portrete ºi controverse” · 2016-12-22 · CRONICA LITERARÃ Ion BUZERA: Alt fel de istorie a...

www. revista-mozaicul.ro

Existã vreo legãturã întreAdrian Marino, PetrePandrea ºi V.G. Paleolog?

Întrebarea pãstreazã nu un rãs-puns inclus, neutralizând diferen-þele, ci, mai degrabã, disponibili-tatea armonizãrii contrastelor în-tr-o rezolvare vitalã ºi deschisãcãtre aflarea acelei dezirabile for-mule unificatoare de scriiturã.

Febra cercetãrilor macedon-skiene îl apropie pe Marino despaþiul cultural al zaverei, deesenþã avangardistã (în opiniasa), pentru a descoperi senten-þiozitatea barocã a stilului dinPomul vieþii, „jurnalul intim” allui Pandrea (recenzat în „Naþiu-nea” , nr. 219, 1946), ºi luxurianþaburlescã a paginilor semnate deV.G.Paleolog. Logica riguroasã ademonstraþiilor din perioada„exerciþiilor de ascezã” a viitoru-lui hermeneut, spirit voltairianaspirând spre totalitate, nu-ltransformã într-un enciclopedistplacid ºi uscat. Luciditatea, „dis-ciplina intelectualã”, reacþiile po-lemice ºi crizele de mizantropiestructuralã îl fortificã în „citade-la” literaturii, pãrãsitã rareori ºinumai în beneficiul cãrþilor fun-damentale.

Un episod surprinzãtor:Marino în ipostaza reporteruluicare ºtie sã asculte, convorbindcu V.G.Paleolog. Citez, dupã ex-celenta ediþie recuperatorie reali-zatã de Aurel Sasu (Adrian Mari-no, Culturã ºi creaþie, Ed. Eikon,Cluj, 2010), portretul preliminar(bijuterie literarã ce contrazice fla-grant acuza „lipsei de stil”) pecare tânãrul critic ºi istoric literar(suntem în anul 1945) îl face ori-ginalului gentilom de þarã euro-pean: „Imaginaþi-vã o mascã hir-sutã, hasdeianã, o privire cu lu-ciri neobiºnuite, care þâºnesc desub douã sprâncene groase, untrup enorm, tãiat parcã din rocacea mai rezistentã (s.m. – CMP),peste care hainele de abia suge-reazã o linie rotunjitã. Impresiafizicã este de forþã elementarã, demasivitate, gesturile fiind largi,poruncitoare, iar vocea profun-dã, puternicã. Pe stradã, mergândîn bãtaia vântului, cu pãlãria cuboruri largi, cu barba rãvãºitã,imaginea sa devine de un pito-resc deosebit ºi oarecum straniu.Cãci, încã o datã, este profundoriginal profilul moral ºi fizic alacestui discipol macedonskian,cãlãtorit în Franþa ºi Anglia, carescrie studii despre Brâncuºi, seintereseazã de problemele sines-teziei, elaboreazã plachete despremuzica lui Erik Satie dar care face,în acelaºi timp, figurã de gentle-man-farmer în comuna Corlate,Dolj, unde creºte porci ºi totoda-

„portrete ºicontroverse”

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

tã este preocupat de problema di-vinaþiei ºi de viitoarea fuziune aartelor umanitãþii”. Notaþia sigu-rã, pregnanþa detaliului (sã spu-nem cã odatã cu trecerea timpu-lui „pãlãria cu boruri largi” va fiînlocuitã de o fastuoasã bascã),materia împrãºtiatã a livresculuitrãdeazã influenþa ºcolii cãlines-ciene, dar ºi tentaþia fragilei ab-soluitãþi. Nu lipseºte din acest„zaiafet discuþionist”, cum arspune Petre Pandrea, piperulanecdotic. Ni se destãinuie ast-fel cã, himericul poet al rozelor,dedicat soþ de familie, a nutritsentimente puternice de afecþiu-ne faþã de „inspiratoare” precumMarie Dupont („avusese chiarintenþia de a se despãrþi de soþiasa Ana”), Aristiþa Romanescu(într-o „revãrsare de pasiune ºisenzualitate”, poetul va cheltui„vreo 10.000 de lei: flori, cadouri,escapade la Snagov”), Gilda dePuglio...

Se rãsfaþã, în toate acestea,referinþele unui biografism ge-nuin, cu sugestii fertile pentruproiectata hermeneuticã existen-þialã (Viaþa lui Alexandru Mace-donski) ce va vedea lumina tipa-rului abia în 1966.

Un duh al aventurii în necu-noscut, un imbold spre imposi-bil, ca ºi dorinþa afirmãrii orgo-lioase a prioritãþilor înfioarã deo-potrivã scrierile lui V.G.Paleolog,primul exeget al lui Brâncuºi,Petre Pandrea, „ideologul pãti-maº” ºi aspru, ori opera singula-rului ideocritic Marino.

„Materialul dicteazã metoda”,afirmã Pandrea. ªi stilul, aº adãu-ga eu. Analiza „metodei de lucru”a lui Brâncuºi, întreprinsã de cã-tre Petre Pandrea în volumulBrâncuºi. Amintiri ºi exegeze(1967), porneºte tocmai de laaceastã aserþiune. „Brâncuºi a datbãtãlia cu materialul de lucru. Areluat în exclusivitate «tãieturadirectã», consideratã ca adevã-ratul drum al sculpturii, dar ºi celmai greu ºi mai rãu drum pentrucei care nu ºtiu sã meargã. A în-depãrtat facilitatea.”. În cea maitransparentã formã poþi sã citeºtichemarea inteligibilului cuprins înmaterie. Este necesarã însã ini-þierea, descifrarea esenþelor, re-zistenþa în faþa ornamenteloruºor coruptibile ºi a insolenþei ar-tificiului, convertirea fiecãrei ex-perienþe în inflexiuni de destin.ªi, mai presus de toate, consec-venþa în inconformism, acea tãie-turã directã, proprie rostirii forja-te de incandescenþa spiritului po-lemic. Aici cred cã este de gãsitformula convergentã dar atât depersonalizatã a scriiturii celor treicãrturari invocaþi la început.

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIV • NR. 9 (155) • 2011 • 20 PAGINI • 3,19 lei

Emil Paºcalãu - Hoþul

Franz Hodjakn Stefan Sienerthn Réka Sánta-

Jakabházin Olivia Spiridonn András F. Baloghn Daniela Micu

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 99999 ( ( ( ( (155155155155155), 20), 20), 20), 20), 201111111111

ab

le o

f c

on

ten

ts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Portrete ºi con-

troverseIn his article Constantin M. Popa

seeks to find a link between scholars likeAdrian Marino, Petre Pandrea and V.G.Paleolog presenting some common ele-ments of their personality. l 1

MIªCAREA IDEILORªtefan SIENERTH: Franz Hodjak: de

la lector al Editurii Dacia, la autor alEditurii Suhrkamp

ªtefan Sienerth speaks about the per-sonality of Franz Hodjak, and on its wayto becoming a writer. l 3

Réka SÁNTA-JAKABHÁZI: Proza detinereþe a lui Franz Hodjak

Réka Sánta-Jakabházi presents in hisarticle some of the main features of FranzHodjak’s youth prose. l 4

Olivia SPIRIDON: Ipostaze (con)figu-rative ale lui Parzival în romanul Gren-zsteine, de Franz Hodjak

In his novel Grenzsteine (1995), FranzHodjak places a milestone in fiction ofGerman expression in Romania, proces-sing literary experiences from events andcircumstances specific to post-DecemberRomania. l 5

András F. BALOGH: Umor ºi ironieamarã: Franz Hodjak

Franz Hodjak describes a multiculturalcountry, but his life’s experience brings aunique style of presenting Romania’s be-cause his texts were born of conflictingcircumstances of the system, which oftenresembled a kind of farce, even the cir-cumstances were real. l 6

Daniela MICU: SinguraticulIn Romania, Franz Hodjak wrote and

published more and was awarded manyprizes, but his vision was a loner, neverhad the feeling of belonging to any group,both as man and as writer. l 7

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Alt fel de istorie a lite-

raturiiIn his review, Ion Buzera analyses the

first volume including an alternative his-tory of literature written by Mihai Zamfir,book that he considers being a gesture ofsynchronization for Romanian criticism ina European context. l 9

LECTURIPetriºor MILITARU: Ion Pop, omul ºi

operaOn the occasion of his seventy years,

friends and colleagues have written a vo-lume about Ion Pop (coordinated by ªte-fan Borbély). This book shows respectand friendship that bind them, but alsothe academic qualities of literary critic andthe sensibility and originality of his poe-tical resources. l 10

Silviu GONGONEA: Mai sunt încãantologii – mai sunt

In his review Silviu Gongonea writesabout “Alexandru Macedonski” PoetryFestival anthology that includes six win-ning young poets which participated atthis poetry festival organized between 8and 10 May by Cultural House of Stu-dents of Craiova. l 11

Mihai GHIÞULESCU: Politica, scum-pã doamnã...

The article „Politics, dear lady” reviewsthe book The political force of women,edited by Andreea Paul (Vass), which gat-hers the contributions of several succes-sfull Romanian men and women, aimingto provide a picture of the political parti-cipation of women in post-communistRomania. l 11

Marin BUDICÃ: Dumitru Toma –Umbra ºi fumul

In his article Marin Budicã analyzes thenew book of poetry Umbra ºi fumulsigned by Dumitru Toma which he consi-ders a poet with unsuspected resourcesof expression, able to renew and deepenhis own lyrical register. l 12

SERPENTINEIlarie HINOVEANU: Un destin fabu-

los. V.G. Paleolog – Magul de la CorlateIn his article Ilarie Hinoveanu presents

a bio-bibliographical record of V. G. Pale-olog and quotes a series of testimoniesabout it. l 13

V. CHIRIÞÃ BÃLCEÞEANU: Cona-cul ºi biblioteca de la Corlate

In his article V. Chiriþã Bãlceþeanuspeaks of the mansion V. G. Paleolog atCorlate, Dolj County, but also describesthe fabulous library of the Romanianscholar returned from Paris. l 15

Cãtãlin GHIÞÃ: Altfel despre istorialumii

This article focuses on Mel Brooks’stongue-in-cheek parody, History of theWorld: Part I (1981), which is interpretedin terms of a humourous socio-politicalsatire. l 15

Adrian MICHIDUTA: Constituireaterminologiei filosofice româneºti

In his article Adrian Michiduþã explainsRomanian philosophical terminologydevelopment in the modern time. l 16

Luiza MITU: O aplicaþie a terþului in-clus în piesa Vicontele de Eugène Ionesco(II)

In this second part of her essay, LuizaMitu applies transdisciplinary methodo-

NNNNNooooo 99999 ( ( ( ( (155155155155155) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201111111111

logy in the analysis of the play Viconteleby Eugène Ionesco. l 17

ARTSGeorge POPESCU: Emil Paºcalãu –

sensul dilematic ºi captaþia dualuluiIn his article George Popescu speaks

about the last exhibition of the artist EmilPaºcalãu recently held in The HistoryMuseum of Alexandria. l 18

Viorel PÎRLIGRAS: Imaginile tande-mului

After the fascinating photographic ex-hibition “Craiova eterna”, “Traian Deme-trescu” Culture House and “Mircea Fa-ria” Photoclub from Craiova offer a se-cond nice summer surprise through theexhibition “About world & life” by MihaiDiaconu and Dan Horaþiu Buzatu. l 18

Cãtãlin PRAJA: Început de stagiunela Teatrulescu

As usual we have over the time, in thisnew theatrical year I could not remain in-different to rumours about the news anddecided to approach a discussion VladDrãgulescu, Association President I.S.Drãgulescu, about the artistic programsof his drama promoting association. l 19

George MITRICOF: Sezon estival la„foc continuu”

In his article George Mitricof make asurvey of artistic events that took placeCraiova Lyric Theatre and he describesalso a list of artistic programs that will takeplace in Craiova in the near future. l 19

The poems published are signed byFranz Hodjak, translated by Cosmin Dra-goste. In its “Translations” column wepresent the work of Marco Oletti, transla-ted by Elena Pârvu.

Em

il P

aºca

lãu

- P

arad

isu

l pie

rdu

t

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cuCasa de Culturã

a municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

Revista apare cu sprijinulAdministraþiei Fondului Cultural Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor Militaru

Luiza MituRodica Stovicek

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIVIVIVIVIV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 99999 ( ( ( ( (155155155155155), 20), 20), 20), 20), 201111111111 3

Nu-i uºor sã te obiºnu-ieºti cu gândul cã aniitrec ºi peste scriitorii

germani din România, care, pânãnu demult fãceau parte dintre ti-nerii autori rebeli de limbã ger-manã din România – ºi din cauzãcã aceastã literaturã nu are ur-maºi. Când, în anii ’80, stãteai laun pãhãrel de vin cu Franz Hod-jak – de obicei, se alãturau, înCluj, Peter Motzan, în Sibiu, Joa-chim Wittstock – discuþia se în-drepta, vrând-nevrând, în direc-þia lui Nicolae Ceauºescu. Dupãa doua sau a treia sticlã – cine sãle mai ºtie numãrul în acei ani,când jumãtate din þarã îºi înecaamarul de zi cu zi în þuicã ºi vinbotezate, iar consumul de alcoolfãcea parte din refugiile spiritua-le dintr-o viaþã publicã acaparatãcomplet de dictaturã – Franz du-cea paharul la gurã, sorbea o în-ghiþiturã, îºi netezea barba, în careîncepeau sã se zãreascã cele din-tâi fire cãrunte ºi, apoi, spuneaaproape în treacãt: „Tatã, o sãapucãm curând ziua în care ãstu-ia îi vor pune ºtreangul de gât.”Nouã, auditorilor uluiþi, nu mai eranevoie sã ne explice cine era„ãsta”. Ne priveam încremeniþi,mai întâi tãceam, apoi îl contrazi-ceam vehement, fiindcã nu ni sepãrea posibil, din cauza puteriiabsolute strânse în mâna „Con-ducãtorului”, mai ales cãtre sfâr-ºitul stãpânirii sale, ca acest re-gim, urât de majoritatea locuito-

nnnnn PROF. DR. DR. HC.STEFAN SIENERTH

de la lector al Editurii Dacia,la autor al Editurii Suhrkamp

Franz Hodjak

rilor României, sã se sfârºeascãvreodatã.

Dar nu numai datoritã compa-niei sale plãcute, a profunzimiisale analitice, a voinþei sale întruadevãr ºi independenþei sale spi-rituale le plãcea tinerilor literaþigermani din România sã petrea-cã alãturi de Franz Hodjak, chiardacã unele dintre întâlniri luauaspecte groteºti, din cauza can-titãþilor de alcool consumate. Oride câte ori el era prezent, lucruri-le erau interesante ºi pline de haz.Hodjak vorbea pe ºleau, fãrã me-najamente despre lucrãrile cole-gilor de breaslã germani din Ro-mânia, din când în când ºi desprepropriile-i temeri ºi îndoieli, vani-tãþi ºi slãbiciuni, iar în cercul deprieteni apropiaþi, se exprima foar-te critic referitor la conducereadictatorialã. Era vorba, mai ales,despre argumentele expuse me-reu cu stringenþã logicã, ce-i im-presionau pe tinerii literaþi, de alecãror cãrþi se ocupa în calitate delector la editura Dacia ºi pentrutalentele cãrora avea un nas fin,argumente total diferite de fan-doseala azi demult uitaþilor inte-lectuali germani din România aiacelor ani. Tot ceea ce se apropiade vãlul ideologiei era conside-rat de el ca fiind o limitare a gân-dirii libere, indiferent dacã se as-cundea sub masca comunismu-lui încã vestit cu surle ºi trâmbi-þe, sub cea a naþionalismului ro-mânesc manifestat agresiv sau a

sentimentului de grup afiºat desaºii ardeleni, de care el se dis-tanþa. Deschiderea cãtre diver-genþe de opinii, liberalitate ºi to-leranþã erau ºi sunt pentru el con-diþiile de bazã ale existenþei uma-ne ºi intelectuale. Franz Hodjak arãmas – ca ºi protagoniºtii roma-nelor sale – atât ca scriitor, cât ºica om, un singuratic, în ciuda prie-teniei ºi seriozitãþii, nicio grupa-re nu i-a putut oferi vreodatã sen-timentul apartenenþei.

Tânãrul Franz Hodjak a fostîndemnat sã înceapã studiul Fi-lologiei la Cluj ºi sã scape de în-gustimea provincialã a Sibiuluinatal nu doar de pregãtirea pen-tru viitoarea meserie, ci ºi de ocuriozitate neostoitã ºi de voinþade autodezvoltare, el cunoscând,ca soldat în armata românã ºi casalahor, realitatea socialismuluipe tipar românesc. Relaþiile cutovarãºii de idei ºi aura culturalãspecialã a cunoscutului oraº stu-denþesc transilvan, în care ºi pu-þinii intelectuali germani se pu-teau face remarcaþi pe lângã multmai numeroºii români ºi maghiari,l-au maturizat ca scriitor. La înce-put cam reþinut ºi nesigur, apoi,odatã cu trecerea anilor, cu o spo-ritã forþã de exprimare poeticã ºicu o impresionantã productivita-te, Franz Hodjak ºi-a adjudecatunul dintre locurile de frunte pescena literarã germanã din Româ-nia uimitor de vie ºi în anii ’70 ºila începutul anilor ’80. Un neo-

bosit interes faþã de lumea în caretrãia, dar mai ales o curiozitateinepuizabilã pentru forme de ex-presie artisticã noi ºi pentru ino-vaþii ale literaturii contemporaneau devenit, de acum încolo, cre-zul sãu poetic. În ciuda deschi-derii pentru ofertele, ocoliºurileºi riscurile vieþii, literatura a con-stituit un element central al bio-grafiei sale. Scrisul însemna pen-tru el o meditaþie asupra lumii ºi asa, însemna muncã asupra textu-lui concentrat, iar lãrgirea capa-citãþii modulatorii lingvistice eraobiectivul central al activitãþii salescriitoriceºti.

Astfel, treptat, dupã termina-rea facultãþii, în 1970, pe lângã ac-tivitatea de lector, au luat naºtereo mulþime de cãrþi, poezie, prozã,traduceri – imposibil de enumerataici – care i-au consolidat poziþialui Franz Hodjak nu numai pe sce-na literarã germanã din România,din ce în ce mai redusã, dar ºi pecea românã sau maghiarã, ba chiarºi în strãinãtate, în þãrile de limbãgermanã, mai ales în RDG, care,pe atunci, se înscria printre lãuda-bilele excepþii.

Chiar dacã fãrã un ataºamentpatriotic, emigrarea germanilordin România, cãreia i s-a alãturatºi el abia în 1992, datã pânã lacare, cu una sau douã excepþii,toþii prietenii literaþi pãrãsiserãþara, a lãsat urme recognoscibileîn opera sa. El însuºi ºi-a numitnenumãratele poeme cu aceastã

tematicã – „blânde viziuni a uneimici pãrþi din sfârºitul lumii.”

Sã te impui pe una dintre celemai bogate pieþe de carte dinlume, e orice altceva decât facil –lucru pe care, atunci când aschimbat þãrile, îl ºtia foarte bineFranz Hodjak, dotat cu un simþtreaz al realitãþii ºi lipsit de iluzii,în ciuda debordantei sale fante-zii scriitoriceºti. Prin perseveren-þã ºi hãrnicie ºi nu în cele din urmãdatoritã talentului sãu literar, areuºit, nu dupã mult timp, sã ajun-gã la o editurã la care viseazã ceimai cutezãtori scriitori, nu doarcei germani din România. Întretimp, au apãrut opt cãrþi (volumede versuri, romane, povestiri ºi omonodramã) la Editura Suhrkamp,care deja din 1990 – Hodjak trãiape atunci încã în România ºi fu-sese distins cu premiul landuluiKärtnen la concursul IngeborgBachmann – publicase volumulSiebenbürgische Sprachübung.

Cu siguranþã vor urma ºi alte-le. Franz Hodjak, a cãrui credinþãîn eficacitatea scriitorilor într-unspaþiu public multimedial s-a re-dus, dar nu ºi credinþa în literatu-rã, are datoria de a „pohetiza” (casã folosim unul dintre cuvintelepreferate ale lui Hodjak) lumea,care chiar ºi în „spaþiile libertãþii”în care el se miºcã acum, este im-perfectã, dar ºi omul, care, con-form lui Friedrich Hebbel, este o„menajerie completã.”

un autor al interogaþiei identitare

Nãscut pe 27 septembrie 1944 la Sibiu, Franz Hodjak esteunul dintre scriitorii de prim-rang ai literaturii de expresiegermanã din România. Poet ºi prozator, înzestrat cu un

uluitor ºi rafinat simþ al observaþiei realului ºi al transcenderii acestu-ia, a pãrãsit România în 1992, stabilindu-se în Germania. Valoareascrierilor sale îi este atestatã de numeroasele premii literare obþinute,dar ºi de faptul cã Hodjak a publicat în Germania la Editura Suh-rkamp, una dintre cele mai prestigioase case editoriale europene. Din1970 pânã în 1992 a fost lector al Editurii clujene Dacia, fãcând posi-bilã, cu riscurile de rigoare aferente epocii, apariþia a numeroase pu-blicaþii de calibru ale scriitorilor de expresie germanã din România. Înacelaºi timp, este unul dintre cei mai activi traducãtori ai literaturiiromâne în germanã. Operele lui Franz Hodjak, caracterizate printr-ovitalitate ºi actualitate remarcabile, au ca referent central interogaþiaidentitarã, atât de actualã într-un context globalizant problematic ºiproblematizant. Fuga de identitate, pluriidentitatea, jocurile rolurilor,tribulaþiile unui Picaro dezorientat într-o lume a cãrei principalã legi-tate este anomia, absurdul ca echivalent existenþial cotidian, imposi-bilitatea definirii reperelor, naraþiunea în ramã proliferantã, stilul sa-vuros, sunt combinate cu o mãiestrie unicã, ce-i conferã autorului oaurã individualã clar definitã. Revista Mozaicul are bucuria ºi onoa-rea de a gãzdui, în paginile sale, un grupaj dedicat lui Franz Hodjak,unul dintre cei mai interesanþi scriitori ai literaturii europene contem-porane. Semneazã, în cadrul grupajului, Stefan Sienerth (director alInstitut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas dinMünchen), Olivia Spiridon (conducãtor al Departamentului de ªtiin-þe ale Literaturii din cadrul Institut für Donauschwäbische Geschic-hte und Landeskunde, Tübingen), András F. Balogh ºi Réka Sánta-Jakabházi (Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca), Daniela Micuºi Cosmin Dragoste (Craiova).

C.D.

Franz Hodjak

director al Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas e. V. an derLudwig-Maximilian-Universität München, Germania


Odatã cu uºoara destin-dere politicã ºi cu libe-ralizarea politicii cultu-

rale a României, proza scurtã aautorilor germani din Româniacunoaºte, la sfârºitul anilor ’60 aisecolului 20, o dezvoltare semni-ficativã. Mulþi autori tineri, care,pânã atunci, publicaserã prepon-derent liricã, se îndreaptã cãtreaceastã specie, deoarece, spredeosebire de poezie, care, în con-cizia ei, „concentreazã, cu un uzlingvistic minimal, o problemati-cã extinsã pe spaþii reduse”1 , pro-za scurtã poate zugrãvi întrebãripluristratificate, contexte comple-xe, dezvoltãri, procese ºi succe-siuni.2

Aceºti tineri scriitori voiau sãse rupã de tradiþia epicã a realis-mului socialist ºi de concepþiilerigide despre artã. Ei experimentaunoi forme literare, prea puþincunoscute pânã atunci în literatu-ra germanã din România. Astfel seexplicã faptul cã operele în prozã,care au luat naºtere în acea perioa-dã, prezintã o pronunþatã diversi-tate formalã: de la povestiri cu ca-racter parabolic, pilde epigramate,aforisme, fabule ironic-abstractepânã la prozã documentarã, schiþesau eseuri literare.

Primul volum de prozã al luiFranz Hodjak, das maß derköpfe3 (1978), conþine 28 de „tex-te”, dintre care unele fuseserãdeja publicate în diferite periodi-ce. Intervalul în care au luat naº-tere textele poate fi situat (con-form lui Peter Motzan4 ) între 1968ºi 1977. Au luat naºtere, aºadar,în prima perioadã de creaþie aautorului, sub certa înrâurire a luiBrecht ºi a scriitorilor germani aimodernismului.

Subtitlul cãrþii – halbphantas-tische texte5 – se referã ironic laapartenenþa problematicã a „tex-telor” la o specie. În întreaga cre-aþie literarã a lui Hodjak se poateobserva constanta variere a ale-gerii speciei: speciile literare se

nnnnn ASIST. DRD. RÉKA SÁNTA-JAKABHÁZI

proza de tinereþe a lui Franz Hodjakîntrepãtrund adesea. Pe de altãparte, adjectivul semifantasticaratã cã, în cazul acestor texte, sepoate vorbi despre o hibriditateficþionalã, care se întinde de latexte ficþional-fantastice pânã ladocumentãri fidele realitãþii.

Cele mai multe dintre „textelefrapant de nestilizate”6 ale volu-mului, ce relateazã dintr-o per-spectivã narativã schimbãtoareîntâmplãri ciudate, ba „incredi-bil”, „fantastic”, ba chiar supra-realist, sau foarte familiar, obiº-nuit, într-un limbaj frust, dar, înacelaºi timp, prezintã evenimen-te apropiate de realitate, apar ade-sea ca reflectãri autobiograficeale autorului, sau, dupã cum ob-servã foarte pertinent RichardWagner într-una dintre primele re-cenzii ale volumului, ca niºte „cur-riculum vitae cercetate”.7 Pe lân-gã parabole scurte, în care influ-enþa lui Brecht este indubitabilã,volumul este alcãtuit din însem-nãri diaristice, descrieri de voiajpersonal-lirice, legende parodia-te, protocoale literare, farse. Mul-te texte conþin încã din titlu, res-pectiv subtitlu, indicaþii privindapartenenþa la specie: der kater(ein traumprotokoll), auszugaus einem tagebuch, die legen-de vom brunnen, ein kapitel jen-seits (eine burleske) oder klei-ne kriminalgeschichte8 suntexemple în acest sens. Unele tex-te trebuie citite ca eseuri, în alte-le predominã tonalitatea liricã(besinnliche stunde, reisen, hoc-hsaison, reiseintermezzo9 ). Aicipot fi regãsite atât cugetãri filo-sofice, cât ºi scurte povestiri re-aliste. Walter Fromm observã sãtextele se pot împãrþi în douã ca-tegorii, dupã procedeele utiliza-te: a. „texte semifantastice”, careconstituie, ca „literature in dis-quise“, un act de balans întrecerinþa primarã de gãsire ºi dez-vãluire a adevãrului, pe de o par-te ºi condiþiile prezente concreteale scrisului, pe de altã parte, în-

tre pretenþia individualã ºi posi-bilitãþile obiective10 ; b. texte ne-mijlocit narative, în care „apar in-divizi cu realitatea lor existenþia-lã”, iar observaþiile sociale saucele istorice nu sunt prezentatepregnant abstract, dar care cuatât mai mult verbalizeazã con-sternarea.

Ca exemplu pentru aºa-numi-tele „texte semifantastice” poateservi mai ales povestirea care dãtitlul volumului, das maß derköpfe, care descrie o întâlniresuprarealistã între doi colegi debreaslã scriitoriceascã, germanidin Transilvania, Franz Hodjak ºiAdolf Meschendörfer.

Singur, adâncit în propriile-igânduri ºi în bãuturã, naratorulla persoana întâi aude o voce rã-guºitã: „Sunt eu, Adolf.” Dupãce se liniºteºte de pe urma spe-rieturii, iese la ivealã faptul cãpersoana care vorbeºte, la înce-put invizibilã, nu este acel Adolf.Recitându-ºi propriile versuri,vorbitorul necunoscut dovedeº-te cã este Adolf Meschendörfer,care doreºte sã fie eliberat. Lamodul simbolic, el este prizonierpe raftul de cãrþi, sub cele 20 devolume ale lui Lessing. În cele dinurmã, îºi face loc în faþã ºi îi rela-teazã mai tânãrului coleg scriitoro poveste nescrisã. Este o para-bolã a societãþii în care „civiliza-þia se spune cã ar fi ajuns în punc-tul culminant.”

deci dupã cum spune întu-necata legendã, […], secretulacestei trepte unice de civili-zaþie era totala egalitate îndrepturi a tuturor capetelor, in-diferent dacã erau cilindrice,conice, ca un ou, ca o bilã sauca un cub.”11

Decãderea acestei civilizaþii aînceput odatã cu venirea la pute-re a celor cu capete în formã decub, „mai întâi cu mijloace subti-le, apoi în mod violent”. Se recu-noaºte fãrã doar ºi poate parale-la dintre aceastã societate fictivãºi societãþile represive, este o tri-mitere concretã atât la teoriarasialã a naþional-socialismului(cititorul asociazã numele perso-najului fictiv Adolf, a cãrui utili-zare, la începutul povestirii crea-zã voit confuzie, cu Adolf Hitler),cât ºi la egalitarismul comunist.12

Chiar ºi arta ºi ºtiinþa sunt supu-se uniformizãrii:

pânã ºi-n artã se lucrau ele-mente cubice, iar ºtiinþa îºi dã-dea toatã silinþa sã-ºi susþinãcubic cu argumente cubice te-zele dispuse în forme cubice.Totul trebuia sã dobândeascãformã cubicã ºi sã se argumen-teze cubic. Chiar ºi gãinile, carenu fãceau ouã cubice, eraustârpite cu otravã.13

La final, mai rãmâne doar osingurã întrebare nelãmuritã, pecare naratorul la persoana întâii-o adreseazã autorului mai în vâr-stã: de ce n-a scris el aceastã po-veste, pe care tocmai i-a spus-o?ªi Meschendörfer rãspundeenigmatic: „de ce, da, de ce, astavor întreba mulþi mai târziu, spu-se el, se strânse din nou pânã ceajunse la dimensiunile unei foi ºizburã înapoi pe raft.” Rãspunsul

reiese clar din text, chiar dacãvoalat. Libertatea (de opinii) in-dividualã este puternic îngrãditãîn societãþile represive conformunor idei prestabilite, istoriilecare trebuie povestite sunt exila-te în sertare (sau, ca aici, pe raf-turi). Pe de altã parte, prin inter-mediul acestei întrebãri la care nuse oferã rãspuns, se face referireindirect la rolul jucat de AdolfMeschendörfer în cadrul celui de„Al Treilea Reich”, lucruri desprecare, în perioada postbelicã, nus-a vorbit deschis.

În literatura germanã dinRomânia de dupã 1945 se gãsescnenumãrate trimiteri la operele luiMeschendörfer (mai ales la Sie-benbürgische Elegie ºi la DieStadt im Osten14 ), el fiind consi-derat unul dintre cei mai impor-tanþi autori ai acestei zone. Prinactivitatea sa scriitoriceascã ºipublicisticã a exercitat o influen-þã deosebitã asupra dezvoltãriiliteraturii germane din Româniadin perioada postbelicã ºi era unmodel pentru mulþi autori tineri.Cu toate acestea, Franz Hodjak,în a cãrui întreagã operã predo-minã tendinþa de deconstrucþie amiturilor eroice, atinge subtil ºiironic în acest text problema po-ziþiei dubitabile a marelui „clasic”al literaturii germane din Româ-nia în perioada celui de „Al Trei-lea Reich”, fãrã a-i pune însã laîndoialã meritele artistice.

Comicul absurd, grotesculsuprarealist strãbat textul derkater, al cãrui subtitlu, ein traum-protokoll, trimite la o specie lite-rarã încã nestabilitã. Aici, citito-rul gãseºte o þesãturã intertextua-lã pluristratificatã: se pot faceanalogii cu Motanul încãlþat, cuMurr, motanul lui E.T.A. Hof-fmann, sau cu Behemoth, pisoiuldin Maestrul ºi Margareta al luiBulgakov.

Un alt tip de text (realist) estereprezentat de ein halbes semes-ter sommer15 , care seamãnã celmai mult cu o schiþã, prin intrareadirectã în subiect, zugrãvirea re-alitãþii imediate, prin întorsãturi-le interesante ºi surprinzãtoare,prin finalul deschis ºi clar: Hod-jak îºi introduce cititorul în sferaprivatã a unei studente libertineºi neliniºtite, un fel de „Picarofeminin”16 , care, din cauza indi-ferenþei ºi blazãrii sale, a lipsei desociabilitate faþã de ceilalþi, arputea fi consideratã o precursoa-re a personajului romanesc Ha-rald Frank (Grenzsteine17 ).

Caracteristica cea mai frapan-tã a volumului o constituie gra-fia. Toate substantivele ºi cuvin-tele de la începutul propoziþiilorsunt scrise cu minusculã, numainumele de persoane ºi toponime-le sunt evidenþiate prin majuscu-le. Ca ºi în lirica lui Hodjak dinaceastã perioadã, lipsesc semnelede punctuaþie, oferindu-se, ast-fel, multiple posibilitãþi interpre-tative.

ªi urmãtoarele volume ale luiHodjak conþin texte semifantas-tice. În 1984 apare volumul Aneinem Ecktisch18 , în 1987 urmea-zã Friedliche Runde19 ºi, în 1991,la editura Suhrkamp din Frank-furt, volumul de povestiri Zah-ltag20 , în care au fost publicatevechile povestiri (unele cu com-pletãri ºi corecturi minime). Însã,

în vreme ce, în das maß derköpfe, prioritate aveau absurdulvizionar ºi oniricul, în celelaltedouã volume menþionate Hodjakse îndreaptã preponderent cãtreproblemele sociale: un alt rol im-portant în aceste povestiri îl joa-cã problema identitãþii protago-niºtilor, care a fost formatã, res-pectiv influenþatã de viaþa trãitãîn comunism.

(traduceredin limba germanã de

Cosmin Dragoste)

1 Axmann, Elisabeth: „DiesesAuf-der-Grenze-Gehen“. Inter-viu. În: Neue Literatur 23 (1972),Nr.8, pp. 39-42, aici p. 40.

2 Franz Hodjak în dialog cuAnnemarie Schuller: „Der ewigeVorwurfs des Epigonentums.“ ÎnReichrath, Emmerich (ed): Refle-xe II. Cluj: Dacia 1984, pp. 74-77,aici p. 75.

3 mãsura capetelor (n.t.)4 cf. Motzan, Peter: „Zwischen

gezielter Phantastik und realistis-cher Konkretion“. În: Neuer Weg23.09.1978.

5 texte semifantastice (n.t.)6 Wagner, Richard: „Der wan-

delbare und der wetterwendsicheMensch.“ În: Karpatenrun-dschau 08.09.1978.

7 ibidem, p. 5.8 motanul (protocol oniric),

extras dintr-un jurnal, legendafântânii, un capitol de dincolo(o farsã) sau schiþã criminalã(n.t.)

9 orã liniºtitã, cãlãtorii, plinsezon, intermezzo de cãlãtorie(n.t.)

10 Fromm, Walter: „Die Betrof-fenheit und ihre Formen“. În:Karpatenrundschau, 03.11.1978.

11 Hodjak, Franz: das maß derköpfe, p. 18.

12 cf.ºi Spiridon, Olivia: Un-tersuchungen zur rumänien-deutschen Erzählliteratur derNachkriegszeit. Oldenburg: Igel2002, p. 200.

13 Hodjak, Franz: das maß derköpfe, p. 20.

14 Elegie transilvanã ºi Ora-ºul din Rãsãrit (n.t.)

15 o jumãtate de semestru devarã (n.t.)

16 Motzan, Peter: Zwischengezielter Phantastik und realistis-cher Konkretion. În: Neuer Weg,23.09.1978.

17 Pietre de hotar (n.t.)18 La o masã din colþ (n.t.)19 Cerc paºnic (n.t.)20 Scadenþã (n.t.)Horaþiu Buzatu - Basorelief la Ankor

Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca


Cu romanul sãu publicatîn 1995, Franz Hodjakaºazã o piatrã de hotar

în literatura epicã de expresie ger-manã din România, preluând lite-rar experienþe ºi motive din Ro-mânia postdecembristã. În DerFuchs war damals schon derJäger (1992) al Hertei Müller, pe-rioada de dupã 1989 este înglo-batã oarecum superficial ºi doarîn capitolul final.

În ciuda faptului cã nu þinecont de ordinea cronologicã aevenimentelor, romanul urmãreº-te drumul devenirii unui germandin România pânã în anii de dupãRevoluþie. Harald Frank a cres-cut în dictatura româneascã. Încãdin copilãrie i-a lipsit un modelpersonal ºi social. Fãcând partedin minoritatea germanã, încear-cã sã se desprindã atât de mode-lul generaþiei pãrinþilor ºi bunici-lor (bunicul este prezentat ca unsimpatizant disciplinat al Germa-niei naþional-socialiste), cât ºi destructurile statului totalitar româ-nesc. Drumul devenirii sale estemarcat de permanentul refuz almodelului educaþional autoritarºi de respingerea acceptãrii tute-lei de cãtre individ. Se salveazãde educaþia strictã a bunicului însingurãtatea unei insule de pe râu.Dupã evenimentele din 1989,când þara sa nu-l mai þine prizoni-er, „autoritãþile consulare” îi re-fuzã plecarea. Dupã ce Frank afost la dispoziþia dictaturii, dupã1989 aterizeazã într-o þarã a func-þionarilor1 . Libertatea dobânditãeste una aparentã, Europa rãmâ-ne pe mai departe împãrþitã ºiFrank se distanþeazã acum ºi deconceptul de democraþie vest ºiest-european. Nu se dã bãtut,continuã ºirul de proteste ºi, înfaþa „autoritãþilor consulare”,fondeazã un stat independentîntr-un cort, având ca valutã pro-prie „piþula de cort”.

Încã din primele pagini, acþiu-nea este întreruptã pe neaºtep-tate de o intercalare din Parzi-val. Parzival o întâlneºte pe Jes-chute (p.14), apoi este învãþãcella Gurnemanz, care îl iniþiazã încodul cavaleresc (p.16). Prin in-termediul lui Jeschute ºi Gur-nemanz se fac trimiteri la etapeleiniþierii lui Parzival.

Ce l-a determinat pe narator sãfacã aluzie la Parzival într-un ro-man care prelucreazã experienþe-le unui est-european dupã cãde-rea blocului rãsãritean?

Dupã despãrþirea de mama sa,Parzival trebuie sã-ºi gãseascãlocul în deja formatele instituþiilaice ºi religioase ale lumii sale.Utilizarea greºitã a celor învãþateºi naivitatea lui fac ca drumul de-venirii sale sã semene, la început,cu un model trial-and-error. Chiardacã, într-o primã fazã, cunoºtin-þele sale teoretice nu pot face faþãcomplexitãþii lumii ºi, fãrã sã ºtie,devine vinovat, se descurcã înrealitatea necunoscutã lui.

Etapele vieþii lui Parzival suntsusþinute de conþinutul ideatic aldrumului sãu interior; toate aces-tea conduc la o existenþã com-plexã, împlinitã. Pentru Parzival,

nnnnn DR. OLIVIA SPIRIDON

ipostaze (con)figurative ale lui Parzivalîn romanul Grenzsteine, de Franz Hodjak

Graalul este þelul ºi împlinirea vie-þii sale. În afarã de aceasta, Graa-lul înseamnã pentru el intrareaîntr-o nouã comunitate utopicã,ce se deosebeºte de cercul cava-lerilor lui Arthur ºi de cavaleriiOrientului (reprezentaþi de frate-le vitreg al lui Parzival, Feirefiz)prin legãtura nemijlocitã cu Dum-nezeu2 . La Parzival, rãtãcirea esteparte a devenirii sale, succesul îipare predestinat de la bun înce-put, pentru cã, pe parcursul for-mãrii sale, este adesea recunos-cut ca fiind cel ales. Distanþat deaventurile medievale ale lui Par-zival sunt prezentate rãtãcirile est-europeanului Harald Frank. Ca ºiParzival, Harald Frank este obli-gat sã acþioneze într-un cosmossocial influenþat de mentalitãþi ºidirecþii comportamentale neobiº-nuite. Dar drumul devenirii luiHarald Frank se dezvãluie încã dela bun început ca fiind o farsã. Înciuda rãtãcirilor sale, Parzival aparcurs un drum iniþiatic, în vre-me ce, în universul lui Frank, lip-sesc premisele de bazã pentru odezvoltare: visul sãu de libertateeºueazã în arestarea simbolicã decãtre structurile militar-dictatoria-le ºi în graniþele stabilite din ex-terior. În afarã de asta, Parzivaltrebuie sã-ºi gãseascã locul înstructuri sociale deja formate.Eºecul lui Frank este cauzat deimaturitatea ºi lipsa generalã deorientare din societate, dar ºi de

absenþa unor modele notabile,ceea ce face din principiu ca dru-mul iniþiatic sã fie imposibil. Învreme ce greºelile lui Parzival îºiau originea tocmai în urmãrireaacribicã a scopului sãu, obþine-rea Graalului, Frank se gândeºtecu cinism la imposibilitatea de aavea un þel existenþial. Idealul luiFrank este acela de a avea un ide-al pe care „sã se poatã piºa.”(p.58) Negarea sistematicã a ori-cãrui sens provine din înþelege-rea faptului cã, din toate pãrþile,în drumul devenirii sale au fostpuse pietre de hotar.

La început, romanul face apella motivul lui Parzival, pentru asugera o posibilã poveste a dez-voltãrii. Trimiterile la Parzival nu

se mai repetã pe parcursul roma-nului. Instanþa narativã exprimãpierderea credinþei lui Frankîntr-o dezvoltare istoricã poziti-vã prin mijloacele absurdului ºigrotescului. La finalul romanuluipredominã mijloacele artistice su-prarealiste.

Visul recrutãrii continue, carese repetã, prezentarea iubirii caînºelãciune, trãirea vremurilor detransformãri din postura de per-dant (dupã al Doilea Rãzboi Mon-dial, dupã 1989) se contopesc, înroman, în alegoria stagnãrii, a im-posibilitãþii dezvoltãrii pe plansocial ºi personal, cu imaginileizolãrii dorite ºi nedorite. Fãcândparte din minoritatea germanã, înperioada postbelicã el a fost ex-pus multor experienþe de margi-nalizare prin învinuirea colectivãdin partea autoritãþilor statului.Dupã 1989, este discriminat cacetãþean român, prin lipsa libertã-þii de a cãlãtori. Titlul romanuluidevine astfel metafora atât pentruexcludere, cât ºi pentru limitare.

Deja prima transformare socia-lã trãitã în copilãrie îl convingepe Frank de imposibilitatea sce-nariilor istorice progresiste pozi-tive. Perioada de dupã 1989confirmã experienþa din copilãrie.Orice schimbare socio-politicã areconsecinþe catastrofale pe planindividual ºi se dovedeºte a fi oaventurã în lipsa þelurilor ºi în pre-zenþa absurdului. Lumea ºi-a pier-

dut orice strãlucire metafizicã,credinþa în Gral ºi în mântuirea prinel nu mai este posibilã.

Romanul semnaleazã despãr-þirea de idealul centrat pe uma-nism ºi progres, care legitimeazãtoate revoluþiile din istorie dreptcâºtiguri, recâºtiguri ºi renaºteri.„Pesimismul m-a învãþat cinismul,ca autoprotecþie împotriva pesi-mismului. Cred cã cinismul estecel mai productiv principiu. Acestprincipiu poate ºi trebuie folositnumai paºnic, ca o contravarian-tã la un posibil luminism.”3

(traduceredin limba germanã de

Cosmin Dragoste)

1 Harald Frank vorbeºte ºaselimbi, dar, cu toate acestea, nu poatepricepe, în „autoritatea consularã”,limbajul funcþionarilor, deoarece aceº-tia vorbesc „limba funcþionarilor”.Astfel, în „þara funcþionarilor”, co-municarea nu se poate realiza.

2 cf: Ostermann, Friedrich (ed):Parzival. Nach der Übertragung vonFriedrich Knorr und Reinhard Fink.Ferdinand Schöningh, Paderborn,München, Wien, Zürich, 1982, p. 110

3 Franz Hodjak: Von der Suchenach einem Ort. „Stefan Sienerth îndialog cu Franz Hodjak. În: StefanSienerth: Daß ich in diesem Raumhineingeboren wurde“, Südostdeut-sches Kulturwerk, München, 1997,pp.269-286, 273 ºi urm.

Emil Paºcalãu - Mister

Conducãtor al Departamentului de ªtiinte aleLiteraturii din cadrul Institut für donauschwäbischeGeschichte und Landeskunde, Tübingen, Germania


Autorii germani originaridin România prezintão gamã foarte largã de

metode literare pentru prezenta-rea plaiurilor natale. Dar – dacãvrem sã fim epigramatici – putemsã le prezentãm punctat, metodalor de scris poate fi redusã la osingurã formulã, pentru a eviden-þia accesul unic ºi special al au-torului la regiunea natalã: astfelHans Bergel (n. 1925) a mitizatregiunea carpaticã, EginaldSchlattner (n. 1933) multicultura-lizeazã þinuturile sale natale,Franz Hodjak (n. 1944) ironizeazãviaþa care se desfãºoarã înRomânia, Richard Wagner (n.1952) reabiliteazã Balcanii ºi Ro-mânia distrusã de socialism, iarHerta Müller (n. 1953) vede ºidescrie situaþii radicale din viaþaruralã ºi civicã.

Toþi autorii prezintã în roma-nele lor o þarã multiculturalã. NiciFranz Hodjak nu procedeazã alt-fel, ºi el descrie o þarã multicultu-ralã, dar experienþa lui de viaþãaduce un stil aparte de a prezen-ta viaþa din România. Hodjak nua mai trãit anii rãzboiului ºi urmã-rile nemijlocite ale acestuia, els-a socializat deja în anii socia-lismului, astfel romanele lui Hod-jak aratã un alt tip de multicultu-ralitate. Textele lui Hodjak s-aunãscut din circumstanþele contra-dictorii ale sistemului, care seasemãnau de multe ori unei farse– dar, totuºi, erau reale. Se ºtie cãdin anii ’70 ºi ’80 nici conducãto-rii þãrii nu mai credeau în ideilecomunismului, oamenii de rândºi mai puþin, totuºi persoanelecare au avut curajul sã spunãacest lucru sau care ºi-au expri-mat o opinie contradictorie co-munismului erau în pericol, erau

nnnnn PROF. UNIV. DR. ANDRÁS F. BALOGH

umor ºi ironie amarã: Franz Hodjakameninþaþi de organele de secu-ritate. În aceastã situaþie fiecarecetãþean încerca sã se aranjezecumva cu puterea comunistã, fie-care om dorea sã gãseascã omodalitate de a trãi pentru a su-pravieþui: Hodjak a criticat literaraceastã mentalitate de oportu-nism ºi a descris urmãrile acestuimod de viaþã în romanul sãuGrenzsteine1 (Pietre de hotar).Romanul a apãrut în anul 1995,dar tema ºi contextul istorisiriisunt anii de tranziþie din socia-lism în economia de piaþã.

Ideea de bazã a romanului esteo farsã, un banc: cei care stau lacoadã în faþa unei ambasade pen-tru a obþine o vizã de turism de-cid sã fondeze un stat propriu,pentru a mãri ºansele lor de reu-ºitã în obþinerea vizei. Ca stat, arputea trata de la egal la egal custatul ambasadei, unde stau ac-tualmente la coadã. Dupã procla-marea statului se dezvoltã un jocnostim, deoarece se formeazã unguvern cu prim-ministru ºi cu unministru de finanþe care, în viaþanormalã, este un biºniþar apt depuºcãrie. Se elibereazã o valutãoficialã, „piþula de ºatrã”, se com-pune un imn ºi se face un steag.Dar poliþia aresteazã „cetãþenii”statului nou ºi cei care pot o iaula fugã ºi, astfel, ajung în vâltoa-rea unor noi aventuri. Hodjak cri-ticã, de fapt, prin jocul acestaabsurd, urmãrile mentalitãþiioportuniste moºtenite încã dincomunism. Hodjak ne sugereazãcã în societatea românã funcþio-neazã paralel douã sisteme dereguli: regulile legislaþiei, deci aleputerii ºi regulile oamenilor derând. Ideile sobre ºi oportunis-mul creau douã sisteme paralelecare – funcþionând paralel – au

cauzat un haos. Acest haos –haosul anilor ’90 – a fost numitde Hodjak drept „Kasperlespiel”,un teatru de pãpuºi medieval încare normalitatea existã numai caun ideal, dar nu ºi ca realitate.Romanul Grenzsteine este unastfel de Kasperlespiel modern,deoarece cu protagonistul se în-tâmplã tot felul de ciudãþenii. Via-þa ilogicã, haosul ºi situaþiile ab-surde sunt întruchiparea senti-mentului de alienare, pe care au-torul îl poartã cu sine încã din aniisocialismului. Hodjak ironizeazãsituaþia ºi eul se autodemontea-zã cinic. Integritatea persoanelorse desfiinþeazã. Romanul Grenz-steine este un bun exemplu pen-tru stilul de ironizare al autorului.Harald Frank, protagonistul ro-manului – de fapt un anti-erou –nu se orienteazã dupã niºte va-lori puternice, nu are aspiraþii,identitate, nu are un vis despreviitorul propriu, nu se fereºte desocietate, nu laudã ºi nu criticãmediul sãu: el dã fiecãruia drep-tate ºi se lasã purtat de val. Ha-rald Frank este o persoanã lipsi-tã de valori. Nici mãcar strãin nupoate fi, pentru cã nu are o iden-titate, în consecinþã, nu poate sãsimtã nici alienarea. Dar aliena-rea este prezentã în scriitor, caretrãieºte într-o societate haoticãfãrã ºansa de a schimba mersullucrurilor.

Povestea lui Harald Frank nueste una obiºnuitã, deºi romanuldebuteazã sub auspiciul norma-litãþii: protagonistul doreºte sãcãlãtoreascã în strãinãtate cuscopuri pur turistice ºi culturale.Pentru aceasta are nevoie de vizãde la consulat, astfel pleacã sprecapitalã, unde o mulþime imensãa îngrãdit clãdirea consulatului.

Se aºazã la coadã, aºteaptã maimulte zile, locuieºte între timpîntr-un lagãr de corturi în grãdi-na consulatului, dar tot nu pri-meºte formulare de cerere vala-bile. Frank trãieºte cotidianulunui om care aºteaptã la coadã,pânã când evenimentele se pre-cipitã. Locuitorii lagãrului ºi ceicare stau numai temporar la coa-dã pentru vizã îºi pierd rãbdareaºi înfiinþeazã statul lor liber, dindorinþa unei politici proprii cucare sã intre mai repede în pose-sia vizei. Harald Frank devine ºefde stat, dar mandatul sãu nu va filung, întrucât intervine poliþia ºidizolvã „statul” nou. El trebuiesã fugã: reuºeºte, dar este luatdrept un soldat dezertor ºi beat,datoritã uniformei sale. În ares-tul garnizoanei îi cunoaºte pefuncþionarii statului, care îi po-vestesc cele mai imposibile isto-rii despre statul dizolvat ºi despreactivitatea preºedintelui. Frank,„preºedintele” statului noi ºi di-zolvat stã în închisoare dar toþicred cã el e în libertate, se nasczvonuri amuzante despre el capremier. Dupã ce este eliberat, seîncumetã sã facã pasul cel mare:se deghizeazã în femeie ºi ia pri-mul tren pentru a putea pãrãsiþara. Dar nu poate trece graniþa,nu are la el documentele necesa-re astfel cã este trimis înapoi. Pedrum spre acasã însã se rãtãceº-te ºi greºeºte direcþia trecând uncâmp, ºi ajungând în Ungaria,unde adoarme ºi viseazã desprevremuri fãrã viitor.

Romanul lui Franz Hodjak pen-duleazã între realitate ºi inciden-þe umoristice. Fantezia autoruluise inspirã în primul rând din Ro-mânia: în anii ’90 erau cozi imen-se în faþa consulatelor; persona-

jele descrise, oamenii din popor,politicienii, militarii sunt prelua-te din cotidianul românesc. Hod-jak nu doreºte sã transpunã ro-manul sãu într-un loc oarecareenigmatic sau fantastic, ci leagãtextul de România prin nume pro-prii româneºti, prin vorbe ºi pro-verbe româneºti, uneori chiarprin înjurãturi româneºti groso-lane. Întregul roman apare ca oexagerare miraculoasã, unde sepot întâmpla cele mai imposibile,ºi în imposibilul lor, cele mai amu-zante evenimente. Un exemplueste acela în care consulatul cerede la fiecare persoanã care do-reºte sã cãlãtoreascã o invitaþie:indiferent de la cine, de la per-soane istorice sau de la obiectenaturale, de la principele CarlAugust din secolul al 18-lea, sauchiar de la Vezuviu. Harald Frank,ajuns la închisoare, devine pro-priul sãu paznic, poate sã-ºi ia ºiun concediu, iar la final este in-stigat sã fure, chiar de cãtre va-meºii de la frontierã, care ar tre-bui, de fapt, sã fie responsabilide urmãrirea legilor.

Micile poveºti ironice ºi ban-curile din roman sunt în final ocriticã a societãþii: Hodjak ºtie cãar fi mult prea mult de criticat,astfel cã preferã sã se amuze de-spre tot ºi toate. Amuzamentulsãu este amar: eroul romanuluisãu recunoaºte cã nu are identi-tate, nici nu ºtie de ce doreºte sãcãlãtoreascã, nu are pãreri privi-toare la naþiunea românã sau lacultura acesteia, dar nici mãcardespre minoritatea germanã nuare vreo idee. Totuºi Harald Franknu este un om primitiv, din cândîn când povestitorul face afirma-þii cã acesta este un intelectual,un alter ego al autorului, care sefereºte de prostie ºi inumanismprin umor ºi cinism. Totuºi, po-vestea absurdã, glumele ºi deta-liile picante amuzã cititorul.

Hodjak scrie fraze amuzante,dar concomitent ºi tragice: unbãrbat vârstnic insistã sã moarãîn statul din cort, deoarece „MeinGlück ist, daß ich mich an dieFahne dieses Staates klammernkann, in dem ich nicht Zeit hatte,ein Fremder zu werden.“ (Noro-cul meu este, cã mã pot agãþa desteagul acelui stat, în care nu amavut timpul necesar sã devin unstrãin.)2 În opera lui Hodjak, sta-talitatea în Balcani se dizolvã,deoarece omul nu-ºi gãseºte lo-cul în acest stat. În aceastã ordi-ne de idei, mai putem afirma cã,în romanul lui Hodjak, atât pro-pria persoanã a autorului, cât ºiprotagonistul, dar ºi Eul literar sedizolvã. Cititorul cade într-unnihilism profund.3

1 Franz Hodjak: Grenzsteine.(Pietre de hotar) Frankfurt amMain: Suhrkamp 1995.

2 Idem, p. 48.3 Cercetarea care stã la baza aces-

tui articol a fost finanþatã prin pro-iectul ªtiinþele socio-umaniste încontextul evoluþiei globalizate –dezvoltarea ºi implementarea pro-gramului de studii ºi cercetare post-doctoralã, cod contract: POSDRU/89/S/1.5/61104, proiect cofinanþatdin Fondul Social European prin Pro-gramul Operaþional Sectorial Dez-voltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Emil Paºcalãu - Unde se adunã apele

Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca


Franz Hodjak: Ein Koffer vollSand, Suhrkamp, 2003

Franz Hodjak (n. 1944, la Si-biu) este considerat unul dintremarii sibieni alãturi de personali-tãþi precum Emil Cioran, MirceaIvãnescu sau Lucian Blaga. ÎnRomânia a scris ºi a publicatmult, i s-au decernat numeroasepremii, printre care ºi PremiulUniunii Scriitorilor din România(1976), însã în viziunea sa a fostun singuratic, nu a avut nicioda-tã sentimentul de apartenenþã lavreun grup, atât ca om, cât ºi cascriitor. În 1992 pãrãseºte Româ-nia pentru a se stabili în Germa-nia. Nu a durat mult pânã sã seimpunã pe piaþa literarã de limbãgermanã. Prestigioasa editurãSuhrkamp i-a publicat volumelede poezie, romanele ºi povestiri-le, care încã îºi aºteaptã traduce-rea în românã, pânã atunci capo-doperele sale rãmân un privile-giu al germaniºtilor. În strãinãta-te, literatura germanã din Româ-nia este cunoscutã prin exotis-mul sãu – povestirile despre ex-perienþa comunistã sunt cele careau atras, iar limba germanã dinRomânia este cea care a asiguratsuccesul acestor scriitori (cadrept dovadã Premiul Nobel arevenit unuia dintre ei). Ea sedeosebeºte de limba germanã dinvest prin faptul cã nu existã gra-tuitatea cuvintelor. Limbajul esteconcentrat, polisemantic, alune-cos, asta, în principal, datoritãcontextului istoric. Cenzura nuocolea scrierile într-o limbã strãi-nã, iar autorii trebuiau sã se des-curce cu singura lor unealtã, lim-bajul, care s-a dovedit a fi un bunaliat – le-a fost permisã publica-rea ºi au reuºit sã creeze o limbãgermanã înnoitã.

Romanul Ein Koffer voll Sand(Un geamantan plin cu nisip) aapãrut în 2003 la editura Suh-rkamp. Acesta urmãreºte viaþapersonajului principal, care seidentificã în mare mãsurã cu via-þa autorului: mai întâi BerndBurger pãrãseºte România împre-unã cu soþia ºi fiica pentru a sestabili în Germania, aºa cum fã-cea ºi Franz Hodjak acum nouã-sprezece ani. Mai departe întâl-nim un personaj singuratic („Însãel era un om singur, atât de sin-gur încât spunea, dacã mã nu-mesc Jontschi sau Pischto sauJanosch, ºi aºa nu schimbã ni-mic”), care se confruntã cu pro-blema identitãþii, problemã pecare o recunoaºte ºi omul FranzHodjak într-un interviu luat încentrul Sibiului. El spune cã esteun om fãrã patrie, cã asta îi faceplãcere ºi nu-ºi doreºte sã ajun-gã în „Ithaca”. Bernd Burger larândul sãu se bucurã de lipsa deorientare a soþiei sale, iar Ithacadevine un motiv recurent: „- Nuputem merge la nesfârºit prinacest þinut cu paºapoartele noas-tre apatride. - De ce nu? - Totuºicândva trebuie sã avem o identi-tate”. Amânã aceastã stabilire aidentitãþii, în acelaºi timp, familiaare o imagine miticã despre des-tinaþie, dar ea va fi spulberatã înmomentul în care ajunge ºi dãpeste un portar „românesc”, stã-pân pe bariera sa, care face pro-priile reguli. Pânã la urmã cãlãto-ria aceasta nu-l ajutã la nimic.Ajunge inevitabil la destinaþie ºispune resemnat cã abia acum în-cepe rãtãcirea. El rãmâne prins lamijloc – drumul nu alungã dorin-þa de a avea o casã, de a aparþinela ceva (cãci pânã la urmã acestaeste scopul cãlãtoriei, chiar dacã

singuraticul

este întârziat), iar destinaþia nu-lface sã se simtã acasã. Din aceas-tã situaþie tragicã, Hodjak reuºeº-te sã creeze un comic grotesc ºifascinant în acelaºi timp, tocmaipentru cã are conºtiinþa de sine.

Întâlnim ºi în Ein Koffer vollSand aceeaºi greaþã premergã-toare singurãtãþii ca ºi în roma-nul sãu Sängerstreit: „Greaþaeste prima etapã a singurãtãþii”.Greaþa aceasta îl urmãreºte aºacum o fac ºi fantomele comunis-mului: „dintr-o datã l-a durut pi-ciorul stâng, operat, ºi s-a spe-riat la gândul cã Securitatea i-arfi instalat în timpul operaþiei pen-tru totdeauna un microfon în pi-cior”. Amintirile, remarcile cinice,cicãlelile soþiei, care îi reproºea-zã aproape la fiecare dialog cã are„chef de ceartã”, o fiicã prezentãdoar ca recuzitã, care vorbeºtedoar atunci când îi este foame sauvrea sã meargã la toaletã, poves-tirile groteºti, alcoolul ºi þigãrilese prind toate într-un vârtej fas-cinant. Toaleta ºi balconul, nea-pãrat orientat spre nord, suntporþi de trecere cãtre alte lumi ºisituaþii precum cea în care unfuncþionar la cãile ferate schim-bã pietrele ºi crucile de pe mor-mânt, pentru cã fiecare trebuie sãse roage pentru morþii altora, „nu-mai aºa se instaleazã internaþio-

nalismul” sau ca cea în care mã-tuºa sa de treizeci ºi trei de ani,observând cã adolescentulBernd Burger se uita la ea pringaura cheii când fãcea duº, lasãuºa de la baie crãpatã pentru aputea fi privitã mai bine. Alcoo-lul este cel care reuºeºte sã-i maialunge din amintiri.

Melitta, soþia sa, este un felde Charon dezorientat, care-lplimbã pe Acheronul fãrã graniþepentru a-l conduce la destinaþiafinalã, fãcând între timp o analizãtimidã, abia perceptibilã, a lumii.Schimbul de replici dintre soþieste când dur ºi repezit, cândblând ºi plictisit, soþia sa se aratãînsã un partener de nãdejde care,involuntar, face exact ceea ceBurger îºi doreºte, întârzie sosi-rea la destinaþie, ºtie când sã-llase singur ºi nu este insistentãîn dorinþa de a avea relaþii intimecât dureazã cãlãtoria, deºi primullucru pe care îl face când trecegraniþa este sã-ºi cumpere nenu-mãrate desuuri pe care le probea-zã în faþa soþului sãu. Comunis-

mul fusese pentru ea ca o starede comã, odatã trezitã îºi doreºtesã uite ºi sã se bucure de lucruri-le mãrunte. În acest schimb dereplici este loc mereu ºi de unstrop de cinism, se citeºte pânãla urmã o limpezime ºi maturitatea relaþiei dintre cei doi: „- Berndce stai atât la baie, ce este de râs,citeºti ziarul, a întrebat soþia luiBernd Burger. - Nu. - De ce râziatunci? - Ah, Melitta, pur ºi sim-plu. - Bernd, pot sã râd cu tine? -Nu. - De ce nu, Bernd. - Pentru cãam terminat.”

Bernd Burger este un stoic. Else supune sorþii, însã fãrã a re-nunþa sã fie un cãutãtor. Nu cau-tã oameni, nici locuri, nici sã segãseascã pe sine. El cautã senti-mentul de paralizie ºi ne-sens, dene-naºtere, de ne-aparþinere, delibertate. Cinismul este un filtrucare separã realitatea de atroci-tãþile din timpul vieþii româneºtiºi de paradoxurile vieþii în afaragraniþei, ºi aceastã separare per-mite conservarea sãnãtãþii minþiiºi spiritului. Un alt detaliu semni-

ficant sunt cele patru vise. În pri-mul îºi ia la revedere de la el în-suºi („În noaptea aceea am avuto ceartã aprigã cu Bernd Burger,care era de pãrere, cã mã amestecprea mult în viaþa sa.”), în celde-al doilea îºi ia la revedere dela familie, mulþumindu-i frateluisãu mort la naºtere, cã i-a dat via-þã (pãrinþii îºi doreau doar doi co-pii, el este cel mai mic), în cel de-al treilea vis se desparte de loculunde a trãit („locul este rulat caun covor ºi este desfãcut din nouîntr-un peisaj necunoscut”) ºi încel din urmã Bernd a avut un visîn care „întâmplãrile obiºnuiteerau minuni”, el devine Iona, carerefuzã în timpul potopului pri-mordial sã se urce pe arca Gene-ralului de Securitate ºi alege sãintre în burta balenei, ºi astfel sesalveazã de potop. Ele reprezintãpurificarea ce urmeazã exfolieriicu nisip, nisipul care este lipsitde „termeni”, iar el are nevoie demult nisip „pentru a se putea fre-ca cu lipsa de semnificaþie”. Dacãnu existã semnificaþie, nu existãidentitate, de aceea Bernd Burgerva duce cu el peste tot un gea-mantan plin cu nisip.

nnnnn Daniela Micu

ocheanul întorsocheanul întorsARGEªNr. 8 / 2011Fericitul Paul. Sã nu se crea-

dã cã Paul este un prinþ al Biseri-cii, deºi fervoarea credinþei luiatinge, de multe ori, incandescen-þa extazului, iar înfiorarea religio-zitãþii se transmite revelator princuvintele sale mereu binefãcã-toare. El este un condeier înzes-trat cu har (poetic) ºi dãruit cu ofiinþã angelicã (nepoþica sa) dina cãrei candoare imaginativã înfaþa vieþii se ivesc poveºti bizareºi mirifice viziuni. Eva – Maria,chintesenþã a onomasticii femi-nine, dã glas puritãþii îmbogãþindlumea cu oameni ce devin fluturiºi urºi ce se transformã în flori. Olume în care cãrþile se citesc sin-gure, în timp ce Dumnezeu-omulvegheazã miracolele de fiecare ziºi de fiecare noapte. Uimirile oînsoþesc pretutindeni, chiar ºi înspaþiul britanic unde, odatã ajun-sã, întâlneºte „calul lui Dumne-zeu”, animal fabulos hrãnit cu

„nori ºi ceaþã londonezã” ºi unde,cuprinsã de mirare, se întreabã:„Cum sã visez în Anglia în limbaromânã?”. Descoperind izvoare-le sângelui, aurului, luminii saunopþii, Eva – Maria este o verita-bilã prinþesã a visului, iar PaulAretzu un fericit cu asupra demãsurã. (C.M.P.)

CULTURAwww.revistacultura.roMinor? Major? IQ? Victor

Scorades publicã un „manifest”– mãcar din titlu – „Vrem teatrude consum!” – în care încearcãsã atragã atenþia (nu reiese deloca cui atenþie este vizatã) asuprahaosului semantic de care nu maiscãpãm în veci, asupra „urechis-mului” genetic. Nemulþumirea în-dreptãþitã a autorului este îndrep-tatã asupra asimilãrii consumeris-mului teatral cu nonvaloarea:„...teatrul românesc a rãmas cu unrictus în care se contopesc în-cruntarea condamnãrii duºmanu-lui de clasã, seriozitatea ritualicã

a formulãrii mesajelor fundamen-tale ºi surâsul superior ironic laadresa subculturii capitaliste.Concret, el se manifestã printr-un dispreþ rezidual faþã de teatrulde consum. Considerat un genminor, el nu ar avea ce cãuta înrepertoriile teatrelor al cãror roste, nu-i aºa, unul major. Cu toateastea, cei mai mulþi directori deteatru le cer regizorilor noºtri«ceva uºor, mai de public». Dartentativa lor de a se deschidespre spectacolul de consum nuface decât sã le înceþoºeze ºi maimult identitatea”. Preluãm ºi noiºi semnalãm intervenþia, avândmemoria încã bulversatã de ceva-urile uºoare ºi mai de public fãrãpublic pe care le tot vedem/citit/auzim de când o prezenþã indefi-nitã (helas!) a început sã fie în-trezãritã de cealaltã parte a crea-þiei – el, publicul! (XKN)

LE MAGAZINE LITTERAIREwww.magazine-litteraire.comC’est la rentrée! Se ºtie, „la

rentrée” presupune un val de

cãrþi lansate pe piaþã de editori îndebutul toamnei. Este imposibilsã nu îþi vinã poftã mãcar sã rãs-foieºti câteva ore o carte, atât defrumoasã este atmosfera creatã.Multe liste, multe nume, multe ti-tluri, frisoanele premiilor! LorenMalka trece în revistã apariþiiledin zona literaturii tinere, pe carele considerã relevante ºi ne co-municã. Dacã pânã acum tineriiscriitori „nu apãreau bine cã se ºivedeau asociaþi cu marile obse-sii ale societãþii”, anul acesta sepoate vorbi de o „tendinþã de elu-dare a curentelor modernitãþii”:„Familie, naturã, identitate ºiamintirea înaintaºilor sunt teme-le atemporale care dominã reve-nirea din septembrie. Plictisiþi,pare-se, de autoficþiune ºi de oco-luri în jurul propriului eu, tineriiscriitori cautã sã-ºi lege poveºti-le de marea istorie, sã meditezeasupra schimbului de generaþii,asupra posibilului transfer întrevechi ºi noi ºi sã-ºi construiascãdrumurile iniþiatice ale persona-jelor în cãutarea revoltei. ªi serevoltã”. (XKN)

Mihai Diaconu - Corabia speranþei


ele

tri

sti

că

Poezia de la ora 21: 35uºoara sperieturã când te trezeºti,te duci la cutia poºtalã, la budã, o þigarã,copilãreasca prostealã de a aprindelumina.sticlele goale, obiectele banale,telefonul plecat în voiaj.ºi-ncerci sã vezi lumea cu ochiilunii, care goneºtepe o motocicletãpe tâmplele tale

Poezia de la ora 21:54e-o noapte caldã ºi luminoasã,care nu-þi aduce aminte de nimic, ci purºi simplu existã,caldã ºi luminoasã.stai-ntins pe pat, priveºti în tavan ºicorpul îþi e relaxat ca o panã ruptã.totu-ºi urmeazã mersul,cinematograful, petrecerile, progresul,arta, vorbãria,uimirea,sudoarea,înþelegerea sporeºte, nu, rãbdarea,viaþa devine obiºnuinþã.sã-þi iei inima-n dinþiºi sã desfaci o bere? sau sã pleci încãlãtorie?sau sã adormi ºi sã fii pe de-a-ntregulfericit?pui un disc oarecare, fumeziºi tare-þi vine chefsã omori ºoricelul de pe raftul cu cãrþi,dar treacã de la tine ºi te gândeºti,sã faci ceva util.ºi-þi suni o prietenã,care nu face pe curajoasaºi ce uºuraresã nu-þi faci iluzii

Dor de rachiude smochine

trage curentul prin camere ºi oase,galben cerul de iunie, zilele

se duc precum nesfârºite poeme, calmulalterneazã cu prudenþa, dupã nori defum vin

nori de fum, ziarul face tot ce-i stã-nputinþã, nimicnu-i altfel decât te-ai aºtepta. te holbezi

la cuþitul de pâine, în chiuvetã, pecanapeaºi te-ntrebi ce-are de-a face dorul derachiu de smochine

cu persistenta impresiecã deºertul Gobi nu-i mai mare

decât o camerã. ieio þigarã, priveºti în jos

în curþi, pe stradã, e ca-ntotdeauna,trecãtorii merg fiecare în altã

lipsã de direcþie, cea din urmã vestecare ajunge la tine e-nchiderea uºilor.

ºi-oboseºti aºteptând, cândnu-i nimeni care sã-þi spunã

ce

Nr. 247o farfurie cu peºtinisipul din urechiluminile vapoarelor ieºite-n largdurata ploiiºi goliciunea ta, care dã sensmodelului din covor

Cartofi în fracprietenilor mei

þiganii la despãrþire

e ca ºi cum ar fi aºaviitorul îºi dã continuu naºteresieºi

scãrile duc la aceleaºi mirosuriºi conversaþiidacã mãcar pereþii n-ar fi acolo atât dedefinitivdacã mãcar mugurii-ar explodadar martiee ca-ntotdeaunade sub plapuma de omãt se strecoarãfemei însãrcinatepisici grase-l spioneazã pe mãcelarul dela colþla chioºc au venit ziarele de ierimâini tatuate mângâie cu arcuiri veseleliniile de troleibuzdumnezeu aruncã morcovi în cuºca cumaimuþerestul timpului ºi-l petrecedezlegând cuvinte-ncruciºatelumea se-ntinde pânã-n al treilea alpatrulea satsau de la pat pânã la ecranultelevizoruluicopiii ºed înfãºuraþi în concepteabstractecu pumniiadânc bãgaþi în buzunarele paltoanelor

27.09.81la treizeci ºi cinci de ani mi-am fumatultima þigarãda’ asta a fost ceva mai târziu, mai întâiam fost ºi eu copilningea, credeam din tot sufletul înputerea basmelorcând am început sã pun întrebãri, mi s-aastupat delicatgura cu un saxofonºi eu, ca toþi ceilalþi, mi-am fumat ceadintâi þigarã la budãîn bisericã mã holbam la sânii fecioareiºi, pentru cã dumnezeu nu mã ajuta, mãajutamºi eu cum puteamde obicei, duminica plouala demonstraþiile din luna mai mãprocopseamcu guturaicând m-au prins citind din Hölderlin, m-am gânditacu’ mã bagã la zdupani de zile am hoinãrit prin parcurimã simþeam cam bãtrânm-am fãcut marezilele se depãnau ca articolele de ziarse descriau doar experienþe nicicândfãcutecumva totul o lua cândva de la capãtam oprit radioul, am coborât jaluzeleletotul pãrea mult prea simpluvara dispãream din viaþa meala urma urmei eram fermecat de bãrbileclasicilorºi trezirea la realitate îmi dãdea restulceea ce urma, era o cursã contracronometrucu frica de a nu leºina

e mult, e puþin? înaltã instanþãcâþi ani de libertate îmi daþi pentru asta?

Savonarolacât de tãcut cad verdictele!poate cã, în vreme ce tu citeºti candidziarul,în jurul gleznelor tale se strâng dejanevãzute belciuge.

rosteºte-þi a gândurilor direcþie!ºtii cã doar ca adversar eºti puternic.liniºtea ciopleºte cruci,ºi, încet-încet, iarba-þi creºte-n gurã.

Cafenea la malul mãriiorizontul din rãsãrit ca ultim fruntariublândã cãderea zmeielorîn lumina amiezii

pe sub umbrelele de soare ponositetrec în depãrtare bãrcile de pescari

dacã timpul mai funcþioneazã eaugust

rãzboaiele cotidiene se duccâteva strãzi mai încolo

aici doar fumul de þigãri mai urcã sprecerpios ºi oniric

în jurul meselor, numeroºi precumiscoadele,rãtãcesc câini

un nebun oferã castraveþi muraþidin când în când spune adevãrul

rododendronii seamãnã tot mai multcu beþivani notorii

adu-þi aminte, uitã –autosuficienþa expune râgâindlozinci

Discurs funerargeneraþia noastrã? un lucru mãcare sigur: putem renunþa la cuvintelepompoaseºi la coroanele de laurisau la onorurientuziasmul, dragi participanþi, era maretotul arãta altfeltimpul avea o altã vitezãBrecht mãrºãluia în frunte cu þigarafumegândãtot ceea ce se fãcea sau nu se fãceaavea un scop precispânã ºi frizura era politicãnimic nu trezea familiara impresiecã nu s-ar putea schimba nimicciocneam paharele, lucizi ºi angajaþipoºtaºul aducea lumea-n capetediscuþiile se tot lungeaudar de fiecare datã când aveam impresiacã putem atinge viitorulbraþul era prea scurtdãdeam colþul oarecum jenaþilucrurile arãtau deodatãca niºte aripi frânteîntrebãrile se-adunautelefonului doctorului Marx suna mereuocupatnopþi în ºir stãteam în faþa radiouluiîncepeam sã ne aducem aminteunii îºi ostoiau dezamãgirilecu ajutorul micilor chelnãriþealþii erau prezenþi oricând ºi oriundeºi ãºtia ºi erau bufonii noºtri preferaþialþii stãteau în faþa cinematografeloralþii, la serviciul paºapoartealþii n-aveau nimic împotrivãalþii o dãdeau pe tras din pipã

ºi ceea ce era de fãcuts-a dus de râpã-nflencãnealã

autobiografietovarãºe, ce sãdeclar?

m-am nãscut pe vremeaîntunericului ºi a graniþelor închise

la scurt timp dupã aceea, casa a fostnaþionalizatã

cu siguranþã cã mai important decâttrecutul rudelor este faptul cãîmi plac expresioniºtiisau sânii opulenþi

la ºcoli am mersdupã ’44

mai concludente decât toate societãþileunde-s membrusunt, cred,cãrþile mele

contacte mai strânse am cuiluminismul, peisajele marine, cu iluziilepierdute

seara ascult ºtirilechiar mã intereseazã situaþia politicã

am domiciliu stabil doar în calitate dedestinatar al facturilor de curent, ziareonorariicitaþii

în ce cred? nu în preafericireaînarmãrii sau în cea a învierii

vedeþi dumneavoastrã, orizontul estenebulosla fel ca imaginea dumneavoastrãdespre mine

Telegramã-n lumeade dincolo

lui Bertolt Brecht

cine vorbeºte aici despre toleranþãºi, mai ales, cine vorbeºte?

greutatea decoraþiilor smulge din cândîn când câte un oftatdin piept

alcool curge pe gâtlejuri

ºezlongurile stau la soare mereuîn cel mai favorabil unghi

nicio boare n-adienici un deget nu se clinteºte

privirea adastã pe tufa de socziare, saci de ciment, propria burtã

fãrã incertitudine, fãrã emoþie,fãr’-a sufla o vorbuliþã

punctualca-ntotdeaunaapare poºtaºul –sumele de bani dau rãspunsuriîntrebãrilor poeþilor

(traducere din limba germanã de CosminDragoste. Poeziile fac parte din volumulFlieder im Ohr / Liliac în ureche,apãrut în 1983, la Editura Kriterion)

nnnnn FRANZ HODJAK

poeme

Poºtaaaaaa!

Mozaicarii aºteaptã textele tinerilor scri-itori talentaþi (cu vârsta cuprinsã între 14ºi 35 de ani), care doresc sã publice alãturide noi.

Sub titlul „Azi primim poeme pee-m@il”, instaurãm poºta redacþiei, undevom citi cu entuziasm texte originale, vãvom scrie impresiile noastre, ca împreunãsã promovãm literaturã de calitate.

Vã dãm întâlnire în numãrul dinoctombrie. Pânã atunci, scrieþi-ne [email protected].


nnnnn ION BUZERA

O abordare precum ceapropusã de MihaiZamfir era absolut ne-

cesarã în cultura noastrã: Scurtãistorie. Panoramã alternativã aliteraturii, volumul I (Cartea Ro-mâneascã, Polirom, 2011, 448 p.)Dupã cum am mai spus, în ulti-mele decenii s-a creat la noi unclivaj foarte puternic între istorialiteraturii ºi istoria literarã. Dacãîn aceastã din urmã zonã, prin celemai bune lucrãri, suntem perfectsincronizaþi metodologic, atitudi-nal, mental etc., indiferent de de-cupaje (de la „primul romantism”– Paul Cornea pânã la cel mai „i-mediat” postmodernism – IonBogdan Lefter), în privinþa isto-riei literaturii cei care au „perfor-mat” nu au reuºit (ºi asta în celmai bun caz!) sã depãºeascã ni-velul unui simplu epigonat cãli-nescian. Se pot identifica aici di-verse seturi de justificãri, de la„imposibilul” depãºirii modelului,a cãrui gravitaþie „perfectã” a ac-þionat orbitor, trecând prin mate-ria cu totul diferitã (cantitativ, înprimul rând) cu care se confrun-tã istoricul literaturii ºi ajungândla inevitabilele sufocãri ale de-mersului provocate de excesele(totdeauna ridicole ºi în acest tipde cercetare) ale subiectivitãþii.Volumul lui Mihai Zamfir face unprim pas, decisiv, pe drumul amin-titei sincronizãri: un pas mic poa-te pentru alte literaturi, un salturiaº pentru modul în care estepracticatã (ºi înþeleasã) istoria li-teraturii în spaþiul carpato-danu-biano-pontic.

Discursul lui Mihai Zamfirmerge, într-adevãr, la þintã, aºacum ºi-a propus, se bazeazã pe oprecizie la care þin mult, are o tã-ieturã foarte finã ºi foarte adân-cã, în acelaºi timp. Chiar dacãpare uneori unilateral (riscând sãtransforme în monotonie meritulei principal, dar asta aproape nu-mai în privinþa declaraþiilor de in-tenþie, nu în cea a scriiturii pro-

priu-zise), reuºeºte – din fericire– sã fie mai mult decât ceea ceºi-a propus, avantajul pe care ºil-a creat autorul fiind acela de aporni de la „nucleul dur” al litera-ritãþii, dar ºi de a nu rãmâne aco-lo. De aceea, destul de rar (ca încazul analizei Scrisorii pierdutea lui Caragiale, pp. 292-294) abor-darea dominantã mi s-a pãrut re-almente inhibitivã pentru inter-pretarea de ansamblu a unui au-tor. Un citat care meritã convo-cat in extenso este urmãtorul:„Criteriul esenþial enunþat mai sus[al selectivitãþii, n. m., IB] s-a cu-plat în mod natural cu metodolo-gia acestei sinteze: cartea este oistorie stilisticã (s. a., n. m., IB) aliteraturii române. Asta înseam-nã un lucru clar: m-am bazat pefaptul cã doar stilul determinãvaloarea ultimã a unui scriitor ºicã doar originalitatea stilisticã îiasigurã acestuia perenitatea. Iarstilul unui autor poate fi redus încele din urmã la o formulã lingvis-ticã. Tot ceea ce, aparent, þine deun univers de infinitã bogãþie(sub aspectul lumilor înfãþiºate,al ingeniozitãþii invenþiei, al viziu-nii filozofice, al experienþei bio-grafice etc.) este reductibil la uncifru lingvistic ºi se închide în el.Dacã reuºim sã-l identificãm,sã-l descriem ºi sã-l apreciem,atunci am atins miezul unei ope-re literare, individualitatea ei ulti-mã; în cãutarea lui, a cifrului as-cuns, se aflã toate monografiileautorilor din volum.” (p. 5). Suntpremise (neo-spitzeriene, în prin-cipiu) expuse cu mânã sigurã,prin recursul la un sistem foarteeficient de reducþii, deºi oarecumînºelãtoare. Concilierea celordouã axe (stilisticã ºi diacronicã,structuralistã ºi poststructuralis-tã, a rigorii analitice extreme ºi aproiecþiei acesteia pe ecranul multmai lat ºi, inevitabil, cel puþin 3 Dal istoricitãþii) este, poate, cea maivaloroasã mizã pusã în joc. Toc-mai pentru cã o astfel de sintezãnu e la îndemâna oricui, volumulrezultat este unul extrem de in-structiv, la care ne putem raportafãrã probleme de acum înainte,profund ºi revelator, pe alocuricomprehensiv-„epifanic”, facili-tând o înþelegere diferitã (nu nea-pãrat insolitã) a istoriei literaturii

române.Iatã un alt citat-presupoziþie cu

care sunt completamente rezo-nant: „Dar aceastã situaþie expli-cabilã istoric a comportat ºi o la-turã fecundã, de multe ori trecu-tã cu vederea. Autarhia ºi izola-rea ne-au obligat la nutrirea cusubstanþã proprie. Cultura româ-nã s-a vãzut silitã sã refacã pecont propriu experienþele funda-mentale ale lumii moderne. Ten-dinþele gândirii europene, miºcã-rile artistice continentale, curen-tele literare ºi plastice s-au refor-mulat, toate, prin mijloace proprii,uneori în variante ingenioase, defrapantã noutate. Dupã re-conec-tarea la lumea romanicã ºi occi-dentalã, acest specific local ca-pãtã pregnanþã, vizibilitate ºimerge crescând pe mãsura avan-sãrii în secolul al XIX-lea, pe mã-sura europenizãrii Principatelor.Etnogeneza noastrã culturalã arefãcut – în filigran, dar cu toate

alt fel de istorie a literaturii

detaliile – filogeneza continenta-lã.” (p. 13) Et pour cause! Subdiferite forme, în mai multe rân-duri, am susþinut idei similare. Mãintereseazã, aºadar, brevetareaunor moduri de analizã ºi sintezãperformante, actualizate ºi adec-vate, care sã þinã cont, wellekianºi auerbachian deopotrivã, dedenivelãri ºi înãlþimi, de obstaco-le ºi þâºniri creatoare, de multitu-dinea, în fine, nu prea conºtienti-zatã, de forme cu care se confrun-tã parcursurile literaturii române.Iar oferta lui Mihai Zamfir rãspun-de multor astfel de cerinþe aºa-zicând intrinseci.

Foarte multe formule critice,caracterizante sunt percutante,retenibile în sine, cu toate cã nuneapãrat ºi sustenabile necondi-þionat: „La nivelul performanþeiindividuale însã, la nivelul pur ºisimplu al romantismului poetic,el [Ion Heliade Rãdulescu, n. m.,IB] ocupã în literatura noastrã unloc aflat în spendidã izolare ºi pecare nimeni nu i-l poate dispu-ta.” (p. 66) „Cu Anton Pann, sur-prizele nu se sfârºesc niciodatã”(p. 97); „Cifrul personalitãþii luiBãlcescu îl reprezintã, cred, spi-ritul monahal cu care istoriculs-a identificat complet, convinstot mai mult cã Divinitatea i-a în-credinþat o misiune specialã.” (p.133) ; „De aceea, noutãþile înre-gistrate de literatura noastrã oda-tã cu Macedonski ºi cu simbolis-mul nu l-au mai interesat pe man-darinul înfãºurat în propria sa glo-rie; Maiorescu s-a oprit la roman-tismul târziu ºi nu s-a mai miºcatde acolo.” (p. 247); „În timp ceEminescu închide un imens ciclude culturã dispus pe milenii,Rimbaud deschide un alt ciclu,sugerând cum va arãta culturaeuropeanã dupã 1870, adicã dupãdata afirmãrii lui ºi, concomitent,a lui Eminescu.” (p. 270); „În va-rianta Coºbuc, Divina Comediese apropie de idealul unei tradu-ceri. Nu doar pentru cã prozodia

originalã e respectatã cu stricte-þe, nu doar pentru cã exactitateasemanticã poate fi urmãritã pânãla detaliu, ci ºi pentru cã traducã-torul face concomitent operã deexeget: sensurile obscure ale tex-tului au fost descifrate cu ajuto-rul comentariilor ilustre, iar ter-menul românesc la care traducã-torul s-a oprit reprezintã deseorirezultatul unei întreprinderi her-meneutice.” (p. 377); „E ciudatsã observi cã, într-o varã bucu-reºteanã înãbuºitoare, în vara lui1900, un poet român [ªtefan Pe-ticã, n. m., IB] cu nervii excitaþi lamaximum se calma aºternând pehârtie pagini care sunau straniu,asemãnãtoare paginilor scrisepeste câþiva ani de Georg Trakl.Forma prozasticã adoptatã esteidenticã, iar principala problemãstilisticã întâmpinatã de ambiiscriitori pare sã fi fost disciplina-rea, în fraze armonioase, a uneiviziuni prin excelenþã poetice asu-pra lumii.” (p. 431) etc. Cred cã lamijloc e ºi un foarte subtil sub-terfugiu: Mihai Zamfir porneºtede la consideraþii strict stilisticesau pare sã le aibã prioritar învedere, pentru a ajunge la orescriere generalã a stilului isto-riografiei noastre literare, pe câtde calmã, pe atât de hotãrâtã. (Îºifoloseºte, altfel spus, la maximum,atu-ul investigativ, acela care –prin el însuºi, prin simpla lui pro-punere – nu ar fi putut garantanimic sigur.) În acest sens, con-statarea de la p. 6 poate fi înþe-leasã mai bine: „Pânã la urmã,galeria mea de portrete s-a trans-format într-un fel de roman (post-modern, fireºte!) având 36 depersonaje principale ºi sumede-nie de personaje secundare.” Else va folosi, de câte ori simte ne-voia, pentru a dinamiza ºi a faceatractivã povestea, de elementebiografice, tematice, comparatis-te. Reducerea la minimum a refe-rinþelor induce o claritate aproa-pe neverosimilã a expunerii pen-tru un astfel de tip de discurs.(Depistez, din felul în care anali-zeazã mai multe opere, de ex. Ale-xandru Lãpuºneanul – p. 117sau O scrisoare pierdutã – p.293, idealul unui neoclasicism li-terar formal-ideatic, neo-eliotian,pe care îl preia ºi discursul isto-riografic propriu-zis.) Pe cât deprofunde sunt ideile critice vehi-culate, pe atât de limpid e textulcare le susþine. Numai o erudiþie„localã” foarte sigurã pe ea, acu-mulatã pe parcursul a mai multedecenii (filtratã simultan de foar-te buna cunoaºtere a câtorva mariliteraturi europene ºi de interiori-zarea exigentã a câtorva dintresistemele critico-teoretice care audominat de-a lungul secolului 20)putea sã conducã la un astfel derezultat. Ideea cãlinescianã a „sin-tezei epice” este spectaculos re-funcþionalizatã, adusã la zi, în plincontext istoriografic-literar con-temporan.

Grila stilisticã a fost folositãde Mihai Zamfir cu rezultatelemaxime la care putea spera. (Cuatât mai mult cu cât nu-ºi ascun-de virtuþile expansioniste!) Dacãautorul ar fi reuºit o combinatori-cã ºi a altor metode, chiar cã nuai fi avut ce sã-i reproºezi. Maiales cã, dintr-un anumit unghi,greul de-abia acum începe.Mihai Diaconu - Asta-i pohta ce-am pohtit-o!


ec

tu

ri

nnnnn PETRIªOR MILITARU

ªtefan Borbély (coord.), IonPop. ªapte decenii de melanco-lie ºi literaturã, Editura Eikon,Cluj-Napoca, 2011.

„La ºapte decenii de viaþã,Ion Pop emanã o tinereþe

cuceritoare.”Vasile Fanache

Cu ocazia împlinirii aºaptezeci de ani, IonPop, criticul ºi istoricul

literar, poetul ºi traducãtorul, uni-versitarul ºi redactorul-ºef al ce-lebrei reviste clujene „Echinox”,este sãrbãtorit de colegii debreaslã ºi de prieteni printr-unvolum care îºi propune sã subli-nieze complexitatea personalitã-þii creatoare a unuia dintre cei maiimportanþi critici literari contem-porani. Despre Ion Pop ca modeletic ºi profesional scriu atât Olim-piu Nuºfelean, cât ºi Ion Urcan,care evocã perioada în care a con-dus ca redactor-ºef revista „Echi-nox” (1969-1973), împreunã cuMarian Papahagi ºi Ion Vartic,contribuind astfel la formarea acâtorva generaþii de scriitori(„…ucenicii sãi de acum treizeciºi ceva de ani, nu mai suntem ti-neri. Dar domnia-sa ne are în faþaochilor pe toþi, de la mic la mareºi de la bãtrân la tânãr, pânã înziua de azi. Ne-a îndrumat la în-ceputuri, ne-a vegheat drumulde-a lungul anilor, ne-a ajutat sãne finalizãm ori sã ne tipãrim cãr-þile, a scris ºi scrie despre ele,dãruindu-se pentru noi uneimunci de o viaþã.”). Asupra acti-vitãþii sale publicistice ca „inte-lectual angajat” se va opri IlieRad într-un articol elaborat ºiconvingãtor. Adriana Teodores-

Ion Pop, omul ºi operacu se numãrã printre cei mai ti-neri absolvenþi ai Literelor cluje-ne, însã confesiunea ei este celpuþin la fel de intensã ca a senio-rilor: de la mitica întâlnire din li-ceu cu numele universitaruluiclujean în orele de pregãtire pen-tru tezele la românã, la cursuriledespre Bacovia cel „postmodern,fragmentar ºi afazic”, la Voroncaºi Fundoianu, poeþi pe care IonPop îi scotea din rutina predãrii,generând o rupere a „unei conti-nuitãþi comode de depozitare ºide înþelegere” a poeziei.

În seria portretelor memorabi-le, de un rafinament remarcabil,se înscriu textele lui Adrian Po-pescu („Ion Pop are ceva din în-þelepciunea metodicã a lui G. Di-miseanu ºi din apetitul teoretic allui Mircea Martin, dar e mai liric.”),Dan C. Mihãilescu („Un om pecare, cu ochii minþii, îl vãd foartebine cosind pe o coastã maramu-reºanã ºi tãifãsuind cu Tzara la ocafenea din Zurich…”), Constan-tin Cubleºan („Jean Pop era uncaracter. Aºa a fost ºi a rãmas toatãviaþa…”), Petru Poantã („Jean [...]în mediul sãu a devenit un model,cu o autoritate coagulantã ºi ca-taliticã…”) sau Constantin M.Popa („excelenþa esteticã a uneiopere – critice sau poetice – e ofuncþie a caracterului moral al ar-tistului”). ªtefan Borbély realizea-zã un portret interior al lui Ion Poppornind de la nexus-ul cãrþilor salede criticã literarã. Astfel „omulproblematic” care nu mai are ac-ces la realitatea fundamentalãînþeleasã ca ordine cosmicã dincartea consacratã poeziei blagi-ne sau „plãcerea încântatã” (Eu-gen Fink) din Jocul poeziei de-vin sintagme „care-l trãdeazã” peautor, însã ne apropie de „progra-mul sãu existenþial”.

Cornel Ungureanu subliniazãconsecvenþa inegalabilã a criti-cului de a aprofunda subiectelealese pe termen lung: atât avan-garda (fie cã este vorba de studiiample, fie de monografii dedica-te unor poeþi ca Gellu Naum sau

Ilarie Voronca), cât ºi poezia dina doua jumãtate a secolului XXsunt o preocupare constantã înactivitatea sa criticã. Pornind dela cele douã ipostaze ale criticu-lui clujean – cea „avangardistã”din cartea cu care debuteazã încritica literarã ºi cea „cuminte” pecare o regãsim în chiar titlul vo-lumului de debut în poezie –, Iri-na Petraº ia ca exemplu cãrþileGellu Naum. Poezia contra lite-raturii (2001), Poeþii revisteiEchinox (2004) ºi Dicþionar ana-litic de opere literare româneºti(1998-2003), pentru a evidenþiacalitãþile de hermeneut ale lui IonPop, cum este, de exemplu, capa-citatea de a scoate în evidenþãvaloarea Operei, ci nu pe cea aautorului, a Sensului, ci nu a de-taliului biografic. Vasile Fanacheanalizeazã contribuþia lui Ion Popîn planul poeziei interbelice (prinstudiul Jocul poeziei, 1985), a ce-lei avangardiste (Tristan Tzara,Saºa Panã, Ilarie Voronca,ªtefan Roll, Gellu Naum) la carese adaugã poeþii generaþiei ‘60 dinPoezia unei generaþii (1973), fãrãa trece cu vederea lucrãri consa-crate precum Nichita Stãnescu –spaþiul ºi mãºtile poeziei (1980)sau Lucian Blaga – universul li-ric (1981), ceea ce ne aratã cã„domeniul predilect al criticuluiIon Pop este poezia”. MirceaPopa, într-o prezentare de ansam-blu a operei critice, surprinde ºifaptul cã antologiile tematice alelui Ion Pop cuprind note ºi trimi-teri bibliografice ale unor autoriaproape uitaþi, dar fermecãtori(precum avangardistul craioveanVictor Valeriu Martinescu), carenu fac decât sã ateste rafinamen-tul ºi documentarea iscusitã acercetãtorului. Dacã Al. Cistele-can scoate în evidenþã cu remar-cabilã acurateþe actualitatea stu-diului Poezia unei generaþii,Dumitru Chioaru semnaleazã „au-toritatea inegalabilã” a lui IonPop în domeniul avangardei ro-mâneºti ºi europene. În aceeaºiordine de idei, Paul Aretzu con-

statã cã în 1969 când apãrea pri-ma sa carte despre avangardism,gestul lui Ion Pop era atât un actde curaj cât ºi un semn de liber-tate într-un stat totalitar; studiileapãrute ulterior nu au fãcut de-cât sã confirme cã este „cel maifin ºi avizat cercetãtor în dome-niul atât de sinuos al avangar-dismului, pãstrându-i intacterectitudinea ºi eleganþa, dobân-dite în vremurile, nu tocmai uºoa-re, de odinioarã”. De asemenea,Dorin ªtefãnescu observã trece-rea de la „intima reflexie” la „re-flexivitate” în analiza pe care cri-ticul clujean o aplicã celor 11 ele-gii stãnesciene. Constantina Ra-veca Buleu subliniazã cã tipãri-rea volumelor Ore franceze(1979) ºi Ore franceze II (2002) aavut un rol important în disemi-narea ideilor puse în circulaþie deelita culturalã francezã (MauriceNadeau, Roland Barthes, RogerCaillois, Paul Ricoeur, JeanRousset, Jean Cassou, GeorgesPoulet, Jean Starobinski etc.) înspaþiul intelectual românesc.Dicþionarul analitic de opere li-terare româneºti, ale cãrui patruvolume au apãrut între 1998-2003, dar a cãrui ediþie definitivãs-a realizat în 2007, este, în viziu-nea Mihaelei Ursa, „o bazã dedate, un fel de colac de salvarepreapocaliptic, care stã dovadã

cã literatura românã existã” ºicontinuã tradiþia eforturilor enci-clopedice ardeleneºti începutã cudicþionarele lui Ioan Budai-De-leanu ºi continuatã de MirceaZaciu ºi Marian Papahagi sau deAdrian Marino. Aducând o nouãperspectivã asupra subiectuluicercetat, Virgil Podoabã realizea-zã un „dialog echinoxist” cu „Ma-estrul Ion Pop” ºi cu alþi disci-poli de-ai sãi despre postmoder-nismul poeziei lui Aurel Pantea,dialog ce ia forma unui eseu decriticã a criticii.

Pe de altã parte, Ioan Pintease opreºte asupra poetului IonPop: „am fost fascinat de faptulcã poezia poate fi o stare narati-vã, o poveste în numele unorsimþiri felurite cu vorbire ºi cu-vinte de toatã ziua…”. Plecândde la antologia Descoperireaochiului (2002), ce cuprinde po-eme din primele cinci volume deversuri, ºi ajungând la Litere ºialbine (2010), Mircea A. Diaco-nu afirmã cã douã dintre imagini-le complementare ce definescuniversul liric al lui Ion Pop suntimaginea ferestrei ºi aceea a pro-priilor margini, concluzionând cãîn poemele sale „melancolia în-senineazã ºi neliniºtea evocãtimpuri armonice”. Pentru AurelPantea, autorul volumului Gra-maticã târzie (1977) este „depar-te de orice retorisme, spiritul sãupoetic cântã «cântece simple», încare ºoptesc intensitãþile”. Întimp ce Sanda Cordoº (ea însãºifiind simultan coordonatoareaceluilalt volum dedicat universi-tarului clujean, intitulat Ion Pop70) remarcã tonul atic ºi vibrantal poemelor despre „vulnerabili-tate, spaimã ºi moarte”, Emanue-la Ilie va reþine, referindu-se lavolumul de poeme publicat în2010, ºi semnele „canonice aletrecerii spre o vârstã de bronz aeului poetic” în care „de la albinepoetul poate învãþa cum sã îºiresusciteze vigoarea existenþialãsau dinamismul creator”.

Despre prietenul Ion Pop scriuatât Ana Blandiana (Ion Pop afost primul coleg de studenþie„faþã de care am avut sentimen-tul apartenenþei la aceeaºi gene-raþie”), cât ºi Romulus Rusan(Ion Pop „a parcurs, cu o rãbdarede benedectin, drumul atâtor in-telectuali strãluciþi care – în alteîmprejurãri, în perioada interbeli-cã – au ridicat la cote academice,talentul aflat în matricea ruralã.”).Pentru poetul Mircea Petean, IonPop este „acel prieten exigent decare orice creator are nevoie, maiales la început [...], dar ºi Poetulfascinat de fragilitatea fiinþei, carenu poate scrie un rând fãrã a privipeste umãr la cel ce scrie…”.Cãlin Stegerean evocã realizareaexpoziþiei Avangarda din Româ-nia în colecþii particulare (2006)la Muzeul de Artã clujean, împre-unã cu profesorul Ion Pop care aoferit el însuºi câteva exponatedin colecþia sa personalã deavangarda istoricã. De aseme-nea, amintim aici ºi interviul am-plu despre „avangarda discretã”(dar ºi despre cãlãtoria în Franþa,cenzurã, ºedinþele „Echinoxului”,postmodernism etc.), condus cumãiestrie de Ovidiu Pecican.

Volumul coordonat de ªtefanBorbély, Ion Pop. ªapte deceniide melancolie ºi literaturã, re-prezintã un semn de autenticãpreþuire al colegilor ºi prietenilor,un prilej de cunoaºtere a profe-sorilor-model pentru studenþii dela Litere ºi un semn de normalita-te, de început de maturitate pen-tru cultura noastrã.

Horaþiu Buzatu - Un cap luminat


ec

tu

ri

nnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEAnnnnn SILVIU GONGONEA

S-a înrãdãcinat tradiþia,mai ales în ultimul dece-niu, când concursurile

literare au cunoscut un avânt ne-maiîntâlnit, dupã fiecare ediþie, sãfie scoasã ºi o plachetã care sãreuneascã textele participanþilor.Valoarea lor variazã în funcþie deprestigiul pe care ºi l-a câºtigatrespectivul concurs, de membriijuriului ºi, nu în ultimul rând, devaloarea intrinsecã a textelor tri-mise. Pentru combatanþii veniþidin anonimat este o pistã de lan-sare, pentru cei care au acumulatun palmares literar, un bun prilejde confirmare.

mai sunt încã antologii –mai sunt

Poeme de Mai devreme (Ed.Sim Art, Craiova, 2011) reuneºte,cum altfel, textele participanþilorla prima ediþie a Festivalului dePoezie „Alexandru Macedonski“,care a avut loc anul acesta între 8ºi 10 mai, fiind organizat de Casade Culturã a Stundenþilor Craio-va. O dublã motivaþie ar fi de gã-sit într-un titlu cãutat, care mar-cheazã elanul tineresc ºi grabni-ca revendicare a unui loc cât maiîn faþã pentru cei care vin dinurmã în literaturã, dar despreaceasta, cât ºi despre unele de-talii organizatorice, vorbindu-neîn prefaþã Petriºor Militaru.

Fãrã a urma neapãrat ierarhiadin paginile volumului (chiarsunt necesare ierarhizãrile în po-ezie?), putem spune cã se prezin-tã o selecþie valoroasã, din dife-rite zone ale sensibilitãþii poeti-ce. Din fericire, fiecare participanteste însoþit de un CV care rezol-

Andreea Paul (Vass) (volumcoordonat de), Forþa politicã afemeilor, Ed. Polirom, Iaºi, 2011,400 pp.

E greu sã vorbeºti desprefemei fãrã a fi taxat dreptsexist. E greu sã vor-

beºti despre politicã fãrã a fi ta-xat drept partizan. Îmi asum du-blul risc. În plus, sunt subiecte lacare mai toatã lumea pretinde cãse pricepe. Îmi permit sã mã ex-prim ºi eu, considerând, fãrã (com-plet) falsã modestie, cã „inocen-þa ignoranþilor poate pune într-oluminã nouã domeniile acapara-te de specialiºti” (Valeriu Stoica,p. 340).

Forþa politicã a femeilor îºipropune sã ofere o imagine a par-ticipãrii politice a femeilor în Ro-mânia postcomunistã. AndreeaPaul (Vass), a adresat o serie deîntrebãri – privind cariera, diferen-þele dintre politicieni ºi politicie-ne, „modele ºi antieroi” etc. – câ-torva zeci de femei implicate poli-tic într-un fel sau altul, la un nivelsau altul, ºi unor „doamne de eli-tã” din domenii extra-politice. Lafinal, un capitol al bãrbaþilor, ase-mãnãtor unui drept la replicã, ºiun Epilog, în care sunt prezenta-te situaþiile din diverse alte þãri.

Rãspunsurile prezintã o marevarietate stilisticã ºi ideaticã. În-tâlnim destule naivitãþi – multetexte au aerul autoprezentãrilorde la concursurile de miss –, hei-rupisme – de genul „femeia, pro-motoarea noii ere” (p. 66) – saudefulãri. Misoginii de orice gradvor gãsi materie pentru a-ºi hrãnicopios prejudecãþile. Îi rog sã nuscape din vedere, pe de o parte,cã nici bãrbaþii nu sunt feriþi de„derapaje”, iar pe de alta, cã mul-te femei au atitudini „aºezate”.Impresia mea este cã, oricâtne-am considera de maturi, atuncicând vorbim în termeni de gen,avem tendinþa de a ne comportacopilãreºte. Calea dreaptã ar fi sãacceptãm cã nu mai e cazul „sãraportãm politica la o problemãde gen” (Norica Nicolai, p. 149)ºi cã „profesionalismul ºi integri-tatea nu þin de gen” (AndreeaPaul (Vass), p. 158). Câþi/câte cred

politica, scumpã doamnã...

însã cu adevãrat în astfel de vor-be ºi, mai ales, câþi/câte se potghida, în mod consecvent?

Pe parcursul cãrþii, mi-a zbu-rat de mai multe ori gândul la oreplicã din Titanic Vals: „Politi-ca, scumpã doamnã, are legile eifixe... ca cele ale gravitãþii univer-sale... Ca sã fructifici trebuie sãdepui”. Asta îi spunea un „baronlocal” interbelic Daciei, soþia can-didatului Spirache Necºulescu,încercând sã stoarcã ceva bani.Au trecut decenii, femeile nu maisunt condamnate sã facã politi-cã din umbrã. Au obþinut posibi-litatea fireascã a implicãrii direc-te ºi, odatã cu ea, a apãrut iluziaunei noi „legi fixe”, aceea a „co-tei obligatorii de reprezentarepoliticã de gen” (p. 14). Ideeaeste susþinutã de cea mai mareparte a autoarelor. Dacã laMuºatescu sofismul era evident,în cazul nostru, statistica ºi bio-logia îl fac mai greu de perceput:femeile reprezintã atât la sutã dinpopulaþie, deci trebuie sã le revi-nã tot atât la sutã din mandate. Enormal ºi dacã nu se întâmplãaºa este pentru cã unii ºi chiarunele se opun normalului. Serespinge interpretarea cotei ca oformã de discriminare pozitivã. Ologicã periculoasã, care poateduce la concluzii catastrofisteprecum aceea cã „nu se poate

vorbi serios despre democraþiedacã mai mult de jumãtate dincetãþenii României rãmân în afa-ra reprezentãrii politice” (ZoePetre, p. 163) sau cã „ignorândjumãtate din populaþia þãrii, igno-rãm jumãtate din plusvaloarea cucare contribuim la bunãstareasocietãþii” (Rovana Plumb, p.171). Schimbând categoriile, amputea arãta cã multe alte jumãtãþisunt ignorate. În democraþie însã,reprezentativitatea priveºte nucaracteristicile diverselor persoa-ne, ci voinþa lor. Dacã nu ar fi aºa,componenþa organismelor repre-zentative nu s-ar stabili prin vot,ci prin eºantionare.

Cei mai mulþi autori bãrbaþi nuconsiderã necesarã vreo cotã, bachiar unii vãd în idee un „sub-strat stângist, aducând o per-spectivã totalitarã” (Teodor Ba-conschi, p. 300) sau o „exagerarecomunistoidã” (Kelemen Hunor,p. 330). Ironia face ca majoritateasusþinãtoarelor sã fie membre aleunor partide a cãror denumire in-clude cuvântul liberal.

Existã ºi o minoritate femininãcare îºi exprimã, cu moderaþie,reþinerea. Se cuvin sesizate douãnuanþe. Pe de o parte, se consi-derã cã, deºi necesarã, reprezen-tarea femeilor nu trebuie sã fieimpusã prin lege, ci „sã vinã caurmare a cererii” (AdrianaSãftoiu, p. 185). Altfel spus, nu esuficient cã femeile au „proble-me ºi interese specifice”, aºa cumafirma o „activistã feministã” de-claratã (Oana Bãluþã, p. 216) (celemai multe semnatare se feresc,mai mult sau mai puþin, de cuvân-tul feminism). Trebuie sã con-ºtientizeze aceste probleme/inte-rese ºi sã doreascã rezolvarea/realizarea lor prin politicã. Paredificil, numai dacã observãm cãuna dintre ideile recurente esteaceea a lipsei de solidaritate – eu-femistic vorbind – a româncelor.Pe de altã parte, existã tendinþade respingere a oricãrei deose-biri de gen. Din aceastã perspec-tivã, nu existã teme politice spe-

cific feminine, sintagma femeiepolitician „sugereazã din start uncomplex de inferioritate, cantona-rea în «liga micã» a unui joc ac-ceptat ca eminamente masculin”(Miruna Munteanu, p. 271), iar„acceptarea includerii într-osubstructurã [organizaþia de fe-mei, n. M.G.] este un prim pas spreizolare” (Monica Tatoiu, p. 298).Ideal ar fi ca femeile sã activezepolitic „în calitate de cetãþeni in-teresaþi de cei care i-au ales, indi-ferent dacã sunt femei sau bãr-baþi” (Aurora Liiceanu, p. 251).Dovadã stau exemplele persona-litãþilor celor mai frecvent aminti-te ca modele, Margaret Thatcherºi Golda Meir, ºi ale tuturor ce-lorlalte prezentate în Epilog.Ajuns aici, nu pot sã nu reþin frec-venþa invocãrii personajului Re-gina Maria. Fãrã a-i minimalizaîn vreun fel rolul istoric, trebuieconºtientizat faptul cã nu maipoate funcþiona ca model. Muta-tis mutandis, are mai multe încomun cu eroina lui Muºatescu

decât cu ceea ce sunt sau dorescsã fie autoarele noastre. A o ale-ge ca model înseamnã a te dedi-ca jocului politic informal, a rataºansa „emancipãrii” ºi, implicit, ada apã la moarã imaginarului mi-sogin. Din fericire, cred cã nu evorba de o asumare serioasã, cidoar de un amestec de ignoran-þã, miraj istoric ºi emfazã.

Una peste alta, Forþa politi-cã a femeilor ilustreazã niveluldiscuþiilor privind raporturile degen în România. Lamentaþii, ridi-cãri de ton, încordãri de muºchi,teoretizãri seci ºi exemplificãriexotice. Dar nici din acestea preamulte! Rar câte un discurs serios(vezi contribuþiile dnei MihaelaMiroiu), care sã îþi dea de gânditîndelung! Am, ca de atâtea ori,senzaþia tout(e) est pris(e) à lalégère.

PS. Aflãm cã (ºi) din punct devedere al reprezentãrii politice afemeilor, România se situeazã lacoada Uniunii, având în urmãdoar un vecin, care însã, de dataasta, nu e Bulgaria (vezi pp. 17,362).

nnnnn Mihai Ghiþulescu

vã multe din neplãcerile unei pri-me orientãri. Gabriel Nedelea aieºit, între timp, în faþa cititorilorcu un volum de versuri indivi-dual, Peisaj cu întâlnire (Ed.Aius, Craiova, 2011), ºi este unpariu câºtigat. Amorsa suprarea-listã pe care a ºtiut sã o dozezedã poemelor sale o imagisticãbogatã ºi o dinamicitate neobiº-nuitã. Ana Donþu, poate maiaproape de formulele ultimilor ani,îºi expune cu delicateþe sensibi-litatea femininã. Poezia pe care oscrie este a spaimelor abia între-zãrite, a „micilor frici“ care „sepreling pe obiecte acoperindu-lecu un strat/ opac ºi subþire“.Aleksandar Stoicovici îmbinãonirismul cu datele unei mitolo-gii în care un filon important îlreprezintã arheologia copilãriei.(ex. poeme ca „asta era copilãrianoastrã“ sau „peºtele din Iago-dãrie“). Maria Martelli intuieºte

foarte bine coordonatele margi-nalitãþii într-un oraº „de stepã fier-binte“, dar un poem ca „trãiam ovreme când tristeþea“ este expo-nenþial pentru a reda candoareaºi fragilitatea femininã. La Danie-la Micu eul poetic, sub baghetaludicului sec ºi a absurdului, cap-teazã cu o luciditate neobiºnuitãdatele unei realitãþi denaturate.Cu versurile din acest grupaj, Ele-na-Gabriela Lazãra traseazã dejaliniile unei poetici personale. ªi,nu în ultimul rând, Mihai Ene, in-clus în cadrul programului de lec-turi publice cu poeþi contempo-rani, vine sã închie lista poeþilorincluºi aici. Dosarul de presã, dinultimele pagini, surprinde ecouri-le pe care le-a avut evenimentul.

Cât de inspiraþi au fost cei aflaþiîn juriu rãmâne de vãzut. Poemede Mai devreme ar putea deveniPoeme de citit Mai târziu.

Mihai Diaconu - Aºteptare


ec

tu

ri

nnnnn MARIN BUDICÃ

D upã Fereastra dinspre lume (Ed. SimArt,Grupul Editorial

AIUS, Craiova, 2009), DumitruToma publicã, la nici doi ani de laapariþia acestui volum, o nouãcarte de poezie, menitã sã con-solideze convingerea cã ne aflãmîn faþa unui poet cu nebãnuiteresurse de exprimare, capabilsã-ºi înnoiascã ºi sã-ºi adânceas-cã registrul liric, în aceeaºi notãde originalitate, semnalatã la apa-riþia primului volum.

Cartea a apãrut în 2010 la Edi-tura AIUS din Craiova, fiind în-soþitã de un adevãrat studiu in-troductiv intitulat Umbra ºi fu-mul sau despre trecerea ºi pe-trecerea omului, datorat lui Du-mitru Velea, poet ºi eseist preo-cupat de metafizica fiinþei, pre-cum ºi de o prezentare pe coper-ta a IV-a a cãrþii (realizatoareacopertelor ºi a ilustraþiilor fiindRoberta Ionescu) a cunoscutu-lui critic literar Ovidiu Ghidirmic,

spre zarea care spintecãcare relevã cu sagacitate liniiledirectoare ale lirismului care ca-racterizeazã poezia lui DumitruToma, „un poet al dificultãþilorînvinse ºi asumate, care scrie oliricã interiorizatã ºi deliberat crip-ticã, de reflecþie filosoficã.”

Cartea lui Dumitru Toma sedeschide cu o excepþionalã poe-zie, intitulatã „Dumnezeu sã teajungã”, una dintre poeziile em-blematice pentru acest volum, încare Dumitru Velea vede, pe bunãdreptate, relaþia dramaticã dintreom ca fiinþã ºi Dumnezeu, fiindcã„omul I-a alunecat din braþe, dinvinã fãrã vinã, dar dupã rãtãcireºi încercare trebuie sã revinã, sãI se întoarcã în braþe.” Într-ade-vãr, poezia trebuie sã fie citatã înîntregime, nu doar pentru tensi-unea ideaticã, dar ºi pentru înºe-lãtoarea simplitate, marcã a crea-þiei autentice: „Povârniºul e lungºi urcuºul e greu,/ Cât albastrusã fie ºi sã curgã mereu,// Sã te-ntorci în mãduva luminoasã capaiul/ Întru jocul de-a lutul, de-aGrãdina ºi Raiul…// Dumnezeu sãte-ajungã sã Îi fii pe aproape/Când din mânã toiagul va fi gatasã-l scape,// Sã te-aprinzi ºi sã arzipe colinele vrerii/ ªubrezirea sã-Irezemi pe toiagul puterii.// N-o sãfii niciodatã împroºcat pentru

plânsu-þi/ Ce-a stârnit disperareade-a rãmâne tu însuþi …”

Îi urmeazã alte nouã poemeînfãþiºând drama „când fiinþase-atinge de nefiinþã ºi-i gata sãse împlineascã desfacerea sufle-tului de trup”, ºi pe care DumitruVelea le grupeazã în poeme careilustreazã jocurile („Ia aºea-zã-Te-ntr-o rînã/ Sã vezi, Tatã,cum mã joc –// Iau din rouã ºi dinfoc/ Pentru capul de þãrânã,// Furdin zare ºi din prund/,/ În vede-re-i pun cicoare,/ Iar din Tine rupºi-ascund/ Un copac, un miez,ºi-o floare. …[…]”//, încercãrile(„Spune, Doamne, ce gând ai,/Dacã rãului mã dai./ Spune dece-ai început/ Sã Te joci seara înlut/ ªi n-ai început în zori/ Sã mãfereºti de rãcori…[…], rugile(„Fã-mã, Doamne, mai uºor/ ªidã-mi aripi ca sã zbor,/ Sã prijondin ochii tãi/ Când îngrop adâncîn vãi// Zarea care spintecã/ Totce timpul vindecã…[…].”

Subliniind „apariþia de excep-þie în climatul literar actual” avolumului de debut – Fereastradinspre lume – Ovidiu Ghidirmicconstatã cã al doilea volum „estestructurat pe douã motive cen-trale, recurente ºi obsedante:«umbra» ºi «fumul», de largã cir-culaþie în literatura universalã, ce

exprimã fragilitatea ºi perisabili-tatea condiþiei umane” ºi în care„cãile de acces la cunoaºtereconverg spre filosofia Unului sauUnicului, din Upaniºade ºi dinfilosofia greacã eleatã (…), careapare ºi la Eminescu, în memora-bilul vers: „cãci toate erau unulºi una erau toate.” Antologice înacest sens sunt poemele „Umbraºi fumul” (care dã titlul volumu-lui), remarcabilã ºi pentru tonulelegiac: „Ascult cum greierii cân-tã-n cãlcâie./ Ce-a fost ºi n-a fostîntre noi sã rãmâie/ ªi ce nu s-aspus nicicând sã aparã/ Cu aripialbastre la vreme de searã,/ ªichipuri cuminþi ce nu-s ale noas-tre,/ Când florile sting petale înastre,/ Iar crinii rãstoarnã cupe încer/ Cu cele ce sunt în cele cepier/ Ca toate s-adoarmã tãcuteîn Unul,/ De unde ne-ajunge doarumbra ºi fumul.”, dar, mai ales,„Se întorc din nou pe fus”, meta-forã care vorbeºte despre fragili-tatea fiinþei umane: „Ori din-tr-Una, ori dintr-Unul,/ Nu se ºtiedintru care s-au fãcut umbra ºifumul./ Ori dintr-Unul, ori din-tr-Una sau, poate dintr-amândo-uã/ S-a iscat un titirez ºi-a þâºnitluminã nouã…// ªi de-atunci,ºi-acum se trage pentru noi dinmiez de Fire/ Suciturã cum e fu-

cu acest subiect se reducea laprezenþa intermitentã a fiului sãupe bancã, adicã printre rezerveleechipei.

În ce mã priveºte, nu avuse-sem încã ocazia de a-l cunoaºtepersonal.

În timp ce mã gândeam la aces-te lucruri, am realizat cã trecuseaproximativ o orã ºi, cu cât treceatimpul, cu atât se reduceau spe-ranþele mele într-o reînnoire a im-plicãrii familiei în sectorul sportiv.

Secretara a intrat în timp cepriveam încã pe fereastrã ºi în-cercam sã identific profilul în rui-nã al palatului sporturilor, cu sla-be rezultate, cum era ascuns deun lung ºir de hale, edificii ºi ma-gazine. Vocea ei m-a fãcut aproa-pe sã tresar. „Domnule Cassini?Domnul inginer Carboni vã aº-teaptã în biroul sãu”.

Secretarele preºedinþilor sunttoate la fel, frumoase, dar nu foar-te frumoase, profesionale, ele-gante, reci ca niºte automate ºiagresive precum Cerberul în a

apãra starea de privacy a ºefu-lui. Aceasta nu fãcea excepþie.

Mergea înaintea mea pe cori-dorul scurt care ducea la acel bi-rou pe care îl cunoºteam atât debine. De câte ori fusesem în acelloc pentru a vorbi cu bãtrânulCarboni, câte discuþii, câte spe-ranþe ºi câte deziluzii!

Cu câþiva ani în urmã reuºise-rãm sã ducem echipa Virtus înseria A2. Dar atunci costurile nuerau atât de mari ºi chiar ºi câte-va echipe mai mici puteau ajun-ge în campionatul cel mai impor-tant. Acum, lumea aceea seschimbase profund, sponsoriilipseau ºi proprietarul nu puteasã-ºi permitã sã menþinã o echi-pã, de unul singur, la acel nivel.Astfel, an dupã an, retrogradaredupã retrogradare, cãzuserãm înseria C.

Sincer, nu ºtiam nici eu ce sã-mi doresc de la acea întâlnire.

Perspectivele erau puþine ºideja avusesem propuneri de ma-nager general de la douã echipede valoare.

În acel moment al vieþii meletrebuia sã fac alegerea corectã.

Prins cu aceste gânduri, aproa-pe nu mi-am dat seama cã secre-tara, deschizând uºa biroului, mãanunþa cu voce metalicã: „Dom-nule inginer, pot sã-l las pe dom-nul Cassini sã intre?”.

Nu am auzit rãspunsul, dar totam intrat. Paolo Carboni vorbeala telefon ºi, în acest timp, îmi fã-cea semn cu mâna sã mã aºez peunul dintre cele douã fotolii care,împreunã cu o mãsuþã ºi o cana-pea, constituiau un mic salon pri-vat.

Am cercetat-o pe persoana decare depindea viitorul meu. Nusemãna deloc cu tatãl sãu. Erablond, cu pãrul des ºi bine piep-tãnat ºi, pe un corp care pãrea în

mul ºi ca umbra de subþire;/ În-frãþite dintru oarã, niciodatã nuse rup/ De când Este Cel Ce Estecuibãresc la mine-n trup.// ªi ce-nuºã, ºi þãrânã, una-ntr-alta îºiface nod/ ªi ca scaiul prins în lânãtrec cu mine peste pod./ ªi um-brindu-mi luminiºul pentru care-am fost adus/ Amândouã se facuna ºi se-ntorc din nou pe fus.”

Într-adevãr, Ovidiu Ghidirmicare dreptate când afirmã cã „Du-mitru Toma rãmâne unul dintre ceimai valoroºi poeþi ai generaþieisale, ajunsã, astãzi, la o deplinãmaturitate creatoare.”

un vis în lumea baschetului(Urmare din pagina 20)

plinã formã, purta un costum al-bastru închis de bunã calitate.Maxilarul puternic, fruntea înaltãºi ochii albaºtri fãceau din el unprototip de frumuseþe nord eu-ropeanã. La 50 de ani, în deplinã-tatea maturitãþii sale, semãna maimult cu o divinitate saxonã decâtcu un om de afaceri brianzol.Mi-am amintit apoi cã mama saprovenea dintr-o familie de indus-triaºi germani cu care domnul Ar-minio colaborase în primii ani aiaventurii sale antreprenoriale.

Convorbirea telefonicã se ter-minase, dar l-am vãzut formândun numãr intern: „Carmen, pen-tru cel puþin o jumãtate de orã nuvreau sã fiu deranjat, numai dacãnu telefoneazã persoana aceeape care dumneavoastrã o cu-noaºteþi. Ok? Bine, bine”.

Apoi mi s-a adresat mie:„Bunã ziua, domnule Cassini, cemai faceþi?”. Vorbind astfel, s-aridicat, arãtând o staturã foarterespectabilã ºi a venit sã se aºe-ze în faþa mea.

„Bine, domnule inginer, des-tul de bine”.

„De cât timp vã ocupaþi deechipa noastrã de baschet?”, aîntrebat în timp ce mã scruta cuochii aceia albaºtri moºteniþi dela mamã.

„Ei bine, pentru exactitate, euam început acum 16 ani, ca antre-nor, dar, în mod evident, nu eraserviciul meu. Tatãl dumneavoas-trã, însã, a vãzut în mine calitãþileunui team manager ºi mi-a datºansa, dupã acel an dezastruos,sã mã reciclez în aceastã funcþie.Din acel moment am fãcut numaiasta”.

În timp ce vorbeam, mi-amamintit zilele dificile petrecute ca

antrenor, emoþia ºi panica pe carele încercam de fiecare datã cândechipa mea începea încãlzirea dedinaintea meciului, confuzia to-talã când trebuia sã fac alegerineaºteptate, mânia cauzatã deneputinþã, care genera disputeinterminabile cu arbitrii ºi carefãcea sã plouã din plin cu faul-turi tehnice.

N-aº mai antrena niciodatã,pentru nimic în lume.

Dar munca mea, munca aceas-ta, mã entuziasma ºi voiam sãcontinui sã o fac. ªtiam însã cã înseria C nu va fi loc pentru mine: oechipã din categoria aceasta nuîºi putea permite un director teh-nic cu salariul meu.

„Aº vrea de la dumneavoastrão pãrere obiectivã despre aceastãechipã ºi despre baschet în gene-ral. Mi-o puteþi da, nu-i aºa?”. Aformulat întrebarea privindu-mãfix, interesat, dar mereu cu acelsurâs stereotip pe buze.

„Ar fi multe de spus ºi ºtiu câtsunteþi de ocupat. Dacã doriþi, vãscriu un raport pe aceastã temã.Mâine deja aº putea sã vi-l trimit”.

„Nu – a rãspuns – prefer sã oaud direct de la dumneavoastrã,dacã nu vã displace. O jumãtatede orã, cu totul, v-o pot acorda.Încercaþi sã sintetizaþi”.

Mã pusese în dificultate.Aº fi preferat sã gândesc bine

la ceea ce spuneam, sã reflectez,în schimb, eram constrâns sãvorbesc imediat. Eram sigur cãstarea mea emoþionalã îmi va faceglume proaste. Dar asta era, ºiatunci, încercând sã fiu cât maicalm posibil, m-am strãduit sã-miexprim gândurile cu sinceritate.

Dacã trebuia sã aparã un re-laþie de încredere între noi, meri-ta sã fiu corect. Dacã, dimpotri-vã, el nu mai avea intenþia sãsusþinã echipa, mãcar fãceam oimpresie bunã.

Horaþiu Buzatu - Geoanã Pe Cer E


1891 septembrie 23. Se naº-te în Craiova, str. Primãverii nr. 3,suburbia Obedeanu, BasilieGheorghescu, fiu al lui BadeGheorghescu, funcþionar, ºi alMãriei Bade Gheorghescu, mena-jerã, conform actului de naºtereînregistrat la nr. 910 al Registru-lui Stãrii Civile pentru Nãscuþi dinCraiova.

1898-1908. Urmeazã primeletrei clase primare la ªcoala Obe-deanu din Craiova, continuã laªcoala „Sfinþii Voevozi” ºi laLiceul „Sfântul Sava” din Bucu-reºti, unde face douã clase, iardupã decesul tatãlui, revenind înCraiova, studiazã la Liceul „Ca-rol I”, pânã în 1908, la sfârºitulanului VI, când este eliminat dintoate ºcolile din þarã.

1908. Dupã eliminare, pãrã-seºte imediat Craiova ºi se ducela Bucureºti, însoþit de curajoasalui prietenã, „o tânãrã elveþianãcare, pe acele vremuri, educa co-piii unui important bancher dinlocalitate”.

1908-1909. Ajutat de mareleactor Petre Liciu, ajunge funcþio-nãraº al vãmii din Vârciorova ºi,apoi, al celei din Burdujeni, pânãla întâlnirea cu doi foºti colegi aiclasei a IV-a de liceu, ºi ei elimi-naþi din ºcoalã: Felix Aderca, scri-itorul de mai târziu, ºi Mihai Buri-leanu, devenit directorul unui ziarde scandal ºi socrul marelui dra-maturg Eugen Ionescu. Fostulcoleg de liceu, Menelas Gher-mani, îl duce în cenaclul lui Ale-xandru Macedonski. Lucreazã laziarul „Viitorul” ca reporter denoapte, dupã care, recomandatde Al. Macedonski, pãtrunde laziarul „Vocea dreptãþii” dinBucureºti ºi la „Biruinþa”, jurnaleditat de petroliºtii din Ploieºti,în care publicã versuri.

1909 toamna. Sub influenþatatãlui sãu, un admirator al luiAlexandru Ioan Cuza, ºi a resen-timentelor antidinastice ale lui Al.Macedonski, scrie ºi dã tiparuluicãrþulia de profeþie SfârºitulRomâniei (Tip. Fulgerul, 1909),fãrã ºtirea poetului, „maestrul”aflat în admiraþia sa, cu care seînrudea, mamele lor fiind surorivitrege (se numeau Paleo).

1910. În iarna începutului dean, Al. Macedonski îi face luiV.G.P. „darul rar al destãinuirii”.Primãvara, de teama urmãrilor ati-tudinii sale antidinastice din Sfâr-ºitul României (cartea a fost opri-tã din circulaþie), s-a hotãrât sãpãrãseascã þara. Are asupra satrei recomandãri ale lui Al. Mace-donski cãtre George Eckoud, Ed.Sansot ºi F.T. Marinetti. Se îm-barcã în Grecia pe un vapor, carese scufundã în apropierea Sici-liei, se salveazã ºi porneºte spreRotterdam (unde câºtigã foartebine ca vãtaf de hamali), apoi plea-cã spre Bruxelles (unde îl întâl-neºte pe George Eckoud), treceprin Londra (de unde ia o reco-mandare pentru Jean Grave, dinredacþia revistei „Libertaire”) ºicontinuã drumul spre Paris.

nnnnn ILARIE HINOVEANU

un destin fabulosV.G. Paleolog – magul de la Corlate

l Traducãtorul lui Da Vinci l Exegetul lui Brâncuºi lDoctorandul lui Einstein l Prietenul lui Joyce

La plecarea din þarã, pe coto-rul actului ce i s-a eliberat a fosttrecut ºi numele Paleolog, pecare, prescurtat, îl purta mama sa(Paleo). De aici provine ºi opþiu-nea lui de a semna scrierile cu nu-mele Vasile Georgescu Paleolog.

1911. Urmeazã liceul la Parisºi îºi dã bacalaureatul în 1911.Scapã de poliþia francezã, care îlsurprinsese într-o adunare de„anarhiºti”, dar, de fricã, nu se maiîntoarce la hotelul unde locuia.Îºi gãseºte un loc ieftin pentru aînnopta în atelierele „fragile” alepictorilor ºi sculptorilor din Mont-parnasse, 14, Vila Falguière,avându-i vecin pe Modiglianicare, dupã un timp, îl prezintã luiBrâncuºi. Continuã studiile ºiface doi ani de Drept la Paris.

1913. Scrie câteva rânduridespre Brâncuºi în cotidianul„Paris-Midi”. Începe sã editeze,la Paris, revista „La RoumanieLatine”. Se cãsãtoreºte cu Cécile-Louise-Hanriette Lauru, de origi-ne francezã, pe care a cunoscut-o la Leipzig, unde V. G. P. venisesã facã doctoratul cu Wundt, dareºueazã deoarece nu s-au înþe-les asupra temei.

1914. Sfãtuit de profesorulSchiemann sã facã doctoratul cuEinstein, se duce la Zurich, undecelebrul savant era profesor,acesta îl acceptã la doctorat, darproiectul înceteazã din cauza rãz-boiului, izbucnit la 2 august 1914.

1916. În luna ianuarie se aflãla Roma, de unde îi scrie luiBrâncuºi, informându-l de naºte-rea fiului sãu Tretie.

1916-1918. Este delegat alGuvernului român pe lângã Ami-ralitatea Fortului Lorient, unde seîmbarcau sãptãmânal mii de tonede muniþii pentru România. Înaprilie 1917 se naºte, la Paris, fiulsãu, Preda.

1919. Este ataºat al Românieipe lângã Conferinþa de Pace dela Paris.

1920-1921. Se aflã cu familiaîn Italia. În 1921, se întâlneºte cuBrâncuºi la Blevio, sat pe malullacului Como, în apropiere deMilano. În iulie 1921 se naºte laBlevio, fiul sãu, Dyspré.

1922. Revine în România cufamilia ºi se instaleazã la Corlate-Dolj, unde îºi înalþã un conac („cas-telaº”, cum îl numeºte Sanda Geor-gescu, nepoata sa). Aici începe onouã viaþã ca profesor secundarºi plugar, o vreme este ºi primar,întemeiazã o bibliotecã impresio-nantã, editeazã ziare, scrie cãrþi,instaureazã un climat de elevatãviaþã cultural-artisticã etc.

1927. Împreunã cu C.S.Nicolãescu-Plopºor, scrie ºi edi-teazã ziarul „Redeºteptarea”, carese tipãreºte la Pleniþa.

1937. Publicã în revista „Ar-hivele Olteniei” din Craiova am-plul eseu „Constantin Brâncuºi”,între ilustraþii aflându-se ºi ma-cheta „Porþii Sãrutului”, cu expli-caþia poarta din Parcul Tg.-Jiu”.

1938. Publicã, pe cheltuialasa, în tiparniþa „Ramuri” din Cra-

iova, prima carte în lume despreConstantin Brâncuºi. Cartea cu-prinde eseul C. Brâncuºi apãrutîn revista „Arhivele Olteniei”, unrezumat în limba francezã, un „în-ceput Bibliografic Brâncuºi” ºi onotã. Toamna, este vizitat la Cor-late de Constantin Brâncuºi.

1940. Apare cartea Introdu-cere la studiul critic al opereipicturale de la Sf. GheorgheNou din Craiova, Ramuri,Craiova.

1943. Se implicã în „campa-nia” pentru impunerea operei luiBrâncuºi în expoziþia din cadrul„Sãptãmânii Olteniei”, publicândeseul Despre C. Brâncuºi în pri-ma ediþie a Catalogului Expozi-þiei..., dar care este „cenzurat” ºieliminat din ediþia a doua. Trimi-te eseul respectiv lui C. Rãdules-cu-Motru, care îi rãspunde printr-o scrisoare.

1944. Apare A doua Cartedespre Constantin Brâncuºi,având prefaþã scrisoarea lui C.

Rãdulescu-Motru, Ramuri, Craio-va. Apare cartea Visiunea ºi au-diþia coloratã sinestesicã laAlexandru Macedonski, Ed. Va-tra, Bucureºti. Este numit membruîn Comitetul de Direcþie al Tea-trului Naþional din Craiova, prinînaltul Decret Regal nr. 2319/1944.

1945. Apare cartea DespreErik Satie ºi noul muzicalism, Ed.Vatra, Bucureºti.

1946. Apare cartea Sinestesie.Cuvânt întors spre dovedireaD-lui prof. ªerban Cioculescu...,Ed. Scrisul Românesc, Craiova.

1947. Apare cartea Brâncuºi,în limba francezã, Ed. Forum, Bu-cureºti, care se bucurã de suc-ces pe plan internaþional, fiindprima ºi singura monografie pu-blicatã în timp ce Brâncuºi era înviaþã, cu acordul sculptorului.Între alþii, cartea a fost elogiatãde marele poet american EzraPound, „savantul poliglot”, prie-ten ºi admirator al lui Brâncuºi,care scrisese, în 1921, în revista

„The Little Review” din NewYork, un amplu eseu care va fi dereferinþã în bibliografia opereibrâncuºiene. Apare cartea Intro-ducere în „Cartea despre pictu-rã” a lui Leonardo da Vinci, In-stitutul de Arte Grafice „Lucea-fãrul”, Bucureºti.

1948. Îi sunt naþionalizate pã-mântul ºi casa de la Corlate.

1957. Se desparte la 31 ianua-rie, prin divorþ, de Cécile LouiseHanriette Lauru. La 16 martiemoare marele sãu prieten Con-stantin Brâncuºi.

1958. Dupã despãrþire, CécileLauru pleacã în Franþa. Moare laParis într-un accident de maºinãºi este înmormântatã în CimitirulPère Lachaise.

1962. Este numit de consãtea-nul sãu Ilie Murgulescu, minis-trul învãþãmântului, profesor defrancezã la ªcoala Medie din Cor-nu, recent înfiinþatã. Aici a pusbazele unui muzeu ºcolar. ð

Victor Boldâr - Vasile Georgescu Paleolog

120 de ani de la naºtere


1965. Se stabileºte cu domi-ciliul în Craiova, într-un bloc delocuinþe din centrul oraºului, str.A.I. Cuza, nr. 9, sc. II, etaj III.

1966. Este angajat de priete-nul sau, directorul C.S. Nicolães-cu-Plopºor, cercetãtor-colabora-tor al nou înfiinþatului Centru dinCraiova al Academiei Române. Înaceastã calitate întemeiazã Infor-matica biobibliograficã „C. Brân-cuºi”, pe care o înfiripase încãdin anul 1921.

Participã împreunã cu PetrePandrea la manifestarea „Omagiului Brâncuºi”, organizatã în ca-drul „Serilor Ramuri”, în data de6 februarie.

1967. În Catalogul Brâncuºi,editat de Muzeul de Artã din Cra-iova cu prilejul inaugurãrii cabi-netului Brâncuºi, când s-au come-morat 10 ani de la moartea sculp-torului, semneazã eseul Notedespre cinci opere, aflate în patri-moniul muzeului respectiv.

Participã la Colocviul Interna-þional Brâncuºi, 13-15 octombrie,Bucureºti, unde prezintã comu-nicarea Carte sinopticã de iden-titate privind structurile frazeo-logice folosite de Brâncuºi pen-tru definirea mesei rotunde.

Apare cartea Tinereþea luiBrâncuºi, Ed. Tineretului,Bucureºti, cu un Cuvânt înaintede Petru Comarnescu.

1968 - 7 iunie. Este ales mem-bru al Uniunii Artiºtilor Plasticidin România. A devenit membrual Asociaþiei Internaþionale a Cri-ticilor de Artã, din Paris. A fostdecorat de Consiliul de Stat alRomâniei cu Ordinul Meritul Cul-tural clasa I.

1970. Dupã 48 de ani, face ovizitã la Paris, constatã cã Atelie-rele lui Brâncuºi nu fuseserã de-molate, propune SpitaluluiNecker (proprietarul terenului pecare erau clãdite) ºi ambasadeinoastre de la Paris, demolarea lorºi aducerea vestigiilor în þarã. Prindecizia nr. 161654/1101 din 24octombrie 1970 a Inspectoratu-lui General al Miliþiei – DirecþiaEvidenþa Populaþiei îºi schimbãnumele de familie ºi prenumeledin Gheorghescu Basilie în Geor-gescu-Paleologu Vasile.

1971. Apare Tratatul desprepicturã de Leonardo da Vinci,tradus de V. G. Paleolog, Ed. Me-ridiane, Bucureºti.

1972. La sfârºitul lunii iunie,cu camionul Romtrans, aducevestigiile Atelierelor în Craiova ºile descarcã, ajutat de elevi, încurtea Muzeului de Artã, care leia în custodie.

1976. Apare cartea Brâncuºi-Brâncuºi, ediþie îngrijitã ºi notede Tretie Paleolog, Editura Scri-sul Românesc, Craiova, dedicatãsãrbãtoririi Centenarului naºteriilui Constantin Brâncuºi (19 fe-bruarie 1976). La 29 martie rosteº-te la Casa Oamenilor de ªtiinþã aAcademiei R.S.R. alocuþiunea:Mesajul dodiilor lui Brâncuºi.

American Institut of Writing-Research Corp., din New York,1-a ales printre membrii sãi.

1978 decembrie. A devenitmembru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia.

1979 – 12 februarie. Încetea-zã din viaþã ºi este îngropat încripta Capelei „Sfânta Maria” dinCimitirul Sineasca din Craiova,alãturi de alþi membri ai neamuluisãu. Capela, o veritabilã operã deartã, a fost ziditã pe cheltuialamãtuºii sale, contesa Eliza Paliu-Alexandrescu.

amprenta V. G. PaleologAdrian Marino

O contribuþie macedonskianã1

Sub o copertã extravagantã, amintind cele mai ortodoxe pu-blicaþii dadaiste, într-un stil ameþitor ºi haotic, d. V. G. Pale-olog, cunoscut prin Cãrþile sale despre Brâncuºi, comuni-

cã pentru cunoaºterea esteticei macedonskiene un document de pri-mã importanþã. Imaginea poeticã coloratã la Alexandru Macedon-ski, pagini manuscrise colorate ºi inedite din „Calvaire de feu” (Buc.,„Vatra”, 1944), plachetã elegantã, destinatã, ºi prin conþinut ºi prinfacturã de prezentare, unei circulaþii restrânse, cuprinde descriereaºi comentarea unui ms. oferit autorului în 1910, de cãtre Al. Mace-donski, în semn de omagiu amical ºi comuniune spiritualã.

Este vorba de un caiet totalizând 35 de file, scris în întregime depoet, într-o manierã originalã; pentru mentalitatea esteticã româneascãa timpului, cu desãvârºire revoluþionarã. Preocupat de problemacorespondenþelor dintre cuvânt, culoare ºi sunet, de sugestia artis-ticã totalã, de emoþia esteticã ab-solutã ºi globalã, de sinestezii, Al.Macedonski îºi transcria pagini-le din Thalassa cu cerneluri dife-rite (o paginã este facsimilatã spreedificare), diferitele capitole sauepisoade tinzând la anumite to-nalitãþi specifice.

Documentul produs ridicã oserie întreagã de probleme esteti-ce, de interes poetic maxim, un studiu viitor trebuind sã readucã îndiscuþie, cu aparatul necesar ºi cu o economie ceva mai mare de vorbe,toate aceste aspecte inedite, încã literaturii noastre, pline de interesteoretic ºi istoric. D. V. G. Paleolog, alãturi de pagini prea abundente,divagante (un capitol se intituleazã: „Când vorbele s-au vãzut”), areînsã ºi un numãr de intuiþii surprinzãtor de juste. Domnia sa vorbeºtede sensurile simbolice ale colorilor, de accepþiuni totemice, de „forþeleoculte ºi magice care stau în coloare”, legând doctrina sinesteziei dementalitatea primitivã ºi deci de legea participaþiei.

Cã simbolismul, cu respectivele sale „corespondente”, în linii ge-nerale este comentat acum cu ajutorul datelor psihologiei primiti-vilor, faptul n-ar constitui nimic inedit, asociaþii de acest fel fiind dejafãcute de o serie de esteticieni strãini. Esenþialã era perceperea origi-nalitãþii intuiþiei macedonskiene ºi de aceasta autorul dã din plindovadã. Raportãrile dintre anumite fragmente din Calvaire de Feu,erotism magic, accepþiunile sexuale gãsite în alternanþa colorilor ne-gru ºi roº ºi focul, privit ca simbol sexual, sunt de asemenea intere-sante, în notã psihanaliticã, pãrând a fi derivate din Ch. Baudoin.

Sidney GeistDrag prieten, dragã domnule Paleolog,

Cele douã scrisori ale dumneavoastrã, calde ca îmbrãþiºarea, ºi bunãtatea dumneavoastrã de a-mi trimite micuþelemonografii ilustrate, au avut drept rãspuns o liniºte foarte

lungã. Aceastã liniºte nu înseamnã decât lene, o lene care m-a poto-pit de când am terminat Brâncuºiul meu. O carte – iatã o treabã multmai îmbãtãtoare pentru mine decât pentru dumneavoastrã. Tot maicitesc a 4-a carte a dumneavoastrã despre Brâncuºi, atât de bogatãîn informaþie ºi observaþii, un izvor permanent întru cunoaºterea luiBrâncuºi – cum, nu mai puþin, sunt ºi studiile dumneavoastrã mici,mai ales acela despre operele de la Târgu-Jiu, care întotdeauna dez-vãluie idei nobile ºi originale. Dar, dacã pot s-o spun, ideile dumnea-voastrã în privinþa lui Brâncuºi sunt mai nobile ºi mai originale decâtacelea ale oricãrui alt savant român – sau chiar ne-român. Cât despremine, fiindcã n-am cunoscut bine nici pe om, nici contextul gândiriisale, m-am strãduit sã aºez sculpturile în ordine, sã le descriu ºi sã leexaminez ca pe o suitã formalã ºi intelectualã.

Aceastã muncã studioasã, chiar fãrã pãrerile mele, va avea, cred,efectul cã va îndepãrta câteva confuzii, în special pe aceea datoratãamestecului obiºnuit între opere, ºi care duce la un Brâncuºi ce doars-ar învârti în jurul sie însuºi, care n-ar avea traiectorie în timp, carenu ar face nici o miºcare în gândire.

ªi eu eram obosit de turul României, pe care l-am pãrãsit la Sibiu,stânjenit de miºcarea neîncetatã, de prezenþa a multã lume ºi de ab-senþa celor cu care sã pot vorbi. în sfârºit, îmi era sete de o conversa-þie tihnitã – dar va fi data viitoare. [...]

Dedicaþia dumneavoastrã epistolarã se aflã la locul sãu cuvenit,ºi în curând sper sã o aºez ºi eu pe a mea în micuþa carte pe care amscris-o ºi pe care am sã v-o ofer îndatã ce apare (mâine mã duc sã vãdun exemplar încã ne-legat).

Aceste dedicaþii nu sunt doar politeþuri. Am impresia cã noi, brân-cuºologii, vorbim, într-adevãr, între noi; ceilalþi ne ascultã.

Sper cã sunteþi sãnãtos ºi lucraþi harnic, ºi cã ne-am putea întâlni înviitor, într-o tihnã relativã.

20 februarie 1968Cordialã prieteniede la Sidney Geist

11 Bleecher N.Y. 10012, U.S.A.

Geo Bogza

Horstul

Pentru cã Brâncuºi este de multã vreme un mit, pentru cãmulþi care s-au aflat fatã de el la distantã de ani luminã,trãiesc acum din substanþa acestui mit, vorbind, scriind,

dialogând, conferenþiind, fotografiind, filmând, comentând, teoreti-zând, ºi tot ce se mai poate face despre un om ºi o operã, când oricevorbã pe care el a rostit-o devine oracol, când fierãstrãul ºi toporullui sunt privite ca uneltele unui demiurg, mi se pare ciudat cã la uºalui V. G. Paleolog – unul dintre primii apologeþi ai lui Brâncuºi petãrâmurile noastre, unul dintre primii care i-a închinat o carte – nu-i onãvalã de oameni care sã asculte nemaipomenitele-i amintiri. „Modi-gliani trãgea cu coada ochiului la Brâncuºi, dar într-o zi i-am spus:

– Sculptura nu-i de tine. Apucã-te de picturã!” I-a spus? Nu i-aspus? S-ar putea sã-i fi spus. Cert este cã acest om, care acum trãieº-te la Craiova – dupã ce mai înainte rãtãcise cu o ºaretã trasã de un

cald prin diferite sate ale Olteniei,spre a preda copiilor de þãrani lim-ba francezã – l-a cunoscut binepe Modigliani, cert este cã amin-tirile lui reînvie, din cel mai lãun-tric unghi, o întreagã epocã, unev al artei, a cãrui amintire se stin-ge chiar pe malurile Senei. […]

ªi tot el l-a auzit pe Brâncuºi,când Pogany plecase de mult din

Paris, spunând într-o searã, cu voce înãbuºitã: – Mã, sã ºtii cã amiubit-o!

Vineri, 27 aprilie, 1973

Marin Sorescu

Atelierul2

V. G. Paleolog este mai tânãr decât noi toþi. Numai Entuzias-mul ºi barba vijelioasã de vrãjitor a moºului de la Craiovaau putut smulge, cu o clipã înaintea pierderii în neant,

câteva vestigii din atelierul lui Brâncuºi aducându-le la Craiova. Cândtotul era parcã pecetluit, atelierul mutat, restul dãrâmat se constatãcã în 69-70 atelierele încã mai dãinuiau. Aºa ia iniþiativa recuperãriicâtorva din lemnele aflãtoare în atelier. Cã bârnele au aparþinut într-adevãr atelierului nu mai încape îndoialã. Ideea folosirii acestor lem-ne pentru a evoca la Craiova locul unde Brâncuºi învaþã ºi arta ºimeseria, o sprijin din tot sufletul. Nu este vorba de niºte lemne, ci deniºte moaºte. Vechi de câteva sute de ani, bârnele provenind de lapavilioanele din 1899-1900 ºi, anterior, de la vreo casã de þarã, au fostreazemul mâinilor lui timp de câteva decenii. I-au stat deasupra capu-lui, le-a mai meºterit poate cu barda, care acum rugineºte înfiptã într-un butuc în muzeul parizian. Pe ele le-a contemplat când ºi-a pusochii în grindã, ultima datã. Nu sunt niºte aºchii oarecare, nu niºtevreascuri, nu niºte lemne. Trebuie sã devinã grindã ºi prag, cãprioriºi toc de uºã. ªi vor însemna la Craiova un prilej de a ne aduce amintecã marele Brâncuºi „acolo s-a nãscut a doua oarã”.

Constantin NoicaAdânc stimate domnule Paleolog,3

Întors în Bucureºti, gãsesc minunatul dar pe care l-aþi fãcutculturii noastre ºi poate nu numai ei: lucrarea despre Brân-cuºi, scoasã sub îngrijirea înzestratului ºi evlaviosului Dv. fiu.

Dar greºesc când spun cã e vorba de o lucrare „despre” Brâncuºi.Este una în Brâncuºi, întru el, aºa cum probabil nu va mai scrienimeni. Lucrarea Dv. nu poate fi cititã decât cu pietate ºi buna zãba-vã pe care trebuie sã le destinezi operelor lui Brâncuºi. Sunt în ea,alãturi de indicaþii nepreþuite, gânduri care emoþioneazã la fel de multca întâlnirea directã cu opera ºi care-þi dau sentimentul unic al „mãr-turiei”. Au mai fost ºi alþi prieteni în viaþa lui Brâncuºi, dar D-voastrãpãreþi a fi fost singurul în eternitatea lui.

Vã mulþumesc, cu adevãrat miºcat de cuvintele pe care le-aþi aº-ternut pe exemplarul meu. „Sinea mea oarecum”, în uluitoarea Dv.traducere, îmi apare, atât ca formulare cât ºi în imagine, cea mai extra-ordinarã ilustrare posibilã a meditaþiilor mele, pe care-mi faceþi cin-stea sã le amintiþi.

Primiþi-mi, aºadar, cu bunãvoinþã gândul de recunoºtinþã aleasã,expresia marei mele admiraþii ºi urãrile calde, respectuos devotate, cevã trimit.

14.11.977, BucureºtiConstantin Noica

1 Text apãrut în Revista Fundaþiilor Regale din noiembrie 1944.2 Text apãrut în revista Luceafãrul din 29 mai 19763 Text apãrut în cartea Memorialul Brâncuºi, Ed. Alma ºi Literatorul,

Craiova, 2001.

„Antichitatea rãmâneeternitatea omenirii...”

V.G. Paleolog


V. G. Paleolog s-a aflatprintre puþinii intelec-tuali români persecu-

taþi atât de autoritãþile capitalistecât ºi de cele comuniste (din acestpunct de vedere poate fi compa-rat cu Petre Pandrea n.n.). Esteadevãrat cã nu a fost niciodatãjudecat sau privat de libertate, dara suportat multe privaþiuni.

Revenit în þarã prin 1922, sestabileºte pe moºia de la Corlate,jud. Dolj, moºtenitã de la pãrinþi,care, administratã cu multã chib-zuinþã, i-a adus venituri consis-tente pe care le-a folosit pentruconstrucþia unui conac, descriscu lux de amãnunte de SandaGeorgescu, nepoata sa:

„Pe muchia unui deal (care-iaparþinea) înãlþase un castelaºvizibil în izolarea lui din mai mul-te direcþii, în care locuiau soþiadin Franþa (absolventã a conser-vatorului din Paris) ºi cei trei fii.Casa era oricum originalã: o sca-rã dublã ducea pe o terasã de pecare, pe vreme seninã, se contu-rau în depãrtare Balcanii. Se pã-trundea apoi în camera în carestrãjuia pianul ºi unde, ca ºi încelelalte trei camere mari, pe pe-reþii tapisaþi cu tapete pariziene,urcau spre tavanele înalte, biblio-teci grele de volume cuprinzândliteratura francezã din toate se-colele, cãrþi de artã, istorie, reli-gie ºi folclor, o varietate nu uºorde gãsit chiar într-o bibliotecãpublicã în prezent.

În sufrageria unde se lua cea-iul la ora cinci (ceaiuri venite dinAnglia, unde, locuind un timp laLondra, V. G. Paleolog deprinse-se acest ritual) admiram servicii-le de porþelan dãruite mãtuºii melede împãrãteasa Augusta Victoria,soþia Kaiserului Wilhelm al II-lea,la a cãrui curte ea trãise zece ani

nnnnn V. CHIRIÞÃ BÃLCEÞEANU

conacul ºi biblioteca de la Corlateca profesoarã de francezã a prin-þesei de Prusia, Victoria Luise. Înacea sufragerie se afla, în 1927, ofereastrã scundã la care ajungeaun „lift” pornit din bucãtãria luide la parter, aducând mâncãruri-le respective.

În jurul acelei mese ovale câteamintiri se depãnau despre artiº-tii bine cunoscuþi, ca Apollinaire,Erike Satie, Modigliani, FerdinandLeger, Brâncuºi sau Macedonski.Era o ultimã trãire a unei arte pre-þuite în veacuri revolute ºi irever-sibil pierdute: arta conversaþieielevate cum se spune acum”.

Dupã aceastã perioadã de pro-gres pentru þarã ºi pentru mareamajoritate dintre familiile burghe-ziei sãteºti, între care se numãraºi cea a Gheorgheºtilor de laCorlate, Dolj, urmeazã dezastrulcomunist.

Averea, mult diminuatã prinreformele agrare, a fost confisca-tã în etape, în perioada 1945-1950.Conacul a fost devastat. Dupã1950, când furia luptei pentru „li-chidarea exploatatorilor” s-a maidomolit, autoritãþile administrati-ve comuniste au hotãrât sã facã oevaluare a ceea ce a mai rãmas dinmoºiile ºi conacele boiereºti. Iatãce cuprinde informarea sumbrãîntocmitã de inspectorul adminis-trativ de la Sfatul Popular RaionulBãileºti, care a dorit sã rãmânãanonim, relativ la starea conacu-lui în discuþie: „Conacul familieiBasile Gheorghescu, din satulCorlate, l-am gãsit devastat. Ammai gãsit în picioare numai ziduri-le. Au dispãrut acoperiºul, uºile ºiferestrele cu tocãrie cu tot ºi chiarparchetul din toate camerele, mo-bilierul ºi celelalte bunuri.

Intrând în interiorul clãdirii, înholul de la intrare am gãsit peperetele din dreapta o oglindã

veneþianã de o mãrime impresio-nantã, iar în mijlocul unei camereo grãmadã de cãrþi ºi albume, scri-se în mai multe limbi. Dându-miseama de valoarea acestor cãrþi,cu ajutorul reprezentanþilor pri-mãriei locale care mã însoþeau, ammutat cãrþile într-o camerã maiizolatã a cãrei intrare am blocat-ocu scândurã bãturã în cuie.”

Devastatorii nu aveau nevoiede cãrþi, mai ales cã majoritateaerau scrise în limbi strãine, daravuseserã grijã sã fure rafturilede lemn masiv cu încrustaþii, iaroglinda, fiind de o mãrime neo-biºnuitã, cum nu mai vãzuserãpânã aici, nu aveau unde s-o fo-loseascã. Majoritatea celor pre-zenþi, fiind þãrani, erau obiºnuiþicu oglinda rotundã de la lampa degaz, oglindã pe care o foloseau ºicând se bãrbiereau duminica, îna-inte de a merge la bisericã.

Înflorirea ºi declinul Conacu-lui V. G. Paleolog, de la Corlate,revin sumbru la încheierea stu-diului Sandei Georgescu: „Dacãam evocat casa este pentru cãmâini vrãjmaºe din epoca deca-denþei au dãrâmat-o cu desãvâr-ºire, au ºters orice urmã a ei…”.

Dar printre veºti negre apareîntotdeauna ºi câte o razã de lu-minã. În cazul nostru – salvareaunei pãrþi a bibliotecii, gãsitã ºirecuperatã de V. G. Paleolog larevenirea în comunã în 1954,

altfel despre filme„ªi, desigur, odatã cu

artistul, s-a nãscut ºi criticul”.Naratorul, The History of the

World: Part I

Dacã rubrica mea, gãz-duitã cu generozitatede revista Mozaicul,

se numeºte Altfel despre filme,ce altã reverenþã i-aº putea faceculturii postmoderne decât auto-parodia? Mai ales cã, precum veþivedea, tema însãºi a articoluluide faþã este un film scris, regizatºi produs, în 1981, de „omul-or-chestrã” al Hollywood-ului, MelBrooks, al cãrui fiu, Max, nu selasã mai prejos ºi publicã pastiºeale genului horror, având în prim-plan zombie, favoriþii mei abso-luþi. Dar divaghez nepermis...

Povestea relaþiei mele cu TheHistory of the World începe încopilãrie: pe când eram în gimna-ziu (capul tovarãºului Ceauºes-cu se pregãtea sã cadã sub „se-curea blândã” a tovarãºului Ilies-cu), am avut surpriza sã mã de-lectez cu aventurile rocamboleºtiale lui Mel Brooks de-a lungul ºide-a latul timpului. Îmi amintesccu claritate întrebarea care îmistãruia în minte (cum, sunt con-vins, vã stãruie ºi dumneavoas-trã, atunci când citiþi titlul pelicu-lei): de ce Partea I? Rãspunsuleste simplu: dintr-o glumã gratui-tã, aºa cum mãrturiseºte regizo-rul însuºi. Inspirat de titlul lucrã-rii The History of the World de

altfel despre istoria lumii

dupã anularea domiciliului forþatde la Novaci. Aceasta a fost sin-gura bucurie, deoarece, dupãcum afirma chiar Paleolog, înce-pe cea mai grea perioadã din via-þa sa. Deºi lipsit de orice sursãde existenþã, experienþa de viaþã,optimismul, puterea de muncã îlajutã sã treacã ºi peste acesteobstacole, cum a trecut în multealte situaþii. Cu ajutorul þãranilor,alãturi de care se aflase în sânge-rosul an 1907 ºi care lucrau acumpe moºia sa devenitã proprietateCAP, a reparat o camerã din casacare mai rãmãsese în picioare, lân-gã conac, ºi a cultivat o bucatãde pãmânt din grãdina acestuia.

V. G. Paleolog a trãit pe melea-gurile natale peste zece ani (1954-1965) cunoscând ºi deznãdejdea,dar ºi bucuria unor împliniri, decele mai multe ori sufleteºti. A lo-cuit la Corlate, dar raza lui de acti-vitate era mult mai vastã, strãbã-tând aproape zilnic toate satele:Pleniþa, Caraula, Teiu, Cornu, Vâr-top ºi altele. Pentru a strãbate dis-tanþele, care uneori depãºeau ºi15-20 de km, ºi-a încropit un mij-loc de transport original, ajutân-du-l ºi de aceastã datã norocul. Încurtea sediului fermei IAS Vârtop,care se înfiinþase pe moºia sa, agãsit un cal bãtrân, uitat de vre-me, care îi aparþinuse înainte derãzboi. Deºi trecuserã ani buni decând l-a pãrãsit, calul l-a recunos-

cut de stãpân ºi între ei s-a legat omare afecþiune. ªi-a construit dinresturile atelajelor date la reformã,o teleguþã pe care a numit-o în glu-mã „trãsura proletarã”. Dupã ce ahrãnit calul „cu jeratic” ca-n po-veºti, l-a înhãmat la teleguþã ºi apornit la drum, alarmând organelede securitate, care se întrebau ceurmãreºte de fapt.

În acest deceniu de viaþã, pe-trecut în micuþul sat Corlate, V. G.Paleolog a fost, în acelaºi timp,agricultor (muncitor agricol ne-calificat la IAS Vârtop), arheologamator, profesor, ziarist etc.

În dialogul purtat cu IlarieHinoveanu, în 1972, dupã reve-nirea în Craiova, V. G. Paleolognota: „Toate cãrþile care apãreauîn Apus veneau la mine, la Corla-te, unde încropisem o bibliotecãprocopsitã. De casã s-a ales pra-ful… iar din bibliotecã am reuºitsã mai salvez ceva”. „Cu ce a mairãmas din biblioteca de la Corla-te, relateazã Ilarie Hinoveanu,aveam sã mã întâlnesc în anul1966, când l-am vizitat pe V. G.Paleolog într-un apartamentstrâmt din blocul „Lumea copii-lor” din centrul Craiovei. „Pereþiicamerei erau tapetaþi cu cãrþiavând cotoarele scrise în france-zã, englezã, germanã, italianã…Între ele V. G. Paleolog trona caun patriarh”.

ªtiri despre aceste cãrþi ne-alãsat ºi Victor Crãciun în articolul„Acasã la V. G. Paleolog”:„…aveam în jur o halucinantã bi-bliotecã în câteva limbi, docu-mente rare ºi mai cu seamã o min-te care cuprinde un întreg secolde culturã româneascã”1 .

Prin întreaga sa viaþã ºi operã,Vasile G. Paleolog, pe care revis-ta Mozaicul îl omagiazã cu prile-jul a 120 de ani de la naºtere, afost un mare cãrturar oltean curenume internaþional.

1 Victor Crãciun, „Acasã la V. G.Paleolog”.

Walter Raleigh (din care celebrularistocrat-spion, închis în infa-mantul Turn al Londrei, nu a reu-ºit sã redacteze decât primul vo-lum înainte de a-ºi pierde, literal-mente, capul), Mel Brooks a de-cis sã turneze o comedie bufã, încea mai bunã tradiþie a spumosu-lui gen, în care sã satirizeze ustu-rãtor „mãreþele” cuceriri ale uma-nitãþii.

Ce a ieºit? V-aº invita sã pri-viþi filmul, ca sã vã convingeþisinguri. Naraþiunea cinematogra-ficã este o încatenare de sche-ciuri care, la rigoare, ar puteafuncþiona ca unitãþi de acþiuneindependente: Preistoria (naratã,cu o respectabilã voce baritona-

lã, de Orson Welles ºi livratã caparodie a primei pãrþi din filmuldin 1968 al lui Stanley Kubrick,2001: A Space Odyssey), Epocade piatrã, Vechiul Testament, Im-periul Roman (episod asupra cã-ruia este grefatã ºi povestea Nou-lui Testament), Inchiziþia spanio-lã ºi Revoluþia francezã. Ni se pro-mite, în final, ºi o Parte a II-a, dincare secvenþele rezumative nedezvãluie un Hitler valsând cugraþie pe gheaþã, o ceremonie fu-nerarã la vikingi ºi tribulaþiileevreilor în spaþiul cosmic. Devi-ne inutil sã precizez cã aceastãparte nu s-a turnat niciodatã: pro-babil cã falsa publicitate din acestfilm i-a inspirat, într-o oarecare

mãsurã, pe Quentin Tarantino ºipe Robert Rodriguez, care proce-deazã în aceeaºi manierã atuncicând plaseazã trailer-e fictive lafinalul dipticului lor horror, Grind-house (2007).

Episoadele, înrudite oarecum,cu tradiþia ireverenþios-britanicãa lui Benny Hill, au în centru ocontinuitate actanþialã asiguratãexclusiv de infatigabila prezenþãa lui Mel Brooks, care interpre-teazã, pe rând, rolurile unor: Moi-se (în Iudeea), Comicus (un filo-sof în Roma Anticã), Tomás deTorquemada (în Spania medieva-lã), Ludovic al XVI-lea ºi Jacqu-es, le Garçon de pisse (în Franþarevoluþionarã). Toate fragmente-le sunt punctate de reprize uºoa-re de musical, în care MelBrooks îºi demonstreazã nume-roasele talente. Personal, cea maiamuzantã bucatã îmi pare a fi ceadedicatã Imperiului Roman. Vãatrag atenþia doar asupra frag-mentului, el însuºi à rebours, de-dicat exilului iudaic al lui Comi-cus (o diaspora pastiºatã într-undevastator registru minor), în sec-venþele finale ale cãruia filosofulitinerant, distribuit în rolul unuichelner buimac ºi pe jumãtate în-drãgostit la Cina cea de tainã,adaugã ultimele tuºe vizuale la

celebrul tablou al lui Leonardo daVinci, plasând, în locul nimbuluilui Christos, un strãlucitor platoude aramã. Astfel, istoria lumii de-vine, în viziunea lui Mel Brooks,o farsã a secolelor, pe canavauacãreia se þese o imensã comediede moravuri: politicul, socialul ºireligiosul se coaguleazã în blo-curi compacte de umor situaþio-nal, la rândul lor dizolvate de pas-tilele de vodevil.

În final, trebuie sã vã mai des-tãinuiesc un secret (mã adresezacum cinefililor de sex masculin):poate cã, peste ani, nu veþi reþinemare lucru din producþia lui MelBrooks, cu excepþia cadrelor încare apar virginele vestale, dedi-cate Zeiþei romane a Cãminului.Într-o totalã lipsã de respect faþãde adevãrul istoric, acestea nulocuiesc în Atrium vestiae, de peColina Palatinã, în spatele Tem-plului Vestei, ci în Palatul Impe-rial. Oricum, dacã ofensa cinema-tograficã s-ar fi redus la atât, nucred cã mi-ar fi reþinut atenþia.Cireaºa de pe tort este alta: rolu-rile preoteselor sunt interpretatede... manechine Playboy. De alt-fel, însuºi Hugh Hefner, mai tâ-nãr ºi mai viguros, apare într-osecvenþã din film, în rolul unuiantreprenor ce-ºi fumeazã, tacti-cos, pipa. Prin aceasta, m-am asi-gurat cã, mãcar din curiozitate,bãrbaþii vor viziona filmul.

nnnnn Cãtãlin Ghiþã


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

constituirea terminologieifilosofice româneºti (III)

Epoca modernã

Terminologia filosoficãmodernã româneascãdin secolele al XVIII-lea

ºi al XIX-lea suferã o puternicãinfluenþã francezã, latinã ºi germa-nã asupra limbii române, ceea ce ascos din uz mulþi termeni ºi expre-sii vechi.

Pânã la începutul secolului alXVIII-lea, cei care se ocupau lanoi cu filosofia cunoºteau numaifilosofia greacã din epoca veche,bizantinã sau nouã. „Dupã 1870,unii românii au cunoscut ºi filo-sofia ce avea trecere în statelefeudale ale Austriei ºi Prusiei, ofilosofie de compromis între em-pirism ºi raþionalism, a urmaºilorlui Leibniz ºi Wolff, ºi prea puþinºi filosofia francezã din secolulal XVIII-lea ºi pe cea a lui Kant”1 .

Filosoful C. Rãdulescu-Motruaminteºte cã scrierile lui Aristo-tel, mai ales cele referitoare laLogicã, Eticã ºi Metafizicã, legãsim în tot cursul secolului alXVIII-lea. Dintre filosofii moderni,„filosoful german Christian Wolff,format la ºcoala raþionalistã a luiLeibniz ºi autor al unui mare nu-mãr de manuale sistematice de fi-losofie, serveºte de cãlãuzã pro-fesorilor care aveau sã predea fi-losofia în Þãrile Româneºti. Ma-rele tãlmãcitor al ideilor lui Wolff afost eruditul Evghenie Vulgaris”2 .

Terminologia filosoficã româ-neascã modernã din secolul alXVIII-lea se fixeazã, în principal,prin: „1) Cursurile de filosofie dela ºcolile din Iaºi, Bucureºti ºi Blajºi prin traducerile în româneºteale unor manuale filosofice fãcu-te atunci (mã refer la traducerilepublicate de Laurian, Zalomit,Cipariu ºi Ghenadie Ienãceanu[…]; 2) prin traducerea unorscrieri filosofice, anume de mo-ralã, precum Filosoful indian,Iaºi, 1834 […], sau opera luiWeiss, Prinþipii filosofice, soþi-

ale ºi morale, I, II, Iaºi, 1847, […];3) prin lucrãrile de filosofie aleepocii, scrise în româneºte, caacelea ale lui Heliade Rãdulescu,Maiorescu ºi Leonardescu […];4) prin articole de revistã, operede istorie originale sau traduse,prefeþe sau studii introductive lacãrþi”3 .

În primele decenii ale secolu-lui al XVIII-lea se traduce la noimanualul de Logicã a lui Evghe-nie Vulgaris. „Acest manual sebaza pe ideile filosofului germanWolff, care era rãspândit în toateºcolile din Orientul grecesc. Dealtfel, mulþi dintre profesorii grecide la ºcolile din Iaºi ºi Bucureºtiau fost formaþi la ºcoala filosofi-cã a lui E. Vulgaris. Profesorii defilosofie din Bucureºti ºi Iaºi nuse opresc însã, la Wolff, ci traducºi pe unii discipoli ai acestuia:Metafizica lui Fr. Chr. Baumeistereste tradusã în limba greacã deNicolae Varcosi, iar Logica ºiEtica lui J. G. Heineccius este tra-dusã în greacã de marele BanGrigore Brâncoveanu, fiind tradu-sã apoi, în 1829 de EufrosinPoteca în limba românã. Deci, fi-losofia germanã, cum se vede,era cunoscutã profesorilor grecide la noi. Chiar filosofia luiEmanuel Kant n-a aºteptat caJunimea sã o introducã în ÞaraRomâneascã. Ea era cunoscutãlui Atanasie Psalida încã de lasfârºitul secolului al XVIII-lea. Laînceputul secolului al XIX-lea,unul dintre filosofii germani, ceimai rãspândiþi printre ºcolarii dinBucureºti, era W. Tr. Krug, adeptal lui Kant, cu scrieri traduse îngreceºte ºi româneºte”4 .

Dacã la început, în cultura ro-mânã s-a impus filosofia aristo-telicã, cultivatã cu predilecþie deprofesorii greci din Þãrile Româ-ne totuºi, treptat, se vede influ-enþa filosofiei raþionaliste germa-

ne (Leibniz ºi Wolff). Senzualis-mul lui Condillac îºi face apariþiala începutul secolului al XIX-leaprin traducerea lui Danill Filipi-de, Logica (1801) ºi Vasile Vâr-nan, Logica ºi Morala a luiAntonio Lodovico Muratori, tra-duse prin mijlocirea textului gre-cesc al lui Iosif Mesiodax. În câþi-va ani se traduc numeroase ma-nuale de logicã ºi de filosofie, dediferiþi autori ºi din diferite limbi.

Terminologia filosoficã româ-neascã modernã cunoaºte înurma apariþiei pe piaþa culturalãdin Þãrile Române a acestor tra-duceri o serie de influenþe filoso-fice diverse. Ele se regãsesc celmai bine la fiecare profesor sautraducãtor de filosofie în „limbapatriei”.

În cele ce urmeazã vom pano-rama constituirea terminologiei fi-losofice româneºti la Corifeii fi-losofiei ºi logicii româneºti (1790-1830) ºi la Profesorii de filosofiedin Þãrile Române (1832-1900).

Samuil Micu (1745-1806) afost pe rând profesor de mate-maticã ºi filosofie la Blaj, prefectde studii la Colegiul Sf. Barbaradin Viena, iar spre sfârºitul vieþiicorector ºi cenzor al cãrþilor ro-mâneºti ce se tipãreau la Buda.Samuil Micu a îmbogãþit culturaromânã cu multe lucrãri din do-meniul religiei (traduce Biblia dingreceºte, publicã o serie de scriericu privire la vieþile sfinþilor, de-spre canoane, despre istoria bi-sericii etc.). Pe lângã scrierile re-ligioase, el a publicat sau a lãsatîn manuscris o serie de lucrãri is-torice, filologice ºi filosofice. Înfilosofie, el a publicat Loghika,Buda, 1799, ºi Legile firei, Ithikaºi Politika sau Filosofia cea lu-crãtoare, Sibiu, 1800. În manu-scris a rãmas de la el Învãþãturametafizicã întocmit între anii 1787ºi 1790. Acest manuscris a fost

publicat în 1966 de Pompiliu Te-odor ºi Dumitru Ghiºe cu titlulScrieri filosofice. În acest volumsunt publicate ºi Etica sau învã-þãtura obiceiurilor ºi Învãþãtu-ra politiceascã.

S. Micu „îmbrãþiºeazã filoso-fia raþionalistã, idealist – eclecti-cã a lui Christian Wolff, pe careîºi ia sarcina s-o rãspândeascã înrândurile ºtiutorilor de carte, tra-ducând manualul WolffianuluiCh. Baumeister, Elementa philo-sophiae, Leipzig, 1747”5 .

Întâlnim la Samuil Micu o pre-ocupare constantã, exprimatãdeschis, în repetate rânduri, pen-tru maximã claritate ºi precizie înfolosirea termenilor filosofici. Elvorbeºte de Ontologhia, Cosmo-loghia, Psihologhia ºi Theolo-ghia fireascã. Filosoful romândefineºte Ontologhia ca fiind„ºtiinþa însului peste tot sau în-cât este îns. Ontologhia este cu-vânt grecesc, care româneºte atâ-ta face ca cum am zice: cuvântarede ceia ce este”6 .

Pentru termenii filosofici definit ºi infinit el foloseºte terme-nii româneºti de sfârºit ºi nesfâr-ºit; pentru existenþã ºi esenþã –estere ºi fiinþã; pentru necesita-te – trebuinþã, iar pentru nece-sar – trebuincios; pentru simpluºi complex – nealcãtuit ºi alcã-tuit; pentru mutare – schimba-re, stâmpãrare – moderaþie;pentru simþiturã – senzaþie. El aintrodus neologisme ca: „idee,figurã, condiþie, speriinþã (expe-rienþã), soþietate (societate); spa-þia (spaþiu), dilemã, axiomã etc.,dintre care unele nu fuseserã fo-losite încã în scrierea vremii, iaraltele de-abia atunci erau pe calede a se încetãþeni în limba litera-rã. […]

În ceea ce priveºte principiiledupã care se cãlãuzeºte Micu încãutarea echivalenþelor se vãd

limpede modelele germane ºi ma-ghiare. Dupã cum se ºtie, niciApáczai (la maghiari), ºi niciWolff (la germani), nu adapteazãtermenii strãini la spiritul limbiinaþionale, ci cautã sã-i traducã încuvinte cu sens asemãnãtor”7 .

În lexicul filosofic al luiS. Micu, ponderea covârºitoarenu o are neologismul, ci calcullexical. Elena Toma aprecia cã „S.Micu a deschis o cale în proce-sul de cristalizare a terminologieifilosofice româneºti, ºi anumecalcul lexical”8 . Calcurile lexicaledin scrierile lui S. Micu sunt cre-ate dupã limba latinã. Având învedere faptul cã filosoful româna tradus manuale de filosofie dinlimba germanã, se poate observaºi o influenþã germanã, în care cal-culul lingvistic este foarte frec-vent folosit. S. Micu a folosit alã-turi de neologism ºi calculul se-mantic, traducerea pur ºi simpluîn românã a noþiunilor filosoficecorespunzãtoare.

De exemplu, „pentru a respec-ta identitatea semanticã dintrecuvântul neologic (romanic sauneoromanic) ºi cuvântul vechi(românesc), S. Micu recurge la«definiþia» în sine a cuvântului(în sens lexicologic) la ceea ce amputea numi sinonimie interlin-gualã. Rezultatul este o transpu-nere sui-generis în limba româ-nã, prin cuvinte preexistente înlimbã, a unor concepe neologi-ce, neogreceºti, latineºti, sau –posibil – din germanã”9 .

În Logicã gãsim formulãri ca:„Facerea acestor idei desãvârºi-te, filosofii o chiamã cu cuvântelinesc analsisul ideilor, care cu-vânt noi pre limba româneascã îiputem zice a ideilor deschiiare,desfacere, despãrþire. […] Lucruacela despre care judeci sau ziciceva, filosofii cu cuvânt latinescîl zic subiect, noi îl putem româ-neºte zice temeiu, adecã lucru decare sã zice; iar ceea ce sã zice delucru, latinii o chiamã predicat;noi putem sã o numim zis, adecãzisul iaste lucrul care sã zice deceva”.10 Terminologia filosoficãa lui Samuil Micu se aflã la „cum-pãna dintre Orient ºi Occident” .

1 Gheorghe Ivãnescu, Formareaterminologiei filosofice româneºtimoderne, în vol. Contribuþii la isto-ria limbii române literare în sec. alXIX-lea, Bucureºti, Editura Acade-miei R.P.R., 1956, p. 172.

2 C. Rãdulescu-Motru, Filosofiaîn România veche, ediþie criticã, textstabilit, studiu introductiv, note ºibibliografie de Adrian Michiduþã,Iaºi, Editura ªtefan Lupaºcu, 2008,p. 36.

3 G. Ivãnescu, Formarea termi-nologiei…, p. 173.

4 C. Rãdulescu-Motru, Op. cit.,p. 37.

5 Ion Lungu, ªcoala Ardeleanã,în vol. Istoria gândirii sociale ºi filo-sofice în România, Bucureºti, Editu-ra Academiei, R.P.R., 1964, p. 100.

6 Samuil Micu, Scrieri filosofice,ediþie criticã ºi studiu introductiv dePompiliu Teodor ºi Dumitru Ghiºe,Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1966,p. 75.

7 I. Lungu, Meritele lui SamuilMicu în problema creãrii terminolo-giei filosofice româneºti, în „Cerce-tãri filosofice”, tom III, nr. 4/1955, p.

8 Elena Toma, Din începuturileterminologiei româneºti, în vol. Uni-tate ºi diversitate în România. Lexicde culturã, II, Bucureºti, TipografiaUniversitãþii, 1976, p. 67.

9 Ibidem, p. 70.10 Samuil Micu Clain, Loghica,

ediþie îngrijitã ºi studiu introductivde Mihai Alin Gherman, Cluj-Napo-ca, Editura ARGONAUT, 2007, pp.53, 31.Mihai Diaconu - Ceauºescu redus la scarã


Personajele ionescienesunt ansambluri de per-sonaje – ele nu pot exis-

ta niciodatã ca personaje izolateºi independente. Un personaj înplus introdus în ansamblul sce-nic modificã concomitent ansam-blul ºi îl compune totodatã. Oidentitate în plus sau o diversita-te în plus modificã spontan joculscenic.

În scena IV îºi face apariþia unnou personaj, Valetul, (în sche-ma noastrã Valetul reprezintã lo-gica terþului exclus) care are func-þie scenicã dublã: aceea de a în-trerupe miºcarea dinamicã a gru-pului tridialectic Vicontele-Baro-nul-Cavalerul ºi de a introducenoi personaje: Iar ai venit?Ne-ai întrerupt. A întrerupe miº-carea dinamicã a grupului inte-grator nu înseamnã a rupe echili-brul menþinut de cei trei, ci, dim-potrivã, presupune pãstrareaunui echilibru simetric între per-sonaje, care au în permanenþãtendinþa de a se inhiba reciproc.

În structura piesei grupul in-tegrator Vicontele-Cavalerul-Ba-ronul funcþioneazã ca un lanþ ar-borescent ºi dialectic de implica-þii de personaje antagoniste careproduc tensiunea scenicã prininhibarea lor reciprocã. Odatã în-treruptã activitatea grupului,acesta se potenþializeazã, în timpce personajul nou apãrut în sce-nã se actualizeazã.

Scena VIII îi este dedicatã înîntregime Valetului. Aflãm printr-un silogism invers1 , silogismulcare actualizeazã non-identitateasau diversificarea, cã în personajcoexistã identitatea ºi non-iden-titatea. Conform silogismului cla-sic, daca B este C ºi A este B,atunci A este C. În acest caz avempostulatã o identitate riguroasãºi absolutã a personajului, darcare cere sã explice pentru ce B,fiind C, este, apare ºi poate apã-rea ca B. În cazul nostru pentruce Valetul-Jacquot fiind Jacquot(pe numele cel fals) este Jacquot(pe numele cel adevãrat), apareºi poate apãrea ca fiind Jacquot(cel adevãrat). Toate aceste in-cluzuni pe care le presupune si-logismul clasic sãrãcesc perso-najul de fiinþa sa pânã la a nu maifi decât o purã identitate, un neantde neconceput. Pe când, conformsilogismului invers, personajul,Valetul-Jacquot, este o identifi-care ce se dezvoltã pe seama uneinon-identitãþi, a unei diversitãþipe care identificarea o potenþia-lizeazã: Valetul: Domnule Vicon-te, uitându-mã adineaori pegaura cheii, v-am auzit vorbinddespre numele copiilor Domnu-lui cel Gras. În legãturã cu asta,vreau sã vã fac o dezvãluire, înce mã priveºte. Nu mã cheamãJacquot, domnule Viconte [...]Valetul: Pe scurt, domnule Vi-conte, drept rãsplatã pentru ser-viciile pe care le-am adus maitârziu casei voastre, cãreia amonoarea sã-i aparþin, strãmoºulvostru, contele, dispreþuindu-mi

nnnnn LUIZA MITU

o aplicaþie a terþului inclus în piesaVicontele de Eugene Ionesco (II)

persoana, m-a chemat Jacquotfãrã sã mã întrebe cum mã chea-mã cu-a-de-vã-rat... Sã vã ex-plic: nu fiindcã mã cheamãJacquot m-a chemat Jacquotstrãmoºul domnului Viconte.M-ar fi chemat Jacquot chiar de-aº fi avut alt nume, fiindcã nu m-a întrebat niciodatã cum mãcheamã...a fãcut-o abia pe pa-tul de moarte, dar era prea târ-ziu: domnul conte devenise com-plet surd. Vicontele: Mã rog, techeamã totuºi Jacquot. Valetul:Da, dar e o simplã coincidenþã.ªi nu pe adevãratul meu numede Jacquot sînt chemat Jacqu-ot, ci pe cel fals. (pp. 28, 29)

Problema identitãþii Valetuluinu este întâmplãtoare. Ea estecauzatã de situaþia personajuluidin scena VII, care, în structurapiesei, reprezintã principiul iden-titãþii logicii clasice: Cavalerul:Sunteþi înþelepciunea întruchi-patã. Mã duceþi cu gândul laMinerva. Domnul cel Gras: Eui-am citit pe antici. Totul ni setrage de la ei. Vicontele: Se vedecã i-aþi citit, pe legea mea! Alt-fel n-aþi vorbi aºa. (p. 20) [...]Vicontele: Dacã nu sunt indis-cret... cum îi cheamã (cãtre Dom-nul cel Gras) pe copiii dumnea-voastrã? Domnul cel Gras: Casã fie mai simplu, pe toate fetelele cheamã Jacqueline. Cavale-rul: Dar pe bãieþi? Domnul celGras: ªi pe bãieþi la fel!... Baro-nul: Cum faceþi ca sã-i deose-biþi? Domnul cel Gras: De ce sã-i deosebesc, domnule, nu meritãosteneala! Baronul: E adevãratîn fond, la ce-ar folosi? Cavale-rul: N-ar face decât sã complicelucrurile. Vicontele: ªi tocmaiasta a vrut sã evite! Dar herma-frodiþii? Domnul cel Gras: N-aunume. Au toºi un numãr. Baro-nul: Care? Domnul cel Gras:Numãrul 7, care altul? Viconte-le: Bineînþeles. Cavalerul: N-a-veþi copii de-al patrulea sex?Domnul cel Gras: Încã nu... Daro sã am! (pp. 25, 26)

Am vorbit în prima parte a ana-lizei de omiterea scenelor I ºi II,unde presupunem cã ar fi fostdezvãluitã cauza a ceea ce urmasã se întâmple în piesã. Un po-tenþial personaj-cheie al acestorscene lipsã este Marchizul, intro-dus în scena V de cãtre Valet.Funcþia pe care o îndeplineºteMarchizul (pictor de meserie)este de a le înmâna Baronului ºiVicontelui, (Cavalerul este con-siderat un potenþial pericol îndescifrarea cazului: Vicontele:Sîntem cu tot sufletul alãturi devoi. Marchizul: Nu aici e pro-blema! Cavalerul: Ba s-avem ier-tare. Aici e toatã problema.) undocument manifest, sau, mai de-grabã un document jumãtate ma-nifest, jumãtate regulament.Marchizul: Am uitat sã vã înmâ-nez documentul care vã va lã-muri asupra cazului, în cele maimici detalii. Cavalerul: E-unmanifest? Baronul: Mai curândun regulament. Vicontele: E ju-mãtate manifest, jumãtate regu-lament. (pp. 15, 16) Regulamen-tul-manifest se dovedeºte a fi in-

descifrabil, soluþia problemei fi-ind întârziatã pânã în scena XIII,odatã cu apariþia personajuluifeminin, Doamna cea Frumoasã,excepþia piesei, singurul perso-naj care nu apare deghizat: Vi-contele, adresându-i-se Pompie-rului apãrut sã-ºi joace rolul înpiesa Vicontele: Dar vezi bine cãacum se joacã piesa cu bãrbi.Dumneata n-ai barbã. Pompie-rul: ªi ce dacã? Nici doamnan-are. Domnul cel Gras: Nu-itreaba dumitale. Dânsa e o ex-cepþie. (p. 33, 34)

Conform grilei de interpretarepe care am aplicat-o piesei, Ca-valerul joacã rolul terþului inclus,la al cãrui nivel de realitate Vicon-tele ºi Baronul sunt integraþiprintr-o semi-actualizare ºi semi-potenþializare. Grupul nu se vamanifesta niciodatã individual, elfiind cel care genereazã ºi replici-le celorlalte personaje. Membrual legiunii de onoare, aflãm printr-o replicã din scena VII, (Cavale-rul, adresându-i-se Domnului celGras: Cîte cruci ale legiunii deonoare duse pe apa sâmbetei!)se elibereazã de tradiþia ordine-lor Regimului vechi ºi lasã liberaccesul tuturor celor care vor sãacceadã la ordinul de Cavaler.

O dovadã în plus cã în teatrutotul devine posibil este scena X,unde ordinea dinamicã a pieseieste întreruptã de Pompierul dinpiesa Cântãreaþa chealã: Vale-tul: Afarã! Afarã! Pompierul: Numã împingeþi, e datoria mea depompier. E rolul meu [...] Trebuiesã sting toate incendiile. Dar nude-adevãratelea! Nu sunt pom-pier adevãrat... Baronul: Vedeþi?E-un impostor. Pompierul: Nu.Sunt actor. Joc rolul pompieru-lui în piesa asta! (p. 32)

Pe lângã bine cunoscuta teh-nicã a teatrului în teatru, Ionesco

subliniazã cã în spatele unor cu-vinte false poate exista o stareadevãratã: E ca ºi cum ar existao realitate fundamentalã ce nuse poate exprima decât în lim-bajul vorbit care coexistã cu tex-tul sau îl dezarticuleazã.2 Per-sonajul, actorul, spectatorul nusunt imaginea unui teatrummundi, ci coexistã cu acest tea-trum mundi.

Intervenþia neaºteptatã a unuieveniment sau a unui personajaparent strãin de scenariul pro-priu-zis, declanºeazã, în con-strucþia piesei, reluarea la nesfâr-ºit a actului în care s-a produsintervenþia. Dispariþia Pompieru-lui, ucis în culise de Valet: Vale-tului: Nu, n-o s-o mai strige.L-am asasinat. Puteþi fi liniºtit,domnule Viconte! nu este unadefinitivã, el urmând sã aparã po-tenþializat în Pompierul-strigoi oride câte ori se va juca actul în careacesta a intervenit: Vicontele:Trebuie sã reluãm întreaga sce-nã [...] Fir-ar sã fie! La asta nune-am gândit. Am reluat scena.Aºa cã Pomnpierul o sã strigeiar, ca adineaori. E normal. Ca-valerul: O sã se întâmple me-reu acelaºi ºi acelaºi lucru. N-osã se termine niciodatã... dupãasasinarea Pompierului de cãtreValet: Doamna: Dar cine o sã joa-ce mâine în locul lui? Cavale-rul: Tot el. O sã joace rolul destrigoi. Baronul: Pompierul-stri-goi. (p. 36)

Scena XIII este una dintre sce-nele în care principiile logicii cla-sice sunt demascate în prezenþaalogicului sau a terþului tainicascuns reprezentat de principiulfeminin. Principiul identitãþii, re-prezentat de Domnul cel Gras, sedovedeºte a fi unul fals: Domnulcel Gras: Nu-i adevãrat!... N-amfost cãsãtorit niciodatã. N-am

avut copii. Nici n-o sã am. Jur.Stupoare generalã. Vicontele:De ce-ai minþit?... Nu mai con-teazã de vreme ce-am gãsit untatã pentru copiii mei! Cavale-rul: Te contrazici! Adineaorispuneai cã n-ai copii! Aflãm ºirolul Cavalerului, reprezentantulterþului inclus postulat de logicacontradictoriului: Doamna, cãtrecavaler: Da’ logic aþi mai deve-nit, aºa dintr-o datã! Nu cumvasunteþi bolnav? (p. 41)

Jonglând în piesã cu principiilelogicii clasice, pe care le integrea-zã noii logici dinamice a contra-dictoriului, Eugène Ionesco duceteatrul sãu dincolo de zona derezistenþã a propriilor noastre re-prezentãri despre ceea ce poateînsemna lumea teatrului.

Cred cã mai multe feluri deteatru pot coexista ºi cã unita-tea stilisticã a unei epoci rezul-tã din suma contradicþiilor saleºi din varietatea sa.3

Aceastã lucrare a fost posibi-lã prin sprijinul financiar oferitprin Programul Operaþional Sec-torial Dezvoltarea ResurselorUmane 2007-2013, cofinanþat prinFondul Social European, în ca-drul proiectului POSDRU/107/1.5/S/76841, cu titlul „Studii doc-torale moderne: internaþionaliza-re ºi interdisciplinaritate”.

1 Stèphane Lupasco, Logica noþi-unilor ºi tripla silogisticã, în Princi-piul antagonismului ºi logica ener-giei, Editura Fundaþiei „ªtefan Lu-paºcu”, Iaºi, 2000, p. 84.

2 Eugen Ionescu, Note ºi contra-note, Humanitas, Bucureºti, 1992, p.233.

3 Eugen Ionescu, Note ºi contra-note, Humanitas, Bucureºti, 1992, p.228.

Emil Paºcalãu - Freamãt


rte

Dupã fascinanta expozi-þie fotograficã „Craio-va eterna”, Casa de

Culturã „Traian Demetrescu” ºiFotoclubul „Mircea Faria” dinCraiova au fãcut iubitorilor defrumos o a doua surprizã de varã,prin manifestarea „Despre lume& viaþã”, a artiºtilor Mihai Dia-conu ºi Dan Horaþiu Buzatu. DeºiMihai Diaconu activeazã în do-meniul fotografic de-o viaþã, estela prima personalã – în tandem,e-adevãrat –, dar ºi Dan HoraþiuBuzatu, „nou-venit” în lumea ar-tiºtilor imaginii, face fotografie demulþi ani. Similitudinile dintre ceidoi nu se opresc aici. Niciunuldintre expozanþi nu a selectatvreo lucrare din genul „portret”,în ciuda unor posibile aºteptãrilegate de titlul expoziþiei, iar foto-glumele le gustã în egalã mãsurãamândoi.

Segmentul Mihai Diaconu cu-prinde mai mult elemente arhitec-turale, în general de o vechimeconsiderabilã, din care artistulreuºeºte sã redea nota esteticã,coloristicã ºi compoziþionalã (Ro-mânia Muncitoare nr.21, Cora-bia speranþei, Biroul de copiatacte, Proces tehnologic, Luminiºi umbre, Strada interzisã, A ve-nit gunoiul, 1901, Ochiul ma-gic). Alte lucrãri sunt aparenteanecdote, ascunzând însã ideimult mai generoase decât cele ceprovoacã un simplu zâmbet(Asta-i pohta ce-am pohtit-o,Ceauºescu redus la scarã, Fãrãtitlu, Reacþie în lanþ, Fãrã um-

imaginile tandemuluibrelã!, Ulciorul nu merge demulte ori la apã). Câteva lucrãristârnesc totuºi un zâmbet, darunul amar (Aprovizionarea,Odihnã activã, Tranziþie, Aºtep-tare). Un autoportret discret –reflecþia fotografului într-ungeam (Despãrþirea de silabe) –completeazã inspirat grupajulDiaconu, dându-i, cu alte cuvin-te, o semnãturã.

Dan Horaþiu Buzatu se prezin-tã în expoziþie cu un pachet foto-grafic turistic. Lucrãrile ar puteafi simple instantanee luate în cã-lãtorii, doar cã educaþia esteticãºi plasticã a autorului îºi spunecuvântul ºi le dã sensuri ºi sem-nificaþii noi (Drumul spre Pleºo-iu, Dimineaþa, Trei elemente,Basorelief la Ankor, Peisaj pedrumul Calafatului, Galapagos- Puerto Ayora, Gara din Am-sterdam, Lacul Hauroko, Trece-re, Bulevard în Quangzhou, Pei-saj cubic la Quito, Schimbareagãrzii, Stradã la Sibiu, StradaVictoriei, la parter, Jiul). Multmai interesante mi se par expo-natele cu tentã de satirã politicã.Destinul tragic al bannerelor elec-torale devin fabuloase reflecþiivesele despre politicã în general(Întuneric, frig, Bãsescu,Geoanã Pe Cer E, Un cap lumi-

ritabil test de luare în act a ceeace scapã simþurilor somnolente,un memento neaºteptat cã din-colo de aparenþã se ascunde cevaneaºteptat ºi profund; de aici,senzaþia pe care þi-o oferã fiecarelucrare a lui Emil Paºcalãu cã rea-lul, ca ontos, nu se reduce la ceeace este, ci se împlineºte, dual, cuun corelativ ce poate fi misterios,miraculos, sacru etc, ºi totul într-un magic joc al metamorfozei carese transferã, pe nesimþite, de laartist la privitor.

Expoziþia de la Alexandria nua cuprins, fireºte, numai lucrãri„noi”; în proiectul artistului, uni-vers dual, adicã, nu puteau sã nu-ºi gãseascã locul cuvenit uneletablouri ale sale pe care le ºtiamºi cãrora le consacrasem, în alteocazii, câteva pagini: Exil, tulbu-rãtor prin acuitatea desenului

Emil Paºcalãu – sensul dilematicºi captaþia dualului

Ajuns, prin capricii dedestin, prea în imedia-teþea unui artist întâm-

pini un irepresiv risc al pierderiiacelui gust aromatic al propriuluisãu har care te-a þinut subjugatmai înainte: nu doar cã începi prina-i cunoaºte, oarecum din interi-or, volutele prin care arta sa rãs-punde provocãrilor înzestrãrii ºideopotrivã ale travaliului cãroranu i se poate sustrage, dar trã-ieºti parcã tu însuþi întreaga aven-turã creativã, trecând, oricât deiraþional, câte ceva din inovaþiilesale în propria-þi existenþã.

Este sentimentul de o acuita-te gravã pe care l-am trãit recent,ca martor ºi mãrturisitor, într-osplendidã salã a Muzeului deistorie teleormãneanã din muni-cipiul Alexandria unde EmilPaºcalãu ºi-a deschis una dintre

ultimele sale personale. Nu-mi potreþine, în context, fericita surpri-zã a descoperirii edificiului ºi, încontext, a sãlilor de tezaur arheo-logic ºi de artã tradiþionalã într-olocalitate în care nu ajunsesemniciodatã ºi pe care, tocmai deaceea, o pierdusem prin coclau-rile imaginaþiei mele tumefiate devinovate prejudecãþi.

Titratã, pe cât de consensualcu particularitãþile celor 22 deopere, Univers dual pe atât de înpas cu coerenþa unui proiect alartistului animat prin ani cu o te-nacitate de invidiat, expoziþiaavea sã-mi confirme câteva din-tre inducþiile mai vechi prilejuitede alte expuneri (ºi etape) ale ar-tei sale: întâi de toate, un gustacerb al jocului realului insinuatîn existenþa noastrã cotidianã, caun fel de tragere de mânã, un ve-

supus unei decantãri cromaticepe mai multe planuri conservândastfel o întinsã diseminare se-manticã, acel Moria împrumutatsapienþei scripturale sacre cãreiai se refuzã orice univocitate lasens ºi în care autorul nu-ºi re-primã nici tentaþia unui somptu-os arhaic, ca sã nu mai vorbim degustul, altminteri aproape strãinîn aceastã artã, pentru un filon alsatiricului, somptuos ºi el, ce seregãseºte în Bârfa, resuscitândcâte ceva din arta unor bãtrânirenascentiºti septentrionali.

ªi atunci, ce ne (îmi) propuneEmil Paºcalãu, în aceastã perso-nalã a sa, nou ºi… nouã? Sus-tras ansamblului, poate chiar demai vechile mele opþiuni sedi-mentate de acea coabitare maiîndelungatã cu arta sa, abia lafaþa locului, în ambianþa expoziþi-onalã, i-am descoperit cele zecelucrãri noi: peisaje smulse mirifi-cei geografii a Apusenilor în cares-a retras de ani buni ºi cãrorareuºeºte, printr-o tenacitate care,ea singurã, în concureazã înzes-trarea ºi travaliul, sã le restituie,dual, un abur dintr-un Sens încãutarea cãruia pare sã se fitransferat destinal.

Mã grãbesc sã adaug cã, înciuda oricãrei aparenþe induse deo receptare neavizatã, cu dificul-tate se pot gãsi, în aceste „peisa-je”, ceva din obiºnuitul gust alspectaculosului „naturist”: nedesfid, mai ales, titlurile care, pen-tru Emil Paºcalãu, par a fi verita-bile obsesii, un fel de sfidãri aleactului creativ ca atare din mo-mentul în care harul îºi deschideo poartã spre opera în proiect;Anonimii, ca sã mã opresc la un

astfel de tablou, îºi desfide, de laprima întâlnire cu ochiul privito-rului, orice tentativã de reprezen-tare, întrucât copacii – ca emble-me desemnate de-acum ale ano-nimatului – capãtã, stihial, func-þii conotative aproape umane;aidoma, Tãrâmul vârcolacilor îþirefuzã, încã din titlu, vreo induc-þie facilã venitã dintr-o superfi-cialã „culturalizare” folcloricã, tri-miþând la o trãire în care jocul pro-funzimilor conduce mereu spredual, ca într-o permanentã dedu-blare a fiinþei fragile prinse înmreaja cãutãrii – sau Vânãtorii –de Sine.

Aºa cum am mai susþinut, EmilPaºcalãu – un artist cãruia mo-destia ºi simplitatea îi sunt veº-minte mai mult decât adecvate ºicãruia îi dã ocol un abia camuflatgust al sihãstriei pe care însã l-aºtrece mai curând în dreptul opþi-unii pentru un drum singular înartã – se aflã de-acum, poate nuchiar în acel dantesc mezzo delcammin di nostra vita, dar ori-cum, în cea mai fastã etapã a cre-aþiei sale. Ce ne poate rezerva înviitor? Cum va ºti sã conciliezezestrea sa nativã cu aceastã ne-mãrginitã sete de a transcendespre gând ºi spre idee atâtea trãiriale unei cotidianitãþi superflue,nu fãrã temeri, dar rezistent la si-renele focoase ale atâtor minima-lisme supravieþuitoare în noi, iatãgânduri care mã iscodesc ºi cã-rora iscodirile la care operele salem-au supus prin ani nu le-a sus-tras nimic din optimismul cu careîi aºtept evoluþiile.

nnnnn George Popescu

nat), dar ºi superbe compoziþiiplastice. În multitudinea ferestre-lor spre lume, una singurã paresã fie deschisã spre interior, sprecopilãrie (Copilul scãrii), uma-

nizând privirea rece a aparatuluide fotografiat.

M-am aºteptat, înainte de a vi-ziona expoziþia, sã gãsesc în lu-crãrile expuse o filozofie despre

lume ºi viaþã, proprie artiºtilor ex-pozanþi. N-a fost sã fie. Se pare cãcei doi ºi-au împãrþit temele: DanHoraþiu Buzatu ºi-a ales „lumea”,iar Mihai Diaconu „viaþa”. Iar dacãlumea pare destul de veselã ºicoloratã, viaþa e ceva mai tristã. Înmod cert, însã, ambele au o anu-mitã profunzime, în ciuda cadru-lui bidimensional. Iar aceasta, gra-þie talentului celor doi artiºti.

nnnnn Viorel Pîrligras

Emil Paºcalãu - Paradisul pierdut (detaliu)

Horaþiu Buzatu - Peisaj cubic la Quito

strada Traian Demetrescu, nr. 31. Casa de culturã


rte

Turneu artisticde tradiþie

Cu prilejul împlinirii unuisecol ºi jumãtate de launificarea Italiei – Ri-

sorgimento – înfãptuitã în anul1861 sub domnia regelui VictorEmanuelle al II-lea, corul Teatru-lui Liric din Bãnie a întreprins înperioada 4 august – 4 septembrieun turneu artistic în patria luiVerdi.

Ca urmare a invitaþiei transmi-se de societatea italianã MUSI-CA INSIEME, al cãrei director esteLeonardo Quadrini, totodatã ºipreºedinte de onoare al Liriculuicraiovean, corul, sub baghetaapreciatului dirijor Florian-Geor-ge Zamfir, a susþinut un numãr de26 de spectacole, dintre care ºasea cappella. Importante centre deculturã din Marateea, Avellino,Salerno, Benevento, Rocca Sec-ca, Ischia, Manfredonia etc. augãzduit seri de neuitat pe acordu-rile muzicii lirice. MezzosopranaMihaela Popa de la Teatrul Liriccraiovean, baritonul Aghenie Ale-xandru – Opera din Braºov, teno-rul italian Antonio De Palma, so-pranele Tania di Giorgio ºi KatiaRicciarelli, ºase soliºti coreeni,acompaniaþi de orchestra alcãtui-tã din artiºti instrumentiºti de laoperele din Sofia, Varna ºi Plov-div (Bulgaria), au etalat harul in-terpretativ de ambasadori ai mu-zicii de operã ºi operetã. Aproxi-mativ 1500 de iubitori ai muziciilirice au admirat programele sus-þinute la fiecare spectacol.

sezon estivalla „foc continuu”

premiera cu „Boema” de Giaco-mo Puccini. Punerea în scenãaparþine regizoarei Arabela Tãna-se, pregãtirea muzicalã, experi-mentatelor pianistei Corina Stã-nescu ºi Maria Cristiana Stan, iarconducerea muzicalã, distinsuluidirijor Alexandru Iosub.

Elita Teatrului Liric din Bãniea fost distribuitã într-o serie deroluri dupã cum urmeazã: MagdaGruea Negoescu (Mimi), DianaÞugui (Musetta), Stelian Nego-escu (Rodolfo), Ioan Cherata(Marcello), Sorin Drãniceanu(Colline), Marinel Þigãnuº (Be-noit), Dragoº Drãniceanu (Alcin-doro), Marian Dãbuleanu (Partig-nol) ºi alþii.

Spectacolfãrã prezentator

Ultimei reprezentaþii susþinutãde artiºtii Teatrului Liric, sâmbãtã,17 septembrie, la ceas de searã, încadrul sezonului estival din PiaþaMihai Viteazul din Bãnie, i-am acor-dat un minus înregistrat la capito-lul prezentare a programului. Pã-cat de talentul ºi strãduinþa soliº-tilor care au interpretat cu mult hararii din diferite opere ºi operete,dacã nu au fost fãcute cunoscutespectatorilor numele interpreþilor.Acei „fluturaºi” distribuiþi au fostinsuficienþi pentru a se face cu-noscutã spectatorilor identitateaartiºtilor.

nnnnn George Mitricof

Aºa cum ne-a obiºnuitde-a lungul timpului,Teatrulescu nu se dez-

minte nici în acest nou începutde an teatral. Nu am putut sã rã-mân indiferent la zvonurile carecirculau despre aceste noutãþi ºiam decis sã îl abordez la o discu-þie pe Vlad Drãgulescu, preºedin-tele Asociaþie I.S. Drãgulescu.

Cãtãlin Praja: Teatrulescudeschide noul sezon cu o nouãscenã. Despre ce este vorba maiexact?

Vlad Drãgulescu: Este vorbadespre Teatrulescu Junior, adicãTeatrulescu a fãcut un pui ºiacest pui se va ocupa strict deteatrul pentru copii. Vom face dinacest an o stagiune permanent,într-o locaþie nouã, pe C.D.Fortunescu nr. 18, lângã CaféPlay, ºi acolo o sã jucãm specta-cole pentru copii. Ne-am gândit,în primul rând, la importanþa pecare o are teatrul în educarea unuicopil. Sã ne gândim numai cã joa-ca este prima formã de educaþie.La rândul sãu, teatrul este o joa-cã, dar cu reguli. Putem spune,aºadar, cã din aceastã joacã co-piii încep sã tragã niºte conclu-zii. Chiar dacã nu conºtient, în-cep sã rãmânã niºte date care maitârziu se concretizeazã în forma-rea personalitãþii lor.

C.P: Care sunt primele piesecare se vor juca?

V.D: Prima piesã se numeºte„Ciuf ºi Ciuf ºi Rada ºi Stanca”,care a avut premiera în „Teatrupeste tot”, pe care l-am fãcut cuI.S.Drãgulescu în luna iunie,dupã care mai urmeazã trei, patruproducþii în aceastã stagiune. Ur-mãtoarea va fi o excursie a unuicopil care, din întâmplare, va des-chide o uºã ºi va intra într-o lumea magiei unde totul este posibil.Celelalte douã spectacole sunttot din seria „Ciuf ºi Ciuf ºi Radaºi Stanca”.

C.P: Cine vã susþine? Aveþiniºte parteneri?

V.D: Da, vom face un partene-riat cu Inspectoratul ªcolar Ju-deþean ºi implicit cu ºcolile ºi grã-diniþele din Craiova.

C.P: Noua scenã va fi folosi-tã doar pentru Teatrulescu Ju-nior sau va fi precum Scena 8,în care se susþin concerte ºi sericu karaoke?

V.D: Noua scenã este strictpentru activitãþi teatrale. Dimine-þile vor fi spectacole de teatru,de miercurea pânã sâmbãtã de laorele 11:00, iar în restul zilei sevor þine repetiþiile lui Teatrules-cu Jr. ºi Teatrulescu ºi, pe lângãaceasta, vom organiza cursuri deteatru pentru copii ºi adulþi. Vorfi cursuri pe diverse module, pen-tru diverse vârste, în aºa fel încât

început de stagiunela Teatrulescu

fiecare cursant sã obþinã ceea cedoreºte de la cursurile noastre,pentru cã, poate, unii le fac doarpentru a se distra, alþii pentru aîndrepta un defect de vorbire, al-þii sã îºi îmbunãtãþeascã expresi-vitatea corporalã, alþii sã îºi îm-bunãtãþeascã încrederea în sine,plus cã este o bunã posibilitatepentru cei care doresc sã dea lateatru ºi sã devinã actori. Princi-palul câºtig pentru cursanþi va fi,cred, dezvoltarea abilitãþilor. Ceeace poti obþine în urma unorcursuri de teatru îþi poate folosiîn viaþa de zi cu zi, practic, esteun bun mod de a te cunoaºte.

noi vom mergepe cursuri de plãcere

C.P: Cine va þine acestecursuri?

V.D: Cursurile vor fi þinute într-o primã fazã de Remus Mãrgi-nean, fondatorul ºcolii de teatrucraiovene, ºi de Edit Mag, profe-soarã la Departamentul de ArtãTeatralã, Facultatea de Litere dinCraiova.

C.P: Existã un anumit numãrde cursuri care trebuie parcurs?

V.D: Nu, pentru cã nu suntsub forma unui curs pe care la unmoment dat îl absolvi. Se pot faceºi module în genul ãsta, dar noivom merge pe cursuri de plãcere,care sã aibã o concretizare în timp,nu sã spunem „A trecut o lunã ºijumãtate ºi eºti absolvent”. Nu,pentru cã dureazã! A te cunoaºtepe tine nu se face într-o lunã ºijumãtate. Prin urmare, depinde defiecare cât de mult va dori sã secunoascã.

C.P: Existã posibilitatea caun cursant foarte bun sã facãparte din trupa Teatrulescu?

V.D: Existã posibilitatea caaceste cursuri sã-i ajute pe ceicare vor sã meargã mai departe,la Facultatea de Teatru. Apoi, înviitor, pot deveni membri ai com-paniei noastre. Mai rapid de atât,vor fi cursurile de improvizaþie,de ImproShow, pentru cã vomface ºi cursuri de ImproShowpentru cei care au peste 18 ani, înspeþã pentru studenþi ºi nu nu-mai, pot sã vinã ºi oameni de 40-50 de ani, care sã facã aceste cur-suri de improvizaþie în care o sãse joace cu membrii trupei noas-tre de improvizaþie ºi dupã o lunãºi jumãtate vor avea posibilita-tea sã joace un spectacol pescândura de la Scena 8. Cursuri-le de teatru vor începe dupã 1octombrie, iar vineri, 23 septem-brie ora 11:00 va avea loc inau-gurarea oficialã Teatrulescu Ju-nior, cu „Ciuf ºi Ciuf ºi Rada ºiStanca”.

FestivalulInternaþional

„Elena Teodorini”

Teatrul Liric din Bãnie, Consi-liul Local ºi Primãria Municipiu-lui Craiova organizeazã a XII-aediþie a Festivalului Internaþional„Elena Teodorini”, care se desfã-ºoarã în perioada 29 septembrie– 20 octombrie a.c. Cu acest pri-lej, oltenii au ocazia sã asiste laspectacole atractive (ConcertulExtraordinar din 9 octombrie,opereta „Vãduva veselã” deFranz Lehar – 11 octombrie ºiapoi premierele stagiunii).

O nouã stagiune liricã

Stagiunea 2011 – 2012 inclu-de ºi primele douã premiere. Pe11 octombrie, este programatmusicalul pentru copii „MicuþaDorothy” pe muzica lui MariusÞeicu, iar libretul aparþine com-pozitoarei Silvia Kerim. Regia ar-tisticã este semnatã de CarmenRoibu. În rolul principal, Dorot-hy, evolueazã talentata balerinãEva ªtefãnescu. Alte roluri aducnume sonore din cadrul Liriculuicraiovean precum LaurenþiuNicu, Alexandru Petre, DanielCornescu, Gabriel Marciu, Cos-min Vasilescu, Lelia Vais. Soliºtiiºi ansamblul de balet ai Teatruluicraiovean vor contura întregultablou în care se va desfãºuraspectacolul.

În seara zilei de 20 octombriepublicul craiovean va asista la

Biscele Casalbordino

Lauro

Lenola

Rocca Seca


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

Medicul stãtea comodla birou ºi vorbeafolosind stiloul aºa

cum un dirijor îºi foloseºte ba-gheta.

Simfonia sa se adresa unei fe-mei de circa 35 de ani, o doamnãfrumoasã, îmbrãcatã elegant, careîl asculta cu atenþie.

„Cum vã spuneam, doamnãCassini, fiul dumneavoastrã nu eobez, e doar gras, prin urmare, nutrebuie sã vã faceþi griji: are doar11 ani ºi veþi vedea cã, în perioa-da de dezvoltare, totul se va re-zolva. Însã ar trebui sã fiþi un picatentã la alimentaþie ºi sã nu-i daþisã mãnânce tot ceea ce vrea, por-cãrii tip ciocolatã, cartofi prãjiþi,snacksuri etc. Copilul nu este unsac ce trebuie umplut, ci o fiinþãumanã ce trebuie hrãnitã. Acestlucru trebuie sã-l aveþi mereu înminte” a spus rotind stiloul înmâna dreaptã ca pe o bagheta dedirijor de orchestra. „De aseme-nea, dacã chiar vreþi sã fiþi sigurãcã acþionaþi pentru binele lui,duceþi-l sã facã un pic de sport,la stadionul municipal sau într-osalã de antrenament”.

Femeia, în mod evident uºu-ratã, a întrebat plinã de bunã-voinþã: „Mulþumesc, domnuledoctor, dar ce sport îmi recoman-daþi?”.

Stiloul era acum în mâna stân-gã, adresându-se secþiunii respi-ro. „Nu ºtiu, unul oarecare. Totsectorul atletic este bun, sau îno-tul, sau baschetul. Luaþi în consi-derare ºi când puteþi sã-l însoþiþi”.

„Bine, domnule doctor. Voivorbi cu soþul meu. Dar sportulnu-l va distrage de la studii? Noivrem ca bãiatul sã meargã la uni-versitate, poate chiar la faculta-tea de medicinã”.

Medicul ºi-a întrerupt concer-tul, a pus stiloul pe masã ºi s-aridicat de pe scaun pentru a oînsoþi pe femeie la uºã. „Dar,

un vis în lumeabaschetului

scumpã doamnã, bãiatul poategãsi timp pentru ambele activi-tãþi. Este suficient sã renunþe latelevizor ºi la benzile desenate,care deocamdatã nu sunt indis-pensabile, ºi sã se dedice activi-tãþii motorii. Trebuie sã-l convin-geþi dumneavoastrã, pãrinþii”.

Condominiul se afla într-ozonã rezidenþialã, nu cea maibunã din oraº, dar nici cea mairea.

Apartamentul de la etajul alII-lea, uºa din dreapta, era locuin-þa tipicã a burgheziei mijlocii. Omicã intrare, cu cuierul pus dea-supra unei laviþe, o bucãtãrie,douã dormitoare, cel mare pen-tru pãrinþi ºi cel mic pentru fiu, ºiun salon cu canapea, fotolii, in-stalaþie stereo la vedere ºi unbufet din anii ’60.

Familia Cassini se reunise înaceastã din urmã camerã ºi deci-dea asupra timpului liber al luiGigi, un bãieþel durduliu care, în-tins pe canapea, citea ultimulnumãr din Batman, ºi pe care pã-rea sã nu-l intereseze deloc su-biectul discuþiei.

„Ei, dacã doctorul a zis aºa,atunci sã cãutãm un loc unde sãfacã un pic de miºcare. Apoi, nuva fi aºa de greu sã gãsim ceva.De exemplu, ºtiu cã în aceastãperioadã încep cursurile de fot-bal pe stadionul municipal. Nuþi-ar plãcea sã devii un campionde fotbal?”, a întrebat tatãl plinde speranþã.

„Nu – s-a auzit vocea de dupãrevistã – acolo nu vreau sã merg.Acolo sunt colegii mei de clasãºi m-ar lua toatã ziua peste piciorpentru cã sunt gras”.

„Piscina aº exclude-o”, a spusfemeia. „Ajunge acasã cu pãrulud ºi, mai devreme sau mai târ-ziu, se îmbolnãveºte. Ca sã nuvorbim de negi ºi de ciuperci. Nu,înotul nu e soluþia potrivitã”.

ºi celãlalt joia. Poate veni cânddoreºte”.

„Nu, astãzi nu. Trebuie sã mer-gem sã cumpãrãm adidaºii. Joi artrebui sã fie bine. Ce zici, Gigi?”,a întrebat femeia, punând o mânãpe umãrul fiului, care a rãspunsnepãsãtor: „Ok, poimâine vin são fac ºi pe asta”.

Mama ºi fiul au ieºit din salade antrenament ºi s-au îndreptatspre staþia de autobuz. În timp ceaºteptau, doamna Cassini l-a în-trebat din nou: „Atunci, eºti mul-þumit?” ºi Gigi a bombãnit: „Ori-cum, o lunã rãmân, pentru cã aiplãtit-o deja, apoi, toatã viaþamea, sã nu mai aud un cuvântdespre acest joc tâmpit”.

Eram, de acum, de trei sferturide orã în sala de aºteptare ºi toa-tã acea întârziere nu-mi preves-tea nimic bun. M-am ridicat ºim-am îndreptat spre fereastra am-plã care se deschidea în dreaptamea.

În faþa mea se întindea fabricade aparate electrice de uz casnica familiei Carboni; în depãrtare,în schimb, dincolo de zona indus-trialã, se putreau întrezãri pãdu-rile dese care se întindeau pe co-

„Bine, atunci sã-l ducem sãfacã un pic de atletism”, a încer-cat bãrbatul.

„Da, aºa alerg, alerg, ºi nuajung niciodatã nicãieri. Dacãchiar trebuie sã fac ceva, atuncivoi merge la baschet. Mãcar exis-tã o minge cu care sã mã joc”.

Cei doi pãrinþi s-au privit: „Ok,atunci sã meargã la baschet”.

În sala de sport, antrenamen-tul simultan al tuturor celor în-scriºi la curs provoca un zgomotinfernal. Din când în când se au-zea vocea rãsunãtoare a antreno-rului: „Nu, Alberto, mingea tre-buie sã fie în lateral, nu în faþã:aºa îþi vei lovi degetele de la pi-cior. Luca, nu trebuie sã o loveºti,trebuie sã o însoþeºti, sus-jos,sus-jos, lucreazã cu încheietura.Bravo, Francesco, continuã aºa,dar îndoaie picioarele un pic maimult”.

Doamna Cassini vorbea cu unpreot, conducãtorul societãþii.„Prin urmare, doamnã, sunt 5000de lire pe lunã, înmulþite cu nouãluni de activitate. În plus – a spusîntorcându-se ºi scoþând unt-shirt alb cu mâneci lungi avândlipit pe piept un ecuson de cau-ciuc cu numele societãþii ºi inscrip-þia minibaschet – oferim noi tri-coul. ªortul ºi adidaºii, în schimb,trebuie sã-i adicã bãiatul”.

Femeia ºi-a privit din nou fiul,pe care îl avea alãturi, ca pentrua-l întreba dacã se decisese, apois-a adresat bãrbatului: „Aici suntbanii pentru prima lunã. Dacã fiu-lui meu nu-i va plãcea, poate staacasã când vrea? Adicã fãrã sãplãtesc restul anului?”.

„Desigur, doamnã, aici nu le-gãm pe nimeni. Dacã bãiatul numai vrea sã frecventeze cursul,atunci veþi întrerupe plata ºi vomfi ca înainte”, a rãspuns bãrba-tul, împreunându-ºi mâinile.

„Când poate începe?”„ªi acum, dacã vrea. Avem

douã antrenamente, unul marþea

nnnnn MARCO OLETTI

Marco Oletti (n. 1954), eseist ºi prozator, de câþiva aniviceconsul onorific al Italiei la Craiova colaboreazãde ani buni cu revistele Profili Romania, Nuova Eu-

ropa ºi Piazza Italia.Debuteazã ca romancier în 2009 cu Un sogno nel canestro

(„Un vis în lumea baschetului”), apãrut la Edizioni Profili din Roma,sub patronajul Federaþiei Italiene de Baschet, care semneazã ºiprefaþa volumului.

Roman cu caracter în parte autobiografic, Un vis în lumeabaschetului are ca personaj central pe Gigi Cassini, administrato-rul delegat al echipei de baschet al societãþii Virtus Carboni, oechipã cu un trecut demn de respect, ajunsã, de-a lungul anilor,din seria A2 italianã în seria C. Dupã moartea lui Arminio Carboni,societatea revine fiului acestuia, ing. Paolo Carboni, aparent, opersoanã neatrasã de sport. Spre surprinderea tuturor, Paolo Car-boni îi cere administratorului delegat Gigi Cassini sã-ºi continuemunca la echipa de baschet ºi, în acelaºi timp, sã „reevaluezepasiunea pentru sport”. Gigi Cassini îºi începe activitate anga-jând un antrenor „sui generis”, Carmelo di Bella, pentru prieteniMelo, fostã promisiune a baschetului italian, care are câteva pro-bleme nerezolvate cu echipa societãþii Virtus. Împreunã, Gigi ºiMelo se lanseazã într-o aventurã exaltantã ºi plinã de surprize,care implicã un grup de jucãtori ºi comunitatea localã, oglindã a„provinciei” italiene. Printre antrenamente, provocãri, îndoieli exis-tenþiale, opþiuni pline de curaj, personalitãþi contradictorii, po-veºti de dragoste ºi trãdãri, „pariul” echipei Virtus devine ºi pro-misiune pentru o viaþã mai bunã. Poate.

În mai 2010 romanul Un vis în lumea baschetului a primit pre-miul întâi ex aequo la ediþia a doua a concursului naþional italian„Memorial Faustino – Sulle ali del cielo”, Crescentino (Vercelli).

Traducere din limba italianãºi prezentare de Elena Pârvu

linele verzi ale Brianzei. Fiind sfâr-ºit de iulie, în fabricã se simþeaun aer de demobilizare: concediulurma sã înceapã sãptãmâna ur-mãtoare.

Mã numesc Gigi Cassini ºisunt administratorul delegat alechipei de baschet VirtusCarboni, aflatã în proprietatea ti-tularului fabricii în care mã aflamîn acel moment.

Aceastã echipã de baschet erapasiunea, modalitatea de petre-cere a timpului liber ºi distracþialui Arminio Carboni, decedat decurând ºi tatãl actualului preºe-dinte, domnul inginer Paolo. Ter-minate toate formalitãþile de tre-cere a activitãþilor familiei cãtresingurul fiu, fusesem convocatpentru a discuta, în mod evident,despre echipa sportivã de caremã ocupam.

Nu ascund cã eram foarte pre-ocupat: Paolo Carboni conducea,de câþiva ani, cu fermitate, hol-dingul familiei, însã nu-l vãzusemniciodatã la palatul sportiv ºi, dinceea ce ºtiam, singurul interes pecare putea sã-l aibã în legãturã

(Continuare în pag. 12)

Mihai Diaconu - Strada interzisã

portrete ºi controverse” · 2016-12-22 · CRONICA LITERARÃ Ion BUZERA: Alt fel de istorie a...

Documents

Transcript of portrete ºi controverse” · 2016-12-22 · CRONICA LITERARÃ Ion BUZERA: Alt fel de istorie a...