Teoria Rela iilor Interna ionaleț ț

– Proiect –

Tema:

Teoria schimbării sistemului interna ional la Robert Gilpinț

Student: BĂLAN Daniel

Master SRI, Anul I

Teoria schimbării sistemului interna ionalț

la Robert Gilpin

Robert Gilpin este profesor de politică i rela ii interna ionale la ș ț ț Woodraw

Wilson School, Universitatea Princeton. A fost consilier SUA i vicepre edinte alș ș

Asocia iei Americane de tiin e Politice i este cel mai bine cunoscut pentruț Ș ț ș

cercetările sale din domeniul economiei politice interna ionale. Pentru a le răspundeț

celor care sus in că realismul se preocupă prea mult de politica de securitateț

militară i tinde să ignore for ele economice, Gilpin încearcă să realizeze întegrareaș ț

dintre studiul politicii interna ionale (preocupată de rolul puterii în modelareaț

rela iilor dintre state) i economie inaterna ională. Mai mult, este unul din pu iniiț ș ț ț

reali ti interesa i de schimbare, în special în efortul său de a explica ascensiunea iș ț ș

decăderea statelor de-a lungul timpului. Acest domeniu din cadrul rela iilorț

interna ionale s-a extins în ultimele două decenii sub influen a preocupării pentruț ț

declinul economic vizibil al Statelor Unite din anii `70 i ș `80 în compara ie cuț

Europa i Japonia. ș

Lucrările lui Gilpin demonstrează o preocupare consecventă pentru rolul

puterii i modul în care statul o administrează. Prima lucrare importantă a fostș

studiul tensiunilor dintre oamenii de tiin ă americani din domeniul nuclear iș ț ș

guvernul SUA cu privire la politicile regimului armelor în anii `50, dar cele mai

importante studii ale sale au apărut pe la jumătatea anilor `70 i în anii ș `80 în

domeniul economiei politice interna ionale. Contrar celor care sus ineau că mărireaț ț

independen ei economice submina statul i reducea relevan a puterii militareț ș ț

coercitive în determinarea influen ei economice în problemele globale, Gilpin aț

sus inut că ordinea comercială interna ională liberală depindea chiar de factorii peț ț

2

care se predintea că îi submina, mai exact de prezen a unui stat care putea oferiț

„bunuri publice” interna ionale.ț

Argumentul principal este că pie ele nu pot produce i distribui bunuri iț ș ș

servicii în absen a unui stat care să le ofere anumite condi ii prealabile. Prinț ț

defini ie, pie ele depind de transferul , prin intermediul mecanismul eficient alț ț

pre ului, al bunurilor i serviciilor care pot fi cumpărate i vândute între actoriț ș ș

priva i care schimbă între ei drepturile de proprietate. ț Dar pie ele însele depind deț

stat, care oferă, prin măsuri coercitive, prin reglementare i impozite, anumiteș

„bunuri publice” pe care pie ele nu le pot genera . Acestea includ infrastructuraț

legală a drepturilor de proprietate i legi pentru a realiza contracte obligatorii,ș

infrastructura coercitivă pentru a asigura respectarea legilor i un mediu de schimbș

stabil (bani) pentru a garanta evaluarea standard a bunurilor i serviciilor. Înș

interiorul grani elor de stat, guvernul este cel care oferă aceste condi ii. Desigur, laț ț

nivel interna ional nu există un stat global care să poată reproduce aceste condi ii laț ț

scară.

Cele mai importante trei lucrări ale lui Gilpin sunt: Puterea SUA iș

Corpora iile Multina ionale ț ț (1975), Război i schimbare în politicile interna ionaleș ț

(1981) i ș Economia Politică în cadrul Rela iilor Interna ionale (1987). ț ț Prima este

o examinare a influen ei pe plan extern a corpora iilor multina ionale din perioadaț ț ț

postbelică. Contrar anumitor idei larg răspândite, potrivit cărora, expansiunea iș

autonomia activită ii corpora iilor erau în afara controlului guvernului Statelorț ț

Unite, Gilpin sus ine că activitatea lor pe plan extern poate fi în eleasă doar înț ț

contextul economiei deschise liberale stabilite sub patronajul SUA la sfâr itul celuiș

de-al doilea război mondial. Conducerea hegemonică i atitudinea antisovietică aș

Statelor Unite au constituit fundamentul angajării lor pe calea „interna ionalismuluiț

liberal” i a stabilirii institu iilor interna ionale destinate facilitării extinderiiș ț ț

comer ului dintre statele capitaliste în anii ț `50 i ș `60.

3

Următoarele două lucrări majore au fost scrise în contextul unei dezbateri,

care lua amploare, cu privire la presupusul declin al Statelor Unite în rela iileț

interna ionale, în special în lumina bru tei reveniri economice a Europei i aț ș ș

Japoniei după devastarea produsă de cel de-al Doilea Război Mondial. De i laș

sfâr itul anilor ș `80 opera lui Paul Kennedy a atras mai mult aten ia, lucrarea luț

Gilpin, Război i schimbare în politicile interna ionale, ș ț reprezintă o încercare de a

orienta dezbaterea către teoretizarea atotcuprinzătoare a ascensiunii i declinuluiș

statelor hegemonice în rela iile interna ionale. Originalitatea lucrării sale constă înț ț

încercarea de a integra ipoteze atât la nivelul sistemului interna ional, cât i la nivelț ș

individual al statelor din sistem. Pornind de la anumite ipoteze cu privire la state, el

încearcă să explice apari ia i schimbarea sistemelor de state prin intermediulț ș

teoriei op iunii ra ionale. Mai mult, el distinge ț ț trei tipuri de schimbări în rela iileț

interna ionaleț . Schimbarea prin interac iuneț se referă doar la schimbarea

rela iilor interstatele în cadrul dat al echilibrului puterii. ț Schimbarea sistemică se

referă la guvernarea generală a sistemului, la numărul marilor puteri i laș

schimbarea identită ii puterilor dominante. Aceste schimbări se produc de obicei înț

urma unui război, în cadrul sistemului care implică atât provocări la adresa

distribu iei de putere existente, cât i încercări de a o men ine. ț ș ț Schimbările

sistemelor, cele mai importante schimbări, se referă la transformarea fundamentală

a actorilor i prin urmare a naturii sistemului. De exemplu, s-ar putea men ionaș ț

apari ia sistemului de state din secolele al XV-lea i al XVI-lea sau transformareaț ș

imperiilor în state na ionale în secolul XVIII-lea i al XIX-lea.ț ș

Modelul schimbării sistemice a lui Gilpin se bazează pe o serie de ipoteze

cu privire la state pe care el le deduce din teoria microeconomică a alegerii

ra ionale. Această teorie este utilizată pentru a postula o ț teorie ciclică a schimbării

în sistemul interna ionalț , care constă în cinci enun uri principale:ț

• Un sistem interna ional este stabil (adică în echilibru) dacă niciun statț

nu consideră că schimbarea sistemului este profitabilă.

4

• Un stat va încerca să schimbe sistemul interna ional dacă beneficiileț

a teptate depă esc costurile presupuse. ș ș

• Un stat va căuta să schimbe sistemul interna ional prin expansiuneț

teritorială, politică i economică până când costurile marginale aleș

unei viitoare schimbări sunt egale sau mai mari decât beneficiile

a teptate.ș

• O dată ce se ajunge la echilibru între costurile i beneficiile uneiș

viitoare schimbări, costurile economice de men inere a statu quo-uluiț

tind să crească mai repede decât capacitatea economică de a sus ineț

statu quo-ul.

• Dacă dezechilibrul din sistemul interna ional nu este solu ionat,ț ț

sistemul se va schimba i se va stabili un nou echilibru care vaș

reflecta redistribu ia puterii.ț

Din punctul de vedere al lui Gilpin, istoria lumii, începănd cu Tratatul de la

Westphalia (1648), a fost o perioadă de schimbare sistemică în cadrul unui

sistem centrat pe stat, iar stabilitatea sau instabilitatea sistemului depind de

existen a unui ț hegemon politic i economicș . Însă stabilitatea este dificil de

men inut deoarece schimbarea economică i tehnologică nu este distribuită în modț ș

egal între state. Prin urmare, în timp apare o prăpastie tot mai mare între statutul iș

prestigiul anumitor state i puterea pe care pot să o desfă oare pentru a- i apăraș ș ș

interesele na ionale. În ciuda nevoii de schimbare pa nică din sistem pentruț ș

controlarea procesului schimbării, Gilpin observă că, până în prezent, mecanismul

principal al schimbării a fost războiul sau ceea ce noi am numi războiul hegemonic

(mai precis un război care determină ce stat sau state vor fi dominante i vorș

guverna sistemul. Factorii care stau în spatele schimbării din sistemul

interna ionalț sunt în mare parte factori ambientali care structurează paleta de

motiva ii în func ie de care statele încearcă să schimbe i schimbă sistemul înț ț ș

beneficiul propriu, cum ar fi schimbările de popula ieț i ș răspândirea tehnologiei

5

militare în întregul sistem. De i declinul imperiilor pare să confirme demodareaș

expansiunii teritoriale i înlocuirea ei cu statele hegemonice (ca Marea Britanie înș

secolul al XIX-lea i Statele Unite după 1945), încercările Germaniei i Japoniei deș ș

a- i extinde controlul teritorial în prima jumătate a secolului trecut sugerează căș

modul de schimbare rămâne nedeterminat în contextul dezbaterii privind

presupusul declin al Statelor Unitae în rela iile interna ionale.ț ț

În esen ă,ț Gilpin crede că toate statele hegemonice sunt efemere întrucât

costurile men inerii lor cresc mai repede decât resursele neceasre acestei men ineri.ț ț

Pe de o parte, statul hegemon nu poate împiedica răpândirea capacită ilor iț ș

tehnicilor sale economice în alte parte. Pe de altă parte, trebuie să se confrunte cu

cre terea a teptărilor propriilor cetă eni. În timp, ace tia vor prefera consumulș ș ț ș

produc iei i se vor opune sacrificiilor necesare pentru men inerea suprema iei peț ș ț ț

scena interna ională. Combinarea factorilor interni cu cei externi duce la ceea ceț

Gilpin nume te ș o criză fiscală severă pentru statul hegemon. Astfel, acesta dispune

de un număr limitat de op iuni, dacă dore te să- i men ină puterea, poate fie săț ș ș ț

înfrunte obstacolele interne i să determine popula ia să accepte situa ia, fie să ataceș ț ț

puterile în ascensiune înainte ca acestea să devină o amenin are. Alternative, statulț

hegemon poate încerca să- i diminueze angajamentele externe i să promovezeș ș

alian e strategice cu alte state. Gilpin ilustrează primul caz cu exemplul Chineiț

imperiale, iar cel de-al doilea cu ac iunea Marii Britanii în anii `30ț . În orice caz,

Gilpin este sceptic în privin a lec iilor istoriei. De i, în trecut, s-au ob inut, într-oț ț ș ț

măsura sau alta, succese după aceste op iuni, nici una nu a fost capabilă săț

împiedice izbucnirea războiului ca solu ie a dezechilibrului de putere la nivelț

global. În ultima parte a secolului XX-lea, o asemenea concluzie a ridicat întrebări

cu privire la stabilitatea sistemului interna ional curent i la nevoia de a descoperiț ș

alte mijloace decât războiul pentru producerea schimbării, din moment ce, în

contextul existen ei armelor nucleare, următorul război sistemic avea foarte multeț

anse de a deveni i ultimul.ș ș

6

A treia lucrare, Economia Politică a Rela iilor Interna ionaleț ț , este atât un

manual de economie politică interna ională, cât i o continuare a temelor prezentateț ș

în lucrările sale anterioare. După cercetarea unei game variate de cauze ale

schimbării, care cuprinde finan ele, comer ul i investi iileț ț ș ț din era postbelică,

Gilpin concluzionează că perioada hegemoniei americane în sistemul interna ionalț

se apropie de sfâr it i că Japonia apare ca poten ial stat hegemon în sistemulș ș ț

interna ional. El crede că declinul puterii americane, cauzat de o combina ie deț ț

for e interne i externe, va avea efecte negative în ceea ce prive te men inereaț ș ș ț

ordinii economice liberale în state. Pe de o parte, exporturile de tehnologie iș

capital american au u urat revenirea Europei i a Japoniei, în timp ce, pe de altăș ș

parte, Statele Unite fac fa ă cu greu competi iei rivalilor lor datorită costurilorț ț

impuse de politica de îngrădire a Uniunii Sovietice. Statele Unite au devenit unul

dintre marii debitori, în special în anii `80, în timp ce Japonia a dobândit un surplus

semnificativ de capital pe care l-a investit în Statele Unite. Gilpin crede că această

situa ie are consecin e grave pentru continuitatea sistemului comercial liberal dinț ț

moment ce, în timp, Statele Unite nu vor dori să plătească pentru bunuri publice de

care vor beneficia ceilal i actori, cu o importan a aparte, din cadrul sistemuluiț ț

interna ional, ca Japonia. Gilpin sus ine că s-ar putea ca declinul hegemonieiț ț

Statelor Unite să inaugureze epoca unui nou mercantilism, poate chiar apari ia unorț

noi blocuri de comer sub hegemoniile regionale ale Statelor Unite, Germania iț ș

Japonia.

Astfel, spre deosebire de cei care vorbesc despre globalizare în economia

mondială, Gilpin pune accentul pe schimbările fundamentale din economia

mondială ca produs secundar al eroziunii hegemoniei americane. El crede că în

prezent ne aflăm în mijlocul unei tranzi ii de la o perioadă lungă deț

interna ionalism liberal la una de marcantilism.ț

Opera lui Gilpin a fost subiectul unor critici, în ciuda încercării sale inedite

de a adapta realismul pentru a explica schimbarea din sistemul interna ional. Uniiț

7

autori au atras aten ia asupra ambiguită ii i caracterului nedeterminat al teoriei, înț ț ș

timp ce al ii au sus inut că pesimismul lui Gilpin privind viitorul sistemuluiț ț

interna ional se bazează aproape în întregime pe predispozi ia sa ideologică fa ă deț ț ț

realism i că teoria sa a schimbării este pu in mai mult decât aplicarea unuiș ț

darwinism social la studiul rela iilor interna ionale. Primul tip de critică esteț ț

deosebit de pertinent prin prisma schimbărilor dramatice care au avut loc în ultimul

deceniu. Gilpin nu a prezis sfâr itul Războiul Rece, dar s-ar putea sus ine căș ț

prăbu irea Uniunii Sovietice a făcut ca diagnoza sa privind declinul Statelor Uniteș

să pară demodată, din moment ce statul hegemon nu mai trebuie să se angajeze

într-o competi ie militară costisitoare cu rivalul său principal. ț

S-ar putea foarte bine sus ine i că, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea,ț ș

unipolaritatea a luat locul bipolarită ii în rela iile interna ionaleț ț ț i căș

dezvoltarea economică a Statelor Unite din ultimii ani, combinată cu declinul

relativ al Japoniei i a altor ări recent industrializate din Asia – Pacific, face ca oș ț

mare parte a preocupării fa ă de declinul american să nu mai fie de actualitate.ț

Problema este dificil de rezolvat în absen a criteriilor prestabilite pentru măsurareaț

puterii în sistemul interna ional contemporan sau pentru selectarea unor perioade deț

timp relevante. De asemenea, se poate sus ine că hegemonul cel mai important careț

a apărut la sfâr itul secolului al XX-lea este China, hegemon chiar mai importantș

decât Japonia.

Al i critici au atras aten ia asupra modului în care teoria lui Gilpin se bazeazăț ț

mai pu in pe valabilitatea empirică i mai mult pe ipoteze i judecă i de valoareț ș ș ț

care î i au originea într-o perspectivă pesimistă asupra lumii. ș

Viziunea lui Gilpin asupra lumii rămâne centrată pe stat, el nu este convins

că tipurile de rela ii dintre state într-o lume anarhică, se vor schimba în viitorulț

apropiat. Unii critici au sugerat că opera teoretică a lui Gilpin se bazează pe ipoteze

principală că Statele Unite sunt un hegelom benign, dar este foarte posibil să

interpreteze intimidarea nucleară ca fiind mai curând un rău decât un bun public. În

8

ciuda încercării sale de a sintetiza realismul i utilitarismul microeconomic, mul iș ț

rămân sceptici că aceasta oferă o bază care să îi justifice pesimismul cu privire la

posibilitatea unei reforme progresive în sistemul intern ional. ț

Alcătuirea sistemului interna ional actual începe cu existen a unor sistemeț ț

locale incipiente, care evoluează mai întâi până ajung la stadiul de sisteme cât de

cât conturate ca atare. Urmează apoi faza expansiunii lor, ceea ce le pune in

legatură cu sisteme similare, fie pe calea legăturilor pa nice, fie prin intermediulș

războiului. Rezultatul în timp al interac iunii care are loc a a îl constituieț ș

transformarea sistemelor locale respective în subsisteme ale sistemului mai larg

creat prin includerea lor într-un ansamblu mai amplu, compus din totalitatea

interac iunilor dintre componentele/subsistemele sale.ț

Principala regulă de func ionare a acestui tip de sistem o reprezintăț

autoreglarea, caracterizată prin lupta pentru putere între componentele sale.

Concret, Europa - un sistem local care evoluează el însu i - ajunge, prin expansiuneș

i înglobare în structura sa a altor zone ale lumii, centrul sistemului interna ionalș ț

global. În fapt, aceasta inseamnă o dublă calitate: pe de o parte, calitatea de ini iatorț

al sistemului, pe de alta, principalul său factor reglator.

Odată atinse limitele geografice ale sistemului (provenind din caracterul finit

al planetei), evolu ia sistemului se realizează prin intermediul adânciriiț

interdependen elor din cadrul sau, precum i prin apari ia unor noi actori (chiar siț ș ț

de alt tip). Are, deci, loc un proces concomitent de multiplicare i adâncire aș

legăturilor dintre elementele componente ale sistemului.

9

În concluzie, Robert Gilpin subliniază necesitatea stabilităţii hegemonice

respingând balansul puterilor. Elementul de bază îl constituie forţa statului

hegemonic sub toate aspectele, în timp ce elementul care reglează dispersarea

stabilităţii hegemonice este războiul. Gilpin consideră că după Westfalia (1648),

ciclul imperial a fost schimbat cu principiul balansului de putere pentru a se ajunge,

treptat, la o succesiune de hegemonii datorate triumfului statelor în forma

naţională; deosebirea dintre stadiile de creştere economică şi statele hegemonice în

expansiune a determinat redistribuirea puterii şi dezechilibrul internaţional al

factorilor de putere.

10

Bibliografie:

• Anthony McGrew, David Held, David Goldblatt, Jonathan

Perraton, Transformări globale.Politică economie iș

cultură, editura Polirom, 2004

• Colin S. Gray, Războiul, pacea i rela iile interna ionale,ș ț ț

editura Polirom, Ia i, 2010ș

• Joshua Goldstein, Jon Pevehouse, Rela ii interna ionale.ț ț

Politica i politologie, ș editura Polirom, Ia i, 2008ș

• Kenneth N. Waltz, Teoria politicii interna ionale, ț editura

Polirom, Ia i, 2006ș

• Robert Gilpin, Economia mondială în secolul

XXI.Provocarea capitalismul global, editura Polirom, Ia i,ș

2004

• Robert Gilpin, The challenge of global capitalism, 2004

11