti şi să lerezolve toate nevoile. Numai cei înţelepţi ştiu că, în realitate, DUMNEZEU TATĂL nu poatefi niciodată cumpărat. Dincolo de toate bazaconiile pe care şi le pot imagina unii oameniignoranţi şi mărginiţi, DUMNEZEU este şi rămâne în eternitate pur şi simplu gratuit şiprofund misterios. DUMNEZEU este şi rămâne în veşnicie personificarea misterioasă agratuităţii însăşi. DUMNEZEU rezistă întotdeauna voilor noastre de a-L „poseda“.

DUMNEZEU nu poate fi niciodată posedat de noi. Nicio fiinţă umană nu a putut, nu poateşi nu va putea vreodată să-L aibă, oricând Îl vrea ea, pe DUMNEZEU şi să se folosească deEl întocmai aşa cum folosim un anumit lucru sau un instrument. Dincolo de aceasta,DUMNEZEU este veşnic misterios şi, pentru cel care este lipsit de înţelepciune, pareparadoxal. DUMNEZEU se oferă, la momentul potrivit, tuturor acelora care au minteacomplet deschisă şi foarte liniştită, tuturor acelora care au sufletul pur ca de copil şi plinde dăruire, tuturor acelora care sunt plini de iubire şi disponibili, tuturor acelora care suntplini de umilinţă şi lipsiţi de calcule, tuturor acelora care, fiind „săraci cu duhul“, sunt

totodată săraci în dorinţe şi nu mai aşteaptă nimic de la El. DUMNEZEU se dăruie tuturoracelora care sunt plini de abnegaţie şi care-L adoră frenetic. DUMNEZEU se dăruie tuturoracelora care atunci când îmbrăţişează, nu sufocă niciodată. Acelora care sunt puţini şialeşi, acelora care sunt foarte umili şi pe deplin detaşaţi, astfel că, atunci când Îl iubesc peDUMNEZEU din tot sufletul şi din toate puterile, nu-I cer nici un dar şi nu-L imploră decâtsă le ofere pacea Sa profundă, doar acelora toate aceste daruri li se vor oferi însutit şi eivor intra cu siguranţă în Împărăţia TATĂLUI Ceresc.

Aceasta este posibil pentru că, în cazul lor, orice fărâmă de egoism care exista în ei a fostdeja transcensă în totalitate. Aceste cuvinte pline de o divină înţelepciune ale lui IISUS, neamintesc că toţi aceia care sunt complet deschişi, care sunt perfect disponibili, care sunt„săraci cu duhul“, care nu sunt în permanenţă preocupaţi doar de ei, care sunt fără calculede tot felul, care sunt mereu atenţi la Omniprezenţa cea misterioasă a lui DUMNEZEUTATĂL ce se manifestă clipă de clipă, toţi aceia care Îi simt măreţia şi iubirea, se află fără

îndoială pe calea „CEA ÎNGUSTĂ“ CE CONDUCE LA EL şi ating astfel Cerul.

Astfel de fiinţe umane rare rămân în originea supremă şi enigmatică din care ia naşteredualitatea (altfel spus, o transcend) şi prin astfel de fiinţe umane TATĂL Ceresc Cel Unic



se manifestă, în strânsă legătură cu gradul lor de dăruire (către El), întocmai aşa cum El semanifestă prin Fiul Său iubit.

Cele 17 pericole nebănuite ale îndoielilor demoniaceUN MESAJ SPECIAL DE LA GRIEG

VĂ RUGĂM INSISTENT SĂ CITIŢI FIECARE DINTRE VOI, ÎN TOTALITATE, ACESTMESAJ, CHIAR DE MAI MULTE ORI, ŞI SĂ REFLECTAŢIASUPRA ASPECTELOR INIŢIATICE CARE SUNTREVELATE ÎN CELE CE URMEAZĂ! Motto: „Chiar dacă pe unii dintre voi o să vă surprindăaceastă afirmaţie, noi considerăm că, la ora actuală, încadrul acestei şcoli spirituale de YOGA participă laolaltăcursanţi, opozanţi şi aspiranţi. Vă sugerăm să intuiţi singuritâlcul acestei afirmaţii şi să urmăriţi, pe cât posibil, în permanenţă, ca atunci când veniţi în contact cu diferiţioameni de la aceste cursuri să identificaţi, fie chiar atunci,imediat, fie măcar după aceea, din care categorie fac parte.Vă veţi putea da seama cu uşurinţă de aceasta în primulrând după faptele lor şi apoi după afirmaţiile pe careobişnuiesc să le facă. Aceasta vă va permite să înţelegeţi multe aspecte ce vor rămâneneobservate pentru aceia care vor refuza să ia în consideraţie afirmaţia noastră de mai sus.Vă rugăm, de asemenea, pe fiecare în parte, să reflectaţi cu atenţie, bun-simţ şi luciditate laaceste aspecte şi apoi să simţiţi şi să vă daţi seama, într-un mod cât mai sincer cu putinţă,din ce categorie faceţi parte la ora actuală. Dacă în urma acestei analize veţi realiza căsunteţi nişte aspiranţi, este bine să aveţi în vedere că această percepţie trebuie să fie pedeplin confirmată şi justificată de aspiraţia puternică şi constantă pe care o manifestaţi,mai ales în ceea ce priveşte sublimele, nobilele şi divinele idealuri pe care le îmbrăţişaţi.“

- profesor yoga Gregorian Bivolaru

ATENŢIE! NU VĂ LĂSAŢI DEZBINAŢI ŞI MANIPULAŢI CU VICLENIE DE SĂRMANELEFIINŢE UMANE CE SUNT ANIMATE DE INTENŢII RELE ŞI CARE, DIN UMBRĂ,URMĂRESC SĂ VĂ INFLUENŢEZE ÎN RĂU ŞI SĂ VĂ DEZBINE, PENTRU A DISTRUGESAU A ZDRUNCINA STAREA DE FRATERNITATE ŞI UNITATE A ACESTEI ŞCOLISPIRITUALE!

Glosar ÎNDOIELI DEMONIACE - îndoielile demoniace sunt de fapt stări nefaste ale minţii careprovoacă în universul nostru lăuntric procese năucitoare de rezonanţă ocultă. Încetul cu

încetul, îndoielile demoniace fac să apară, mai ales acolo unde găsesc o ambianţăpropice, stări malefice insidioase şi nefaste de neîncredere, care în unele situaţii ajung să



devină obsesive (dacă sunt lăsate să crească). Astfel de stări rele sunt induse şi amplificate în universul lăuntric al fiinţelor umane oscilante, pesimiste, schimbătoare şi nesigure cesunt foarte receptive mai ales la ceea ce este rău. Astfel de fiinţe umane, care pot sădevină cu uşurinţă victimele acestui gen de stări, prezintă o sugestibilitate accentuată faţăde unele influenţe subtile malefice ce sunt atrase în universul lor lăuntric din tărâmurileinfernale, atunci când sunt declanşate în fiinţa lor procese de rezonanţă ocultă maleficăprin intermediul gândurilor specifice pe care le manifestă şi le întreţin. Îndoielile

demoniace sunt provocate fie de propria noastră gândire greşită, perversă (ce evidenţiazăcel mai adesea o stare de ignoranţă), fie de demoni sau entităţi satanice, fie de unelefiinţe umane puternice în rău care uneori prezintă o inteligenţă diabolică şi în care deja semanifestă pregnante tendinţe demoniace, mai ales datorită faptului că ele sunt decăzuteşi rătăcite din punct de vedere spiritual. Îndoielile demoniace pe care mai întâi leacceptăm şi apoi începem să le hrănim în mod inconştient, făcându-le astfel să iaamploare, încep după aceea să ne chinuie şi adeseori fac ca existenţa noastră să devinăun SUI GENERIS infern (tocmai datorită rezonanţelor infernale oculte pe care le

declanşează). Adeseori, îndoielile demoniace pe care le provoacă în fiinţa noastrăinfluenţele malefice pe care le acceptăm atrag apoi după ele apariţia anumitor teste sau

încercări spirituale, la care suntem supuşi la scurt timp după aceea.

În alte situaţii, îndoielile demoniace sunt fermentul celotrăvit ce provoacă în fiinţa noastră felurite crize lăuntrice(crize existenţiale, crize spirituale, crize psihice etc.).

Îndoielile demoniace ne fac apoi să manifestăm

neîncredere faţă de anumite revelaţii divine sau nedetermină să respingem într-un mod aberant şi cu o marevehemenţă adevăruri spirituale importante, ce sunt dejaevidente pentru fiinţele umane care au dobândit oconsiderabilă maturitate interioară, datorită faptului că auatins o anumită treaptă de transformare lăuntrică. Cel maiadesea, îndoielile demoniace provoacă în unele fiinţeumane credule, imature şi ignorante, ce sunt angrenate în mod superficial şi apatic pe

calea spirituală, stări chinuitoare de nesiguranţă, debusolare şi suspiciune ce le fac săstagneze, iar in extremis le determină să se abată de pe calea spirituală autentică pe carese află sau chiar să o părăsească. Nimeni şi nimic nu ne poate face să începem săexperimentăm îndoieli demoniace, dacă în prealabil noi înşine nu le-am acceptat şi nu le-am permis să se instaleze în mintea noastră, hrănindu-le apoi, printr-un aport constant,cu energii nefaste (malefice) corespondente. De îndată ce una sau mai multe îndoielidemoniace ne „contaminează“ mintea, ele încep apoi să fie experimentate ca atare şi,după un anumit interval de timp, este posibil să provoace ravagii în fiinţa noastră,datorită proceselor dizarmonioase, năucitoare de rezonanţă ocultă pe care le declanşează

în noi. Prin obişnuinţă nefastă, îndoielile demoniace ajung să devină persistente. În cazul în care, de la bun început, îndoielile demoniace nu sunt acceptate, nu mai este



posibil ca ele să aibă vreodată chiar şi cel mai mic efect asupra noastră. Îndoieliledemoniace apar numai în sfera învelişului subtil MANOMAYAKOSHA. În sfera tainică a

învelişului supramental VIJNANAMAYAKOSHA, îndoielile demoniace nu pot să apară. Încazul fiinţelor umane care şi-au trezit suficient de mult învelişul supramentalVIJNANAMAYAKOSHA, îndoielile demoniace nu pot să se instaleze. Intuiţiile spiritualecare apar în MICROCOSMOSUL fiinţei umane sunt în realitate rodul unei dinamizăriarmonioase a învelişului supramental VIJNANAMAYAKOSHA.

Motto: 1. „Cel înţelept poate fi recunoscut cu uşurinţă, mai ales datorită faptului că el estefulgerător capabil să se îndoiască de oricare dintre îndoielile demoniace care este posibil săapară în fiinţa sa. Datorită faptului că este fulgerător capabil să se îndoiască de îndoieliledemoniace, cel înţelept triumfă totdeauna asupra tuturor îndoielilor demoniace şi totodatăeste în stare să îi ajute şi pe ceilalţi să-şi anihileze îndoielile demoniace cu ajutorul puteriispirituale ce îi vine de la DUMNEZEU.“ 2. „Numai o fiinţă umană demoniacă seamănă, cu o perversă plăcere, în celelalte fiinţeumane otrava îndoielilor demoniace.“

Diavolul (SATANA), al cărui nume străvechi este, deloc întâmplător, „DEZBINĂTORUL“,este într-un mod criptic prezent în orice acţiune vicleană şi ticăloasă ce urmăreştedezbinarea, prin nu contează ce acţiuni malefice, a stării de unitate şi fraternitate a unuigrup spiritual. Atunci când una sau mai multe fiinţe umane deviate, demoniace şidecăzute se unesc în rău spre a dezbina un grupspiritual, urmărind totodată să-şi impunăasupra membrilor lui stăpânirea şi influenţa nefastă prin felurite mijloace abjecte, cum arfi calomnia, defăimarea sau inducerea insidioasă şi parşivă a feluritelor ÎNDOIELIDEMONIACE, astfel de fiinţe umane devin „uneltele“ îndârjite şi inconştiente ale diavolilor.

În acele situaţii, Satana este mereu prezent în aura lor prin intermediul demonilor şi îi întărâtă sau îi ispiteşte să-şi continue sinistrele lor tentative, fie de a racola dintre ei unelefiinţe umane credule şi ignorante, fie de a-i smulge şi de a-i abate de pe calea spiritualăpe care se aflau pe cei naivi şi mediocri, ce sunt dispuşi să creadă, cu o surprinzătoareuşurinţă, toate minciunile abjecte ce le sunt şoptite la ureche (sub pecetea tainei). Într-unmod conştient sau inconştient, astfel de fiinţe umane rătăcite şi demoniace pun înaplicare mizerabilul principiu francmasonic: „DEZBINĂ-I ŞI STĂPÂNEŞTE-I“ ce a fost lansatla origini de sinistrul om politic MACHIAVELLI.

Atunci când veniţi în contact cu astfel de sărmane fiinţeumane, priviţi-le cu luciditate şi compasiune şi nu ezitaţisă le dejucaţi cu fermitate şi curaj mârşavele lor planuri.

Încă de la început, puteţi să le puneţi această întrebarefundamentală: „Chiar crezi că este o banală întâmplarefaptul că actualmente mă aflu pe această calespirituală?“. Dacă fiinţa umană respectivă vă răspundeDA, puteţi să-i răspundeţi că dă dovadă de imbecilitate,pentru că în conformitate cu tradiţia milenară a

înţelepciunii yoghine, ACOLO UNDE CEI PROŞTI VĂD



DOAR O ÎNTÂMPLARE, CEI ÎNŢELEPŢI INTUIESC EXISTENŢA UNEI TAINICE NECESITĂŢI. Încazul în care vă confruntaţi cu o tentativă de racolare sau de abatere de pe caleaspirituală, nu întârziaţi să le demascaţi intenţiile celor în cauză, pentru ca în felul acesta săfie determinaţi să-şi expună în mod public aberaţiile şi înscenările cu care urmăresc să văotrăvească fiinţa, semănând totodată în voi neghina răutăţilor de tot felul şi a îndoielilordemoniace. Anunţaţi-le în final că veţi transmite neîntârziat (pe site-ulwww.yogaesoteric.net) atât numele şi anul de curs, cât şi toate abjecţiile pe care le susţin

cu aerul teatral, dar în fond mârşav, că vă vor binele (PE CARE VOI NU TREBUIE SĂACCEPTAŢI SĂ VĂ FIE RĂPIT) şi veţi vedea abia atunci ce reacţie de furie şi frică (ce estecaracteristică „şobolanilor“ laşi), va apare în fiinţa lor chinuită de contradicţii şi suspiciuni,prin care se manifestă, mai mult sau mai puţin evident, demonii. Vă promitem că, în limitatimpului pe care îl avem la dispoziţie, vom urmări apoi să le răspundem chiar noipunctual şi, totodată, la prima abatere le vom atrage atenţia în mod public că a sositmomentul să înceteze să mai calomnieze, să bârfească, să răspândească zvonuriabjecte, să defăimeze şi să provoace scandal, ură, frică, suspiciune, duşmănie şi

dezbinare. Nu pactizaţi cu astfel de fiinţe umane bizare şi perverse, care din nefericire auuitat complet la ora actuală pentru ce au venit pe această cale spirituală la începuturi.Refuzaţi să deveniţi complicii lor şi întrebaţi-i pe aceşti indivizi de ce nu au curajul să nescrie chiar nouă personal despre toate aceste nemernicii „picante“ pe care le răspândesccu neruşinare „pe la colţuri“. Procedând în felul acesta, veţi pune umărul, fiecare dintrevoi, la asanarea şi eventual la curăţarea aceşti şcoli de astfel de „uscături“ veninoase, care

în mod paradoxal continuă să frecventeze degeaba aceste cursuri, făcând doar „figuraţie“,dar care îşi asumă sinistra misiune de a vă tulbura sufletele şi de a semăna în fiinţa

voastră otrăvurile îngrozitoare pe care le manifestă cu tupeu şi neruşinare prinMICROCOSMOSUL fiinţei lor. Prin intermediul unor astfel de acţiuni malefice, eigenerează procese oculte de rezonanţă cu tărâmurile infernale.

Vă anunţăm că, în prima fază, vom urmări să-i confruntăm – pe toţi aceştia – în moddeschis şi sincer cu ei înşişi, pentru că ideea forţă care ne animă este următoarea: NUEXISTĂ CALOMNIE, DEFĂIMARE, ZVON MÂRŞAV SAU ÎNDOIALĂ DEMONIACĂSUPERIOARĂ ADEVĂRULUI. Atunci când vă confruntaţi cu astfel de tentative, nu daţi

niciodată dovadă de laşitate, de indiferenţă sau de complicitate. Reacţionaţi ferm şiprompt, pentru că „A ŞTI ŞI A NU REACŢIONA ESTE ŞI RĂMÂNE O «SUPREMĂ»LAŞITATE“. Procedând în felul acesta, veţi avea totodată ocazia să ascultaţi (ulterior), înplenul sălii de curs pe care acea fiinţă umană o frecventează, replicile pe care le vom oferiacestor fiinţe umane perverse şi viclene ce urmăresc să vă afecteze aspiraţiile şi idealurile,pentru a vă zdruncina încrederea în eficacitatea acestei căi spirituale. Nu ezitaţi să-i

întrebaţi ce părere au despre exemplul luminos al doamnei Florica Steva, care după cumse ştie, a reuşit să progreseze spiritual enorm, atingând chiar stări admirabile de iluminarespirituală şi care a făcut paşi importanţi pe calea revelării Sinelui Suprem Nemuritor(ATMAN).



Încheiaţi apoi dialogul cu ei cu următoarele întrebări:1. Tu de ce nu urmezi acest exemplu?!2. Ce anume consideri că îţi lipseşte ca să realizezi şi tuceea ce a realizat dumneaei?!3. Nu crezi că ar fi de un milion de ori mai bine să faciaceasta în loc să fii un „veşnic“ cârcotaş, bârfitor,calomniator, criticist, sceptic, pervers, blazat, plin de

îndoieli demoniace, viclean, trădător al Ghidului spiritual şimereu nemulţumit de tot ceea ce se oferă în cadrulacestei şcoli?!4. Cum crezi că vor arăta peste exact şapte ani progreseletale spirituale pe care le vei realiza pe această cale, dacă aisă continui să te menţii în această stare jalnică în care din nefericire te afli acum, chiardacă nu îţi dai seama de aceasta?!5. Ştii un singur exemplu de yoghin ce a atins cele mai înalte culmi în YOGA şi care a

dobândit suprema realizare spirituală bârfind, calomniind, defăimând, trădându-şi Ghidulspiritual, dezbinând, semănând îndoieli demoniace în fiinţele cu care comunică, devenindastfel pe zi ce trece o cutră de „mare“ calibru?! (puteţi fi siguri că nu există niciun exemplude acest gen şi nici nu va exista vreodată, pentru că întotdeauna, fără nicio excepţie,DUMNEZEU este bun, înţelept, misterios şi îngăduitor, dar niciodată nu este prost.)6. Ai studiat vreodată cu atenţie în textul fundamental al înţelepciunii orientaleBHAGAVAD GITA, secţiunea YOGA STĂRII DEMONIACE, pentru a descoperi că ceea ce sepetrece actualmente în fiinţa ta este deja descris cu o maximă acurateţe şi înţelepciune de

KRISHNA?! În cazul în care nu ai făcut aceasta, fă-o neîntârziat! Dacă în tine mai sunt încăurme de bun simţ, inteligenţă, luciditate şi discernământ spiritual, s-ar putea să ai un şocde proporţii în ceea ce te priveşte, atunci când vei descoperi că multe dintre aspectelebizare ce se manifestă acum la tine au fost anticipate de KRISHNA cu multe mii de ani înurmă! Fii sigur că toate acestea nu sunt o întâmplare, ci o tragică necesitate!7. Ştii ce stare mi-a provocat această întâlnire cu tine?! Simt pentru tine o imensăcompasiune. Mă rog la bunul DUMNEZEU să nu ajung niciodată în starea în care te afli tuacum. În mod indirect, această stare a ta este şi rămâne pentru mine un exemplu ce mă

ajută să descopăr ce nu trebuie să fac, pentru a nu ajunge niciodată în starea cumplită dedebusolare şi larvaritate în care te afli tu acum. Te rog să-mi permiţi să-ţi ofer obinecuvântare, pentru că îmi dau seama că ai mai mult ca niciodată nevoie de aceasta. Înfinal, ascultaţi cu multă atenţie, detaşare şi luciditate răspunsurile abracadabrante,chixocomice pe care acea fiinţă se va grăbi să vi le expună şi care sunt aiuritoare mai alespentru cei „duşi cu pluta“, ce sunt naivi şi ignoranţi (dintre care fiinţa umană în cauzăcrede prosteşte, dar cu tărie că faceţi parte). O veţi asculta cum tăgăduieşte cuvehemenţă şi încăpăţânare că s-ar afla măcar în una dintre aceste situaţii jalnice. Dacăaceasta este reacţia ei finală, râdeţi în hohote şi astfel veţi da o lovitură cumplitădemonilor ce se manifestă prin acea sărmană fiinţă umană. Veţi observa totodată că fiinţaumană în cauză va fi extrem de deranjată de râsul vostru stenic, care acţionează asupra ei



întocmai ca un duş rece. Scuzaţi-vă eventual în final, spunându-i: „Nu m-am putut abţine, îţi mulţumesc totuşi că mi-ai oferit posibilitatea să râd pe săturate!“. În cazul în care fiinţaumană în cauză va fi profund zdruncinată măcar de una dintre cele şapte întrebări pecare i le expuneţi, puteţi fi siguri că în ea există încă posibilităţi de îndreptare. Urmăriţi săobservaţi după aceea dacă acel început de terapie spirituală pe care l-aţi amorsat vaajunge să dea câtuşi de puţin roade. În cazul în care în ea apare o astfel de reacţiesinceră, puteţi ulterior să încheiaţi discuţia cu ea spunându-i: „Nu uita că întotdeauna, fără

excepţie, DUMNEZEU TATĂL nu vrea distrugerea păcătosului (sau a rătăcitului), ci îndreptarea lui. Acestea sunt cuvintele lui IISUS, la care merită să reflectezi.“.

Spre luare aminte: sinteza trăsăturilor predominante ale demonilor

Expunem în cele ce urmează sinteza trăsăturilorpredominante ale demonilor, care se regăsesc la scurttimp după aceea (fie unele, fie altele, fie toate la un

loc) în fiinţele umane care ajung să devină demoniace:amestecul de bine vag, aproape estompat, şi rău, încare răul predomină; orgoliu exacerbat; diminuareacătre infim a puterii de a iubi; amplificarea vădită aimportanţei de sine; insolenţă; egocentrism; încăpăţânare; egoism; sete nesăţioasă de putereinferioară, malefică; lene; afirmarea adeseorivehementă a egoului în toate domeniile în care se

manifestă; mândrie deşartă; aroganţă; duritate; furiedisproporţionată; comportament tiranic, subjugator; manifestarea aproapedespotică a voinţei proprii, chiar dacă aceasta este într-un vădit dezacord cu voia luiDUMNEZEU; brutalitate; comportament provocator, ostentativ; împietrirea inimii;grosolănie; manifestări arbitrare, abuzive; impulsul de a face doar ceea ce vrea celdemoniac, chiar dacă aceasta implică să se acţioneze împotriva VOIIDUMNEZEIEŞTI; respingerea cu vehemenţă a consacrării fructelor către DUMNEZEUTATĂL sau către una dintre cele zece Mari Puteri Cosmice; iresponsabilitate;

folosirea predilectă, aproape irezistibilă, de cuvinte sau expresii abjecte, obscene,cel mai adesea în intimitatea contactelor (sexuale) cu fiinţele de sex opus; tendinţăde a rosti înjurături sau blesteme; amorţirea sufletului; nepăsare; orbire spirituală;absenţa completă a compasiunii; nesimţire (insensibilitate totală faţă de aspecteledivine, sublime, pure); indiferenţă afectivă cutremurătoare; pasionalitate vicioasăfuribundă; indolenţă; scepticism; dese atitudini sarcastice (batjocoritoare); sadism;obrăznicie; maliţiozitate; comportament anarhic; ură; revoltă constantă împotrivalegilor divine şi a armoniei universale; atracţie excentrică spre urât şi dizarmonios; înfumurare; pregnantă influenţă pervertitoare; demoniacul este cel mai adeseafascinat de posibilitatea de a induce în ceilalţi stări de îndoială malefică; trufie;putere de influenţă malefică, năucitoare, hipnotică, molipsitoare; invidie;



desfrânare; emană, atunci când demonii sunt prezenţi în aura sa şi îl posedă,fascinaţia înfricoşătoare a abisurilor şi a haosului; dispreţ constant; ingratitudine;viclenie; făţărnicie; duplicitate; înşelătorie; blazare şi ignoranţă.

Toate aceste trăsături sunt, mai mult sau mai puţin, evidente la fiinţele umane carese lasă să cadă pradă unor astfel de influenţe demoniace şi ajung în cele din urmă sădevină nişte NATURI DEMONIACE. Prezenţa şi persistenţa acestor caracteristici

evidenţiază roadele otrăvite, demoniace care apar în fiinţele umane care se complacşi apoi se scufundă din ce în ce mai mult în astfel de stări demoniace.

În faza de început a prăbuşirii lor în această stare demoniacă, astfel de fiinţe umane suntcel mai adesea considerate, mai ales de către ceilalţi oameni, ca fiind un amestec de bineşi rău (există chiar unele expresii folclorice care înfierează alunecarea în astfel de stări,cum ar fi: „băiat bun, dar cu lipsuri“; „brânză bună în burduf de câine“). Dat fiind faptul că

încă mai există firimituri de bine în astfel de fiinţe umane, această prăbuşire în stareademoniacă, ce precede căderea ulterioară în starea satanică, nu este foarte evidentă

pentru cei neiniţiaţi. În cazul yoghinilor care cad rând pe rând la unele probe spiritualemajore, se constată după aceea cum în fiinţa lor încep să se trezească şi chiar să seamplifice caracteristicile demoniace, cele mai pregnante aspecte de acest gen fiindimportanţa exacerbată de sine, setea abisală de putere şi orgoliul spiritual luciferic.

UN EXEMPLU CELEBRU DE ÎNDOIALĂ DEMONIACĂ CEFIGUREAZĂ ÎN NOUL TESTAMENT „25. Pe când se îngâna ziua cu noaptea, IISUS a venit la ei,

umblând pe mare întocmai ca pe un drum. 26. şi atunci ucenicii, văzându-l umblând pe mare, s-auînspăimântat şi au zis: „ESTE O NĂLUCĂ!“ şi de frică uniidintre ei au ţipat, 27. dar IISUS le-a spus atunci: „ÎNDRĂZNIŢI SĂ CREDEŢI CĂEU SUNT ŞI NU VĂ TEMEŢI!“ 28. „DOAMNE“, i-a răspuns imediat Petru: „DACĂ CU ADEVĂRAT EŞTI TU, PORUNCEŞTE-MI SĂ VIN LA TINE

MERGÂND ŞI EU PE ACESTE APE.“ 29. „VINO!“ i-a spus atunci IISUS. Iar Petru s-a coborât deîndată din corabie şi a mers şi el plin de curaj pe ape pentru ca să ajungă la IISUS.30. Dar când a văzut că vântul a început să bată cu putere, s-a temut şi, fiindcă imediat după aceea a început să se scufunde în apă, a strigat, spunând: „DOAMNE! SCAPĂ-MĂ!“ 31. De îndată IISUS i-a întins mâna şi, după ce l-a apucat, i-a spus: „PUŢINCREDINCIOSULE! PENTRU CE TE-AI ÎNDOIT?“ 32. Şi după ce s-au suit ei în corabie, vântul care tocmai începuse s-a oprit.33. Atunci cei care erau în corabie au venit şi s-au închinat înaintea lui IISUS: „CU ADEVĂRAT, TU EŞTI FIUL LUI DUMNEZEU!“.

EVANGHELIA DUPĂ MATEI 14 (25-33) (text adaptat)



Comentariu

Şi în cazul acestui exemplu biblic deja celebru, descoperim cu uşurinţă rolul nefastal îndoielii demoniace. În prima clipă, atunci când IISUS l-a chemat la El pe apostolulPetru, acesta a manifestat la început o credinţă deplină, iar această credinţă totală şi denezdruncinat a făcut instantaneu pentru el cu putinţă miracolul mersului pe apă. Din

momentul în care în apostolul Petru a apărut starea de frică şi atunci când, odată cuaceasta, în fiinţa lui s-a instalat îndoiala demoniacă ce l-a făcut să se gândească la faptulcă, datorită vântului care se pornise, el era în pericol să nu mai poată merge pe ape, lascurt timp după aceea apostolului Petru i-a scăzut într-o anumită măsură credinţa totalăşi de nezdruncinat pe care o avusese înainte şi atunci el a început să se scufunde.Speriindu-se de-a binelea datorită faptului că frica s-a combinat cuîndoiala demoniacă şitoate acestea l-au făcut să înceapă să se scufunde, apostolul Petru a intrat atunci înpanică şi L-a implorat pe IISUS să-l salveze. IISUS a intervenit prompt şi, după ce i-a întins

mâna, i-a spus apoi faimoasele cuvinte: „PUŢIN CREDINCIOSULE! PENTRU CE TE-AI ÎNDOIT?“ Aceste cuvinte ne revelează totodată o mare taină. Acolo unde există ocredinţă puternică, fermă şi continuă, fie ea chiar şi cât un bob de muştar, starea derezonanţă ocultă care apare şi se menţine atunci face ca exact ceea ce credem cu tărie săse petreacă întru totul în conformitate cu credinţa noastră puternică şi de nezdruncinat.

În astfel de situaţii, atunci când avem o credinţă benefică, divină cât un bob de muştar, înfiinţa noastră nu este cu putinţă să apară nicio îndoială demoniacă. Altfel spus, în astfelde situaţii, atunci când avem credinţă cât un bob de muştar, pentru fiecare dintre noi

este imposibil să survină şi să persiste vreo îndoială demoniacă.

Concluzie

În concluzie, vă rog pe fiecare dintre voi, şi mai ales peaceia dintre voi care încă mai hrăniţi îndoieli demoniace,să meditaţi adeseori la cuvintele pline de înţelepciune alelui IISUS, care, în conformitate cu mărturia ce figurează în

Evanghelia lui Matei, a spus: „ADEVĂRAT, ADEVĂRAT VĂSPUN, DACĂ VEŢI AVEA CREDINŢĂ CÂT UN BOB DEMUŞTAR ŞI DACĂ NU VĂ VEŢI ÎNDOI NICIODATĂ, ATUNCINIMIC DIN TOATE CELE CARE SUNT POSIBILE CU AJUTORUL TATĂLUI CERESC(DUMNEZEU) NU VĂ VA FI PÂNĂ LA URMĂ IMPOSIBIL.“ (text adaptat)Vă sugerez să consideraţi aceste cuvinte inspirate ale lui IISUS, ce sunt pline de o divină

înţelepciune, ca fiind o fundamentală IDEE FORŢĂ, la care este foarte bine să vă raportaţizi de zi, urmărind totodată să o puneţi constant în practică.

Alte exemple de idei distructive ce ilustrează starea de îndoială demoniacă



• Mă îndoiesc că DUMNEZEU există.• Mă îndoiesc că fuziunile amoroase cu continenţă mă pot ajuta să mă transformlăuntric.• Mă îndoiesc că este necesar să iubesc.• Mă îndoiesc că trebuie să fiu sincer cu cei care merită aceasta.• Mă îndoiesc că aş putea să ating vreodată stări de iluminare spirituală.• Mă îndoiesc că aş putea să mă transform parcurgând calea spirituală pe care mă

aflu.• Mă îndoiesc că practica atentă şi perseverentă a sistemului YOGA ar putea să îmifie de folos.• Mă îndoiesc că ar putea să fie cineva perfect pe această lume.• Mă îndoiesc că aş putea să trăiesc o poveste ideală de iubire.• Mă îndoiesc de bunătatea mea interioară.• Mă îndoiesc de faptul că DUMNEZEU există în fiecare dintre noi.• Mă îndoiesc că aş putea să ating stări de extaz divin SAMADHI.

• Mă îndoiesc de utilitatea rămânerii pe calea spirituală pe care mă aflu.• Mă îndoiesc că practica atentă şi perseverentă a sistemului YOGA ar putea sătrezească în fiinţa mea capacităţile paranormale latente.• Mă îndoiesc că meditaţia yoghină profundă mă ajută la ceva.• Mă îndoiesc că starea perfectă de SHAKTI ar putea fi atinsă vreodată.• Mă îndoiesc că starea perfectă de VIRA ar putea fi atinsă vreodată.• Mă îndoiesc că există cele zece Mari Puteri Cosmice.• Mă îndoiesc că există yoghini avansaţi.

• Mă îndoiesc că Ghidul Spiritual ar putea să mă ajute.• Mă îndoiesc că este necesar să faci adeseori cât mai mult bine.• Mă îndoiesc că este bine să-i ierţi pe cei care ţi-au greşit.• Mă îndoiesc că potenţialul sexual ar putea fi transmutat biologic în energie latemperatura trupului.• Mă îndoiesc că există continenţă sexuală.• Mă îndoiesc că există demoni care îi influenţează înrău pe oameni.

• Mă îndoiesc că există Satana.• Mă îndoiesc că există energia timpului.• Mă îndoiesc că există miracole dumnezeieşti.• Mă îndoiesc că binecuvântările pot să ajute la ceva.• Mă îndoiesc că este necesar să fac consacrări pentrua scăpa de lanţurile KARMA-ice ale acţiunilor pe carele făptuiesc.• Mă îndoiesc de autenticitatea exemplificărilorspirituale paranormale.• Mă îndoiesc că există infern.• Mă îndoiesc că există o altă viaţă după moarte.



• Mă îndoiesc că fiecare are doar ceea ce merită.• Mă îndoiesc că există fenomene de sincronicitate.• Mă îndoiesc că există fenomene paranormale.• Mă îndoiesc că există iubire.• Mă îndoiesc că există Universul Cauzal.• Mă îndoiesc că există făpturi extraterestre inteligente ce trăiesc pe alte planetesau în alte constelaţii.

• Mă îndoiesc că ASANA-ele au vreo valoare.• Mă îndoiesc că există Legea Rezonanţei Oculte.• Mă îndoiesc că această şcoală spirituală are vreo valoare.• Mă îndoiesc că abordarea etapelor superioare în YOGA mi-ar putea fi de folos.• Mă îndoiesc de toate revelaţiile care sunt expuse în cadrul acestei şcoli spiritualede YOGA.• Mă îndoiesc că trebuie să îi dau lui DUMNEZEU primul loc în viaţa mea.• Mă îndoiesc că există puterea tainică a intenţiei.

• Mă îndoiesc că IISUS a existat.• Mă îndoiesc că profeţiile indianului Sundar Singh sunt autentice.• Mă îndoiesc că România va juca un rol spiritual excepţional la nivel planetar.• Mă îndoiesc că există îngeri şi că fiecare fiinţă umană are un înger păzitor.

Aforisme semnificative, care ne pun în gardă cu privire la cele 17 pericole nebănuiteale îndoielilor demoniace Motto: „Îndoielile demoniace estompează, diminuează şi în final distrug în fiinţa noastră

adevărata credinţă, care le permite să facă minuni acelora care o au.“ 1) Fiecare îndoială demoniacă pe care o hrănim face totodată să apară în fiinţa noastră oSUI GENERIS „fisură“, prin care demonii sunt invitaţi să intre în noi şi să ne influenţeze.2) Îndoielile demoniace ne pun, de fiecare dată, într-o sinistră stare de legătură cutărâmurile infernale ce există în zonele inferioare ale UNIVERSULUI ASTRAL.3) Îndoielile demoniace care ne sunt şoptite în mod perfid la ureche de unele fiinţeumane rău intenţionate şi care ajung apoi să se înrădăcineze în noi sunt, fiecare,echivalente cu 10.000 de dificultăţi care ne apar în cale (atunci când avansăm pe calea

spirituală).4) Orice îndoială demoniacă îndârjită şi constantă marchează, în acelaşi timp, sfârşitul

înmuguririi seminţei înţelepciunii.5) Îndoielile demoniace ne fac să devenim, pe nesimţite,nişte victime inconştiente şi, paradoxal, destul decooperante, fie ale demonilor, fie ale diavolilor.6) Îndoielile demoniace ne fac să devenim şi să rămânemCEI CARE SE PEDEPSESC ŞI SE CHINUIE SINGURI, iar prinaceasta le oferim, totodată, fie demonilor, fie diavolilor, omare satisfacţie sadică.7) Fiecare îndoială demoniacă pe care o acceptăm, o



hrănim şi o facem să crească ne împinge totodată, într-un mod insidios, pe calea cea îngrozitoare a rătăcirii, care în cele din urmă ne abate de pe calea spirituală pe care neaflăm.8) Anumite îndoieli demoniace, persistente şi puternice, mai întâi estompează şi apoi facsă dispară pentru totdeauna starea tainică de comuniune paranormală, inefabilă cuGHIDUL SPIRITUAL.9) Pentru cei răi, demoniaci şi care au mintea rătăcită de demoni sau de diavoli, aproape

tot ceea ce este pentru ceilalţi oameni (inteligenţi şi plini de bun simţ) adevărat, sigur,evident, sublim, divin, înălţător este şi rămâne, în mod paradoxal pentru ei, prilej saumotiv de îndoială.10) Dacă certitudinea spirituală ce ne apare printr-o experienţă lăuntrică adecvată esteprofund liniştitoare şi totodată edificatoare, îndoiala demoniacă puternică şi persistentăeste una dintre cele mai chinuitoare.11) Îndoiala demoniacă îndârjită şi persistentă poate să distrugă, până la urmă, oricerevelaţie spirituală care nu a fost, deocamdată, confirmată lăuntric în fiinţa noastră prin

experienţă directă.12) Fiinţa umană care nu are nici cunoaştere spirituală, nici credinţă de nezdruncinat înDUMNEZEU şi nici suficientă experienţă lăuntrică, devine cu uşurinţă prada îndoielilordemoniace, care o fac să alunece destul de uşor pe calea pierzaniei.13) Pentru toate fiinţele umane care hrănesc aproape fără încetare îndoieli demoniace

îndârjite, puternice şi persistente, nu există nici DUMNEZEU, nici Ghid spiritual, niciparadis, nici transformare prin practica YOGA, nici pace profundă, nici rost al existenţei lor

în această lume şi nicio altă viaţă după moarte.

14) Atunci când în fiinţa noastră persistă felurite îndoieli demoniace, aceasta arată că,deocamdată, nu s-a trezit în universul nostru lăuntric înţelepciunea inimii şi totodatăaceasta indică faptul că nu avem încredere în noi înşine.15) Pe o cale spirituală autentică, cei mediocri; cei care au inima împietrită; cei cârcotaşi;cei care practică puţin sau deloc procedeele YOGA eficiente pe care le au la dispoziţie; ceicare au slabe realizări lăuntrice în ceea ce priveşte transformarea lor interioară; cei egoişti;cei demoniaci; cei schimbători; cei duşmănoşi şi plini de resentimente; cei cărora lelipseşte sau le-a dispărut complet încrederea în Ghidul spiritual; cei nehotărâţi; cei lipsiţi

de aspiraţie; cei saturaţi spiritual; cei blazaţi; cei în care nu s-a trezit încă discernământulspiritual; cei lipsiţi de iubire, intuiţie şi bunăvoinţă; cei răutăcioşi; cei la care bârfa,calomnia şi pornirea către defăimare au devenit un obicei; cei anarhici; cei veşnicnemulţumiţi; cei pesimişti cad cu uşurinţă pradă îndoielilor demoniace de tot felul.16) Îndoielile demoniace pe care le hrănim ne oferă, de fiecare dată, ca „pe tavă“,influenţelor malefice insidioase ale demonilor sau ale diavolilor.17) Unde există îndoieli demoniace puternice şi persistente, acolo deja nu mai existăcredinţa puternică, fermă şi de nezdruncinat care le permite celorlalte fiinţe umane săfacă minuni, ATUNCI CÂND AU CREDINŢĂ CÂT UN BOB DE MUŞTAR.

Efectul năucitor al îndoielilor demoniace: negarea prostească a evidenţelor



Marea majoritate a îndoielilor demoniace suntchinuitoare. Negarea prostească a evidenţelor, a faptelorconcludente şi a dovezilor zdrobitoare sunt unele dintreefectele năucitoare ale îndoielilor demoniace. Astfel demanifestări bizare încep cel mai adesea cu formula „NU-MI VINE SĂ CRED CĂ…“:

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ este chiar aşa (când toţiştiu că este chiar aşa).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ este cu putinţă una ca asta.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ mă iubeşti (când celălaltchiar ne iubeşte).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ mi se poate petrece chiarmie aşa ceva.

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt acum cu tine (cu toate că este chiar aşa).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ binele învinge.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ mai sunt pe această lume şi oameni buni.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ cineva poate să-mi facă bine în mod dezinteresat.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ are rost să mai trăiesc.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ TAPAS-ul generează efecte atât de mari.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ X poate să fie un escroc (când există o mulţime dedovezi zdrobitoare).

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ Y nu mă iubeşte (când există sute de fapte ce probeazăaceasta).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ Z nu mă mai iubeşte (când există sute de fapte ceprobează aceasta).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ U mă poate păcăli (când acea fiinţă chiar ne păcăleşte).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ V este totuşi animat de intenţii rele (când este evidentpentru ceilalţi că acea fiinţă manifestă intenţii rele).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ W nu mă iubeşte deloc, când eu îl/o iubesc aşa de mult.

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ M este un fals prieten care urmăreşte să profite cuneruşinare de pe urma mea (când acela chiar aşa face).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ poate să fie chiar aşa de grav ceea ce se petrece.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ am căzut deja la unele probe spirituale majore (cândeste evident pentru toţi că a căzut la multe probe spirituale).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt deja o fiinţă demoniacă (când ea chiar aşa este).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt prost/proastă (când face mai mereu prostii).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ nu trebuie să mă mai complac în această stare malefică.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ N mă influenţează din ce în ce mai mult în rău (cândacea fiinţă chiar are o influenţă evident malefică).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ P mă manipulează într-un mod perfid, cu aerul că-mi



vrea binele (când de fapt chiar o face).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ X vrea să mă deturneze cu viclenie de pe calea spiritualăpe care mă aflu (când de fapt chiar aceasta urmăreşte).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt într-un asemenea hal influenţat şi manipulat dedemoni sau de diavoli (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt posedat uneori de demoni sau de diavoli (când estechiar aşa în realitate).

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt un mare egoist (cândeste chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ orgoliul meu spiritual esteimens (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ foamea de putere a atinsdeja la mine cote uluitoare (când este chiar aşa înrealitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ trebuie să pun imediat

capăt acestei relaţii toxice, care este vădit chinuitoare.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ importanţa de sine s-aamplificat deja foarte mult la Y (când este chiar aşa înrealitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ este deja un contrast imens între ceea ce eu sunt înrealitate şi ceea ce par a fi (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt victima propriilor mele iluzii deşarte (când estechiar aşa în realitate).

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ m-am înşelat adeseori (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ lecţia respectivă de viaţă se repetă tocmai pentru că eunu vreau să o înţeleg (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ zidul propriei mele imaginaţii dezlănţuite îmi mascheazărealitatea (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ deja mă aflu sub influenţa propriilor mele proiecţiipsihomentale bolnăvicioase (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt paranoic(ă) (atunci când este chiar aşa în realitate).

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt schizofrenic(ă) (atunci când este chiar aşa înrealitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt nebun(ă) (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt foarte gelos/geloasă (când este chiar aşa înrealitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt posesiv(ă) (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt foarte ataşat(ă) (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt robit(ă) de bani (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ, în realitate, îi judec pe ceilalţi după propria meaperversitate (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt un yoghin ratat/o yoghină ratată (când este chiar



aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ din vina mea am abandonat de fapt calea spirituală pecare mă aflam (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ tocmai ratez o şansă extraordinară, unică, ce nu se vamai repeta.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ îmi lipseşte discernământul spiritual (când este chiar aşa în realitate).

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ demonii mi-au tulburat mintea (când este chiar aşa înrealitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ realitatea este cu totul alta.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ am regresat îngrozitor înultima vreme (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ mă auto-păcălesc maimereu (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ mă complac deja într-o

stare larvară (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ am deviat deja de laidealurile spirituale pe care le aveam la început, atuncicând m-am înscris să frecventez cursurile la aceastăşcoală de YOGA (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ fac compromisuri ce mădegradează şi mă distrug (când este chiar aşa înrealitate).

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ existenţa mea actuală îmi evidenţiază regresul spiritual,care deja a apărut (când este chiar aşa în realitate).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ bolile pe care le am sunt de fapt rezultanta greşelilorgrave şi a păcatelor grave pe care le-am făptuit.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ are rost să mă transform (în bine).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ mai are rost să rămân pe această cale spirituală.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ fiecare dintre coşmarurile pe care le am noaptea în somnevidenţiază pregnante procese de rezonanţă ocultă cu tărâmurile infernale.

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ tocmai pe mine m-ar putea influenţa vreodată demoniisau diavolii.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ în realitate este chiar aşa cum se spune cu îndoieliledemoniace pe care le hrănesc.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ toate cuvintele porcoase/obscene pe care le folosescuneori/ adeseori, chiar îmi fac rău.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ există demoni sau diavoli.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt deja un rătăcit/o rătăcită.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ i-am influenţat în rău pe unii cursanţi şi i-am făcut săabandoneze calea spirituală pe care se aflau.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt o cutră.



• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt un trădător.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt atât de făţarnic.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt ipocrit.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt atât de prost.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt un fariseu.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ sunt deja un fals discipol, care a îmbrăţişat un falsmaestru spiritual.

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ am căzut vreodată la vreo probă spirituală.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ deja mi-am abandonat pe ascuns ghidul spiritual.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ este ceva bun la această şcoală spirituală.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ există măcar o singură fiinţă umană care să se fitransformat câtuşi de puţin urmând învăţăturile acestei şcoli spirituale.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ, în afară de mine, ar mai putea să fie cineva în aceastăşcoală spirituală care să fi început să-şi reveleze sinele Suprem Nemuritor (ATMAN).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ în întreaga Manifestare

totul este rezonanţă ocultă.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ Ghidul spiritual m-a ajutatori m-ar putea ajuta să-mi revelez Sinele SupremNemuritor (ATMAN).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ adeseori, la mine, totul este în realitate cauzat de o deformare a perspectivei dincare privesc realitatea.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ ar putea să mai fie cineva

de talia mea spirituală în această şcoală de YOGA.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ ar putea să fie cineva maibun decât mine pe această planetă.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ Ghidul spiritual chiar arputea avea vreo putere paranormală (SIDDHI).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ fiecare TAPAS asumat trebuie să fie dus până la capătatunci când vrei să-i fructifici în final roadele oculte.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ există măcar un singur bărbat perfect continent în cadrul

acestei şcoli de YOGA.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ există măcar o singură femeie în cadrul acestei şcolispirituale care să-şi fi trezit câtuşi de puţin starea de SHAKTI.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ există măcar un singur bărbat în cadrul acestei şcolispirituale care să-şi fi trezit câtuşi de puţin starea de VIRA.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ în cadrul acestei şcoli spirituale există măcar un singurexemplu viu de profundă transformare lăuntrică ce merită să fie luat în consideraresau admirat.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ această şcoală spirituală este autentică (măcar într-osingură direcţie).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ această şcoală spirituală a făcut vreodată ceva bun.



• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ această şcoală spirituală a fost şi chiar este inspirată deSHAMBALA şi de REGELE LUMII.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ răul este absenţa binelui, iar binele este absenţa răului.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ toată materia ce există în acest univers este de fapt ogigantică energie condensată ce este structurată într-un anume mod.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ DUMNEZEU chiar există.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ există înţelepciune.

• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ în afară de noi, oamenii, mai există alte făpturi vii,conştiente în întregul univers (extratereştri).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ există legi divine.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ este posibilă transmutaţia biologică, la temperaturatrupului, a potenţialului sexual în energie uriaşă.• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ în mine există un Sine Suprem Nemuritor (ATMAN).• NU-MI VINE SĂ CRED CĂ faptul de a-i influenţa în rău pe unii oameni ce se află peo cale spirituală, determinându-i până la urmă să o abandoneze, echivalează cu

comiterea unei crime din punct de vedere spiritual.

Sfaturi benefice pentru contracararea stării de îndoială demoniacă şi triumfuldefinitiv asupra ei

Atât fiecare nouă revelaţie divină importantă, cât şifiecare idee spirituală genială care a provocat oriurmează să provoace până la urmă anumite transformări

revoluţionare benefice în mentalitatea planetară aumanităţii:– începe prin a fi o neînţelegere la care cei proşti,demoniaci şi anarhici se opun cu o mare îndârjire ce esteevidentă,– continuă prin a părea un paradox uimitor, ce trezeşte

îndoieli mai ales în aceia care n-o experimentează şi– sfârşeşte în cele din urmă prin a deveni un adevăr

minunat, fascinant, limpede şi evident, care este acceptatşi îmbrăţişat în unanimitate de fiinţele umane.

Privind cu atenţie şi luciditate atât în noi înşine, cât şi în jurul nostru, vom constata că şi înaceastă direcţie „ISTORIA SE REPETĂ“. Actualmente, un exemplu foarte semnificativ deacest gen este FUZIUNEA AMOROASĂ BAZATĂ PE CONTINENŢĂ SEXUALĂ, CE IMPLICĂTRANSMUTAŢIA BIOLOGICĂ GRADATĂ (LA TEMPERATURA TRUPULUI) A POTENŢIALULUISUBSTANŢIAL, CREATOR, EROTIC (DE CARE DISPUN CEI DOI IUBIŢI) ÎNTR-O ENERGIETAINICĂ, URIAŞĂ, CE POATE FI DIRECŢIONATĂ, SUBLIMATĂ ŞI ACUMULATĂ CU SUCCES

ÎN ANUMITE NIVELURI ALE UNIVERSULUI LOR LĂUNTRIC. Nu vă îndoiţi niciodată căgrupurile, chiar mici, de fiinţe umane fraterne şi unite, care sunt animate de intenţii bune,



reuşesc, prin puterea imensă ce le vine de la DUMNEZEU (atunci când operează launison), să contribuie din plin la transformarea şi revoluţionarea acestei lumi. Aceastaeste cu uşurinţă posibil, mai ales atunci când un astfel de grup acţionează într-o stare deacord deplin, sporindu-şi în felul acesta forţa uriaşă a impactului transformator pe care îloferă într-un mod tainic umanităţii. Dacă privim cu atenţie istoria, constatăm că

întotdeauna a fost aşa. Există o mulţime de dovezi concludente. Nu vă îndoiţi niciodată căun grup relativ mic de fiinţe umane profund transformate, inteligente, pline de bun simţ,

puternice în bine, fraterne şi iubitoare, ce sunt însufleţite de intenţii bune şi creatoare,cum este acela care tinde să se structureze în cadrul acestei şcoli de YOGA, ar putea săajute din plin la transformarea întregii umanităţi. Aceasta este cu putinţă numai dacămembrii acelui grup sunt şi rămân uniţi, acţionând la unison de fiecare dată când estenecesar. Să nu uităm că prin intermediul unor astfel de grupuri fraterne, ce au acţionat launison, a fost adeseori transformată şi revoluţionată întreaga lume.

Orice acţiune mârşavă care vizează prin tertipuri viclene dezbinarea, separarea şi

învrăjbirea membrilor unui grup spiritual unit şi fratern, aţâţând conflicte artificiale şiaberante, trebuie să fie privită ca fiind o disperată tentativă machiavelică, satanică de adiminua atât forţa acelui grup, cât şi câmpul subtil profund benefic care deja există. Să nuuităm că una dintre strategiile diabolice ale Francmasoneriei Mondiale a fost şi continuăsă rămână principiul secret DIVIDE ET IMPERA. În traducere românească, aceasta

înseamnă: DEZBINĂ-I ŞI STĂPÂNEŞTE-I. Nu vă lăsaţi manipulaţi de tentativele unor abilirăuvoitori – ce sunt de fapt nişte lupi deghizaţi în oi blânde – care numai în aparenţă văvor binele, dar care în realitate urmăresc să vă semene în fiinţă otrava chinuitoare a

îndoielilor demoniace, spre a vă dezbina şi a vă abate într-un mod perfid atât de la împlinirea ţelurilor voastre spirituale, cât şi de pe calea spirituală pe care vă aflaţi.Demascaţi-i cu mult curaj pe aceşti demoniaci, care acţionează din umbră întocmai canişte şobolani laşi, fiind cel mai adesea inspiraţi şi manipulaţi într-un mod inconştient deentităţile şi forţele tenebroase ale tărâmurilor infernale. Astfel de sărmane fiinţe umane,care sunt vrednice de compasiunea noastră, au tendinţa să-i judece cu cinism şi

încăpăţânare pe ceilalţi după propria lor prăbuşire şi perversitate.

În cazul în care sunteţi abordaţi de ei, provocaţi-i cu mult curaj la un dialog sincer,deschis şi demn, la care îi invităm neîntârziat. (Noi suntem deja deschişi la aceasta, aşacum am fost întotdeauna). Vă rugăm să aveţi în vedere că intenţionăm să-i invităm în celmai scurt timp posibil (pe astfel de cârcotaşi) la o confruntare inteligentă, creatoare şiplină de bun simţ, în care fiecare dintre ei îşi va putea expune contradicţiile artificiale care

îl macină, mai ales datorită faptului că s-a lăsat influenţat de unii conspiratori ridicoli, pecare i-am înfierat de nenumărate ori până în prezent, dezvăluindu-le pretenţiile sterile,orgoliile umflate la maxim, egoismele mascate cu abilitate, foamea nesăţioasă de putereşi exacerbarea importanţei egotice de sine. Astfel de sărmane fiinţe umane rătăcite, careau abandonat calea spirituală, îşi continuă cu disperare, în secret, planurile lordestabilizatoare, care îi vizează mai ales pe cei ignoranţi, creduli şi mediocri. În loc să îşi



orienteze în direcţii benefice energiile, pentru a practica în mod perseverent YOGA, spre ase transforma cu adevărat lăuntric, aşa cum fiecare dintre ei au aspirat la începuturi săfacă, astfel de evidente „rebuturi“ yoghine fac eforturi disperate pentru a semăna înfiinţele celor naivi şi creduli otrava chinuitoare a îndoielilor lor demoniace, ale cărorvictime au devenit ei înşişi. Vă rugăm să daţi dovadă de vigilenţă şi să nu pierdeţiniciodată din vedere că numai fiinţele umane care sunt, mai mult sau mai puţin,contaminate de obsesiile îndoielilor demoniace resimt o bizară plăcere perversă de a-i

contamina apoi şi pe aceia care sunt suficient de receptivi la acest gen de sugestiinăucitoare şi sterile.

Spuneţi un NU hotărât tuturor acelora care, conştientsau inconştient, vor avea tendinţa să facă să apară unsinistru focar satanic CONTRAINIŢIATIC fie în cadrulacestei şcoli spirituale, fie în afara ei. Aceastăperspectivă satanică se conturează la orizont în viitorul

apropiat. Depinde de fiecare dintre voi, cei care veţideveni neîntârziat conştienţi de aceste tendinţe satanicedisperate, dacă un astfel de focar va apărea sau nu, pentrua atrage către el, cu o sinistră putere ce vine din infern,sărmanele fiinţe umane debusolate care prezintă într-oanumită măsură afinităţi tenebroase şi tendinţe sau

înclinaţii demoniace. Urmăriţi să deveniţi neîntârziat,fiecare în parte, cât mai conştienţi de această provocare satanică, ce are tendinţa să apară

în cadrul acestei şcoli spirituale, tocmai datorită revelaţiilor spirituale foarte importante lanivel planetar pe care le-a făcut. Această tendinţă va fi catalizată din umbră, mai ales înBucureşti, de către unul dintre conspiratorii ridicoli ce vizează în secret structurarea uneisecte personale, prin racolarea sărmanilor naivi ignoranţi care vor fi atraşi chiar din rândulcursanţilor actuali ai acestei şcoli de YOGA. Este necesar să nu pierdeţi nicio clipă dinvedere că o idee eronată, aberantă şi perversă devine o bizară putere malefică numaiatunci când contaminează un număr considerabil de fiinţe umane, care se lasă atrase (şi

în fond deturnate) de pe calea spirituală pe care s-au angrenat la origini, pline de aspiraţii

şi speranţe divine. Vă rugăm să reflectaţi la faptul că NU ESTE O ÎNTÂMPLARE CĂFIECARE DINTRE VOI AŢI DESCOPERIT LA ÎNCEPUTURI ACEASTĂ CALE SPIRITUALĂ, CAREI-A AJUTAT ŞI ÎI AJUTĂ ÎNTR-UN MOD EFICIENT PE TOŢI ACEIA CARE S-AU ANGRENATPE EA, FIIND PLINI DE ASPIRAŢIE ŞI PERSEVERENŢĂ. Există mii de dovezi excepţionale cevor fi expuse în „MAREA ENCICLOPEDIE A ROADELOR SPIRITUALE“, care va vedea încurând lumina tiparului. Ce vor mai inventa după aceea cârcotaşii?!

Exemplele minunate care abundă în jurul vostru sunt grăitoare pentru toţi aceia care suntcapabili să le observe. Chiar şi dacă ar exista doar un singur exemplu de acest gen, acestaar fi suficient, dar vă puteţi convinge voi înşivă că în realitate sunt mii de exemple deacest gen, ce se află în jurul vostru (dacă priviţi cu suficientă atenţie). Existenţa acestor



reuşite arată că, fără îndoială, NUMAI BINELE FACE BINE, deoarece în realitate, după cumştim cu toţii, ceva rău nu poate să facă bine. Dacă această şcoală spirituală de YOGA ar fifost „rea“, aşa cum şuşotesc pe la colţuri unii nemernici, care se lasă din nefericiremanipulaţi în secret de conspiratorii ridicoli, atunci nu ar fi fost cu putinţă ca ea să facăbine la atâtea fiinţe umane. Pe scurt, se poate spune că RĂUL NU FACE BINE, iar BINELENU FACE RĂU! Este imperios necesar să conştientizaţi neîntârziat acest aspect.Consideraţi că nu este şi nu va putea fi o întâmplare faptul că, începând de acum înainte

(în viitorul apropiat), unele fiinţe umane perverse, demoniace, debusolate şi rătăcite voravea tendinţa să vă semene în minte şi în inimă îndoieli demoniace, spre a vă face să văabateţi de pe calea spirituală pe care aţi descoperit-o, determinându-vă în felul acesta săpierdeţi ani buni, precum şi mult timp şi energie, pe care le-aţi investit până în prezent peaceastă cale spirituală, reuşind în felul acesta să vă transformaţi în mod gradat (directproporţional cu eforturile realizate) în bine. Spuneţi tocmai de aceea un NU hotărâttuturor acelora care vor avea tendinţa să vă tenteze să ieşiţi din puţul care pe ceilalţi, carese află în jurul vostru, i-a condus la izvorul cu apă vie al cunoaşterii spirituale, spre a vă

momi să începeţi să săpaţi un şanţ lung şi inutil, care în final vă va duce în pustiu, nu laizvorul divin al cunoaşterii spirituale. Amintiţi-vă cuvintele pline de înţelepciune ale luiIISUS, care a spus: „Daca un orb va conduce pe un alt orb, până la urmă ei vor cădeaamândoi în prăpastie“. Vă rugăm, de asemenea, să ne puneţi cât mai repede în temăasupra tuturor acţiunilor nedemne de un yoghin, la care se dedau din nefericire cei ceacţionează din umbră, instrumentând (cu aerul că vă vor binele) anumite acţiuni deracolare a voastră sau care întreprind manevre abjecte de otrăvire a fiinţei voastre prinintermediul unor îndoieli demoniace.



Este de datoria noastră să vă spunem cu anticipaţie că toţi aceia care nu vor avea încredere în această şcoală spirituală de YOGA şi vor părăsi calea autentică pe care deja s-au angrenat la începuturi plini de entuziasm - lăsându-se tentaţi de minciuna flagrantă şihilară cum că nu aceasta este calea pe care trebuie să meargă, deoarece „adevărata“ caleeste maimuţăreala penibilă care tocmai este promovată de unul dintre conspiratoriiridicoli, ce pe vremea odiosului dictator Ceauşescu a implorat chiar el să intre în slujbacumplitelor organe ale Securităţii şi care în plus este un trădător şi un făţarnic de marecalibru, ce s-a asociat cu un alt demoniac renegat - se vor păcăli.

Spuneţi, de asemenea, un NU hotărât tuturor acelora care vă vor tenta să vă trădaţiGhidul spiritual şi idealurile, momindu-vă cu ideea perversă şi năucitoare cum că, peascuns, este „foarte bine“ şi chiar urgent „necesar“ să aveţidoi Ghizi spirituali şi amintiţi-vă întotdeauna în astfel desituaţii de cuvintele pline de înţelepciune ale lui IISUS,care spunea: „Nu vei putea niciodată să slujeşti în acelaşitimp aşa cum se cuvine doi stăpâni, căci întotdeauna cândai să-l bucuri pe unul dintre ei, ai să-l superi pe celălalt şi

invers.“

Puteţi fi siguri că atunci când veţi consimţi să vă trădaţiGhidul spiritual pe care l-aţi avut la începuturi, mai



devreme sau mai târziu vă veţi părăsi pentru totdeauna Ghidul spiritual şi în final veţirămâne cu un fals Ghid spiritual, pe falsa cale spirituală pe care o veţi îmbrăţişa. Iar dacăunii dintre voi vă veţi pune întrebarea de ce există falşi Ghizi spirituali, răspunsul nostru, alcărui tâlc îl vor înţelege numai cei treji, intuitivi şi plini de bun simţ este: ÎNTOTDEAUNAAU EXISTAT ŞI VOR EXISTA FALŞI GHIZI SPIRITUALI, TOCMAI DATORITĂ FAPTULUI CĂ AUEXISTAT, EXISTĂ ŞI VOR EXISTA FALŞI ASPIRANŢI. DESTINUL TRAGIC AL FALŞILOR GHIZISPIRITUALI ESTE CĂ ÎNTOTDEAUNA, FĂRĂ EXCEPŢIE, EI AU PARTE DE FALŞI ASPIRANŢI.

ASTFEL DE SĂRMANE FIINŢE RĂTĂCITE (FALŞII GHIZI SPIRITUALI) AU, MAI DEVREME SAUMAI TÂRZIU, PARTE DE UN ZGUDUITOR MOMENT AL ADEVĂRULUI, CÂND ÎŞI DAUSEAMA DE IPOSTAZA FUNESTĂ ÎN CARE S-AU ERIJAT. ATUNCI ESTE ÎNSĂ DEJA PREATÂRZIU CA SĂ MAI POATĂ FACE CEVA SPRE A REPARA TOT RĂUL PE CARE L-AU FĂCUTACELORA PE CARE I-AU SMULS – PRIN MANEVRE DEMONIACE ABILE – DE PE CALEASPIRITUALĂ AUTENTICĂ PE CARE S-AU AFLAT, ABĂTÂNDU-I SAU RACOLÂNDU-I PE OPSEUDO-CALE SPIRITUALĂ CARE NU-I POATE CONDUCE CĂTRE ELIBERAREA SPIRITUALĂ,CI ÎI FACE SĂ SE AFUNDE PE NESIMŢITE, DIN CE ÎN CE MAI MULT, ÎN MLAŞTINA

ILUZIILOR DEŞARTE, ÎN ABISUL AMPLIFICĂRII EGOULUI SPIRITUAL. PÂNĂ LA URMĂ, EIVOR FI CONDUŞI CĂTRE CULMI SINISTRE ALE EXACERBĂRII ORGOLIULUI SPIRITUAL.

Argumente finale importante Motto: „În ceea ce priveşte aspectele spirituale, analizaţi întotdeauna cu ajutorul inteligenţeicreatoare, dar alegeţi de fiecare dată combinând în mod armonios glasul intuiţiei divine cubunul simţ şi înţelepciunea inimii.“ Dincolo de toate acestea, fiecare om este întotdeauna liber să aleagă ceea ce vrea. Este

însă necesar să ne dăm în prealabil seama că fiecare dintre noi ne alegem în acest fel fiebucuriile viitoare, fie tristeţile şi dezamăgirile, cu mult timp înainte să le experimentăm.Atunci când, ulterior, ne convingem că alegerea a fost bună şi înţeleaptă, ne felicităm plinide încântare pentru aceasta, iar atunci când ulterior ne convingem că alegerea a fostprostească, suntem totodată obligaţi să suportăm toate consecinţele ei nefaste şi oregretăm amarnic, chiar dacă este deja prea târziu.„Fiinţa umană care nu vrea atunci când poate şi are (PRIN DREPT DIVIN) o minunatăşansă extraordinară, nu va putea atunci când ulterior o să vrea.“

Urmează ca unii dintre voi (ce aţi făcut sau veţi face o altă alegere) să vă convingeţi abiamai târziu (când nu se va mai putea face nimic) de adevărul ermetic al acestei revelaţii, acărei semnificaţie este clară pentru cei înţelepţi.

În cazul în care lectura atentă a acestui material va declanşa în final în fiinţa ta o bizarăstare de revoltă sau de ură iraţională, inexplicabilă, fie împotriva ideilor şi a aspectelor cesunt prezentate, fie chiar împotriva autorului, acest fapt (deloc întâmplător) ar trebui să tepună serios pe gânduri, căci aceasta arată că în şi prin fiinţa ta se manifestă dejapregnante tendinţe şi energii demoniace. Acest simptom bizar este cu atât mai evident,cu cât acele manifestări inexplicabile, ce vor apărea gradat în tine (pe măsură ce aiparcurs acest text) sunt mai lipsite de raţiune. Nu neglija acest fenomen ciudat, care aratăcă deja eşti (conştient sau inconştient) un „canal“ în şi prin care se manifestă energii şi



porniri demoniace. Cei iniţiaţi afirmă că „ADESEORI, DIAVOLUL SE ASCUNDE ÎN DETALII“şi, dincolo de aceasta, „CEA MAI MARE PĂCĂLEALĂ A LUI ESTE SĂ NE CONVINGĂ CĂ ELNU EXISTĂ“. Tocmai de aceea, se spune că „O FIINŢĂ UMANĂ PUSĂ ÎN GARDĂVALOREAZĂ CÂT DOI OAMENI IGNORANŢI ŞI NAIVI“. Dacă descoperi că deja te afli înaceastă situaţie, nu uita că ai întotdeauna la dispoziţie o modalitate puternică şi foarteeficientă de a te lupta, de fiecare dată, cu toţi demonii.

Dacă în permanenţă ai să le faci cu tenacitate faţă,acţionând imediat împotriva lor, exact PE CONTRĂ, veiputea să ieşi MEREU şi MEREU învingător în lupta cuei. Acţionând în felul acesta, până la urmă ei vor fi înfrânţide tine (cu ajutorul lui DUMNEZEU) şi se vor retragefurioşi, pentru că nu o să le mai oferi niciodată sadicasatisfacţie diabolică la care se aşteaptă, sperând că urzelilelor malefice o să reuşească. Aceasta implică, de fiecare

dată, ca atunci când ei (demonii) îţi inspiră un „NU!“ bizarşi încăpăţânat, tu să te opui şi să spui, contrar sugestieidemonice, cu o hotărâre şi o fermitate denezdruncinat, „DA!“. În schimb, atunci când ei îţi inspirăun „DA!“ bizar şi încăpăţânat, tu să spui, contrar sugestiei demonice, cu o hotărâre şi ofermitate de nezdruncinat, „NU!“. Atunci când Ghidul spiritual le arată, plin de iubire,Luna cu degetul, cei ciudaţi, cârcotaşi şi demoniaci nu privesc (aşa cum ar trebui) cătreLună, ci încep să critice cu ură şi vehemenţă degetul Ghidului spiritual, spunând că are

unghia prea mare sau netăiată. „Veşnic“ nemulţumiţi de tot ceea ce Ghidul le oferă, ei nupun niciodată în practică darurile spirituale pe care ceilalţi le apreciază (şi chiar setransformă profund cu ajutorul lor), fiind în mod aberant convinşi CĂ NU ACEASTA ESTECEEA CE AU EI NEVOIE. Când li se oferă o nouă revelaţie spirituală, ei sunt totdeaunaprimii care sunt nemulţumiţi de ea şi, fără să o pună câtuşi de puţin în practică (plini deentuziasm şi perseverenţă), se îndoiesc (într-un mod demoniac) de valoarea ei şi batpasul pe loc, fără a-şi da seama că, în realitate, ei regresează pe zi ce trece, în loc săprogreseze (aşa cum fac ceilalţi). Fiind plini de dispreţ faţă de progresele spirituale totuşi

evidente ale celorlalţi, ei spun, cel mai adesea, plini de o mare nemulţumire: „Ce progreseau apărut la ei? Ei nu-şi dau seama că de fapt se păcălesc? Dacă s-ar fi transformat aşacum susţin, nu mi-aş fi dat şi eu seama de aceasta?“. Fără să-şi dea seama, ei seipostaziază, într-un mod aberant, în poziţia lui DUMNEZEU TATĂL. Aceşti sărmanicârcotaşi au uitat complet cuvintele pline de înţelepciune ale lui IISUS: „NU JUDECA,PENTRU CA SĂ NU FII TU ÎNSUŢI JUDECAT ÎN ACELAŞI FEL“, „CELUI CARE ARE, I SE VAMAI DA, ÎNSĂ NEMULŢUMITULUI I SE VA LUA CHIAR ŞI CEEA CE ARE“.

Toţi aceştia nu-şi dau seama (datorită orbirii spirituale în care se complac) că de fapt eiratează, mereu şi mereu, noi şanse spirituale, care nu se vor mai repeta pentru ei înaceastă existenţă. Citind aceste rânduri, toţi aceştia vor spune cu dispreţ: „AIURELI! NU



POT SĂ CRED ASTFEL DE TÂMPENII! EU NU SUNT AŞA!“ Un argument plin de înţelepciune, care poate fi apreciat numai de cei inteligenţi şi plini de bun simţ: DACĂACEASTĂ ŞCOALĂ SPIRITUALĂ AR FI REA, AŞA CUM PRETIND FĂRĂ ÎNCETARE GURILERELE, NU AR MAI EXISTA NICIO JUSTIFICARE CA FORŢELE RĂULUI, DEMONII ŞI DIAVOLIISĂ FACĂ ATÂTEA EFORTURI ÎNDÂRJITE SPRE A O DEZBINA, SPRE A SEMĂNA ÎN UNIIDINTRE VOI INSIDIOASE ÎNDOIELI DEMONIACE, CĂCI FĂCÂND ACEASTA AR ACŢIONA

ÎNTR-UN MOD ABERANT ŞI EVIDENT CRETIN ÎMPOTRIVA PROPRIILOR LOR INTERESE ŞI

TENDINŢE DE A PROMOVA ŞI DE A SUSŢINE RĂUL CE DEJA EXISTĂ ŞI SE AMPLIFICĂ.Dincolo de toate acestea, pentru cei rătăciţi, năuciţi, perverşi şi demoniaci BINELE DIVINpare a fi RĂU, iar RĂUL DIAVOLESC pare a fi BINE. Proverbul românesc „UNDE-I BINE NU-I DE MINE, IAR UNDE-I RĂU HOP ŞI EU“ se referă mai ales la cei demonizaţi care, dupăcum se poate observa cu uşurinţă, FUG, PRECUM FUGE DIAVOLUL DE TĂMÂIE, DE BINELEDIVIN, spre a alege, în cele din urmă, RĂUL DIAVOLESC. Cine are urechile destupate săasculte.

Citiţi şi:

Forţa benefică nesfârşită a AMABILITĂŢII (I) Starea de fraternitate spirituală în lumina legii oculte a rezonanţei



Gânduri luminoase şi cuvinte vii pentru yoghinii începători şi avansaţi

1. În cazul fiecărei fiinţe umane care alunecă în tentaţiaexcesului, lăcomia începe atunci când, cu toate că aimâncat atât cât îţi trebuie şi nu-ţi mai este deloc foame,continui totuşi să mănânci.

2. Cea mai bună modalitate care ne-ar permite să facemsă crească inteligenţa semidocţilor care există în cadrulacestei şcoli spirituale ar fi să le diminuăm numărul.

3. Contemplând ştiinţa cu o mare atenţie şi luciditate,descoperim cu uimire că ea nu are limite. Tot aşa este,

însă, şi cu prostia.

4. Întocmai ca şi marea, analogic vorbind, viaţa nu-i duce mai departe decât pe aceia carese mişcă, înoată şi nu se dau la fund.

5. Nu trebuie să ne temem niciodată că o să avem sau o să ne facem duşmani. Dacă ofiinţă umană nu are duşmani, aceasta arată că în realitate ea nu a făcut nimic în viaţă.

6. Lipsa îi face să acţioneze într-un anume fel pe cei care doresc, tot aşa cum iubirea îiface să reacţioneze într-un anume fel atât pe poeţi, cât şi pe aceia care iubesc.

7. Pentru unele fiinţe umane, a face dragoste este doar o banală nevoie. Pentru fiinţeleumane inteligente, rafinate şi fermecătoare, a şti să facă dragoste este atât o artă, cât şi oştiinţă.

8. Adevărata detaşare, care implică existenţa compasiunii, îi face pe înţelepţi, iarindiferenţa ce este asociată cu starea de insensibilitate îi face pe monştri.

9. Apa are proprietatea de a spăla multe lucruri murdare ce există pe lumea aceasta, darcu toate acestea, ea nu poate niciodată să spele o limbă spurcată.

10. Se spune adeseori că ridicolul ucide. Este oare aceasta adevărat? Absolut deloc!Atunci când în noi se trezeşte capacitatea de a sesiza ridicolul, dacă privim cu atenţie în

jurul nostru, vom constata că ridicolul nu-i afectează cel mai adesea deloc pe cei în cauză,care se bălăcesc în el. Faptul că ei nu sunt deloc afectaţi de ridicol evidenţiază, fără

îndoială, că ei ignoră ipostaza ridicolă în care se află şi nu-şi dau deloc seama de aceasta.

11. În cazul unei sculpturi geniale, actul creator constă întotdeauna în a lua un bloc de



marmură suficient de mare şi a îndepărta apoi din el cu multă artă, simţ estetic şi migalătot ceea ce este inutil.

12. Dacă doi oameni au întotdeauna aceeaşi părere cretină, fără îndoială că unul dintre eieste în plus.

13. Aproape toată lumea doreşte să trăiască mult timp, dar nimeni nu aspiră să trăiască

nefericit, bolnav şi bătrân.

14. Dacă privim cu multă compasiune în jurul nostru, putem spune că Dumnezeu îiiubeşte la fel de mult pe cei săraci şi proşti, căci altfel nu ar fi creat atât de mulţi care seaflă în această stare.

15. Pentru unii bărbaţi, ideea că trebuie să formeze un cuplu implică să existe doar unul.Pentru ei, abia atunci apare, însă, o mare problemă. Care anume să fie acela?

16. O femeie care iubeşte un bărbat este o femeie. O femeie care iubeşte în acelaşi timpdoi bărbaţi este o femeie excepţională. O femeie care iubeşte în acelaşi timp trei bărbaţieste o zeiţă în devenire, care a descoperit puterea colosală şi tainică a iubirii. O astfel defemeie şi-a dat seama că cine iubeşte mult, mult va fi iubită.

17. Pentru câinele său, orice bărbat este un rege şi orice femeie este o regină. Aceasta arputea să explice marea popularitate a câinilor.

18. Deoarece până la proba contrarie nu îi putem, cel mai adesea, cunoaşte pe oamenidecât după cuvintele lor, trebuie să îi credem, până la proba contrarie, atunci cândacţiunile lor rele îi distrug.

19. Atunci când nu eşti inteligibil, aceasta ar trebui să tefacă să îţi dai imediat seama că nu eşti inteligent.

20. Atunci când îţi lipseşte înţelepciunea inimii, a fi doarfoarte inteligent înseamnă a fi, totodată, neîncrezător,

într-o anumită măsură, chiar şi faţă de tine însuţi.

21. Există şi prieteni cărora nu le place să fie fideli. Uniidintre ei îşi justifică infidelitatea susţinând că au impresiacă îşi pierd personalitatea.

22. Pentru unii oameni este mult mai uşor să aibă principiişi să le respecte atunci când sunt bine hrăniţi.



23. Atunci când este privită dintr-un anumit punct de vedere, viaţa ne apare ca fiind oexperienţă cu risc mortal, care se transmite prin contacte sexuale ce se realizează fărăcontinenţă.

24. Banii mulţi nu-i fac niciodată să aibă prieteni pe cei care îi posedă. Din contră, baniimulţi aduc cel mai adesea nişte duşmani îndârjiţi şi de mare calibru.

25. Atunci când este privită dintr-un anumit punct de vedere, viaţa ne apare ca fiind cevaminunat şi misterios, care se petrece în timp ce noi suntem mult prea ocupaţi şi plănuimaltceva.

26. Cei înţelepţi sunt înzestraţi cu o putere de pătrundere mentală, cu o inteligenţă, cu oatenţie şi cu o intuiţie care le lipsesc oamenilor obişnuiţi.

27. Norocul există. Fără acesta, cum şi-ar putea explica oamenii ignoranţi reuşitacelorlalţi?

28. La ora actuală, în cadrul şcolii noastre spirituale, se ştie deja ce diferenţiază unashramist mediocru şi avid de câştig de un animal: neîncetatele probleme pe care le arecu banii şi cu datoriile.

29. Orice fiinţă umană care plănuieşte sau se gândeşte cum să se răzbune, nu face în

realitate altceva decât să-şi întreţină deschise rănile pe care ea deja le are.

30. Pentru că cel mare era foarte orgolios şi nu a vrut să se aplece, cel mic, care era umilşi plin de iubire, nu a putut să îl atingă şi astfel sărutul plin de dragoste şi dătător defericire s-a pierdut pentru totdeauna.

31. Dificultăţile cu care se confruntă nu-l fac să dea bir cu fugiţii pe un adevărat VIRA,care este un bărbat puternic şi cu caracter, căci atunci când el dă piept aşa cum se cuvine

cu dificultăţile, devine astfel conştient de forţa sa virilă şi, în felul acesta, se transformă şise desăvârşeşte.

32. Un adevărat VIRA poate să fie erou în multe privinţe, fără ca pentru aceasta să fienevoie să răstoarne Pământul.

33. Un bărbat devine în mod iremediabil bătrân atunci când în fiinţa lui regretele ajung săpredomine şi ele iau locul aspiraţiilor.

34. În cazul oamenilor care sunt foarte egoişti, propriile lor interese şi aproape nimicaltceva predomină fără încetare, zi şi noapte.



35. Unii oamenii se întreabă pentru ce nu au totul? Un răspuns glumeţ este că aceastăsituaţie apare tocmai pentru că există ceilalţi care nu au nimic şi în felul acesta apare untainic echilibru.

36. Există unele femei cu tendinţe sadice, cărora nu le place să facă să sufere mai mulţibărbaţi în acelaşi timp; ele preferă să se focalizeze asupra unui singur bărbat: paradoxal

este faptul că astfel de femei se consideră fidele.

37. Ne este foarte uşor să fim filozofi în ceea ce priveşte lupta celorlalţi, în care noi nusuntem implicaţi.

38. Oamenii ar trebui să urmărească să fie cât mai fericiţi, chiar şi numai pentru a oferi unminunat exemplu.

39. Toate zâmbetele sincere pe care le trimiţi celorlalţioameni revin întotdeauna către tine şi te umplu debucurie.

40. Dacă privim dintr-un anumit punct de vedere,descoperim că omul este singurul animal care roşeşte. Eleste, de altfel, singurul animal care, în strânsă legătură cumodul mizerabil în care uneori se manifestă, chiar are de

ce să roşească.

41. Umorul ne permite să descoperim că aproape totuleste amuzant, de vreme ce aceasta se referă la ceilalţi.

42. Atunci când nefericirea este adâncă şi copleşitoare,timpul pare că se opreşte pentru noi. În schimb, atunci când fericirea este foarte mare,timpul parcă se accelerează şi trece uimitor de repede pentru noi.

43. O minunată relaţie de cuplu este o tainică artă pentru două fiinţe umane de sex opuscare chiar sunt capabile să trăiască împreună cu mult mai fericite decât ar fi trăit fiecareseparat.

44. Adeseori, oamenii care gândesc mult prea mult şi simt prea puţin devin nefericiţitocmai datorită predominanţei lor intelectuale.

45. Publicitatea face aproape întotdeauna să fie vânduţi nişte curenţi de opinie. Analogicvorbind, aceştia sunt întocmai ca nişte curenţi de aer, însă nu trebuie să pierdem dinvedere că tocmai aceşti curenţi de aer sunt aceia care fac să se învârtească roata morii.



46. Un bărbat foarte viril, iubitor şi perfect continent este totodată un magicianextraordinar, care oferă fără încetare o mare fericire femeilor pe care le adoră.

47. Oamenilor meschini şi făţarnici nici măcar nu le place să îi vadă pe aceia cărora ei ledatorează totul.

48. Dacă unii oameni spun lucrurile pe jumătate şi nu afirmă mai mult, fiţi siguri că ei credcă insinuările lor viclene sunt mai eficiente.

49. Un sfat care se adresează mai ales sărmanelor fiinţe umane care sunt obsedate săcâştige bani: în viaţă trebuie să ştii să alegi între a te osteni întocmai ca un sclav să câştigicât mai mulţi bani şi a-i cheltui. Dacă veţi privi cu suficientă atenţie şi luciditate, veţidescoperi că nu aveţi niciodată timp să le faceţi pe amândouă.

50. Bărbatul perfect continent care îşi adoră frenetic iubita şi îi savurează cu o încântarecrescândă toate secretele, face astfel salturi uimitoare către starea androginală glorioasă.

51. Orice bărbat care aspiră să atingă starea de VIRA ar trebui să ştie că bărbaţii dinamicişi, în general, oamenii de acţiune sunt totodată şi nişte visători.

52. Norocosul este acela căruia îi reuşeşte tot ceea ce îşi propune. Ghinionistul este acelacăruia totul pare a i se opune.

53. Un bărbat care şi-a trezit starea de VIRA alege dintre aspiraţii mai ales pe acelea care-i înflăcărează cel mai mult sufletul.

54. Atunci când li se vorbeşte despre o femeie cultivată, bărbaţii proşti şi-o imaginează cumorcovi în urechi şi cu mărar între degetele de la picioare.

55. Există oameni care observă principiile bunului simţ întocmai aşa cum se observă

stelele, de undeva de foarte departe.

56. În cazul iubirii frenetice, care este dublată de o mareadmiraţie, talentele, calităţile, înzestrările şi chiargenialitatea fiinţei iubite sunt contagioase. Numai ceiiniţiaţi ştiu că exact ceea ce iubim şi admirăm cel mai multşi plini de transfigurare la fiinţa iubită, tocmai aceea trezim

în universul nostru lăuntric şi aceea şi devenim, după numultă vreme.

57. Atunci când nu iubim fără măsură, iar iubirea noastră



este mică, ea va înceta să crească, apoi va începe să descrească şi, la un moment dat, vadispare în totalitate.

58. Egoistul este acel om care nu foloseşte nici măcar un minut din viaţa sa pentru a-iface fericiţi pe ceilalţi oameni, pe care, cel mai adesea, el îi consideră ca fiind foarteegoişti.

59. Femeia va fi egala bărbatului abia atunci când, în anumite funcţii importante, vor finumite femei incompetente, aşa cum observăm că stau lucrurile cu unii bărbaţi, dacăprivim cu atenţie în jurul nostru.

60. Dacă vremea nu s-ar schimba, mulţi oameni banali şi stupizi aproape că nu ar aveaniciun subiect de conversaţie. Cel mai adesea, un ghid spiritual înţelept trebuie să levorbească oamenilor ca şi cum lumea nu ar fi alcătuită decât din oameni buni şi dinoameni răi, dar, dincolo de aceasta, el nu trebuie niciodată să piardă din vedere imbecilii.

61. Dacă privim cu o mare atenţie şi luciditate în jurul nostru, descoperim că, uneori,oamenii sunt capabili să-şi sacrifice preferinţele, dar cel mai adesea ei nu sunt capabili să-şi sacrifice convingerile şi le este aproape imposibil să-şi depăşească prejudecăţile.

62. Manifestăm o anumită stare de tinereţe lăuntrică, atâta timp cât aspirăm ca fiecare zisă fie cu totul nouă şi inedită faţă de ceea ce am trăit dimineaţa. În plus, atunci starea defascinaţie a noului, curiozitatea şi starea de aventură sunt prezente în fiinţa noastră.

Suntem însă bătrâni atunci când sperăm că fiecare an pe care tocmai îl trăim se vaasemăna cu cel precedent.

63. În cadrul unei şcoli spirituale, un imbecil răutăcios, viclean şi demoniac care areaparenţa unui om inteligent este foarte periculos mai ales atunci când, fiind plin deipocrizie, urmăreşte, cu aerul că vă vrea binele, să semene în voi o stare de îndoială îneficienţa căii spirituale pe care vă aflaţi. Astfel de oameni ce sunt animaţi de intenţii deacest gen simt o plăcere sadică, secretă să zdruncine convingerile celorlalţi şi adeseori

prin ei se manifestă unele entităţi demoniace, care urmăresc să semene neghinaneîncrederii şi a suspiciunii în sufletele aspiranţilor.

64. O femeie cu adevărat liberă este aceea care este capabilă să refuze o invitaţie pentruo aventură sexuală cu un bărbat, fără a se simţi deloc obligată să ofere nici un fel descuze sau pretexte.

65. Trebuie să ascultăm cu o mare atenţie şi chiar să luăm în considerare aşa cum secuvine tot ceea ce poartă marca inteligenţei şi are valoare, chiar şi atunci când aceastavine de la un duşman.



66. În cazul fuziunii amoroase care este realizată fără continenţă, atât durata joculuiamoros, cât şi stările de plăcere şi de satisfacţie erotică scad foarte mult, atât pentrubărbat, cât şi, mai ales, pentru femeie.

67. În toate situaţiile în care ne lăsăm stăpâniţi într-un mod insidios, orice proprietate pecare o dobândim este de fapt o cursă, pentru că în astfel de situaţii ceea ce noi credem că

deţinem, în realitate ne posedă.

68. Aproape toate adevărurile esenţiale care le-au fost revelate oamenilor în decursultimpului prin intermediul marilor profeţi au fost întotdeauna adevăruri simple.

69. Trebuie să avem întotdeauna şase-şapte zâmbete de rezervă pentru ca să ne folosimaşa cum trebuie de ele în zilele fără bucurie.

70. Tot ceea ce a trecut a rămas deja undeva în urmă; tot ceea ce sperăm, chiar dacă esteposibil să apară, este deocamdată absent; prezentul însă ne aparţine în totalitate. Aacţiona aici şi acum cu înţelepciune este, tocmai de aceea, esenţial.

71. Atunci când înaintează pe calea spirituală, un adevărat aspirant este acela care a ştiutsă îşi păstreze viu idealul şi aspiraţiile, chiar dacă şi-a pierdut aproape în totalitate iluziile.

72. Atunci când eşti doar măgar şi te crezi panteră, în unele situaţii îţi dai prea târziu

seama de aceasta, precum atunci când, vrând să sari peste o groapă, cazi în ea.

73. Atunci când nu iubim extraordinar de mult, nu se poate spune că iubim suficient.

74. Viaţa unei fiinţe umane capătă o anumită valoare şi prin cinstea sa. Atunci când un omeste necinstit, el se expune, fără îndoială, la suportarea, mai devreme sau mai târziu, aconsecinţelor, care sunt inevitabile, ale faptelor sale.

75. În cazul unei iubiri intense, profunde şi adevărate, celcare iubeşte se preocupă cu atenţie, tandreţe şi afecţiunede fiinţa iubită şi urmăreşte în mod spontan să o facă câtmai fericită.

76. Oare la ce ne serveşte să călătorim, dacă totodatăatunci nu urmărim să ne transformăm lăuntric? Înainte detoate, atunci când călătorim, ar trebui să urmărim să netrezim sufletul, să-l transformăm şi chiar să-l îmbogăţim şinu doar să schimbăm locul în care ne aflăm sau climatul.



77. Cel mai inspirat şi genial călător este acela care începe să se exploreze zilnic, cât maiprofund, pe el însuşi.

78. Un nebun care la un moment dat spune, fără să vrea, ceva adevărat nu arată prinaceasta că deţine adevărul.

79. Pentru unii oameni, a se corija implică a înlocui defectele pe care deja le au cu altedefecte noi.

80. În cazul unui fals ghid spiritual, acesta nu ştie unde îi duce pe aspiranţii săi rătăcitori şitotodată el însuşi ignoră starea bizară în care se află. Referitor la aceste aspecte, estefoarte bine să ne amintim cuvintele pline de înţelepciune ale lui Iisus care a spus: „Dacăun orb va conduce un alt orb, vor cădea amândoi în prăpastie.“

81. În cazul fenomenelor de sincronicitate, care în anumite situaţii ne apar în viaţă, s-arputea spune că destinul ne face, la momentul potrivit, unele semne pe nişte căimisterioase, pe care noi nici măcar nu le bănuim că există.

82. În viaţă trebuie să ştii să contezi. Dar nu numai pe ceilalţi.

83. În cazul unei fiinţe umane care este angrenată aşa cum trebuie pe calea spirituală, s-arputea spune că ea nu are aproape deloc nevoie să călătorească pentru a creşte lăuntric şi

pentru a se expansiona. Prin cunoaşterea şi explorarea gradată de sine, ea va descoperi,la un moment dat, că deţine în universul său lăuntric imensitatea.

84. Ceea ce face ca persoanele egoiste să fie atât de puţin plăcute în cursul uneiconversaţii este faptul că fiecare se gândeşte mai mult la ceea ce vrea el să spună, decâtla ceea ce spun ceilalţi.

85. Francheţea răutăcioasă este cel mai adesea masca insolenţei şi a brutalităţii.

86. Oamenii egoişti, meschini şi interesaţi îşi plasează cel mai adesea elogiile întocmai aşacum îşi plasează cei bogaţi banii, pentru ca să le fie înapoiate cu dobândă.

87. Analogic vorbind, absenţa este pentru iubire cam ceea ce este un vânt puternicpentru foc. Un astfel de vânt puternic stinge o iubire mică, dar în schimb aprinde şiintensifică o iubire mare.

88. O fiinţă umană foarte egoistă este aproape incapabilă să iubească un prieten. Dar cutoate acestea, ea nu se poate dispensa de prieteni. Tocmai datorită faptului că nu sepoate iubi niciodată suficient de mult, ea însăşi are mai mereu nevoie de iubirea celorlalţi.



89. Atunci când prietenii noştri încep să fie limitaţi, trebuie să îi privim din profil şi să

îndrăznim să le atragem cu compasiune atenţia asupra stării în care se află.

90. O femeie frumoasă, vitală, senzuală, inteligentă şi iubitoare este paradisul ochilor,exaltarea plină de iubire a sufletului şi declanşatoarea unei tainice stări de efervescenţăerotică amoroasă.

91. Nu este niciodată imposibil ca un înţelept să fie considerat un idiot în ochii unuiimbecil.

92. Analogic vorbind, pe calea spirituală experienţa este întocmai ca o lanternă care nu-lluminează decât pe acela care o are.

93. Cel mai adesea, fiinţa umană pe care propriul său zâmbet o face să fie mai frumoasă

şi mai fermecătoare, este bună. Dincolo de aceasta, trebuie să fim atenţi, căci este reafiinţa umană pe care propriul său zâmbet o face să fie urâtă sau stranie.

94. Unii oameni îşi pun la încercare prietenii în micile situaţii ale vieţii şi se folosesc cuabilitate de ei în situaţiile importante.

95. În cazul anumitor oameni, fericirea le este alcătuită din atât de multe aspecte şielemente, încât ea lipseşte întotdeauna.

96. Aspiraţia vine aspirând, pofta vine mâncând, iar iubirea vine iubind.

97. Modalitatea cea mai simplă şi profundă de a simţiiubirea şi fericirea unei alte fiinţe umane este prin empatieşi identificare.

98. Un prost caută cel mai adesea alţi oameni, mai proşti

decât el, ca să îl admire.

99. Marii mâncăcioşi şi cei care dorm foarte mult sunt celmai adesea incapabili de ceva măreţ.

100. Unele femei se complac toată viaţa într-o anumităstare de superficialitate şi ignoranţă şi cel mai adesea elese comportă, analogic vorbind, întocmai ca o suprafaţăcare mimează profunzimea.



101. Merită să ne întrebăm ce ar fi fost fiinţele umane fără femei? Răspunsul este simplu:ele nici măcar nu ar fi existat.

102. Pe calea spirituală, căutători care încă mai caută găseşti mulţi. Dar, în schimb,căutători care au găsit deja sunt puţini.

103. Fiinţa umană care îşi risipeşte fără încetare privirile peste tot nu vede mai nimic sau,

altfel spus, vede într-un mod superficial.

104. Eşti lovit sau te loveşti aproape întotdeauna acolo unde îţi este punctul sensibil sauunde ţi-e mai rău.

105. Este foarte bine să reflectezi adânc înainte să vorbeşti. A face mai mereu aceasta esteun prim pas către înţelepciune.

106. Paradoxul aspirantului este acela că el nu poate să devină cu adevărat un înţelept şio fiinţă eliberată spiritual decât sub influenţa şi îndrumarea directă a ghidului săuspiritual.

107. Pentru ca să ajungă să se înţeleagă întotdeauna, este suficient ca la început doi saumai mulţi oameni să nu fie de aceeaşi părere.

108. Mizantropia multor fiinţe umane este, aproape întotdeauna, un mare egoism şi o

mare vanitate care se ascund sub o piele de arici.

109. Dacă ar fi să luăm în considerare toate riscurile sale aparente, am putea spune căpatul este locul cel mai periculos din lume. La ora actuală, se ştie că 97% dintre oamenimor în pat.

110. În iubire, fericirea este, analogic vorbind, întocmai ca un parfum exotic care esteimposibil să fie oferit dacă nu îl ai deja tu însuţi la îndemână.

111. Atunci când fiinţa iubită simte fericirea pe care i-o oferi, fericirea pe care ea otrăieşte este apoi resimţită empatic în propriul tău univers lăuntric. Totodată, dăruindu-iei o mare fericire, primeşti tu însuţi fericire şi în felul acesta, atât fericirea ta pe care i-odăruieşti ei, cât şi fericirea ei care îţi inundă întocmai ca un tainic ecou fiinţa te fac, astfel,să descoperi că cea mai mare fericire a ta este să o faci fericită pe fiinţa pe care o iubeşti.

112. În cazul iubiţilor care se adoră frenetic, tăcerea pe care ei o savurează împreună înanumite momente privilegiate îi face totodată să fuzioneze într-un mod profund şi tainic

în sfera sufletelor.



113. Pentru a realiza anumite acţiuni elevate sau unele opere sublime, măreţe, geniale, artrebui să trăim ca şi cum nu am muri niciodată.

114. În cazul amorului cu continenţă şi transfigurare, cel mai frumos moment apare atuncicând te expansionezi extaziat de la finit către infinit, în sfera beatitudinii amoroasenesfârşite.

115. Înţelepţii iubesc cel mai mult Adevărul Ultim, Divin, dar totodată ei sunt plini decompasiune şi se dovedesc capabili să ierte erorile.

116. O femeie care şi-a trezit starea de SHAKTI iubeşte întotdeauna fără măsură şinebuneşte.

117. Mâna care oferă trandafiri rămâne după aceea parfumată de mirosul trandafirilor.

Fiinţa umană care iubeşte este totodată într-un anume fel parfumată de iubirea pe care odăruieşte cu generozitate prin fiinţa sa. Tocmai de aceea, se spune că atunci când dăruimiubire, primim totodată şi noi în fiinţa noastră o mare parte din iubirea pe care o dăruim.

118. Atunci când există iubire reciprocă, transfigurare, adoraţie şi multe speranţeminunate, despărţirea de fiinţa iubită este întocmai ca o sărbătoare.

119. În cazul unei femei în care s-a dinamizat starea de SHAKTI şi care tocmai de aceea

este cu totul extraordinară prin calităţile pe care le are, charisma pe care ea o manifestă îioferă avantajul de a se face cunoscută, admirată, iubită şi simpatizată aproapepretutindeni, oriunde merge, de o mulţime de fiinţe umane pe care ea nu le cunoaşte.

120. Cel mai adesea, femeile vitale, frumoase, iubitoare, tandre şi inteligente în care nu a început încă să se trezească starea de SHAKTI, nu sunt, analogic vorbind, decât niştecopilaşi adorabili deghizaţi.

121. Atunci când iubirea ne face semn şi ţâşneşte întocmaica un fluviu tumultuos în sufletele noastre, este stringentnecesar şi chiar minunat să ne grăbim să cedăm „tentaţiei“ei, înainte ca ea să se îndepărteze de noi şi să disparăpentru totdeauna.

122. În cadrul jocurilor amoroase ce sunt realizate cutransfigurare, continenţă şi consacrare, femeia care aspirăsă trezească în ea starea de SHAKTI trebuie să se dăruiascăfrenetic şi în totalitate, pentru a avea apoi dreptul să-şi



aparţină şi chiar să renască întocmai ca mitica pasăre Phoenix.

123. Dintre toate superstiţiile, una extrem de periculoasă este aceea că ar trebui să neurâm aproapele pentru convingerile sale.

124. Slăvit să fie Tatăl Ceresc care a oferit fiecăruia, după nevoi, o jucărie: păpuşacopilului, copilul femeii, femeia bărbatului şi bărbatul lui DUMNEZEU.

125. Dacă punctele de suspans ar putea vorbi, ele ar putea să ne transmită o mulţime deaspecte tainice. Astfel de puncte de suspans sunt şi momentele de extaz amoros, când ceidoi iubiţi care fac dragoste cu continenţă şi transfigurare se opresc parcă suspendaţi într-un etern început şi, în felul acesta, se dilată fuzionaţi extatic de la finit către infinit. Înastfel de momente, ei savurează magia misterioasă şi indescriptibilă a eternului început.Aceasta este taina fundamentală a continenţei amoroase, pe care o descoperă şi o înţelegnumai fiinţele umane care o practică. Pentru ele, fuziunea amoroasă cu continenţă şi

transfigurare este un continuu început fără de sfârşit.

126. Atât relaţiile noastre cu ceilalţi, cât şi fiecare dintre relaţiile noastre amoroase sunt,totodată, o enigmatică oglindă în care fiecare dintre noi se cunoaşte pe sine însuşi înMICROCOSMOSUL fiinţei sale şi se descoperă, în mod gradat, în felurite moduri.

127. Este aproape întotdeauna esenţial ca fie într-o relaţie, fie în orice activitate sausarcină importantă pe care ne-o asumăm, să ne concentrăm mai ales asupra a tot ceea ce

este foarte important şi semnificativ, urmărind să privim totul DIN PUNCTUL DE VEDEREAL LUI DUMNEZEU TATĂL. Pentru aceasta, este necesar să ne interiorizăm, fiind plini deumilinţă şi iubire (faţă de EL) şi să-I implorăm ghidarea şi inspiraţia, manifestând ferm şiclar următoarea INTENŢIE: Aspir ca DUMNEZEU TATĂL să fie acum prezent întotalitate în universul meu lăuntric şi mă deschid în totalitate, implorându-L ca să semanifeste total prin mine, aici şi acum. ASPIR CA EL SĂ SE MANIFESTE ÎN ÎNTREGIME ÎN LOCUL MEU, INTENŢIONEZ SĂ SIMT ASTFEL PUNCTUL SĂU DEVEDERE INSPIRAT, PLIN DE BUN SIMŢ ŞI ÎNŢELEPCIUNE.

Apoi, trebuie să ne deschidem în totalitate sufletul, mintea şi fiinţa către stările, ideile şirevelaţiile care nu vor întârzia să vină de la EL, la scurt timp după aceea.Nu trebuie să ne aşteptăm ca întruparea şi revelarea acestui PUNCT DE VEDERE AL LUIDUMNEZEU să se facă imediat, dar vom constata, adeseori, că la capătul a şapte zile de laaceastă cerere, răspunsul la această rugăminte a noastră va apare şi ni se va dezvălui întoată splendoarea sa inefabil inspiratoare.Citiţi şi:Câte ceva despre umilinţă şi valoarea ei în practica spirituală Starea arhetipală de copil



Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea bineluidivin


1. Urmăreşte să descoperi steaua cea dumnezeiască, cea fără demoarte a Sinelui Suprem (ATMAN), ascunsă în fiecare fiinţăumană pe care o întâlneşti. Astfel vei cunoaşte şi-ţi vei revela

mult mai curând bunătatea, bogăţia, frumuseţea, iubirea şi înţelepciunea veşnicei scântei divine (ATMAN) care există înpropriul tău univers lăuntric.

2. Dacă aspirăm să iubim cu adevărat, intens şi profund, trebuie să învăţăm întâi săiertăm.

3. Iubirea nesfârşită, fără măsură ne ajută să facem aproape totul cu uşurinţă. Cândiubirea noastră este gigantică, până şi acţiunile care ni se păreau imposibile nu ne mai pardeloc dificile.

4. Dacă ne aflăm mai mereu într-o profundă stare de umilinţă, nici un rău nu ne maipoate atinge.

5. Toate cele bune şi divine pe care le dăruim celorlalţi, nouă înşine ni le oferim. Astfelbinele şi iubirea pe care le dăruim de fiecare dată devin în simultaneitate binele şi iubireanoastră. Aceasta este o taină fundamentală pe care numai cei aleşi o descoperă şi o

înţeleg.6. Întotdeauna când cineva te jigneşte sau te răneşte sufleteşte, priveşte-l plin detransfigurare, consideră-l învăţătorul tainic şi binevoitor care-ţi arată prin lecţia potrivităcalea eliberării spirituale şi consideră că merită tot respectul din partea ta.

7. Bărbatului sau femeii care ştie cu adevărat să intre în comuniune intensă şi profundă cuea, natura i se dezvăluie ca un izvor gigantic, nesfârşit de inocenţă, mister şi emoţiebinefăcătoare. Pentru cel capabil să intre în profundă şi benefică rezonanţă cu ea, natura

este matricea cea tainică şi originară, oceanul cel inepuizabil, la care se poate întoarcemereu şi mereu, pentru a-şi regenera de fiecare dată şi pentru a-şi menţine forţelenealterate.

8. Trebuie să urmărim cât mai des ca înainte de a acţiona să ne cercetăm cu multăatenţie şi profunzime fiecare gând, fiecare acţiune şi fiecare rostire, adăugând pentrufiecare în parte un “gram” de compasiune. Procedând astfel, rezultatele inefabile care vorapărea vor fi aproape întotdeauna fericite şi uimitoare.

9. Este foarte bine să fim întotdeauna optimişti, să avem credinţă de nezdruncinat înDumnezeu atât în faţa unui viitor care se anunţă plăcut, cât şi în faţa unui viitor care se



anunţă neliniştitor. O credinţă puternică şi de nezdruncinat în Dumnezeu este elementulminune care poate să stabilizeze şi chiar să ne îndumnezeiască viitorul.

10. Un adevărat maestru spiritual este cel care prin putereadivină ce îi vine în valuri uriaşe de la Dumnezeu ne oferă unimpuls, datorită propriului exemplu personal. Astfel ne deschideşi ne ajută să facem împreună cu el primii paşi dincolo de

poarta Paradisului: inefabila poartă secretă a cunoaşteriispirituale. Fiecare autentică iniţiere pe care un ghid spiritual ne-o pune la dispoziţie ne oferă un început miraculos, care nepoate propulsa pe o nouă şi net superioară treaptă de evoluţieinterioară, care este capabilă să ne transforme extraordinar demult viziunea de ansamblu asupra realităţii. Depinde întotdeauna de aspirantul caretocmai a fost iniţiat dacă va da dovadă de perseverenţă şi tenacitate pentru a rămâne penivelul superior pe care a fost impulsionat să ascensioneze prin intermediul energiei

subtile, benefice, colosale şi prin puterea tainică a exemplului pe care i l-a oferit cu ocaziainiţierii maestrul spiritual. Dacă aspirantul rămâne fără întrerupere pe noua treaptă pecare a fost propulsat, aceasta indică întotdeauna că iniţierea sa a fost încununată desucces.

Darul divin, misterios şi nebănuit al surâsului

Prin înţelegerea acestor aspecte, SURÂSUL ni se reveleazăca fiind o modalitate spirituală simplă şi profund transformatoare


1. Un surâs spontan şi sincer nu costă nimic, dar face săapară multe efecte binefăcătoare, atât în fiinţa umană care

îl oferă, cât şi în fiinţa umană care îl receptează aşa cum secuvine.

2. Prin procesul tainic de rezonanţă benefică pe care îldeclanşează, surâsul îl îmbogăţeşte pe omul care îlreceptează şi nu-l sărăceşte niciodată pe acela care îl oferă.

3. Fiinţa umană care oferă un surâs beneficiază, totodată, din plin de pe urma stării

armonioase pe care surâsul o face să se declanşeze în universul său lăuntric.

4. Cu toate că un surâs poate să dureze mai multe secunde, amintirea sa profundă şi



fermecătoare poate să dăinuie toată viaţa, declanşând, de fiecare dată când amintirea saeste evocată, stări inefabile de dor şi nostalgie.

5. Nici o fiinţă umană nu este niciodată atât de bogată, încât să se dispenseze deviziunea fermecătoare a unui surâs spontan şi sincer care i se oferă. Nici o fiinţă umanănu este vreodată atât de săracă, încât să nu poată oferi un surâs spontan.

6. Atunci când se manifestă cu un surâs fermecător pe buze, o fiinţă umană estepretutindeni binevenită.

7. Un surâs spontan şi sincer face ca faţa unei femei să devină, ca prin farmec, maifrumoasă şi mai fermecătoare.

8. Fiecare fiinţă umană care surâde adeseori, descoperă în felul acesta că viaţa îirăspunde întocmai ca o oglindă. Dacă ea surâde adeseori, viaţa îi va transmite, la

momentul potrivit, propria ei imagine, ce radiază o tainică euforie.

9. O femeie frumoasă şi vitală care aspiră să-şi trezească starea de Shakti trebuie săfie, adeseori, surâsul spontan al clipei, pentru ca aproape fiecare clipă a vieţii ei să devinăsurâsul fericirii.

10. O faţă mai mereu crispată şi posomorâtă, care nu surâde niciodată, este dovadaindirectă a unei inimi rele, în şi prin care iubirea nu se manifestă.

11. Toate surâsurile pe care le semănăm astăzi, conţin deja în ele toată fericireainevitabilă care va fi a noastră în viitorul apropiat.

12. Nu trebuie să avem niciodată încredere deplină într-o fiinţă umană care nu surâdeniciodată.

13. În cazul unei femei frumoase şi pline de afecţiune,

surâsul îi accentuează şi mai mult farmecul şi o face să fieaproape irezistibilă.

14. Printr-o tainică magie naturală, surâsul cheamăsurâsul.

15. O femeie nudă şi frumoasă dobândeşte întotdeaunaun plus de farmec atunci când i se aşterne pe faţă un surâsspontan şi complice.

16. Fiinţele umane care vor surâde adeseori vieţii, vor



descoperi cu bucurie că şi viaţa le va surâde.

17. Viaţa face o bună primire fiinţelor umane a căror faţă surâde. O faţă surâzătoareeste aproape întotdeauna expresia unei inimi surâzătoare.

18. Un surâs spontan şi sincer face să se trezească în fiinţă optimismul, căci optimismulveritabil ţâşneşte din inimă.

19. Nu aşteptaţi să fiţi fericiţi pentru a surâde! Oferiţi spontan surâsuri fiinţelor umanecare merită aceasta, pentru a fi fericiţi.

20. Un surâs spontan şi sincer este complet gratuit în comparaţie cu electricitatea, darcu toate acestea el oferă o tainică lumină angelică.

21. Cel mai adesea, oamenii nu-şi dau seama de binele pe care un surâs spontan şi

sincer poate să-l facă.

22. Un surâs spontan şi sincer este un cadou inestimabil, care poate fi oferit tuturor:săraci sau bogaţi, tineri sau bătrâni, fericiţi sau nefericiţi.

23. Un surâs spontan şi sincer este cadoul pe care fiecare fiinţă umană poate să îl facăoricând, şi pe care toată lumea îl primeşte cu plăcere.

24. Un surâs spontan şi sincer este un mesaj inefabil şi fermecător, care estemanifestat într-o limbă universală, pe care fiecare o înţelege.

25. Un surâs spontan şi sincer conţine în câmpul său tainic de manifestare un mesaj pecare, cu excepţia celor răi, nimeni nu-l refuză.

26. În cazul acelora care se iubesc, un surâs spontan face să apară o emoţie plăcută,complicitate şi bucurie.

27. Un surâs spontan şi sincer induce o stare pregnantă de fericire în cadrul uneifamilii.

28. Un surâs spontan şi sincer este semnul sensibil şi universal al unei prieteniiadevărate.

29. Un surâs spontan şi sincer face să apară o oază de linişte pentru o fiinţă obosită.

30. Un surâs spontan şi sincer induce curaj şi speranţă într-un suflet abătut şi chinuit.



31. Un surâs spontan şi sincer face să apară consolare într-o inimă îndoliată.

32. Un surâs spontan şi sincer este un veritabil antidotnatural, pe care Mama Natură îl are oricând la dispoziţiepentru toate necazurile.

33. Dacă, la un moment dat, constataţi că o fiinţăumană vă refuză surâsul pe care îl meritaţi, daţi voi înşivădovadă de generozitate şi oferiţi-i-l neîntârziat pe alvostru.

34. Nici o fiinţă umană nu are cu adevărat atâta nevoiede un surâs precum aceia care deocamdată nu ştiu să ofere surâsuri celorlalţi.

35. Un surâs spontan şi sincer, care este oferit şi care este primit aşa cum se cuvine,face să se trezească fulgerător în cele două fiinţe umane o misterioasă stare de unison şisimpatie.

36. Un minunat cadou, pe care îl putem dărui oricând îngerului nostru păzitor, implicăsă îl evocăm cu iubire în faţa noastră, iar atunci când îi simţim prezenţa, să-i oferim unsurâs spontan şi sincer, plin de recunoştinţă pentru ajutorul şi protecţia pe care ni leoferă.

37. Manifestarea zilnică a unor surâsuri spontane şi sincere ne uşurează accesul launele revelaţii spirituale şi, în etapele avansate, atunci când experienţa noastră în aceastădirecţie devine considerabilă, face să apară în universul nostru lăuntric surâsul enigmatical înţelepţilor.

Citiţi şi: Tehnica surâsului interior

Unele revelaţii fundamentale ale îngerilor despre putereacea tainică a surâsului

Sfaturi utile pentru aceia care aspiră săfolosească într-un mod înţelept timpul

1. Oferiţi-vă din când în când timp de rugă către

DUMNEZEU, căci aceasta vă conferă o forţă invulnerabilăpe Pământ.

2. Oferiţi-vă timpul să iubiţi fără măsură, căci aceasta



conferă întotdeauna un sens superior existenţei voastre pe Pământ.

3. Oferiţi-vă timpul de a fi buni, atât cu ceilalţi, cât şi cu voi înşivă, căci aceasta este calearegală care vă ajută să fiţi fericiţi, pentru că acela care face bine, bine găseşte.

4. Oferiţi-vă timpul să-L descoperiţi cât mai repede în voi înşivă pe DUMNEZEU, căciaceasta vă permite să descoperiţi care este sensul ultim al existenţei voastre.

5. Oferiţi-vă timpul să munciţi plini de entuziasm, căci aceasta face să apară preţulsuccesului.

6. Oferiţi-vă timpul de a le dărui celorlalţi tot ceea ce este bun, frumos şi minunat, căciviaţa fiecăruia dintre noi este mult prea scurtă pentru a o trăi într-un mod egoist.

7. Oferiţi-vă timpul de a vă face prieteni adevăraţi, căci aceasta este una dintre căile ce

conduc la fericire.

8. Oferiţi-vă timpul de a gândi într-un mod binefăcător şi optimist, căci acesta esteizvorul tuturor acţiunilor armonioase care sunt realizate la unison cu legile divine ale firii.

9. Oferiţi-vă timpul de a citi operele divin inspirate, sacre, care alcătuiesc tradiţia milenarăa înţelepciunii, căci acestea vă vor conduce la izvorul nepieritor al înţelepciunii.

10. Oferiţi-vă timpul de a râde, căci pe lângă faptul că râsul este sănătate, totodată elreprezintă muzica cea tainică a sufletului.

11. Oferiţi-vă timpul de a vă juca întocmai ca nişte copiiplini de spontaneitate şi candoare, căci acesta este unuldintre secretele tinereţii eterne.

Sfaturi şi imbolduri luminoase pentru noul an


Viaţa este o misterioasă călătorie. Păstraţi-vă aproape fără încetare într-un continuu început minunat, căci astfel paşiise fac « ALTFEL » unul după altul. Şi dacă fiecare pas esteceea ce este cu adevărat necesar să fie, dacă fiecare paseste minunat, dacă fiecare pas este inspirat deDUMNEZEU, el devine fermecător şi atunci tot astfel va fişi viaţa voastră, căci de fiecare dată veţi primi chiar ceeace aţi dăruit. Veţi descoperi în felul acesta că exact ceea ceaţi gândit, aceea aţi devenit. Şi nu vă veţi număra printre



fiinţele umane care ajung să moară fără să fi trăit aşa cum se cuvine: cât mai bine, câtmai intens şi cât mai profund. Ştiind toate acestea nu lăsaţi să vă scape nimic care estebun, frumos, adevărat şi extraordinar. Nu vă lăsaţi niciodată acaparaţi de îndoieli, desuspiciuni şi de pesimism. Nu-i priviţi niciodată pe ceilalţi de sus, fără simpatie şi curăceală. Priviţi-i cât mai des cu uimire, cu afecţiune şi cu sinceritate drept în ochi.

Nu rămâneţi cu inima împietrită în faţa celor care vă iubesc. Luaţi-le mâna care vi se

întinde şi vorbiţi-le cu simpatie, cu bunăvointă, şi de ce nu, chiar cu umor. Atunci când, lamomentul potrivit, îmbrăţişaţi trupul cuiva, îmbrăţişaţi totodată, plini de iubire, cu sufletulun alt suflet. Şi nu uitaţi să faceţi aceasta aproape de fiecare dată AICI şi ACUM pentru avă bucura astfel, din nou şi din nou, de magia uluitoare a MOMENTULUI PREZENT.Senzaţii minunate, impulsuri bune, emotii înălţătoare, dorinţe stenice, binefăcătoare, ideidivine şi pline de înţelepciune, întâlniri romantice care vă umplu de fericire, aventurifermecătoare, comunicări inspirate, momente uluitoare de sincronicitate, dialoguristimulatoare, nu fugiţi niciodată de tot ceea ce vă este bun, frumos şi necesar dintre toate

acestea şi nu evitaţi niciodată experienţele benefice profund împlinitoare căci în final(atunci când veţi trece pentru totdeauna în lumea de dincolo prin aşa-zisa moarte) le veţidescoperi că ele sunt şi rămân comoara voastră (care acum este nebănuită). Într-o buna ziveţi realiza cât de mari şi cât de valoroase au fost toate acestea pentru transformarea şicreşterea voastră spirituală şi abia atunci vă veţi felicita că nu aţi ratat acea ocazieadecvată şi v-aţi deschis aşa cum se cuvine experienţei copleşitoare a misterului, fără aevita nimic din toate acestea.

În fiecare zi urmăriţi pe cât posibil să învăţaţi ceva nou, atât despre voi, cât şi desprefiinţele pe care le iubiţi. În fiecare zi focalizaţi-vă, măcar din când în când, cât maistăruitor, atenţia şi urmăriţi să deveniţi cât mai conştienţi de toate cele care sunt atât defrumoase, atât în cei dragi care vă înconjoară, cât şi de toate cele bune şi frumoase carese află în universul vostru lăuntric. Vegheaţi şi nu-i lăsaţi niciodată pe cei sceptici sau pecei cu sufletul mort, care sunt perverşi şi răuvoitori, să vă convingă prin sugestiile lorcalomnioase, viclene şi veninoase, de contrariul.

Dat fiind faptul că bârfele şi calomniile fac mai mult ca niciodată victime, mai mult saumai puţin inconştiente, printre aşa-zişii yoghini care într-un mod paradoxal şi chixo-comic, nu au aproape nici unul timp să citească cursurile (decât dacă au cumva şansa şi...uluitoarea “sincronicitate” să găsească… nişte cursuri rătăcite… care sunt fără îndoială dinanii superiori , pentru că respectivele cursuri din anul în care se află ei nu mai ajung să lecitească… pentru că… din nefericire nu au timp…) oferim în cele ce urmează o faimoasăpovestire cu tâlc care este deloc întâmplător intitulată:



Discipolul lui Socrate şi bârfa

Un discipol a venit foarte agitat acasă la înţeleptulSocrate şi imediat ce a intrat pe uşă a început să-ivorbească în felul următor :“ - Maestre, vreau să îţi spun că acum două zile m-am

întâlnit cu un prieten de-al tău despre care trebuie

neaparat să ştii că a vorbit foarte urât despre tine… şi aspus unor prieteni ai săi nişte lucruri îngrozitoare... Fiindcătot am venit pe la tine vreau să îţi spun tot ceea ce amaflat pentru ca să ştii şi tu ce fel de prieteni ai…Atunci Socrate a zâmbit şi, după ce a făcut un gest plin decompasiune, l-a întrerupt, spunându-i:

- Dragul meu, stai te rog o clipă şi înainte să-mi spui,mai întâi gândeşte-te bine! Ai trecut deja ceea ce vrei să-

mi spui prin cele trei sfere ale înţeleptului?Discipolul a răspuns :

- Cele trei sfere? Dar nici măcar nu ştiu că există aşaceva ! Care anume sunt acele trei sfere ale înţeleptului pentru că eu nu ştiu nimic despreaceasta?

- Tocmai pentru că nu şti am să te iniţiez acum în taina celor trei sfere ale înţeleptului –i-a răspuns Socrate. PRIMA SFERĂ ESTE ACEEA A ADEVĂRULUI ADEVĂRAT. Ai cercetatchiar tu cu grijă şi ai descoperit pînă la urmă că tot ceea ce intenţionezi să îmi spui este

pe deplin adevărat din toate punctele de vedere? Eşti complet sigur că ceea ce vrei să-mispui este chiar ADEVĂRUL ADEVĂRAT?

- Nu....... – i-a răspuns discipolul. Pentru că eu doar l-am auzit pe acel prieten al tăuspunând despre tine nişte lucruri îngrozitoare unor prieteni de-ai săi cu care vorbea.

- Încep să-mi dau seama despre ce este vorba. Să trecem acum la CEA DE-A DOUASFERĂ CARE ESTE ACEEA A BUNĂTĂŢII ŞI A FRUMUSEŢII. Ceea ce vrei tu să-mi spui căai aflat este ceva bun? Este ceva frumos?

- Nu, din contră, este chiar opusul...... Când o să-ţi spun tot ceea ce zicea acel prieten al

tău despre tine ai să te cutremuri de scârbă şi probabil că ai să te superi foarte tare......- Aha ! Începe să fie tot mai clar, i-a spus Socrate. Hai acum să trecem la CEA DE-A

TREIA SFERĂ, CARE ESTE ACEEA A NECESITĂŢII ŞI A BENEFICIILOR. Tu chiar crezi că îmieste necesar şi totodată binefăcător tot ceea ce vrei să-mi povesteşti că a spus despremine acel om?

- Ca să fiu sincer, nu. Nu consider că-ţi este necesar şi pe deasupra eu nu amdescoperit nici un beneficiu în tot ceea ce spunea acel om despre tine, ba din contră esteceva mizerabil care s-ar părea că te priveşte.

- Atunci – a zâmbit Socrate – dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici AdevarulAdevărat, nu este nici ceva bun şi frumos şi nu-mi este deloc necesar pentru că nu-miaduce nici un beneficiu, renunţă mai bine să-mi mai spui ceva despre toate acestea. Dă



totul uitării, detaşează-te complet, iar acum fiindcă tot ai venit pe la mine află că eu suntmult mai bucuros să vorbim fie despre ceva frumos, fie despre ceva bun, fie despredeliciile iubirii. Iar dacă nici unul dintre aceste subiecte nu te interesează află că eu aş fifoarte bucuros să-ţi împărtăşesc din experienţa mea referitoare la avantajele nepieritoareale înţelepciunii.

****

Pentru a accentua tâlcul acestei povestiri vă oferim un aforism semnificativ: „PENTRUADEVĂRURILE SPIRITUALE MAREA MAJORITATE A OAMENILOR SUNT DE GHEAŢĂ,PENTRU BÂRFE, CALOMNII ŞI RĂUTĂŢI OAMENII SUNT DE FOC”.

Citind cu atenţie acest aforism întrebaţi-vă cu o deplină sinceritate din care categorie deoameni faceţi parte? Dacă în acest dialog interior nu vă minţiţi şi descoperiţi că faceţiparte din prima categorie, nu uitaţi aceasta şi începeţi să acţionaţi cât mai repede pentru

a vă transforma. Nu pierdeţi din vedere că NU ESTE PROST CEL CARE NU ŞTIE, DARESTE FĂRĂ ÎNDOIALĂ PROST ACELA CARE ŞTIIND CEEA CE ÎI ESTE NECESAR SĂ ŞTIE,APOI ACŢIONEAZĂ CA ŞI CUM N-AR ŞTI.

Amintiţi-vă totodată că A ŞTI ŞI A NU ACŢIONA ESTE OSUPREMĂ LAŞITATE.

Să revenim acum la ceea ce am intenţionat să vă oferim

bun şi frumos.

Priviţi cu atenţie florile care vă plac (mai ales femeile);admiraţi plini/pline de transfigurare tot ceea ce estefrumos şi misterios in natură. Urmăriţi să simţiţi plini/plinede înfiorare adierile vântului. Aspiraţi să descoperiţi înanumite clipe privilegiate îmbrăţişările inefabile ale luiDumnezeu Tatăl, şi bucuraţi-vă în taină sau în compania

fiinţei iubite, cât mai des şi cât mai intens de toateacestea şi nu uitaţi să-i mulţumiţi plini/pline derecunoştinţă lui DUMNEZEU pentru tot ceea ce vă oferă.Atunci când debordaţi de fericire radiaţi în afara voastrăcu putere acea stare şi împărtăşiţi cu entuziasm şi generozitate totul cu cei care merităsă primească acest dar fără a uita să le oferiţi totodată cât mai multă iubire din oceanulcel misterios al iubirii lui DUMNEZEU TATĂL. Dăruind cât mai des, mai ales atunci cândsimţiţi aceasta, din preaplinul iubirii care vă inundă, descoperiţi fiind îmbătaţi de fericire

în magicele clipe că tot ceea ce daţi bun şi frumos celorlalţi, vă dăruiţi totodată vouă înşivă şi astfel conştientizaţi cu bucurie că oferind dobândiţi. Unul dintre cele mai alesecomplimente pe care îl puteţi face cuiva drag este să-i spuneţi : « Descoperă ACUM şi tu



împreună cu mine la unison cât de minunat/ă eşti, întocmai aşa cum descopăr eu defiecare dată aceasta atunci când te transfigurez ».

Starea de fraternitate spirituală în lumina legii oculte a rezonanţei

Definirea termenului fraternitate

Fraternitatea este o legătură de solidaritate, de prietenie şi desimpatie – care implică întotdeauna o componentă subtil-energetică, benefică, tainică şi specifică – ce apare în modspontan şi se amplifică între fiinţele umane care sunt membri aiunui grup sau ai unei comunităţi spirituale – cum ar fi spreexemplu cei care practică Yoga.

Starea veritabilă de fraternitate face întotdeauna să apară şi să se menţină o pregnantă şi

inefabilă legătură afectivă, care le uneşte pe fiinţele umane ce simt atunci că sunt nunumai părţi componente ale unui anumit grup armonios, ci şi membri ai uneia şi aceleiaşifamilii spirituale.

Aforisme şi cugetări referitoare la starea de fraternitate spirituală 1) Fiecare fiinţă umană care manifestă mai mereu, plenar, intens şi profund starea defraternitate spirituală, le apare celorlalte fiinţe umane, care fac parte din aceeaşicomunitate spirituală, ca un tainic izvor paradiziac din care ţâşnesc, în valuri,

fermecătoarele virtuţi ce caracterizează starea de fraternitate spirituală: prietenia,simpatia, iubirea, altruismul, bunăvoinţa, compasiunea şi solidaritatea.

2) Atunci când este unită cu oceanul, o picătură de apă rămâne fuzionată cu acesta. Eadispare însă atunci când este singură şi expusă unui soare arzător.

3) Omul este o fiinţă care adeseori aspiră să beneficieze de pe urma stării de fraternitatespirituală. Tocmai de aceea, el nu trebuie să uite niciodată că poate să îi ajute enorm peceilalţi prin puterea „contaminantă” a exemplului său personal.

4) În fiecare fiinţă umană, starea de fraternitate spirituală există în stare latentă şi eapoate fi trezită cu uşurinţă printr-un efort constant şi adecvat. Atunci când în fiinţanoastră se trezeşte şi se amplifică starea de fraternitate spirituală, beneficiem totodată,fără încetare, de toate avantajele pe care ea ni le oferă şi, în acelaşi timp, devenim unexemplu „contaminant” pentru toţi ceilalţi, care fac parte din aceeaşi comunitatespirituală.

5) A fraterniza intens şi profund cu fiinţele umane care fac partedintr-un grup spiritual, înseamnă totodată să-ţi „amesteci” într-un mod armonios energiile subtile benefice, care există în aurafiinţei tale, cu energiile subtile benefice, care există în aurele



celorlalţi, făcând în felul acesta un salt, care-ţi permite să întri spontan în stare derezonanţă cu felurite energii subtile benefice, care există în Macrocosmos.

6) Trăirea amplă şi profundă a unei stări de fraternitate spirituală este semnul subtil şimisterios că în universul nostru lăuntric s-a trezit totodată o stare de recunoştinţă.

7) Pentru a-i recunoaşte cu adevărat pe ceilalţi care fac parte dintr-un grup spiritual,trebuie să ajungi mai întâi să ajungi să te recunoşti într-un mod lucid şi detaşat pe tine

însuţi. Pentru a fraterniza intens şi profund cu semenii tăi care există în acel grup spiritual,trebuie să fii capabil să te iubeşti pe tine însuţi. Când ajungi să te iubeşti pe tine însuţi aşacum trebuie, devine cu uşurinţă posibil să-i iubeşti pe ceilalţi care fac parte dintr-un grupspiritual.

8) Una dintre cele mai cumplite „pedepse” pe care le poţi trăi este aceea de a te simţisingur şi inutil. Una dintre cele mai minunate „recompense” pe care tu însuţi ţi-o poţidărui este aceea de a fraterniza cu cei care fac parte dintr-un grup spiritual.

9) A urmări să trăieşti mai mereu o stare fraternă, amplă şi profundă, atunci când te afli într-un grup spiritual înseamnă să te angajezi deja pe calea unei fericiri intense şinebănuite.

10) Trăirea intensă şi profundă a unei stări de fraternitate spirituală implică să simţim înacelaşi timp o stare inefabilă de bunătate, care se combină cu o copleşitoare iubirenesfârşită şi simpatie constantă.

11) Pentru mulţi oameni viaţa trece mult prea repede, mai ales datorită egoismului şiabsenţei iubirii. Trăirea amplă şi profundă a unei stări de fraternitate spirituală ne permitesă descoperim uşor şi repede adevărata dimensiune sublimă şi misterioasă a existenţeiumane. Şi în această direcţie un gram de practică valorează cât tone de teorie.

12) Fraternitatea spirituală este totodată o anumită formă de fidelitate. Nu este deloc întâmplător că despre acela sau aceea care trădează starea de fraternitate spirituală sespune că este un fals frate sau o falsă soră.

13) Intoleranţa este ceea care ne izolează de fiecare dată în mod definitiv de adevăratastare de fraternitate spirituală.

14) Atunci când trăim intens şi profund starea de fraternitate spirituală, a avea anumitepăreri nu înseamnă să le impunem cu îndârjire, într-un modegotic, ci să le propunem cu blândeţe şi bunăvoinţă.

15) Adevărata transformare spirituală integrează de fiecare dată

o formă empatică şi elevată de comunicare, care se realizeazăde la o inimă sensibilă la alte inimi. Starea de fraternitatespirituală facilitează acest gen de comunicare aleasă.



16) A reuşi cu adevărat să fim într-o stare profundă de pace cu noi înşine ne permite defiecare dată să fraternizăm mult mai bine cu aceia care fac parte dintr-un grup spiritual.

17) Căile fraternităţii spirituale sunt constituite şi din paşii misterioşi care ne conduc lanişte minunate întâlniri cu ceilalţi, care ne umplu fiinţa de bucurie.

18) Fraternitatea spirituală ne deschide de fiecare dată privirii noastre interioare diferiteorizonturi tainice, care anterior ne erau ascunse, numai datorită viziunii noastre parţiale şilimitate.

19) Starea de fraternitate spirituală ne învaţă să descoperim complementaritateafascinantă a diferenţelor pe care le descoperim la ceilalţi.

20) Starea de fraternitate spirituală se sprijină de fiecare dată pe trei stâlpi de bază:simpatia, iubirea şi prietenia.

21) Trăirea amplă şi profundă a stării de fraternitate spirituală ne învaţă că în realitatestarea de singurătate nu există.

22) A-i face pe ceilalţi să devină mai fraterni, printr-o atitudine a noastră care esteprietenoasă şi binevoitoare, înseamnă totodată să devenim şi noi mai deschişi şi maiaccesibili faţă de noi înşine.

23) A face să crească starea de fraternitate spirituală înseamnă să acumulezi niştemisterioase bogăţii în ceruri. Aceste bogăţii nebănuite sunt acelea ale sentimentelor

minunate care sunt împărtăşite şi acelea ale generozităţii.24) Starea intensă şi profundă de fraternitate spirituală pe care o declanşează într-ungrup de fiinţe umane fericirea, plăcerea, bucuria, iubirea, veselia, stările benefice detransă, meditaţiile yoghine profunde sau exemplificările paranormale, spirituale,reprezintă calea cea mai rapidă pentru a descoperi frumos şi fără efort misterele stării defraternitate.

Prezentăm în cele ce urmează unele aforisme şi cugetări referitoare la condiţiile care

favorizează apariţia şi amplificarea stării de fraternitate

Solidaritatea

1) Stomacul şi toate membrele trupului nostru sunt întotdeauna în mod spontan solidare atunci când suntem sănătoşi. Aceastăanalogie este profund semnificativă pentru aceia care suntcapabili să o înţeleagă aşa cum trebuie.2) Este de la sine înţeles că trebuie să vâslim cu toţii la unison,mai ales când ne aflăm în aceeaşi barcă. Procedând în felulacesta, barca avansează într-o anumită direcţie.3) Ceea ce nu-i este util unui stup (roi) de albine, nu-i este



necesar nici albinei. Ceea ce nu-i este necesar albinei, nu-i este necesar nici stupului(roiului).4) De fiecare dată când plouă la vecinul nostru iar noi ne aflăm afară, vom avea dupăaceea şi noi picioarele umezite.5) Este important să facem cu toţii, pentru fiecare dintre ceilaţi, tot binele care ne stă înputinţă şi, de asemenea, este important ca fiecare dintre noi să facă pentru toţi ceilalţiorice bine care îi stă în putinţă. Ştiind aceasta, este foarte bine să acţionăm toţi, cu

ajutorul lui Dumnezeu, pentru fiecare dintre ceilalţi, iar atunci când este necesar şi fiecaredintre ceilalţi este foarte bine să acţioneze cu ajutorul lui Dumnezeu pentru toţi.6) Toţi pentru unul, unul pentru toţi. Este foarte bine ca strugurii să se „roage” pentrusănătatea butucului de viţă pe care ei se află împreună.7) Într-o pădure, un arbore poate să se sprijine pe ceilalţi arbori şi, tocmai de aceea, încadrul unui grup spiritual, un om poate să se sprijine şi chiar să fie la nevoie ajutat deceilalţi oameni.

Solidaritatea satanică a celor răi

1) Cei răi manifestă cel mai adesea o stranie şi constantă solidaritate, care ar putea săservească drept exemplu demn de urmat (dar în bine) celor buni.2) Ar trebui să fie profund semnificativ pentru noi faptul că aproape niciodată câinii nu semănâncă într ei şi, de asemenea, nici un corb la corb nu îşi scoate ochii.

Unirea

1) Prin unire, atunci când toate fiinţele umane dintr-un grupspiritual acţionează la unison, se manifestă şi totodată se afirmă,

în felul acesta, puterea tainică a acelor fiinţe umane, care atuncicând acţionează singure au o putere redusă şi tocmai de aceeaeficienţa lor este mult diminuată.2) Iată un exemplu semnificativ: atunci când sunt reuniţi aşa

cum trebuie, cărbunii ard împreună şi fac să apară în felul acesta un foc puternic. Fiind însă separaţi, cărbunii se sting.3) Tot ceea ce vor bun, cu fermitate şi cu putere cei mulţi (oamenii), care acţionează cutoţii la unison, mai ales atunci când ei sunt uniţi, are după aceea şanse imense să se

împlinească.4) Patru câini îl ucid pe leu, atunci când ei îl atacă în acelaşi timp. În unirea lor se aflăputerea de a-l înfrânge.5) Starea tainică de unitate, care astăzi pare a fi inutilă pentru unii, se va dovedi până la

urmă foarte necesară, atunci când i se va descoperi puterea.6) Puterea benefică a unui om singur poate fi insuficentă, dar atunci când aceasta seuneşte cu puterea benefică a celorlalţi oameni, ea devine cu siguranţă imensă. Tocmai deaceea, se spune că unde sunt mulţi care acţionează la unison, puterea creşte. Într-o



asemenea situaţie nu apare o simplă însumare a puterilor fiecăruia, ci o misterioasă înmulţire a tuturor puterilor, care se unesc ca prin minune, devenind în felul acestacolosale, mai ales atunci când se acţionează la unison.7) Pentru ca un grup de oameni buni să devină cu uşurinţă extraordinar de puternic înbine este întotdeauna necesar ca toţi să-l ajute pe fiecare dintre ei şi fiecare dintre ei să-iajute, atunci când este nevoie, pe toţi ceilalţi.8) Furnicile unite, care acţionează împreună, pot să-l învingă până la urmă pe leu.

9) Datorită faptului că are toate degetele unite, pumnul este mai puternic decât mânanoastră, cu toate că în realitate el este tot aceeaşi mână pe care o aveam şi înainte de astrânge pumnul.10) Mai mulţi oameni care, fiind uniţi, acţionează cu toţii într-un mod benefic, la unison,devin în felul acesta o forţă invincibilă, ce poate să-i înfrângă cu uşurinţă pe cei răi.11) Cu toate că uneori câinii se bat între ei, atunci când îi atacă lupul, ei se unesc şi îl

înfruntă.12) Starea tainică de unanimitate, care apare în cadrul unui grup spiritual, atunci când cei

care îl alcătuiesc acţionează într-un mod benefic la unison, este cea mai bună apărare împotriva celor răi, care vor să distrugă un asemenea grup.13) Unele miracole sunt întotdeauna realizate de un grup unit şi fratern de fiinţe umanecare acţionează de fiecare dată într-un mod benefic, la unison.14) Atunci când un grup suficient de mare de fiinţe umane acţionează împreună launison, de îndată ce este necesar, fiind strâns unite, şansele lor de reuşită devin în felulacesta uriaşe.15) De fiecare dată când animalele dintr-o turmă se unesc pline de curaj, pentru a se

apăra, în felul lor, de atacul unui leu, acesta se va culca flămând.

Reciprocitatea

1) Fiţi siguri că întotdeauna, cu aceeaşi măsură cu care veţimăsura celorlalţi, exact cu aceeaşi măsură, şi nu cu alta,

Dumnezeu vă va măsura de fiecare dată vouă şi, până la urmă,numai în felul acesta El vă va răsplăti. Dacă veţi face mult bine,până la urmă la fel de mult bine veţi primi. Dacă veţi face multrău, la fel de mult rău veţi primi. Nimeni nu va scăpa deconsecinţele bune sau rele ale faptelor sale. Numai aceia sauacelea care au oferit cu anticipaţie fructele acţiunilor lor luiDumnezeu Tatăl sau uneia dintre cele zece Mari Puteri Cosmice(de exempliu Kali, Tara, Tripura Sundari etc.) ori lui Shiva vor

scăpa în felul acesta pentru totdeauna de toate consecinţelefaptelor lor.2) Aşteaptă-te să primeşti întotdeauna, la momentul potrivit, de la ceilalţi oameni, exactceea ce tu însuţi le-ai făcut, atât în trecut, cât şi în prezent. Dacă le-ai făcut bine, atunci



poţi să fii sigur că şi ei îţi vor face ţie binele pe care îl meriţi.3) Cu acela care este pur şi bun, manifestă-te pur şi bun, cu acela care este iubitor şiblând, manifestă-te iubitor şi blând, iar cu acela care este viclean, manifestă-te

întotdeauna cu prudenţă.4) Cine este mai mereu rău, de răutate va avea parte.5) Aceluia care este aproape fără încetare rău şi perfid, îi va veni până la urmă de hac unulcare va fi şi mai rău şi mai perfid decât el.

6) Acela care face mai mereu fapte bune, la fapte bune trebuie să se aştepte.7) Analogic vorbind, se poate spune că exact aşa cum tu ai să baţi toba, tot aşa altcinevao să fie inspirat să îţi cânte la flaut, reacţionând în felul acesta în mod spontan la acţiuneata respectivă.8) Tot ceea ce le vei da de fiecare dată celorlalţi, exact aceleaşi manifestări îţi vor venipână la urmă şi ţie, la momentul potrivit, de la ceilalţi.

Altruismul

1) Aprinde de fiecare dată, plin de iubire şi bunăvoinţă de la candela ta, candela unui altom, care are nevoie de divina lumină. Oricât de multe candele ai să aprinzi în fiecare zi,lumina cea tainică a candelei tale nu se va micşora în veci.2) Plantează aici şi acum – în prezent - , cât mai mulţi «pomi» cu fructe minunate pentruoamenii care vor veni în viitor. Ţine minte că aşa cum alţi oameni au plantat «pomii»

fructiferi din care tu te hrăneşti în prezent, tot aşa şi tu trebuie să plantezi la rândul tău«pomii» fructiferi minunaţi, din care ceilalţi vor mânca în viitor.

Întrajutorarea

1) O mână o spală cu uşurinţă pe cealaltă. Un om îl ajută cuuşurinţă pe alt om.

2) Atunci când îi ajutăm pe ceilalţi oameni să înfrunte cu binegreutăţile şi încercările vieţii, creăm totodată condiţii ca şi noi săfim ajutaţi de ceilalţi oameni, atunci când ne vom afla vreodatăla necaz.3) Orice bine pe care îl facem vreodată celorlalţi ne va fi până laurmă răsplătit, la momentul potrivit, tot cu bine.4) Atunci când oamenii se ajută mutual între ei, aproape toatesuferinţele cu care ei se confruntă, din cauza nenorocirilor şi a

nefericirilor de tot felul, devin ca prin farmec mai uşoare şi pot fidepăşite.5) Chiar dacă un munte nu are nevoie de ajutorul unui alt munte, un om are adeseorinevoie de ajutorul unui alt om. Dacă el oferă astăzi ajutorul său dezinteresat oamenilor



care au o mare nevoie, poate să fie sigur că şi el va fi ajutat de ceilalţi oameni, dacăvreodată, în viitor, se va afla la necaz. Tot binele pe care îl face astăzi i se va întoarce pânăla urmă tot ca bine, în viitor.6) Un exemplu semnificativ de întrajutorare: focul sau căldura în general îi suntindispensabile unei băi cu aburi.7) Întrajutorarea este, fără încetare, o lege tainică a naturii. Tocmai de aceea şi noi,oamenii, trebuie să urmăm acest exemplu. Procedând de fiecare dată în felul acesta,

trebuie să fim cu anticipaţie siguri, că întotdeauna, fără excepţie, cel care ajută va fi larândul său ajutat la momentul potrivit. De fiecare dată când îi ajutăm pe ceilalţi într-unmod dezinteresat, totodată, chiar atunci, ne ajutăm simultan şi pe noi înşine exact aşacum îi ajutăm pe ceilalţi (de exemplu, când oferim iubire, atunci totodată şi nouă nedăruim simultan iubire).8) Un alt exemplu semnificativ: uneori căruţa trebuie să transporte bacul; alteori bacultransportă căruţa.

Simpatia

1) Simpatia ne face să avem stări plăcute, care sunt aproape fulgerătoare.2) Pentru că simpatia este o tainică stare de rezonanţă, ea ne ajută să-i înţelegem cu ouluitoare uşurinţă atât pe ceilalţi, cât şi realitatea înconjurătoare – datorită faptului căresimţim pentru acestea o stare spontană de simpatie.

3) Simpatia este o tainică şi instantanee «căsătorie» a minţilor, care se manifestă atuncicând între două fiinţe umane apare o stare spontană de atracţie, afinitate şi înţelegerereciprocă.4) Adesea raţiunea noastră îşi pierde drepturile asupra simpatiile noastre, pe care noi, decele mai multe ori, le simţim într-un mod inefabil.5) O mare simpatie pe care o simţim în mod spontan pentru ceilalţi provine cel maiadesea dintr-o extraordinară «stare de aderenţă» la noi înşine.6) A simpatiza cu o altă fiinţă umană înseamnă că deja am început să o iubim într-un

anume fel, chiar dacă deocamdată nu ne dăm seama de aceasta.

Prietenia

1) Prietenia este o complexă şi tainică egalitate armonioasă.2) A avea prieteni sau prietene înseamnă să fii foarte bogatlăuntric, dintr-un anumit punct de vedere.

3) Cu cât este mai vechi un prieten, cu atât el este mai bun.4) Singura modalitate de a avea un prieten extraordinar de buneste aceea să fii tu însuţi un astfel de prieten care esteextraordinar de bun.



5) Un adevărat prieten este cea mai fidelă oglindă în care ne reflectăm.6) Prietenia este, am putea spune, o tainică şi inefabilă «căsătorie» care se realizează însfera cea misterioasă a sufletului.7) Prietenii şi prietenele ni-i alegem întotdeauna noi înşine, în funcţie de anumite afinităţielective.

Iubirea

1) Atunci când în universul nostru lăuntric iubirea există cu adevărat, ea nu se poateascunde.2) Iubirea este tot ceea ce poate fi mai plăcut, mai extraordinar şi mai enigmatic; prinintermediul energiei sale misterioase, ea Îl dezvăluie cu uşurinţă oamenilor pe DumnezeuTatăl. Aceasta este cu putinţă pentru că energia misterioasă a iubirii provine întotdeaunade la Dumnezeu şi, tocmai de aceea, se spune cu Dumnezeu este iubire.3) Iubirea este întotdeauna cu mult mai puternică decât moartea.4) Iubirea este un enigmatic amestec de «miere» şi de tainic paradis.5) Iubirea ne dezvăluie o uluitoare şi inefabilă stare de măreţie enigmatică, ce ni-L facetotodată cunoscut pe Dumnezeu.6) Iubirea ne revelează într-un mod tainic sacrul care se află ascuns în profan şi tot ea nedezvăluie unele dintre legile divine, misterioase, ale lui Dumnezeu.7) Totul devine sublim, divin şi înălţător atunci când în universul nostru lăuntric există şi

se manifestă o mare iubire.8) Atunci când în fiinţa noastră există iubire, toate mijloacele de care ne folosim devin, dincauza ei, bune şi divine.9) Iubirea se «plăteşte» întotdeauna numai şi numai cu iubire. Tocmai de aceea,reciprocitatea, în cazul iubirii dintre două sau mai multe fiinţe umane, este esenţială.10) Cei care iubesc îşi pierd spontan ruşinea, inhibiţiile şi complexele de inferioritate şi setransformă ca prin farmec.11) Iubirea fără măsură este una dintre căile cele tainice şi divine care conduc către

înţelepciune.12) Iubirea nesfârşită este «stofa» cea enigmatică a Naturii, care, în anumite condiţii, facesă se producă multe miracole.13) Iubirea nesfârşită ne exaltă într-un mod binefăcător imaginaţia şi, datorită proceselortainice de rezonanţă pe care le declanşează în universul nostru lăuntric, ne umple fiinţa cuun tainic extaz.14) Iubirea nesfârşită face să se trezească în microcosmosul fiinţei noastre intuiţia,fericirea şi inteligenţa.

15) Iubirea pură şi nesfârşită face să se producă în mod gradat trezirea sufletului şitotodată face să apară o dumnezeiască exaltare a acestuia (a sufletului).16) Iubirea nesfârşită este un acelaşi inefabil extaz divin, care este trăit plenar şi simultanatunci în doi sau în mai mulţi.



17) Adevărata iubire, care este trăită fără măsură, face să disparăorice ruşine şi orice inhibiţie.18) Atunci când iubirea este trăită fără măsură şi astfel ea tecuprinde, făcându-te să te simţi profund şi total copleşit,datorită fericirii enigmatice imense pe care ţi-o provoacă, nutrebuie niciodată să i te împotriveşti, pentru că în realitate eaeste mesagerul cel secret al lui Dumnezeu.

19) Iubirea nesfârşită învinge uşor şi repede aproape toate relelecu care se confruntă fiinţa umană.20) Iubirea trăită fără măsură îi face pe oameni să devină înţelepţi, îndumnezeiţi, buni,frumoşi, puri, armonioşi şi fericiţi.21) Iubirea este una singură, dar, cu toate astea, ea are sute de milioane de ipostazemisterioase. Aceasta face ca niciodată două fiinţe umane să nu iubească la fel, pentru căde fapt, fiecare fiinţă umană este unică, tocmai datorită unui număr imens de combinaţiispecifice şi preponderenţe caracteristice care există în microcosmosul ei lăuntric.

Bucuria de a trăi Adevărul„Ceea ce apare şi dispare nu este real." Nisargadatta Maharaj

Adevărul a fost căutat întotdeauna de către oameni, întoate epocile. Cei care au avut intuiţia profundă a faptuluică nu întotdeauna ceea ce este considerat în mod obişnuita fi real coincide cu Adevărul, şi-au creat propriile sisteme,

căi şi modalităţi prin care au reuşit să treacă dincolo devoalul iluziei, descoperind astfel Realitatea. Demersul nueste uşor iar căile pot fi multiple. Adevărul se oculteazăsub diferite forme, în afară, ca şi în exterior, şi de aceea a-L descoperi, mai devreme saumai târziu, nu este decât o chestiune de perseverenţă, vigilenţă şi hotărâre.

Întreabă-te în fiecare clipă ce este real şi ce nu este real, ce te apropie de Adevăr şi ce tedepărtează, ce este Adevărul şi cine eşti tu... Vei descoperi că, deşi ascuns în forme

multiple, Adevărul este Unul singur, este în tot şi în toate, iar Totul eşti chiar tu.

O picătură în ocean...

Deşertul este locul în care ies la lumină revoltele, nostalgiile, obiceiurile, teama denecunoscut, locul în care foamea de afectivitate şi cunoaştere devine mai acută caoriunde; dar deşertul mai este şi adevărata grădină pentru cel care îşi găseşte oazele şicare simte pe buzele sale arse gustul mereu altul al Apei Vii.

Atunci când Abraham s-a decis să-si depăşească condiţia lui limitată de fiinţă umană şi săpăşească în Necunoscut, a înţeles că viaţa este asemenea unui drum lung prin deşert.



"Dumnezeu îi spuse lui Abraham: părăseşte-ţi ţara, rudele, casa tatălui tău şi îndreaptă-tespre locul pe care ţi-l voi arăta eu." (Geneza 12,1)

A călători în deşert înseamnă, înainte de orice, a călători înspre profunzimile proprieifiinţe. Pentru a ne descoperi cu adevărat trebuie să eliminăm o serie întreagă de factori cucare ne confruntăm adevărata identitate. Adică să părăsim cunoscutul, ceea ce credem căsuntem, în favoarea necunoscutului şi a misterului pe care îl reprezentăm. Este inutil să

stabilim aici ataşamentele legate de părinţi, poziţiile materiale şi sociale care ne împiedicăsă stăm faţă în faţă cu noi înşine. Un înţelept antic susţinea că atunci cînd conştiinţei nu-imai sunt impuse cuvinte, imagini, concepte, ea se dilată devenind un spaţiu infinit, redatsimbolic de imaginea deşertului.

Acest drum spre Infinit pune în lumină ceea ce Omul arenemuritor şi etern. Pentru Abraham, a se cunoaşte pe sine

însuşi înseamnă a cunoaşte sursa propriei existenţe, acel

"ceva" care te face să fii ceea ce eşti, din care apari şi încare te resorbi. Te poţi retrage în deşert pentru a fugi delume, de tumultul vieţii cotidiene. Te poţi retrage în deşertpentru că nu cunoşti răspunsul la o problemă care tepreocupă înainte de a trăi acest răspuns.Prima dată, Moise s-a retras în deşert pentru a fugi de violenţă, violenţa care îitransformase în sclavi pe semenii săi. Povestea lui seamănă cu istoria unui prinţ indian,care, într-o zi, a descoperit durerea şi moartea: prinţul Siddharta Gautama. Acest prinţ, la

fel ca Moise, la fel ca noi toţi, a căutat răspunsul la întrebarea "De ce există suferinţa, răul,nedreptatea?" Şi ce trebuie făcut pentru a fi eliberat de rău, de suferinţă, de nedreptate?

Ceea ce Moise a descoperit în deşert a fost că, înainte de a-ţi pune problema răului,trebuie să-ţi pui problema existenţei. Înainte de a te întreba de ce există suferinţă în lume,trebuie să te întrebi de ce există lumea. Aici, experienţa lui Moise se suprapune peste ceaa lui Abraham: în infinitatea deşertului el va descoperi vanitatea şi fragilitatea Universului.Ce este fiinţa umană, ce este Universul? "O picătură într-un ocean" va spune mai târziu

profetul Isaiia.A găsi răspunsul la o întrebare fundamentală reprezintă, de fapt, traversarea deşertului.Moise şi-a traversat deşertul: o voce i-a răspuns că Divinul nu este indiferent la suferinţeleoamenilor şi că răul nu reprezintă o fatalitate: "Dumnezeu a spus: am văzut suferinţelepoporului meu care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricinaasupritorilor lui... acum Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt poporul meu".(Exodul 3,1-10) Dar în deşert, cuvintele lui Moise au devenit şovăitoare. Dorinţa de aconduce şi de a domina îl părăsise: "Cine sunt eu pentru a merge la Faraon şi a scoate dinEgipt poporul lui Israel?" (Exodul 3-11)

"Cine sunt eu?" - iată întrebarea pe care trebuie să ne-o punem în deşert. Răspunsul nu



se lasă prea mult aşteptat: "Nimic", "Nu sunt nimic". Moise a trăit cu toată fiinţa sa acestrăspuns, dar pe lângă aceasta, a descoperit că în "nimic" există o forţă, o Prezenţă, un"Sunt cu Tine".Aceasta este una dintre realizările autentice: a descoperi că niciodată nu suntem maipuţin singuri decât atunci când suntem singuri, că dincolo de personalitatea fiecăruiaexistă un "Eu sunt" pur; aici, unde înţelegerea discursivă devine neputincioasă, se naşte oaltă conştiinţă.

A descoperi că în tine există ceva nelimitat şi nemuritor te face să te întorci şi să-i ajuţi şipe ceilalţi. Aşa a făcut Moise. Dar oare el credea cu adevărat că trei zile erau suficiente caun popor întreg să ajungă la acest adevăr?Este nevoie de o singură clipă pentru a renunţa la iluzii şi pentru a descoperi "ceea ceexistă", atunci când noi nu mai existăm ca fiinţe umane. Dar poporului lui Israel nu i-atrebuit o clipă sau trei zile, ci 40 de ani pentru a atinge această cunoaştere. 40 este o cifrăce simbolizează încercările, maturitatea care vine să încununeze toate eforturile.

La început, Moise era în deşert doar cu Prezenţa Divinăcare trezea în el compasiunea pentru fraţii lui. După aceea,

însă, era însoţit de un popor întreg pe care îl dorea fărăconducător. Dar iată că anarhia succede tiraniei şi Moisese află în faţa unei noi dileme: "Există o lege, un ordin carear trebui dat acestui popor, un logos care să transformehaosul în ordine"? Reguli simple care pot fi urmate de

oricine, iar adeziunea comună la aceste reguli să creezearmonia între toţi? Conştiinţă individuală şi colectivă în acelaşi timp? Moise era unvisător? El dorea să armonizeze comportamentul uman prin intermediul legii, dar legeacare trebuia să înlăture tirania a creat o nouă tiranie. Ceea ce Moise dorea să transmită:"supune-te şi vei fi fericit", nu mai este valabil astăzi. "Trebuie" este un imperativ din ce înce mai puţin folosit.

Deşertul ar trebui să ne dea, astăzi, o nouă lege care să restabilească, fie şi pentru un

moment, ordinea în viaţa individului şi în viaţa socială. Această lege ar putea fi: "Fiiconştient şi fă ceea ce-ţi este permis să faci". Există în această afirmaţie un gen derealism care ne poate feri de schizofrenia şi paranoia atât de frecvente în zilele noastre. Ate supune legii fără să fii conştient înseamnă, de fapt, a renunţa la propria libertateinterioară, tot aşa cum iubirea neimpregnată de conştiinţă înseamnă ruina sufletului.

Când Moise s-a reîntors de pe munte, a găsit oamenii pe care îi ghida, închinându-se înfaţa unui viţel din aur. Atunci a înţeles că acei bărbaţi şi acele femei nu veniseră în deşertca să caute adevărul, dragostea, dreptatea, ci au rămas în sfera materialului, a vizibilului, apalpabilului simbolizat de acel viţel. Adevărul pe care dorea să-l transmită nu era vizibil şinici palpabil; bucuria pentru el era să trăiască acel adevăr, o bucurie pură, fără obiect.



Acordă-i lui Dumnezeu primul loc în viaţa ta!Miracolele devin posibile prin credinţă

Trebuie să îi dai aproape întotdeauna lui Dumnezeu primul loc în totceea ce faci, şi care este important. În cazul în care nu-i dai aproape

întotdeauna primul loc lui Dumnezeu, care este locul cel esenţial înexistenţa ta, pierzi în felul acesta posibilitatea de a-i simţi

mereuprezenţa sau altfel spus nu mai ai posibilitatea de a-isavuraomniprezenţa. În felul acesta pierzi posibilitatea de a beneficiafără încetare de ajutorul Lui sau altfel spus nu beneficiezideomnipotenţa sa. Totodată atunci pierzi posibilitatea de a fi ghidat şi inspirat fără

încetare de Dumnezeu Tatăl în tot ceea ce ai stringent nevoie, atât pentru tine, cât şi însituaţia în care urmăreşti să-i ajuţi pe ceilalţi. În situaţia în care nu-i dai aproape

întotdeauna lui Dumnezeu primul loc în existenţa ta, atunci nu mai beneficiezideomniscienţa sa, care fără îndoială ţi-ar fi putut oferi soluţii creatoare, absolut noi,

geniale, care nu numai că te pot ajuta pe tine, dar totodată ele îi pot ajuta în mod eficientşi pe ceilalalţi oameni care au nevoie de ajutor. În concluzie se poate spune că atuncicând nu îi oferi lui Dumnezeu primul loc în existenţa ta nu poţi beneficia de ajutorul Săupentru toate problemele dificile care implică fie ajutorul său tainic, fie o soluţie înţeleaptăşi divin inspirată.

Cere şi ţi se va da!

Este de asemenea esenţial ca în relaţia noastră tainică şi inefabilă cu Dumnezeu Tatăl săbeneficiem fără încetare de fundamentala lege divină ce a fost exprimată într-un mod câtse poate de clar de Iisus astfel: Cere-i întotdeauna lui Dumnezeu Tatăl cu umilinţă şicredinţă şi astfel toate cele bune El ţi le va da. Caută cu ajutorul lui Dumnezeu tot ceea ceaspiri să descoperi şi procedând în felul acesta poţi să fii sigur că astfel vei găsi. Bate, fiind plin de speranţă şi credinţă la «porţile» cele tainice ale cunoaşterii şi astfel ele ţi se vor deschide şi vei putea descoperi adevărul sau anumite taine care îţi vor fi dezvăluite.

Înţelegerea cât mai profundă şi punerea neîncetată în practică a acestui adevăr

fundamental ce este exprimat în această lege divină o va ajuta imens pe fiinţa umană careeste suficient de credincioasă să beneficieze fără încetare de această lege. Pentru aceastaeste însă esenţial ca fiinţa umană să ceară şi să acţioneze cu umilinţă, respect şi iubire faţăde Dumnezeu Tatăl. Procedând în felul acesta fiinţa umană care beneficiază de aceastălege Divină fundamentală va descoperi totodată în scurt timp atotputernicia luiDumnezeu.

Sincronicitatea exprimă misterul omniprezenţei divine

Atunci când suntem plini de umilinţă şi manifestăm o candoare şi omare credinţă care este caracteristică unor copii divini ai luiDumnezeu, îi putem cere lui Dumnezeu să ne îndrume (ghideze) şi să



ne inspire prin intermediul anumitor mesaje sau semne (de exemplu cu ajutorul celor 64de hexagrame din Yi King - Cartea Transformărilor). Procedând în felul acesta vom puteainterpreta tot ceea ce apare atunci când formulăm în minte întrebarea noastră într-unmod clar, simplu, cu o intenţie fermă. Tot ceea ce apare atunci nu este altceva decâtnecesitate şi nu întâmplare.

Procedând în acest mod putem primi semnele sau ghidarea de care avem nevoie şi pe

care providenţa lui Dumnezeu ni le transmite prin această modalitate. Pentru a fi înţelesaşa cum trebuie acest aspect care este revelat aici trebuie să fie intim corelat cu principiultainic al sincronicităţii, care nu este altceva decât o expresie accesibilă posibilităţilornoastre omeneşti de înţelegere a misterului copleşitor al omiprezenţei şi atotputernicieipermanente a lui Dumnezeu. Atunci când urmărim să primim această ghidare de laDumnezeu Tatăl este foarte important să realizăm în prealabil consacrarea fructelorrespectivei acţiuni lui Dumnezeu Tatăl şi totodată este necesar să realizăm treibinecuvântări ale spaţiului în care ne aflăm atunci când realizăm această acţiune.

Suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl

Aşa cum se spune în Geneză, omul a fost creat de Dumnezeu Tatălbărbat şi femeie în acelaşi timp. Altfel spus el este în stare potenţialăun androgin divin care însă trebuie să fie trezit şi conştientizat caatare. Tot în Geneză ni se revelează că în realitate omul a fost creat la

începuturi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl. Aceastaindică existenţa fiecărui om ca fiind un veritabil microcosmos în

miniatură care nu este altceva decât o sui-generis copie în miniatură a întregului Macrocosmos. Fiinţa fiecărui om este prin urmare o fidelăcopie a întregului Macrocosmos. Acest adevăr fundamental esteexprimat de înţelepciunea ezoterică orientală prin dictonul: «Ceea ce există aici în fiinţanoastră (în microcosmosul tainic al fiinţei noastre) se află totodată pretutindeni (înîntregul Macrocosmos, care în realitate este corpul cel tainic al lui Dumnezeu). Ceea ce nuexistă în fiinţa noastră (în microcosmosul fiinţei noastre) nu există nicăieri (în întregulMacrocosmos).»

Această revelaţie ne arată că de fapt fiecare fiinţă umană este în realitate o partecomponentă din marele Tot al manifestării lui Dumnezeu. Altfel spus fiecare microcosmosal unei fiinţe umane conţine şi reflectă în el într-un mod tainic şi totodată analogic Totulsau cu alte cuvinte întregul Macrocosmos. Această revelaţie ne dezvăluie un adevărspiritual fundamental şi anume că Totul se află “oglindit” în fiecare parte a sa, şi la rândulei fiecare parte a sa (altfel spus microcosmosul fiecărei fiinţe umane) se află integrată

într-un mod perfect în marele Tot (Macrocosmosul sau altfel spus întreaga manifestare a

lui Dumnezeu).

Prin urmare putem spune că întotdeauna fiecare parte componentă a sa se află fără încetare integrată în marele Tot, iar Totul se află integrat şi totodată se oglindeşte în



fiecare parte. Deci, în concluzie putem spune că fiecare parte există fiind integrată în Tot,iar Totul există fiind integrat şi oglindit în fiecare parte componentă a sa. Acest adevăresenţial ne dezvăluie că de fapt întregul Macrocosmos este (am putea spune) o giganticăhologramă, iar microcosmosul fiecărei fiinţe umane este de asemenea o hologramăminusculă care în realitate este o parte componentă din gigantica hologramă în care el(microcosmosul) se află inclus ca parte constitutivă a acestei holograme gigantice. Acestaspect misterios este cunoscut în întelepciunea tantrică de mii de ani, iar în cadrul

revelaţiilor şcolii noastre de yoga acest adevăr este definit sub numele de principiulholografic ocult.

Totul este rezonanţă

În lumina acestei revelaţii se poate spune că fiecare fiinţă umană (careeste o parte componentă în cadrul acestui gigantic Tot) este deci ominusculă hologramă care este în permanenţă integrată în giganticahologramă a Totului sau altfel spus în Macrocosmosul creaţiei luiDumnezeu Tatăl. Acest aspect tainic este fără încetare corelat cuLegea Ocultă a Rezonanţei, care implică faptul că în realitateafundamentală a întregii manifestări a lui Dumnezeu absolut totul este

în permanentă rezonanţă. Întreaga creaţie a lui Dumnezeu se bazeazăpe o mulţime de fenomene de rezonanţă.

Există nenumărate frecvenţe distincte de vibraţie care fac să apară felurite procese derezonanţă atunci când sunt întrunite toate condiţiile necesare care fac să se declanşeze

anumite procese de rezonanţă. Legea ocultă a Rezonanţei şi Principiul Holografic Ocultsunt perfect complementare cu fizica cuantică, şi ele împreună reprezintă baza care vaface posibilă apariţia Religiei Superioare a secolului XXI în care omul va face paşi imenşicătre cunoaşterea directă, nemijlocită şi superioară, a lui Dumnezeu Tatăl de către toţioamenii. În felul acesta va apare o Ştiinţă Spirituală care va fi perfect complementară cureligia şi astfel cele două se vor putea ajuta una pe celalaltă. Noua religie a secolului XXIva fi am putea spune cu ajutorul Legii Oculte a Rezonanţei, cu ajutorul PrincipiuluiHolografic Ocult şi cu ajutorul fizicii cuantice o religie a ştiinţei spirituale. Cunoaşterea

spirituală care va apare în felul acesta va putea fi probată şi fundamentată cu ajutorulştiinţei şi aceasta va face cu putinţă un salt imens în ceea ce priveşte cunoaşterea de sineşi revelarea Esenţei Divine care există în fiecare fiinţă umană.

În practica yoga, atenţia focalizată amplifică procesele de rezonanţă

În lumina acestor revelaţii putem să întelegem că atunci când spreexemplu efectuăm o anumită Asana ne branşăm în realitate într-un

anume mod (prin intermediul atitudinii noastre trupeşti, psihice şimentale) holograma fiinţei noastre în gigantica hologramă în carefără încetare existăm (chiar şi atunci când nu ne dăm seama deaceasta datorită stării de ignoranţă în care ne aflăm) şi în felul acesta atunci avem



instantaneu acces la anumite informaţii subtile care fac să apară în noi o anumităaptitudine care este clară şi bine definită. Această manifestare se declanşează atuncifulgerător datorită proceselor de rezonanţă ocultă care apar în microcosmosul fiinţeinoastre care se branşează imediat, prin intermediul atenţiei noastre care trebuie să fiefocalizată ferm şi continuu.

Miracolele devin posibile prin credinţă

Credinţa puternică în Dumnezeu Tatăl este în realitate o rezonanţă puternică, ea poateastfel să facă posibile multe miracole. În această direcţie Iisus spune: Dacă veţi aveacredinţă cât un bob de muştar şi nu vă veţi îndoi deloc veţi putea muta chiar şi un muntedin loc. Toate cele bune şi plăcute lui Dumnezeu pe care le veţi cere în rugăciunea voastrăcrezând cu tărie că le veţi dobândi, toate acestea voi le veţi primi. (Mesaj transmis înNoaptea Anului Nou)

Gânduri luminoase

Viaţa poate fi mult mai frumoasă, dificultăţile ei pot fi mult mai uşor surmontate mai alesatunci când ne racordăm la energiile sublime din Univers. Vă punem la dispoziţie încadrul acestei secţiuni o serie de idei benefice care să vă uşureze accesul la acesterezonanţe superioare.

Consultă şi:

> Cu privire la tinereţe... 1. Dumnezeu este însăşi Viaţa. De aceea, viaţa este eternă şi indestructibilă, renăscând

din propria-i cenuşă. Şi oamenii pot să se menţină tineri şi vii, după modelul divin. 2.Sunt nenumărate dovezile care confirmă existenţa vieţii după moarte. Nu aveţi, deci, dece să vă temeţi de...

> Despre iubire... Cu fiecare iubire nouă ne împărtăşim, plini de fericire, o nouă părticică de univers. Iubireaeste cea mai mare dintre fericirile umane pentru că este efortul suprem pe care omul îl

încearcă pentru a ieşi din singurătatea fiinţei sale lăuntrice. A iubi cu adevărat înseamnă a

înceta să...

> Zenisme Filozofia Zen oferă o diversitate de paradoxuri, aparent banale, de neînţeles şi greu depătruns. Însă, reflectarea şi meditaţia profundă asupra lor pot induce în mod rapid stăride iluminare, iar dacă nu, cel puţin de voie-bună...



Aforisme despre IUBIREUn dar de suflet pentru femei, de 8 Martie -aforisme de profesor yoga Gregorian Bivolaru -

IUBIREA este alcătuită din mii de subtilităţi tainice, carefac ca întreaga noastră sensibilitate să fie brusc şi în modsublim exacerbată de prezenţa magică a fiinţei umane

pe care o adorăm şi care totodată ne transfigureazărealitatea.

Legământul adoratorului perfect: a fi IUBIRE. A fi întreaga IUBIRE. A nu fi decât IUBIRE, mereu îneternitate.

Puţine femei doresc să fie iubite bine. Aproape toatedoresc să fie iubite nebuneşte.

A iubi cu adevărat înseamnă a înceta să trăieşti doarpentru tine şi implică a face ca toate sentimentele omeneşti, aspiraţia, speranţa, încântarea, fericirea, afecţiunea, bucuria, plăcerea să depindă de fiinţa iubită; înseamnă a te cufunda îmbătat de fericire în infinit, a nu găsi nici o limită a simţirii,a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu gândeşti decâtpentru a o face fericită: a turna măreţie în banalitate, a găsi alinare în lacrimile dedor, plăcere în suferinţa despărţirilor şi suferinţa de a nu oferi totul în plăcere; cu

alte cuvinte, aceasta presupune a întruni în tine toate contradicţiile generatoare deextaz datorită iubirii.

Un sărut plin de o iubire frenetică poate să ne transporte instantaneu într-o lumeparadisiacă, o lume tainică, fermecată, în care trupurile noastre parcă se amestecă şise confundă, dăruite, abandonate în dragoste.

Femeia vitală, senzuală şi armonioasă, care răspunde la iubirea noastră frenetică totcu iubire, ne repune într-o euforică stare de comunicare cu eternul izvor al naturii incare Dumnezeu se oglindeşte.

Iubindu-te, am văzut atunci în ochii tăi o sută de promisiuni de extaz. Apoi, atuncicând am început să te ador frenetic şi să te trasfigurez, mi-am scufundat fascinatprivirea în ochii tăi şi am descoperit uluit că în tine erau mii de promisiuni de extaz.

Atunci când nu iubim fără măsură înseamnă că nu iubim suficient.

În fiecare om există o infinită nevoie de a iubi, care-l divinizează atunci când este

plenar şi divin manifestată.



Iubirea, sau mai bine zis, concepţia noastră despreiubire diferă de la o epocă la alta şi de la o cultură laalta. Şi totuşi, căutarea rămane: căutarea extazului,căutarea plenitudinii, căutarea absolutului.

A îmbrătişa si a te lăsa îmbrătişat de fiinţa umană carea ştiut să te farmece…cunosc oare oamenii obisnuiţi o

plăcere mai voluptoasă decât aceasta? Dragostea copleşitoare şi reciproc transfiguratoare îi face pe oameni să se simtădivini şi egali.

Dragostea şi fericirea plenară sunt două elemente importante prin care omul atingeinfinitul.

Amorul este o tainică euforie a trupurilor. Totodată, el este o îmbrătişare prin

fuziune empatică şi o expansiune a sufletelor. Două feţe se ating uşor. Gurile se întâlnesc şi se afundă într-un mod tandru una încealaltă. Ochii sunt închişi, sufletele se abandonează şi se dilată într-o nemărginireeuforică; aceasta este graţia cea tainică şi sublimă a sărutului care este trăită încuplurile care se iubesc.

Dragostea intensă este ca alcoolul: cu cât eşti mai euforic şi mai beat, cu atât tesimti şi te crezi mai puternic şi mai capabil, devenind dintr-odata din ce în ce mai

sigur pe drepturile tale.

Cea mai mare plăcere a iubirii este să iubeşti fărămăsură şi suntem foarte fericiţi mai ales datorităiubirii pe care o dăruim neîncetat atunci când simţimcă cineva ne iubeşte.

In iubirile fericite trebuie să existe întotdeauna o dozăconsiderabilă de umor sănătos. Iubiţii trebuie să-şipermită unul altuia să râdă de micile lor momente ridicole. Dar trebuie să fim foarteatenţi şi să păstrăm o justă măsură pentru ca umorul manifestat să nu se schimbepe nesimţite în cinism sau în sarcasm.

Dacă florile vă fascinează prin frumusetea lor plină de taine, oferiti-vă alesemomente de plăcere atunci cand ele înfloresc şi mergeţi pentru a vă plimba îngrădinile publice sau în locurile în care există flori din abundenţă. Veţi putea, înfelul acesta, să admiraţi veritabile opere de artă care există în natură şi totodată vă

veţi încărca subtil cu multe energii subtile paradisiace care sunt vehiculate într-unmod ocult prin intermediul fiecărei flori. Pentru femei, contemplarea constantă aflorilor are un efect afrodisiac.



Pentru fiinţele umane care sunt foarte rafinate şi sensibile şi care dispun totodatăde o mare energie erotică, mangâierile inefabile care se realizează doar prinintermediul ochilor şi a privirilor sunt adorabile.

Adevăratul tantric este foarte fericit împărtăşind cu frenezie în mod empatic stareaplenară de fericire pe care o trăieşte alături de iubita sa. Această stare este pentru elcu atât mai extraordinară pentru că în felul acesta el resimte prin intermediul ei că

are cu adevărat acces la misterioasa dimensiune ANDROGINALA glorioasă. Citiţi şi:

Când iubirea vă face semn... Iubirea îşi are Binele drept principiu şi Adevărul drept ţintă

Despre dragoste şi iubire...

Câteva idei şi aforisme despre dragoste şi iubire, aşa cum este ea văzută şi înţeleasăde înţelepciunea yoghină milenară şi transmisă nouă de mentorul MISA, profesorul

yoga Gregorian Bivolaru

“A vorbi despre dragoste, prin înseşi rezonanţele tainice pe care le declanşează, înseamnă totodată a face într-un anume mod tainic

dragoste”.

Marile tradiţii spirituale ale umanităţii pun toate accentul pe

iubirea aproapelui. „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”spune Iisus. Dacă credinţa totală poate muta şi munţii din loc,dragostea nesfârşită poate ignora, ocoli, depăşi sau străpungeaceiaşi munţi.

Înţelepciunea orientală susţine că: „Atunci când există dragostenesfârşită, imposibilul devine cu uşurinţă posibil”, dar tradiţiatantrică adaugă: „Dragostea fără adevăr este ca o apă într-un

râu fără maluri”.

Doar oamenii ignoranţi spun: „Iubiţi-vă prietenii şi urâţi-văduşmanii”. În Yoga, graţie unei înţelegeri de tip superior care ne permite să sesizămrelaţia intimă profundă ce există între două fiinţe, înţelegem că singură IUBIREA estelegea supremă. Înţelepţii yoghini spun: „Aveţi milă de duşmanii voştri, binecuvântaţii pecei care vă urăsc, aveţi compasiune pentru cei care vă detestă, rugaţi-vă la Dumnezeupentru cei care vă fac rău”. Veţi vedea atunci cât de fericiţi veţi deveni căci veţi simţi cum

Dumnezeu vă îmbrăţişează de fiecare dată când, prin cel mai suav gest de iubire, voi îl îmbrăţişaţi pe Dumnezeu. Dacă doriţi iubirea, iubiţi întreaga lume".Aceasta este esenţa înţelepciunii yoghine dăruită prin graţie, spre o lumină călăuzitoareprin jocul manifestării.



Ce este dragostea? Un sentiment, o pasiune, o nevoie afectivă şi sexuală? Un elanfrenetic, irezistibil către celălalt, către Divin, o aspiraţie de complementare, o dorinţă depolarizare? O plenitudine, o inefabilă fericire, o contaminare euforică?

„Fără iubire, fără compasiune şi fără pace interioară o fiinţă nu poate fi niciodată fericită.Fără iubire chiar şi cerul este un infern”.

„Iubirea pentru oameni nu poate fi un ţel ci doar un mijloc al iubirii pentru DUMNEZEU”

„A refuza iubirea înseamnă în realitate a refuza energia atotputernică universală a luiDUMNEZEU”.

„În loc să iubeşti puţin este infinit mai bine să iubeşti mereu şi fără măsură. Devenimastfel mult mai fericiţi datorită forţei tainice pe care ne-o oferă constanţa”.

"Pentru om aproape că nu există o surpriză mai fermecătoare decât aceea de a simţi căeste iubit ; atunci totul este ca şi cum DUMNEZEU atinge cu un deget inima omului."

"În iubirea paradisiacă nu eşti nici iubitul nici iubita, eşti însăşi dragostea profundă şi înălţătoare dintre cei doi."

"Atingerea pasională a buzelor în cazul unei iubiri mari şi profunde revelează paradisiacesecrete pe care limba nu le poate rosti."

"„DUMNEZEU există. El este prezent pretutindeni. El este întotdeauna cu mine. Numai cuajutorul Lui, eu am tot ceea ce îmi este necesar să am.” Acesta este adevărul pe care îlafirmă marii înţelepţi, iar eu sunt perfect de acord cu aceasta şi vă sfătuiesc şi pe voi sătrăiţi în conformitate cu aceste învăţături milenare."

"Dacă inima ta nu a cunoscut deocamdată fericirea îmbătătoare a iubirii, înseamnă că nutrăieşti cu adevărat. Fericirea inefabilă a iubirii înalţă, în mod tainic, inima şi ne face să-Lcunoaştem pe DUMNEZEU."

"Cei care se iubesc profund, unindu-şi plini de transfigurare trupurile, îşi unesc totodată,

în felul acesta şi sufletul.""Vorbele duioase pe care cei care se iubesc şi le spun unul altuia sunt după aceeaadăpostite în sfera cea tainică a cerurilor. Ulterior, într-o bună zi, ele vor cădea precumploaia peste cei îndrăgostiţi şi în felul acesta taina lor va creşteparadisiacă peste lumi."

Iată, în încheiere, ce spunea Bhagawan Shree Rajneesh (OSHO)despre dragoste:

„Într-o relaţie profundă, dragostea cuiva poate avea rezonanţe în tine şi îţi aduce adâncimile în fiinţă. Sunt două modalităţi de ate descoperi: una este meditaţia, cealaltă este dragostea. Princelălalt devii conştient de fiinţa ta interioară. El devine un drum



pentru a ajunge la tine însuţi.Cu cât dragostea este mai profundă, cu atât voi sunteţi mai profunzi. Dacă iubeşti pecineva şi profunzimile tale vorbesc cu ale lui, ai o întâlnire în Fiinţă; dacă nu se întâmplăaceasta, renunţă - dar nu crea nici un conflict, bătălie sau luptă pentru aceasta, nu vădistrugeţi unul pe altul. Căutaţi în altă parte persoana care există şi care vă va iubi. Nu văstabiliţi alături de cineva care nu este pentru voi.Continuaţi să descoperiţi dragostea în interiorul vostru. Şi dacă iubiţi, mai devreme sau

mai târziu persoana potrivită va apare, pentru că o inimă iubitoare, mai devreme sau maitârziu, vine către o inimă iubitoare. Întotdeauna se petrece aşa. Veţi găsi persoanapotrivită. Dar dacă sunteţi gelos, nu o veţi găsi, dacă sunteţi doar pentru sex nu o veţigăsi, dacă trăiţi doar pentru siguranţă nu o veţi găsi.Dragostea este o cărare primejdioasă şi doar cei care au curaj pot călători pe ea. Şi vă potspune că este la fel ca şi meditaţia – doar pentru cei care sunt curajoşi.Descoperiţi care vă este drumul, care poate fi destinul dumneavoastră...”

Gânduri luminoase şi aforisme pentru meditaţiile yoghine de vacanţă

Primul pas important pentru un yoghin: trebuie să ajungi să-L vezi pe DUMNEZEU ca fiind prezent în fiecare fiinţă umană. Acolo unde tu eşti, sunt de asemenea şi eu însumi. Ce eşti tu am fost şi eu. Ce sunt eu vei fişi tu. I.Fiinţa umană, marele mister al creaţiei

Omul este creat de gândurile sale şi de modul său predominantde gândire. Ceea ce el a gândit ferm şi preponderent în timpulunei vieţi, aceea el este acum şi devine în existenţa următoare.

Fiecare efect are o anumită cauză, întocmai precum arborele,care la origine provine dintr-o anumită sămânţă.

Suntem tentaţi să experimentăm întotdeauna ceea ce adeseorigândim în profunzimile fiinţei noastre.

Caracterul nostru nu este altceva decât rezultatul gândurilor şidorinţelor noastre pe care le întreţinem mai mereu.

KARMA (legea universală a cauzei şi efectului, a acţiunii şireacţiunii) este cea care, în funcţie de acţiunile noastre, ne va

judeca, astăzi, mâine sau poimâine.

Fiecare acţiune pe care o realizăm provoacă (datorită proceselorde rezonanţă declanşate) efecte precise, atât în noi înşine, cât şi în ceilalţi care sunt atunci în consonanţă cu noi.



Sacrificiile sunt de două feluri: KAMYA (făcută pentru a obţine un anumit lucru – de laKAMA=dorinţă, în limba sanscrită) şi NISHKAMYA (făcute doar din abnegaţie). Primul tipde sacrificii ne face să accedem într-o lume (condiţie) superioară. Sufletele individuale(JIVA-şii) recad pe pământ (se reîncarnează) atunci când fructele KARMA-ei lor pozitive(datorate sacrificiilor de tip KAMYA) s-au epuizat ca urmare a plăcerilor şi stărilor defericire trăite în acele lumi superioare. Al doilea tip de sacrificiu, atunci când este realizatcu devoţiune (dăruire către Dumnezeu) şi detaşare, conduce repede fiinţa umană pe calea

care duce la Dumnezeu, în sfera sublimă divină a manifestării (BRAHMA-LOKA); ea atingeatunci starea de uniune beatifică cu BRAHMA (Dumnezeu în ipostaza de Creator al

întregului Univers). Acest lucru se numeşte în yoga KARMA MUKTI (eliberarea prinintermediul acţiunilor detaşate).

Dacă noi nu vrem, nimeni nu ne poate salva. Totdeauna noi suntem proprii noştrimântuitori sau chinuitori.

Natura proprie (SVABHAVA) poate fi modificată prin educaţie, autodisciplină, iubire,austeritate (TAPAS), rugăciune, practica yoga, meditaţie şi prin graţia lui Dumnezeu.

Să uităm acum trecutul; să ne preocupăm cu toate forţele de care dispunem de prezent,pentru că de fapt în prezent ne construim viitorul.

II. Despre cea mai esenţială dintre înţelepciuni

Mintea nu este decât un văl. Cel mai adesea ea îl ascunde pe Dumnezeu în om.

Când mintea nu ne este controlată de conştiinţa noastră superioară (supramentalul), eane este cel mai mare duşman. Mintea stăpânită perfect de noi înşine ne este cel mai bunprieten.

Mintea trebuie condusă cu blândeţe şi fermitate pe acele făgaşe prin care ea va puteacrea pacea interioară şi armonia exterioară.

Nu trebuie să ascultăm niciodată de tot ceea ce mintea, în contradicţie cu bunul simţ, ne

dictează tiranic; nu trebuie niciodată să dăm curs liber pornirilor inferioare şi viciilor.

Acela care nu-şi poate controla deloc fluctuaţiile mentalului este sau va fi fără îndoială(mai devreme sau mai târziu), nefericit.

Să ne examinăm mai mereu gândurile. Vom vedea că uneori printre ele, foarte puţinesunt creatoare. Vom constata de asemenea că foarte multe din ceea ce noi numeam ideinu sunt decât nişte simple amintiri.

Mintea umană obişnuită este prin natura ei neliniştită. Dacă ea nu este constantdirecţionată către un ideal elevat, va rămâne cel mai adesea printre gândurile de naturămaterială, non-divină.



În realitate, mentalul trebuie să fie sublimat, şi nu suprimat până în momentul în care else îndreaptă conştient şi plin de dragoste către Dumnezeu.

Trebuie să învăţăm să medităm în linişte, singuri, observându-ne cu atenţie şi detaşaregândurile; vom remarca atunci ce fel de idei ne traversează adeseori mintea, ne vom daastfel seama de tipul de impregnări sau conţinuturi mentale inconştiente (VASANA-e)care apar atunci la suprafaţa conştiinţei, vom remarca astfel ce tendinţe profunde ne

caracterizează şi vom înţelege în ce direcţii se îndreaptă atunci, în mod natural, mentalulnostru.

Întocmai ca şi fructul care se coace încetul cu încetul, în mod asemănător mintea noastrăeste coaptă şi purificată gradat prin meditaţie perseverentă şi prin amplificareadiscernământului.

III. Să învăţăm cum să cunoaştem adevărata realitate a lumii manifestate

Această învăţătură esenţială a înţelepciunii este o ştiinţă perfectă care nu poate fiobţinută în şcoli sau în universităţi. Ea ne este de cele mai multe ori accesibilă numai înpreajma unor sfinţi, a marilor yoghini sau a înţelepţilor (care fac din învăţătura scrisă careeste codificată în tratate sau scripturi o cunoaştere vie, autentică şi directă).

Pentru ca să-i înţelegem şi să ne ridicăm la nivelul lor trebuie să ne apropiem de aceşti înţelepţi cu seriozitate şi cu umilinţă. Să studiem şi să aplicăm apoi învăţăturile lor cudevoţiune şi intensă aspiraţie.

Corpul este asemănător unei bule de aer care se află într-un ocean. Tinereţea noastră seduce atât de repede, bogăţia este efemeră. De ce să nu adorăm atunci, în schimb, plini defervoare şi dăruire, pe Supremul Stăpân (Dumnezeu), ale cărui bogăţii spirituale sunteterne şi inepuizabile?

Posesivitatea atrage după ea teama. Anxietatea noatră va fi cu atât mai mare cu cât sferaposesiunilor noastre egoiste va fi mai întinsă.

Nu vom obţine niciodată liniştea sufletească profundă şi împlinirea lăuntrică nepieritoaremărindu-ne cantitatea de bunuri materiale pe care o posedăm, ci detaşându-ne completde ele.

Orice bucurie de care ne ataşăm în mod egoist în această lume este, mai devreme saumai târziu, tulburată de teamă.

Pentru fiinţa umană înzestrată cu discernământ, orice lucru sau fiinţă din această lume, de

care ne ataşăm, este încărcat cu durere şi suferinţă.

Discernământul spiritual este un al şaselea simţ, de care trebuie să ne folosim întocmai caşi de cele 5 simţuri comune.



Această lume în care trăim nu este altceva decât teatrul magic al lui Dumnezeu.

Să facem cât mai des acţiuni bune, detaşându-ne complet de roadele lor, să-i ajutăm cudragoste şi abnegaţie pe cei care sunt pregătiţi şi care au cu adevărat nevoie, să evitămmeschinăria, să trăim cu înţelepciune în această lume evitându-i, datoritădiscernământului, capcanele şi amăgirile.

IV. Practica sistematică şi perseverentă a meditaţiei ne poate transforma şi dilataconştiinţa

Meditaţia constantă este metoda infailibilă prin care ne putem transforma şi îndumnezeiconştiinţa.

Meditaţia ar trebui să facă parte dintre obişnuinţele noastre zilnice.

Dacă vom medita cu regularitate, somnul nostru va fi mai profund şi regenerant şi atunci

nu vom avea niciodată vise urâte sau coşmaruri. Ne vom trezi dimineaţa cu o stare delinişte şi contaminantă bucurie interioară şi vom avea o expresie încântătoare şiluminoasă pe chip, iar ochii ne vor fi vii şi strălucitori.

Meditaţia perseverentă ne va face capabili să-i putem ajuta din plin şi cu adevărat peceilalţi şi acţionând astfel noi vom putea dobândi o viaţă armonioasă şi echilibrată.

Concentrarea intensă şi sistematică asupra unei mantra-e, Puteri Cosmice, yantra-e, etc.ne va conduce în final automat la meditaţie.

Atunci când ascultăm foarte atenţi un anumit sunet, nu ne dăm seama că ochii văd.Atunci când ne gândim foarte profund la un anumit lucru sau la o anumită fiinţă, nu maisuntem deloc conştienţi de sunete, lucruri vizibile, atingeri, gusturi şi mirosuri. Esteevident că noi ne putem oricând retrage mentalul din lumea senzorială a obiectelorprintr-o meditaţie intens focalizată asupra lui Dumnezeu.

Unul dintre aspectele esenţiale pentru atingerea succesului în meditaţie este instalarea în

minte a unei stări predominante de calm şi relaxare.

Până când nu vom ajunge să ne dominăm perfect pasiunile şi impulsurile inferioare, pânăcând nu vom ajunge să practicăm în fiecare zi compasiunea, iertarea şi umilinţa, nu vomputea spune că reuşim să medităm cu adevărat.

O minte veşnic agitată, plină de dorinţe materiale inferioare este mai mereu predispusăcătre mânie, aversiune şi vanitate. Ea nu este făcută (pregătită) pentru meditaţie.

Meditaţia adevărată este fluxul neăntrerupt al gândirii noastre către un ideal imuabil şietern: Dumnezeu sau scânteia divină din noi înşine (Atman).



V. Cum putem fi conştienţi de suprema Prezenţă Divină, atât în noi înşine cât şi în întreaga manifestare

ATMAN (Sinele nostru nemuritor) este fundalul sausubstratul tuturor manifestărilor conştiinţei.

Corpul nostru fizic, mintea şi simţurile sunt într-o neîncetată

schimbare, fluctuaţie sau transformare, singur Atman nueste niciodată supus devenirii.

Ochiul, de exemplu, este doar un instrument pe care îlavem. Dacă cumva l-am pierde, aceasta n-ar însemna căne-am pierdut Sinele Etern (Atman). La fel, atât corpul fizic cât şi mintea noastră nu suntdecât nişte instrumente. Există însă în fiinţa noastră cea mai profundă ceva tainic carefoloseşte toate aceste instrumente şi, chiar şi după ce aceste instrumente vor fi pierdute,acel ceva tainic şi inefabil va continua să existe neschimbat. Acesta este Atman sau Sinelenostru nemuritor.

Corpul fizic moare, însă Atman rămâne veşnic în eternitate.

Atman, conştiinţa Sinelui Suprem, este chiar Absolutul (Dumnezeu) prezent ca o scânteiedin DIVIN în fiinţa noastră.

Totul este efemer. Totul trece. Totul se sfârşeşte. Totul se schimbă. Cu toate acestea, în

spatele tuturor schimbărilor rămâne, ascuns şi imuabil, Eternul Nemuritor Atman.Atman este fără teamă, Atman este fără de schimbare, Atman este nemuritor. Atman estedincolo de atingere, miros, gust, forme sau sunete. Atman este fără început şi fără sfârşit.

Atman, Sinele nostru Suprem, nu se află niciodată în exterior. El este Eul nostru nemuritorcel mai intim.

Atman nu este nici un concept mintal, nici o idee sau o speculaţie filosofică, el este

experienţa directă a Misterului divin, care ne iluminează sufletul.

Manifestările esenţiale ale lui Atman sunt fiinţa pură, conştiinţa pură şi fericirea pură,SAT-CIT-ANANDA. Fericirea supremă, divină, beatifică (ANANDA) este esenţa ultimă aoricăror fericiri, bucurii sau plăceri pe care le putem avea. Pura conştiinţă (CIT) este esenţaultimă a oricărui act de cunoaştere pe care îl putem realiza. Fiinţa pură (SAT) rămânemereu aceeaşi, traversând neschimbată trecutul, prezentul sau viitorul.

VI. Despre transcenderea iluziei şi contemplarea directă a Luminii luminilor(Dumnezeu)

Diversitatea aparentă şi mereu schimbătoare a lumii nu este decât o iluzie.



Percepţia dualităţii este datorată unei erori sau cu alte cuvinte este rezultanta impurităţiiconştiinţei noastre.

Ignoranţa este o teribilă orbire a sufletului.

Ignoranţa este cel mai mare duşman al omenirii. Ea este rădăcina tuturor viciilor şiperversiunilor. Suferinţa, boala, răutatea, eroarea (păcatul), mizeria, toate acestea îşi au

originea în ignoranţă.Perfecţiunea spirituală este atinsă atunci când cauza imperfecţiunii, adică ignoranţa, estedefinitiv suprimată.

Adevărata cunoaştere şi înţelepciune (JNANA) nu poate fi atinsă decât prin abadonareaegoismului.

Este evident că dacă ne menţinem mai mereu în Centrul (Sinele Esenţial al) fiinţei umane,

ne vom bucura de o deplină suveranitate asupra tuturor obiectelor şi stărilor noastre deconştiinţă.

Cunoaşterea (JNANA) este cea mai teribilă armă cu care putem lupta împotriva iluziei.Cunoaşterea esenţială (JNANA) poate fi atinsă numai prin intuiţie spirituală directă. Ea nueste accesibilă mentalului inferior, intelectului sau logicii obişnuite şi nu se poate exprima

în cuvinte, concepte sau teorii. Această supremă înţelepciune (JNANA) este foarteprofundă.

A fi eliberat spiritual înseamnă a fi definitiv eliberat de orice teamă şi aceasta implicămenţinerea într-o permanentă stare de iluminare divină a conştiinţei.

Starea de a fi eliberat spiritual în timp ce încă mai trăieşti în lumea fizică (JIVAN-MUKTA)este supremul ideal al oricărui yoghin. Ea este urmată apoi de totala şi constantaidentificare cu Dumnezeirea, care apare după moarte (după părăsirea conştientă acorpului fizic), numită KRAMA-MUKTI (eliberarea supremă, după părăsirea corpului fizic).

VII.Despre neîncetatul joc de umbră şi lumină

Datorită ignoranţei, omul şi-a uitat natura sa divină şi este prizonierul lumii relative abinelui şi a răului, al vieţii şi al morţii, al durerii şi al plăcerii.

Sub influenţa amăgitoare a iluziei, omul ia (consideră) adesea binele drept rău şi răuldrept bine. El nu mai ştie atunci ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă.

Nu trebuie să cedăm niciodată iluziei, nu trebuie să ne lăsăm niciodată deprimaţi sau

descurajaţi. Trebuie să avem întotdeauna o credinţă de nezdruncinat şi o voinţăputernică; Numai astfel vom putea face chiar şi miracole. Cine are credinţă cât un bob demuştar şi voinţă la fel de puternică, poate muta chiar şi munţii din loc.



Oricât de mare ne-ar fi forţa fizică, oricât de inteligenţi am fi, dacă cedăm în faţadepresiei, durerii sau iluziei, toată forţa şi toată inteligenţa de care dispunem ne vorpărăsi.

Problemele şi suferinţele cu care ne confruntăm în prezent nu sunt decât roadeleegoismului şi ignoranţei noastre.

Dacă ne vom elimina dorinţele egoiste, inferioare, dacă ne vom cultiva detaşarea,discernământul şi aspiraţia spirituală intensă, dacă avem un pur şi nobil ideal, răbdare şiperseverenţă, putem fi siguri că vom atinge curând realizarea lui Dumnezeu.

Dacă ne vom controla şi verifica zilnic prin intermediul unui jurnal sincer al activităţilor şipracticilor spirituale, vom profita foarte mult de pe urma acestui obicei care ne vadinamiza şi ne va susţine totodată aspiraţia şi elanul ascendent.

Cu cât obstacolele sau greutăţile sunt mai mari, cu atât mai glorioasă va fi depăşirea lor.

Nivelul spiritual pe care îl avem în prezent (fără să fi început încă practica yoga) esterezultatul acum nebănuit al multor ani de practică spirituală şi autodisciplină dinexistenţele noastre anterioare.

Atunci când trăim permanent în indescriptibila bucuria a adevărului, toate lucrurile şifiinţele care ne înconjoară se vor integra armonios pentru a ne susţine. Atunci, printr-un

joc al NECESITĂŢII, ele vor fi mai mereu în folosul nostru.

VIII. Câteva repere pe drumul către noi înşine

1. Corpul nostru fizic este un templu al Divinului, în care picioarelesunt coloanele iar capul este vârful sau piatra unghiulară.

2. Ceea ce moare este corpul perisabil, iar ceea ce este nemuritor,etern durabil, este ATMAN, Sinele nostru divin esenţă.

3. Recunoaşterea şi regretul sincer al greşelilor (păcatelor)săvârşite, dacă sunt făcute prin rugăciune, cu o inimă pură,

purifică pentru totdeauna sufletul de aceste impurităţi. Atuncicând un om devine foarte pur, greşelile sale sunt imediat şterse(anihilate).

4. Orice om care aspiră intens şi sincer către perfecţiune şi desăvârşire este echlibrat, fericit,senin, liniştit şi liber.

5. Libertatea nu constă doar în privilegiul de a face numai ce-ţi place. Ea este de asemenealibertatea Spiritului, ea este totodată eliberarea faţă de dorinţe, pasiuni, pofte, simpatii şiantipatii. Ea este Viaţa eternă în Supremul Absolut Divin (DUMNEZEU).

6. Starea care ne permite doar o singură posibilitate de alegere nu este adevărata libertate.



7. Drumul desăvârşirii spirituale este lung iar viaţa noastră este scurtă. Tocmai de aceea nutrebuie să pierdem timpul. Timpul este o bogăţie preţioasă care, odată pierdută, nu maipoate fi recâştigată.

8. Timpul este o energie subtilă care ordonează evenimentele în conştiinţă. Energia secretăa timpului generează modificări în sfera mentalului.

9. Viaţa este searbădă şi aproape fără savoare atunci când îi lipseşte iubirea, bunătatea,bucuria şi compasiunea. O viaţă inutilă este o moarte anticipată.

Să trăim o viaţă armonioasă bazată pe principii divine! Aceste principii fundamentaledescoperite de mii de ani de către yoghini sunt:a) principiul compasiunii, simpatiei, ajutorului detaşat şi al sacrificiului;b) principiul toleranţei;c) principiul meditaţiei;d) principiul fraternităţii, respectului şi iubirii universale

Dumnezeu Tatăl se află permanent în tot şi în toate

DUMNEZEU Tatăl este precum oceanul cel gigantic şi toatevalurile sale. În ocean există multe feluri de peşti şi nici unuldintre aceştia nu poate trăi în afara sa. Chiar şi un aparentminuscul fir de nisip Îl conţine întotdeauna pe DUMNEZEUTatăl, care este prezent în el într-o formă sau alta. Niciodată,nimeni, cu excepţia lui DUMNEZEU, nu va putea să cunoască

în totalitate adâncurile necuprinse ale acestui ocean infinit.

Este foarte bine să meditaţi profund la DUMNEZEU Tatăl înfiecare dimineaţă şi seara înainte de culcare. Această practică, ce va deveni pentru voio obişnuinţă, vă va linişti foarte mult mintea şi totodată vă va purifica în mod gradatsufletul. În felul acesta veţi atinge o inefabilă stare de detaşare şi luciditate.

DUMNEZEU Tatăl nu se află doar într-un singur loc şi El nu poate fi simţit doar pe o

singură cale spirituală, DUMNEZEU Tatăl se află în tot şi în toate şi, în acelaşi timp, El seaflă dincolo de toate acestea.

Dacă te dărui Lui în totalitate, vei descoperi astfel că DUMNEZEU este cu tine tottimpul. Nu trebuie să te străduieşti prea mult pentru aceasta. Trebuie doar să-ţi daiseama că niciodată tu nu exişti decât prin El, şi că în realitate DUMNEZEU este pentrutine totul. Fii întotdeauna neclintit în susţinerea şi trăirea deplină şi profundă a acestuiadevăr.

DUMNEZEU ne vorbeşte atât prin intermediul florilor, cât şi prin gura inspirată chiar de



el a oamenilor. Important este ca noi să ne dăm de fiecare dată seama şi să reuşim să înţelegem aşa cum trebuie tot ceea ce El ne spune.

Întotdeauna, fără excepţie, trebuie să ai încredere totală mai întâi în DUMNEZEU Tatăl şi apoi în tine însuţi.Realizaţi măcar uneori cât de bine este atunci când putem să ne

trezim profund inima şi să ne rugăm plini de iubire luiDUMNEZEU, până ce încep să ne curgă lacrimi din ochi,asemenea unui copilaş care îşi cheamă plângând Tatălatotputernic.Preamăriţi-L înainte de tot şi de toate pe DUMNEZEU, prin caretotul este totdeauna cu putinţă. Această atitudine fundamentalăvă permite să puneţi totul la locul potrivit şi într-o justă perspectivă dumnezeiască.

Câte ceva despre umilinţă şi valoarea ei în practica spiritual Motto: “Cel ce se va umili va fi repede înălţat către DUMNEZEU.Cel ce va fi plin de orgoliu, în felul acesta se va scufunda (prăbuşi).”

Dintre toate calităţile spirituale deosebite, care indicăapropierea tot mai mare de perfecţiune a aspirantuluiyoghin veritabil, umilinţa străluceşte, alături de iubire,precum o nestemată în coroana unui rege. Pe cât de greueste de dobândit, pe atât este ea dorită şi preţuită de

către toţi căutătorii spirituali autentici. Ea cere, înainte detoate, o integrare divină a elementelor individualităţiifiinţei în Întregul universal al MACROCOSMOSULUI.

Doctrinele spirituale tradiţionale cer aproape la unison “renunţarea” la “eu” şi al “meu”,care devin relative în raport cu SINELE DIVIN (ATMAN) şi cu Voinţa dumnezeiască. Foculprofund purificator al sacrificiului de sine care este declanşat de UMILINŢĂ mistuie astfelimperfecţiunile fiinţei limitate, permiţând Scânteii divine din om (ATMAN) să luminezenestingherită, propulsându-l totodată pe acesta de la Finit la Infinit, de la potenţialitate laact, de la aspiraţie la realizare.

Umilinţa este, într-un anume mod greu de înţeles pentru natura umană obişnuită, ceacare îl face pe cel umil (omul) asemenea Stăpânului Suprem (DUMNEZEU), printr-un tainicproces de alchimizare şi transformare a fiinţei. Nu întâmplător, la Cina cea de Taină, Iisusa spălat în prealabil, cu multă umilinţă, picioarele discipolilor, cerându-le să facă şi ei lafel, la rândul lor, unii cu ceilalţi.

Procedând în acest mod, servindu-i pe alţii cu multă umilinţă, fără a aştepta nici orăsplată, sluga umilă face în scurt timp în sufletul său loc Stăpânului, devenind aşa cum cuo divină înţelepciune spunea Iisus, “săracă cu Duhul” şi, în felul acesta, ea ajunge să fievrednică de Împărăţia Cerurilor. Aceasta este şi semnificaţia rostirii “cei din urmă vor fi cei



dintâi”: cei umili şi simpli sufleteşte vor cunoaşte în scurt timp “frumuseţea cea dintâi”,adică starea dumnezeiască primordială, adamică, androginală.

Tot Iisus a spus: “preafericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni Pământul”, dezvăluind prinaceasta un mare mister iniţiatic şi anume acela că umilinţa este semnul cuceririi de cătrecăutătorul spiritual a Elementului subtil Pământ. Astfel, folosind cu multă inteligenţătainica lege a analogiei, a corespondenţelor subtile şi a rezonanţei, fiinţa poate cunoaşte

Cerul, căci “ceea ce este jos, analogic vorbind, este precum ceea ce este sus”, iarPământul, prin calitatea sa tainic matricială, reflectă natura superioară a Cerului.Dobândirea umilinţei ne asigură în realitate câştigarea unui cumul de mari calităţi, căcifiind umili, noi suntem totodată puri, neposesivi, plini de adevăr, plini de abnegaţie,dispuşi să realizăm sacrificii şi, prin acestea, înţelepţi …

Umilinţa nu trebuie însă să fie confundată cu docilitatea, cu supunerea oarbă şinecondiţionată, prostească şi fără sens. Se spune că pentru a te ridica trebuie să ştii să teapleci. Docilitatea înseamnă într-adevăr a te pleca, dar fără ca simultan să existe dorinţade a te înălţa. Aceasta provine din slăbiciune, neputinţă, teama de a nu fi persecutat etc.De cele mai multe ori, docilitatea este un comportament inconştient. Atitudinea de a facemereu sluj, de falsă devoţiune, este adeseori confundatăcu umilinţa autentică.

Umilinţa se află la polul opus: este o atitudine profundnobilă, demnă, înălţătoare, inefabilă, divină, ea esteapanajul celor puternici. Umilinţa înseamnă recunoaşterea

profundă şi sinceră a valorii celuilalt şi acceptarea ei, maiales atunci când aceasta este cu mult superioară valoriiproprii, aspect care totdeauna presupune discernământ.

Umilinţa mai presupune chiar o anumită admiraţie faţă deomul înţelept, mai ales dacă acesta este recunoscut prindiscernământ şi empatie, ceea ce, printre altele, permiteca fiinţa noastră, plină de dăruire şi aspiraţie, să asimileze

mult mai repede şi mai eficient energiile divine care suntmanifestate din plin de acel om înţelept.

Umilinţa conferă, de asemenea, capacitatea uimitoare de a învăţa foarte repede dingreşeli, ale altora şi mai ales ale noastre, capacitatea care, deocamdată, este accesibilădoar celor care au anumit grad de înţelepciune. Pentru că tocmai umilinţa este cea carene permite să privim dincolo de ego, ajungem astfel să ne recunoaştem aceste greşeli şisă ni le asumăm cu mult curaj şi responsabilitate.

A urmări mai mereu cu fervoare şi perseverenţă asimilarea şi amplificarea stării deumilinţă înseamnă, înainte de toate, a aspira către dăruire, iubire, înţelepciune şi, mai ales,către Dumnezeu.



Vă propunem să gustaţi (cu detaşare) fructul acestei calităţi divine, practicândidentificarea yoghină (samyama) cu fotografia de mai sus, care exemplifică starea deumilinţă. Nu uitaţi că, şi în această direcţie, UN GRAM DE PRACTICĂ ZILNICĂ VALOREAZĂCÂT TONE DE TEORIE.

A for is Me

Documents

Transcript of A for is Me