ROMA cu adevarat1.Spre Romania via Kuwait - Roma Intr-adevar, Roma trebuie vazuta macar o data in viata! Se spune ca daca ai vazut Neapole poti muri fericit, dar Italia nu inseamna numai Neapole, Florenta, Genoa, Milano, Brescia, Padova, Venetia, Tivoli, Capri, Pompei, Calabria, Palermo ori Roma! Italia constituie unul din din cele mai mari si interesante muzee in aer liber. Roma e unul dintre ele mult incercat de istorie si, ca un facut, dat fiind blestemul luptei impotriva crestinilor, e atat de crestinata incat urmele lui Cristos se afla peste tot! Cand m-am gandit la Roma eram la foarte mare departare, in India, la New Delhi, in o cu totul altfel de civilizatie, si ea foarte veche, cu peste 5000 de ani in urma. Si, asa cum musulmanii au ca tel in viata sa ajunga la Mecca, cum de altfel si indienii nu pot muri fericiti decat la Varanasi, Haridwar, Ayodhya, Mathura, Dwarka, Kauchipuram si Ujjain, orase considerate sfinte, la fel si pentru noi romanii Roma trebuie vizitata! O data - pentru ca toate drumurile duc la Roma dar si pentru motivul ca originea noastra vine si din seva romana. Limba noastra, numele tarii - Romania - , romanii, sunt Trinitatea noastra latina! Dar mai ales Roma trebuie vazuta pentru incarcatura culturala pe care ti-o da cu prisosinta ca semn al trecerii cu folos prin viata. Scriind aceste ganduri de la capatul unei lumi cu o civilizatie de 5 ori milenara - dupa ce am vazut cu adevarat Roma realizez cat de coplesitoare e civilizatia europeana - singura ce s-a inaltat ca un Cristos si a renascut, de fiecare data superioara, moderna - semn al trecerii omenirii de la inferior la superior, de la conventional la neconventional, de la particular la global, de la natiune la superna\iune, cea a Uniunii Europene spre un al III-lea Mileniu. Cu un program alcatuit dinainte, pe zile, aveam sa ne imbarcam de pe Indira International Airport pe unul din avioanele companiei Kuwait Airline in zbor spre Romania, pentru o vacanta dupa mai bine de 2 ani, binenteles cu escala in Kuwait City si Roma dat fiind mai putina mea placere de a calatori cu avionul! Cu toate acestea, remarc conditiile foarte bune de zbor, serviciul cat si profesionalismul echipajului: decolari frumoase, zbor echilibrat, lin si deconectant cu aterizari din acelea ca la carte ce imi dau curajul de a mai porni la drum cu avionul! 2.Kuwait City Keefak Kuwait? Ce mai faci Kuwait? par a spune familiarului oras-tara, caci nu e mai intins de 17 mii kilometri patrati. Dupa un zbor placut, suportabil ca durata, aproximativ 4 ore, limita mea de suportabilitate printre nori, aterizam pe micul dar cochetul aeroport numai in aplauzele mele, semn al bunului contact cu pamantul. Suntem asteptati si preluati de acelasi prieten d-l Paparoiu, consilierul Biroului comercial al Ambasadei, acelasi care ne-a primit in urma cu doi ani la Dubai. Din masina luam primul contact cu statul ce fusese invadat in 1990 de Sadam Husein. Interesant ca pana la inceputul secolului al XVIII-a Kuwait-ul nu a fost o entitate, teritoriul sau fiind unit cu Arabia, poporul fiind mult mai aproape de triburile de aici. Kuwait nu a facut parte niciodata din regiunea Basra chiar si in timpul califatului de la Bagdad. Crearea Kuwait-ului se produce abia in prima decada a secolului al XVIII-lea, referirea facandu-se la doua perioade distincte: prima, cea a statului Kuwait sub suprematia otomana a Irakului si a Coastei de Est a Arabiei pana la 1871, cea de a doua de la campania lui Medhat Pasha din 1871 pana la primul razboi mondial din 1914. Studiile istorice descopera ca aceste relatii ale statului otoman cu coasta estica a Arabiei incep pe la mijlocul secolului XVI cand acestia cuceresc Bagdadul in 1534 si Basra in 1546 pe care le folosesc impreuna cu canalul Suez drept baze impotriva hegemoniei imperiului potughez in principalele puncte din Muscat, Hormuz si Bahrain. Dar in aceasta perioda hartile europene din secolul XVII si XVIII arata ca teritoriile unde erau incluse Emiratele Kuwait erau separate de frontierele Irakului otoman. Numele Kuwait apare in harile europene in secolul XVII drept Grane, un diminutiv de la Qarn ceea ce in araba inseamna mica inaltime. Primul calator care a folosit numele de Kuwait a fost danezul K. Neibuhr in urma calatoriei in Arabia intre 1763-1765. Se spune ca originea numelui vine de la Kut care inseamna castelul sau fortul construit aici. Al Sabahs sunt primii care au construit acest kut pe pamantul capatat de la tribul Bani Khalid. Cand au sosit Al Sabahs, Kuwait-ul era un pamant sarac locuit de putini beduini. Prima piatra a caselor a fost pusa de Al Sabahs. Imediat sosesc triburile Utub care migreaza din Arabia centrala (1716 dupa documentele din Bombay). Impreuna cu alte triburi incluzand si Al Sabahs au facut o alianta numita Utub contribuind la stabilirea a 2 unitati politice: Al Sabahs in Kuwait in 1752 si Al Khalifa in Bahrain (1783). Este sigur ca atunci cand Al Sabahs si Utubs au venit in Kuwait au gasit un gol politic umplut numai de Bani Khalid. Nu se stie sigur daca Utubs au controlat Kuwait-ul prin forta sau el a fost daruit de Bani Khalid tribului Al Sabahs pentru a se stabili aici ori ca dar primit in urma conflictului cu otomanii. Cert este ca sub protectia Utub, Kuwait-ul a avut autonomie si a prosperat, unul din liderii sai, Sheikh Sabah bin Jaber devenind conducator in 1752 si ramanand la putere pana la moartea sa in 1762. Desi conducatorii otomani din Bagdad doreau sa-si impuna influenta asupra Kuwait-ului totusi in aceasta perioada ei nu aveau aici garnizoane sau oameni in administratie, iar legile otomane nu au fost impuse. Primele legaturi cu europenii incep in 1752 cand conducatorul danez Baron Kuiphausen are relatii apropiate cu seicul Kuwait-ului. In timpul seicului Abdullah al-Sabah, Kuwait devine refugiu pentru rebelii din Iraq impotriva otomanilor. In raporturile cu otomanii Kuwait-ul isi pastreaza independenta, multi calatori europeni afirmand acest lucru. Englezul Backinghan spune la 1816 ca in timp ce alte parti ale Golfului erau sub conducere straina (portughezi, otomani) Kuwait-ul isi afirma independenta si erau cei mai liberi si curajosi din zona Golfului. Stocqueler in 1831 noteaza ca seicii, in afara generozitatii nu au nevoie de o armata permanenta. In 1860 Palgrave spune ca cei din Kuwait au o reputatie inalta atat inauntru cat si afara, ducand o politica prudenta, locuitorii fiind prietenosi. Colonelul englez Pelly remarca conducerea Kuwait-ului de catre seici si nu de sahi sau sultani. Potrivit raportului britanic din 1899 al colonelului Kemball, Kuwait-ul nu a fost niciodata, in nici un timp, parte a statului otoman. Raportul a fost sustinut in fata Camerei Lorzilor in 1903, afirmandu-se ca seicul Kuwait-ului e sub protectia britanica, iar guvernul britanic are tratate speciale si intelegeri cu el. Acesta a fost primul document britanic oficial privind protectia britanica a Kuwait-ului. El e urmat de intelegerea din Golf din 29 iulie 1913 semnata de Ministrul de externe otoman Ibrahim Haqqi Pasha si de reprezentantul Ministerului de externe britanic Sir Edward Gray. Era subliniata independenta si suveranitatea Kuwait-ului, dar in cadrul imperiului otoman, cu steag otoman unde puteau adauga intr-un colt numele Kuwait. Relatiile Kuwait-ului cu imperiul otoman sfarsesc odata cu terminarea primul razboi mondial. Importanta descoperirii in 1938 a campului de petrol de la Burgan, unul din cele mai mari din Kuwait, reinvie atentia Irakului asupra potentialului petrolului acestei tari. S-a ajuns pana acolo incat Irakul aducea apa pentru Kuwait in urma careia inspecta terenurile. Dickson, un agent britanic, spune ca ultimele metode ale iarakienilor sunt de a aduce apa si a transforma imprejurimile Kuwait-ului in gradini cultivate de tarani irakieni asfel incat daca se va intampla ceva vreodata vor cere protectia acestora. Intre 1940-50 relatiile Kuwait-Irak au fost relativ linistite pana la crearea Uniunii Hasemite in februarie 1958 dintre Irak si Jordania, Irakul luptand pentru alipirea la uniune si a Kuwait-ului, dar tot in acelasi an dupa moartea primului ministru irakian uniunea se destrama in 14 iulie 1958. In mai 1963 Kuwait devine membru al ONU cu numarul 111, dupa 2 ani de intarziere din cauza Irakului, timp in care multe state au recunoscut Kuwait-ul si au infiintat reprezentante diplomatice. In 1963 Kuwait e recunoscut de primul ministru iarakian Ahmad Hasan al-Bakr. Urmeaza perioada de invazie in 1990 si anexarea lui de catre Irak la 2 august 1990, dar curand sunt eliberati de interventia fortelor natiunilor Unite, in speta SUA. Fiind musulmani majoritatea sunt islamisti, islamul fiind una din cele 3 mari religii ale lumii care, desi propovaduieste supunerea si stapanirea de sine, are adepti ce dau dovada de nesupunere si rebeliune. Prinzand tare la cei saraci si inculti islamul e singurul care nu se termina in ism, el refuzand preotii, mai presus de toate fiind credinta intima si implicarea personala. Totusi e resimtit ca o lege severa (adeptii invata tot Coranul pe de rost!). Ciudat este si faptul ca radacina cuvantului islam SLM se invarte in jurul cuvantului Mantuire! Conform Coranului islamul e adeziunea la pacea lui Dumnezeu. Coranul recunoaste iudaismul si crestinismul caci se considera continuarea lor fireasca. Islamul se considera drept ultima dintre religiile monoteiste, ca fiind mesajul lui Dumnezeu relevat profetului Mahomed prin mijlocirea arhanghelului Gavril. Mahomed s-a nascut la Mecca la inceputul secolului VII e.n. Inainte de islam, Arabia era dominata de cultul bazat pe adorarea idolilor! Totusi in triburile arabe existau si crestini din Siria, Irak si Yemen. Arabii erau in majoritate analfabeti, anii si-i aminteau dupa evenimentele principale petrecute, de pilda 1942 era anul americanilor cand s-a produs debarcarea iar in anul elefantului (cand generalul abisinian Abraha vine cu o armata mare de elefanti, de unde si denumirea!) se naste Mohamed care in araba inseamna Preaslavitul. La varsta de 25 de ani se casatoreste cu o negustoreasa de 40 de ani, Khadija, care ii ofera sprijinul launtric, marcand nasterea islamului. Provenea dintr-o familie instarita si avea inclinatii speciale de mic. La 30 de ani a inceput sa mediteze stand mai mult intr-o pestera Hira de langa Mecca. La 40 de ani e surprins de aparitia unui vizitator cu infatisare umana care ii cere sa citeasca, desi el nu stia! Se produce prima revelatie prin citirea textului. Pleaca din pestera si in drum spre Mecca aude un glas venit din cer care ii spune: Eu sunt arhanghelul Gavril si tu esti Mesagerul Domnului. Apoi primeste porunca de a anunta Mesajul sau care propavaduia distrugerea idolilor, egalitate si fraternitate, demnitate si respect pentru femei. Dat fiind persecutiile, adeptii sai sunt sfatuiti sa paraseasca Mecca pentru Medina din Abisinia. El facea parte din clanul hasemit, societatea araba fiind alcatuita din triburi, unul dintre ele fiind si cel al quarayshi\ilor care ii erau potrivnici si au hotarat sa-l omoare. In 622 cand urmeaza sa aiba loc complotul, Mohamed paraseste Mecca fiind primit regeste la Yathrib, unde construieste moscheea Masjid (casa de rugaciune). Acest eveniment al emigrarii e considerat punct de plecare in calendarul Islamic. Orasul va lua numele de Medina care vine de la prescurtarea Cetatea Trimisului. Dupa 8 ani de conflicte cu quarayshitii prin luptele dintre Mecca si Medina, Mahomed intra victorios in Mecca cucerind-o fara sa verse vreo picatura de sange. In 632 Mohamed moare fara sa lase vreun succesor. Coranul e cartea sfanta, iar dupa moartea profetului a fost scris pe foi de palmier si oase. Alah nu e un cuvant inventat de Coran, el existand inainte de aparitia islamului. In Coran, la fel ca si in Vechiul Testament, nu se demonstreaza existenta lui Dumnezeu, ci exista numai indemnul de a crede in El. Dumnezeu e Unic, Atotputernic, Omniprezent, Creatorul pamantului si al cerului. Coranul (ceea ce inseamna protectie sau lectura) a fost dezvaluit profetului Mahomed timp de 23 de ani, textul sau invatandu-se pe dinafara inclusiv punctuatia si intonatia!!!! La inceput Isus e recunoscut drept cuvantul lui Dumnezeu, duhul lui Dumnezeu, nascut dintr-o fecioara care nu a cunoscut barbatul. Pana aici Coranul coincide cu crestinismul. Dar tot Coranul spune mai incolo ca Isus e un profet, fiu al Omului si nu al lui Dumnezeu!!! Stalpii credintei sunt: recunoasterea credintei, rugaciunea, milostenia, postul in luna a 9-a (in calendarul lor numita Ramadan, cand a avut loc prima revelatie a lui Mohomed) si pelerinajul Hajji. Hajji este adunarea generala anuala a tuturor musulmanilor cand toti imbracati in vesminte albe simple se intalnesc la Mecca, pretinzandu-se egali. Aici se atinge piatra neagra, pelerinul simtind atingerea intr-un fel a mainii lui Dumnezeu. Acest pelerinaj se face macar o data in viata cand sunt intrunite mai multe conditii: pelerinul are posibilitati lasand familia in siguranta zilei si mai ales daca nu sunt razboaie sau catastrofe care sa impiedice drumul. Este ceea ce isi doreste fiecare musulman o data in via\a! Dupa vizitarea orasului suntem primiti de excelenta sa ambasadorul Romaniei in Kuwait, D-l Popescu, un bun cunoscator al limbii si civilizatiei arabe avand in comun nostalgia pentru minunatele locuri ale Valcii. Prilej de a promite un exemplar al monografiei ilustrate Calimanesti 2000, promisiune pe care mi-am tinut-o. Seara avea sa fie una a despartirii de familia Paparoiu care-si incheia misiunea iar noi plecam catre Roma. Aveam sa ne intretinem placut cu personalul din ambasada care s-a intrecut prin obiceiul romanesc al meselor bune udate din belsug cu vin de casa provenit, miraculos, din sucul de struguri australian de pe piata, renumit chiar si printre diplomatii aflati la post in New Delhi (argentinienii de la oficiul comercial). Binentes ca am jucat si tenis de masa si m-am distrat la calculator aratandu-le site-ul pagina.de/zamfirache construit in Singapore si India cu lucrari personale. Mai mult, faxul fiind costisitor ca peste tot, le-am aratat cum pot trasmite comod si ieftin prin site-ul iRomania realizat de firma kappa. Orasul e mai putin impresionant decat Dubai ori Abu Dabi unde chiar dupa 6 luni e greu sa le mai recunosti! In schimb dolarul kuwaitian e de peste 3 ori mai mare decat cel american incurcandu-ne de multe ori la paritate (1 $ = 0,30 KD !). Incepem vizitarea cu vechiul oras care e ingradit de un zid vechi cu multe porti. Strazile sunt curate, asfaltul e neted, multe dintre cladiri sunt inca in constructie. Trecem pe langa patinuarul artificial, de necrezut aici in desert, in departare inaltandu-se turnul televiziunii si al comunicatiilor, constructii moderne care se alatura celor ale hotelului Sheraton, Bursei, bancii nationale, camerei de comert cu pista de elicopter deasupra, Ministerului Planificarii amintind ca nimic nu poate fi la intamplare chiar intr-o monarhie constitutionala, Muzeului National si Muzeului subacvatic. Desi islamici, trecem pe langa un impresionant complex al unei biserici catolice, continuand pe Arabian Golf Road cu proiectul zonei libere, apoi cladirea Adunarii Nationale, cea a Ministerului de externe, o cladire cu un turn avand in varf un ceas, Palatul emirului cu multe cladiri in spatele unui zid inalt unde se afla portul si pe doua nivele sub apa bunchere, costul cladirii ridicandu-se la peste 600 milioane de dinari. Pe dreapta, in fa\a, este cea mai mare moschee care aduna de Ramadan 55000 de musulmani. Spre cartierul de rasarit sunt alei bordate cu palmieri. Ne oprim la un complex cu magazine la parter, fantani si palmieri in interior. Curatenie, ordine si disciplina peste tot. Impresioneaza constructia unui ceas amintind de legile chimiei, un lichid olorat fiind deplasat ritmic prin tuburi de sticla in stanga si dreapta aratand scurgerea orelor si a minutelor. In fata se afla un golf unde sunt parcate multe iahturi, chiria pe an fiind de 5000 de dinari. Urmam digul ajungand intr-un complex de piete cu multe fructe si legume aranjate de parca ar fi desenate si acum culese. Alaturi o hala imensa cu toate tipurile de peste proaspat si cu miros placut. Ne indreptam catre Plaza Center un alt complex de magazine cu mezeluri exceptionale la parter, trecem pe langa cladirile de oaspeti unde sunt primiti oficialii, apoi cladirea rosie a Ambasadei Indiei, zidul inalt in spatele caruia se afla Palatul Printului mostenitor intins pe cateva hectare, Parcul de distractii pentru copii, Muzeul subacvatic. Iesind din mare se profileaza noul complex Al Muhamad, o constructie ce seamana cu un vapor. Seara aveam sa vedem cartierul comercial cu electronica si obiecte din aur marcate, multe dintre ele lucrate in Italia. Interesante dar, nesituandu-se la nivelul celor din Dubai, considerat paradis al electronicii. Parasim Kuwait-ul cu gandul acasa si la ceea ce avea sa urmeze Roma! Shukram Kuwait! Maassalamah Kuwait! Mul\umesc Kuwait! La revedere! 3.In sfarsit Italia! Zburand din India pe deasupra Pakistanului, Iranului, Kuwait-ului, Arabiei Saudite, Iordanului si Libanului pana la coastele de est ale Mediteranei, printre nori aveam sa filmez relieful dur, cu deserturi presarate cu guri de petrol, prea sarac in vegetatie, putin neospitalier, pentru ca, odata pasind spre Grecia pe deasupra Cretei sa patrundem in spatiul european. Cu totul altfel arata relieful Greciei, Iugoslaviei si Italiei, parcelat simetric, lucrat, impodobit cu vegetatie din belsug. Iar Mediterana, asa cum o stiam, curata, limpede si nemarginita. Survolam Italia pe la tocul cismei, trecem peste Brindisi pentru ca, dupa o jumatate de ora, sa ne rotim cu 180 de grade pentru a reveni pe continent si a ateriza la Fiumicino pe aeroportul international Leonardo da Vinci, aflat la 50 Km departare de Roma si numai 10 de vechea Ostia. Am avut posibilitatea de a vedea o serie de aeroporturi moderne ca cele de la Dubai ori Singapore, dar cu siguranta Fiumicino mi-a devenit grad de comparatie pentru viitoarele, desi mai vazusem, ce-i drept pe Discovery, impresionanta constructie a celui din Kansai Japonia realizat prin minuni ale tehnicii moderne, din apa ridicandu-se o insula cu un aeroport ce rivalizeza cu cele mai mari din lume. E adevarat, unul din arhitecti fiind un italian proiectand terminalul de plecari ca pe o catedrala moderna! Intr-adevar! Meraviglioso cum spun italienii. Demn de Mileniul III: atat de mare incat deplasarea de la intrare la culoarele pentru imbarcare se face cu un tren special numit Sky Bridge, automat, fara pilot, pe parcursul unui kilometru, poate mai mult, pentru ca apoi sa te deplasezi pe benzi rulante, intre etaje trecand dintr-un Duty Free in altul, nu mai vorbim de curatenia si aspectul civilizat pe care de altfel aveam sa-l intalnesc si la Otopeni in aripa noua a aeroportului. Dat fiind ca drumul din New Delhi pana la Roma prin Kuwait e de durata iar legatura cu Alitalia spre Bucuresti era dupa 18 ore, cei de la Kuwait Airline ne-au oferit o seara la Ostia. Este si un bun motiv de a refuza gentil ospitalitatea celor de la Oficiul Comercial al Ambasadei de la Roma, mai ales ca, erau in febra pregatirilor comisiei mixte de a doua zi, cand sosea d-l ministru Radu Berceanu. Drept pentru care reinnoim rugamintea de a fi ajutati la intoarcere, cand proiectasem si vizitarea orasului. Suntem preluati de un autobuz modern cu aer conditionat si video, alergand pe o autostrada desenata parca, pana la destinatie: hotelul Satelite Palace de 4 stele. 4.La Ostia Aveam deci, numai pentru cateva ore, posibilitatea de a vizita Ostia. Pe cea veche, cu asezarile gen castru aveam s-o zarim numai din autobuz caci timpul nu ne permitea mai mult. Si atunci am ales o plimbare prin oras si mai ales, intalnirea cu marea Tireniana, plajele sale, apa destul de rece desi eram in iulie!, dar limpede si curata ca o apa de munte, nicidecum nu semana cu cele vazute pana aici. Plaja este curata si bine organizata pe kilometri intregi, cat puteai vedea cu ochii. Vitrine luminoase, oameni normali, ales imbracati, chiar si tineri romani serviabili mai mult decat acasa, veniti aici cu gand de a agonisi pentru ca apoi intorsi sa se poata descurca un pic mai bine (parca e cunoscuta formula aduce a George Padure cu GEPA). Unii pleaca, altii vin! Confortul oferit (totul puteai sa-l comanzi chiar prin telecomanda televizorului din camera, dupa ce introduceai cartela magnetica in parcajul de langa usa, moment in care puteai folosi orice se leaga de electricitate, ea fiind acea care inchidea circuitul), deliciosul servit al meselor unde ne-am delectat cu produsele vestite din sud, cu multe feluri dar si buna conduita a personalului ne-a facut sa ne gandim mereu la noaptea de vis de la Ostia. A doua zi, plecam spre dorita reintalnire cu minunatul Fiumicino, dar trecand pe langa vechea Ostia gandul mi-a zburat pentru o clipa, inapoi in timp, la Aeneas: oare nu pe aici a sosit dupa parasirea Troiei? Si legendele incep sa-mi umple mintea: desi istoricii greci nu au scris despre Roma pana la razboiul piric ei erau constienti de existenta ei cu mult timp inainte de asta. In ceea ce priveste originea altor popoare ei o legau totdeauna de calatoriile eroilor lor mitici precun Iason, Heracle, Odiseu , astfel ca inca din secolul V i.e.n. au inventat peste 25 de mituri ale formarii Romei. In unul dintre ele, eroul troian Aeneas impreuna cu cei scapati de la distrugerea Troiei din 1184 i.e.n., dupa o lunga calatorie prin Mediterana, s-au asezat in centrul Italiei unde din casatoriile cu autohtonii au devenit latini. Cu toate ca istoricii vehiculeaza mai multe date ale formarii Romei, 814 i.e.n., 728 i.e.n., s-a acceptat totusi anul 753 i.e.n., iar din 509 i.e.n. inceputul Republicii. Pana la Romulus si Remus istoricii romani au mentinut inventarea unei serii de regi, descendenti ai lui Aeneas care au condus orasul latin Alba Longa timp de 431 de ani (1183-753) pana cand ultimii pe linie regala, Romulus si Remus au fondat Roma pe colina Palatin. Legenda spune ca cei 2 frati gemeni au fost copiii fetei regelui Numitor, Rhea Silva. Numai ca fratele regelui, Amulius il deposedeaza de tron fortand-o pe Rhea sa devina Vestala pentru a nu mai avea potentiali succesori la tron. Cu toate acestea Rhea naste doi gemeni cu zeul razboiului Marte dar din ordinul lui Amulius acestia au fost pusi intr-un cos pe Tibru. Ei au supravietuit prin ingrijirea unei lupoaice si a unei ciocanitori, sacre lui Marte, pana cand sunt gasiti si crescuti de pastorul Faustulus si sotia sa Acca Larentia. Se pare ca cei doi il omoara pe Amulius si restaureaza tronul bunicului. In cursa pentru formarea Romei, Romulus construieste un zid al orasului peste care Remus sare, iar dupa o cearta, Romulus isi ucide fratele consolidandu-si puterea, noul oras luand numele de Roma. Binenteles ca legenda e o mixtura de elemente grecesti si romane creata pentru a explica originea numelui orasului cat si conexiunile cu importanta zeitate. De aici incolo urmeaza o istorie a unui nou imperiu ce se va impune prin maretia sa, Imperiul roman! 5.Acasa in Romania Trebuie sa fii tare incantat cand sosesti acasa, mai ales dupa un drum atat de lung! Acelasi sentiment l-am simtit survoland de data asta Adriatica, apoi Iugoslavia, sau mai bine zis fosta. In orice caz am zburat pe deasupra Belgradului, pentru o clipa gandu-mi zburand inapoi la 1990 cand am trecut cu Dacia prin inca Iugoslavia cu peisaje dintre cele mai frumoase, cu gospodarii instarite, de invidiat, oricine ai fi fost bulgar, polon, ceh, chiar si german. Am intrat apoi in spatiul romanesc prin Banat si am simtit deja parfumul de Romania. In mai putin de o jumatate de ora eram deasupra Bucurestiului si imediat am aterizat la Otopeni. Desi era gata de mai multi ani, abia acum aveam ocazia sa trec prin noul aeroport care mi s-a parut occidental. Primul lucru bun, o altfel de primire, calda, mirosul de acasa si altul, disparitia hamalilor ce faceau o poza nu tocmai primitoare. Altul, intalnirea emotionanta cu Cristina pe care n-o mai vazusem de un an. Era ceva mai matura si cu gandul la examenul de la ASE. Terminase liceul ca sefa de promotie luand bacalaureatul intr-o pozitie excelenta. Putin emotiva la revederea parintilor avea sa demonstreze o siguranta si pricepere deosebite in manuirea comenzilor masinii pe drumul spre casa de la Otopeni la Arcul de Triumf. Caldura mare la Bucuresti, mai ales ca era luna iulie, luna examenelor! De cand ma stiu toate examenele din studentie erau in lunile iunie-iulie. Niciodata nu puteam sa ma bucur complet de un meci de fotbal al nationalei in acea perioada pentru ca urmau examenle. De data asta cele ale Cristinei la facultate, acesta fiind si unul din motivele sosirii noastre in Romania. 6. La Bucuresti e timpul examenelor Nu pot sa spun ca nu am avut emotii desi Cris parea stapana. Acum situatia se prezenta cu totul altfel: inscrierile se puteau face la cate 4-5 facultati, unele dintre ele particulare. Totusi, invatamantul particular nu a prins in Romania inca, facultttile de stat ramanand cele mai sigure si cu o concurenta apriga. In timp ce la cele particulare nu conteaza nici macar media de la bacalaureat, inscrierea facandu-se fara examen, la stat ponderea mediei de la bac se ridica la unele chiar pana la 50%. Ca sa nu mai amintesc de imaginea mai putin ortodoxa cand la iesirea de la examen candidatii de la forma de invatamant de stat erau asteptati cu pliante ademenitoare de reprezentanti ai facultatilor particulare. Nu grozava a fost nici imaginea oferita de Universitatea Romano-Americana la examenul pentru Integrare Europeana, de altfel singura facultate cu astfel de pregatire avand in vedere ca Romania face eforturi sa fie primita in UE. Neavand specialisti cu atat mai mult se impunea ca ASE-ul sa aiba si el o astfel de sectie. Cand vorbeam de imagine ma gandesc la ideea rectorului ca de baza la examinare sa fie inaltimea fetelor, de peste 1,70m si nu ceea ce stiu, de parca trebuiau sa concureze pentru MISS. Vazand insa concurenta mare de la ASE la oricare dintre facultatile afisate, dar mai ales gradul de pregatire al candidatilor m-am trezit la realitate si la tabuurile unei societati care mai avea mult de parcurs pana la integrarea europeana! Sa dea D-zeu sa nu fie asa, dar tare mi-e teama ca in aceste condi\ii exodul tinerilor catre Occident nu poate fi stavilit decat prin reforme, nu doar prin vorbe. Cu doar cateva oaze nu poti spune ca ai vegetatie intr-un desert! Slava domnului ca mai avem inca copii buni! 7.Pe Valea Prahovei Caldura mare de la Bucuresti am mai domolit-o ziua cu piscina, iar seara cu tenisul, dar se simtea nevoia iesirii undeva la munte, prilej de a vizita prietenii si cunostintele. Simpozionul si Targul International de la Brasov pe teme de cartofilie si numismatica era si el un prilej de intalniri cu pasionatii, mai ales ca lipsisem 2 ani din tara. Nu mica mi-a fost surpriza ca la intoarcerea din concediu in urma unei aparitii la postul Tv Antena 1 e drept la cea mai importanta emisiune, Observator sa constat ca toti prietenii m-au vazut, chiar si cei din New Delhi veniti in concediu! Altfel, Brasovul tot frumos, ospitalier si de tinuta. Cateva zile petrecute la Gura Diham aveau sa ne poarte pasii prin zona Cornu, denumita si Bucurestii Noi sau al 7-lea sector datorita afluentei de bucuresteni care si-au cumparat sau si-au construit aici case de odihna. Frumusetea locului dovedeste ca nu au ales rau Adrian Nastase, Ion Iliescu, Tinca, Negritoiu, Ioanitoaia si cati or mai fi, locul fiind retras si oferind o adevarata odihna nu numai de sfarsit de saptamana. Drumul spre munte e unul dintre cele mai placute, de fiecare data descoperind locuri noi. Iar Romania are atatea de dezvaluit prin zecile de trasee de pe intreg cuprinsul tarii de la Valea Prahovei, cea a Oltului pana la Fagaras, Retezat, Cheile Turzii, Cerna, Oas ori Bucovina, natura fiind atat de darnica incat nicaieri in lume nu poti vedea formele de relief toate laolalta! 8.Marea la Mamaia Reintorsi ozonati aveam sa parasim din nou Bucurestiul pentru o saptamana de data asta la mare, la Mamaia. Un altfel de sezon decat cel pe care-l stiam din vacantele studentesti cu mai putine distractii, lume diversa, restaurante goale, fara muzica. Mirajul privatizarii a facut ca Rex-ul pe care-l stiam cel mai luxos sa fie in urma Majesticului ori Riviera cu plaje particulare, amenajate ca la Ostia. Cum o fi fost posibil ca Rex-ul sa nu aibe o plaja a lui cand inainte nici nu puteai sa patrunzi! Si binenteles nu ne-au ocolit multimea de voci colorate ce din minut in minut iti anuntau oferta indoielnica. De fiecare data am schimbat locul de plaja constatand ca acolo unde se doreste putem fi la inaltime. Binenteles ca nu am scapat Simpozionul si Targul de cartofilie si numismatica de la Muzeul Marinei, prilej de schimburi intre colectionari dar si intalniri cu mari pasionati in domeniu: d-l Pascanu secretarul general al filatelistilor, Serban Dragusanu, Voitinovici, Dupa mirajul plajei, cel al nisipului si bailor in mare am plecat spre Bucuresti cu gandul la ceea ce avea sa urmeze: cinci zile la Roma! 9.Vacanta la Roma Intr-adevar Europa ramane leaganul civilizatiei! Iar daca pana in 1990 n-am avut posibilitatea sa vad decat tarile socialiste prietene, in sfarsit Revolutia ne-a deschis portile spre vest! Eleganta dar si scumpa Viena cu San Stefano, Opera ori Schonbrun, Olanda cu triunghiul de basm Amsterdam, Harlem, Rotterdam, Utrecht si Dordrecht, Belgia cu medievalul Brugges, Londra cu British Muzeum, Tate Gallery, Covent Garden, Victoria & Albert Muzeum, Tower of London cu bijuterile coroanei, Westminster, Saint Paul, Cristis, Walace Muzeum, Buckingham Palace, Hyde Park, Parisul cu Louvre, Tuilleries, Notre Dame, Opera, Domul Invalizilor acolo unde trebuie sa te inclini pentru a vedea mormantul celui ce a fost Napoleon, Sacre Coeur, Montparnasse, Champs Elisee, Versailles, Fontainbleu, Routte de Napoleon, Grace, Castelane, Cannes, Nisa, Monaco, Elvetia si nordul Italiei cu Genoa, Brescia, Padova, Milan si neasemuita Venetie! Alaturi de ele Ungaria cu Miscolt, Debretin, Gyor si frumoasa Budapesta cu Bastionul pescarilor, statuia Sfantului Stefan, Galeria Milenarilor, Podul Elisabeta si Insula Margareta, fosta Cehoslovacie o harta plina cu castele ca cele de la Bratislava, Brno, Plzen, Karlovy Vary, Marianske Lazne si Praga cu minunatele Prazky Hrad, Santa Vit, Hradcany, Mala Strana, Stare Mesto, Nove Mesto, Podul Carol, Loreta, Polonia cu Varsovia, Gdansk si Cracovia, URSS cu Vilnius, Riga, Kiev, Chisinau, Leningrad, Petropavlovsk si Germania de Est cu portelanurile si picturile lui Albertino Muzeum din Dresda, apoi Yena, Gera, Erfurt, Waimarul lui Goethe si Schiller, Sanssouci-ul din Pozdam, Kleinmanow cea mai mare comuna aflata la granita cu RFG, Berlinul cu Unter den Linden, muzeul Pergamon, Portile Brandemburgului, inca pe atunci zidul rece inconjurator al Berlinului separand cele doua popoare aceleasi, dar si Lubenau, un fel de mica Venetie situat pe canale, Rostock sau oraselul de basm Wernigerode de la granita cu RFG. Dar niciodata nu ajunsesem pana la Roma! Roma, capitala a provinciei cu acelasi nume din regiunea Lazio se afla pe Tibru, in centrul Italiei, fiind construita pe faimoasele 7 coline Aventine, Caelian, Capitoliu, Esquiline, Palatin, Quirinal si Viminal. Oras al palatelor marete, bisericilor, templelor, fantanilor, bailor publice, stadioanelor si cladirilor, atinge gloria in secolele 1 si 2 e.n. Insa anul 1420 a fost marcat de absolutismul conducerii papale, abia in 1871 devenind capitala a Italiei unite. Dupa primirea facuta la aeroportul Fiumicino suntem condusi catre Ambasada pe autostrada ce merge pe langa Expozitia din timpul lui Mussolini cu ciudatul Colosseum in forma de patrat, trecem prin una din portile zidului ridicat de Marc Aureliu pentru apararea Romei indreptandu-ne catre centrul istoric in ritmul placut al explicatiilor d-lui ministru Bivol. Trecem printre ruine istorice: termele lui Caracalla (188-217), Aventine, Caelian, Palatin, dar si comerciale: Esquiline, Viminal, pe langa presedentie cu palatul Quirinale, pentru ca in final sa ajungem pe via Nicolo Tartaglia la nr.36, sediul ambasadei. Desi era trecut de 12, nu pierdem decat un moment pentru dezmeticire dupa care pornim la pas prin Roma. 10.Prima zi, joi: centrul istoric Bucuria pe care o ai aflandu-te la Roma nu te lasa o clipa sa spui ca ai obosit, pentru ca pe Roma o cunosti cu adevarat, doar la pas. Descindem pentru prima data in piata Barberini cu cele doua fantani, Fontana delle Appi si Tritonului. Aveam sa descoperim ca Roma e paradisul fantanilor cu apa potabila de unde poti domoli caldura verii, acea apa pura care te potoleste in alergatura pe strazile pline de incarcatura istorica a palatelor, templelor, bisericilor, pietelor, coloanelor si obeliscurilor. Bem apa din Fontana delle Appi care are ca semn distinctiv cele 3 albine din blazonul celebrei familii Barberini ce a dat un papa Romei, pe Urban al VIII-lea, cardinalul Maffeo Barberini. Veche familie romana din Barberio se aseaza in Florenta si apoi la Roma unde devine foarte bogata. Primul care soseste la Roma e Antonio in 1530, iar in 1555 il urmeaza nepotul sau Francesco adevaratul fondator al familiei care impreuna cu fratele sau Raffaelo acumuleaza bogatii ce devin baza viitoarei puternice familii. Francesco va fi nominalizat cardinal de unchiul sau papa Urban al VIII-lea. Un al doilea frate Antonio cel Batran (1569-1646) e numit cardinal. Al treilea nepot al papei Antonio cel Tanar (1607-1671) devine cel de-al treilea cardinal al familiei. Iubitor al artelor il sustine pe celebrul Gian Lorenzo Bernini. Barberini devin foarte influienti si in conflict cu alte familii bogate, in special cu familia Farnese, formeaza o liga si-i inving la Lagoscuro. In timpul papei Inocentiu al X-lea se retrag la Paris fiind protejati de cardinalul Mazarin, iar in 1653 se impaca cu papa si se reintorc la Roma unde traiesc in palatul Barberini construit sub indrumarea lui Bernini. Este si unul din motivele trecerii noastre pe aici. In drum spre Fontana di Trevi trecem pe langa Palatul Barberini ce gazduieste un muzeu unde se afla 2 tablouri ale celebrului Caravaggio (Narcis si Juditha taind capul lui Holofern). Urcam pe colina Quirinale ajungand la palatul Presedentiei, o constructie mareata, cu o gradina de 5 ori mai mare, construita de papa Gregorius al XIII-lea in 1574. Intre 1550 si 1870 a fost resedinta de vara a papilor, in 1870 devenind palat regal iar din 1948 palat prezidential. Veche, binenteles avand in fata o fantana cu obelisc din timpul papei Pius al VII-lea reprezentand pe Castor si Polux, cunoscuti si ca dioscuri pe vechile monezi. Se vede in departare domul basilicii San Pietro cu zidul inconjurator al Vaticanului. Pe stradute laterale medievale ajungem la Fontana di Trevi unde aveam sa suferim putin din cauza nefunctionarii, lasand-o pe alta data, cel mai bine seara oferind placerea de a fi la spectacolul celei mai faimoase dintre fantanile Romei. Curand aveam sa intram pe celebra Fori Imperiali ce se intinde de la Colosseum, trecand pe langa Forumul Roman, continuand spre Altare della Patria din piata Venetia si pe langa Columna lui Traian aflata in restaurare. Columna lui Traian este ridicata in 106 113 e.n. de Traian, din marmura, in stil doric si are 38 m inaltime. Aici e camera mormantului lui Traian. Pe Columna sunt reprezentate aspecte ale celor doua campanii in Dacia. Peste tot aveam sa ne intalnim cu stramosii care erau pusi la loc de cinste. Patru dintre ei, daci cu cusme, se aflau pe Arcul lui Constantin aflat langa marele amfiteatru construit sub imparatul Flavius - Colosseum - constructie inceputa intre 70-72 pe timpul lui Vespasian (69-79). A fost oficial dedicat de catre Titus (78-81) in anul 80 pentru ceremonia celor 100 de zile ale jocurilor. E o structura masiva care sta liber, fara suporti, masurand 155-190 m, putand adaposti peste 50000 de spectatori. A vazut mii de lupte intre gladiatori, intre oameni si animale salbatice, aici fiind sacrificati primii crestini. Spendoarea lui se mai vede si azi desi e numai ruine, altadata fiind imbracat in marmura. De altfel se si vad diblurile de prindere ale placilor. In zilele noastre s-a incercat sa i se dea o intrebuintare prin cateva spectacole de teatru antic, dar aceasta a durat o clipa doar cat sa bucure pe beneficiarii norocosi ai unor bilete obtinute cu greu. Imens, cu ziduri ce amintesc de mare\ia Imperiala el ramane in continuare un simbol al vechii Rome. Capitoliul e locul Pietei Campidoglio proiectata de Michelangelo avand statuia lui Marc Aureliu in centru, originala aflandu-se in muzeul care e de o parte si alta a pietei, cele doua sedii fiind legate printr-un tunel subteran alcatuind impreuna Musei Capitolini. De aici inaintam pe o straduta laterala ce ne conduce direct spre Forumul Roman, splendoare a clasicului imperiu. De la inaltime incercam sa distingem pe fiecare dintre cele 36 de obiective ce altadata constituiau scena intalnirilor publice, centrul de legi, precum si al luptelor de gladiatori din vremurile republicii: Curia (Senatul), Colosseum, templele lui Romulus, Venus, Vesta, Castor si Polux, Saturn, Iulius Caesar, Vespasian, arcul lui Septimius Severus, Titus, Via Sacra, biserica Giulia Emilia, Maxentius, Sfanta Maria vechetoate supravietuiesc aici. Intram in Forum pasind pe istorie pe Via Sacra unde alta data erau adusi in lanturi cei invinsi, mai putin acei viteji si darzi ca Decebal preferand o moarte eroica decat rusinea inlantuita. Privind in spate zarim Curia Senatul Roman ale carui porti au fost duse la biserica San Giovanni in Laterano, langa ea aflandu-se Templul lui Romulus. In dreapta se inalta templul lui Titus aflat in capatul opus templului lui Septimius Severus. Toate sunt relicve in viata amintind de maretia ultimului mare imperiu. La capatul celalalt al forumului, in piata Venezia se inalta Altare della Patria construit de italieni pentru a cinsti memoria primului rege al Italiei unite, Vittorio Emanuele Secondo. E impresionant prin dimensiuni, plasament si arhitectura. Pe langa Coloana Milenarilor de la Budapesta mi se pare un Goliat. In centru se afla statuia ecvestra a regelui care poate fi zarita din aproape toate locurile Romei. O vezi de la Colosseum, se inalta de la Capitoliu, imaginea ei strabate Corso pana in departare spre Piazza del Popolo, o zaresti din Citta del Vaticano, de la statuia lui Garibaldi de pe colina Gianicolo. Aici te afli in piata Venetia unde te intampina Palazzo e Palazzeto Venezia. Drept in fata privesti spre Piazza del Popolo urmand Via del Corso. Daca mergi spre Corso Vittorio Emanuele apoi pe Corso Rinascimento, in stanga se afla Pantheonul, iar in dreapta, Piazza Navona - construita pe ruinele Circului lui Domitian - cu celebrele fantani cu statui de Bernini. De aici, doar o straduta, si ajungi la Tevere (Tibru). Mergang pe Lungotevere ajungi la Mausoleul lui Augustus aflat foarte aproape de Piazza del Popolo si gradinile Borghese. De fapt langa mausoleu e construit unul nou din sticla, celalalt fiind inchis pentru restaurari. Pe malul celalalalt e cartierul Trastevere aflat la poalele colinei Gianicolo unde se afla Piata Garibaldi. Ne continuam drumul cu o plimbare pe malul Tibrului apoi pe Corso pana in Piazza del Popolo. Corso e principala strada comerciala care incepe in piata Venetia cu monumentul regelui Victor Emanuel al II-lea de la Altare della Patria ajungand pana in Piazza del Popolo. De o parte si alta tot felul de magazine cu reclame ademenitoare. Piazza del Popolo e o deschidere circulara avand in centru cel de-al doilea mare obelisc din Roma adus de la Circo Maximo, inconjurat de patru lei din a caror gura tasneste apa. Via del Corso o leaga de Piazza Venezia. Se vede de aici in departare statuia regelui Vittorio Emanuelle secondo. Imediat cum ai iesit din Piazza del Popolo, in dreapta se afla biserica Santa Maria del Popolo (1227) unde contemplam tablourile lui Caravaggio: Crucificarea Sfantului Petru si Convertirea Sfantului Paul. Sunt gazduite aici mormantul lui Andrea Sansovino, frescele lui Pinturichio, o capela funerara proiectata de Rafael pentru bancherul Agostino Chigi in 1513 si 2 grupuri statuare ale lui Gian Lorenzo Bernini: Daniel in vizuina leilor si Habakkuk si ingerul (1655-61). Pentru azi ne propusesem insa numai centrul istoric de pe Fori Imperiali urmat de vizitarea a doua din cele 7 mari biserici din Roma: San Pietro in Vincoli (Sfantul Petru in lanturi) si Santa Maria Maggiore (Sfanta Maria Mare), aflate la poalele colinei Esquiline. Pasii ne indreptau spre celebra statuie a lui Moise facuta de Michelangelo si gazduita de biserica San Pietro in Vincoli. Biserica poarta acest nume pentru ca aici se afla lanturile folosite pentru incarcerarea Sfantului Petru. Ele sunt tinute la subsol intr-o constructie speciala a capelei ce are deasupra un imens baldachin. Pictura de pe tavan avea sa ne dezvaluie o legenda legata de prezenta lanturilor. Scena reprezinta pe papa caruia i se aduc lanturile de catre Eudosiu. Acestea, impreuna cu cele de la Roma, ca un miracol, se vor uni in mainile papei. Alt miracol numit Moise se afla in dreapta altarului. Ca peste tot in bisericile italiene functioneaza un sistem automat cu taxa pentru a vedea mai bine ceea ce e interesant. Dar si asa, din intuneric, Moise se impune prin perfectiunea marmurei ca si prin cea a daltei geniului. E atat de real incat nu poti sa-i refuzi maestrului momentul de furie cand la terminare arunca cu dalta stirbindu-i genunchiul in urma refuzului de a vorbi. Prospero Brescianino, autorul celuilalt Moise aflat la fantana din piata San Bernardo, la vederea celui al lui Michelangelo va fi ranit atat de mult in urma batjocurii publice incat va muri in urma unui atac de inima de ciuda ca acesta arata mai bine decat al lui! Fantana lui Brescianino a fost construita inainte ca Michelangelo sa-l faca pe Moise. Una din multele biserici dedicate Sfintei Marii, cea mai mare si mai importanta este Santa Maria Maggiore aflata pe colina Esquiline si construita in anul 452. Dintre cele peste 360 de biserici e singura care are 2 obeliscuri unul in fata si altul in spate. Tavanul e in stil Renastere, marea comoara a bisericii fiind gazduirea celor 4 fragmente din patul lui Cristos asezate intr-o constructie speciala in capela aflata sub un frumos baldachin in fata caruia se roaga un papa dintr-o marmura cu o lucratura deosebit de pretioasa. Sa fie Bernini autorul care de altfel e prezent aici prin grupul statuar reprezentand Madona cu pruncul. Si pentru ca a venit vorba de Bernini aceasta e biserica ce gazduieste, e adevarat, modestul mormant a celui ce a fost realizatorul transformarii gandurilor papilor in realitate, al celor mai multe dintre statuile aflate la Roma si ele nu sunt putine! Mormantul se afla in dreapta, in fata capelei Sacramentului sub o placa simpla ce trece neobservata cu numele scris in latina. Cand se vorbeste de Bernini ar trebui inceput cu cel mai, cea mai Cel mai mare sculptor al secolului al XVII-lea ca de altfel si arhitect, creator al stilului baroc in sculptura, incepe sa lucreze sub indrumarea tatalui servind cu lucrarile sale nu mai putin de 8 papi. Cel mai mare patron al sau va fi cardinalul Maffeo Barberini viitorul papa Urban al VIII-lea. Lucrarile sale atrag atentia cardinalului Scipione Borghese care le aduce in celebra galerie. Dupa moartea lui Carlo Maderno in 1629 devine arhitect sef al bisericii San Pietro si al palatului Barberini. Lucrarile lui vor exprima acordul cu tezele formulate de consiliul de la Trent (1545-1563) astfel incat arta cu tematica religioasa trebuie sa fie reala si inteleasa pentru a determina si stimula emotii credinciosilor, dar mai ales sa imprime credinta ca pe o propaganda a bisericii catolice romane. In timpul papei Urban al VIII-lea i se incredinteaza constructia unei structuri simbolice peste mormantul sfantului Petru din biserica San Pietro, celebrul baldachin (1624-33) din bronz ale carui coloane inalte in forma de s sunt inspirate din cele vechi de pe timpul lui Constantin. Originalitatea consta in constructia de deasupra a voltelor incoronate flancate de 4 ingeri. Culoarea neagra a bronzului e luminata discret de contururile de un auriu fumuriu. El se constituie ca primul monument baroc. Statuia sfantului Longinus din San Pietro e proiectata de Bernini la fel ca si mormantul papei Urban al VIII-lea. In 1637 incepe ridicarea controversatei campanile de la fatada bisericii San Pietro dupa care se produce ruptura cu numai putin celebrul sau partener in construirea bisericii, Boromini, devenind acum cel mai temut adversar. Una din cele mai mari realizari arhitecturale sunt coloanele ce inchid piata San Pietro, functia principala a spatiului larg fiind aceea de a apropia credinciosii in ocaziile speciale cand papa ii binecuvanteaza. Cea mai spectalara decorare a tronului sfantului Petru din biserica San Pietro, un bronz sustinand un tron papal din lemn e tot opera lui Bernini. Tronul si piata au fost construite din insarcinarea papei Chigi, Alexandru al VII-lea. Piata San Pietro, baldachinul, tronul sfantului Petru, scara Regia si redecorarea podului SantAngelo sunt cele mai inalte expresii ale puterii papale toate venind in sprijinul vizitarii Romei de catre pelerini. In 1688 zece statui de ingeri proiectate de Bernini sunt montate pe parapetii podului de la Castel SantAngelo. Tot atunci papa Clement al VII-lea plaseaza statuile lui Petru si Pavel la unul din capetele podului. Sunt cele mai importante lucrari dar cu Bernini ne vom mai intalni pe parcursul impresiilor de la Roma unde e prezent pretutindeni. Bernini moare la varsta de 81 de ani servind 8 papi, fiind considerat nu numai un mare artist dar si un om pe masura. Odata cu disparitia lui sfarseste si hegemonia artistica italiana in Europa. Santa Maria Maggiore este importanta si pentru ca ascunde in ea 6 capele extraordinar de frumoase: Sixtina, la care a lucrat Carlo Fontana, Pauline Borghese si Sforza distangandu-se separat. Se pare ca cea Sixtina, numita si a Sacramentului, ar fi cea mai frumoasa din lume. Si este intr-adevar! Trebuie sa ai respiratia buna ca sa rezisti frumuse\ii ei. Frescele din capela Pauline apartin lui Cavaliere dArpino. Privita de afara, biserica are in partea dreapta o campanila de 6 nivele, ultima de tip roman construita la Roma, adapostind clopotni\a. Obeliscul din fata e o coloana inalta in varful careia se afla statuia Sfintei Marii cu pruncul. E singura biserica din Roma cu 2 obeliscuri, cel de-al doilea fiind plasat in spate. Binenteles ca nu lipseste fantana cu apa potabila aflata in fata bisericii. Istoria construirii bisericii e foarte interesanta. Ea e legata de o legenda care spune ca papa Liberius dorea sa construiasca o biserica mare in memoria Fecioarei, si nu stia unde. Dar in vis aceasta i s-a aratat spunandu-i sa o construiasca acolo unde va cadea prima ninsoare. Iar pe 5 august, o minune, in vara anului 452 pe colina Esquilino a nins! Si astfel biserica a fost construita aici. 11.Fontana di Trevi Sunt nu mai putin de 300 de fantani la Roma. Evident, nu le poti vedea pe toate, dar dintre ele se detaseaza Fontana di Trevi si cele din Piata Navona, Pauline, Naiadelor din piata Republicii, Tritonului, Fontana delle appi din piata Barberini Una din mostenirile de seama lasate de celebrul Bernini Romei sunt fantanile. Prima este Barcaccia din Piazza di Spania construita intre 1627-1629. Tritonul din Piazza Barberini (1642-1643) cu cei patru delfini se inalta sustinand pe zeul marii ce arunca apa imprejur. In piata Navona se inalta fantana celor patru rauri (1648-1651) ce sustin un vechi obelisc egiptean fiind cea mai spectaculara prin simboluri si maretie. Fontana di Trevi este insa o bijuterie baroca construita in timpul papei Clement al XII-lea avand in centru dominanta statuie a zeului Ocean privind semet marea aflata la picioarele sale, de fapt, adevarata fantana. Aveam sa trecem pe aici de cel putin 3 ori in drumurile noastre, dar spectacolul cel mai reusit are loc seara cand fantana se desfasoara in toata splendoarea ei in fata unei multimi diverse alcatuite din spanioli, englezi, nemti, francezi, romani, japonezi, pana chiar si indieni. Apa se revarsa in lumina reflectoarelor, iar spectatorii isi pun dorinte aruncand monezi peste umarul stang asezati fiind cu spatele la ea. De data asta nefunctionand am lasat pentru alta data bucuria unui spectacol de neuitat. 12.Adoua zi, vineri: calcand pe urmele lui Isus! Roma, desi e denumita oras al palatelor are peste 360 de biserici asa ca iti lasa posibilitatea de a reveni pentru a le vedea pe cele nevizitate inca. Sapte insa dintre ele sunt cele mai mari: San Pietro, San Pauolo Fuori le Mura, San Giovanni in Laterano construite de Constantin, San Lorenzo Fuori le Mura, Santa Croce in Gerusalemme, San Pietro in Vincoli si Santa Maria Maggiore. Aveam sa vedem vineri, zi predestinata parca, cele mai frumoase biserici legate de viata si munca de crestinare a Sfantei Elena, mama imparatului Constantin, cel care a permis pentru prima data crestinilor sa-si practice liber religia. Sfintii Mari Imparati Constantin si mama sa Elena aveau sa lase Romei cele mai de pret urme ale lui Cristos. In Imperiul roman crestinii nu erau recunoscuti. Diocletian pentru a-l apara mai bine de barbari il imparte in Imperiul de Apus si de Rasarit. Dar Constantin restabileste unitatea Imperiului mutand capitala la Bizant (Constantinopole) in 330. In 312 Constantin se converteste la crestinism, iar in 313 la Milano le acorda crestinilor dreptul legal de a-si practica credinta. In 325 Constantin convoaca la Niceea un consiliu care condamna doctrina lui Arius ce distrugea divinitatea lui Cristos, adoptand un CREZ ce continea principalele adevaruri ale credintei crestine: Cristos e cosubstantial cu Dumnezeu, El este adevaratul Dumnezeu, nascut din adevarat Dumnezeu. Politica lui Constantin e continuata de Teodosie, dar dupa moartea sa unitatea Imperiului se destrama: in rasarit imperiul de limba si cultura greaca, denumit BIZANTIN se mentine pana la 1453 cand Constantinopole e cucerit de turci. In apus imperiul de limba si cultura latina e supus navalirilor barbare ce produc caderea lui la 476, dar in 800 Carol cel Mare restaureaza Imperiul de Apus cu sprijinul papei Leon al III-lea. Acesta va deveni Sfantul imperiu roman germanic cu dinastii germane. Constantinopole (Bizant sau Istambul) devine sediu rival al Romei. In timp ce Apusul nu accepta icoanele, ci statuile, Rasaritul se inchina la icoane si nu la chip cioplit! In 1054 apare schisma, separarea dintre Rasarit si Apus. Incep cruciadele pentru apararea Pamantului Sfant dat fiind navalirile pagane. Dar cuceririle turcesti lichideaza regatul latin al Ierusalimului reducand Imperiul de Rasarit la Constantinopole si regiunea din jurul sau. La inceputul secolului XV imparatul Ioan al VIII-lea Paleologul propune reunificarea Romei cu Constantinopole dat fiind amenintarea cu pierderea lui. Se propune la Florenta unificarea pentru 6 iulie 1439, patriarhul din Constantinopole recunoscand intaietatea universala a Papei. Numai ca, nu toti grecii vor semna! In 1453 cu tot ajutorul Papei, Mahomed al II-lea intra in Sfanta Sofia pe care o transforma in moschee, ucide pe imparat si Constantinopole devine Istambul. Rusia refuza actul de unire de la Florenta din 1448 si se considera mostenitoarea Bizantului. Ivan al III-lea se casatoreste cu nepoata ultimului imparat luind numele de Cezar = tar, Moscova fiind denumita a 3-a Roma. Cinsprezece secole au dus la aceste fapte, biserica ramand catolica in sensul ca ea ocroteste adevarul total pe care l-a primit de la Cristos, dar si ortodoxa caci ii da Domnului slava ce i se cuvine, consecinta schismei din 1054 facand ca cele 2 calificative sa aiba o implinire istorica: nasterea Bisericii catolice in Apus si a Bisericii ortodoxe in Rasarit. Este pe scurt istoria celei mai mari religii cunoscute ce a marcat cresterea si descresterea ultimului mare vechi imperiu. Plecand de pe via Nicolo Tartaglia ajungem curand la Villa Borghese trecand prin Porta Pinciana a zidului aurelian construit ca pavaza pentru pastrarea comorilor cetatii, urmam traseul pe via Veneto dupa care sosim intr-o piata devenita celebra in urma filmului La dolce vita de Federico Fellini, de altfel ii si poarta acum numele. Lasam pe dreapta Cafe della dolce vita unde s-au filmat scene din film, ajungem la hotelul cel mai luxos din Roma, Excelsior de 5 stele, unde a locuit si Petre Roman, pe atunci ministru de externe al Romaniei. Imediat urmeaza cladirea ambasadei SUA, ocupata definitiv dupa victoria aliatilor asupra Italiei din 4 iunie 1944, in speta de americani. Trecand pe langa ea nu pot sa nu-mi aduc aminte de imensitatea cladirii ambasadorului american in Italia, o cladire ascunsa vederii cu mult mai mult spatiu decat cel al ambasadei. Aveam sa aflam ca ambasadorul fusese unul din cei 10 sponsori ai campaniei electorale a presedintelui Clinton. Nimic de mirare ca dupa victorie avea sa fie numit si sa locuiasca aici! Dar nu e singura minune, caci Roma, fiind orasul palatelor, aveam sa ne minunam si mai mult cu prilejul vizitarii Pietei Navona cand am trecut pe langa ambasada Frantei aflata ghiciti unde? tocmai in Palatul Farnese, apartinand uneia din marile familii din Roma, cu doua fantani mari in fata aduse tocmai de la Termele lui Caracalla (in fata celebrelor fantani ale lui Bernini in palatul Pamphili se afla ambasada Braziliei, pe Gianicolo un superb palat apartine ambasadei Suediei, ce sa mai vorbim de Villa Medici acum sediul ambasadei Frantei). Etajul doi al palatului Farnese este lucrat de nu mai putin renumitul Michelangelo. Palatul a fost proiectat de Antonio da Sangallo si construit intre 1517-1589. Dupa moartea lui Sangallo in 1546 lucrarile sunt continuate de Michelangelo care termina fatada si balconul. Interiorul e decorat de Annibale Carraci. Acum palatul apar\ine ambasadei Frantei. Ne continuam drumul pe via Veneto si patrundem in Piata Barberini cu cele doua fantani celebre ale lui Bernini Tritonul si fantana celor 3 albine (fontana delle tre appi). In continuare urcam pe Vialle delle Quattro Fontane (delle appi, Triton, Trevi, Naiade) lasand in stanga Palatul Barberini ce a servit drept decor filmului Vacanta la Roma cu panzele lui Caravaggio, celebrele Narcis si Juditha taind capul lui Holofern. Palatul e facut dupa planurile lui Carlo Maderno care a realizat si fatada bisericii San Pietro, dar dupa moartea acestuia e terminat de Bernini asistat chiar de Boromini, adversarul sau. In dreapta se afla biserica San Carlo alle Quattro Fontane construita de Boromini, alaturi cea a lui Bernini, San Andrea al Quirinale, iar in fata se inalta Santa Maria Maggiore de pe colina Esquiline. E momentul pentru a vorbi de Boromini, Francesco Castelli (1599-1667) formulatorul stilului arhitectural baroc. Cunoscut pentru constructia bisericii San Carlo alle Quttro Fontane vine la Roma lucrand cu Maderno. Cele doua turnuri ale Santei Agnese in Agone ii apartin. In urma mortii lui Maderno dupa ale carui planuri se construieste palatul Barberini, Bernini preia conducerea lucrarilor colaborand cu succes cu Boromini. Insa dupa abandonarea planurilor lui Maderno la cererea lui Pietro da Cortona, Boromini paraseste echipa si se dedica impreuna cu Bernini la proiectarea baldachinului din biserica San Pietro. In 1638 incepe construirea bisericii San Carlo alle Quttro Fontane. Nu mai larga inauntru decat dimensiunile unui singur stalp al bisericii San Pietro, mica biserica impresioneaza intreaga Europa. Din cauza irascibilitatii si intransigentei, Boromini pierde insa contactele cu sponsorii si, mai mult, cand descopera o stricaciune a unui lucrator il bate atat de violent incat acesta moare. Dupa ce abandoneaza si lucrarile la San Pietro conflictul latent dintre cei doi B ia amploare. Cei doi au caractere divergente si conflictul devine public in 1645 de la eliminarea celor doua turnuri ale lui Maderno de la fatada bisericii San Pietro. Boromini devine acum cel mai mare critic la adresa lui Bernini. Dar in cariera urmeaza exemplul lui Michelangelo: cine copiaza pe altii, nu ajunge niciodata in varf. Dupa 1660 odata cu cresterea succeselor rivalului sau Bernini, incepe declinul. Suferind de melancolie si halucinatii ipohondrice isi arde planurile declinandu-si intreaga activitate, ajungand chiar pana la sinucidere. Dintre lucrari se disting Sant Andreea della Valle impreuna cu Maderno, palatul Barberini (1629-31), baldachinul din San Pietro si desenele pentru fatada bisericii San Pietro impreuna cu Bernini, San Carlo alle Quattro Fontane (1638-41), tavanul Palatului Pamphili actual sediu al ambasadei Braziliei din piata Navona, capela Re Magi, reconstructia bisericii San Giovanni in Laterano precum si a bisericii Sant Agnese in Agone. Dincolo de toate Boromini ramane o marca pentru Roma. Trecem acum pe langa casa unde a locuit Bernini si ne indreptam spre Nerulana apropiindu-ne de biserica San Giovanni in Laterano (cu impresionanta poarta din bronz luata de la Curia), una din cele 3 mari biserici, de fapt a doua ca importanta religioasa dat fiind ca aici au locuit o vreme papii, dar mai ales ca lipit de ea se afla palatul Lateranese celebru prin pactul semnat la 11 februarie 1929 intre statul papal si cel italian condus de Benito Mussolini. Aceasta a insemnat concilierea urmata de constructia unei strazi Via della Conciliazione ce porneste de la Castel San Angelo pana la San Pietro cu obeliscuri facute in timpul lui Mussolini. Cand scriu aceste randuri pe CNN vad Victoria Revolutiei din Belgrad a lui Kostunita cu sosirea lui Ivanov din partea Rusiei. La fel ca si la noi in 1989 primii sositi au fost rusii! Sa fie oare o intamplare sau Iugoslavia va urma drumul Romaniei? Revenind la palatul Lateranese aici exista si sala unde s-a semnat celebrul pact cu scene religioase foarte valoroase, tavane si pereti pictati, o colectie de arme Palatul e de culoare roz, in fa\a avand unul din cele mai mari obeliscuri din Roma adus de la Circo Maximo, al doilea ca marime fiind asezat in Piazza del Popolo. E foarte importanta inscriptia de pe el referitoare la victoria lui Constantin impotriva lui Maxentius sub semnul crucii, botezandu-se aici si devenind crestin pentru propagarea crestinismului. Complexul de biserici de aici e format din Santa Croce in Gerusalemme, Scara Santa si San Giovanni in Laterano. Ajungem la poarta San Giovanni a zidului aurelian si, drept in fata este biserica Santa Croce in Gerusalemme. Intrarea se face ca la aeroport prin verificari cu aparate speciale pe care le-am vazut si la coloanele de la San Pietro folosite numai atunci cand papa se adreseaza direct in fata crestinilor. Vericarea este amanuntita dat fiind ca anul 2000 este anul Jubileului Crestinatatii cand la Roma sunt prezenti foarte multi turisti. La intrare, in stanga, pe perete se afla o bucata din crucea pe care a fost rastignit Barnabas, unul din talharii buni devenit sfant. Ne aducem aminte ca el a fost unul dintre conducatorii rascoalei impotriva tiraniei romane si a fost rastignit odata cu Cristos care i-a spus : vei fi alaturi de mine in Paradis. Inaintam pe drumul reprezentand pe cel al purtarii crucii infatisand cele 14 stationari si drept in fata se afla o capela in care sunt pastrate relicvele aduse de Sfanta Elena de la Ierusalim. Sub un baldachin sunt pastrate: 3 fragmente din crucea pe care a fost rastignit Isus Cristos puse in interiorul unei cruci pe latura stanga, dreapta si jos; in stanga crucii se afla cele trei fragmente mici de pamant, cat unghia, luate de la locul nasterii, cel al flagelarii si de la mormantul sfant, degetul lui Toma si un piron cu care a fost batut pe cruce Isus; in dreapta crucii e o coaroana de spini care are in centru doi spini din cea originala iar alaturi un fragment din cruce pe care sta scris in ebraica textul: Isus Cristos nazarineanul - regele iudeilor. Tot timpul calcam pe un mozaic denumit cosmatesc de la numele celebrului mester, Cosmati. Te simti ca si cum ai merge pe urmele lui Isus. Tot ceea ce te inconjoara e coplesitor. Seamana piosenie, cinstire, ceea ce se cheama marturie a istoriei. Ne plecam in fata relicvelor marturisitoare existentei lui Isus si ne indreptam pasii umbland cu evlavie, in genunuchi, pe Scara Santa, aflata pe ipotenuza triunghilui format din cele trei biserici: Santa croce, San Giovanni si Scara Santa. Scara Santa a fost construita intr-un palat in care Sfanta Elena a locuit intre 317-322. Fa\ada e rococo de la 1743 iar interiorul baroc din secolul XII. Aici imparateasa Elena a adus de la Ierusalim o scara din lemn de trandafir adusa din Palatul lui Pilat, pe care a urcat de trei ori Isus cand a fost judecat de acesta. Se spune ca inca se mai vad picaturile de sange ale Mantuitorului lasate pe trepte. Sus, cand ajungi dupa ce ai mers in genunchi, se afla o capela cu o icoana avand chipul lui Isus despre care se spune ca nu ar fi facuta de mana omului - atat de reusita este. De altfel tot aici aflam dintr-un inscris ca niciunde pe pamant nu exista loc mai sfant! Emotionant, de neuitat! Urmam cateta triunghiului care ne conduce la imensa biserica San Giovanni in Laterano pe care sta scris Cristo Salvatori cu statuia Mantuitorului deasupra alaturi de aceea a lui Ioan Botezatorul. Intram pe o poarta impozanta adusa de la Curia (Senatul roman). Un hol imens perpendicular pe cel de intrare in biserica ne conduce spre Poarta Sfanta pe sub care trecem intrand in biserica propriu zisa ce are alte trei holuri, unul central si doua laterale ce gazduiesc capelele. A suferit invazia vandala in secolul V, cutremurul din secolul IX, doua devastatoare incendii si patru reconstruiri. Contine minunatele decoratii incrustate de tip Cosmati. Holul central e marginit de o parte si alta de 12 statui impresionante ca marime dar stralucitoare ca realizare. Sunt aici sfintii: Paul cu sabia, Petru cu cheile, Andrei cu crucea, Ioan cu cartea si pana, Simion, Bartolomeu cu cutitul, Tadeus cu lancea O capela in partea dreapta a unui impresionant altar cu baldachin are o fresca reprezentand Invierea. In afara celor amintite se mai afla aici statuia Papei Leon al XIII-lea, fresce religioase, o statuie a lui Moise. Pe unul din cele doua holuri ce bordeaza pe cel principal se afla un tablou mai putin obisnuit alcatuit din unul mic care reprezinta Adormirea Maicii Domnului peste care tasneste un altul cu ingeri deasupra, parand o continuare a primului. In holul din dreapta ne impresioneaza un grup statuar reprezentand Pieta. Tavanul pe langa inaltime impresioneaza prin insemnele de pe blazoanele papale. Totul e facut sa retina respiratia. Lipit de biserica se afla palatul Lateranese cu obeliscul lui Constantin in fata pe care sta scris: Constantinus per crucem victor as silvestro hic baptizatus crucis gloriam propagavit. Cea ce inseamna ca fara cruce si botez nu te poti inalta! Si numai cu cele vazute pana aici te poti mandri ca ai trecut prin Roma! Dar Roma are peste 360 de biserici inaltatoare. Aveam pe agenda mai multe dintre ele si daca timpul si picioarele vor ingadui, foamea noastra poate ca ar fi domolita: Santa Maria Sopra Minerva, biserica Sfantul Apostol Andrei, Santa Agnes, Santa Maria del Popolo, biserica San Sebastian, biserica Quo Vadis, San Pietro in Montorio unde se afla Tempietto, opera de capatai a lui Bramante marcand Renasterea, biserica de la Trinita del Monti, biserica Sfintii Apostoli, San Paolo dentro le Mura, San Paolo Fuori le Mura construita peste mormantul Apostolului in 386, Santa Maria degli Angeli e dei Martiri, Santa Maria della Vittoria, San Agostino cu doua tablouri ale lui Caravaggio, San Luigi dei Francesi cu trei picturi de Caravaggio., dar despre toate acestea mai incolo dupa o odihna binemeritata. Suntem acum la Pantheon aflat intre Altare della Patria si Castel San Angelo de pe malul Tibrului. Constructia a inceput in anul 27 i.e.n. sub Marcus Vespasianus Agrippa, dar e distrus in anul 80 si refacut de Adrian intre 118-128 e.n. E o cladire circulara cu un dom de 43 m in diametru - se pare cel mai mare din lume - de 22 m inaltime. Aici se afla mormantul lui Rafael Sanzio si cel al lui Victor Emanuel al II-lea, reprezentand casa de Savoia cu emblema unei cruci rosii pe fond alb. Desi veche, cladirea e impunatoare iar interiorul plin de sobrietate. Ne-am inclinat in fata mormantului lui Rafael si am iesit sa luam o gura de apa buna de la fantana din fata, binenteles cu obelisc. Ne intoarcem vizitand ce ne iesea in cale, sau revazand pe cele deja stiute, prin Villa Borghese iesind prin fata Muzeului National de Arta Moderna si Contemporana unde se afla cladirea ce adaposteste Academia di Romania avand in laterala statuia ecvestra a lui Jose de San Martin - eliberator al Argentinei - alaturi de statuia unui roman ce pare a fi Traian tinand in maini leoaica din capul careia tasneste stindardul dac; continuam drumul pe corso di Francia, Via Andromandi, zidul resedintei ambasadorului american si via Nicolo Tartaglia. O masa la repezeala cu o bere spaniola si o cafea de India avea sa ne energizeze pentru urmatoarele relaxante ore petrecute seara la Roma! 13.Seara la Roma Roma seara! Imi doream atat de mult s-o vad seara. Roma e mit dar si realitate. In toate, ziua sau noaptea te farmeca diferit. Find vineri inainte de intalnirea cu Galeria Borghese unde se intra atat de greu, cu programare, n-ai cum sa vii in centru din nord fara sa treci prin parcul cu gradini ale vilei Borghese. Pornim de asta data pe Via di Romania aflata paralel cu Nicolo Tartaglia si ajungem pe Vialle delle Tre Madonne spre gradinile Borghese. Dupa numai o suta de pasi in stanga este Gradina Zoologica, iar la dreapta drumul te duce spre Muzeul Borghese, o cladire in stilul celor romane impresionanta prin demnitatea liniei arhitecturale cu o deschidere intr-un parc cu fantani a caror apa e potabila, inconjurata cu gradinile secrete pe laterala pentru ca in spate sa te intampine un alt parc cu fantana lui Venus si statui pe margini. Parcul e atat de mare incat se merge si cu masini pe unele alei. Aici se practica joggingul, mersul pe patine si plimbarile in aer liber. Dupa ce ai iesit vezi zidul aurelian, iar de aici drumul se continua printr-un tunel pietonal cu benzi ce ne conduc catre Piazza di Spania, probabil cea mai cunoscuta de turisti dat fiind scarile numite Scalinata della Trinita dei Monti sau scarile spaniole care duc catre biserica franceza daruita de regele Carol al XIII-lea in 1495. Se ajunge in celebra piata unde se afla simpatica fantana a lui Bernini de forma unei gondole de unde trepte infinite te conduc spre Trinita dei Monti in fata careia se inalta un obelisc. De jos privind in dreapta vezi inaltandu-se majestos Coloana Imaculatei pe care o vom vizita ziua in spendoarei ei. Urcam treptele de la Trinita dei Monti spre stanga catre Villa di Medici, cumparata de Napoleon in 1801 pentru a gazdui Academia Franceza. Nefiind vizitabila, ne multumim cu intrarea intr-un restaurant cu muzica, intim, aflat pe marginea platoului. De aici de sus se vede o panorama splendida a Romei pana catre Citta del Vaticano, cu domul inalt al lui San Pietro, Altare della Patria, colina Gianicolo cu statuia lui Garibaldi, aproape de care se afla cladirea Ambasadei Suediei. Coborand de la inal\imea lui Trinita dei Monti intalnim un tanar roman care la auzul limbii ne ajuta sa ajungem spre Trevi. Trecem pe langa hotel Hassler de 5 stele cu o statuie a lupoaicei in hol. Ajungem in sfarsit la Fontana di Trevi noaptea, dorinta indeplinita. Nimic mai spectaculos decat intalnirea cu bucuria celor mai diversi turisti, romani, spanioli, francezi, japonezi, chinezi, portughezi, argentinieni, chiar si indieni dar cei mai multi vanzand flori. Fantana e construita in timpul papei Clement al XII-lea reprezentand o alegorie a zeului Ocean dominand marea, apa care curge in fantana aflata la piciorele sale. O multime de tineri arunca stand cu spatele la apa monezi peste umarul stang, legenda spunand ca orice dorinta se indeplineste prin acest ritual. Imitam gestul lor cu speranta in gand. In final ne reintoarcem in Piazza della Republica cu Fantana Naiadelor luminata cu patru statui din bronz reprezetand scene din viata naiadelor 14.A treia zi, sambata, numai Galeria Borghese! In toate zilele cat am stat la Roma nu a fost una in care sa nu intram in drumurile noastre prin vestitele gradini Borghese. Aproape ca si numele te face sa te simti la fel! Galeria Borghese contine minunatele colectii de picturi baroc si sculpturi vechi. Se afla in gradinile Borghese in palatul cu acelasi nume si e construita de arhitectul olandez Jan van Souten la 1613-1616. Aici se afla picturile colectionate de papa Paul al V-lea (Camilo Borghese) si de nepotul sau cardinalul Scipione Borghese. Borghese era nobil italian din Siena. Unul dintre ei, Camilo Fillipo Ludovico era casatorit cu sora lui Napoleon, Marie Pauline si a ajuns guvernator al Piemontului. Intrand pe Porta Pinciana te intampina un frumos palat, Villa Borghese, aflat intr-una din cele mai mari si frumoase gradini ce poarta numele vestitei familii care prin Paul al V-lea (Camilo Borghese) a dat un papa Romei timp de 15 ani de la 1605 la 1621, comparabil cu cel mai cunoscut dintre papi, Sixtus al IV-lea. In timpul lui Paul al V-lea s-au refacut multe dintre fatadele vechilor cladiri printre care si aceea a bisericii Sfantului Petru, au fost construite fantani, columna Imaculatei si capela Paulinei din biserica Sfanta Maria Mare. Quirinale si Vaticanul au fost largite. Dat fiind interesul sau in sistemul de apa si fantani papa Paul al V-lea a fost chiar numit Fontefice Maximo. Dar cel mai important aspect de inovatie al planurilor Borghese a fost orientarea catre arhitectura si fatade, interioare si exterioare. In timpul sau relatiile diplomatice cunosc o accelerare, intinzandu-se pana in Japonia, ele fiind reflectate prin picturile din Sala Regia a Palatului Quirinale. Paul al V-lea e acela care beatifica pe Philip Neri, Theresa din Avila, Ignatius Loyola, Francis Xavier si canonizeaza pe Carlo Borromeo, Francesca Romana si Thomas din Villanova. Nepotul sau, cardinalul Scipione Borghese avea sa continue politica culturala la curtea papala. Fiu al Ortensiei, sora Papei, casatorita cu Francisco Caffarelli, Scipione era posesorul unui infailibil instinct al reorganizarii calitatii artistice si un bun cunoscator al regulilor pasiunii strangerii si achizitionarii celor mai valoroase lucrari de arta. Colectionar dar si client al marilor artisti precum Gian Lorenzo Bernini, Nicolas Cordier, Caravaggio, Domenichino, Guido Reni, Rubens construieste extraordinara Villa Borghese unde sculptura, pictura si arhitectura sunt vii ca si natura, poate si dat fiind ca am vizitat-o dupa ultima restaurare din 1997. Vila impresioneaza prin calitatea colectiei vechi si moderne a lucrarilor ce par a fi mai mult noi decat antice, miscatoare si armonioase, aproape de sufletul vizitatorului. De altfel sculptorii, pictorii si arhitectii care au lucrat aici au lansat stilul baroc roman raspandit apoi in toata Europa. Familia Borghese a jucat un rol important in Toscania, in special la Sienna, pentru trei secole, imparatul Sigismund conferind lui Agostino Borghese privilegiul de a include vulturul in blazonul familiei. In 1547 Marcantonio Borghese se muta la Roma urmat in 1554 de celelalte rude in urma intrarii Siennei in dominatia familiei Medici. In 1609 Scipione Caffarelli cumpara un palat langa San Pietro pe Via della Conciliazione care va deveni prima casa pastratoare a considerabilei colectii pana la transferarea lor in Villa Borghese. Intre 1770 si 1800 Marcantonio IV Borghese devine responsabilul cu modernizarea ei introducand proiectele arhitecturale ale rarii frumuseti neoclasice ce se vor armoniza cu cele de mai tarziu ale stilului baroc ale arhitectului Antonio Asprucci. Peretii tavanelor au fost decorati cu picturi si stucaturi ale lui Domenico de Angelis, Giuseppe Cades, Felice Giani, Giovanni Battista Marchetti, Wenzel Peters si multi altii. Familia Borghese va juca un rol important in jocul politic prin casatoria lui Camillo, fiul lui Marcantonio IV, cu sora imparatului Napoleon, Paulina Bonaparte. In 1830 e cumparat pamantul pana la Piazza del Popolo, urmand extinderea parcului si asezarea statuilor. Timp de secole, prin munca si ambitia familiei Borghese colectia se va pastra pana in 1901 cand printul Paul e fortat sa vanda Villa statului italian datorita speculatiilor lui Ludovisi in domeniul cladirilor, in timp ce parcul trece in grija Consiliului orasului. Astazi ea constituie inca mandria Romei, a o vizita inseamna a te programa din timp, durata vizitei fiind restransa la numai 2 ore. Vila a fost conceputa de la inceput ca muzeu cu o arhitectura amintind de cea a vechilor vile romane, adapostind lucruri fine de arta veche si moderna, fiind un loc de contemplare dar si de influen\are a gustului si a unei altfel de recreeri! Aflata intr-un mare parc plin cu gradini si statui (la una din intrari cea dinspre Trinita dei Monti se afla o piata care poarta numele Bucuresti, cu un obelisc in centru) vila cu cele 2 turnuri, un portico si un hol de intrare impunator aminteste de stilul vilelor din secolul XVI, gen Villa Farnesina, Villa Medici, Ruffina si Mondragone. De asemeni, adaugarea sculpturilor vechi fatadei se incadreaza tot in traditiile romane ce obisnuiau sa faca mai intai fatada si apoi interioarele: Palazzo della Valle, Palazzo Spada, Villa Medici, Gradinile Vaticanului. Planurile si constructia apartin arhitectului olandez Jan van Souten (1613-1616) ce cu inteligenta si proportie a stiut sa dezvaluie un aranjament deosebit al camerelor. Proiectul a urmarit in principal de a atrage atentia asupra constructiei, prin noblete si curaj, prin fatade din piatra cu aspect de eroism, cu ferestre si usi in perfecta armonie dand cladirii si vizitatorului prospetime prin aerul ventilat natural. O scara in spirala din marmura ornamentala apartinand lui Bernini te indruma spre incantatoarele picturi fine, multele sculpturi antice, pereti si tavane acoperite de picturi cum numai la Roma poti sa vezi chiar si pe strada in holul interior al blocurilor. O parte importanta a colectiei se afla la Luvru in ceea ce constituie Colectia Borghese, Camillo fiind nevoit sa-i vanda lui Napoleon nu mai putin de 154 de statui, 160 de busturi, 170 bazoreliefuri, 30 de coloane Inchisa in spate de o gradina superba cu o fantana in mijlocul careia troneaza un Venus realizezi frumosul aspect princiar al vilei. Sculpturile si tablourile originale ale Galeriei apartin colectiei cardinalului Scipione a carui amprenta va mai dainui inca trei secole prin achizitiile ulterioare. Interesat de vechile lucrari, de arta Renasterii cat si de cea contemporana, pasionat mai ales in achizitia vechilor sculpturi, chiar fragmente, unele fiind restaurate de straluciti sculptori ca Pietro si Gian Lorenzo Bernini sau Nicolas Cordier, Scipione reuseste sa puna la un loc in acest paradis cultural valori inestimabile. De-a lungul anilor multe lucrari au fost achizitionate de cardinal in ideea de a lumina impresionantele Galerii: busturile celor 12 imparati, Somnul lui Alessandro Algardi, statuia Paulinei Borghese de Canova, Adevarul lui Bernini, cele 107 picturi confiscate de papa de la pictorul Giuseppe Cesari, cunoscut mai ales drept Cavaliere dArpino. Alti pictori ca Domenichino au petrecut zile in inchisoare pentru ca au refuzat lucrarile cardinalului Scipione (Diana). Inca de la primul pas, in holul intrarii, te uimesc frescele de pe tavan si picturile in clarobscur asezate pe pereti. O intreaga alegorie cuprinde intregul tavan avand parca predestinat, in centru, Faima si Istoria, apoi Justitia, Fidelitatea si Onoarea alaturi de Falsitate, pentru ca in partea opusa sa fie reprezentate spiritul dragostei fata de patrie, Roma triumfala, spiritul roman al victoriei, Romulus si Renus, Jupiter, toate incadrate in cele 4 colturi de Sibile acele femei cu dar de prevestire. Frescele din holul impozant te intampina parca special cu celebrarea gloriei civilizatiei romane. Si, evident, nu poate lipsi primirea triumfala a lui Romulus in Olimp de catre Jupiter, executate atat de stralucitor de sicilianul Mariano Rossi cu tenta de baroc tarziu. Ultima restaurare a fost in martie 1997, astfel ca ceea ce vedem e aproape de delicatul original. O mul\ime de sculptori si pictori si-au lasat amprenta aici. Dar ramai impresionat de statuia lui Pietro Bernini, tatal celebrului Gian Lorenzo pe care-l vom intalni pretutindeni in Roma fie la fantani, fie in interiorul basilicilor ori la San Pietro, el fiind cel care va transpune in realitate gandurile papilor, in special ale lui Barberini, papa Urban al VIII-lea. Statuia in marmura reprezinta pe Marcus Curtius alergand pe cal desprinsi amandoi parca din inaltimea peretelui. Aveam sa intalnim stilul peste tot in Roma fie cu amorasi strajuind tablouri imense, fie sfinti ori Sibile iesind parca din perti ori fixati de tavan; sunt aici doua sculpturi vechi reprezentand pe Bacchus si un Satyr luptand restaurate de Pietro si Gian Lorenzo Bernini, ultimul inspirandu-l chiar pe Lorenzo in realizarea lui David. Tavanul primei camere reprezinta Judecata lui Paris. Dar privirea ti-e fixata asupra centrului camerei unde triumfa ca un Venus Pauline Bonaparte executata cu o inalta maiestrie de Antonio Canova intr-o maniera splendida ce da marmurei prin chipul Paulinei o finete rara. Altadata, sculptura, asezata pe pe un soclu din lemn, avea un mecanism rotativ oferind vizitatorului posibilitatea de a o admira din toate unghiurile. E atata divinitate incat ai impresia ca visezi, inchizand si redeschizand ochii crezi ca e vie acolo asezata victorios pe salteaua din marmura de un alb fara cusur aproape! Stilul e sublim, superb, nemaivazut! Cea de a doua camera gazduieste pe David de Bernini, statuie comandata chiar de cardinalul Scipione. Bernini avea doar 25 de ani cand a executat aceasta teribila confruntare a lui David cu uriasul Goliat doar cu prastia. David asezat pe o stanca urmarind un adversar invizibil e descris in marmura cu o senzualitate in suprafata pielii si a parului cu elemente atat de delicate cum numai in bronz se pot obtine. Interesant de vazut din toate unghiurile, din dreapta David e infatisat in miscare intinzand prastia la maximum, din fata el pare inghetat o secunda inainte de lovitura fatala pentru ca din diagonala Bernini sa realizeze un balans ritmic intre miscarea cu prastia si indarjirea din timpul luptei. In camera a treia Bernini a creat o capodopera rara pentru cardinal Apollo si Daphne. La numai 24 de ani artistul a executat-o intre anii 1622-1625. Cum intri in camera te surprinde mai intai Apollo, abia mai tarziu nimfa ce se metamorfozeaza in laurul unui copac pentru a scapa de divinul agresor. Prezenta acestui mit i-a prilejuit viitorului papa Urban al VIII-lea, cardinalul Maffeo Barberini, realizarea unui text moral aflat inscis pe soclu: Acelora care iubesc placerile fulgeratoare in final gasesc numai frunze si fructe amare in mainile lor. Intr-o nisa a camerei a patra sta o valoroasa sculptura antica greceasca, originala, din secolul al IV-lea i.e.n. Si, din nou, Bernini! De data asta un grup statuar din marmura reprezentand pe Pluto si Proserpina. Pluto, zeul iadului, seducand-o pe Proserpina, fiica Geei, zeita Pamantului. Si legenda incepe Geea obtine de la Jupiter permisiunea pentru fata ei de a se reintoarce pe pamant dupa ce va sta o jumatate de an in Hades. Vazut din stanga grupul ni-l dezvaluie pe Pluto puternic si falos pentru ca din fata el sa apara triumfal, tinand in maini atat de pretiosul trofeu ce se zbate pana la lacrimi. Realizarea e atat de sensibila incat ai sezatia ca marmura s-a lasat moale sub inclestarea mainilor lui Pluto in coapsele Proserpinei si nu mestesugul sculptorului ar fi facut-o cu adevarat! Din dreapta se vad bine lacrimile Proserpinei cazand pe obraz cat si zbaterea ei, vantul despletindu-i parul. In camera a cincea exista pe vremuri o veche statuie reprezentand o hermafrodita, dar ea a fost vanduta in 1807 muzeului Luvru. Aceasta de acum e una restaurata de Pacetti in 1781, se pare o copie dupa un original din Atena. Scenele de pe tavan vin sa completeze mitei hermafroditei. Camera a sasea poarta din nou amprenta lui Bernini, prezent aici prin grupul statuar Aeneas si Anchises, reprezentand parasirea Troiei in flacari, Aeneas purtand pe umeri pe batranul sau tata Anchises iar alaturi sta fiul sau Ascanius avand in maini focul sacru al inimii in timp ce bunicul tine cu grija zeii familiari. Un alt grup reprezinta Adevarul considerata cea mai personala statuie a lui Bernini careia trebuia sa i se alature figura Timpului, niciodata executata. Dintre picturi se remarca Minerva lui Fontana aducand aminte de figurile rubensiene. Asa cum era de asteptat tavanul camerei a saptea numita egipteana - descrie Sfinxul la Giza si piramidele realizate majestos de Giovanni Battista Marchetti. Retinem aici statuile din marmura executate in doua culori, alb si negru separand trupul de vesminte: Isis din marmura neagra avand capul si mainile albe, statuia fiind foarte veche, din anul 150. Se mai afla aici, in acelasi context, statuia reprezentand Satyrul pe un delfin. Odata intrat in camera a opta te intampina un Satyr dansand, copie din secolul al II-lea dupa originalul din secolul IV i.e.n. a lui Lysippus. Trebuie sa fii din nou incantat caci aici poti sa te delectezi cu nu mai putin de 6 Caravaggio din cele 12 ale colectiei cardinalului Scipione, semn al pre\uirii speciale acordate pictorului. Caravaggio caci despre el este vorba - revolutioneaza pictura prin tehnica tenebrului, a dramaticului, selectand lumina formelor in afara unor adanci umbre, devenind prin aceasta tehnica o figura marcanta a barocului. Trecand peste traditional Caravaggio isi ia modele din strada pictandu-le realistic ceea ce ii va atrage multe critici. Pe numele sau adevarat - Michelangelo Merisi - avea ca tata pe arhitectul marchizului de Caravaggio la curtea caruia lucra. La 11 ani ramane orfan fiind luat ucenic de pictorul Simone Peterzano din Milan. Vine la Roma intre 1588-1592 stabilindu-se in cosmopolita societate din Camp al lui Marte; urmeaza o perioda de instabilitate si umilinte, trecand de la un atelier la altul pana cand intra in gratiile cardinalului Francesco del Monte prin intermediul unui negustor Valentino. Picteaza peste 40 de lucrari cele mai multe fiind adolescenti ca Baiat cu cosul de fructe 1593 - Galeria Borghese, Tanarul Bachus 1593 - galeria Uffizi din Florenta, Petrecere musicala muzeul de arta din New York. Dar abia dupa aceea incep marile lucrari in adevaratul stil Caravaggio. Unele dintre ele de o inalta maiestrie artistica vor provoca o reactie violenta! Fecioara cu pelerini (Madonna with Pilgrims sau Madonna di Loreto) pentru biserica San Augostino a fost un scandal dat fiind piciorul murdar al madonei si boneta unuia din cei doi oameni ingenunchiati in fundal O alta lucrare de exceptie, Moartea fecioarei, a fost refuzata de Carmelite din cauza preferin\ei pentru o imagine cu pantec umflat si picioare de rand. La sfatul lui Rubens pictura a fost cumparata de ducele de Mantua in 1607 si aratata doar o saptamana comunitatii pictorilor. Impotriva reactiei negative din partea oficialilor bisericii reputatia sa creste si chiar incepe sa fie invidiat. Dupa proiectul capelei Contarelli din biserica San Luigi dei Francesi Caravaggio are multe probleme cu legea fiind acuzat de administrarea unor pumni unui pictor, apoi e ranit de un soldat iar in 1603 e inchis din cauza plangerii unui alt pictor si va fi din nou arestat iar in urma unui meci de tenis il omoara pe un anume Ranuccio Tomassoni, astfel ca e nevoit sa paraseasca orasul pentru Neapole unde picteaza Madonna of the Rosary si The Seven Works of Mercy aflata la capela Monte della Misericordia. Se poate face acum conexiunea dintre tablourile sale si propria-i viata! Din cauza pre\ului pus pe capul sau se refugiaza mai intai in Malta, apoi in Sicilia de unde soseste la PortErcole, o posesiune spaniola in cadrul Statului Papal unde moare de pneumonie, abia peste trei zile sosind de la Roma un document ce-i acorda iertarea! Oricum, lasa in urma multi continuatori atat in Italia prin Orazio si Artemisia Gentileschi cat si in afara prin spaniolul Jos de Ribera, olandezii Hendrick Terbrugghen, Gerrit van Honthorst si Dirck van Baburen care fac din orasul Utrecht cel mai renumit centru in stil Caravaggio. Dar cel mai important pictor in maniera lui ramane francezul Georges de La Tour. Ecourile sale pot fi intalnite si in lucrarile unor giganti ca Rembrandt van Rijn ori Diego Velzquez. Revenind la picturile camerei a 8-a, una dintre ele o reprezinta pe Madona della Palafrenieri (1605) adusa de la San Pietro unde a stat numai o luna considerandu-se netraditionala acolo. Tabloul surprinde figura disperata a Sfintei Ana ce o contempla pe Maria in timp ce-l invata pe Isus cum sa omoare sarpele, simbol al pacatului si ereziei. Intunericul inconjoara figurile aflate intr-un loc nedefinit, doar o lumina nenaturala apare pe trupul copilului speriat. Dupa realizarea tabloului, Caravaggio va fi acuzat de crima fiind nevoit sa plece departe pentru a scapa de pretul pus pe capul lui. Va trimite drept iertare un tablou Papei infatisandu-l pe David cu capul lui Goliath (1609-1610), dar iertarea soseste prea tarziu, caci pictorul moare la Porto Ercole. Unul din tablouri il infatiseaza pe Sfantul Jerome (1605-1606) scriind, avand pe masa un cap de mort ideea care-l macina aici fiind aceea a existentei dintre viata si moarte. Se mai afla aici doua tablouri din perioada de influenta de la Cavaliere dArpino dupa care il paraseste pe acesta trecand la teme reprezentand si a altceva decat fructe si flori! E vorba de baiatul \inand in maini un cos cu fructe (1594) si un autoportret satiric reprezentandu-l pe Il bacchino malato (1593). Al saselea tablou il reprezinta pe Sfantul Ioan Botezatorul (1609-1610). In toate se vede stilul inconfundabil prin folosirea clarobscurului si a luminii doar pentru a scote in relief chipurile, acestea fiind de undeva luminate astfel incat sa ai impresia desprinderii lor din intuneric. Aranjamentul picturilor de aici apartine cardinalului Scipione, trei dintre ele cu subiect violent fiind plasate impreuna: David cu capul lui Goliath, Judith cu capul lui Holofern de Baglione si Joseph si sotia lui Potiphar de Cigoli. Remarcam aici panza lui Cavaliere dArpino Capturarea lui Cristos (1596-1597), considerata pe drept de unii ca fiind cea mai buna lucrare a pictorului. Este poate si motivul inspirarii lui Caravaggio atunci cand realizeaza Martiriul Sfantului Matei, aflat in biserica San Luigi dei Francesi. Parasind parterul, o scara laterala te conduce la etaj de unde se intra in alte camere cu picturi. In prima apare tehnica mozaicului folosita de Provenzale la executarea portretului lui Scipione Borghese drept Orfeu (1608), dar si cea a pietrei dura pe care o stiam atat de bine de la marturiile mugale din India, mai ales de la Taj Mahal! Alte surprize iti sunt rezervate in camera a noua candva numita a celor trei gratii. Una dintre ele apartine lui Fra Bartolomeo reprezentand Adorarea pruncului, un tablou rotund ce reuseste sa creeze o atmosfera poetica, datand probabil din 1499. Chipurile adoratorilor parca sunt in miscare, clarobscurul fetelor fiind in combinatie reusita cu imaginea din spate. Aceeasi tema avea sa-l inspire pe Piero di Cosimo (1505) numai ca la el Cristos apare cu o cruce in maini in timp ce ingerii sunt plasati mai in spate. Un mic tablou realizeaza scena Crucificarii cu Sfantul Jerom si Sfantul Cristofor pictat de Pinturicchio reflectand experienta sa ca miniaturist. Sunt prezente aici Fecioara si pruncul a lui Perugino, Portretul unui barbat (1502) alaturi de Doamna cu unicorn (1506) de Rafael. Dar cea mai importanta ramane The Deposition Coborarea de pe cruce pictata de Rafael pentru Atalanta Baglioni in memoria fiului ei omorat in lupta pentru dominatia Perugiei. Tabloul e interesant pentru ca prinde doua momente realizate prin descrierea a doua grupuri: primul, coborarea, realizat sub forma unui triunghi, barbatul din mijloc care-l poarta pe Isus separand primul grup de cel de-al doilea, al femeilor care se lamenteaza. Tabloul are si o istorie palpitanta el fiind gazduit la Perugia de biserica San Francesco timp de 101 ani pana cand, intr-o noapte, cu complicitatea unui preot acesta e trimis Papei Paul al V-lea care la randul sau il daruieste nepotului, cine altul decat inraitul pasionat colectionar cardinalul Scipione! Astfel devine proprietate a celebrei colectii Borghese. Dupa o incursiune la Paris, tabloul se intoarce in colectie numai cu partea centrala, celelalte trei reprezentand Credinta, Speranta si Caritatea ramanand in Muzeele Vaticanului. Patrunzand in cea de a zecea camera denumita a lui Hercule sau a somnului esti placut impresionat de Venusul lui Cranach dar si de cel al lui Brescianino, aici cu doi cupidoni, pentru ca in centru sa primesti zambetul tigancii lui Nicolas Cordier, o statuie cu o combinatie de marmura de mai multe culori. Mai exista aici un tablou al lui Andreea del Sarto, Fecioara cu copilul si Sfantul Ioan Botezatorul, dar pictura centrala e pictura de capatai a lui Coreggio, Danae (1531), reprezentand una din cele patru povesti ale Metamorfozelor lui Ovidiu Iubirile lui Jupiter. Celelalte trei se afla in muzeul de istorie Kunst, altul la Viena iar celalalt la Galeria nationala de la Londra. Legenda spune ca tatal Danaei, dat fiind ispititoarea frumusetii ei, o inchide intr-o camera sperand ca va fi in siguran\a. Dar Jupiter, trasformandu-se intr-un nor galben, e primit de Danae si