Rodica Ojog-Brasoveanu CUTIA CU NASTURI Priveau consternati victima. Dupa toate aparentele, murise sufocata, probabi l, cu perna de alaturi. Dinulestii pareau sa nu priceapa. Izbucnira toti deodata: - Cum naiba? Acum juma' de ora era bine mersi... - De subit n-ai auzit? - Nu fii cretin. Doar daca nu-l cheama pe vreunul din noi "Subit". - Oribil... Cu noi alaturi, la ctiva metri. Baietelul scncea speriat. - Duceti-l undeva pe asta micu'... Bine ca a mierlit-o! - Cenzureaza-te! ncepnd de acum orice cuvnt imprudent ne va costa. - Oricum, s-a lucrat destept! - Cred ca nu va dati seama de gravitatea cazului. Simt ca- mi pierd mintile. Dat e fiind circumstantele, ntelegeti ca toti, fara exceptie suntem in aceeasi galeat a ... - Cu rahat! - Lasati sueta, Domnilor! Chemati Politia. Poate criminalul se plimba pe afara, as paria pe mntuirea sufletului dumitale, ca-i acilea, prezent. Din toate cele sapte declaratii facute Politiei, un fapt rezulta cu certitudin e. In realitate drama ncepuse, cu exact doua zile n urma. Imediat la prnz. 1. O mie de nasturi Recunoscu unghiile exagerat de lungi ale Gigetei care-i zgriau de zor usa. Al teori, la fel de discret si distins, batea cu palma, ca si nunele din aristocrat ia vechii Chine. Batrnul Manole Paulian ofta imperceptibil. Nu-i placea sa fie su rprins. Peste masa mica,.. lami, asternuse o patura. Patura era verde, uni, pentr u ca .....sa nu se distinga. Sute de nasturi, de toate soiurile, de toate culori le pentru toate ocaziile, care se adunasera timp de decenii ntr-o cutie de pantof i. Pe capac, se mai distingea n litere ronde, fluide numele casei: "Raoul". Raoul , faimosul cizmar de pe Calea ... "Cum, nu stiti? Sigur, dumneavoastra sunteti t ineri. si azi mai e un atelier de ncaltaminte acolo. Vis--vis de Telefoane ...". P antofii Dandy - chevrot alb cu boturi si calcie din lac havane impun dezaprobarea matusilor din Antim, manifestata ca totdeauna sobru: o privire scurta destinata obiectului infamant, o sprnceana ridicata (stnga la Marie, dreapta la Cuta), apoi la zmbetu-i arc participa doar partea inferioara a obrazului. - Incredibil, Manolache, ca ai venit sa ne vezi! Ce mai face nu .i, iiraga de ea? Folosea tonuri blnde, melodioase, "acordate" n pensioanele anilor, "si glasuri le se schimba, n functie de epoca", observa batrnul. Chestiunea nu-i trecuse nicio data prin minte. Gigeta cuprinse dintr-o privire nteaga ncapere. Un zmbet insesizabil, ca un fos net de umbre, altera pentru o fractiune de secunda solemnitatea obrazului prea p ictat. - Buna dimineata, Coco. Ce faci? Indica usor din barbie masa invadata de nasturi, Manole Paulian se foi neland emna, - Putina ordine. Tre ... Trebuia de mult s-o fac, dar stiti cum se ntmpla. Amnam t otdeauna chestiunile dezagreabile. Gigeta si arunca o privire n oglinda din spatele batrnului. Declara absenta: - Pacat. E o zi minunata. Astea-s cazne pe care le rezolvi de obicei iarna ... Serile acelea oribile, care nu se mai ispravesc. De ce nu faci o plimbare? - Cred ca ai dreptate... Sa vad mai trziu. Gigeta, convinsa ca batrnul nu se va misca din casa, dar asta era el, nu cont razicea pe nimeni si niciodata, n fond un tip chic, care nu deranja, ridica din u meri. Rosti abia schitat, cu economia de gesturi care o caracteriza: - Cum crezi... Noi ne ntoarcem pe seara. Daca suna Dinulestii spune-le sa revina n

jur de 5... Bon amusement... Crisan!... Te rog, e trziu. Crisan, un baietas slabut cu ochi iscoditori, opintea s-o clinteasca pe maica-sa din prag. tsni pe lnga soldul puternic si se opri n mijlocul ncaperii. n pozitie de drepti, nclina brusc capul - mostra de salut n mediile diplomatice de dinainte de razboi. Miscarea si textul, apartinnd unui amic de al casei, fost diplomat, i plac usera. Rosti cu voce ngrosata: - Mes homrnages. Respectnd scenariul, batrnul se ridica si i strnse solemn, barbateste, mna. Era ritualul de fiecare dimineata. Avea 10 ani si si adora bunicul. Ei doi se ntelegeau de minune. De maica-sa se teme iar pe Dinu Paulian, tatal l trata nca de pe acum ca pe un simplu figurant. Oricum, distributia a doua. Paulian i urmari de la fereastra deschisa. Intr-adevar, zi splendida, radioas a ca n tablourile academice, norisori, alunecnd ca niste lebede pe cerul de un alb astru intens, toropit de arsita, gze motorizate, zbrnind frenetic, liliaci... Vrem ea liliacului, pentru batrnul Manole. Primavara primaverii ... Perdeaua fina, strn ita de vant, i mngia obrazul. In strada, Dinu Paulian mesterea ceva la motorul "BMW "-ului. Era prima lui masina, la aproape 40 de ani, chilipir achizitionat de la nemti, in' primele luni de dupa Revolutie. Primul automobil al batrnului fusese u n "Dodge" puternic, decapotabil. si avea doar 19 ani. Bineinteles, aceasta se pe trecuse nainte de razboi. La un an, zburdnd ca un ied n jurul masinii, il enerva pe taica-su si isi misca mereu mna a ramas bun, ca n gara, catre batrn. Gigeta, nca de la nceputul casatoriei, fusese categorica: "Nu se amesteca generatiile. Coco e d esigur un < adorabil vieux > dar prietenii nostri s-ar simti stnjeniti si nici el nu ar fi multumit". De regula, si petreceau duminicile la Snagov, unde un prieten de-al lui Dinu avea o vila. Petrecere - un fel de a vorbi - not, canasta, iar Gigeta nsurubata ntr -un fotoliu de rachita, de sub un nuc, se odihnea. Era vesnic obosita de parca a r fi singura femeie din Romnia care lucreaza. Virginia, singura cu serviciu si fa milie. "Dar Virginia a fost totdeauna o bataioasa", zmbi n gn batrnul. Se uita la Gi geta care aseza cu un aer princiar, din vrful degetelor o sacosa de plastic n port -bagaj. La Snagov, conform unei conventii initiale si tristului sistem a contributii lor de la petrecerile saracilor, "se mnca din traista" Cucoanele aduceau n general sufertase cu mncare gatita, dulciuri de casa, mici surprize de rafinament culina r. Gigeta respingea superior ideea. Participarea lor la mesele comune se concret iza n conserve, mezeluri, alcool. Nu exista duminica sa nu strmbe din nas: "E degradant sa vii cu merindea n plasa". Dinu, care o cunostea, surdea angelic: "De acord cu tine, iubito. Hai sa mncam la crciuma. Ploua cu stabilimente la S nagov". Camuflndu-si zgrcenia, Gigeta se strmba cu ifose: - E o lume ngrozitor de vulgara si nici nu putem face nota discordanta... - Vezi! exclama Dinu, si nevasta-sa nu stia niciodata daca nu cumva o persif leaza, iar ai dreptate. Asta-i situatia! Batrnul Manole si zise ca n locul ei nu s-ar simti tocmai la ndemna si, n orice c z, ar trai un permanent sentiment de nesiguranta. Dar nimic nu era mai departe d e Gigeta de ct o asemenea stare de spirit. Dimpotriva, certitudinea propriei desa vrsiri o pecetluise cu un aer de aroganta permanenta,nu ti-o puteai nchipui cu bar bia n piept. Chiar si acum, asteptnd cu o mna n sold "sa plecam odata, pentru Dumnez eu! chestiile astea se puteau face si aseara", scruta vrful copacilor deja obosit a si aprioric plictisita. Simtea adierile usoare ale diminetii de primavara undu indu-i faldurile rochiei de matase naturala, desenndu-i fara menanjamente - dar a sta n-o mai stia - soldurile late. - Dumnezeule mare!se sperie batrnul. Soie naturelle si in excursie la iarba verd e". si se gndi nfiorat la privirile si comentariile celorlalte cucoane venite n blu gi si ncaltate cu adidasi. "Asta e stilul meu", reteza scurt Gigeta orice aluzie pe tema. Capul sau frumuse l, cu caractere accentuat mongoloide. Ochii exotici, trasi spre tmpla, cu gene scurte si dese erau ntr-adevar splendizi, iritau gingiil

e, evidente, (din fericire, Gigeta rdea rar) si mai ales machiajul gras din prime le ore ale diminetii - Ar trebui sa-i atraga cineva atentia, perora Virginia, indignata, arata ca o m asca. Nici curtezanele nu se vopsesc n halul asta! E pur si simplu un scandal". Taica-sau surdea malitios: "Sugereaza-i-o tu..." Virginia sarea doi pasi napoi: "Eu? Tu trebuie s-o faci, n calitate de socru. si n primul rnd barbatu-sau". "Banuiesc, surdea blnd batrnul, ca niciunul din noi nu are curajul necesar pent ru a lua asemenea initiativa. "Sunteti ridicoli". "Ridicoli!" Manole Paulian ridica din umeri. Ajunsese de mult la concluzia c a n viata, important nu este sa ntrunesti sufragii, ci, n primul rand sa te simti tu bine. A fi pe placul tuturor, a te stradui n acest sens presu pune eforturi continue si desigur incomode. La urma urmei, daca Geta e fericita cu circa 50 grame de fond de ten, zilnic, gene naclaite de sclipici si ruj peste tot unde ncape, treaba ei. Cei mai multi oameni umbla in viata dupa fericire, fara sa stie macar cum arata. -La revedere, Coco! Crisan cu sepcuta de jocheu pusa cu cozorocul la ceafa - era de bon ton ntre pust ii din cartier - ii facea bezele. Dinu duse aratatorul la tmpla, ceea ce nsemna "u ra batrne, te am salutat" si puse n functiune motorul. Imperial, Gigeta si flutura economic degetele nmanunsate. Expresia obisnuita de nemultumire, se transformase acum n grimasa. "Saracuta de ea, ofta Manole, dezlipindu-se de fereastra. Nu e niciodata bin e dispusa ... Sau macar multumita ..." Mai mult, avea impresia ca permanenta buna umoare a lui Dinu, congenital je m'en fiche-ist si plaisirist o irita, o ofensa adusa personal. Un fel de "eu le sufar adnc si tu ti permiti sa fi vesel ca un cintezoi, mie mi-ar fi jena..." - Dar ce dracu, le suferi non-stop? cutezase o data Dinu. Reactia si sanctiunile Gigetei fusera nsa att de categorice, nct incidente asema natoare nu se mai ntmplasera niciodata. Dinu se grabea cu avalansa de fraze sa-i d ea dreptate si aparent, nu-i iesea din cuvnt, dar iii sinea lui presupunea batrnul , ridea sardonic. Nevasta-sa trebuie sa fie constituit pentru el un vesnic motiv de amuzament. Altfel, desigur n-ar fi suportat o. Batrnul si ridica ochii spre pendula. Era trecut bine de zece Decise scurt ca n-avea sa iasa din casa. Nu mnca in familie, dect la sarbatorile mari. Detesta ide ea de a deranja, rosea Ia gndul unor eventuale discutii asupra unei contributii n ecorespunzatoare, nu voia sa asiste la mpartirea diferentiata a bucatelor -"piept ul pentru Crisan, nu-i plac copanele, eu cred ca am sa ma multumesc cu o aripioa ra, etc...." Binenteles spalatul vaselor, i-ar fi cazut firesc in sarcina. Gigeta si menaja minile, iar Dinu, absent, fara vocatii domestice, neglija problemele de gosapodarie. O femeie din vecini venea saptamnal "sa raneasca la Paulieni". Vase murdare de doua trei zile o asteptau deasupra si dedesubtul chiuvetei, oalele mbc site trebuiau tinute ntr-o baie de detergent cteva ore pentru a putea fi curatate. Mncau pe apucate, prin expressuri si lacto-baruri, consumau intens brnzeturi si m ezeluri, prajituri de cofetarie. A pregati dejunul de duminica, nsemna pentru Vir ginia o tigaie de cartofi prajiti pe un resou electric, snitele semipfeparate de la "Unic" si fabricarea a 20 de papanasi, realmente reusiti. Era tot ce stia sa faca, n afara de macaroane, oua si fiind o hemeopata convinsa, puzderie de tizan e complicate carora le spune cocteiluri. - Eu cred ca-mi ascunzi ceva... Am sa ma reped pna la voi. - Te rog foarte mult sa nu te deranjezi. De circa zece ani, Virginia, din pricina unor deformatii reumatice dureroase (la degetele picioarelor), se deplasa greu, schiopatnd si nu purta dect pantofi d e pnza. Aceleasi necazuri le avusese la batrnete si mama lor, Coana Agepsina. Mano le o avea dinaintea ochilor, silueta ovala n matase neagra, rezemata n baston, leg anndu-se anevoie" pe picioarele ncovoiate de vrsta. Virginia pasea azi la fel, ca o rata; menajndu-si piciorul stng, se lasa cu toata greutatea pe dreptul, ntr-un bal ans dezechilibrat. - Spui ca-s la Snagov, relua Virginia. - Da draga. Exact ca n fiecare duminica.

- Tu de ce nu te-ai dus? N-avea ce sa-ti strice o plimabare n aer liber. Batrnul s urse. i explica plin de rabdare, ceea ce i explica de ani de zile, cel putin o data pe saptamna. E un om n vrsta, tinerii au viata lor, procuparile lor, gusturile si glumele lor. Nu s-ar simti nici el bine iar pe ceilalti sigur i-ar incomoda. - Cum de nu ntelegi atta lucru, Virgi? tii minte cnd veneau la noi Tante Marie si Tusa Cuta? Furai gramofonul din salon si te ascundeai tocmai n fundul gradinii . Lui maman i pleznea obrazul de rusine. Virginia surse. Ii placea sa i se aminteasca de nazbtiile tineretii, n adolesce nta si chiar mai trziu, fusese considerata o dracoaica plina de temperament si, p entru epoca aceea, probabil ca era. Auzind telefonul, Paulian respira adnc. In sfrsit, liniste! multa vreme. Sub p retextul ca si-a amintit ceva foarte si ca a avut un vis extraordinar, sora-sa v a mai da vreo citeva telefoane: - ... Tinerii s-au ntors?... Cum se simte Crisan?" Manole si umplu un pahar cu lap te. Isi a duse tava n odaia lui. Era gustarea de ora 11, dar ii va tine loc si de prnz. Avea provizii persoanle si Gigeta i cedase cele doua rafturi din dreapta fe restrei. "O sa iau ceva mai substantial, pe la 6, nainte de a veni ei..." Se aseza n fata b iroului si si trecu degetele grebla prin puzderia de nasturi. Bumbii rascoliti em isera sunete - impresii, amintiri pe care batrnul le nregistra cu nostalgie. Scart aitul cizmelor de lac ale tatei pe prundisul aleeii de la conac... Trecusera apr oape 70 de ani de cnd nu mai auzi pasii aceia inconfundabili ... ticaitul micului orologiu al Coanei Agepsina ... zaharul tos aruncat cu pumnul peste tava cu ali venci fierbinti ... zanganitul bratarilor, brutul palid al Luminitei n seara logo dnei lor ... Tic-tac-ul din cancelarie cnd, mpreuna cu Costin - coleg de banca si prieten asteptau ncremeniti pedeapsa directorului... La ora de limba nchisesera o pisica n pupitrul catedrei. Profesorul in icstru cum i se spunea pe atunci - se nv inetise de frica... Batrnul Manole mngie cu degete nesigure un nasture din metal auriu. Pe pntecele r otofeie, stralucea simbol clasic, ancora iulie bucle de frnghie ... Costumasul ma rinar! El si Costin se imbracau la fel. Ii deosebea doar "pavilionul". Costin er a "n marinar danez"; Coana Agepsina alesese pentru, feciorul sau uniforma flotei celei de-a IlI-a Republici Franceze: un pompon rosu aprindea un mac n vrful berete i albe. - Ce multe de-atunci, sopti Paulian. Costin... Ce copil adorabil! si azi, dupa atta vreme nu-si putea nchipui ca baietasul acela subtirel, numai rs, lumina si perpetuum-mobile cum i spuneau colegii, va deveni peste ani un uria s, un Gargantua plesuv cu ceafa nvapaiata si probleme de guta. A murit la Paris, n '57, explica Manole Paulian, unui interlocutor imaginar, fara sa-si fi revazut tara... Patruzeci de ani de exil... Ciudat... Foarte ciud at ... Rasfira absent gramada de nasturi - de toate culorile, din os, cristal, baga , ebonita si sidef, bumbi perla sau strass, mestreriti din fir de aur ori par de cal, din pine presata - mizeria postbelica - sau lemn si iar butoni fastuosi, im portanti, opulenti despre care nu-si amintea sa-i fi vazut vreodata pe vesmintel e celor din jur Cei din jur, surse Paulian, care existasera acum saizeci sau sapt ezeci de ani ... Era un pic mai rasarit dect genunchiul lui Papa, conu lorgu Paul ian, iar costumul tirolez i venea cam larg. Uite, nasturasul asta cu edelweiss e de la hainuta din piele de drac ... Asta-i a lu' Tusa Cuta ... l purta la mantelu ta cu jeuri.Chipul batrnei se suprapuse pe suprafata nasturelui din cristal negru , att de minutios ncrustat nct sclipea ca o piatra pretioasa. Cele mai vechi amintiri datau de pe vremea costumasului tirolez. Avea 4 sau 5 ani... Tusa Cuta, multi... 60 sau 70... Poate 100. Pentru Manolica, baietasul de atunci, oricum batrna ct lumea. Batrnetea ei l fascina ca o poveste nfricosatoare cu zmei, capcauni si copii rataciti n padure. Se simtea nspaimntai, dar n acelasi ti mp era peste puterile lui sa n-o priveasca, sa nchida ochii sau sa se uilc n alta parte. La masa ... Totdeauna n chioscul din gradina, prmni ca Tanti Cuta "nu pase a dect pe iarba verde" de cum da bruma si pna la zambilele lui Prier, nu-si mai pa rasea "casuta si zidurile ei". La masa, Manolica, captivat de fenomenele senectu tii, concentrate ntr-o singura faptura, uita sa mannce iar pe chip i se as ternea

o expresie de s tu poare. "Copilul acesta ma ngrijoreaza", se confensa n iatac coana Agepsina catre barb ata-sau... Vorbea cu spatele ntors, n vreme ce conu lorgu si rnduia plasa de somn peste mus tatile, "n ghidon de bicicleta". n oglinda cu doua voluri, vedea spinarea grasa a consoartei nsemnata de urmele siretului de la corset, umerii pufosi (celebra carn atia marmoreana a Coanei Agepsina n trg!) ceafa moale, de culoarea mierii pe care se brligau ctiva zulufi. - Ce ai cu baiatul? - Tu nu esti atent... Dar uneori, sa bagi de seama mai cu seama la dejun, ca pata un aer cu totul imbecil. Ieri mnca supa cu furculita, azi dimineata, n loc de ou si-a pus miere in cocotiera. Se tot zgieste de parca ar vedea cine stie ce mi nunatie. - Nazdravanii de copil, mormaia absent conu lorgu. Nu lua aminte matale la ct e cele... Cucoana sarea arsa: - Asa le micsorezi dumneata pe toate! Mai alaltaieri... chiar asa! vineri, c a dejuna la noi si alde vara-ta, Cuta... Da-mi te rog, vazelina de pe gheridon, mersi . Asa... Numa' ce terminam masa si vaz ca Manolica ramne, tot asa holbat, cu ochii ta Cuta... Zic. "hai puisor, du-te la culcare..." -Da, si? Conu lorgu deschise ziarul si si potrivi pince-nez-ul mai spre vrful nasului. - Cum si? Am ncremenit de spaima: - De ce, frate? - Auzi, ce-mi spune: "Ce de-a greierusi mamuta! Tare, tare multi... si ce ar mai vrea bietii sa se sloboada..." Ei, pofteste si raspunde-mi dumneata , unde a rostuit el de greieri, acum, nainte de Sfintele Paste? si de unde sa se sloboada, Doamne iarta-ma! "Biata Tusa Cuta! surse celor zile Manole Paulian. Fusese cndva o femeie voini ca iar vrajmasia ariilor ori cine stie ce betesuguri ale vrstei, i macinasera vlag a. i atrnau pieile, chiar si mai jos de coate, cea mai mica miscare era nsotita de tremurici, ziceai ca ntreaga faptura i doar piftie nenchegata. Frematau jeurile pen tru care dovedea credincioasa slabiciune, i frematau carnurile, mai ca zanganeau. Da' cel mai vrtos clampaneau gtul si gusa, mai cu seama cnd se ospata. Acolo era nc redintat baietasul ca topaie puzderie de greierusi ce opintesc sa iasa la soare. De ce greierusi? Pentru ca batrna avea o respiratie trita n care lui Manolica i se parea ca desluseste graiul zurbagiilor noptilor de vara. Tot la Tusa Cuta vazuse prima oara Manolache, baietel de cinci ani, n camasut a de borangic pna la genunchi si cu bucle - i era teama de frizer- cum arata o pro teza dentara. Reflex, batrnul Paulian si plimba limba peste coviltirul din acrilat roz, de p e cerul gurii... Simtea concret, acum, dupa saptezeci de ani, parfurmul - culori, sunete, aro me, nuante si sclipit, tresariri de aducere aminte - acelei dupa amieze de iunie . Rapusi de masa mbelsugata si de caldura, cei din casa si faceau siesta, ntreg con acul odihnea. Curtea era pustie, slugile, asemeni stapnilor cautau racoarea, fie n odaitele lor - ntreaga aripa din spatele bucatariei de vara- fie n livada, sub um bra dulce a nucilor. Singura treaza se afla Arelia "jandar peste cuhnii", cum i z icea Conu Iorgu si care nascocea mereu un ce de trebaluit. "Minile mi-s robace, se falea dnsa, asa m-a gresit mamaia, nu indura trndavia". Truda necontenita i ngaduia sa-si salte nasul peste toate testele de sluga de la c urte si a-i masura cu rapunator dispret. Doar ca nimeni n-o lua n seama, toti cun oscndu-i betesugul. Mncarimi aprige carora nici o alifie, nici un descnt, nici o ba ba nu-i venisera de hac, o cazneau cumplit pe zapuseala de cuptor - ca era vorba de arsita sobei ori vipia lui iulie - o data ce se asternea la somn. Asemeni lu i Marat, razvratitul de la 1759 ori Alexandre Dumas, jupani pe care nu-i cunoste a si nici nu se necajea ntru aceasta - Baba Aretia nu cunostea alinare dect scufun data n vrana cu apa de balta. n asemenea cada ntocmita ca o barcuta cu fundul drept , dormea de cu primavara si pna se desprindea de ram frunza ruginie. Manolica, din cine stie ce pricina, fara somn se .strecurase hoteste n odaie

-dintre toti, Virgi avea urechea cea mai ascutita, dormea nsa dusa n patutul alatu rat cu un deget n gura- si ncepu sa colinde ncaperile cu semntimentul ca se afla ntr -o expeditie. De altfel, casa pustie, fara mamuta, papa, unchi, matusi, Virgi, ci nii si o liota de slugi care forfoteau la tot pasul i facea impresia unui meleag necunoscut. O usa ntredeschisa i atta curiozitate. Era una din odaile de oaspeti, f olosita de Tusa Cuta cnd ostenita de dejun, se repauza vreme de doua ceasuri la v aru-sau Iorgu; mai apoi, dupa cina, Gheorghe vezitiul o purta spre casele dumnea ei, din capatul trgului. Manolica vrse nti un ochi, dupa aceea capul, apoi, fara a ma i tine seama la buna cuviinta, intrase de-a binelea. In mintea batrnului, staruiau si azi uitate amanuntele - obiect ' sau impresi e - ca ntru-un cliseu fotografic. Fereastra deschisa, dar cu transperantele trase ocrotind racoarea si clarobscurul din camera, perdele umflate de adierile gradi nii, chilimul de culoarea Bordeaux-ului pe care-1 consuma papa la friptura, oala de noapte din portelan alb cu trandafiri verzui, care se vedea n gheridonul ntred eschis, paravanul de matase brodat cu pagode. n patul cu baldachin de rips rosu, dormea cu minile ncrucisate pe piept, ca ntr-o rugaciune sau taman pornita pe drumu l cel din urma, Tusa Cuta. Manolache se apropiase tremurnd de frica, darconvins c a va asista la un eveniment extraordinar Parca trudit de toti dracii, grumajii b atrnei se zbuciumau cumplit, n vreme ce gura deschisa casca un hau negru prin care se alungau zgomote nfricosate. "Greierusii care opintesc la lumina, gndi Manolache. Iaca, asta-i borta prin care s-or slobozi..." Asteptase clipe, poate minute, si zise batrnul, pndindu-le izbavirea din temnit a. Ochii i alunecasera ntmplator pe masuta turceasca - sofraua - din arama batuta d e lnga crivat. O chisea cu serbet de lamie si carafa cu apa asteptau desteptarea b atrnei: ntr-un pahar alaturea, deslusise nsa ceva ciudat. Parca margele Manolache s e apropie si dintr-o data simtise ca inima face o tumba. Zapacit de spaima, iesi se sageata din odaie, alergase ca un bezmetic, zbuciumnd linistea cu tipete si us i trntite si uitnd de opreliste sfnta, navalise'vijelie n iatacul parintilor. "Mamuta! mamuta! Am vazut dinti fara om!'" Telefonul suna din nou. Batrnul tresari si arunca spre aparat o privire iritat a. "Precis e iar .Virginia. Nu mai raspund". De-acum avea sa se ncapatneze; va ncer ca din sfert n sfert de ceas imaginnd diverse situatii, catastrofe sau cel putin n berna, va alerta rudele, cte au mai rifllftas, prieteni, vecini. Nu era un sadic. Dimpotriva, o menaja pe ct posibil si, n general, era singurul care o suporta, st raduindu-se sa-si aminteasca de fiece data ca prea bunele intentii faceau din Vi rginia o femeie imposibila. Pe barbatu-sau l pisase cu tenacitate vreme, de cincizeci de ani, nsa individu l se dovedise a fi de fier. si vedea de treaba linistit, ignornd fondul sonor asa cum altii citesc ziarul cu aparatul de radio deschis. Pe la 60 de ani acuzase o surzenie inexistenta, fara sa rezolve nsa mare lucru. Casa se umpluse de biletele . "Du-te... Nu uita sa... Trebuie... Cheama-1 pe ... Treci pe la ... De ce nu... Virginia tot vorbea singura. Manole Paulian rse ncetisor. Titi fusese un barbat chipes, o varianta capsista si cu monoclu lui Humperey Bogart, dar nu prea istet. Semana de fapt cu alte mi i de ofiteri de cavalerie din generatia lui, fatosi, pintenati, cu piept bombat si succes imposibil la cucoane, n societate nsa facea figura buna ca orice charism atic - alt termen al postrevolutiei - iar politetea desavrsita si buna educatie, acel savoir faire propriu clasei din care facea parte, l scutea de gafe. Virginie i nsa, agera, spontana, cu inteligenta care sarea locurile comune nu-i izbutise s i nici nu ncercase sa-i tina piept. Apropie de ochi un bumb metalic de culoare kaki. Pe spate avea o urechiusa m are prin care ai fi putut petrece o sfoara. "E de la tunica lui Titi, si aminti Paulian. Cum o fi ajuns la noi?..." El, M anole, nu facuse razboiul. Din cauza platfusului, fusese reformat. Dintr-o data, il fulgera un gnd neasteptat. Pe buze si in ochi i tremura un su rs nesigur parca mirat: aici, pe masa, n fata lui, se ngramadeau nu cioburi de os, sticla sau celuloid ci destine, existente uitate, farme de defuncte primaveri, ir epetabile rasarituri de soare sau un clar de luna unic)fun bal de neuitat, dolii nemeritate ori izbavitoare, secunde de coplesitoare fericire; fericirea aceea c

are-ti taie respiratia, infidela si fara adresa, vesnic "flotanta", i trecu prin minte batrnului, volubila si capricioasa, totdeauna fragila, ngrozitor de fragila. "De infarct, mormai nedeslusit Paulian. Asa moare fericirea. Stop cardiac .. . Cel putin asa a fost pentru, generatia mea ... Nu cu pipeta ... Cu barosul ... Pac! si s-a stins. La Yalta sau poate mai demult. Cnd s-a fost gndit lumea ..." Manole Paulian se ridica anevoie si se ndreapta spre baie. Prostata devenea t ot mai obositoare. Dar i era teama de spital. Nu fusese niciodata internat. Mintea i era nsa acum la altele. - Daca stai sa' reflectezi... Surse propriei imagini din oglinda. Hotart azi s unt pus pe filosofeala... Cta viata ncape ntr-o singura cutie de pantofi! Trntita pe un pled, n blugi, o camasa larga din pnza topita, espadrile arcanite pe un singur deget si cu pleoapele ncretite din pricina soarelui puternic, Nina Diamandescu n-o slabea din privire. Pe buze i flutura un surs fara nuante si daca Gigeta s-ar fi ostenit sa-i acorde un minimum de atentie - dar n-o facea cu nime ni, coplesita de propria-i superioritate si ncredintata de mediocrul, lipsa de im portanta a celor din jur - si-ar fi dat seama ca, n sinea ei, Nina se amuza copio s. n realitate motivul esential pentru care sotii Diamandescu ntretineau relatii destul de strnse cu Paulienii era tocmai acest permanent climat de ilaritate, ace st rs continuu pe care Gigeta l provoca fara cel mai mic efort. Aerele, aspectul f izic, vestimentatia, arogantul si siguranta suverana a insului ce se considera u nic, constituiau pentru Nina un spectacol de care nu se satura niciodata. "In materie de ridicol, i spunea lui barbatu-sau, Gigeta e inepuizabila. Pr esupun ca Dinu se distreaza ct e ziua de mare". Gioni Diamandescu era mai sceptic. "stii... Nu toata lumea e Stan si Bran. si chiar asa fiind, nu poti sa-ti pe treci toata viata la cinema. Cred ca batrnul Paulian are dreptate. A scapat-o oda ta, fara sa-si dea seama: "Dinu nu si-a jucat nca ultima carte..." Nina l privise cu inimna strnsa. Dar oare el, Gioni, si-o jucase? De sapte ani , de cnd se casatorisera, n urma unei politici stiintifice si sistematice, i era te ama ca-1 pierde. Dinspre lac se auzea rsul celor doi barbati, chiotele lui Crisan, zgomotul ap ei balacite. Nina i vedea printre ramurile unduios nestatornice ale salciilor. Mi ngea uriasa din felii de plastic albe si rosii se ivea capricios ici si colo dea supra capetelor, printre crengiile copacilor sau rostogolindu-se pe lnga tufisuri . Nina zmbi matern; pareau trei scolari scapati la grla, ntr-o zi de chiul. - Niciodata, si exprima cu glas tare gndul, nu te simti mai n vacanta ca atunci cnd tragi la fit. Gigeta, abandonata n fotoliu de rachita ntr-o pozitie de lene eleganta, si ridi ca ochelarii de soare. - Ce-ti veni? Nu intuia corelatia Ninei si oricum i s-ar fi parut stupida. Gigeta fusese o eleva si o studenta exceptionala, primise o singura nota de 9 n viata ei (n liceu , la desen) iar atunci se decretase zi de doliu n familie. Fenomenul contribuise mult la evolutia ulterioara a tinerei femei. Copil unic, "comis" Ia batrnete, nu fusese niciodata admonestata, n familie cuvntul, deciziile Gigetei constituiau leg e, porunca dumnezeiasca. Nesanctionata nici acasa, nici la scoala, Gigeta crescu se n ideea ca fusese o fiinta privelegiata, cu merite de exceptie. Anii nu facuse ra dect sa consolideze, sa-i amplice pna la gigant infatuarea si nu o data se ntreb a daca cei din jur i realizeaza valoarea la dimensiuni exacte. n legatura cu Dinu, pe care n sinea ei l socotea un mic neghiob de familie bien elev, adica exceptie n epoca noastra att de vulgara, nici nu-si facea iluzii, dar mai existau si altii p rintre cunostintele sau colegii de institut a caror opinie putea sa conteze. Gig eta se considera inegalabila, dar tocmai de pe acest pisc de Ceahlau si ngaduia sa fie generoasa si accepta ca n jur exista si unele "minti mai aerisite". Daca ntmpl ator l-ar fi auzit p Dinu, care n apart, declara ca "Gigeta are despre ea nsasi o im presie mamut", nu s-ar fi simtit ctusi de putin ofuscata, dispozitia ei oscilnd ma i degraba spre compasiune. "Bietul de el nu va depasi niciodata judecatile unui copil de doisprezece ani". - Spuneam, rosti Nina cu glas lenes, jucndu se cu un firicel de ciubotica cuc

ului ntre dinti, ca baietii se distreaza bine. Gigeta care nu aruncase nici macar o privite spre lac, declara fara nuante: - Nu te trebuie mare lucru pentru asta ... Nina i privi chipul pictat, adevarata masca chinezeasca, escarpenii n care pic ioarele ncepusera sa se umfle. ntreaba pe un ton alb, n care nu se simtea intentia malitioasa. - Chiar nu vrei sa faci o baie? ti pot mprumuta un costum.Gigeta si desclesta b uzele sngerii: - Poate ca am sa^ti par afectata, dar penrru mme conteaza enorm conditiile, indiferent de ceea ce nteprind. Ca sa ma ntelegi mai bine, ultima oara am facut ba ie la Monte Carlo Hotelul avea plaja privata Era splendid, adauga visatoare, vis - vis se vedea Cazinoul. - O! se minuna Nina. nseamna ca ati tras la Hotel de Paris, printre maharajah i. Bravo voua ca v-a dat mna. Gigeta scotoci n poseta plic, pe nevazute, fara sa -si schimbe pozitia. Scoas e o tigare Camei si o aprinse cu ostentatie: - Draga mea, daca nu ne-ar fi dat mna, stateam acasa. Ca si la teatru. Dect sa vizionez piesa din stal, prefer s-o citesc singura. Nina, care cunostea alta varianta, zmbi. Despre celebra calatorie in Franta f acuta dupa Revolutie, le povestise Dinu, in absenta Gigetei. Fusese o excursie m odesta, cu merinde in portbagaj si briceag cu ntrebuintari multiple, magazine ief tine si cazare ntr-o mansarda, camera de serviciu. Le-o pusese la dispozitie o ro mnca nu doar stabilita ci si pricopsita ia Paris, conditionnd ospctia. Aveau la di spozitie camera doar n luna iulie cnd servanta ei, o portugheza, si petrecea conced iul acasa, ntr-un sat de lnga Lisabona. Generozitatea cucoanei nu era nsa tocmai gratuita. Maica-sa, o femeie n vrsta s i aproape neputincioasa, ramasese la tara. Paulienii se obligasera sa-i poarte d e grija. O aprovizionau, o duceau la medic, i rezolvau toate proiblemele de ordin administrativ. Adica rezolva Dinu. Gigeta era ostenita. - Eu ma simt foarte bine la Mamaia, casca Nina. As fi ncntata sa putem trage macar la International. Gigeta ridica din umeri. N-o interesau gusturile unei curvulite de mna a trei a. "Ce pretentii poti sa ai de la un fost manechin? si asta nca a fost marea perf ormanta a vietii, epoca ei de mare splendoare". Declara din vrful buzelor: - De ce nu faci tu o baie? Nu trebuie sa le simti obligata sa-mi tii compani e... Apropo, n-am nteles bine! Ciprienii de ce n-au venit? - S-au dus la concursul, expozitie, ce o fi de cini. Daca nu sunt prea obosit i, vin mai trziu, dar nu cred. - Pacat, spuse Gigeta, dar cu atta indiferenta nct replica devenea ilara. "Ba mie-mi pare bine", gndi Nina. Daca erai cu adevarat femeie, ar fi fost im posibil sa nu te simti nelinistita n prezenta Dorei. Femeia aceasta era mult prea draguta, toata lumina, farmec si culoare. Nina o invidia sincer pe Gigeta.Se so cotea att de bine ca persoana, ea Gigeta Paulian nascuta Stanescu plus celelalte titluri pe care i le asigurase diploma universitara, nct nimic nu putea fi concepu t mai strain de firea ei ca gelozia. Se ridica n capul oaselor si aprinse o tigara: Ce parere ai de Dora? Un surs condescendent crapa pe alocuri masca Gigetei: - E... pozitiva. Genul de persoana care nu ridica probleme. - Crezi? Gigeta si cerceta ndelung manechiura. - Att ct ma pricep eu la oameni. Tu? - Mde, n-as zice ca sunt de acord cu tine. Dora nu-i o mielusica. Gigeta o sters e cu privirea. Manechinul de altadata ajunsese o femeie fastuosa, oprita cu stradanii sustinute la limita dintre impozant si "pre a multa". Desigur impresiona, stia sa se puna n valoare si sa paseasca regeste, m obila bine un decor opulent simandicos, unde nu gratia da tonul n primul rnd. I-ar fi stat probabil bine n mediul diplomatic al nceputului de secol, dar n decorul co ntemporan maretia ei soca. Avea slabiciune pentru pieptanaturile bine ntinse pest e cap sau tubane care-i puneau n evidenta trasaturile frumoase. Nu te puteai nsa mp

iedica sa nu constati ca sunt prea mari, "o fata privita cu lupa", creturi haine i nsemnau partea superioara a obrazului, parul oxigenat mpletit ntr-o coada pe spat e nu mai corespundea maturitatii si nfatisarii grandioase. "Binenteles, reflecta Gigeta. E cu sapte ani mai mare dect Gioni, si nu poate ascunde nici macar o singura zi. i dai vrsta pe care d are. Iar Gioni..." l nvalui ntr-o privire care la Gigeta nsemna prietenoasa. "Baietii" iesisera din apa si se apropiau zvrlindu-si mingea unul altuia din fuga. Crisan topia n-jurul l or ncercnd s-o prinda, scotea tipete de veselie "absolut nemotivate" si, n general, facea inadmisibil de mult scandal. Maica-sa si supse buzele subtiri, reactie car e de obicei anunta un puseu de indispozitie. "Nu pot sa nteleg de ce copilul asta e att de galagios Era onesta, realmente nu putea ntelege.*n casa parintilor ei domnise o liniste sepulcrala. Amndoi parintii paseau pe vrful picioarelor, usa spre bucatarie fuses e capitonata pentru a estompa acustica gospodareasca, manevrau oalele cu precaut ii chirurgicale; radioul nu se deschidea, n-aveau televizor, telefonul era bloca t, soapta constituind consemnul permanent al casei. "St! Gigeta nvata... Vorbeste mai ncet, copilul se odihneste... Stai locului ! Fetita are o migrena. stii ca nu suporta scrtitul parchetului...". Ramasese mostra de eroism parintesc noaptea cnd tatal, Anastase Stanescu, avnd o criza acuta renala cu duireri cumplite, rabdase scrsnind cu capul n perna, pna d imineata pentru a chema Salvarea. Nevasta-sa l ncuraja: "Ai rabdare ... Mai ncet, s a nu trezesti fata ... Mine are o teza importanta. S-a culcat foarte obosita..." Nu puteau fi nsa dresati si vecinii si zgomotele inerente existentei la bloc constituiau teroarea sotilor Stanescu. i exaspera mai ales jocul galagios al copi ilor despre care si nchipuiau cu satisfactie, fata de conduita silentioasa a Giget ei, ca sunt prost educati. Fata era nsa doar congenital batrnicioasa, nu se jucase , niciodata cu papusa sau cu o minge, incredibil, dar nu alergase n viata ei la modul concret. De orele de educatie fizica scapase obtinnd o scutire medicala. Er aun element de exceptie, exemplu la toate "expozitiile scolare" si dascalii nchis esera ochii. De mic copil se simtise bine doar n societatea oamenilor vrstnici car e se prapadeau de admiratie la fiecare silaba emisa de copilul minune. "La ct e de egoista, se minunase cndva Nina, ma surprinde ca a acceptat sa fac a uri plod". Pentru Gioni Diamandescu, Gigeta nu reprezenta o enigma. Cunostea bine femei le, instinctului adaugndu-i-se competenta, asigurata de o practica constiincioasa , n alcovuri dantelate. "Crisan exista din doua motive dintre care cel mai important este exact egoi smul de fiara. Tocmai pentru ca se adora, vrea sa-si supravietuiasca cu orice pr et. Mezamislitorii sunt cei mai putin egoisti oameni. Se multumesc cu o singura existenta". "E o teorie personala, rasese Nina. si al doilea motiv ?" "si nchipuie ca ia facut uri cadou princiar lui Dinu. S'-a sacrificat pentru p erpetuarea neamului. stii, ca in familiile regale". Gioiii o intuia perfect, oricum mai bine dect toti cei din jur, si se lasa ce l mai putin impresionat de persoana Gigetei. Se gndea nu o data ca daca si-ar pun e mintea cu ea, ar face-o arsice din doua miscari si o privire. "Barba"su-i un . bleg sau nu- i pasa". Aici nu era tocmai sigur Trop bien lev, Dinu nu facea confid ente de dormitor, evitnd ferm orice discutie privind casnicia lui, Hei, frumoaselor ! exclama Gioni, n-ati obosit dormind ? Cu o miscare neasteptata, zvrli mingea uda n poalele Gigetei. Lui Dinu i ncremen i zmbetul pe buze, Crisan facu ochii mari apoi se trnti pe iarba, urlnd,de rs. Nina, alarmata - "uite ce bancuri face asta cu Gigeta !, e ca si cum i-ai baga un deg et n fund'Reginei Angliei la o receptie la Buckingham Palace" - se grabi sa si ad monesteze sotul: Gioni, curii ti permiti ? Perplexa, Gigeta ramase o clipa fara reactie. n spatele ochelarilor de soare, o flacara i strafulgera privirea. Se scutura de minge si decreta cu glas clocoti nd de furie; - Cunosc glume si mai bune Evident torul este n ce societate te nvrtesti. Dintr-un salt, Gioni fu la. picioarele Gigetei. Declara pe un ton insinuant:

- Iertaciune, Miiady ... A fost doar un gest nendemnatic. Am simtit nevoia sati atrag atentia. - Stop, Gioni ! Fara declaratii in lata mea. Dinu ncerca sa depaseasca diplomatic momentul. Desi frigida n fond, pe nevasta -sa o flatau iubirile depuse, cu sau Iara nadejde, pe altarul ei. Se credea dori ta de toti barbatii, iar arpegiile pe tema n convingeau instantaneu. Uneori, ca sai nvioreze dispozitia (totdeauna cu un scop precis), Dinu inventa schije de gelozie, imagina tentative amoroase din partea unor barbati complet nevinovati. Gigeta se multumea sa rda c u superioritate, gdilata: "Ce caraghios poti sa fii... Eu nici n-am bagat de seama..." n pozitie de paj, sluga umila, Gioni astepta iertarea cu un zm'et care parea sa-i cuprinda ntreaga faptura. Zmbetul parsiv, binecunoscut de Nina, un zmbet "scolit"; scoala deprinsa ng^nunchiind dinaintea multor perechi de escarpeni, de cele mai d iferite numere si culori. "Suficient ct sa deschizi un magazin de ncaltaminte", sp uneau amicii. ' Gigeta si ridica barbia: - Sper sa nu se repete. Se simtea usor mbunata. "Derbedeul asta cel putin stie sa-si ceara scuze... N u arata rau ..." l privi de parca l-ar fi vazut prima oara. Gioni era un barbat bine sfidnd toa te canoanele estetico-culturiste ale deceniilor 8-9. Femeile l gaseau n general ma i mult sau mai primejdios dect bine.' Era special. Elegant, subtire, gratios, apr oape gracil, facea parte din famiaa lui Fred Astaire si ar fi fost imposibil sa nu ti-1 imaginezi, n covrte cuhne, cu jabou si cu peruca. ntmplator, parul complet alb - un alb stralucitor, de zapada, nca de la 25 ani - facea impresia unei peruc i, efect cu totul extraordinar tinnd seama de tineretea obrazului mereu bronzat, rosu, parca ars de soarele schiorilor. Ochii de un albastru unic, turqoise, comp letau un inventar de culori unic si n primul rnd fascinant. "Era de neconceput, obositor si enervant, ofta Nina, sa iesi cu Gioni n trg (d ar mai ales la piata, unde tigancile ncepeau s-o hiritiseasca pe m-sa "ferice de e a pe cine o fi pupat" si sa-1 scuipe de deochi) fara sa atraga atentia". Crisan sari n crca lui taica-sau:. - si acum, ce facem ?... Ma plictisesc. "Semeni cu maica-ta", i raspunse Dinu n gnd. Se uita mereu spre sosea cu oarecare neliniste Care nu scapa Nitiei, tinea l a ei, l socotea un baiat cumsecade, dragut cu toata lumea si care nu lua nimic n s erios, pe el n primul rnd. Avea o figura rotunda "jou-flue", cu trasaturi de copil . Vazndu-1, oamenii zmbeau spontan si tot spontan exclamau Buflea ! Gioni subjuga femeile de la prima vedere, Dinu cstiga simpatia de ambe sexe la fel de fulgerato r si,, amanunt seducator, nu o facea constient, parea ca nici macar nu-si da sea ma de fluxul de caldura cu care cei din jur l ntmpinau. Gioni Diamandescu azvrli prosopul si trase pe mneci un bluzon fara sa se ncheie la nasturi. Se aseza turceste, lnga chaise-longue-ul Gigetei. - Vorba lui Crisan... Ce facem ? Se simtea incapabil sa stea locului. O zi ntreaga petrecuta in casa, daca n-a vea 40 de grade sau oameni la zugravit, i se parea ceva de neconceput, n felul lu i, era un barbat ocupat: comitea trei-patru vizite pe zi, batea magazinele, intr a n toate expozitiile unde zabovea circa un sfert de ceas sau, pur si simplu, hoi narea pe strazi. Acasa fluiera, dansa, si controla si calca garderoba, destul de saracuta dealtfel, o ajuta pe Nina la gospodarie. Totul facut cu o vioiciune car e, nensotita de farmecul lui caracteristic si o buna dispozitie inepuizabila, ar fi devenit, chiar pentru persoane mai placide, concret - obositoare. Ninei i se umezira ochii. Pe barbatul acesta avea sari iubeasca pna la ultima suflare, indiferent de ce s-ar fi ntmplat. Cnd l cunoscuse pe Gioni, mplinise 37 de ani. Avusese succes si aventuri ncntatoare dar nregistrase si cteva rateuri care mar cheaza. Mai grav, ncepuse sa se teama ca nu se va mai casatori. Gioni, odata nhata t, mai lipseau n conformitate cu schema tactica zgarda si lesa: un copil. Acum, l a 44 de ani, pierduse orice nadejde. Se uita la Crisan. Un baietel cam nervos si sensibil. si nchipuia ca seamana cu batrnul Paulian. Nu era frumos, dar avea clasa . Presimteai ca va fi cndva un barbat distins, care nu va ncalta pantofi maron la

un costum albastru si ca o masa cu mai multe rnduri de tacmuri nu-1 va pune n ncurca tura. Chiar acum, un mucos n tricou rosu, cautnd arici printre copacii de la margi nea gradinii, avea gratie si siguranta aristocratica. Gioni l pacalise ca aricii s-au ascuns printre'castanii de lnga gard si taica-sau l nsotise, prefacndu-se ca pa rticipa cu interes la investigatii. Ca se prefacea, nu ncapea ndoiala. Era tot tim pul cu ochii pe sosea si urechea ciulita, preocupat de ceva care-i alungase vese lia obisnuita, ntunecndu-i chipul bucaliu. Evident, Gigeta, cocotata pe inaccesibi le piscuri, nu bagase nimic de seama. Gioni nsa remarcase 1-1 ntrebase n treacat: - Ce nu-i n regula, old boyl Dinu se eschivase, parnd mirat: - Ai capiat? N-am nimic. . - Cum vrei tu. Nina se ridica n fund si ramase cu minile atrnnd peste genunchi, n pozitia caract eristica a individului care fie contempla* fie si ngaduie un ragaz nainte de a trec e la ndeplinirea unei hotarri de obicei nu prea agreabile. Dinu-si Crisan ajunsese ra probabil la capatul gradinii, hu se mai zareau deloc si doar tipetele copilul ui le semnalau prezenta. "De acolo, gndi Nina, vede soseaua pna depar,te. Ce, sau pe cine naiba o fi pnd ind?" Gigeta,'nemiscata, parea ca adormise. Gioni impletea o cununita din flori de romnita si rochita rndunicii. Era un strasnic artizan al inutilului, bricola tot timpul si doar n cteva minute izbutea corabioare de hrtie, coifuri, tot soiul de fl eacuri din bete de chibrituri. Avea, fara ndoiala, degete ndemnatice dar Ninei nu-i placea cad o auzea din gura partenerilor de poker. Gioni era un profesionist... n departa gndul si si ndrepta privirea spre lac. -Mama! Mama!... Nina ntoarse capul. Crisan alerga mpiedicat tinnd in amndoua minile, ca pe o tava , o frunza mare de dovleac. n spatele lui venea Dinu. Alene, cu capul n pamnt. "Cei cu el? si simti cum i se strecoara n suflet o unda de neliniste. si scutura umer ii si capul, de parca angoasa ar fi fost ceva concret, catarat pe trup si ar fi vrut sa se descotoroseasca. Ce caraghioasa sunt! Am nceput sa-mi-fac probleme si pentru altii..." -Mama! Uite ce-am gasit! -Fleacuri, se strmba Gigeta fara sa-si abandoneze poza: "Peisaj cu Lady P. si sezlong", Gioni ncepu sa rda. Usor intrigata, Gigeta catadicsi sa deschida un ochi: Pe frunza de dovleac zacea o vrabiuta moarta. Femeia scoase un tipat: -Ce oroare! Fugi de aici! Dinulel Cum i permiti sa puna mna pe asemenea mizeri i? Paulian raspunse n doi peri: O sa se spele pe mini. Vrea s-o nmormnteze.,. Gioni Diamandescu se ralie cu entuziasm: -Perfect! O nmormntam. Gigeta simti nevoia unei demonstratii de autoritate: Daca nu aruncati ordura asta, plecam imediat acasa. si scoase ochelarii de soare si ochii mongoloizi i despicau figura, doua palos e din care tsneau scntei. -Voia dumneavoastra... Gata! O aruncam, Diamandescu ii saruta mna cu un gest onctuos si-i depuse in poale cununita de flori. Gigeta o atinse cu degetele plin e de inele si Ninei i se paru din nou ciudata schimbarea brusca a starii de spir it. Se mblnzise ca atinsa de bagheta fermecata. Ce-i asta? Gioni surse. Sursul pe care Nina l detesta cnd nu-i era adresat ei.. -Ca sa fiu sigur ca m-ai iertat. Gigeta se blbi, rznd nervos: N-ai sa te faci niciodata mare? Gioni clatina din cap cu o expresie de copil care se stie adorabil. Nina sim ti sageata fierbinte n inima. "Ce-i cu el? si-a pus n minte s-o vrajeasca?" Dinu, absent, cu minile n buzunare si ochii pe sosea, fuma. stia s-o faca tinnd tot' timpul tigara ntre buze.: Nina sari n picioare. n ciuda trupeseniei, picioare le o ascultau. - Ma duc sa pregatesc masa. Barbatu-sau si ridica privirea: - Nu-i prea devreme? E abia unu...

Nina spuse pe un ton mai taios dect ar fi intentionat: -Pna culegi niste rosii, pna fac eu salata... mai beti ceva... Ma duc sa dau drumu l la cuptor. -O.K.!... Gigeta, nu vrei sa vezi ce rosii frumoase ne-au iesit anul asta? -Merg si eu! Merg si eu! tipa Crisan. Paulianca ezita cteva clipe. - Daca ti neaparat... n fond, de ce nu? Ma mai dezmortesc putin... - Ai sa te umpli de noroi, observa Nina privindu-i escarpenii albi. Gigeta rse ar ogant: - Nu-i singura mea pereche de pantofi. Nina ridica din umeri si strnse pledul. Simtea ca clocoteste: "Doamne! Numai de m-as putea stapni. Doar patachina asta i lipsea din palmares!..." i vazu disparnd dupa coltul vilei. Crisan zburda naintea lor, ncercnd sa prinda d in mers fluturi cu sepcuta de jocheu. Nina se apropie de Dinu si i puse maria pe brat: Nu esti n apele tale. Ai necazuri? Tnarul Paulian tresari. ncerca sa zmbeasc a: - Nimic important. i atinse obrazul cu degetele: Esti draguta ca te interes ezi dar nu-i cazul sa-ti faci "probleme. Fiecare avem zilele noastre mai bleumar ine. Zgomot de frna le rasuci capetele. Un automobil alb oprise n fata curtii. - E Mercedesul Ciprienilor! . exclama Dinu Paulian, repezindu-se spre poar ta. - Ciudat, ngna Nina surprinsa. Ziceau ca nu vin... Oricum, nu asa devreme. Dinu deschise poarta. O mna mica, bronzata flutura "salut" prin geamul deschi s. Nina se mira cu voce tare: . E numai Dora ?! Masina se strecura prudent prin deschiderea relativ ngusta. Dinu o dirija cu un glas care Ninei i se paru gfit, de parca ar fi alergat trei leghe, fara sa-si t raga sufletul. l cerceta surprinsa. Era transfigurat, barbia i tremura exact ca a lui Crisan cnd l podidea plnsul. ntelesese dintr-odata si avu un soc?. Parca se facuse brusc iumina ntr-o ncaper e neguroasa. si mai ntelese instinctiv ca nu era vorba de un simplu cadril de ast ernut. i venira n miri te cuvinte citite cndva"... Patima grea, neagra ca pacatul". i cuprinse pe amndoi cu privirea ncercnd un inexplicabil sentiment de neliniste. Martorii erau unanim de acord ca sosirea Dorei Ciprian cu putin nainte de prnz , constituise startul evenimentelor ce urmau sa se desfasoare in urmatoarele cea suri. Protagonistii -caci toti sau aproape toti, aveau sa devina personaje princ ipale, adnc implicate n conflictul care va duce ia crima- descriau n aceleasi culor i starea de tensiune, atmosfera rau prevestitoare din loadnta estivala a sotilor Diamandesctt. -S-a ntmplat bnisc, n-as putea spune exact cnd Era placut, o duminica obisnuita , senina ca attea altele si, dintr-odata, am ncercat un fel de anxietate. Ceva nem otivat si cu att mai Udburator. - Intuiam ca se petrece ceva, dar mi-era imposibil sa concretizez... - Sa punem punctul pe "i", domnule! Nenorocirea plutea n aer. Politia retinu un e lement pe ct de esential, pe att de derutant. Martorii pareau loiali, cooperau fara rezeivesi cu toata sinceritatea, nu erau n stare sa nominalizeze macar prezumtiv asasinul - Putem fi suspectati, doar pentru ca ne aflam adunati gramada n perimetntl respectiv. Pe nici unul nsa nul pot banui mai mult dect pe celalalt Toti, fara exceptie se exprimau n acelasi sens. Anchetatorul stiivi o njuratura ntre dinti, desi era singur n birou: - Pariez pe ultimul dolar (vnduse o casa din provincie si izbutise sa trans forme suma n valuta) ca astia nu-s ntelesi ntre ei. Ca-s sinceri, fir-ar mama lor a dracului... 2. Nasturele de sidef Pna la urma, se satura cu doua oua moi, o rosie si un biscuit. Lingurita o sp

ala n baie. Chiuveta din bucatarie, plina ochi de vasele murdare adunate ntr-o sap tamna, era categoric inaccesibila. Nici la masa nu se putuse aseza: hrtii unsuroas e, borcane de iaurt consumate sau de dulceata cu celofanul lipicios asediat de m uste, coji de oua si salam, scrumiere nedesertate, mixerul cu resturi de maionez a n echilibru precar deasupra unor cesti de cafea; dedesubt oalele, cratitele, ca pacele si ce tingiri or mai fi fost, folosite la gatitul diurn. Peste tot restur i de mncare, pubela ndesata cu genunchiul. Ce nu mai ncapuse din gunoi, fusese pus alaturi, pe un ziar. Batrnul Manole Paulian, mncnd n picioare, contempla linistit dezastrul. "n definitiv, e gospodaria lui Dinu, daca lui nu-i pasa/nu vad de ce m-ar afe cta pe mine". Traia o singura spaima: invazia gndacilor rosii, "libarci", cum le spunea mama-sa, cucoana Agepsina "Daca ti-au intrat astea n casa, astea si plosni tele, Doamne fereste! poti sa-i dai foc..." Precaut Paulian depusese la toate colturile din odaia lui doze de acid boric si zahar, se aprovizionase cu sprayuri dar stia ca toate acestea sunt ineficient e dinaintea unui asediu serios. Cnd se ntoarse n camera lui, constata ca se facuse aproape doua si jumatate. De obicei, la ora asta sforai cu gazeta cazuta pe fata. Azi nu-i era somn, iar tel evizorul - program de duminica - nu-1 interesa. Nu-1 interesa, n general. De multe ori, Manole reflecta zmbind ca, exceptnd fenomenul telefon si servici ile aparatului de radio, att el ct si sora-sa, Virgi, traiau exact ca parintii lor, acum o suta de ani. Niciunul nu poseda televizor, video, casete ("masinariile importante" nu existau pentru ei, nu urcasera niciodata n avion; habar n-aveau ce nseamna si la ce folosesc cuvi nte noi ca telex, fax, computer, ignorau total cu ce seocupa cibernetica, nu circulau cu metroul - desi la Paris o facusera, ca si "bat rnii lor", dat fiind ca frantujii aveau tren subteran din secolul trecut - si trageau nadejdea sa moara pe perina lor, fara sa cunoasca sp italul. La cinematograf, nu-si mai amintea cnd sa fi fost ultima oara. n orice caz, nainte de a pleca Regele din tara. n schimb, si aducea ami nte de primul film la care-1 dusese cucoana Agepsina n 1925, "Ultimul vals (Der letzte Walzer)" cu Ida Wiist si Fritz Rasp. Batrnul deschise bufetul supraetajat si fara sa scotoceasca - era de o ordine pedanta - scoase ata, ac si foarfece; ca sa se descurce cu mormanul de nasturi acestia trebuiau triati, apoi sortati: identici sau doar din aceeasi familie, cu loare, destinatie si ce drac de" rubrica s-o mai ivi pe parcurs. Ochelarii i alun ecara ca de obicei, spre vrful nasului, si trecu degetul gros peste suprafata luci e de sidef. 1 se paru curios ca dupa attia ani, reflexele n nuantele curcubeului r amasesera proaspete. Era un nasture rotund, cu piciorus, ct o moneda de trei lei. Un nasture de asternut. De la asternutul lui de nunta... Batrnul si mpreuna palmele n dreptul gurii, ca intr-o rugaciune. Luminita ... Pa rca nici n-ar fi existat. Nimeni nu o pomenea, el nsusi se gndea arareori la ea. M urise de septicemie dupa doisprezece ani de casatorie. Dinu avea pe atunci patru anisori si daca nu i-ar fi fost teama de declaratii cinice, ar fi putut conchid e ca zamislirea constituise unica ei misiune, singurul lucru pentru-care se nasc use. Nu fusese fericita dar nici nefericita,nu avusese veleitati, doruri sau ofu ri; existase si atta tot. Desigur viata celor mai multi dintre noi nu nseamna dect un cumplit anonimat dar o anume personalitate mprumuta relief altor destine. Lumi nita facea parte dintre persoanele care se uita lesne. Dealtfel o, si uitai ndata ce parasea o ncapere... Privind, de pilda, un tablou cu toata clasa (n mijloc dir iginta, iar elevele asezate dupa naltime) promotia anului cutare, dupa identifica rea prompta a vedetelor inerente oricarui catalog, ochii ramn deasupra unei figur i pe care memoria refuza s-o nsufleteasca: "Asta cine naiba o mai fi?" "N-o tii minte? Tantica X... Cam searbada ea si cam bleaga.... Statea n banca lng a Jenny Dop..." "A, da... da... Parca..." Traisera doisprezece ani mpreuna dar Manole nici azi nu era prea sigur de sen timentele lor. Oricum, nu evoluau mai departe de perimetrul ratiune, mila, acord ul si dorinta conjugata a ambelor familii si, indiscutabil, un anume respect pen

tru persoana celuilalt, sentiment fidel ntregii lor casnicii. Manole Paulian ncerca sa-i reconstituie trasaturile, dar fu incapabil sa trea ca dincolo de silueta oarecare, "pasabila" cum se spunea pe atunci. Mai degraba s i amintea unele toalete, amanunte vestimentare, dar figura sub nici un chip. "n r ealitate, pe Luminita n-o puteai descrie, chiar avnd-o dinaintea ochilor. Totul e ra incert, fara contur, lipsit de orice caracteristica pozitiva sau negativa. Lu minitei nu i-ai fi putut face tabloul si, exclus! caricatura. Nici macar rochia de mireasa, una din ultimele capodopere ale Casei Weiser se casatorisera n 1946, naintea alegerilor din noiembrie - nu izbutise s-o faca m ai frjumoasa. Virginia, nu rea n fond, dar teribil de mauvaise langue observase catre cucoa na Agepsina: "Luminita! Ce nume neinspirat pentru o persoana atr de lipsita de stralucire! ..." Maica-sa zmbise n spatele voaletei: ."Crezi ca "Negurica" ar fi Scut-o mai atragatoare?... St! Ne aude lumea Erau n biserica. si de auzit, auzise cuscra. Drza, fire dominatoare si fara ta ct, i comunicase fiica-si schimbul de replici. Luminita nu pomenise nicioadata un singur cuvnd despre incident.. Reflectnd azi, cu discernamntul vrstei si limpezimea, rezultat al decantarii un or ntmplari vechi, batrnul Paulian si zise ca nsotirea lor -, dincolo de destin fusese rezultatul circumstantelor speciale d inaintea carora caracterele slabe se pliaza totdeauna. Inelul de logodna l alesese mpreuna cu Virginia, care clienta veche a vestitul ui "Rech" de pe Calea Victoriei, tinuse sa-1 nsoteasca. Era un smarald pentru ca Luminitiei i se parea ca- are ochi verzi (Asi! verzi! Bolta statuta, zicea Virgi ) montat ntre doua perle ovale. Luasera dupa aceea o cafea la "Corso". Sora-sa nce rca sa-1 dezmeticeasca nainte de a fi prea trziu. - Manolica, ti jur ca n-am nimic cu Luminita. n fond, e fata buna, linistita, n-o sa-ti dea dureri de cap. Daca pe ea o nteleg... Tnarul - pe atunci, Paulian o nvaluise ntr-o privire blnda. Virginia era apetisa nta, zgomotoasa, eleganta. Se casatorise la 18 ani si de atunci nu prea avusese timp sa piarda cu familia. Mondena, tsaind- intens fiecare zi de parca .ar fi fo st ultima si consuma existenta ntre voiajurile n strainatate, cazinoul din Sinaia, vizite si receptii. Barbatu-sau, avansat colonel n timpul razboiului, i mpartasea f ara rezerve mentalitatea si stilul de viata. Locuiau la "Hotel Union", pe "Regal a", nchiriind casele lor, un apartament splendid - zestrea Virginiei - si vila lu i Titi care prin opulenta constructiei si vastul gradinii aducea mai degraba a c onac. "Ne revine mult mai ieftin, se justifica Virginia dinaintea familiei scandal izate si nu-mi bat capul cu slugile". Pretexte! Virginia, n toata viata ei, chiar cnd saracise nu avusese nici cea mai vaga idee despre economie.n speta, era mult mai comod sa ti se aduca micul dejun pe tava de la cofetaria Anghelescu aflata p este drum, sa iei masa la "Continental" sau "Capsa", sa te ntorci acasa indiferen t de ora si sa gasesti ordine, flori n toate glastrele, camasa de noapte calcata de camerista si un asternut impecabil, prosoapele schimbate n fiecare zi; toate a cestea fara sa te fi deranjat sa deschizi macar gura. Ca gen, Virginia era tot a tt de departe de Luminita ca Teleormanul de Crucea Sudului, si Manole ncepuse sa c hicoteasca. De ce rzi? - Ma ntreb cum o ntelegi tu pe Luminita. Parca asa ziceai. Ca o ntelegi. - Ei asta-i buna! Are 2S de ani batuti pe muchie si s-a saturat s-o scoata m aman n lume. Trebuie sa se cazeze iar un Paulian e o partida. Pe tine nsa nu te nte leg de loc. Macar daca as sti ca o iubesti... - tin foarte mult la ea, raspunsese Manole evaziv. O apreciez, avem aceleasi gusturi, e o fire blnda... - docila, gospodina, neintriganta si asa mai departe, l ntrerupse Virginia. Cunosc argumentele coanei Agepsina. Virginia se discutase cu maica-sa care pretindea ca-si cunoaste-feciorul. "...Manolica e slab, moale, fara caracter, cam trebuie dus de mna..."

"Atunci nu are nevoie de o oaie ca Luminita... i trebuie o femeie tare, care sa-I dinamizeze..." "Un capitan de pompieri, nu? Ar fi o pacoste pentru amndoi. Ea l-ar dispretui , l-ar tiraniza^iar el ar sta toata ziua la colt, fiindu- frica sa si stranute. V irgi, mi-au trebuit saptezeci de ani ca sa nteleg ca sotii nu trebuie sa se compl eteze, ci sa fie croiti din aceeasi stofa". "Bine, mamuta, dar de ce atta graba? Manolica n-are nici 30 de ani... Poate s e iveste altcineva". Batrna clatinase din cap cu calma hotarre: "Taica-tau nu mai e, razboiul asta le-a sucit pe toate de nu mai seamana cu nimic si nu stim ce ne mai asteapta. Mine, poimine ma duc si eu... As vrea sa-1 vad aranjat. Luminita cum e ea nensemnata, fada ca o pi ftie fara usturoi, e din lumea noastra. N-as avea liniste n groapa sa-1 stiu nsurat cu vreo lelita de portita cu basma si margele albastre". . . "Mama! Lucrurile .se vor ndrepta. Am ascultat Parisul... Presedintele Truman. .. Ieri, la receptia atasatului militar britanic, consulul olandez i spunea lui T iti..." Coana Agcpsina alungase o musca inexistenta, fara sa asculte. Nu se pretinde a vreun cap politic, dar pe ale dumneaiei le stia.bine. . "Presedintele Truman ... Ne desparte grla a mare si tramcarul nu duce pna acol o. Parca lui badea' Ion i pasa mult de mosia lui cumnatu-sau John din Arizona. Pna una i alta, avem guvern comunist iar cuconetul a nceput sa nu mai poarte palarie , sa nu le ia proletarii cu pietre. Lasa-1 pe Manole n pace, atta te rog." Virginia, ncredintata n schimb de flerul ei politic si de o iminenta ofensiva antibolsevica din partea aliatilor (chestiune care ulterior o costase patru ani de nchisoare comunista) renuntase sa o combata. "E batrna, dintr-ale ei nu o scoti . Mi-e mama; e o femeie onesta, dar tot de la 1890: broderie si serbeturi fine". - Cu Manolica nsa avea obligatia sa discute pna a se comite ireparabilul; Asta -i explicase si lui Titi. - E fratele meu mai mic. - Care a crescut mare. Lasa-1 n pace, aici sunt de acord cu batrna. si aranja cravata n fata oglinzii. Reflectnd lumina de la aplica, monoclul pare a un far aprins n mijlocul obrazului. - tie nu-ti pasa, dar pe mine ma doare. - Ba-mi pasa, replicase sec Titi. n definitiv, trebuie s-o ia si pe nefericit a aia cineva... Fara a fi vreun psiholog, mai degraba intentionnd un spirit, colonelul o nime rise. Un soi de mila, de jena si prea buna crestere, n fond o mare generozitate sufleteasca, l mpiedicase pe Manole sa-si dezamageasca l ogodnica. si facuse iluzii, comandase trusoul, se marturisea prietenelor, seconseilla cu maman: "Nu crezi ca fetele de masa din damasc sunt mai practice? Cele din olanda se sifoneaza nca din dulap, nu le poti asterne fara un fier de calcat..." Nu, Manole ar fi fos t incapabil sa vitrioleze un crng de trandafiri abia mbobociti. si mai era un adevar de care avea sa-si dea seama mai trziu: nu cunoscu se dragostea, (n-o va cunoaste) si hotarrea i se parea nteleapta: "Luminita corespunde pe criterii importante, famili a o agreaza si nu este mai rea dect multe altele... Vom fi multumiti unul cu celalalt si nu cred ca o persoana moderata poate pretin de mai mult..." : La aproape 30 de ani, Manole se considera un om matur si intra n obligatiile lui vis--vis de el nsusi sa se comporte responsabil, sa abandoneze visurile si vis arile, "sa simta lucid". nca de la 14-15 ani, nainte de a adormi imagina situatii eroice, el fiind protagonist absolut, ovationat de multime, culegnd batiste ude d e lacrimile recunostintei. Fantasmele vizau locuri comune devenite clasice: copi i salvati dintr-o casa incendiata sau de ia nec, o zna balana, putin printesa, sca pata din ghearele unor briganzi al caror sef, pirat fara scrupule, tuciuriu si c u o cicatrice atenta n ce o priveste la bunele si crestinestile moravuri. Cliseul forte: el, Manole, ranit, epuizat si nsngerat, purtnd n brate, ca pe un gingas crin

, trupul fara cunostinta al blondei frumuseti..n pragul resedintei fastuoase, mam a znei abia si stapneste hohotele de plns ntr-o batista de dantela fina. Evident, se lasa cu "Nunta Zamfirei..." " Casatoria - un succes - se celebrase la Manastirea Cas n n februarie '47. Cuco netul prezent aprecia ulterior ca fusese una din ultimele nunti reusite ale Bucu restilor aflati n pragul democratiei populare. Capriciul Luminitei - singurul manifestat ntr-o casnicie ce avea sa dureze do ar doisprezece ani - fusese drumul cu troica, ramas legendar n arhiva prietenilor si a familiei. Sania era autentica, scoasa parca dintr-un basm cu cneji si rusa lce, feerie de aur si Iac rosu; telegarii smoliti si plini de foc pogorsera din a ceeasi poveste la iesirea din biserica, n timp ce se lasau nveliti. n pledurile de blana, asediati de ovatii si aplauze, Iui Manole desi emotionat, i trecu prin gnd ca tot mise en scene- merita protagonisti mai aratosi. Initial, Manole ncercase sa se opuna unui echipaj att de extravagant. Era o fi re modesta, ferind conul de lumina ai persoanelor desprecare se discuta, detesta ostentatia si "scandalul". Elogiile sau chiar modeste complimente care-! vizau direct l zapaceau, i creea u o stare de tulburare vecina cu panica si o senzatie fizica dureroasa. Cum nici Luminita nu i se parusera ar face parte din familia "zgomotosilor", dorinta ei care tinea de stilul unei Virginii, l descumpanise. Intervenise insa Cucoana Agepsina: "Las-o draga, sa-si faca gustul. Probabil ca asa s-a visat ea mireasa Ia paispecinsp'e ani si asta nu-i vis sa-1 ai de doua ori n viata... si la o urma, cine st ie ce va mai asteapta. Fericirea ne e dramuita n sipuri de farmacie. Nu-s eu prim a care o zice." Zilele mohorte nu ntrziasera. Luminita, silita de evenimente, nvatase sa bata la masina cu doua degete. Era o dactilografa mioapa si mediocra dar se straduia, m unca silnica, sa faca fata. Nu mai avusese capricii, dar din cte o cunostea Manol e, nici nu oftase. Fusese o sotie supusa, privindu-1 mereu n-ochi pentru, a citi cuvintele pe care le astepta de la ea si batrnul Paulian,.orict s-ar fi straduit, nu-si amintea sa se fi certat vreodata. "n realitate, n-arh fost fericiti, dar nici nefericiti si nu cred ca vreunul din noi sa-1 fi dezamagit pe celalalt". Sora-sa vulcanica si temperamentoasa se exprimase mai concret: "ntre voi e o atmosfera de nota 6. Ati trecut ca vai de capul vostru clasa." Casnicia Virginiei era accidentata si vijelioasa dar ea o considera cu satis factie ca fiind singura reusita din familie; 'Toti au fost persoane adorabile, d ar luati separat. n cuplu, deveneau imposibili..." - stiu eu, mormai batrnul Paulian, asa o fi... Daca stai si te gndesti, nici D inu n-a prea nimerit-o... Noroc ca nu pune la inima. Rasfira nasturii si se opri la un buton de camasa emailat, strapuns.de o spi nela. Ramasese unul singur. Perechea o pierduse Dinu chiar Ia nunta cu Gigeta. M anole i daruise straiul de ginere -vechiul lui frac si butonii. Trecusera niste a ni, proletarii se mburghezisera, ncepusera sa guste solemnul si eleganta jachetei rndunica, a papillonului. "nca putin si tilindrul va lua locul odioasei sepci cu l ozinci". Simti somnul dndu-i trcoale. nchise fereastra si se ntinse pe divan. Trase pledu l cu un suspin de multumire. i placea sa doarma dupa-amiaza si cnd dormea, i placea sa-i fie cald. "De fapt, atunci, cu Dinu, nu stiu bine ce s-a ntmplat... Eu nu puteam sa ma a mestec..." Telefonul blocat, tri tril de greiere n linistea odaii. si astupa urechea cu pui sorul aflat la ndemna. n curnd, adormi. * Dora Ciprian facea parte din acea categorie de femei, ndeobste controversate, care fara a avea vreo nsusire de exceptie, erau totusi frumoase. Femeile despre care, n genere, se vorbeste mult, despre care suratele, disecnd la milimetru, conc luzioneaza pline de venin: "o escroaca, totu-i facatura si fite, dar barbati-s pr osti". Asemeni lor, barbatii mai cusurgii, amatori de splendori concrete, geomet rice care notau o femeie tinnd seama de rigla, echer, compas ca la concursurile-tr

g de frumusete diagnosticau: "Mda, e ceva, dar totul tine de tinerete. N-are ele mente,-la cel mult 2S, zi 30 de ani, e ispravita.,.", . Dar Dora depasise binisor fatidicul 28 si continua sa ramna la fel de irezist ibila. Dintre toate cunostintele ei, doar Nina, ea nsasi prezenta fizica remarcab ila si cu ochiul versat al fostului manechin, i identificase cel mai corect tipul de frumusete: "Dora e clasica la beaut dit diable. Nu are date extraordinare, de acord cu v oi, dar totul se armonizeaza, i sta bine si straluceste". Amicele dadeau cu gura: "Faci tu pe generoasa! Nu are nici o calitate". "Dar nici defecte". "Ochii sunt prea mici, de cine ..." "n schimb, ovalul fetei perfect. Ce te faci cu ochii lui Uz Taylof pe o figur a de cal? si n-as zice ca-i tocmai lipsita de elemente. Ati mai vazut asemenea p iele? Tenul si carnatia sunt unice, aparui minunat, sursul fermecator. Distinctia , silueta gratioasa, felul n care stie sa poarte o haina sunt basca!" "Aia e, ca stie sa se aranjeze..." Dora explicase n stilul ei direct si succint ca se plictisise la expozitie. Ca amanunt mai amuzant, semnalase defilarea unui dalmatian. Stapna-sa se mbracase as ortat, respectiv ntr-o rochie alba stropita cu buline negre de toate marimile. Cu plul avusese succes. n rest, nimic interesant. Pe Nelu l lasase n drum, la Sediu. N u ispravise un material si preferase sa lucreze acum, dect sa se scoale mine cu no aptea n cap. Nina i strecura o privire patrunzatoare dar nu deslusi nimic sub masca de vol ubilitate. Dora arata proaspata, bine dispusa iar rochia de fular cu un desen va g i veneau de minune. Nimeni nu stia mai bine ca ea sa-si, potriveasca toaleta n f unctie de zile', moment, conventii si chiar stare de spirit. Siesta de dupa prnz intrase n obiceiul duminicilor de la Snagov. Adica, timp d e o ora pna pe la patru, fiecare facea ce-1 taia capul. Gigeta, de regula ostenit a, se retragea n una din odaile de oaspeti. De fapt, nu dormea ci si repara cu ate ntie machiajul. Crisan avea liber, putea sa se zbenguie prin gradina, dar fara g alagie, iar Nina era ncntata ca poate face ordine n bucatarie. tinea sa ncuie vila s i sa plece la Bucuresti odata cu musafirii iar duminica urmatoare sa gaseasca o casa pusa Ia punct. Totodata, detesta ca "fetele" s-o ajute la vase sau la alte treburi. Era tipicara, genul de cucoana de ocolit de femeile de serviciu, ndemnate ca si rapida. "Baietii" ndeobste jucau table n fundul gradinii sau, cnd se simteau mai vioi, foot-bal cu Crisan. Gioni Diamandescu ti aprinse tigara. Cam plictisit, n-ar fi stiut sa spuna ex act ce avea chef sa faca. - Ce zici, Dinule, de-un "66"? Tnarul Paulian avu un gest de eschiva. Parea nervos, nelinistit, nerabdator. Dora privea pe fereastra. Dinule, insista Gioni, m-auzi? Se simti ciupit de spate si se uita nedumerit Ia nevasta-sa. ! Privirea atintita a Ninei, privire elocventa doar ntre cei doi soti dupa un n umar de ani consumati mpreuna, l facu sa-si abandoneze brusc sugestia. si ntinse ost entativ spinarea si bratele: - De fapt, ma simt cam toropit. Cred ca am sa iau pilda de la Gigeta. Ma-n tind putin... Unde-i baiatul? se interesa Nina. - n gradina. A gasit un arici... Fiecare cu ale lui... Dora se rasuci cu vioiciun e: - Serios? N-am mai vazut un arici din copilarie. Unde e? - Pe lnga castani, spuse lenes Gioni. Dai tu de el ca n-om fi n Hyde Park. Vii cu mine, Dinule? Cnd ramase singur cu nevasta-sa, Diamandescu se interesa iritat: Ce ti s-a nazarit, draga? M-ai nnebunit cu semnele. Nina l masura cu ironie blnda. Alaturi de Gioni, aparent fragil, parea totdeau na dublu martiala

- Te credeam mai dibaci, fiulue. - Ce naiba vrei sa spui? - Ca ma surprinzi. Tu, marele Cassanova, supraexpert in materie... Lasa vrajala! -... n-ai "flairat" o idila de mari proportii Narile i se umflata: Dupa nasu l meu, de dramatice, ucigatoare proportii! , Gioni o masura pe sub sprncene. Asa, cu narile suflecate, semana cu o iapa na ravasa. Cine, ma? Arata cu barbia spre gradina: astia doi? Dinu si Dora? Ai ghicit. Diamandescu dadu din mna a lehamite: - Esti neserioasa. Ultimii oameni care se vor cupla vreodata. - De ce? - Dinu nu-i genul Dorei. E prea mamaliguta cu brnza, ea trage la picanterii . Nina si nfipse tigara n coltul gurii. Adica unul asa, ca tine... - Nu-i vorba despre mine, rosti blnd. Ai chef sa te certi? Sau poate ti-e d or de senzatii... "Sa te certi". Gioni pretindea ca el nu se cearta niciodata. Nina ridica din umeri: - Nu am. chef nici de una, nici de alta. Am simtit doar ca ei nu doreau ni mic altceva dect sa ramna singuri. Te-am mpiedicat sa-i talonezi. Diamandescu ramase putin derutat. Nina avea fiair, pe el, de pilda, nu-1 sus pectase niciodata n mod gratuit. i mirosea pna si tentativele esuate. Cnd i placea o femeie, Nina o stia cu cel putin cinci minute naintea Iui. Esti sigura? Nina i ntoarse spatele si ncepu sa adune farfuriile de pe masa: - Att ct poti fi de sigur n asemenea situatii. Era suficient sa te uiti la Di nu, cnd a sosit ea. N-am vazut pe cineva vreodata care sa para mai fericit, dect l a cinema. Chiar asa, ma?! Nina, cu ibricul n mna, l privi lung: - O fericire care-i sfsia sufletul, dar, fireste, asta-i peste puterea ta d e ntelegere. - Dora, nu mai putem continua asa. Eu unul, n orice caz nu mai pot. Femeia zmbi: - Oare de cte milioane de ori, n mii si mii de ani s -a pronuntat fraza asta ? - Nu stiu si nici nu-mi pasa. stiu doar ca pe mine clandestinitatea ma uci de. Dora l prinse de barbie si pentru cteva clipe ochi n ochi, privirile li se necar a. Pe chipul lui Dinu, bucaliu si jovial de "baiat dulce", acum crispat, expresi a de nefericire parea si mai dureroasa. Se refugiasera lnga zidul de la capatul gradinii. Din vila vecina strabateau zgomote specifice: duminica unor bucuresteni petrecuta la tara. Clinchet de vese la, un transzistor deschis non-Stop, susurul unui furtun, glasuri vesele apostro fndu-se cu intentii spirituale urmate de hohote de rs, nemotivate pentru un strain care i-ar fi ascultat din spatele gardului, "n materie de glume nesarate, femeile sunt campioane, ii trecu Dorei prin min te, dar tot nu renunta", si simtea inima grea iar contrastul cu gradina radioasa - tot tacmul: flori, a rome, mult verde stralucitor, gze, soare filtrat de ramurile copacilor, pasarele harnice de gura, pna si un norisor ca un bulgare de zahar pe bat zvrlit de o pensu la cuminte pe un cer aquarelat- o facea si mai nefericita. Dinu se apleca si-i saruta minile, ramnnd cu capul n poalele de matase. Dora i tr ecu degetele prin parul castaniu, matasos ca al unui copil. - Dora, e prima oara cnd iubesc, si si salta capul parca surprins de propria descoperire.

Asa spunem totdeauna - Jur! - De ce te-ai nsurat? Pe-chipul barbatului se ivi o schima de iritare. E o poveste complicata... Avem att de putin timp la dispozitie. O lua pe dupa umeri. Dora i se cuibari la piept cu un suspin. O durea inima de fericire. - Trebuie sa nteleg ca n-ai iubit-o pe Gigeta. - Nu ma obliga sa fiu mitocan. Nu conteaza... Dor rupse o fumza de iedera si o duse la buze. Rosti gnditoare: - Pentru mine situatia e mai dificila. Ct as fi de ingrata, nu-i pot repros a nimic lui Melu. E barbatul pe care-1 cunosti...Aproape desavrsit. Nu-si ispravi gndul. Dinu primi lovitura in plin. n general fire blnda, constru ctie fericita multumit cu el nsusi, nu cunoscuse invidia pna a se fi ndragostit de Dora. Dar era prea modest, avea prea mult bun simt. ca sa nu-si dea seama ca Nel u, un barbat stralucitor, ii era superior din toate punctele de vedere. Strnse de getele Dorei, asigurndu-se stngaci: Dar ma iubesti pe mine... - Pe tine, zmbi Dora si cafeniul ochilor aprinzndu-se, deveni dintr-o data a uriu. Desi Dumneazeu mi-e martor, nu stiu de ce nu-1 iubesc pe Nelu mai mult. i aveau amndoi naintea ochilor: o cruce de om, bine zidit, cu privirea nvapaiata de foc permanent. ntreaga lui faptura emana barbatia, iar parul si barba neagra l faceau sa semene cu un condotier. Totul la el - expresia, vorbele, temperamentu l-era nflacarat, dnd permanent senzatia ca arde, ca traieste la temperaturi si int ensitati ametitoare. Un individ stralucitor dar incomod: n prezenta lui, limfatic ii, structurile anemice ncercau o stare de disconfort. Ceea ce-i impresiona pe an alistii mai fini, ndeobste sceptici, era lipsa oricarui sentiment de zadarnicie. Ciprian traia paroxistic momentul, ignora total efemerul. Glasul rasunator, vulc anul din el n permanenta eruptie, nelinistea constructiva l harazeau marelui tribu nai de strada. - E poate o flacara prea puternica pentru tine, sopti ntr-un trziu tnarul Pau lian. Nu toata lumea suporta aceeasi temperatura sau o lumina orbitoare. Dora tresari de insolitul observatiei desi pe ea se socotea o femeie puterni ca. si nchipuia ca nu se simtise niciodata coplesita de personalitatea lui Nelu. - Nu stiu, ngna si era sincera, adica nu stiu de ce te iubesc pe tine si nu pe el. Totul mi se pare de nenteles... Ne cunoastem de attia ani... De ce a trebui t sa se ntmple... sa ne aprindem tocmai acuma... "nu te mai poti apropia de Se ntmplase de reveillon. Un reveillon mic burghe2 restaurante, preturile sunt isterice"- si n care nu se petrecuse nimic special n a fara de faptul ca se ndragostisera pna peste cap unul de celalalt. n timpul unui da ns. Tangou. Dinu o strnsese ceva mai tare. Dora si simtise tmpla nflorita la rasufla rea lui. Ochii se cautasera. Buzele se gasisera singure. Se iubisera chiar n acee asi noapte n baie, ignornd trivialul, nfruntnd toate riscurile. Fusese peste puteril e lor sa se stapneasca. Dinu nu era un vulgar aventurier de ocazie -"acum e momen tul, ce conteaza! ascensor, compartiment de tren sau un sant. numai noroi sa nu fie", Dora nu era o plaisirisa ieftina: "De ce nu, daca-mi face placere? Ce, am c ontor?" "si totusi nu ne-am simtit rusinati dupa aceea", aveau sa si-o repete. Trecu sera sase luni de atunci iar dogoarea dragostei devenise napraznica, de nendurat. Se ntlneau destul de frecvent ntr-un apartament nchiriat din zona Tribunalului, far a a fi necesare exhibitii speciale: Gigeta invulnerabila, de neatins n suprematia ei absoluta nu era banuitoare - Nelu, prins de politica, taranist nfocat din str abunici (conservatori) era att de absorbit si vesnic pe drumuri, nct nici nu-i trec ea prin gnd sa controleze intinerariile nevesti-si. Dinu nsa nu mai suporta si nic i nu vedea ratiunea pentru care ar continua sa se iubeasca pe furis. - Vrem sa fim mpreuna, ne-am spus-o de mii de ori! Atunci de ce nu actionam ? Dora se ghemui ntre umeri si se lipi mai tare de barbat. O albina le dadea trcoale ntr-un zig-zag de unghiuri ascutite. Dinu o alunga enervat. Dora rse: - stiai ca asta era blazonul Bonapartilor? Albinele uriase?

- Lasa-1 pe ala! Spune, de ce nu ne hotarm odata? - Nu stiu, sopti Dora. Mi-e frica. si mi-e jena. Situatiile astea sunt si ma i penibile cnd se petrec ntre prieteni... 'Gigeta mi-e apropiata... - Hai sa fim seriosi! Gigeta n-a avut n viata ei prieteni. Ceea ce nu exista nu se poate strica sau pierde... Te implor, Dora, hotaraste-te. Suntem nca tineri , mai putem avea copii... - La Crisan te-ai gndit? Dinu si ndrepta mijlocul. Aprinse doua tigari. - Se va obisnui cu situatia. Copiii uita repede... La urma urmei, nu-i primu l caz, gem tribunalele de divorturi cu minori. Asculta-ma, iubito, cnd nu vrei sa faci ceva, se gasesc totdeauna o mie de motive rationale. - Dora i astupa gura: - Dar vreau! si eu vreau!... Lasa-mi doar putin ragaz. Nu pot, ntelegi, nu po t sa ma duc pur si simplu la Nelu si sa-i spun ca plec. Asa, din senin! Barbatul o privi ironic: - si cum ai de gnd sa-1 pregatesti? Ma intereseaza tehnica. - Degeaba ma persiflezi. ti spun ce simt. N-am curaj, asta e! - Bine, ti fac eu curaj. Diseara, vorbesc cu Gigeta. Ochii mici, cafenii ai Dorei se cascara de spaima: - Esti nebun? - Nu te speria! O anunt doar ca divortez. Att. Nu pomenesc nimic despre tine. - Te rog, mai asteapta... Te implor... Nu azi... - De ce? Cnd am ceva .infect de facut, nu amn. Scap de o obsesie... Dora ofta. si nfipse degetele. n par: - Nu te-as fi crezut att de hotart, de transant., n fond, brutal. - Pentru ca n-am dorit niciodata ceva cu intensitate. Cu toata fiinta mea. s tii, rdeam de genul asta de fraze. Mi se pareau ridicole si goale prin demonetiza re, venturianisme. Acum le simr si putin uni pasa ca au. mai fost spuse naintea m ea. - Ce scandal va fi, Dumnezeule! Ce brfa!. Ce-or sa zica Diamandestii? -Ce sa zica? Va fi putina senzatie la nceput, dupa are totul intra n comun, Iar pr imele momente de senzatie se vor consuma fara noi.. -Ce vrei sa spui? - Mitica Iordan, un fost coleg de liceu ma invita n Italia. S-a stabilit ac olo de vreo zece ani, si dupa cte nteleg, a izbit-o. Dar asta-i alta chestie... Zi ceam ca introducem urgent actiunile de divort si n aceeasi seara... Zmbi nesigur, cautnd ochii Dorei: Dam bici si o tinem Nord-Vest... Cine ne mpiedica? Dora rse nervos. Ochii i sclipeau, rosti mecanic: Esti nebun de-a binelea! - De ce, iubito? Va fi voiajul nostru de nunta. Luna noastra de miere. Mit ica locuieste chiar la Civitavecchia. ti nchipui ceva mai romantic? Ne vom iubi n a tmosfera Sebastian... Cnd eram pusti, ma prapadeam dupa piesa asta, am vazut-o de vreo cinspe ori, am citit totul despre Civita, stiu pna si numele Papilor nmormnta ti acolo: o gramada de Urbani, Inochenti, Grigori, loani, Piusi, Cimitirul colca ie de chei, tiare si globuri... Ce-s alea? rse Dora. - Simbolurile paplitatii, mica mea "seralista", nsemnate pe pietrele funera re. Poti sa ma crezi, voi fi un ghid competent. i ntinse buzele. Dinu azvrli tigara si o cuprinse n brate. Patima salbateca, nim icitoare le coplesea fapturile. Clipe de uitare divine, pe o planeta necunoscuta ... Dora, cu respiratia taiata, deschise ochii. Pe gard, o stancuta se sucea, to paia, dadea din aripi. Simti bratelelui lui Dinu crispndu-se si ntoarse instinctiv capul. Crisan, cu un colac din ramuri de otetar petrecut n jurul galului, se oprise la ctiva pasi de ei. Pe obrajorul palid tremurau pete de umbra si lumina nestator nice. Se rasuci brusc si o lua la fuga. Oare de cnd statea acolo? ncepu sa-si aranjeze tinuta si parul ce gesturile precipitate, caracteristice flagrantului delict. Dinu respira adnc.

- N-am idee, dar te asigur ca a vazut destul. Dora se simtea n pragul lacrimilor: - Ce situatie oribila! Groteasca! mi vine sa... sa... - Nu-ti pierde calmul, spuse Dinu.n realitate se simtea si el nelinistit, d ar mai ales jenat. Asemenea clisee nu sunt pentru uzul copilului chiar daca feme ia pe care o tii n brate este mama lui. Hai, iubito! Nu ne ramne dect sa ne ntoarcem.:. -... Ma astept la ce-i mai rau, rosti ragusita de emotie Dora. Ce imprudenta din partea noastra! Crezi ca o sa-i spuna? Taulian ncerca sa rda, dar nu reusi dect niste sunete sumbre. - Draga mea., ce sa-ti'spun? Habar n-am! si pentru mine ca si pentru Crisa n, premiera e absoluta. Dinu si consulta ceasul. 4 fara un sfert. - Asa, ai zice ca nu s~a ntmplat nimic. - Mi-e groaznic de frica, sufla Dora. Fara s-o atinga, Dinu simti ca are minile nghetate. "n momente critice, oamenii pierd simtul proportiilor", dar si pastra gndul. Do ra n-avea chef acum de aforisme. Mai degraba i-ar face bine un coniac. si lui. C uprinse intr-o privire privelistea familiara. Nu se schimbase nimic: totul ca de obicei, nsorit, cald, placid; chaise-longe-ul sub castan, mingea de plastic uita ta alaturi, masina, ele tuns iarba lnga zidul casei... Prin fereastra deschisa a bucatariei se zarea cu intermitente capul si bustul Ninei, trebaluind ntre bufet si chiuveta. si ridica ochii spre camerele de oaspeti. - Gigeta nca nu s-a sculat, spuse printre dinti. Jaluzeaua e coborta. Pe Dora o trecu un frison: - Unde-o fi baiatul? - Vedem noi... Hai, ncearca sa zmbesti. Se oprira n pragul bucatariei. Dinu arbora drapel sarbatoresc: Hello! Ce face mica gospodina? Nina ntoarse capul si le arunca o privire patunztoare. Asa se paru Dorei. - Gata, am terminat... si sterse minile si agata sortul inir-uin cui, lnga fr igider. Vreti o cafea? Dora dadu din cap. Dinu si prinse, barbia ntre degete cu un aer gnditor: Nu-i o idee rea, dar cred ca nu ne ar strica si un deget de alcool... Turna n pahare si Nina constata ca minile, fara sa-i tremure propriu zis, avea u-o febrilitate neobisnuita. Nici Dora nu parea n apele ei. Tot minile erau curioa se. Ea, att de naturala, cu gesturi gratioase si dezinvolte, acum parca nu stia c e sa faca cu ele. Ca o diletanta pe scena unui teatru de amatori. Dinu bau cu pofta si si repezi capul spre etaj: Ce fac' aia? Mai dorm? - Acusi, acusi apar si ei, surse Nina, imediat ce le miroase a cafea.. Dintr-o data i se facu mila de cei doi, ar fi vrut sa-i ocroteasca. si Dora, asa cum o vedea acum, speriata si parasita, i devenise simpatica. N-o mai simtea adversara si inima i se mblnzi. Fara vreun motiv concret, ar fi vrut ca ei doi sa fie fericiti. "Probabil am vocatie de codoasa..." si aminti de maica-sa. Dupa ce mplinise 40 de ani, ncepuse sa aiba o ntelegere si simpatie speciala pentru amorurile nengadui te. Transmitea scrisori, nlesnea rendez-vous-uri, acoperea si favoriza de la nalti mea unei vaduvii respectabile. Prietenelor apropiate le mprumuta casa.n asemenea o cazii, viziona un film, lua un aperitiv la "Capsa" si ncerca un .naltator si crest inesc sentiment de "ajuta-ti aproapele". Dinu se interesa, facnd eforturi sa para firesc: Dar Crisan pe unde o fi? L-ai vazut? Dora intui ct de greu i venise sa puna ntrebarea. Se ridica brusc n picioare. Nu -i pasa ce va spune Nina. Simtea ca nu mai poate rezista singura tensiunii. Draga mea... Sa nu te superi, dar eu trebuie sa plec. "E mai complicat dect mi-am nchipuit", traduse Nina, simulnd surpriza: Ce s-a ntmplat? Nu ti-e bine? - Iarta-ma... Trebuie sa plec... Am.o migrena oribila... Scuza-ma fata de... si arata vag spre casa, - Dar...

Iesi precipitat si traversa curtea aproape n fuga. Dinu ncerca s-o opreasca: Asteapta... Nu te pripi... Acum chiar ca dai de banuit... Nu-mi pasa. Nu mai suport! n halul asta nu poti conduce. Tu nu ntelegi ca nu mai rezist? Accentele de isterie i strapungeau glasul. Dinu ramase cu ochii pe sosea. Mercedesul alb disparuse ca o naluca. "Cum conduce, Dumnezeule! Nu trebuia s-o las ..." n masina era sufocant dar Gigeta, de teama curentului nu accepta ca geamul sa fie deschis mai mult. de zece centimetri si asta pe partea lui Dinu, Era, fara s a stie de ce, vag iritta.abia astepta sa ajunga acasa. si simtea ca de plumb picio arele umflate n escarpenii nchisi, gata sa pocneasca si tnjea dupa un lighean cu ap a rece. O operatie vulgara fara ndoiala, dar camera de baie are slava Domnului! o usa. - Cred ca n-o sa mai mergem la Snagov. Oboseala, plictiseala, pierdere de ti mp... - Ai dreptate, spuse masinal Dinu gndindu-se la cu totul alte ratiuni. l ngrijora Crisan. Ca de obicei, statea pe bancheta din spate. ! cauta mereu pr in oglinda retrovizoare dar baiatul i ocolea privirea. Pna si Gigeta observa ca-i neobisnuit de linistit. Te doare ceva? tinea n felul ei la baiat dat fara excese si ntr-un chip ciudat, n primul rnd, nu ad mitea sa se mbolnaveasca. Faptul n sine o enerva. A fi bolnav, indispus, ostenit s i ntr-un fel centrul atentiei era monopolul ei exclusiv. Cnd totusi Crisan cadea l a pat - inerentele raceli sau contagioasele copilariei - cineva era vinovat. Fie Dinu, fie bunicu-sau: l-au tinut n curent sau n soare, i-au dat prea multa nghetat a, prajiturile de cofetarie sunt otrava, l-au lasat, sa plece dezbracat etc... - Te-am ntebat ceva, se rasti Gigeta. - Nu ma doare nimic. Dinu arbora un aer vesel. i prinse mna rezemata de spatar. Era moale, cu deget ele reci si umede. Esti obosit, flacau? Crisan si retrase mna si nu raspunse. Dinu gara masina ntrziind cteva minute. Linistea din casa i se paru apasatoare desi nu era un fapt neobisnuit. Gigeta se retragea imediat ce ajungea acasa ocupn d baia un ceas, dupa care nu mai parasea dormitorul. si supraveghea silueta si se ara nu bea dect un pahar cu lapte sau suc de fructe. De masa si toaleta baiatului se ocupa Dinu. Ct priveste batrnul, acesta o evita pe ct poaibil: "Mai rarut si ma i dragut... E mai sanatos..." si parasea odaia doar dupa ce auzea dusul de la et aj. , Ciudat, reflecta Dinu, era doar faptul ca nu se auzea glasul lui Crisan. "A intrat la tata probabil..." si lipi urechea de usa batrnului. Glasurile celor doi se ntretaiau, peisaj sono r nedeslusit. "Am sa vad mai trziu ce-i cu el. Cu ct ma voi comporta mai natural, cu att va fi mai bine... Deocamdata trebuie sa discut cu Gigeta..." Intra n bucatarie si se lua cu minile de cap. Oale, vase vraiste, murdarie, mu ste, n-aveai pe unde calca. n fond, stia cum le lasase, iar asta era decorul diurn cu exceptia zilei, si eventual nca una dupa, cnd ve nea femeia; pna azi nsa, "amanuntul" nu-1 deranjase, "Asta e! O sa mncam la briceag ". Pregati trei sandwichuri cu brnza si sunca, taie o rosie, umplu o sonda cu su c de portocale si duse tava n camera iui Crisan. Baiatul era obisnuit cu mesele l a odaie. ndeosebi cnd aveau musafiri, Gigeta, si aici Dinu era ntru totul de acord, nu ngaduia prezenta copilului, caruia n fond, nu-i era prea urt. singur. Avea caset ofonul lui si un televizor mic, sport. Dusul nu se mai auzea si tnarul Paulian ncepu sa urce scara spre dormitor. Se simtea neasteptat de hotart si linistit. "Probabil pentru ca stiu, dinainte. Toat a chestiunea o va lasa rece..." Manole Paulian se simtea ncntat de "vizitele" baiatului. Nu era un bunic clasi c, nu stia povesti, nu-1 putea fascina cu ispravi extraordinare din propria-i co -

pilarie pentru ca el nsusi nu fusese un copil extraordinar si nu avea eapci.tate de fabulatie, nu era atotstiutor invetnd explicatii chiar si acolo unde ele nu ex istau; sobru din timidate, du se extazia ndeajuns nici macar cnd Crisan i relata "o chestie nemaipomenita" petrecuta n clasa, la bazin, sau n ultimul episod cu testo asele Ninja. n schimb, Manole l asculta cu rabdare, fara sa si-o propuna l trata n om mare ia r Crisan, neluat n seama de maica-sa, considerat cu zeflemea indulgent-duioasa de Dinu, se refugia n climatul si atmosfera bunicului unde se simtea persoana si nu "copilul". Batrnul si abandona nasturii. Se uita la picioarele bronzate ale baiatului ncal tate n adidasi si se gndi ca tot complexul ar fi avut nevoie serioasa de apa si sa pun. - Nu faci un dus? Adauga grabit pentru ca nu cumva baietelul sa se simta doj enit: Ai sa te racoresti E mama n baie. Statea pe coltul divanului si rasucea ntre degete o motocicleta de plastic ct o cutie de chibrituri. Manole si scoase ochelarii privindu-1 mai atent. De obicei , cnd se ntorcea de la Snagov, i turuia gura. Ce a vazut pe sosea, cum i-a aratat G ioni cuibul mierloiului, ca a mncat capsuni culese de el, a notat, s-a luat la ntre cere cu Nelu... Te-ai distrat bine? Crisan si ridica ochii mari, cafenii. ntrebarea cazu maciuca: Coco! De ce se saruta oamenii? Batrnul casca gura. De fapt, i cazuse maxilarul lasnd sa se vada proteza galbui e. - Cum adica? rse stngaci. Auzi ntrebare. De ce se saruta... E o modalitate... adica un fel de a-ti arata dragostea... Eu nu te sarut pe tine ? Pustiul clampani genele lungi: - Numai de ziua mea sau cnd plec n vacanta. Dar oamenii mari? si lua inima n d inti si completa:... nu pe frunte... Pe gura. Las, Manole Paulian ocoli ochii copilului si relua sortatul nasturilor. Morm ai nedeslusit: Ai sa ntelegi mai trziu. Crisan conchise pe baza unei logici generata de experienta ntrebarilor cu raspuns amnat totdeauna sine die: -nseamna ca e de rusine... Batrnul se* facu ca nu aude. l astepta sa iasa si ti aprinse una din cele cinci tigari ale zilei. Clar, baiatul surprinsese o situatie care-1 socase. Iar ca sa se simta socat, n mod obligatoriu, unul din partenerii nengaduitei scene idilice. .. Cine?... Dinu?... Gigeta? Gigeta si ispravise toaleta de noapte si se culcase. La intrarea lui Dinu ata ca instictiv o pozitie de afectata oboseala. Un genunchi ridicat, celalalt ntins, minile rastignite; coama de par negru umplea perna. Purta o camasa de noapte lun ga din matase naturala ecrue, croita ca un furou. Fasonul n sine o incomoda - pre a strmt iar spatele i ngheta chiar si vara - dar asta era modelul arborat de frumoa sele din Dallas. Rosti fara sa deschida ochii. - Ce zi obositoare!... Crisan a mncat? - I-am improvizat ceva,.. Dinu si roti ochii prin ncapere. Simtea ca aici se ncheie cei zece ani de exist enta comuna cu femeia aceasta nstinsa pe pat la nici doi metri de el, Nu-si batus e niciodata capul cu analize subtile dar realitatea nu putea fi ignorata. Fusese ra doi straini. Pe peretele de lnga oglinda se afla fotografia Gigetei. Una din c ele mai reusite poze ale ei pentru ca fotograful, un artist "si ala carat n Itali a" stiuse prin efecte de lumina sa-i speculeze la maximum frumusetea exotica a o chilor. Restul obrazului se pierdea ntr-un clarobscur care parea firesc... "Pe asta o zvrl prima", gndi Dinu. I se parea normal ca Gigeta sa se ntoarca la parinti. Ixicuiau confortabil ntr-un apartament de trei piese si oricum, vila as ta era a lor, a Paulienilor. Cum tot a Paulienilor era si dormitorul de palisand ru n care se aflau acum ca si, n principal, tot ce se gasea mai de soi n casa. Fire sc, lucrurile se cam degradasera. mplinisera si ele niste ani, mult peste veac, t

oata mobila apartinuse pari