MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” Exemplarul nr.

Şcoala doctorală

Nr._______din___________

Locotenent-colonel Cezar CUCOŞ

REZUMATUL

TEZEI DE DOCTORAT

TEMA: CONSIDERAŢII PRIVIND CREAREA ŞI

ÎNTREBUINŢAREA ÎN PROCESUL DE

INSTRUIRE A UNUI IPOTETIC ADVERSAR

Conducător de doctorat

General-maior (r.) prof.univ.dr. Visarion NEAGOE

Teză elaborată în vederea obţinerii

titlului de DOCTOR în ŞTIINŢE MILITARE

- BUCUREŞTI, 2018 –

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

2 din 27

CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................................... 5

CAPITOLUL 1. Evoluţia mediului operaţional şi implicaţii asupra

proiectării instruirii ..............................................................

13

1.1. Elemente de referinţă privind mediul operaţional contemporan ................... 13

1.1.1. Aprecieri asupra actualului mediu de securitate internaţional ............ 16

1.1.2. Tipologia ameninţărilor actuale din perspectiva militară a securităţii. . 21

1.1.3. Necesitatea adaptării instruirii forţelor terestre la specificul mediului

operaţional contemporan .....................................................................

27

1.2. Modelul ipoteticului adversar – element esenţial al procesului de instruire.. 33

1.2.1. Abordări conceptuale actuale privind ipoteticul adversar ................... 33

1.2.2. Inamicul şi ipoteticul adversar din perspectivă euroatlantică ............. 41

1.2.3. Particularităţi istorice şi actuale privind ipoteticul adversar în

viziunea Armatei României ................................................................

51

1.3. Argumente privind rolul ipoteticului adversar în procesul instruirii ............ 56

1.3.1. Influenţa cunoaşterii inamicului asupra puterii de luptă ..................... 58

1.3.2. Rolul ipoteticului adversar în elaborarea scenariilor pentru exerciţii

militare ................................................................................................

60

1.3.3. Identificarea elementelor generice definitorii pentru crearea

ipoteticului adversar ............................................................................

64

CAPITOLUL 2. Aspecte doctrinare privind pregătirea şi declanşarea

războiului, în concepţia unui ipotetic adversar .................

73

2.1. Abordări de nivel strategic privind pregătirea războiului ............................. 73

2.1.1. Modelul Statului-naţiune – actor ostil şi promotor al războiului ........ 74

2.1.2. Elemente doctrinare, de nivel strategic, privind pregătirea pentru

război şi declanşarea operaţiilor militare ............................................

82

2.1.3. Arhitectura de comandă a forţelor armate ale ipoteticului adversar.... 85

2.1.4. Pregătirea pentru război a forţelor armate ale ipoteticului adversar ... 90

2.2. Modele doctrinare de constituire şi angajare în operaţii militare a

grupărilor de forţe întrunite ale ipoteticului adversar....................................

96

2.2.1. Criterii care pot sta la baza constituirii grupărilor de forţe întrunite.... 97

2.2.2. Principii doctrinare de întrebuinţare a grupării de forţe întrunite în

operaţiile militare ................................................................................

105

2.2.3. Modelul generic al structurii operaţiei grupării de forţe întrunite ....... 115

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 27

CAPITOLUL 3. Modele structurale, tehnologice şi acţionale specifice

forţelor convenţionale ale unui ipotetic adversar ..............

127

3.1. Elemente structurale şi tehnologice adoptate de către forţele convenţionale

ale unui ipotetic adversar ...............................................................................

127

3.1.1. Cerinţe pentru realizarea actualelor structuri de forţe convenţionale.. 127

3.1.2. Modele generice ale unor structuri organizatorice .............................. 130

3.1.3. Noi concepte privind întrebuinţarea structurilor şi sistemelor de

armament în luptă ................................................................................

140

3.2. Fundamente acţionale ale grupării de forţe întrunite a ipoteticului

adversar...........................................................................................................

156

3.2.1. Modelul operaţiei ofensive în concepţia ipoteticului adversar............ 157

3.2.1.1. Posibile procedee de trecere la ofensivă................................. 157

3.2.1.2. Particularităţi ale operaţiei ofensive....................................... 165

3.2.2. Modelul operaţiei de apărare în concepţia ipoteticului adversar......... 174

3.2.3. Sprijinul aerian al operaţiilor grupării de forţe întrunite ..................... 182

3.2.4. Sprijinul prin focul artileriei al operaţiilor grupării de forţe întrunite. 192

CAPITOLUL 4. Dimensiunea neconvenţională a războiului contemporan

desfăşurat de către ipoteticul adversar ...............................

199

4.1. Forme ale războiului informaţional desfăşurat de către ipoteticul adversar.. 199

4.2. Acţiuni specifice forţelor neregulate ............................................................. 213

4.3. Acţiuni ale forţelor neconvenţionale specializate ......................................... 219

4.4. Angajarea în luptă a grupărilor teroriste şi a organizaţiilor criminale .......... 228

CAPITOLUL 5. Propunere privind întrebuinţarea ipoteticului adversar

în cadrul scenariului unic şi pentru generarea OPFOR ...

235

5.1. Propunere privind realizarea scenariului unic de instruire pentru structurile

din forţele terestre ..........................................................................................

235

5.2. Elemente relevante ale ipoteticului adversar care contribuie la generarea

OPFOR ...........................................................................................................

245

5.3 Principii care trebuie avute în vedere în procesul de generare a OPFOR .... 253

5.4. Propunere de algoritm pentru generarea modelului OPFOR ........................ 267

5.5. Analiză asupra procesului de planificare a operaţiei militare

din perspectiva structurii OPFOR create ......................................................

263

CONCLUZII ŞI PROPUNERI ....................................................................... 269

LISTĂ CU ABREVIERI ŞI ACRONIME ..................................................... 279

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ...................................................................... 283

ANEXE .............................................................................................................. 289

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 27

Cuvinte cheie: OPFOR, forţe adverse, ipotetic adversar, mediu operaţional

contemporan, joc de război, ameninţări hibride, capabilităţi, actori statali, actori non-

statali, Stat-naţiune, grupare de forţe întrunită, forţe armate, forţe convenţionale,

forţe neconvenţionale, forţe neregulate, război informaţional, modele doctrinare.

SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE

De-a lungul timpului, una din frecventele observaţii asupra instruirii forţelor

armate a fost aceea că, de fiecare dată, militarii s-au pregătit pentru războiul care

a fost, nu pentru cel care urma să vină. Chiar dacă pare hilară, această observaţie

este adevărată în mare măsură, iar dacă avem în vedere doar exemple elocvente,

respectiv cele două războaie mondiale, la momentul izbucnirii acestora, exceptând

trupele germane agresoare, celelalte armate, de fiecare dată, au aplicat tactici din

războiul precedent. Pe de altă parte, din punctul nostru de vedere, prejudecata

conform căreia armatele ar fi organisme conservatoare, care în perioadele de pace

se opun schimbării, preocupate fiind doar în ultimul moment de pregătirea

războiului, este una eronată. Dovada o reprezintă rezultatele inovaţiilor curajoase

din domeniul militar dar şi preocuparea permanentă privind modul cum arată

mediul operaţional, cum arată potenţialul adversar şi cum trebuie să se instruiască

forţele, astfel încât să-i poată contracara sau anihila acţiunile acestuia. Aşadar, pe

timp de pace, provocarea forţelor armate, aflate pe tărâmul teoriei pur speculative,

o reprezintă corecta intuire privind aplicarea ideilor şi funcţionarea noilor

tehnologii în spaţiul de luptă, locul unde, în fapt, se realizează adevărata şi stricta

educare privind ducerea războiului.

Forţa pe care o imprimă acţiunile de luptă deprinderii de a lua hotărâri în

prezenţa unui adversar real demonstrează, aşa cum remarca mareşalul Ferdinand

Foch, acum un veac, că adevărata artă militară se învaţă doar în război. Iar

campania se încheie atunci când învăţământul şi instrucţia abia încep cu adevărat;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 27

astfel că, războiul nefiind o şcoală care să se deschidă şi să se întreţină doar pentru

pregătirea armatelor, de cele mai multe ori, primele acţiuni ale noilor conflicte care

apar „se plătesc scump”. Pe de altă parte, după cum avertizează Alvin Toffler, în

cartea sa intitulată Previziuni şi premise, în nici un caz nu trebuie să ne imaginăm

viitorul ca fiind scutit de conflicte. Prin urmare, menirea unei armate, ca element

de forţă al statului, este aceea de a se pregăti în modalităţi cât mai apropiate de

realitate, prin imitarea fidelă a spectrului ameninţărilor momentului, a ipoteticului

adversar cu care ar putea să se confrunte într-un eventual conflict, de orice natură

ar fi acesta, astfel încât dictonul „instruieşte-te aşa cum vei lupta!” să rămână

elementul central al abordării în acest sens.

Remarcăm faptul că, în opera sa, strategul chinez Sun Tzu a acordat cel mai

amplu spaţiu sfaturilor privind studiul şi viziunea asupra adversarului. Preocu-

parea sa aproape obsesivă în teoretizarea inamicului ne creaza imaginea

importanţei acestuia, încă din antichitate, în pregătirile de război ale armatelor,

atunci când, în lipsa unor teorii ori strategii militare laborioase, doar genialitatea

unor comandanţi putea conduce armatele în luptă şi spre victorie. Convingerile sale

privind necesitatea de a ataca în strategia inamicului, pentru a obţine victoria, se

transpun până astăzi în condiţii obligatorii pentru forţele armate proprii de a

cunoaşte modelele strategiilor forţelor adverse şi de a se instrui permanent

conectate la realitatea ameninţărilor create de către acestea. Desigur, o situaţie

ireală, cu totul ideală, ar fi aceea în care ne-am imagina că, în orice conflict,

adversarul ar putea fi cunoscut în integralitatea sa, chiar înainte ca acesta să-şi

manifeste intenţiile ostile, astfel încât, forţele proprii să se poată instrui în mod

adecvat pentru confruntarea ce ar urma. În practică, însă, urmărind caracterul,

situaţia şi condiţiile adversarului, fiecare dintre părţile beligerante, potrivit unor

legi ale probabilităţii asupra intenţiei celuilalt, îşi va decide propria acţiune sau

reacţie. De aceea, considerăm că, cel mai eficient ipotetic adversar, creat cu scopul

instruirii forţelor proprii, este cel care va reuşi să fie cât mai aproape de realitatea

momentului, unul suficient de inteligent, flexibil şi adaptabil totodată. Apreciem,

aşadar, că este de dorit ca, pe timp de pace, organizaţia militară să poată estima cât

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 27

mai exact tipologia, caracterul sau fizionomia viitorului posibil conflict, adaptând

propriile structuri cerinţelor acestuia, evitându-se astfel alocări bugetare, timp şi

orice alt tip de resursă în instruirea unei armate de stil vechi, anacronice. Dincolo

de capabilităţile de care dispune o armată la un moment dat, modalităţile de

utilizare a acestora, respectiv, când, cum şi impotriva cărui adversar, reprezintă

elemente fundamentale ale existenţei acesteia, de la instruirea forţelor şi

comandamentelor până la pregătirea politicilor de securitate şi apărare a societăţii

în ansamblul ei. Chiar dacă analiza potenţialelor misiuni şi, implicit, a organizării

şi dotării forţelor armate nu este doar sarcina leadership-ului militar, ci un efect al

ajustării raportului dintre obiectivele politice şi expertiza militară, instruirea

forţelor rămâne un atribut fundamental al sistemului militar.

Aşadar, scopul demersului ştiinţific, întreprins în teza cu titlul „Consideraţii

privind crearea şi întrebuinţarea în procesul de instruire a unui ipotetic

adversar” îl reprezintă abordarea unei noi modalităţi de eficientizare a instruirii

forţelor terestre, din perspectiva forţelor adverse ale acestora.

Pentru realizarea scopului enunţat, ne-am propus o serie de obiective

ştiinţifice, a căror îndeplinire constituie, practic, finalitatea cercetării. Într-o

succesiune logică, primul obiectiv al cercetării îl constituie „crearea cunoaşterii”

în domeniul ipoteticului adversar prin obţinerea unor rezultate ştiinţifice, care,

transferate în procesul de instruire, în special al comandamentelor, pot aduce

plusvaloare calităţii acestuia.

Al doilea obiectiv al cercetării constă în identificarea unor soluţii ştiinţifice

privind crearea unui ipotetic adversar, care să conducă, pe viitor, la evitarea

folosirii datelor empirice, aleatorii sau preluate din manuale ale altor armate, atunci

când planificatorii militari sunt în faza de definire, prezentare şi detaliere a forţelor

adverse sau în etapele de elaborare a scenariilor unor exerciţii cu structuri din

forţele terestre.

Cel de-al treilea obiectiv de cercetare, a cărui realizare este condiţionată de

îndeplinirea primelor două, constă în identificarea unor căi de elaborare şi

dezvoltare a posibilelor scenarii şi de generare a unor structuri OPFOR, prin

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 27

transferul cunoştinţelor şi a rezultatelor cercetării, realizând astfel o instruire

eficientă, ancorată la realităţile mediului de securitate internaţional şi centrată pe

ipoteticul adversar, creat în contextul mediului operaţional contemporan.

Prin urmare, ipoteza de cercetare în baza căreia am intreprins demersul

nostru ştiinţific este aceea că, în contextul mediului operaţional contemporan,

astăzi, la nivelul Armatei României, nu există un document elaborat pe bază

ştiinţifică, de natură să prezinte o forţă adversă complexă, ipotetică, dar credibilă

şi realist configurată, în concordanţă cu riscurile şi ameninţările actuale, deşi

necesităţile de instruire impun, fără îndoială, acest fapt.

Ca metode de cercetare, pentru realizarea obiectivelor stabilite am utilizat:

analiza structurală şi cea de conţinut; analogia; observaţia; raţionamentul logico-

deductiv; studiul comparativ; sinteza.

Demersul ştiinţific se bazează pe presupunerea că mediul operațional al unui

viitor nu foarte îndepărtat, ce se înscrie în următorii 10-15 ani, va continua să

prezinte actualele surse regionale şi transnaţionale de instabilitate şi conflict,

alimentate de actori statali şi non-statali, care vor încerca să destabilizeze și

delegitimizeze guverne democratice, să intimideze cu folosirea capabilităţilor

militare, să recurgă la terorism și tacticile războiului hibrid, cu scopuri ideologice

sau teritorial-revendicative.

Având ca reper ipoteza de lucru anterior formulată, pentru realizarea

scopurilor propuse, structura prezentei lucrări de cercetare ştiinţifică este

fundamentată pe câteva direcţii de cercetare şi anume:

- identificarea stadiului cunoaşterii în domeniu, realizată printr-o analiză

efectuată asupra apariţiei subiectului în literatura de specialitate, atât la nivel

naţional cât şi în documente publice ale NATO şi alte armate moderne;

- modul în care mediul de securitate regional şi global contribuie la

configurarea mediului operaţional contemporan, respectiv la crearea unui ipotetic

adversar, necesar realizării procesului de instruire, la nivelul forţelor terestre. Prin

această abordare, practic se realizează trinomul instruirii: mediu operaţional -

ipotetic adversar - misiune, generator al pregătirii eficiente a forţelor terestre;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 27

- abordarea aspectelor privind conceptul, caracterul, elementele generice şi o

serie de principii care stau la baza creării modelului ipoteticului adversar;

- aprofundarea componentei regulate a ipoteticului adversar, reprezentată de

forţele armate ale acestuia;

- analiza celorlalte componente ale ipoteticului adversar, respectiv partea

informaţională, neconvenţională, neregulată şi alte elemente care contribuie

definitoriu la caracterul complex al acestuia.

Aceste direcţii de cercetare sunt interconectate pe parcursul lucrării, oferind,

în opinia noastră, fundamentul formulării tezei de cercetare ştiinţifică, care are ca

subiect un actual ipotetic adversar al forţelor terestre române, în operaţie, iar

rezultatele cercetării se vor regăsi în conţinutul celor cinci capitole.

Prin urmare, în capitolul 1, cercetarea noastră se concentrează pe analiza

evoluţiei mediului operaţional şi a implicaţiilor asupra proiectării instruirii

structurilor din forţele terestre. Prin argumente pe care le aducem privind rolul

ipoteticului adversar în procesul instruirii forţelor terestre, justificăm necesitatea

adaptării permanente a acestuia la specificul mediului operaţional contemporan.

Definind o serie de concepte privind ipoteticul adversar, în scopul înţelegerii şi

întrebuinţării corecte a acestora, demersul nostru ştiinţific are în vedere stadiul

cunoaşterii în domeniu şi identificarea unor documente programatice naţionale, în

care ar trebui să fie abordate actualele riscuri şi ameninţări, cele care, prin natura lor,

pot determina misiuni pentru structurile din forţele terestre. De asemenea,

considerăm absolut necesar să efectuăm o analiză asupra preocupărilor,

particularităţilor şi tendinţelor privind abordarea inamicului şi a ipoteticului adversar

la nivelul NATO, al forţelor armate americane şi al Armatei României, din epoca

Războiului Rece până în prezent.

În capitolul 2, pe baza surselor bibliografice existente, analizăm modul în

care un stat, actor internaţional, ostil şi promotor al războiului, capabil să testeze

coeziunea aliată, îşi poate utiliza, doctrinar, instrumentele de putere pe care le deţine

pentru promovarea propriilor interese în încercarea de a-şi dobândi şi menţine hege-

monia regională. De asemenea, am considerat important să cercetăm care ar putea fi

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 27

elementele sale doctrinare privind pregătirile şi declanşarea unui război îndreptat

împotriva României sau a NATO, structurile generice de forţe de care ar dispune şi

modalităţile de pregătire a acestora în scopul desfăşurării operaţiilor militare.

În scopul evidenţierii dimensiunii adversarului grupărilor de forţe terestre

române, cercetarea noastră se concentrează atât pe studierea criteriilor care ar putea

sta la baza constituirii de către ipoteticul adversar a unor puternice grupări de forţe

întrunite, capabile să devină redutabili adversari ai grupării de forţe terestre române

sau aliate, cât şi pe principiile doctrinare privind întrebuinţarea acestor eşaloane în

luptă. În acelaşi context, anticipăm care ar putea fi structura operaţiei unei astfel de

grupări de forţe întrunite.

În cuprinsul capitolului 3, în baza investigării surselor bibliografice, a

expertizei şi intuiţiei, propunem modele structurale, tehnologice şi acţionale

specifice forţelor convenţionale pe care ipoteticul adversar ar fi capabil să le

întrebuinţeze în operaţie. Practic, modelele propuse se pot constitui în elemente de

bază în crearea OPFOR – forţe adverse virtuale, utilizate în procesul de instruire.

Considerăm că, pentru a evita o abordare exhaustivă a ipoteticului adversar -

amplu şi complex - cercetare ştiinţifică trebuie să se concentreze pe o serie de

fundamente ce concură la explicarea modurilor de constituire a grupărilor de forţe

întrunite, cu componentele lor şi comportamentul acţional pe care acestea l-ar

putea avea atunci când, pe timpul desfăşurării unor ipotetice operaţii, luptă

împotriva unor grupări de forţe terestre din Armata României. Prin urmare,

cercetarea ştiinţifică se axează pe fundamentele acţionale ale unei astfel de grupări

de forţe întrunite, generată de către ipoteticul adversar, pe principalele forme de

luptă pe care aceasta le-ar putea desfăşura împotriva forţelor proprii. De asemenea,

precizăm faptul că, prezentând capabilităţi importante ale ipoteticului adversar din

domeniul forţelor strategice (rachetele balistice, rachete de croazieră, forţe cu

destinaţe specială etc.), practic, abordăm impactul pe care acestea îl reprezintă

asupra operaţiilor desfăşurate la nivel operativ şi tactic.

Capitolul 4 al tezei este dedicat dimensiunii neconvenţionale a ipoteticului

adversar. În condiţiile actuale, aşa-zisa „linie a frontului”, care să îi separe în mod

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 27

categoric pe combatanţi, devine tot mai confuză, iar distincţia dintre adversari se

estompează din ce în ce mai mult. Statul agresor poate folosi atât mijloace de luptă

convenţionale, neconvenţionale ori hibride, în încercarea de a potenţa factorul

surpriză al agresiunii cu elemente care să intimideze atât populaţia cât şi opinia

publică internaţională. De asemenea, spaţiul cibernetic devine o componentă a

mediului operaţional, o zonă de operaţii în curs de dezvoltare. Posibilitatea ca

operaţiile cibernetice şi războiul informaţional să fie incluse în spectrul larg al

acţiunilor viitoare desfăşurate de către ipoteticul adversar, în scopul degradării

capabilităţilor de comandă-control sau de a conduce campanii elaborate de

influenţare şi de management al percepţiei populaţiei, devine tot mai plauzibilă.

Apreciem că, în prezent, două instrumente specifice de exercitare a Puterii

unui ipotetic adversar se cer studiate şi aprofundate, anume: forţele armate și

abilitatea sa de a desfăşura război, fie convenţional sau hibrid. În ambele

domenii, dovada o poate reprezenta recentele transformări ale structurilor de forţe

armate, programele de reînarmare, instruirea în condiţii de război real, dar şi

capacitatea de a desfăşura acţiuni de tipul altele decât cele convenţionale.

În prezent, cele mai multe abordări ale ameninţărilor şi potenţialilor

adversari se îndreaptă către acea tipologie nouă şi veche totdodată, cea hibridă. Din

punctul nostru de vedere, doctrinele forţelor terestre americane reflectă cel mai

bine realitatea, atunci când identifică şi clasifică forţele adverse, având ca repere

acţiunile pe care acestea le-ar desfăşura, de tip regulat, neregulat, respectiv hibrid.

În orice operaţie militară, adversarul sau ameninţarea reprezintă o parte

fundamentală a mediului operaţional. Considerăm că astăzi ameninţarea rezultă

din orice combinaţie de actori, entităţi sau forţe care deţin capabilităţi şi au

intenţia de a aduce prejudicii teritoriului NATO, forţelor proprii ale României

sau celor aliate, intereselor naţionale ori celor ale aliaţilor noştri.

Aşadar, după ce ipoteticul adversar este abordat din punct de vedere

doctrinar, structural şi tehnologic, respectiv acţional, în capitolul 5 al tezei, venim

cu o propunere concretă privind crearea şi utilizarea scenariului unic în procesul

instruirii structurilor din forţele terestre, cu elemente esenţiale pe care trebuie să le

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 27

cuprindă paragraful dedicat adversarului. De asemenea, prezentăm un algoritm, o

modalitate (particulară) prin care ipoteticul adversar generează forţele oponente

(OPFOR) care „vor lupta” împotriva structurii de forţe care se instruieşte,

respectiv gruparea de forţe terestre sau marea unitate tactică de nivel divizie.

Atât din punct de vedere structural-organizațional, doctrinar și al instruirii,

modelul ipoteticului adversar și cel al statului/statelor care l-ar putea genera sunt

create pe baza studiului, intuiției şi a imaginației generate de mediul operaţional

contemporan şi impuse de necesitatea instruirii forțelor proprii, acesta neexistând

în realitate, precum evidenţiem pe parcursul tezei. Trebuie să menţionăm aşadar, că

modelele create sunt rezultatul studiilor şi al cercetării surselor bibliografice și nu o

redare sau o copiere fidelă a unei realități care ar exista undeva în lume, în prezent

sau la un moment dat. Se impune să precizăm şi că, pe parcursul lucrării de

cercetare, atunci când facem referire la ipoteticul adversar sau la statul/statele care

l-ar genera, exprimăm acţiuni sau stări de fapt prezente sau viitoare. Însă, în mod

evident, formularea tuturor acestor aserţiuni trebuie înţeleasă în sensul de

„probabil...” sau „este de aşteptat să...”. În niciun caz acestea nu reprezintă o

certitudine, în sine.

În contextul acestei provocări, efortul nostru se vrea a fi un început în studiu

problematicii, precum şi stabilirea unor repere în ceea ce priveşte crearea

ipoteticelor forţe adverse utilizate în procesul instruirii, convinşi fiind de faptul că

un prim pas are valoare şi produce efecte dacă este îndreptat în direcţia cea bună.

Menţionăm faptul că investigarea teoretică circumscrisă direcţiilor de

cercetare enunţate are şi o serie de limitări. Printre acestea regăsim lipsa sau

dificultatea în procurarea unor materiale bibliografice specifice. De asemenea,

puţinele surse de documentare, în special din alte armate, prin nivelul lor de clasifi-

care, nu pot fi utilizate în elaborarea unei lucrări de cercetare cu caracter public.

Considerăm că, prin îndeplinirea obiectivelor cercetării şi obţinerea

rezultatelor urmărite, respectiv, prin originalitatea sa, demersul nostru ştiinţific

poate sprijini eforturile comunităţii ştiinţifice militare privind întrebuinţarea

ipoteticului adversar, ca instrument eficient al instruirii, într-o abordare modernă.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 27

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Departe de a putea crede că trăim veşnic în „pacea perpetuă” imaginată de

Kant, într-o lume supusă permanentelor schimbări, în care riscurile devin din ce în

ce mai evazive, iar securitatea tot mai complexă, pare incomodă ideea inexistenţei

unor certitudini în ceea ce priveşte predicţiile despre viitor. Acest aspect se resimte

cu atât mai mult, în domeniul militar, care are nevoie de predicţie, de prognoză, de

ipotetic adversar redutabil, care să sprijine, în timp de pace, amplul proces de

instruire a comandamentelor şi forţelor. Deşi apariţia pe glob a unui război de

amploare între marile puteri este puţin probabil să se producă, este de neconceput a

se ignora eventualitatea unui astfel de pericol, respectiv pregătirea forţelor armate

pentru un conflict convenţional major. Trupele occidentale, implicate în recentele

conflicte neconvenţionale, resimt astăzi uzura morală şi fizică determinată de

ultimul deceniu şi jumătate de luptă, iar capacitatea lor de reacţie oportună, în

cazul declanşării unui război, pare a fi diminuată semnificativ. Nici Armata

Română nu a putut să evite această stare de fapt. De aceea, în cazul structurilor din

forţele terestre române - în special, forţe de manevră - care în acest important

interval de timp şi-au concentrat atenţia preponderent către instruirea necesară

acţiunilor din mediul operaţional specific contrainsurgenţei, se impune alinierea la

eforturile Alianţei pentru abordarea operaţiilor terestre întrunite, în spectrul larg al

actualelor ameninţări.

Demersul nostru ştiinţific, concretizat în teza de cercetare cu titlul

Consideraţii privind crearea şi întrebuinţarea în procesul de instruire a unui

ipotetic adversar, a apelat la puţinele surse existente şi accesibile, în prezent, în

acest domeniu, sensibil şi totodată atât de important. Realizarea obiectivelor de

cercetare propuse a presupus documentare, studii şi aprofundări, analize

comparate ale diferitelor opinii exprimate şi argumentate în unele lucrări de

specialitate, consultări cu specialişti, personal didactic şi cercetători ştiinţifici cu

expertiză în problematica abordată. Am putut avea în vedere, astfel, câteva puncte

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

13 din 27

de vedere ale unor cercetători, în sensul scoaterii în evidenţă a complexităţii acestui

subiect, fără a concluziona că există un rezultat unanim acceptat. În foarte multe

situaţii, această temă, a ipoteticului adversar, naşte controverse, discuţii, păreri

împărţite, opinii avangardiste sau tradiţionaliste, în contextul „nevoii de forţe

adverse”, în special pe timpul creării scenariilor pentru exerciţii. În activitatea

profesională desfăşurată, deseori, pe timpul elaborării scenariilor pentru exerciţiile

marilor unităţi tactice, ne-am confruntat cu următoarea întrebare: „cum elaborăm

inamicul?”. În mod greşit, neavând altă sursă, de cele mai multe ori, intenţia

rămâne să ne îndreptăm către publicaţiile unor armate actualmente puternice, care

au propriile doctrine, regulamente şi manuale privind ipoteticul lor adversar.

Desigur, un OPFOR rezultat dintr-un astfel de ipotetic adversar este neajustat

capabilităţilor armate ale României. Şi atunci, în mod greşit, se apelează la

„redimensionarea prin simplificare” a adversarului prezentat în respectivele

manuale. Considerăm că este un mod neprofesionist de abordare a acestui dome-

niu, atât de important pregătirii forţelor armate şi că se impune găsirea unor soluţii

ştiinţifice, ancorate în mediul operaţional contemporan, pentru crearea unui ipotetic

adversar, ca element al procesului instruirii. Aşa cum am arătat în teză, experţii

forţelor terestre - cea mai importantă categorie de forţe a Armatei României - au

identificat această necesitate, exprimată în cadrul Conferinţei doctrinare

desfăşurată în anul 2014. Problema a rămas, însă, nesoluţionată, până în prezent.

În faza de documentare privind stadiul cunoaşterii în domeniu, cercetările

noastre ne-au condus la concluzia că, în manualele americane de specialitate,

ipoteticul adversar actual este abordat pe parcursul a peste 10.000 de pagini,

însemnând tipologie, organizare, dotare, tactici, tehnici, proceduri de luptă etc. Aşa

cum am arătat în teză, acestora li se adaugă vaste baze de date ce conţin modele

structurale, echipamente militare şi tehnică de luptă dintre cele mai variate.

Ipoteticul adversar este prezentat pe palierele strategic, operativ şi tactic şi este

detaliat pe modele regulat, neregulat, hibrid. Prin urmare, considerăm că în cazul

unor forţe armate, chiar şi de nivelul celor ale României, o abordare exhaustivă a

acestui subiect nu poate fi cuprinsă în canoanele şi volumul unei teze de cercetare.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

14 din 27

Fapt pentru care, direcţiile de cercetare ale capitolelor 2 şi 3 s-au îndreptat pe

componenta convenţională a ipoteticului adversar, pe acea grupare de forţe

întrunită, capabilă să devină un redutabil adversar al grupării de forţe terestre

române. Celelalte componente ale ipoteticului adversar, respectiv partea

informaţională, neconvenţională, neregulată şi alte elemente care contribuie

fundamental la caracterul hibrid al războiului au reprezentat elemente ale

direcţiilor de cercetare ale capitolului 4.

Cercetarea noastră nu a putut identifica însă studii concrete, regulamente,

manuale de luptă româneşti care să abordeze un subiect atât de amplu, din punct de

vedere doctrinar, organizatoric şi, evident, acţional. În contextul apartenenţei

României la NATO şi UE, sarcina instruirii naţionale a forţelor armate revine

exclusiv statelor membre, acest domeniu fiind o parte importantă a realizării

capabilităţilor asumate. Faptul că, în prezent, aşa cum prevede Carta albă a

apărării, ediţia 2017, România se obligă să pună la dispoziţia ambelor organizaţii,

în baza principiului „a single set of forces”, grupare de forţe terestre de nivel

divizie, operaţională, sprijinită cu forţe aeriene şi navale, ne-a determinat să

orientăm cercetarea noastră către studiul şi formularea unor propuneri pentru forţe

adverse adecvate acestui eşalon, respectiv gruparea de forţe întrunite.

Aşa cum am detaliat în teză, în prezent, Strategia naţională de apărare a

ţării pentru perioada 2015-2019, Strategia militară a României 2016 şi Carta

albă a apărării 2017, conţin o serie de vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări la

adresa României. Menţionăm că la momentul demarării demersului nostru

ştiinţific, în anul 2014, aceste documente nu existau, iar cele în vigoare erau

fundamental depăşite. Totuşi, din punctul nostru de vedere, actualele documente

programatice naţionale din domeniul securităţii şi apărării, cele de referinţă

conceptuală din domeniul militar, regulamentele şi manualele de luptă nu sunt

adaptate tipologiei actualelor vulnerabilităţi, riscurilor şi ameninţărilor manifestate

la nivel regional sau la adresa României, pe dimensiunea de apărare.

Realitatea sau „lumea reală” aduce în faţa noastră un mediul de securitate

dinamic, în care actorii statali sau non-statali evoluează rapid, în folosirea unei

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

15 din 27

metode de luptă sau a alteia, de la un mod de manifestare la altul. Considerăm că

tipologia noilor războaie, în care acţiunile hibride dobândesc o pondere ridicată, în

cadrul general al angajării forţelor şi mijloacelor în luptă, determină o

întrepătrundere a formelor de luptă. Perspectiva declanşării unui conflict militar,

după modelul clasic, în urma unei declaraţii de război, nu mai poate fi luată astăzi

în considerare, câtă vreme normele de drept internaţional interzic acest fapt.

Dincolo de acest important aspect, analizând seria conflictelor contemporane,

putem anticipa faptul că este foarte probabil ca forţele armate regulate să fie cele

de pe urmă angajate în luptă, aşa cum am arătat în teză. Însă, structuri specializate

din cadrul acestora (elemente de război informaţional, forţe cu destinaţie specială)

pot desfăşura acţiuni de luptă încă din perioada iniţială a ostilităţilor. Ipoteticul

adversar poate fi adeptul unei astfel de angajări a forţelor sale, însă, în opinia

noastră, fiecare componentă a ipoteticului adversar - un adversar complex, se

impune a fi analizată separat, iar un scenariu de război va fi elaborat prin

combinarea şi întrepătrunderea tuturor tipurilor de acţiuni, detaliate în teză.

Structurile organizatorice, procedurile sau tacticile specifice unui ipotetic

adversar nu sunt elemente perene sau universal valabile; acestea evoluează, se

dezvoltă de la o perioadă de timp la alta. Aşa cum am evidenţiat în teză, într-o

asemenea abordare, ne putem referi la ipoteticul adversar determinat de o perioadă

limitată de timp. Astfel, după cum evoluează mediul operaţional actual, apreciem

că acest orizont de timp s-ar putea întinde până la 10 – 15 ani.

Aşa cum am arătat şi pe parcursul lucrării, considerăm că, în prezent,

expresia tradițională a „raportului de forțe” dintre adversari nu mai este atât de

relevantă, când se limitează doar la forțele și mijloacele angajate. Dacă în trecut, în

cele mai multe situaţii, în mod obligatoriu, planificatorii erau nevoiţi să ia în calcul

raportul de forţe, care, practic, exprimă o superioritate numerică a uneia dintre

părţile beligerante, apreciem că astăzi, mai ales în contextul unui război hibrid, a

identifica, prin calcule riguroase, o mărime care să corespundă unei situaţii

concrete, nu poate să conducă decât la un rezultat relativ. Din punctul nostru de

vedere, în luptă, raportul de forţe se poate schimba de la o secvenţă la alta, atât

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

16 din 27

timp cât între forţa combativă şi puterea de luptă a părţilor aflate în conflict, în

prezent, nu mai există o legătură exclusiv cantitativă. Această exprimare rămâne

una orientativă însă, iar efectele posibile sunt cele care înclină balanța atunci când

se încearcă stabilirea unui raport cantitativ între părți.

Structurile militare ale Armatei României sunt într-o continuă dinamică

organizatorică. Amplul proces de reconfigurare şi reorganizare a forţelor, aflat în

plină desfăşurare, care include continuarea reformei pe fondul înființării unor

structuri multinaţionale NATO permanente pe teritoriul României, al reconfigurării

unor mari unităţi române care să răspundă noilor nevoi de apărare, este unul

deosebit de amplu şi laborios. Aşadar, în aceste condiţii, este utopic să considerăm

că putem vorbi despre organizare și dotare standard a unui ipotetic adversar. Cu

toate acestea, pentru a asigura o pregătire avansată a forţelor pentru un viitor

posibil conflict, se impune elaborarea unor manuale/baze de date1 care să acopere

amplul spectru al posibilelor capabilitaţi militare şi paramilitare ale ipoteticului

adversar. De asemenea, din punctul nostru de vedere, în planificarea scenariilor

pentru instruire trebuie să se aibă în vedere, în mod obligatoriu, întregul mediu

operaţional şi impactul acestuia asupra tacticilor şi operaţiilor desfăşurate de către

ipoteticul adversar, respectiv OPFOR.

Conflictele armate recente de pe glob şi mai ales cele din proximitatea

flancului estic şi sud-estic aliat, din care România acoperă aproximativ 900 km, ne

conduc la concluzia că lupta armată se manifestă în contextul altei paradigme, mai

puţin izvorâtă din spiritul artei militare. În plus, vechile tactici de luptă se

adaptează noilor tehnologii. Înfrângerea adversarului nu va mai fi efectul acţiunii

masivelor invazii ale forţelor armate, ci diminuarea până la paralizare a conştiinţei,

moralului şi voinţei de a lupta a forţelor statului atacat, influenţarea

comportamentului şi a deciziei factorilor importanţi din statul atacat, până la cel

mai înalt nivel. Toate aceste acţiuni pot fi desfăşurate, de către ipoteticul adversar,

mascat, fără a fi revendicate sau asumate. Cu toate acestea, opinia noastră este

aceea că instruirea forţelor nu trebuie să se axeze doar pe un astfel de adversar. Şi

1 A se vedea seria manualelor Training Circular, TC 7-100, elaborate pentru instuirea forţelor terestre americane.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

17 din 27

avem în vedere concluziile desprinse atât la nivelul armatei americane cât şi al

NATO, în urma participării forţelor la războiul din Afganistan, timp de peste 17

ani. Antrenarea acestora în operaţii de contrainsurgenţă, dublată de o epuizare

fizică şi logistică, a condus la o diminuare a instruirii în planul operaţiilor full

spectrum, cele care, probabil, s-ar desfăşura în cazul unui conflict militar major.

Aşa cum am detaliat pe parcursul capitolului 4, apreciem că se impune să

gândim despre securitate şi apărare într-o manieră mult mai sofisticată şi

cuprinzătoare, fără a exclude chestiuni precum politicile, diplomaţia, şantajul

economic, terorismul, atacurile cibernetice, mass-media sau criminalitatea

transfrontalieră. Apreciem că în actualele condiţii de ducere a războiului, ipoteticul

adversar, folosind metode hibride de luptă, va desfăşura atacul informaţional

(psihologic, cibernetic etc.), urmat de acţiunile forţelor neconvenţionale, neregulate

sau organizaţii teroriste, iar ulterior, de efortul tuturor capabilităţilor de lovire ale

componentelor aeriene, terestre, navale, pentru a realiza distrugerea fizică sau

neutralizarea inamicului său şi, implicit, a principalei sursei de putere a acestuia -

forţele armate. De asemenea, trebuie să subliniem faptul că, în lupta cu un astfel de

adversar, transpunerea victoriilor tactice într-un succes strategic este dificil de

realizat. În lupta cu adversarul hibrid, succesul la nivel operativ nu poate fi obţinut

rapid sau uşor, doar cu arme de precizie, iar victimile din rândul populaţiei şi

pagubele colaterale produse pot fi foarte mari. Apreciem de asemenea că, în

concepţia sa de ducere a războiului, ipoteticul adversar va avea ca intenţie creşterea

ponderii acţiunilor de tip altele decât cele convenţionale. Astfel, componenta

convenţională îşi va păstra atributul de forţă de intimidare şi descurajare, însă,

ipoteticul adversar va urmări să-şi atingă scopurile prin metode şi forme de luptă

care să susţină sau să substituie acţiunea militară. Prin urmare, propunerea noastră

este ca ipoteticul adversar să fie unul care cuprinde toate aceste elemente, pe lângă

structura sa militară clasică.

După cum propunem în capitolul 5 al lucrării, pentru a avea un ipotetic

adversar eficient instruirii, în procesul de „creare” a acestuia sau în scenariul

acţiunilor sale, pe lângă configurarea structurilor organizatorice, doctrine, dotare,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

18 din 27

trebuie să se regăsesecă sau să se deducă o serie de elemente relevante aşa cum au

fost identificate şi prezentate în cercetarea noastră, care la rândul lor contribuie

semnificativ la generarea OPFOR. Însă, din punctul nostru de vedere, este

obligatoriu ca OPFOR să aibă corelare directă şi cu structura organizatorică a

forţelor proprii ce urmează a fi instruite, cu Lista cu cerinţele esenţiale ale misiunii

(LCEM), corelată la rândul său cu Lista cu cerinţe generale ale forţelor terestre

(LCGFT), iar dacă se impune, cu Lista cu cerinţe generale ale forţelor întrunite.

Toate aceste elemente, odată realizate, vin să direcţioneze un proces de instruire

bazat pe misiune şi adversar. Propunerea noastră privind modelul OPFOR pentru

gruparea de forţe terestre proprii, expusă în anexa nr. 47, sau alte variante ce se

pot elabora în acest mod, pot deveni instrumente eficiente de instruire, dacă se au

în vedere toate aceste relaţionări.

Propunem, de asemenea, realizarea „Ghidului general al echipamentelor

militare”, în format bază de date, adaptat potenţialelor ameninţări şi, implicit,

nevoilor de instruire ale forţelor terestre. În acelaşi timp, trebuie să subliniem

faptul că lucrarea nu constituie o ordine de bătaie strictă pentru o structură

OPFOR, ci un cadru pentru instructori şi planificatori, în crearea unor structuri de

forţe adverse, adaptate particularităţilor, obiectivelor şi cerinţelor de instruire.

De asemenea, propunerile noastre, ca urmare a realizării obiectivelor

cercetării ştiinţifice, având drept scop crearea în vederea utilizării în procesul

instruirii a ipoteticului adversar, au în vedere şi:

- revizuirea rapidă a întregului sistem de strategii şi doctrine care privesc

planificarea apărării, forţele armate sau apărarea naţională, în ansamblul său, prin

raportarea acestora la actualele riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi la adresa

României, identificate, în parte, în Strategia naţională de apărare a ţării pentru

perioada 2015-2019, Strategia militară a României 2016 şi Carta albă a apărării

2017. Acest fapt ar conduce, în mod evident, la posibilitatea creării cu

uşurinţă a ipoteticului adversar, aplicând în mod relevant principiile şi

elementele generice propuse în actuala lucrare de cercetare ştiinţifică;

- centrarea procesului de instruire pe ipoteticul adversar, creat pe baza

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

19 din 27

elementelor generice şi a principiilor enunţate şi dezvoltate în teză;

- crearea şi dezvoltarea unor scenarii unice pentru exerciţii militare, folosind

o bază complexă de date, actualizată permanent, după modelul aplicaţiei DATE

(Decisiv Action Training Environment), utilizată, în prezent, de către forţele terestre

americane, dar adaptată la nivelul ipoteticului adversar prezentat în teză;

- introducerea în limbajul operaţional, în documentele specifice şi în

viitoarele ediţii ale Lexiconului militar a termenilor consacraţi, utilizaţi în alte

armate moderne, de altfel, respectiv „ipotetic adversar” (IA) şi OPFOR; în

prezent, în mediul de instruire şi chiar în cel academic militar, încă se evită folosi-

rea acestor termeni, ca o reminiscenţă a abordării cu precauţie a denumirii unui

inamic nominalizat şi, probabil, a falsei imagini create despre ceea ce reprezintă;

- realizarea unor permanente schimburi de experienţă ale planificatorilor

militari cu politologi, istorici, sociologi, funcţionari publici de rang superior din

cadrul unor ministere şi servicii precum Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul

Afacerilor Externe sau Serviciul Român de Informaţii, punându-se accent pe

transferul de know-how în domeniile comune de interes, precum situaţia mediului

de securitate regional şi global, managementul situaţiilor de criză, planificarea

resurselor, abordarea conceptului de ipotetic adversar, crearea cadrului general

de instruire a forţelor terestre centrat pe acest concept.

De la sine este înţeles că, în dinamica mediului operaţional contemporan, a

evoluţiei mediului de securitate internaţional, actualele noastre constatări, concluzii

şi propuneri, pe viitor, vor fi susceptibile nu numai de completări, ci şi de revizuiri,

pentru că, precum întemeiat remarca renumitul istoric german Ernst Nolte,

revizuirile sunt pâinea cea de toate zilele în cercetarea ştiinţifică2. Desigur, aşa

cum Ralph Waldo Emerson admitea, cândva, că „nimic măreţ n-a fost vreodată

realizat fără entuziasm”3, credinţa noastră este că orice pas, orice încercare

documentată şi ancorată în realitate, în demersul nostru ştiinţific, chiar dacă

necesită „curaj” poate avea un rol major în crearea acelui ipotetic adversar care

2 Francois Furet, Ernst Nolte, Fascism şi comunism, Editura Univers, Bucureşti, 2000, p. 98. 3 Eckhart Tolle, Un pământ nou, Editura Curtea veche, Bucureşti, 2009, p. 245.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

20 din 27

sprijină procesul instruirii forţelor.

Fără îndoială, rezultatele obţinute şi prezentate în teza de cercetare ştiinţifică

constituie repere pentru realizarea unor noi studii în domeniu. Potenţialele

contribuţii ale rezultatelor cercetării ştiinţifice la eficientizarea procesului de

instruire a structurilor din forţele terestre pot fi desprinse din obiectivele cercetării

ştiinţifice enunţate. Aşadar, crearea unui ipotetic adversar, în condiţiile descrise în

teză, în mod cert ar putea influenţa în sens pozitiv, în primul rând, resursa umană,

prin instruire. De asemenea, resursa timp, resursa financiară şi cea informaţională

ar avea de câştigat. Succesul acestui demers ştiinţific ar putea fi resimţit atunci

când rezultatele se vor concretiza într-un nou mod de gândire asupra „elaborării

ipoteticului adversar”, necesar instruirii, un adversar credibil şi flexibil din punct

de vedere structural, doctrinar, tehnologic şi acţional, dar în acelaşi timp suficient

de complex. Şi nu în ultimul rând, crearea corectă şi elaborată a OPFOR ar

constitui un punct de plecare deosebit de important în întocmirea unor studii

concept, a Documentelor cu Nevoile Misiunii, a Documentelor cu Cerinţele

Operaţionale, a specificaţiilor tehnice, respectiv achiziţia şi dotarea tehnologică a

unor structuri militare, adecvată mediului operaţional contemporan.

Dacă restructurarea şi reconfigurarea structurilor, retehnologizarea sau

operaţionalizarea forţelor terestre puse la dispoziţia NATO sau UE, în concordanţă

cu ţintele de capabilităţi propuse şi, mai nou, înfiinţarea unităţii NATO de

integrarea forţei (NFIU), a Comandamentului Multinaţional de Divizie (MNDSE

HQ) şi a Brigăzii Multinaţionale (MNBDE) pe teritoriul statului român înseamnă,

în primul rând, alocări semnificative de resurse financiare, crearea şi întrebuinţarea

eficientă a unui ipotetic adversar în procesul de instruire nu înseamnă neapărat

bani, ci analiză, gândire, asumare. Totuşi, ca orice încercare de a crea ceva nou, de

a învinge inerţia, nici elaborarea ipoteticului adversar nu poate evita o serie de

constrângeri sau limitări. Astfel, procesul de creare a ipoteticului adversar necesită

atenţie în exprimare, trebuie să evite nominalizările de state, de forţe reale, de

lideri, în nota de „discreţie” adoptată atunci când se descrie situaţia unui scenariu.

Atunci când anumite regiuni, nu foarte îndepărtate de teritoriul României sau

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

21 din 27

NATO, sunt sub efervescenţa unor operaţii militare în desfăşurare sau sub acţiunile

unor fundamentalişti pentru care ideile şi valorile democratice reprezintă motive de

răzbunare, crearea scenariilor pentru instruirea forţelor proprii şi ipoteticele forţe

adverse nu trebuie să facă trimitere evidentă la un stat, organizaţie sau alianţă

anume. În primul rând, acest fapt ar conduce, în planificarea exerciţiilor militare, la

o gândire îndreptată pe anumite direcţii, îngrădind o abordare largă a

planificatorilor şi a executanţilor. Pe de altă parte, o mass-media omniprezentă în

viaţa şi activitatea tuturor sistemelor organizaţionale ar crea opinii, discuţii şi ar

influenţa atitudinile politice sau diplomatice, la nivel regional sau chiar mondial.

Considerăm că, prin combinarea elementelor pe care le-am prezentat pe

parcursul tezei, putem avea imaginea unui ipotetic adversar complex. Din punctul

nostru de vedere, fiecare element prezentat ca fiind relevant pentru crearea

ipoteticului adversar, poate inspira şi constituie reper pentru planificator, atunci

când elaborează forţele adverse/OPFOR, în funcţie de obiectivele exerciţiului. Nu

în cele din urmă, rezultatele finale ale demersului nostru ştiinţific ar putea conduce

atât la educarea modului de gândire al militarilor şi chiar a celor care exercită, în

mod democratic, controlul civil asupra acestora, pentru că aşa cum Mareşalul Petain

susţinea înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial: inclusiv oamenii

politici trebuie să cunoască problemele războiului modern4.

Aşadar, un ipotetic adversar nu există, nu este palpabil. Acesta trebuie

creat. Maniera în care acesta este conceput, suportul ştiinţific pe care se dezvoltă

principiile ce stau la baza elaborării sale vor influenţa în mod direct instruirea

structurilor militare proprii. Având în vedere faptul că prin actuala cercetare

ştiinţifică am sintetizat modul cum ar arăta, gândi şi lupta ipoteticul adversar,

lucrarea se poate constitui într-un ghid orientativ, în special, pentru planificatorii

militari, pentru studenţii masteranzi şi cursanţii din cadrul Universităţii Naţionale

de Apărare „Carol I” şi pentru toţi cei preocupaţi de întrebarea „cum ar putea să

arate un eventual adversar al forţelor terestre române?”.

4 Generalul A. Gorsky, Op. cit., p. 17.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

22 din 27

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. LEGI, ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI DE GUVERN

1. Constituţia României, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767,

Bucureşti, 2003

2. Legea nr. 45 din 1994, privind apărarea naţională a României, Monitorul

Oficial al României, nr. 172, Bucureşti, 1994

3. Legea nr. 58 din 2011, privind modificarea art. 8 din Legea apărării

naţionale a României nr. 45 din 1994

4. Legea nr. 121 din 2011, privind participarea forţelor armate la misiuni şi

operaţii în afara teritoriului statului român

5. Legea nr. 189 din 2 iulie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr.

291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul

forţelor armate străine pe teritoriul României

6. Legea nr. 203 din 16 iulie 2015, privind planificarea apărării

II. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE ROMÂNEŞTI

1. Doctrina Armatei României, Statul Major General, Bucureşti, 2012

2. Doctrina operaţiilor psihologice, Statul Major General, Bucureşti, 2016

3. Dispoziţie privind planificarea, desfăşurarea şi analiza exerciţiilor în

Armata României, Statul Major General, Bucureşti, 2011

4. F.T.-1, Doctrina operaţiilor forţelor terestre, Statul Major al Forţelor

Terestre, Bucureşti, 2017

5. F.T.-3, Manualul de tactică generală a forţelor terestre, Statul Major al

Forţelor Terestre, Bucureşti, 2013

6. F.T.-7, Manualul apărării antiaeriene în operaţiile forţelor terestre,

Sibiu, 2010

7. F.T.-16.3, Forţa ostilă neconvenţională, Statul Major al Forţelor

Terestre, Bucureşti, 2013

8. Manualul privind pregătirea întrunită de informaţii a mediului

operaţional, Statul Major General, Bucureşti, 2014

9. Manualul de planificare a operaţiilor, Statul Major General, Bucureşti,

2016

10. Manualul de semne convenţionale din Armata României, ediţia 2011

11. Memorator privind organizarea, înzestrarea, efectivele şi principiile de

întrebuinţare în luptă a subunităţilor din trupele de uscat ale armatelor străine,

Marele Stat Major, Direcţia Informaţii, Bucureşti, 1978

III. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE STRĂINE

1. AAP-06, NATO Glossary of Terms and Definitions, Edition 2013

2. A.C.- 71659, Generic Enemy (GENFORCE) Handbook, Mobile Forces,

Part 1, Operational Art and Tactical Doctrine, 1997

3. A.C.- 71659, Generic Enemy (GENFORCE) Handbook, Mobile Forces,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

23 din 27

Part 2, Tables of Organization and Equipment, 1997

4. ADRP 3-0, Unified Land Operations, Headquarters Department of the

Army, Washington DC, May 2012

5. ADRP 3-90, Offense and Defense, Headquarters Department of the Army,

Washington DC, August 2012

6. The Battle Staff Smartbook, 5th edition, The Lightning Press, 2015

7. FM-5.0, Army Planning and Orders Production, Headquarters

Department of the Army, January 2005

8. FM 100-2-1, The Soviet Army: Operations and Tactics, Headquarters

Department of the Army, Washington DC, July 1984

9. FM 100-2-2, The Soviet Army: Specialized Warfare and Rear Area

Support, Headquarters Department of the Army, Washington DC, July 1984

10. FM 100-2-3, The Soviet Army: Troops, Organization and Equipment,

Headquarters Department of the Army, Washington DC, July 1984

11. FM 100-63, Infantry-Based Opposing Force: Organization Guide,

Headquarters Department of the Army, Washington DC, April 1996

12. FM 100-7.1, Opposing Force Operations, Headquarters, Department of

the Army, Washington DC, December 2004

13. FM 7-100, Opposing Force Operations and Strategy, Headquarters,

Department of the Army,Washington DC, May 2003

14. Joint forces operations & doctrine, 4th edition, The Lightning Press,

Lakeland, 2015

15. SH/FOR/RER/EXR/MS/12-300 163, Military Training and Exercise

Programme (MTEP) 2013 – 2017, dated 08 Aug 12

16. ST 7-100, OPFOR Battle Book for the Operational Environment,

Version 1.0, U.S. Army TRADOC, June 2013

17. TC 7-100, Hybrid Threat, Headquarters, Department of the Army,

Washington DC, November 2010

18. TC 7-100.3, Irregular Opposing Forces, Department of the Army,

Washington, DC, 17 January 2014

19. TC 7-100.4, Hybrid Threat Force Structure Organization Guide,

Department of the Army, Washington DC, June 2015

20. TC 7-101, Exercise Design, Headquarters, Department of the Army, 26

November 2010

21. The Infantry Tactical Manual of the Red Army, 1942 edition, The

archives sections library services, Fort Leavenworth, Kansass

22. The Red Army's Do-It-Yourself, Nazi-Bashing Guerrilla Warfare

Manual: The Partiyan's Handbook, Updated and Revised Edition, 1942, Casemate

Publishers, Havertown, 2011

23. The U.S. Army Functional Concept for Movement and Maneuver 2020-

2040, TRADOC Pamphlet 525-3-6, 24 February, 2017

24. TRADOC, Pamphlet 350-14 – Heavy OPFOR Operational Art

Handbook, 1994

25. TRISA, Worldwide Equipment Guide, Vol. 1: Ground Systems, Fort

Leavenworth, December 2011

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

24 din 27

26. TRISA, Worldwide Equipment Guide, Vol. 2: Airspace and Air Defense

Systems, Fort Leavenworth, December 2011

27. 21st Century U.S. Military Manuals: OPFOR Opposing Force

Organization Guide (FM 7-100.4) - Nation State Forces, Operational, Tactical,

Paramilitary, Noncombatants, Order of Battle, Kindle Edition, Progressive

Management, 1July, 2014

IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

1. ALEXANDRESCU, Grigore, Operaţii militare expediţionare, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007

2. BĂLĂCEANU, Ion (director de proiect), Interacţiunea strategiilor în

conflictele armate moderne, vol. I, Editura Universităţii Naţionale de Apărare

„Carol I”, Bucureşti, 2010

3. BĂLĂCEANU, Ion (director de proiect), Interacţiunea strategiilor în

conflictele armate moderne, vol. II - lucrare de cercetare ştiinţifică, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2011

4. BĂLĂCEANU, Ion, Lupta cu inamicul aerian în Poarta Someşului,

Editura Ars Docendi, Bucureşti, 2001

5. BĂLĂCEANU, Ion, DUŢESCU, Laurenţiu, MARTIN, Iulian,

Proiectarea scenariilor şi simularea acţiunilor militare – curs, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007

6. BOARI, Vasile, GHERGHINA, Sergiu, Regăsirea identităţii naţionale,

Editura Polirom, Iaşi, 2010

7. DĂNILĂ, Olga, NEAGOE, Visarion Terorismul: o abordare

psihosociologică, Editura Militară, Bucureşti, 2011

8. GÂRZ, Florian, Expansiunea spre est a NATO – Bătălia pentru Europa,

Editura Pavel Coruţ, Bucureşti, 1997

9. GORSKY, Alexandru, Cauzele și Natura viitorului războiu, Tipografia B.

Saidman, Botoșani, 1939

10. HÂNCU, Dumitru, Meandrele Istoriei, Editura Vivaldi, Bucureşti, 2006

11. HERIUC, Constantin, Protecţia împotriva agresiunii psihologice,

Editura Militară, Bucureşti, 1994

12. MAIOR, George Cristian, Noul aliat. Regândirea politicii de apărare a

României la începutul secolului XXI, Ediţia a doua, Editura RAO, Bucureşti, 2012

13. MAIOR, George Cristian – coordonator, Despre intelligence, Editura

RAO, Bucureşti, 2014

14. MARTIN, Iulian, Întrebuinţarea în luptă/operaţie a unui ipotetic

adversar – curs universitar, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”,

Bucureşti, 2011

15. MARTIN, Iulian, Raţionament şi argumentare în planificarea

operaţiilor, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2015

16. NAPOLEONI, Loretta, ISIS - Califatul terorii, Editura Corint, Bucureşti,

2014

17. NEAGOE, Visarion, Elements of Military Theory and Establishment,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

25 din 27

Military Publishing House, Bucharest, 2006

18. NEAGOE, Visarion, OLTEANU, Ion, ACHIM, Gabriel, Acţiunea

militară terestră modernă, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei,

Bucureşti, 2006

19. NEAGOE, Visarion, Enciclopedia Armatei României, Editura Centrului

Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2009

20. NEAGOE, Visarion, Aserțiuni euroatlantice, Editura Militară, Bucureşti,

2015

21. NIŢU, Costinel, Cunoaşterea armatelor moderne - curs, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2013

22. NIŢU, Ionel, Analiza de intelligence. O abordare din perspectiva

teoriilor schimbării, Editura RAO, Bucureşti, 2012

23. PETRICEANU, Alexandru, GHELMEGEANU, Alexandru, Terenul și

acțiunile de luptă, Editura Militară, București, 1977

24. POPESCU, Lucian, Istoria recentă a politicii mondiale, Editura Corint,

Bucureşti, 2010

25. ROSETTI, Radu R., Învățăminte din războiul în curs, Editura Curtea

veche, București, 2003

26. SAVA, Ionel Nicu, Studii de securitate, Centrul român de studii

regionale, Bucureşti, 2005

27. SOARE, Corneliu, Gândirea militară, Editura Antet, Bucureşti, 1999

28. STĂNCILĂ, Lucian, Operaţiile ofensive în apărarea armată a ţării: eseu

de artă militară, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002

29. TOMESCU, Mircea, Știința militară și doctrina românească, Fundația

pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1937

30. TOADER, Radu, Reflectarea viziunii holistice în principiile strategiei

militare antice chineze, Editura Etnologică, Bucureşti, 2013

31. TUDOR, Radu, Analize şi comentarii politice, militare şi de securitate,

Editura Nemira, Bucureşti, 2013

32. ŢUŢUIANU, Iuliana-Simona, Apusul Westphaliei? Statul naţiune în

sistemul relaţiilor internaţionale în anii post-Război Rece, Editura Militară,

Bucureşti, 2011

33. ZULEAN, Marian, Militarul şi societatea: relaţiile civil-militare la

începutul mileniului al III-lea, Editura militară, Bucureşti, 2008

V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

1. BEAUFRE, André, Strategie pentru viitor. Probleme militare ale

războiului modern, Editura militară, Bucureşti, 1991

2. BOURRIE, Mark, ISIS – Jocul morţii: Martiri, asasinate, fascinaţie,

Editura Corint, Bucureşti, 2016

3. BUZAN, Barry, LITTLE, Richard, Sistemele internaționale în istoria

lumii, Editura Polirom, București, 2009

4. CALLWELL, Charles E., Small Wars: A Tactical Textbook for Imperial

Soldiers, Greenhill Books, London, 1990

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

26 din 27

5. CLAUSEWITZ, Carl von, On war, Wordsworth Editions Limited,

London, 2000

6. COOPER, Robert, Destrămarea Naţiunilor. Ordine şi haos în secolul

XXI, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007

7. DOUHET, Général, La Guerre de l'air, Journal „Les ailes”, Paris, 1932

8. FOCH, Maréchal Ferdinand, De la conduite de la guerre, 5-ème edition,

Éditions Berger-Levrault, 1933

9. FURET, Francois, NOLTE, Ernst, Fascism şi comunism, Editura

Univers, Bucureşti, 2000

10. GADDIS, John Lewis, Războiul rece, RAO international publishing

company, București, 2009

11. GILES, Keir, Handbook of Russian Information Warefare, NATO

Defense College, Rome, November 2016

12. GIRARDET, Raoul (coord.), Apărarea Europei, Institutul European,

Iaşi, 2005

13. GRAY, Colin S. Războiul, pacea și relațiile internaționale – O

introducere în istoria strategică, Editura Polirom, București, 2010

14. KENNEDY, Paul, The Rise and Fall of the Great Powers, Random

House, New York, 1987

15. KISSINGER, Henry, Ordinea Mondială, Editura RAO, Bucureşti, 2015

16. KOTARBIŃSKI, Tadeusz, Tratat despre lucrul bine făcut, Editura

Politică, Bucureşti, 1976

17. NORRIS, John , Artillery, a history, The history Press, London, 2011

18. MACKSEY, Kenneth, Military errors of world war two, DAG

Publications Ltd., 2002

19. MANSTEIN, Erich von, Victorii pierdute, Editura Elit, Iaşi, 1996

20. MIDAN, Christophe, Crearea unei armate populare, Editura Militară,

Bucureşti, 2015

21. SEGER, Karl A., The Antiterorism Handbook, Presidio, New York,

1990

22. SHULSKY, Abram N., SCHMITT,Gary J., Războiul tăcut. Introducere

în universul informaţiilor secrete, Editura Polirom, Bucureşti, 2008

23. SMITH Rupert, The Utility of Force: The Art of War in the Modern

World, Allen Lane, First Edition, London, 2005

24. STRAUSS, Barry, Mari comandanţi: Alexandru, Hannibal, Cezar şi

arta conducerii, Editura Polirom, Bucureşti, 2012

25. SUVOROV, Victor, Principiile spionajului. Cum funcţionează cea mai

puternică şi cea mai închisă organizaţie de spionaj a secolului XX, Editura

Polirom, Bucureşti, 2016

26. SUN TZU, Arta războiului, Editura Cartex, Bucureşti, 2017

27. SUN TZU, Arta războiului, Editura Antet, Bucureşti, 2012

28. SUN TZU, The art of war & The book of lord Shang, Wordsworth

Editions Limited, London, 1998

29. TOFFLER, Alvin, Previziuni şi premise, Editura Antet, Bucureşti, 1996

30. TOFFLER, Alvin şi Heidi, Război şi anti-război. Supravieţuirea în zorii

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

27 din 27

secolului XXI, Editura Antet, Bucureşti, 1995

31. TOLLE, Eckhart, Un pământ nou, Editura Curtea veche, Bucureşti, 2009

32. VOCKERY, William N., Future conflict: Force XXI Against the

Asymmetric Opponent, Fort Leavenworth, Kansas, Second Term AY 95-96

33. WIGHT, Martin, Politica de putere, Editura ARC, Bucureşti, 1998

VI. SURSE WEB

1. http://www.act.nato.int

2. http://www.gov.uk/government/news

3. http://www.mod.uk/defenceInternet/microsite/dcdc/

4. http://www.mae.ro

5. http://www.nato.int

6. http://www.presidency.ro

7. http://www.warontherocks.com

8. http://www.icrc.org

VII. REVISTE

1. Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, colecţia 2011-2018

2. Gândirea Militară Românească, colecţia 2014-2018

3. IHS Jane’s Defence Weekly, colecția 2014-2018

4. Impact Strategic, colecţia 2012-2018

5. NATO Review, colecţia 2015-2018

6. Revista de Ştiinţe Militare, Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din

România, Bucureşti, colecţia 2015-2018

7. Stars and Stripes, colecția 2014-2018

8. The Three Swords Magazine, JWC Stavanger, colecţia 2014-2018

VIII. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

1. Carta albă a apărării, Guvernul României, Bucureşti, 2017

2. Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, ediţia a II-a,

Bucureşti, 1996

3. Dicţionar enciclopedic ilustrat, Editura Codex 2000 SRL, Bucureşti, 1999

4. Lexicon militar, Ediţia a II-a, revăzută, Editura Saka, Chişinău, 1994

5. Strategic Concept for the Defence and Security of The Members of the

North Atlantic Treaty Organisation, adopted by Heads of State and Government,

Lisbon, 2010

6. Strategia de Transformare a Armatei României, Statul Major General,

Bucureşti, 2007

7. Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015 – 2019,

Administraţia prezidenţială, Bucureşti, 2015

8. Strategia militară a României, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 708

din 28 septembrie 2016