Rezumat Teza Doctorat Irina Cimpoeru 22 Iunie 2009

IMPACTUL POLITICII DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ASUPRA DISPARITĂŢILOR INTER ŞI INTRAREGIONALE

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

TEZA DE DOCTORAT

IMPACTUL POLITICII ŞI PROGRAMELOR DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ASUPRA

DISPARITĂŢILOR INTER ŞI INTRA-REGIONALE

- ABORDARE METODOLOGICĂ ŞI PRACTICĂ –

Coordonator ştiinţific:

Prof. Univ. Dr. George ERDELI

Doctorand:

Irina CIMPOERU

2009


I. CUPRINS

LISTA TABELELOR:................................................................................................................6

LISTA FIGURILOR:..................................................................................................................8

LISTA ACRONIMELOR ŞI ABREVIERILOR........................................................................9

INTRODUCERE – SCOPUL TEZEI, METODOLOGIE, ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ ŞI PRACTICĂ...............................................................................................................................11

CAPITOLUL 1 – DEZVOLTAREA REGIONALĂ: CADRUL CONCEPTUAL DIN PERSPECTIVĂ ISTORICĂ....................................................................................................19

1.1. Privire de ansamblu asupra apariţiei si evoluţiei conceptului de dezvoltare regională19

1.2. Teorii clasice şi neoclasice ale dezvoltării regionale.....................................................21

1.2.1. Teoriile clasice ale dezvoltării regionale.................................................................211.2.2. Teoriile neoclasice ale dezvoltării regionale...........................................................25

1.3. Teoriile regionale recente...............................................................................................29

1.3.1. Teoriile dezvoltării inegale.....................................................................................291.3.2. Teoria relaţiei centru-periferie................................................................................301.3.3. Teoria cauzalităţii circulare şi cumulative..............................................................301.3.4. Teoria dezvoltării endogene....................................................................................311.3.5. Dezvoltarea regională în etape................................................................................341.3.6. Modelul keynesian la nivel regional.......................................................................341.3.7. Teoria declinului regional.......................................................................................351.3.8. Teoria ciclurilor lungi ale dezvoltării regionale......................................................351.3.9. Teoria clusterelor....................................................................................................35

1.4. De la teorie la practică – de ce să suţinem o politică de dezvoltare regională?.............41

1.4.1. Utilizarea deplină a tuturor factorilor de producţie.................................................411.4.2. Motivele care vizează mediul înconjurător/ dezvoltarea sustenabilă......................431.4.3. Motivele sociale ale unei politici de dezvoltare regionala......................................441.4.4. Motivele politice.....................................................................................................45

1.5. Influenţe asupra cadrului regional şi actori implicaţi în procesul dezvoltării................45

CAPITOLUL 2 - DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ: CADRUL TERITORIAL ŞI INSTITUŢIONAL.....................................................................48

2.1. Clasic şi modern în evoluţia dezvoltării regionale la nivel european............................48

2.2. Concepte în definirea regiunilor. Modele de organizare la nivel european...................51

2.3. Evoluţia regionalismului şi politicii regionale în Europa de Vest (exemplificări: Spania, Franţa, Italia, Portugalia)......................................................................................................55

2.4. Procesul de integrare europeană a ţărilor din Europa Centrală şi de Est - dispariăţi economice şi teritoriale (exemplificări: Polonia, Cehia, Ungaria)........................................62

2.5. Politica de Coeziune – principalul instrument al dezvoltarii regionale la nivel european69

2.5.1. De la politici regionale, la politica europeană de coeziune economică şi socială...692.5.2. Evoluţia procesului de programare şi de implementare a politicii regionale a Uniunii Europene..............................................................................................................732.5.3. Politica de dezvoltare regională 2007-2013 – simplificare şi inovare pentru convergenţă/Agenda Lisabona..........................................................................................792.5.4. Experienţa noilor State Membre în implementarea politicii de coeziune...............84


2.5.5. Rezultate de ansamblu şi valoare adăugată prin implementarea politicii europene de coeziune economică şi socială; impactul asupra disparităţilor regionale în Europa....882.5.6. Provocari si perspective..........................................................................................93

CAPITOLUL 3 - DIMENSIUNEA TERITORIALĂ ŞI URBANĂ A POLITICII DE DEZVOLTARE REGIONALĂ...............................................................................................95

3.1. Abordarea teritorială a conceptului de dezvoltare.........................................................95

3.2. Disparitati teritoriale la nivel european..........................................................................96

3.3. Raspunsul strategic la dezechilibrele teritoriale.............................................................98

3.3.1. „Perspectiva Europeană de Dezvoltare Spaţială (ESDP) - Către o dezvoltare spaţială echilibrată şi durabilă a teritoriului Uniunii Europene” (Potsdam 1999): principii, ţinte, linii directoare..........................................................................................................983.3.2. Agenda teritorială a Uniunii Europene.............................................................1003.3.3. Coeziunea teritorială - dimensiune orizontală a politicii regionale..................1013.3.4. Coeziunea teritorială – obiectiv al Uniunii Europene.......................................1023.3.5. Carta Verde privind coeziunea teritorială.........................................................102

3.4. Dimensiunea urbană a politicii regionale a Uniunii Europene....................................105

3.4.1. Carta de la Leipzig – pentru oraşe europene durabile.......................................1053.1.2. Dezvoltarea urbană în cadrul politicii de coeziune în perioada 2007-2013......107

CAPITOLUL IV - DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA – CONTEXT, APARIŢIE, EVOLUŢIE, PERSPECTIVĂ...........................................................................110

4.1. Scurtă privire retrospectivă asupra structurării teritorial-administrative a României..110

4.2. Modele de structurare a teritoriului naţional românesc din perspectivă economico-geografică............................................................................................................................112

4.3. Apariţia şi evoluţia conceptului de dezvoltare regională în România.........................115

4.3.1. Primii paşi după 1990: iniţiativa locală – stimul al dezvoltării regionale în România (experienţa judeţului Teleorman)....................................................................1154.3.2. Carta Verde şi împărţirea teritorial-statistică....................................................1174.3.3. Diminuarea disparităţilor regionale – obiectiv principal al politicii de dezvoltare regională în România......................................................................................................1194.3.4. Cadrul instituţional al dezvoltării regionale în România..................................120

4.4. Programarea politicii de dezvoltare regională în România..........................................125

4.4.1. Programarea pentru perioada 2000-2005..........................................................1254.4.2. Programarea pentru perioada 2004-2006..........................................................1264.4.3. Perioada de programare 2007-2013..................................................................127

4.4.3.1. Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013................................................................127

4.4.3.2. Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013...................................................129

4.4.3.3. Programele Operaţionale..........................................................................................132

4.4.3.5. Alocarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune la nivelul CSNR şi pe Programe Operaţionale...........................................................................................................................134

4.4.3.6. Programul Operaţional Regional - principalul instrument pentru promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate............................................................................................136

CAPITOLUL V - ROLUL REŢELEI DE AŞEZĂRI URBANE IN IMPLEMENTAREA POLITICII DE DEZVOLTARE REGIONALĂ...................................................................145

5.1. Situaţia dezvoltării urbane în România....................................................................145

5.2. Dezvoltarea polilor de creştere şi a polilor de competitivitate.................................147

3


5.2.1. Necesitatea dezvoltării polilor de creştere........................................................1475.2.2. Impactul preconizat al implementării politicii polilor de creştere....................1505.2.3. Criterii de identificare a oraşelor cu potenţial de poli de creştere.....................1515.2.4. Polii de creştere şi de dezvoltare urbană identificaţi.........................................1565.2.5. Planurile integrate de dezvoltare – instrument pentru implementarea strategiei polilor de creştere............................................................................................................158

CAPITOLUL VI - DINAMICA DISPARITATILOR INTER ŞI INTRAREGIONALE ÎN ROMÂNIA SUB IMPACTUL POLITICII REGIONALE...................................................159

6.1. Evaluarea disparităţilor regionale pentru implementarea măsurilor de politică regională 159

6.2. Zonarea teritoriului în vederea diminuării decalajelor intraregionale......................164

6.3. Impactul politicii regionale asupra dinamicii disparităţilor interregionale în România169

6.3.1. Evoluţia inegalităţilor regionale în România – comparaţii cu UE....................1696.3.2. Disparităţi în dezvoltarea economică de ansamblu a regiunilor.......................1726.3.3. Disparităţi legate de fenomene demografice.....................................................1776.3.4. Disparităţi în amploarea fenomenului migraţional al populaţiei.......................1806.3.5. Disparităţi în nivelul de ocupare şi calificare a populaţiei la nivel regional.....1826.3.6. Disparităţi urban–rural......................................................................................1876.3.7. Disparităţi în dotările regionale infrastructurale...............................................1906.3.8. Probleme de mediu la nivel regional.................................................................2006.3.9. Disparităţi în dezvoltarea mediului de afaceri regional....................................2016.3.10. Creşterea importanţei Regiunii Bucureşti - Ilfov în termeni de dezvoltare...205

6.4. Evoluţia disparităţilor de dezvoltare în interiorul regiunilor....................................206

6.4.1. Disparităţi în dezvoltarea Regiunii Nord-Est....................................................2066.4.2. Disparităţi în dezvoltarea Regiunii Sud-Est......................................................2106.4.3. Disparităţi în dezvoltarea Regiunii Sud Muntenia............................................2146.4.4. Disparităţi în dezvoltarea Regiunii Sud-Vest Oltenia.......................................2186.4.5. Disparităţi în dezvoltarea Regiunii Vest...........................................................2226.4.6. Disparităţi în dezvoltarea Regiunii Nord-Vest..................................................2266.4.7. Disparităţi în dezvoltarea Regiunii Centru.......................................................2296.4.8. Disparităţi în dezvoltarea Regiunii Bucureşti-Ilfov..........................................233

6.5. Probleme cheie ale disparităţilor intra şi inter-regionale..........................................236

6.6. Amploarea disparităţilor de dezvoltare: indici de disparitate regională...................237

CAPITOLUL VII – PERSPECTIVE PE TERMEN MEDIU PENTRU DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA................................................................................................240

7.1 Impactul crizei economice globale asupra dezvoltării regionale în România..........240

7.2 Situaţia actuală a implementării Programului Operaţional Regional în cele 8 regiuni de dezvoltare244

7.3 Modele de dezvoltare în contextul absorbţiei fondurilor europene..........................264

7.7.1. Aprecieri generale privind dezvoltarea de ansamblu a regiunilor ţării.............2647.7.2. Scenariul optimist versus scenariul pesimist.....................................................265

7.4 Evoluţia decalajelor regionale la orizontul anilor 2011-2012..................................273

7.5 Posibile abordări pentru următoarea perioadă de programare: 2014-2020..............278

8.1. Regiunea Sud Muntenia – istoricul integrării în procesul de dezvoltare regională..281

8.1.1. De la iniţiativa locală la dezvoltare regională...................................................2818.1.2. Profilul economic al Regiunii Sud Muntenia la începuturile dezvoltării regionale în România şi posibilităţile de dezvoltare.......................................................................282

4


8.1.3. Disparităţi urban-rural la nivelul regiunii.........................................................2928.1.4. Zonarea teritoriului regiunii în vederea diminuării decalajelor intraregionale. 293

8.2. Programe de dezvoltare regională derulate în Regiunea Sud-Muntenia.................294

8.2.1. Derularea programului Phare 2000...................................................................2948.2.2. Derularea programului Phare 2001...................................................................2958.2.3. Derularea programului Phare 2002...................................................................2968.2.4. Derularea Programului Phare 2003...................................................................2968.2.5. Derularea Programului Phare 2004...................................................................2978.2.6. Derularea Programului Phare 2005...................................................................2978.2.7. Proiectele ISPA.................................................................................................2978.2.8. Programele de cooperare transfrontalieră.........................................................2978.2.9. Programe finanţate de la bugetul de stat...........................................................298

8.3. Impactul programelor de dezvoltare regională asupra nivelului de dezvoltare socio-economică a Regiunii Sud Muntenia..................................................................................299

8.3.1. Situaţia actuală a Regiunii Sud Muntenia în cadrul celor 8 Regiuni de Dezvoltare din România..................................................................................................299

8.3.1.1. Evoluţia regiunii din punct de vedere demografic....................................2998.3.1.2. Caracteristicile pieţei forţei de muncă şi nivelul educaţional al populaţiei

3008.3.1.3. Caracteristicile economiei regionale.........................................................3028.3.1.4. Dotările infrastructurale............................................................................3098.3.1.5. Turismul.....................................................................................................313

8.3.2. Situaţia disparităţilor intraregionale..................................................................314

8.4. Strategia de dezvoltare a Regiunii Sud Muntenia pentru perioada 2007 – 2013.....317

8.4.1. Provocări cheie la care Regiunea trebuie să răspundă în perioada 2007-2013. 3188.4.2. Viziunea strategică............................................................................................3198.4.3. Scopul strategic.................................................................................................3218.4.4. Obiective strategice...........................................................................................3228.4.5. Obiective orizontale..........................................................................................3268.4.6. Priorităţi regionale de dezvoltare şi măsuri.......................................................3288.4.7. Desemnarea polilor de creştere / polilor de dezvoltare urbană la nivel regional

330

8.5. Stadiul implementării programelor de dezvoltare la nivelul Regiunii Sud Muntenia332

CAPITOLUL IX – PROIECTE DE SUCCES.....................................................................341

CAPITOLUL X - CONCLUZII.............................................................................................347

10.1. Controversele de idei privind politica de dezvoltare regională / politica de coeziune347

10.2. Diversitate, unitate şi complementaritate în implementarea politicii regionale la nivel teritorial...............................................................................................................................350

10.3 Concluzii privind politica de dezvoltare regională în România..................................352

10.4. Rezultatele cercetării la nivelul Regiunii Sud-Muntenia...........................................355

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................358

ANEXE...................................................................................................................................364

5


II. CUVINTE CHEIE

Regiuni, regionalizare, politica de dezvoltare regională, politica de coeziune, coeziune economic-socială şi teritorială, disparităţi intraregionale, disparităţi inter-regionale, indici de disparitate, dezvoltare urbană, poli de creştere, Regiunea Sud-Muntenia.

III. REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Teza de doctorat cu tema „Impactul politicii şi programelor de dezvoltare regională asupra disparităţilor inter şi intra-regionale – abordare metodologică şi practică” reprezintă un tablou amplu al evoluţiei dezvoltării regionale în România în contextul mai larg al politicii europene de dezvoltare regională, prin prisma obiectivului major al acestei politici, de diminuare a disparităţilor între diferitele regiuni şi zone geografice şi prevenire a apariţiei unor noi dezechilibre.

Teza îşi propune să realizeze o analiză detaliată a disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării şi să dezvolte totodată o metodologie de evaluare a impactului programelor de dezvoltare regională, pornind de la identificarea unor indici de disparitate relevanţi, care să ia în considerare nu numai specificităţile economice, ci şi pe cele teritoriale şi sociale.

Scopul final al tezei este ca pe baza metodologiei propuse de evaluare a impactului programelor de dezvoltare să fie identificate direcţiile majore şi schimbările necesare la nivelul politicii, printr-o mai amplă luare în considerare a principiilor şi obiectivelor planificării spaţiale.

Contribuţiile tezei de doctorat se referă în principal la:

Analiza evolutivă a procesului de dezvoltare regională la nivel european – în acest sens, au fost analizate schimbările de paradigmă la nivelul politicii europene de dezvoltare regională, precum şi diversele abordări instituţionale şi teritoriale adoptate la nivel european;

Analiza dezvoltării cadrului economico-instituţional şi teritorial pentru implementarea politicii de dezvoltare regională în România. Analiza este realizată prin prisma preluării acquis-ului comunitar în domeniu şi adaptării politicii la specificul teritorial şi contextul economic românesc;

Evidenţierea rolului dezvoltării teritoriale şi urbane la nivelul politicii de dezvoltare regională. Acest lucru a fost realizat prin prezentarea creşterii atenţiei acordate dimensiunii teritoriale şi urbane a politicii de coeziune, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, şi printr-o analiză a implementării conceptului de poli de creştere;

Identificarea unei metodologii de evaluarea impactului programelor de dezvoltare regională pe baza unor indici de disparitate relevanţi. Metodologia a fost dezvoltată pornind de la o analiză detaliată a evoluţiei disparităţilor de dezvoltare la nivel inter şi intra-regional, cu luarea în considerare a stadiului actual de dezvoltare şi gradului de competitivitate al regiunilor;

Propunerea unei posibile soluţii de abordare a politicii regionale din perspectiva României, pentru următoarea perioadă de programare (2014-2020). Astfel, prin


prezentarea unui nou algoritm de alocare financiară la nivel regional pentru următoarea perioadă de programare teza aduce o minimă contribuţie la fundamentarea poziţiei oficiale a României privind viitorul politicii de coeziune, precum şi la procesul de programare la nivel naţional a politicii regionale pentru perioada 2014-2020.

Lucrarea este structurată pe 10 capitole, precedate de introducere şi urmate de concluzii, referinţe bibliografice şi anexe. Este de precizat faptul că ultimele 2 capitole sunt dedicate abordării practice, printr-o analiză – studiu de caz asupra Regiunii Sud-Muntenia şi prin prezentarea unor proiecte de succes relevante implementate în această regiune.

Cercetarea porneşte de la motto-ul:

“Dezvoltarea regională: proces complex care sprijină fiecare teritoriu să-şi construiască viitorul pe baza propriului capital teritorial, contribuind astfel la reducerea disparităţilor între diverse arii geografice.”

şi este construită pe un demers teoretic şi practic care îşi propune să găsească răspunsul la urmǎtoarele întrebări:

Cum se transpun în practică elementele teoretice ale procesului de dezvoltare economică?

Care sunt alegerile de politică regională în statele membre ale Uniunii Europene?

Care sunt factorii determinanţi de politică pentru abordarea corespunzătoare a diverselor teritorii, a zonelor rurale şi urbane?

Cum poate fi integrată cel mai bine dimensiunea teritorială în cadrul politicii de dezvoltare regională? Care sunt cele mai importante elemente de complementaritate pentru atingerea coeziunii economice, sociale şi teritoriale?

Care este rolul analizei competitivităţii în aboradrea decalajelor interregionale?

Care sunt caracteristicile economice ce determină disparităţile inter şi intra-regionale, în cazul României?

Cum pot fi evaluate rezultatele implementării programelor de dezvoltare regională în România?

Care sunt perspectivele implementării politicii regionale pe teritoriul românesc prin prisma provocărilor actuale din punct de vedere economic şi teritorial-administrativ?

La început, lucrarea tratează fundamentele teoretice şi conceptuale ale ştiinţei regionale, care îşi au originile în gândirea economică şi socială clasică, neoclasică şi keynesiană. Aceasta s-a constituit însă ca ştiinţă de sine stătătoare în perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial, pe baza a diferite elemente preluate din economie, geografie, politologie, sociologie, matematică şi econometrie.

Schematizând teoriile prezenate pe larg în cadrul lucrării cu privire la dezvoltarea regională şi coeziunea economică şi socială, se desprind două curente principale de idei care se confruntă pe această temă.

În timp ce modelul neoclasic, care accentuează rolul ofertei de factori de producţie, consideră că creşterea regională conduce la convergenţă în dezvoltarea economico-socială a regiunilor, modelele privind relaţiile centru-periferie sau cauzalitatea cumulativă consideră că procesul de creştere regională accentuează divergenţa. Însă, în perioada recentă, fundamentele teoretice

7


oferite de Krugman - noua geografie economică, şi de Michael Porter - conceptul de cluster şi clusterizare, au tendinţa să schimbe abordarea activităţilor economice nu numai la nivel local sau regional, ci şi la nivel de elaborare a politicilor de dezvoltare.

Dacă până către anii ′50-′60 discutăm de intervenţii directe în anumite industrii, fără a lua în considerare nivelul teritorial, ulterior abordarea se schimbă, punându-se accent pe elemetul spaţial, pe folosirea de noi instrumente ale dezvoltării (clustere, măsuri de stimulare a cercetării - dezvoltării, tehnologiei şi inovării, a transferului tehnologic, a mediului universitar), dar şi pe implicarea de noi actori, care reprezintă toate nivelurile de guvernare. Dezvoltarea regională începe să fie abordată integrat, cu luarea în considerare a elementelor care determină convergenţa şi divergenţa în cadrul unei regiuni. Totodată, elementul teritorial devine agent al dezvoltării. Practic, politica regională devine multi-dimensională, multi-sectorială şi multi-stratificată.

Concomitent cu această incursiune în istoria teoriilor regionale, lucrarea încearcă o prezentare a argumentelor majore în favoarea susţinerii politicii regionale. În afara argumentelor pur economice, este necesar să luăm în considerare factorii sociali, politici şi de mediu. Mai mult decât atât, tendinţele actuale din economia mondială forţează politica regională să se ajusteze necesităţilor unui proces competitiv în dezvoltare şi schimbă accentul de la subdezvoltare la competitivitate.

Pe baza cercetărilor efectuate, a fost identificat un mix de teorii pe care îl propunem pentru practica politicii regionale pe un orizont de timp mediu şi lung în vederea stimulării potenţialului competitiv şi al dezvoltării la nivel regional. Acesta ar cuprinde, în opinia noastră, elemente privind teoria dezvoltării endogene, a polilor de creştere şi a clusterelor. Aşadar, crearea de scheme specifice pentru dezvoltarea zonelor dezavantajate ar aduce un avantaj net dezvoltării regiunilor, susţinând, totodată, potenţialul competitiv la nivel naţional şi internaţional.

Putem caracteriza dezvoltarea regională ca un proces în continuă evoluţie care îşi propune să reducă diferenţele de dezvoltare socio-economică de la nivelul unui anumit teritoriu, în paralel cu stimularea potenţialului său.

Pornind de la aceste fundamente teoretice, teza realizează în continuare o incursiune în evoluţia dezvoltării regionale la nivelul Uniunii Europene pentru a răspunde întrebărilor legate de cele mai adecvate modele instituţionale pentru abordarea corespunzătoare a diverselor teritorii. În acest sens, analiza este realizată separat pentru ţările din Europa de Vest şi pentru ţările emergente, din Europa Centrală şi de Est. Modurile de organizare administrativ-teritorială variază în funcţie de context socio-politic, istoric şi cultural.

Dacă, în vechile state membre ale UE, regionalismul s-a constituit într-o caracteristică a evoluţiei istorico-sociale, acestea având experienţa unei guvernări multi-stratificate, nu acelaşi lucru putem afirma despre politica de dezvoltare regională adoptată de noile state membre ale UE, ca necesitate de a răspunde cerinţelor acquis-ului comunitar.

Rezultatele reformelor din aceste state, deşi au condus la crearea unui nivel regional – formal sau cu rol statistic, nu sunt, în multe cazuri, susţinute de responsabilităţi reale exercitate în cadrul teritorial-regional. Am identificat o tendinţă manifestă de concentrare a puterilor politice la nivel central, în timp ce nivelurile regionale şi locale tind să fie slab reprezentate, fiind lipsite de putere şi resurse. Aceasta a determinat o fragmentare a procesului, atât vertical

8


cât şi orizontal, în ceea ce priveşte relaţiile între diferitele niveluri de guvernare şi între actorii la nivel regional şi local.

Considerăm că abordarea conform căreia guvernele naţionale pot considera că, pe baza premisei că afacerile europene aparţin domeniului politicii externe, şi prin urmare, necesită o decizie a guvernului central chiar şi atunci când privesc o problematică de competenţă regională, nu este cea mai potrivită pentru o dezvoltare economico-socială modernă. Aşadar, este nevoie de mai multă încredere în procesul partenerial şi de asumarea responsabilităţii delegării, descentralizării către nivelurile optime de guvernare, în concordanţă cu principiul subsiadiarităţii.

Integrarea în Uniunea Europeană şi în consecinţă implementarea politicii sale de coeziune la nivel descentralizat, în cadrul regiunilor de dezvoltare, a presupus un efort administrativ-instituţional concertat, la nivel central şi local, fiecare stat încercând să găsească formula cea mai adecvată, conform tradiţiilor şi culturii administrative proprii. Însă acesta este un proces deschis, în continuă transformare, deoarece se bazează pe învăţare continuă şi pe adaptare la schimbările din mediul exterior.

Sunt mulţi factori care joacă un rol pe scena luării deciziilor privind modul de organizare a regiunilor (economici, sociali, culturali, istorici, etnici, de limbă, geografici, etc.). Fiecare trebuie luat în considerare pentru a determina dacă regionalizarea este de dorit sau necesară şi ce formă ar trebui să aibă. Aceştia dau contur şi formă specifică procesului în sine, influenţând diviziunea teritorială, natura şi scopul autoguvernării locale, atunci când aceasta este rezultatul procesului.

În acelaşi timp, observăm că nu se poate prezenta un singur model de regionalizare sau unul standardizat, fie în termeni de dimensiuni (geografice sau ca populaţie) sau al competenţelor. O astfel de uniformitate nu ar fi fezabilă, luând în considerare diferenţele între state şi factorii menţionaţi anterior.

În primul rând, decizia unei regionalizări trebuie să pornească de la rezultatul ce se doreşte obţinut: dezvoltarea mediului economico-social şi în consecinţă promovarea specificului şi competitivităţii regiunilor. Apoi este necesară găsirea modului cel mai potrivit de punere în practică a procesului.

Noile State Membre, preponderent naţional-unitare, s-au confruntat cu provocarea regionalizării teritoriale în contextul aderării la structurile europene. Cu toate acestea, primul Raport privind coeziunea economică şi socială, publicat de Comisia Europeană (1996), subliniază faptul că nu există o corelare între dezvoltarea economică şi tipul de regionalizare adoptat în Statele Membre ale UE, ceea ne determină să ne întrebăm în acest caz care sunt elementele ce favorizează procesul de creştere?

În paralel cu analiza complexă şi exemplificată a procesului regionalizare, teza prezintă specificităţile actualei perioade de programare, 2007-2013, cu sublinierea creşterii importanţei acordate dimensiunii teritoriale şi urbane a politicii regionale. În fapt, ăntreg capitolul tri al lucrării este dedicat dimensiunii teritoriale şi urbane a politicii de dezvoltare regională. Capitolul evidenţiază sporirea treptată a atenţiei acordate coeziunii teritoriale, ca urmare a persistenţei decalajelor de dezvoltare între regiuni, dar şi între mediul urban şi rural. Noul Tratat de Reformă privind UE aprobat în octombrie 2007 include conceptul coeziunii teritoriale printre obiectivele Uniunii Europene: astfel “coeziunea economică şi socială”

9


devine “coeziune economică, socială şi teritorială”, ceea ce permite Uniunii să abordeze disparităţile transversale, determinând mai multă coerenţă între politicile sectoriale ale Uniunii. În acest context, subliniem un atribut cheie al politicii regionale - “place-based” (bazată pe teritoriu), care pare să stea la baza schimbării de paradigmă preconizată pentru următoarea perioadă de programare.

Discuţia despre coeziunea teritorială a impus de asemenea şi abordarea problematicii specifice a politicilor urbane, care a reprezentat permanent o componentă cheie a politicii europene de dezvoltare regională. În contextul aprobării “Cartei de la Leipzig – pentru oraşe europene durabile”, reforma politicii de coeziune pentru perioada de programare 2007-2013 aduce elemente noi de abordare a a acestei dimnesiuni, sporind interesele naţionale pentru dezvoltarea unor strategii specifice dedicate dezvoltării urbane, în vederea abordării aprofundate a tuturor aspectelor induse de provocările şi şansele urbanizării.

Începând cu al patrulea capitol, teza se concentrează asupra evoluţiei procesului de dezvoltare regională în România, realizând în primul rând o incursiune retrospectivă în istoricul procesului de implementare a politicii regionale în România, de la apariţie, odată cu elaborarea Cartei Verzi a Dezvoltării Regionale, în 1998, până în prezent, la procesul de implementare a programelor operaţionale pentru perioada 2007-2013.

Politica de dezvoltare regională în România s-a dezvoltat ca şi politică cheie în procesul de integrare a ţării în UE. În procesul de constituire a regiunilor de dezvoltare, au fost luate în considerare disparităţile existente între nivelurile lor de dezvoltare, dar şi în interiorul regiunilor, între judeţe, oraşe, comune, iar politica regională a avut iniţial ca obiectiv principal diminuarea dezechilibrelor regionale existente, stimularea dezvoltării echilibrate, revitalizarea zonelor defavorizate, dar şi prevenirea producerii de noi dezechilibre, stimularea cooperării interregionale interne şi internaţionale care contribuie la progresul economic şi social. Ulterior, pe parcursul implementării programelor de dezvoltare regională şi în concordanţă cu tendinţele politicii regionale europene, România a trecut la realizarea unei politici regionale în care îmbină elemente clasice ale strategiilor regionale (sprijinirea zonelor problemă şi acordarea de sprijin financiar –granturi, etc. ) şi elemente noi de politică regională impuse de Uniunea Europeană constând în crearea capacităţii regiunilor de a fi competitive. Astfel, politica regională a României nu se limitează la zonele cele mai sărace ale ţării, ci se adresează tuturor regiunilor, urmărindu-se sprijinirea acestora pentru a-şi valorifica la maximum potenţialul economic de care dispun, în vederea creşterii propriei competitivităţi.

Dezvoltarea regională este abordată în contextul mai larg al asigurării unei stabilităţi macroeconomice la nivel naţional. Ea este completată de politici orizontale, menite să asigure un mediu propice pentru dezvoltarea afacerilor şi dezvoltarea socială, precum şi de măsuri active de ocupare. Acest lucru este evidenţiat prin prezentarea documentelor programatice care planifică intervenţiile din fonduri structurale în perioda 2007-2013.

Analizele din această lucrare asupra procesului de planificare a politicii de dezvoltare regioanală au evidenţiat faptul că cele mai bune soluţii pentru diminuarea disparităţilor de dezvoltare sunt cele „taylor-made”, care să ia în considerare specificităţile şi potenţialul de la nivel local. Astfel, cu cât sunt puse în practică mai multe măsuri ajustate nevoilor de dezvoltare locală de la nivelul fiecărei regiuni, rezultatul va fi cu atât mai vizibil iar valoarea adăugată mai mare. Şi aici observăm rolul major al politicii regionale în stimularea potenţialului endogen de la nivelul regiunilor pentru valorificarea avantajelor specifice fiecărei zone şi pentru pregătirea acestora pentru competiţia de pe pieţele internaţionale. În

10


concluzie, putem caracteriza dezvoltarea regională ca un proces în continuă evoluţie care îşi propune să reducă diferenţele de dezvoltare socio-economică de la nivelul unui anumit teritoriu, în paralel cu stimularea potenţialului său de dezvoltare.

Ca şi aspect distinct al politicii regionale româneşti, teza abordează rolul reţelei de aşezări urbane în implemntarea politicii de dezvoltare regională în România, încercând să reflecte practic aspectele teoretice prezentate anterior cu privire la politica teritorială şi urbană la nivel european. În acest sens, este prezentată abordarea României privind dezvoltarea polilor de creştere şi a polilor de dezvoltare urbană, ca „motoare” ale creşterii economice regionale.

Contextul geografic urban al României, caracterizat printr-o structură policentrică echilibrată a oraşelor mari, repartizate relativ uniform în regiuni, este favorabil implementării unei strategii de dezvoltare bazată pe poli de creştere. Toate regiunile de dezvoltare au în reţeaua lor de localităţi cel puţin un oraş cu peste 200.000 locuitori, care poate stimula şi induce dezvoltarea în zonele adiacente, preponderent rurale, dar şi urbane. Astfel, au fost desemnaţi pentru finanţare din programele europeane şi naţionale 7 poli de creştere care sunt în curs de formare în jurul a 7 mari oraşe, nuclee ale acestor poli (câte unul în fiecare Regiune de dezvoltare): Iaşi, Constanţa, Ploieşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov.

De asemenea, strategia de dezvoltare a polilor de creştere se va axa şi pe dezvoltarea oraşelor potenţiali poli de dezvoltare urbană, cu nivel semnificativ de dezvoltare economică, funcţii culturale şi universitare importante: Arad, Baia-Mare, Bacău, Brăila, Galaţi, Deva, Oradea, Piteşti, Râmnicu-Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu-Mureş.

Implementarea planurilor integrate de dezvoltare urbană pentru polii de creştere şi de dezvoltare urbană se aşteaptă să aducă rezultate vizibile în ceea ce priveşte echilibrarea nivelului de dezvoltare a regiunilor ţării. În această perspectivă, admisă şi de instituţiile europene, strategia propusă de România pentru dezvoltarea polilor de creştere o putem considera un exemplu de bună practică la nivel european.

Prin analiza introspectivă asupra dinamicii disparităţilor inter şi intra-regionale în România sub impactul politicii regionale, teza ăncearcă o concentrare asupra nivelului unde politica este implementată, respectiv asupra regiunilor de dezvoltare şi asupra diferenţelor dintre acestea. Care sunt cauzele disparităţilor regioanle? Cum au evoluat acestea în timp? Cum a fost programată politica regională în sprijinul diminuării acestor disparităţi? Care este amploarea prezentă a fenomenului de disparitate la nivelul regiunilor de dezvoltare? – sunt întrebări la care s-a încercat găsirea răspunsului, în vederea orientării către scopul final al tezei, acela de a propune o metodologie de măsurare a diparităţilor de dezvoltare regională şi de a identifica o posibilă soluţie de abordare a politicii regionale din perspectiva României, pentru următoarea perioadă de programare (2014-2020).

Astfel, la nivelul capitolului şapte al lucrării– “Perspective pe termen mediu pentru dezvoltarea regională în România” încercăm o minimă contribuţie la fundamentarea poziţiei oficiale a României privind viitorul politicii de coeziune, precum şi la procesul de programare la nivel naţional a politicii regionale pentru perioada 2014-2020. Pornind de la o apreciere e efectelor crizei economice globale asupra dezvoltării regionale, de la analiza stadiului implementării programelor operaţionale 2007-2013, cu accent asupra Programului Operaţional Regional, singurul program care are o abordare regională, precum şi de la prezentarea unor posibile scenarii de dezvoltare în contextul absorbţiei fondurilor europene,

11


am încercat mai întîi realizarea unui tablou al decalajelor regionale la orizontul anilor 2011/2012 (perioadă când se preconiezează demararea procesului de negociere a anvelopei financiare naţionale pentru următoarea perioadă de programare), pentru ca pe baza acestuia să propunem un nou algoritm de alocare financiară regională pe baza indicilor de disparitate regională. În fapt, această propunere reprezintă finalitatea tezei, care am dori să reprezinte un punct de plecare şi analiză pentru deciziile politice viitoare.

De asemenea, propunem câteva sugestii referitoare la cadrul instituţional şi de suţinere a politicii de dezvoltare regională în România, ca şi răspuns la următoarele întrebări: este abordarea prezentă cea mai potrivită pentru România? Care este impactul la nivel teritorial?

Ultimele două capitole ale lucrării sunt dedicate abordării practice a temei, prin analiza aplicării aspectelor teoretice prezentate în capitolele anterioare la nivelul unei regiuni de dezvoltare. Selectarea Regiunii Sud-Muntenia pentru cercetarea practică detaliată a pornit de la premisa că această regiune a intrat în procesul de implementare a politicii regionale cu cele mai mari disparităţi intra-regionale, a căror atenuare a reprezentat ţinta majoră a programelor implementate în regiune.

Evoluţiei disparităţilor interregionale este evidenţiată prin prezentarea profilului regional atât la începuturile dezvoltării regionale, cât şi în prezent, sub impactul implementării planului de dezvoltare regională 2007-2013. De asemenea, corespunzător prezentării la nivel naţional a strategiei de dezvoltare a polilor de creştere, s-a realizat şi pentru Regiunea Sud Muntenia o analiză a rolului reţelei de aşezări urbane în dezvoltarea Regiunii, cu evidenţierea polilor de creştere şi de dezvoltare urbană identificaţi (Ploieşti şi Piteşti).

Majoritatea indicatorilor de dezvoltare analizaţi evidenţiază poziţiile mai puţin favorabile ale judeţelor Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi Ialomiţa, la nivelul cărora agricultura reprezintă ramura economică de bază. Spre deosebire de acestea, judeţele Prahova, Argeş, Dâmboviţa, caracterizate de dominarea industriei, prezintă indicatori mult mai apropiaţi ori superiori faţă de valorile pe ţară.

Disparităţile între nordul dezvoltat al regiunii şi sudul subdezvoltat s-au transpus şi la nivelul structurii reţelei de aşezăi urbane, ale cărei caracteristici specifice au influenţat modelul regional de dezvoltare. Fără a lua in considerare detaşarea netă a capitalei în cadrul sistemului de aşezări regional sud-muntean, trebuie subliniată detaşarea categoriei oraşelor mari la nivelul Regiunii Sud Muntenia, în condiţiile în care suntem în faţa unor contraste sociale care vor duce în ultimă instanţă la un proces constant de pauperizare urbană.

Putem remarca faptul că dezvoltarea regiunii s-a făcut în jurul ideii de poli de dezvoltare. Este vorba aici de dezvoltarea în judeţele nordice ale regiunii a unor poli naturali de creştere (Piteşti, Târgovişte, Ploieşti), urmare a prezenţei surselor de energie sau de materii prime care au atras industria de bază, de existenţa căilor de comunicaţie şi a nodurilor de trafic.

Oraşele Ploieşti, Piteşti şi Târgovişte se manifestă în continuare ca centre de polarizare pentru noi activităţi economice, în afara celor tradiţionale existente, inclusiv a investiţiilor străine.

În acest context, apreciem că atragerea de resurse financiare importante la nivelul acestor poli urbani de creştere va determina un efect de difuzare a dezvoltării nu numai în zonele rurale înconjurăroare, ci şi la nivelul întregii regiuni, prin realizarea conexiunilor cu centrele urbane din sistemul naţional.

12


Resursele disponibile la nivel regional prin intermediul Programului Operaţional Regional (630 milioane Euro) vor sprijini regiunea Sud Mundenia în contracararea disparităţilor de dezvoltare, însă cel puţin pentru actuala perioada de programare nu se întrevăd rezulate vizibile din acest punct de vedere, ba mai mult analiza indicelui de disparitate regională relevă o creştere mai accentuată a acestuia pentru regiunea Sud Muntenia de la 0,816 în 2007 la 0,824% în 2011.

De asemenea, în ceea ce priveşte disparităţile intra-regionale, apreciem că acestea se vor adânci în contextul orientării sprijinului pe centrele urbane din nordul regiunii (100 milioane Euro vor fi disponibile pentru dezvoltarea municipiului Ploieşti ca pol de creştere); de asemenea, prin desemnarea municipiului Piteşti ca oraş - potenţial pol de dezvoltare urbană, mult mai multe resurse financiare vor fi orientate către dezvoltarea acestui centru urban.

Trebuie însă să privim această focusare a resurselor prin prisma impactului pe termen lung, care se va concretiza în antrenarea inclusiv a centrelor urbane mici din sudul regiunii, în contextul creării infrastructurilor de legătură şi interdependenţelor economice. Subliniem în acest sens interesul ridicat la nivel regional pentru dezvoltarea planurilor integrate de dezvoltare urbană (12 planuri integrate de dezvoltare urbană însoţite de proiectele aferente, au fost deja depuse în cadrul subdomeniului „centre urbane” de la nivelul POR).

Îngrijorător este însă faptul că Regiunea Sud Muntenia se numără printre regiunile care au depus cel mai mic număr de proiecte pentru a fi finanţate din POR, ccea ce conduce la concluzia că nivelul scăzut de dezvoltare al regiunii (locul 7, după Regiunea Nord-Est) se transpune şi în capacitatea de generare de proiecte. Deşi Regiunea Sud prezintă cel mai bun nivel al cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea după regiunea Bucureşti-Ilfov şi o situaţie bună a infrastructurii de acces, acestea nu pot echilibra nivelul scăzut al tuturor celorlalţi indicatori.

Valorificarea optimă a potenţialului endogen al regiunii şi a avantajelor proximităţii prin utilizarea eficientă a Fondurilor Structurale alocate reprezintă şansa regională pentru afirmarea identităţii şi competiţia pe piaţa internă şi europeană. Dezvoltarea regiunii se poate baza pe valorificarea resurselor naturale din Nord şi a agriculturii din Sud, cooperare teritorială cu Bulgaria, industria de componente maşini, turism.

Proiectele de succes prezentate în finalul lucrării sunt menite să aducă exemple concrete de punere în practică a iniţiativelor de dezvoltare locală şi regională. Cele 4 proiecte prezentate acoperă domenii relevante ale politicii de dezvoltare regională, şi anume: dezvoltarea afacerilor, dezvoltarea infrastructurii locale şi regionale, dezvoltarea turismului şi incluziunea socială.

Teza prezintă în final ipoteza pe baza căreia a fost propusă noua abordare pentru dezvoltarea regională viitoare a României, ipoteză confirmată pe parcursul întregii cercetări, prin analiza disparităţilor de dezvoltare şi demersul de identificare a celor mai relevanţi indici de disparitate, prin exemplul Regiunii Sud-Muntenia şi nu în ultimulrând prin proiectele de succes prezentate:

„Planificarea optimă a resurselor disponibile, pe baza potenţilului endogen al regiunilor de dezvoltare, luând în considerare nu numai disparităţile de natură economică, ci şi nevoile sociale, reprezintă un factor esenţial pentru dezvoltrea regională a României la orizontul anului 2020, echilibrată şi durabilă”.

13


IV. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Antonescu, D., (2003), Dezvoltarea Regională în România – concept, mecanisme, instituţii, Editura Oscar Print, Bucureşti.

2. Armstrong, H., şi Taylor, J. (1985), Regional Economics and Policy, Oxford

3. Andersson, Thomas, Sylvia Schwaag Serger, Jens Sörvik şi Emily Wise Hansson (2004), The ClusterPolicies Whitebook,. IKED, Malmö.

4. Bachtler, J., Downess, R., Gorzelak, G., (2002) Transition, Cohesion and Regional Policy in Central and Eastern Europe, European Policy Research Centre, University of Strathclyde.

5. Bachtler , J., (2002) The Evolution of Regional Policy in Western Europe, SIRIUS Autumn School 2002, University of Strathclyde, Glasgow.

6. Bachtler, J., Yuill, D., (2002) New Directions in Regional Policies in Europe, European Policy Research Centre, University of Strathclyde.

7. Bachtler, J., McMaster I., (2005), “Implementarea Fondurilor Structurale în noile State Membre: zece provocări”, European Policies Research Centre, 2005.

8. Bachtler, J., Grupul Metis, (2008), Ex-post evaluation of the implementation of Structural Funds during 2000-2006, (analize preliminare), Comisia Europeană.

9. Bal, Ana (coord.), Luţaş, Mihaela, Jora, Octavian, Topan, Valentin, (2007), Scenarii privind evoluţiile comunitare în domeniul competitivităţii, politicii de coeziune şi politicii de dezvoltare regională, Proiect SPOS-2007, Studii de strategie şi politici, Institutul European din România.

10. Bannach, Anna, “Innovation Policy of the European Union as a Way of Boosting Competitiveness”, în Achieving Competitiveness throughInnovations – A Challenge for Poland and other new Member States, editori Filho, Walter Leal, Weresa, Marzenna, Peter Lang GmbH, 2007, Frankfurt.

11. Barna, R. C., (2007) Dezvoltare Regională în Europa, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca.

12. Bailly, A.S. L’organisation urbaine, C.R.U., 1975

13. Bailly, A. şi alţii: Regional science.back to the future? În:Ann. Of regional science, Berlin, nr 2/1996

14. Beaujeu-Garnier, Jacqueline – Chabot Georges, Geografia Urbană, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971

15. Berry B. J.L., City clasification handbook, Wiley, 1972.

16. Berry B. J.L., Identification of Declining Regions: an empirical study of the dimensions o

17. rural Poverty, în „Areas of economic Stress in Canada” (R.S. Thoman et W.D. Wood ed.; Queens Univ. Press, 1995

18. Bold, I., Organizarea Teritoriului, Editura Ceres, Bucureşti, 1973

19. Boventer E. G. von, Optimal spatial structure and regional development, Kyklos, 1970

20. Bran, Florina, Geografia României, ASE, Bucureşti 199

21. Bran, Florina, Ioan, IldiKo, Rădulescu Carmen, Geografia economică teritorială a României, ASE, Bucureşti 2000

22. Brown, Lester, Probleme globale ale omenirii – ediţiile 1998, 1999, 2000, 2001, Editura Tehnică, Bucureşti

23. Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013;

14


24. Cambridge Econometrics (Martin, R. L.), şi Ecorys-NEI (2004), A Study on the Factors of Regional Competitivness, Draft Final Report for the Directorate General for Regional Policy. http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/3cr/competitiveness.pdf.

25. Cappellin, Ricardo, (2004), Note de curs, Competitivita Territoriale e crescita endogen in Capello, R., Economia Regionale, Bologna.

26. Cândea Melinda, Florina Bran, Spaţiul geografic românesc – organizare, amenajare, dezvoltare, Editura Economică, Bucureşti 2001

27. Cândea Melinda, Erdeli George., Consideraţii geografice asupra spaţiului urban în România, SCGGG., Geografie, Tom XXVIII, Bucureşti

28. Cândea Melinda, Erdeli George.,Creşterea populaţiei urbane în R. S. România. Căile şi particularităţile creşterii, BSSGR, vol. VII, Bucureşti

29. Centrul Roman de Modelare Economica, (2006), Evaluarea impactului macroeconomic al Fondurilor Structurale si de Coeziune in Romania, studiu realizat la cererea Ministerul Finantelor Publice, Bucureşti.

30. Comisia Europeană, Carta Albă a Guvernanţei Europene, 2001, Bruxelles.

31. Cojanu, V., M. Bîrsan, M.Unguru, (2006), Competitivitatea Economiei Româneşti – Ajustări necesare pentru atingerea obiectivelor Lisabona, Institutul European din România.

32. Comisia Europeană, Green Paper on Innovation, 1995, Bruxelles. http://ec.europa.eu/enterprise/innovation/index_en.htm#3.

33. Comisia Europeană, Communication from the Commission. The Regional Dimension of the European Research Area,(COM(2001)549 final), 2001.

34. Comisia Europeană, Comunicat: „Politica de inovare: actualizarea abordării de către Uniune a contextului Agendei Lisabona”, COM(2003)112.

35. Comisia Europeană, Comunicat: „Implementarea programului comunitar de la Lisabona”: mai multă cercetare şi inovare - investiţia pentru creştere şi muncă: o abordare comună”, COM(2005) 488 final din 12.10.05.

36. Comisia Europeană, Comunicat: „Punerea în practică a cunoştinţelor: o abordare comună”, COM(2006) 502 final din 13.09.2006.

37. Comisia Europeană: Efficiency, Stability and Equity, A Strategy for the Evoluion of the Economic System of the European Community, Raport elaborat de grupul prezidat de Padoa Schippa, Aprilie 1987.

38. Comisia Europeană, Al treilea Raport de Coeziune, 2004.

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion3/cohesion3_en.htm.

39. Comisia Europeană, Al patrulea Raport de Coeziune, 2007 http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion4/index_en.htm.

40. Comisia Europeană - Regulamentul 1059/2008 privind stabilirea Nomenclatorului Unităţilor Statistice Teritoriale.

41. Comisia Europeană, Raport al Rezervei de performanţă şi Evaluarea la mijlocul perioadei în regiunile Ob 1 şi 2, Mai 2004.

42. Comisia Europeană, (2008), European Innovation Scoreboard 2007, Comparative Analysis of Innovation Performance,

15

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion4/index_en.htm

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion4/index_en.htm

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion3/cohesion3_en.htm

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion3/cohesion3_en.htm

http://ec.europa.eu/enterprise/innovation/index_en.htm#3

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/3cr/competitiveness.pdf

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/3cr/competitiveness.pdf


http://www.proinno-europe.eu/admin/uploaded_documents/European_Innovation_Scoreboard_2007.pdf .

43. Comisia Naţională de Prognoză, „Decalaje regionale la nivelul anului 2010”, http://www.cnp.ro/user/repository/a4bbdbfe7f08371a6804.pdf

44. Comisia Naţională de Prognoză (2007), Dezvoltarea regională, prezent şi perspective, http://www.cnp.ro/user/repository/3ac10dc7e36ed8c0bee8.pdf

45. Comitetul Regiunilor, Opinie: Descentralizarea în Uniunea Europeană şi rolul autoguvernării locale şi regionale în proiectul de Tratat Constituţional.

46. Consiliul UE, Regulamentul 1083/2006.

47. Consorţiul Panteia, (2007), Raport de evaluare ex-ante a Programului Operaţional Regional, Bucureşti.

48. Constantin, Daniela-Luminita (coordonator, 2002), Probleme actuale ale dezvoltarii regionale in Romania , Editura Oscar Print, Bucuresti.

49. Constantin, D-L., (coordonator, 2003), Dezvoltarea regionala si integrarea europeana, Editura Oscar Print, Bucuresti.

50. Constantin, D-L., (coordonator, 2004), Dezvoltare regionala si avantaje competitive, Editura Oscar Print, Bucuresti.

51. Constantin, D-L., (2006), “Challenges to Romanias regional policy in the perspective of accession to the European Union”, European Regional Studies Association Conference, Leuven.

52. Constantinescu, M., Sthal, H.,Drăgan, I., Groth Processes in Romania, Editura Meridiane, Bucureşti

53. Conzelmann, T., (1998), ”Europeanisation of Regional Development Policies? Linking the Multi-Level Governance Approach with Theories of Policy Learning and Policy Change, European Integration online Papers (EIoP) Vol. 2 (1998) N° 4; http://eiop.or.at/eiop/texte/1998-004a.htm.

54. Cucu,V, , „România – Geografie Economică”, Editura Glasul Bucovinei, Iaşi 1995

55. Cucu, V., Geografia Umană şi economică a României în profil regional, Bucureşti 2002

56. Cucu,V, Geografie şi Urbanizare, Editura Junimea, Iaşi 1976

57. Cucu,V, România. Geografie Umană şi economică, Editura Printech, Bucureşti 1998

58. Cucu,V, România. Geografie Umană şi economică, Editura Printech, Bucureşti 1998

59. Cucu, V., Cândea, Melinda, Unele aspecte privind structura teritorială a oraşelor, A.U.B., Geografie., XXVI, Bucureşti

60. Cucu, V., Oraşele României, Editura ştiinţifică, Bucureşti 1970

61. Cucu, V., Geografia Umană şi economică a României în profil regional, Bucureşti 2002

62. Dexia Kommunalkredit – “Studiu asupra Regiunii Sud Muntenia”, Bucureşti, 2008

63. Disparităţi Interjudeţene – Sud Muntenia, 2008

64. Documentul de Programare Phare Coeziune Economică şi Socială 2004-2006.

65. Drăgan, G., „Reforma politicii de coeziune economica si sociala a UE” in, The Romanian Economic Journal, anul IX, nr. 15

66. Drăgan, Gabriela, (2005), Uniunea Europeană între federalism şi interguvernamentalism. Politici comune ale UE, Cursuri în format digital, www.ase.ro,

67. Drăgan, G., Atanasiu, I. Helmut, N., (2001), “Compatibilitati intre cadrul romanesc al politicii regionale si reglementarile UE privind ajutorul de stat”, Studii de impact, Institutul European din Romania.

16

http://www.ase.ro/

http://eiop.or.at/eiop/texte/1998-004a.htm

http://www.cnp.ro/user/repository/3ac10dc7e36ed8c0bee8.pdf

http://www.cnp.ro/user/repository/a4bbdbfe7f08371a6804.pdf

http://www.proinno-europe.eu/admin/uploaded_documents/European_Innovation_Scoreboard_2007.pdf

http://www.proinno-europe.eu/admin/uploaded_documents/European_Innovation_Scoreboard_2007.pdf


68. Erdeli, G., Cândea, Melinda, Braghină, C, Costache, S.,, Dicţionar de Geografie Umană, Editura Corint, Bucureşti 1999

69. Erdeli, G., Forme de organizare administrativ-teritoriale ale Spaţiului geografic românesc, Comunicări de Geografie, Editura Universităţii din Bucureşti 1997

70. Erdeli, G., Ianoş, I, Mari concentrări urbane ale lumii, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,1983

71. ESPON, (2006), Raport de sinteză nr. 3, „Territory matters for competitiveness and cohesion”.

72. Frenţ, G., Nica, N., Dezvoltarea Regională şi Amenajarea Teritoriului-Componentă a Strategiei Tranziţiei la Economia de Piaţă, Institutul de Prognoză Economică, CIDE, Bucureşti 1992

73. Frenţ G., ( coordonator), Identificarea Judeţelor cu probleme economice şi sociale acute – etapă necesară în stabilirea obiectivelor prioritare ale politicii teritoriale, Institutul de Prognoză Economică, 1993

74. Frenţ, G., Dumitrescu, I., Probleme ale restructurării în judeţele industrializate, Institutul de Prognoză Economică, Bucureşti 1995

75. Frenţ, G., Dezvoltarea regională şi locală în contextul restructurării economice globale, Institutul de Prognoză Economică, Bucureşti 1997

76. Frenţ, G, Dezvoltarea Regională – teorie şi practică, teză de doctorat, INCE 1998

77. Friedman, J. Weaver. C., Territory and function. The Evolution of Regional Planning, Edward arnold, Londra, 1979

78. Friedman, J., Alonso,W., Regional Policy: Readigs in theory add applications, Cambridge,

79. Mass.: MIT Press, 1975

80. Fuchs, G., Shapira, Ph., (2005) “Rethinking Regional Innovation Policy”, în Rethinking Regional Innovation and Change:Path Dependency or Regional Breakthrough, Springer.

81. Gardiner, B., Martin, R., Tyler, P. (2006) - „Competitiveness, Productivity and Economic Growth across the European Regions”, in Martin, R., Tyler, P., Kitson, M., (ed.) Regional Competitiveness", Routledge.

82. Garelli, S., Competitiveness of Nations, the Fundamentals, YMD World Competitiveness Yearbook, 2006.

83. Gertler, M.S., “The invention of regional culture”, in Lee, R. & Wills, J., (1997), (eds) Geographies of economies,. London.

84. Ghinea, Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997

85. Gordon C, Growth areas, Growth Centres and Regional Conversion, „Scotish Journal of

86. Political Econimy”, 1970

87. Gore, C., Regions in Questions, Methuen Londra, 1984

88. Grabbe, H. (2001), How does Europeanization affect CEE governance? Conditionality, diffusion and diversity. Journal of European Public Policy. 8(6);

89. Grupul de Economie Aplicată (2005), Demersul GEA privind necesitatea de a susţine o nouă abordare a politicii industriale, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti.

90. Grupul de Economie Aplicată (2008), Manual de evaluare a competitivităţii regionale, http://www.gea.org.ro/documente/ro/proiecte/manual_2007.pdf

17

http://www.gea.org.ro/documente/ro/proiecte/manual_2007.pdf


91. Global Partners, (2005), “Studiu de fezabilitate privind îmbunătăţirea accesului la finanţare a IMM-urilor, start-up şi microîntreprinderilor din România”.

92. Guverul României, Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România, Bucureşti 1997.

93. Hangiu, D., (2007), „Territorial Approach of Regional Development”, în Pascariu M., Constantin D-L. (eds.), Impactul Aderării României la UE asupra structurilor regionale, Vol 2. – Perspectiva regională a integrării europene, Editura Aeternitas, Alba Iulia, ISBN: 978-973-7942-94-4.

94. Hooghe, L. şi Marks, G. (2001), Types of Multi-Level Governance. “European Integration online Papers”. 5(11). http://eiop.or.at/eiop/texte/2001-011a.htm;

95. Hooghe, L şi Marks, G. 2003. Unravelling the Central State, but how? Types of Multi-Level Governance. “American Political Science Review” 97 (2)

96. Hotărâre de Guvern nr. 139 din 6 februarie 2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii-cadru a descentralizării nr. 195/2006.

97. Ianoş, I., Sisteme teritoriale, Editura tehnică, Bucureşti 2000

98. Ianoş, I., Oraşele şi organizarea spaţiului geografic, Editura academiei, Bucureşti 1987

99. Ianoş, I., Popescu, C., Tălângă, C., Industrializarea şi organizarea spaţiului geografic, Terra, 3-4, p. 67-75

100. Iordan, I., (2003) Regionalizare Cum? Când?Editura CD Press, Bucureşti.

101. Isard, W., Location and Space Economy, MIT Press, 1956.

102. Isard, W., Methods of regional analysis, Cambridge, MA:The MIT Press, 1957

103. Iuhas, V., (2004), Dezvoltarea economică regională, Editura EMIA, Deva.

104. Jones, M, Goodwin, M. şi Jones, R. (2005), „State Modernization, Devolution and Economic Governance: An Introduction and Guide to Debate”, Regional Studies, 39(4).

105. Jula, D., Jula, N., Ailenei, D., Gârbovean, A., (1999), Economia dezvoltării, Teoria dezvoltării – probleme naţionale – dimensiuni regionale, Viitorul Românesc, Bucureşti.

106. Jula, D., (1999) Economia dezvoltării, Bucureşti, Viitorul Românesc.

107. Keating, M. şi Jones B. (editori), (1985), Regiunile în Comunitatea Europeană/Regions in the European Community, Clarendon, Oxford.

108. Ketels, Christian, (2004) „European Clusters”, HBS.

109. Krugman, P. (1991), Geography and Trade. Leuven: Leuven University Press.

110. Krugman, P., (1995) Development, Geography, and Economic Theory. Cambridge: MIT Press.

111. Krugman, P., (1998), „What is new about the economic geography?” Oxford Review of Economic Policy.

112. Le Gales, P., Lequesne, Christian, (ed.), (1998) Regions in Europe, Routledge, Londra şi New York.

113. Leonardi, R., (2005), Cohesion Policy in the European Union, The building of Europe, Palgrave MacMillan, New York.

114. Legea-cadru nr. 195 din 22 mai 2006 a descentralizării în România.

115. Legea 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, Monitorul Oficiql 204/2001.

116. Legea 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, Monitorul Oficial 577/2004.

117. Losch A, The nature of economic regions, „Southern Eco.J.”, 1938.

18

http://eiop.or.at/eiop/texte/2001-011a.htm


118. Marcou, G., (1998) - Regionalisation and its effects on local self-government, Report by the Steering Committee on Local and Regional Authorities (CDLR), Council of Europe.

119. Marks, G. et al.(1996), „European Integration from the 1980: State-Centric v. Multi-level Governance”, Journal of Common Market Studies, 34(3);

120. Malizia, E. şi Feser, E. J., (1999), Understanding Local Economic Development, Center for Urban Policy Research, Rutgers, New Jersey.

121. Massey, D., (1984), Spatial division of labour, Londra: MacMilan.

122. Milnar, Z., Globalisation and teritorial identities, Aldershot, 1992

123. Myrdal G., Economic theory and underdevelopped regions, Georgia, 1983.

124. Navarro, L., (2003) „Industrial Policy in the Economic Literature”, Recent Theoretical Developments and Implications for EU Policy, Enterprise Directorate-General, European Commission, Enterprise Papers No. 12.

125. Nelson, RR., ed., (1993), National innovation systems. A Comparative Analysis, Oxford University Press.

126. Nica, N, Pascariu, S., Criterii de identificare şi delimitare a zonelor cu probleme socio-economice deosebite, Institutul Naţional Urbanproiect, Bucureşti 1996

127. North D. C., (1990), Institutions, Institutional change and economic performance. Cambridge: Cambridge University Press;

128. OECD (2005), Building Competitive Regions – Strategies and Governance.

129. Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, (1982), The Regions of Europe: First periodic report on the Social and Economic Situation of the Regions of the Community, Luxemburg.

130. Orientările Strategice Comunitare pentru perioada 2007-2013.

131. Orlando, G. şi Antonelli, G., (1981), Regional policy in EC countries and Community Regional Policy: A note on problems and perspectives in developing depressed rural regions, European Review of Agriculture Economics, no. 8.

132. Perkmann, Markus, ‘Policy entrepreneurs, multilevel governance and policy networks in the European polity: The case of the EUREGIO’, published by the Department of Sociology, Lancaster University, Lancaster LA1 4YN, UK, at http://www.comp.lancs.ac.uk/sociology/papers/Perkmann-Policy-Entrepreneurs.pdf

133. Pierson, P. (1996), “The path to European Integration: A Historical Institutionalist Analysis”,Comparative Political Studies. 29(2).

134. Pisani, D., et al., (1980), Proposal for a Resolution, European Parliament, Document 1, 800/79.

135. Planul Naţional de Dezvoltare al României (2002-2005, 2004-2006, 2007-2013).

136. Planul Naţional de Dezvoltare al României 2004-2006.

137. Planul Naţional de Dezvoltare al României 2007-2013.

138. Planul Naţional de Reformă al României;

139. Programul Operaţional Regional 2007-2013.

140. Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice 2007-2013.

141. Programul Operaţional Sectorial Transport 2007-2013

142. Programul Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013

143. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

144. Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 2007-2013

19

http://www.comp.lancs.ac.uk/sociology/papers/Perkmann-Policy-Entrepreneurs.pdf


145. Programul Operaţional Asistenţă Tehnică 2007-2013

146. Pollack, M. (1995), „Regional Actors in an Integovernmental Play: The Making and Implementation of EC Structural Policy”, în Rhodes şi Mazey (coord.), The State of European Union.

147. Popescu, Claudia., Relaţii între activităţile industriale şi organizarea spaţiului geografic – Teză de doctorat, Bucureşti 1999

148. Popescu Claudia, Romanian Industry in Transition, Geojurnal, 29, 1, p. 41- 48

149. Porter, Michael E., The Competitive Advantage of Nations, The Free Press, New York, 1990.

150. Porter, M. E. (2001), "Innovation: Location Matters." MIT Sloan Management Review 42, no. 4.

151. Porter, M. E., (2003), „The Economic Performance of Regions”, Regional Studies, Vol. 37, No. 6, 7.

152. Porter, M. (1998), "Clusters and Competition: New Agendas for Companies, Governments, and Institutions", în Porter, M., On Competition. Boston: A Harvard Business Review Book.

153. Pose, R.-A., (1998) The Dynamics of Regional Growth in Europe, Social and Political Factors, Clarendon Press, Oxford.

154. Programul Operaţiona Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, 2007-2013.

155. Regulamentul Consiliului UE 1083/2007 privind prevederile generale aplicabile Fondului European de Dezvoltare Regională, Fondului de Coeziune şi Fondului Social European.

156. Richardson H., Elements of Regional Economics, Penguin Modern Economics, 1969

157. Richardson H., Regional Economic Growth, Macmillan, 1973

158. Richardson H., Regional Growth Theory, Macmillan, London,1973

159. Strategia Lisabona revizuită

http://ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/COM2005_330_en.pdf

160. Strategia de inovare regională a regiunii Sud-Muntenia, 2008

161. Şandru, I.,Cucu, V., România – prezentare geografică, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984

162. Valeri, V. P., (2002) Regiunile administrative în România, 1862-2002, Craiova.

163. Vanhove, N., (1999), Regional Policy: A European Approach, Aldershot: Ashgate.

164. Vanhove N., Klaasen, L.,H. (1987) Regional Policy, A European Approach, Avebury.

165. Violete Ray, Ianoş, I., România - atlas

166. Vincze, Maria, “Regional Competitiveess in Romania” în Maria Bîrsan and Tiiu Paas (editors, 2003), Competitiveness of National Economies and the efficient integration into the European Union, EFES, Cluj-Napoca.

167. Tratatul de la Maasticht, http://europa.eu/scadplus/treaties/maastricht_en.htm

168. Tratatul de la Lisabona, http://europa.eu/lisbon_treaty/index_en.htm

169. Tufescu, V., România, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1974

170. Wallace, W., Wallace H., Pollack, M. A., (2005) Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană, Oxford University Press, tradus de Institutul European din România.

171. Wanlin, A. (2006), The Lisbon Scorecard VI – Will Europe Economy Rise Again?, CER, London.

20

http://europa.eu/lisbon_treaty/index_en.htm

http://europa.eu/scadplus/treaties/maastricht_en.htm

http://ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/COM2005_330_en.pdf


172. Webber M, Impact of uncertainly on location, MIT Press, 1972

173. Weresa, M., Gomulka, M. (2006) „Poland’s innovative capacity and performance” în Polonia. Raport de Competitivitate 2006. Rolul inovării, Institul de cercetare economică mondială, Warsaw School of Economics, Polonia.

174. Agenda 2000, Structural actions, EU – Regional Policy and Cohesion

175. Anuarul Statistic al României, INS, Bucureşti, 2000-2008

176. Carta verde; Politica de Dezvoltare Regională în România, Guvernul României şi Comisia Europeană, Bucureşti, 1997

177. Carta Verde, Dezvoltarea rurală în România, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Bucureşti, 1998

178. Cerinţele specifice ale gestionării instrumentelor structurale şi implicaţiile pentru România- studiul nr.6, studii de impact II – Instituttul European din România, coordonator Valentin Cojanu

179. Disparităţi Regionale în România: 1990-1994, Programul Phare pentru Dezvoltare Regională, Ramboll Consultancy Group, Bucureşti,1997

180. Hotărârea de Guvern nr 355/noiembrie 2001, privind zonele de restructurare industrială cu potenţial de creştere economică

181. OUG nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate

182. OUG nr. 75/2000 pentru modificarea Ordonanţei de Urgenta a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate

183. Legea 151/98 privind Dezvoltarea Regională în România

184. Legea 315/2004 privind Dezvoltarea Regională în România

185. Management şi dezvoltare locală, Lucrările Forumului naţional de Management, ediţia a V-a, Bucureşti, noiembrie 1998

186. Portrait of the Regions, Vol. 11, Romania, Eurostat, 2001

187. Planul de Dezvoltare Regională Sud Muntenia 2002-2005, Agenţia pentru Dezvolatre Regională Sud Muntenia, Călăraşi, 2001



190. Statistică Teritorială, INS, Bucureşti, 2001-2009

191. Unity, solidarity, diversity for Europe, its people and its teritory, Second report on economic and social cohesion, January 2001

192. A New Partnership for Cohesion – Convergence, Competitiveness, Cooperation , Third report on economic and social cohesion, February, 2004

193. Regions for economic change - Fourth report on economic and social cohesion, July, 2007

194. www.mfinante.ro/fonduri-UE

195. www.mdrl.ro

196. www.incdurban.ro

197. http://ec.europa.eu/regional_policy/ns_en.htm

198. http://epp.eurostat.ec.europa.eu

199. http://europa.eu.int/comm/enlargement/

21

http://europa.eu.int/comm/enlargement/

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page?_pageid=1090,30070682,1090_33076576&_dad=portal&_schema=PORTAL

http://ec.europa.eu/regional_policy/ns_en.htm

http://www.incdurban.ro/

http://www.mdrl.ro/

http://www.mfinante.ro/fonduri-UE


200. www.cor.eu.int

201. http://ec.europa.eu/eurostat/ramon/nuts/overview_maps_en.cfm?list=nuts ;

202. www.europa.eu.int/regional_policy/index .

203. http://en.wikipedia.org/wiki/Economic_development

204. http://cepa.newschool.edu/

22

http://cepa.newschool.edu/

http://en.wikipedia.org/wiki/Economic_development

http://www.europa.eu.int/regional_policy/index

http://ec.europa.eu/eurostat/ramon/nuts/overview_maps_en.cfm?list=nuts

http://www.cor.eu.int/

Rezumat Teza Doctorat Irina Cimpoeru 22 Iunie 2009

Documents

Transcript of Rezumat Teza Doctorat Irina Cimpoeru 22 Iunie 2009