PROPROPRO SAECULUM 5/2008 1 editorial VRANCEA LITERARÃ ÎNTRE DA ªI NU Mircea Dinutz Se scrie pe...

1SAECULUM 5/2008SAECULUM 5/2008SAECULUM 5/2008SAECULUM 5/2008SAECULUM 5/2008PRO

PRO

PRO

PRO

PRO

editorial

VRANCEA LITERARÃ ÎNTRE DA ªI NU

Mircea DinutzMircea DinutzMircea DinutzMircea DinutzMircea Dinutz

Se scrie pe aceste meleaguri, mai bine ºi mai puþinbine, de peste 150 de ani, fãrã sã uitãm vreo clipã, cinene-a pus „temelia cea bunã ºi tare a bisericii noastrepravoslavnice”, a ideii de românism (Vasile Moþoc dinBoloteºtii Vrancei, mitropolit al Moldovei în timpul luiVasile Lupu). Fireºte, ne referim la ceea ce numimliteraturã cultã ºi nu vãd ce amestec ar avea aici „Mioriþa”cu care – într-un alt plan – ne mândrim. Nu vrem sã neascundem dupã mituri. Fireºte, ne referim la acei scriitoricare fie s-au nãscut în Vrancea ºi s-au afirmat în altezone ale þãrii sau ale lumii (George Popa ºi Corneliuªtefanache, nãscuþi la Panciu – Vrancea, dar afirmaþi laIaºi, Mihail Steriade, nãscut la Focºani ºi consacrat cascriitor în Franþa, Olanda, Belgia), fie s-au stabilit pemeleaguri vrâncene – definitiv sau temporar – devenindreprezentativi pentru aceastã parte a þãrii.

Ne vin în minte, nu chiar la întâmplare, numele luiTeodor Burada (1800 - 1866), autorul unor savuroase paginide memorialisticã (1826; 1848), Duiliu Zamfirescu (1858- 1922), pãrintele Comãneºtenilor, cu merite incontestabileîn istoria romanului autohton, G. M. Vlãdescu (1885 -1932), autorul mai multor cãrþi de povestiri, schiþe, romane,între care se distinge Moartea fratelui meu (1934), IonCiocârlan (1874 - 1941), nu chiar atât de semãnãtoristdupã cum se crede, Silviu George (1901 - 1971), scriitordedicat copiilor, dar al cãrui roman, Igrasia, scris în exilºi tipãrit postum (2000), ar merita sã fie citit cu atenþie,Virgil Huzum (1905 - 1987), poet modest, dar inimos ani-mator cultural în vremuri nu tocmai prielnice spiritului,Ion Larian Postolache (1916 - 1997), poet (baladist) ºitraducãtor merituos… Fireºte, nu numai!

Ceva mai încoace, în jurul anului 1970, s-a închegataici – treptat – un grup semnificativ de creatori, dintrecare unii au venit din alte judeþe, împãmântenindu-se aici:Valeriu Anghel (n. 1938), Corneliu Fotea (1941 - 2004),Ion Panait (n. 1941), Dumitru Pricop (1943 - 2007), FlorinMuscalu (1943 – 2001), Florin Paraschiv (n. 1943),Constantin Ghiniþã (n. 1946), Ioan Dumitru Denciu(n.1948), ªtefania Oproescu (n. 1949), Liviu Ioan Stoiciu(n. 1950), Paul Spirescu (n. 1950), Doina Popa (n. 1953),Adrian Botez (n. 1955), Virgil Panait (n. 1956), FlorinelAgafiþei (n. 1965), la care trebuie sã precizãm ºi faptulcã poeþi, eseiºti, traducãtori de talia Irinei Mavrodin (n.1929) sau Constantin Frosin (1952) au rãdãcini puterniceîn Vrancea spiritualã.

Noul val? Ala Murafa, Cosmin Dragomir, Ana – MariaCornilã, Carmen Sãpunaru, Ioana Alexandru ºi lista nu enici pe departe încheiatã. Se scrie mult, poate prea mult,cu iresponsabilitate (în destule cazuri), cu ifose, cusperanþã, cu îndãrãtnicie, cu multã credinþã ºi încredere,

aºa cum a fost dintotdeauna. Nimeni nu-ºi imagineazãcã în perioada interbelicã vieþuiau ºi-ºi scriau capodo-perele exclusiv Arghezi, Blaga, Ion Barbu, V. Voiculescu,Adrian Maniu, N. Crainic (poeþi), M. Sadoveanu, L.Rebreanu, Camil Petrescu, Anton Holban, H. P.Bengescu, Gib Mihãescu, M. Blecher (prozatori), E.Lovinescu, G. Cãlinescu, Pompiliu Constantinescu,Perpessicius, G. Ibrãileanu, ªerban Cioculescu, Vl.Streinu, Tudor Vianu (critici, eseiºti). Nimeni nu-ºi imagi-neazã cã ar fi putut exista o asemenea pleiadã scriitori-ceascã în absenþa sutelor de încercãtori încercãtori încercãtori încercãtori încercãtori în ale scrisului(de toate mãrimile), unii chiar fiind merituoºi… Pur ºisimplu, fãrã ei n-ar fi putu exista scriitorii cu adevãratreprezentativi pentru o literaturã.

Pãstrând proporþiile cuvenite, nu ne îndoim de faptulcã în Vrancea de astãzi se scrie tot atât de mult ºi (poate)tot atât de prost / bine ca în oricare altã parte a þãrii.Timpul alege, cerne, decanteazã. Vor rãmâne aceia careau cu adevãrat valoarevaloarevaloarevaloarevaloare, dincolo de ifosele ºi mãsluirileunora sau altora, dincolo de ce spune la o lansare decarte sau alta, la înmormântãri sau parastase, la o berecu amicii sau la „una micã” cu prietenii… Deocamdatã,dintre cei enumeraþi mai sus, rãmân în picioare DUILIU

2 SAECULUM 5/2008SAECULUM 5/2008SAECULUM 5/2008SAECULUM 5/2008SAECULUM 5/2008PRO

PRO

PRO

PRO

PRO

ZAMFIRESCU, pentru perioada eroicã a romanuluiromânesc, în cãutare de sine, iar în deceniile mai apropiatenouã: IRINA MAVRODIN (eseistã elevatã, poetã de marerafinament, traducãtoare respectatã – în egalã mãsurã –la Paris ºi Bucureºti), CONSTANTIN FROSIN, autorulunei opere impresionante nu numai sub raport cantitativ,traducãtor redutabil, în primul rând, LIVIU IOAN STOICIU,ce a reuºit – pe deplin – sã intre în circuitul naþional, sãfie o voce respectatã în poezie, prozã, una temutã înpublicisticã. Aceºtia, în primul rând.

Urmeazã, cu ºanse reale de a-ºi spori audienþa într unviitor apropiat, ION PANAIT, IOAN DUMITRU DENCIU,ADRIAN BOTEZ, PAUL SPIRESCU, VIRGIL PANAIT,FLORIN PARASCHIV, DOINA POPA, FLORINELAGAFIÞEI, ªTEFANIA OPROESCU… în bunã mãsurãdepinde de ce vor face ei, dar ºi de modul în care îºi vorface cunoscutã opera, numele; mai depinde ºi de ºansã,de ce sã nu recunoaºtem?!?...

Nu am aroganþa de a crede vreo clipã cã evaluareamea este imbatabilã ºi imperativã. E un punct de vederecare-ºi are temeiul în cele 78 de cronici / exegeze realizatepe marginea cãrþilor semnate de scriitorii Vrancei între1985 – 2008 în „Milcovul”, „Revista V”, „Salonul literar”,„Saeculum / Pro Saeculum” (majoritatea), „Preocupãri”,dar ºi în „Viaþa Româneascã”, „Luceafãrul” (Bucureºti),„Ateneu”, „Vitraliu”, „13 PLUS” (Bacãu), „Hyperion”(Botoºani), la care se cuvine sã adaug micromonografiilerealizate împreunã cu Al. Deºliu – Virgil Huzum (2005) ºiIon Larian Postolache (2006), iar apoi aceea semnatã demine în 2007 – Florin Muscalu. Toate acestea mã

îndreptãþesc sã-mi dau cu pãrerea, dar nu fac din minedeþinãtorul unor adevãruri definitive.

Dupã rãsturnarea (spectaculoasã, nici vorbã) dindecembrie 1989, a apãrut „Revista V”, condusã la începutde Liviu Ioan Stoiciu, iar din luna martie 1990, când acestas-a mutat cu familia ºi serviciul la Bucureºti, ea a fostþinutã în viaþã, cu eforturi deosebite, de cãtre TraianOlteanu ºi Florin Muscalu care au realizat, în cei 11 anide existenþã, câteva numere remarcabile. Dupã dispariþia„Revistei V”, consecinþã a morþii tragice a celor doi redactoriîntr-un accident rutier (septembrie 2001), aproape firesc,locul a fost „umplut” în scurt timp. Vor fi fost ºi orgolii,vanitãþi, ambiþii personale, nu putem contesta, dar ºidorinþa sincerã de a face mai mult, neapãrat mai bine.

Din martie 1998 apare, sub coordonarea lui CorneliuFotea, „Salonul literar” care – iatã – a ajuns în al zeceleaan de existenþã, revistã ce are mãcar meritul de a fi,pânã în 2004, cel puþin, cea mai vrânceanã dintre revisteleapãrute în aceastã parte a þãrii dupã 1989. Cu o apariþiesporadicã ºi inegalã valoric, de la numãr la numãr ºi dela o paginã la alta, ea nu conteazã aproape deloc înpeisajul literar autohton, importantã, cu adevãrat impor-tantã doar pentru cei care o fac ºi pentru colaboratoriiapropiaþi.

Începând cu ianuarie 2001, apare „Oglinda literarã”,cu o ritmicitate lunarã (Redactor – ºef, Gheorghe Neagu),iar din iulie 2002 apare „Saeculum”, iniþiatã ºi realizatãde Al. Deºliu, care a impus – de la bun început – exigenþã,seriozitate, þinutã intelectualã, sobrietate ºi eleganþãgraficã, beneficiind, de la primele numere, de colaborareaunor nume de mare autoritate (Virgil Cândea, EugenSimion, D. R. Popescu, Constantin Ciopraga, RaduCârneci, Irina Mavrodin, Al. Sãndulescu, Ioan Adam, Th.Codreanu, Marius Sala). De fapt, cu mijloace grafice ºipublicistice diferite, aceste douã reviste au avut camaceleaºi obiective: sã se deschidã spiritului creatorautohton, dar ºi sã creeze un echilibru necesar între„numele grele” ale literaturii române contemporane ºi celeale creatorilor locali. Merite gãsim ºi de o parte ºi decealaltã, dar – la fel de adevãrat este – ºi deficienþe,neîmpliniri. Uneori au fost cedãri în faþa unui gust îndoiel-nic, alteori compromisuri, mici neglijenþe, rareori venitedin cecitatea realizatorilor… Pe ansamblu însã, apreciereaunui corifeu din capitalã, bãiat bun, dar cu lipsuri…serioase, conform cãreia „la Focºani se scot (sic!) revistede culturã care servesc în primul rând iniþiatorilor lor(poftim, cacofonie!), fãrã surse financiare pentru autori ºicolaboratori [ca majoritatea revistelor de profil culturaldin România] ºi fãrã un necesar spirit critic” rãmâne ogravã ofensã, venitã din necunoaºtere ºi rea-credinþã.Am avea cel puþin douã obiecþii: poþi sã tragi asemeneaconcluzii (urechiste) rãsfoind douã-trei numere? De undeºtie Domnia Sa (mã rog!) cum stãm noi cu „spiritul critic”…ne-a citit? Ne-a urmãrit cumva?!... Are ceva argu-mente?!...

Este tonul unui „capitalist” arogant ce pãstreazã (dinpãcate) comportamentul unui „bãiat de cartier” ceva maicurãþel ºi dotat… cu un munte de tupeu!! ªi acum –culmea obrãzniciei ºi suficienþei: „am remarcat cã foartemulþi vrânceni ce cred despre ei cã sunt intelectuali…ce cred despre ei cã sunt intelectuali…ce cred despre ei cã sunt intelectuali…ce cred despre ei cã sunt intelectuali…ce cred despre ei cã sunt intelectuali…”

editorial


PRO

PRO

PRO

PRO

asemenea imagine deplorabilã?! De ce ne-ar crede uniiºi alþii scriitori cu bibliografia burduºitã de elogii ºi idei,obligaþi sã vadã în gazele lor oameni de spiritoameni de spiritoameni de spiritoameni de spiritoameni de spirit, intelectualiautentici, când ei au fost învãþaþi vreo douã – trei deceniicã aici trãiesc niºte oameni de paharoameni de paharoameni de paharoameni de paharoameni de pahar (de vocaþie), care– e adevãrat – mai scriau ºi literaturã?! De ce-ar vedeaaceºtia în noi veritabili parteneri de dialog, niºte oamenicompetitivi în plan spiritual, când tot noi am deviat,iresponsabil, discursul grav în frivolitate, iar scenariulimpus de idee l-am prãbuºit la limita derizoriului?! Vorbemari, de clacã / circumstanþã, câteva sforãituri pentruintimidare ºi mai multe concluzii triumfaliste, liniºtitoarepentru mediocri ºi submediocri, sã nu se supere nimeni(„jos clasamentele!jos clasamentele!jos clasamentele!jos clasamentele!jos clasamentele!”). Dacã lucrurile stau aºa, va fi greu,foarte greu sã schimbãm optica ºi sã-i convingem pe toþicã VRANCEA LITERARÃ existã cu adevãrat.

POST – SCRIPTUMM-au surprins plãcut, prin luciditate ºi fair-play,

rândurile scrise de Daniel Cristea-EnacheDaniel Cristea-EnacheDaniel Cristea-EnacheDaniel Cristea-EnacheDaniel Cristea-Enache în editorialulsãu, apãrut în revista „Cultura” nr. 17 / 1 mai 2008, p. 1 ºi3, unde apreciazã cu toatã dreptatea: „…într-o parteobserv mângâieri locale, regionale, provinciale, o criticãdulce, mângâietoare, aromitoare. În cealaltã: raderinervoase, cvasi-isterice, analizate cu concluzia deja datã,cronici distrugãtoare ce ar vrea sã consacre Bucureºtiiliterari ºi artistici ca pe un fel de Olimp din care þâºnesc,periodic, fulgere pedepsitoare”. Sã ne fie permisã oadãugire: „conform principiului – CINE NU PRIMEªTECERTIFICAT DE VALOARE DE LA NOI NU EXISTÃ”.Cam acesta este modul de a gândi al unoraunoraunoraunoraunora de la Centruºi atunci… de ce sã ne mirãm cã acest Centru îºi trimiteîn Provincie ambasadori de „talia” (regretabilã) a lui DanMircea Cipariu?!?

editorial

(v. „Ziarul de Vrancea” / 15 decembrie 2007) Domnia Saa binevoit „sã remarce”, evident, dupã o observare atentãa fenomenului, evident, dupã o cântãrire atentã a faptelor,cu obiectivitate ºi responsabilitate, nu-i aºa, cã „de-aia”venim în casa cuiva ca sã-i tragem gazdei, la sfârºit, „oflegmã” ºi douã înjurãturi de mamã. Teamã mi-este cãavem de-a face cu un temperament coleric ºi gravecarenþe de educaþie. Domnia Sa vorbeºte de „maniere”ºi „provincialism intelectual”?!? N-ar fi rãu ca domnul (mãrog!) Dan Mircea Cipariu (acesta este numele ipochi-menului) sã se priveascã atent în oglindã ºi sã se evaluezecu severitate… ar mai fi o ºansã! Iar episodul la care sereferea (într-un limbaj strã-elevat ) în interviul acordat cugenerozitate „Ziarului de Vrancea” NU a fost provocat ºiîntreþinut de vrânceni, ci tot de UN MUSAFIR venit deaiurea, uºor alcoolizat ºi la fel de bine crescut ca ºi ipochi-menul de la Bucureºti! E regretabil cã nu i s-a explicatasta. Îl asigurãm cã jignirile sale nu ne împiedicã sã nevedem de treabã, încercând sã eliminãm deficienþele(reale), sã sporim eficienþele (actului cultural), sã devenimcu adevãrat competitivi. Personal, sunt optimist. Oricum,îl asigur pe Dan Mircea Cipariu cã bãdãranii ºi aroganþiinu vor fi primiþi nicicând cu simpatie în Vrancea, maiales când vin dintr-o Provincie intelectualã bucureºteanã(pe care o reprezintã cu onoare). ªi l-aº mai ruga sã ob-serve cã eu n-am fãcut altceva decât sã-i comentez gestul(greu de calificat), declaraþiile fãcute (negru pe alb), darnu m-am legat nici de gradul de intelectualitate al Domnieisale (pe care-l bãnuiesc foarte ridicat), nici de meritelepoetului (pe care nu-l cunosc îndeajuns). În cazul de faþã,asemenea referiri nu ºi-ar fi avut rostul.

Pentru mine, uimitor este faptul cã s-a ajuns aici!! Sãte duci undeva ca musafir, sã foiletezi câteva reviste (laîndemânã), sã rãsfoieºti câteva cãrþi (dupã un model binecunoscut) ºi, dupã ce manifestarea s-a încheiat, „sã daicu bâta în baltã”, blamând intelectualitatea unui judeþ,mai rar aºa ceva!! Adevãrul e cã, în momentul de faþã,VVVVVrancea literarãrancea literarãrancea literarãrancea literarãrancea literarã, în ce are ea mai bun, mai reprezentativ,este foarte, foarte puþin cunoscutã în þarã. Ne întrebãm:cine ºi câþi au citit pe Florin Paraschiv, Adrian Botez,ªtefania Oproescu, Paul Spirescu, Florinel Agafiþei saucine a citit – iatã o întrebare de 100 de puncte – „Rãtãcirileesenþiale” (I, II) ale lui Ioan Dumitru Denciu? Dar „EpopeeaAtlanticã” a lui Adrian Botez? Dar „Euthanasia” lui FlorinParaschiv?! Mai bine poziþionaþi, la nivel naþional, se aflãD. Pricop, Ion Panait, Virgil Panait, poeþi cu o bunã cir-culaþie a numelor ºi cu prizã bunã la criticã în afarajudeþului, singura care conteazã în cazul de faþã. Trebuiesã cãdem de acord cã nici autorii, de cele mai multe ori,nu ºtiu sã se punã în valoare, ba chiar nu fac aproapenimic sã ofere ºansa ºi altora de a-i cunoaºte! ªi-atunci…de ce ne-am mira cã produsele muncii ºi suferinþei noastrenu sunt receptate ºi apreciate?!

Mai funcþioneazã ºi niºte prejudecãþi cu rãdãcini într-untrecut nu prea îndepãrtat, când invitaþii de la Bucureºti(cel mai adesea) erau rãsplãtiþi cu chiolhanuri ºi câtevacanistre de vin!... Vreau sã spun cã, în multe cazuri,motivaþia acestora de a veni la o manifestare culturalã înVrancea nu era tocmai de ordin spiritual. ªi-atunci de cede cede cede cede cene-ar preþui,ne-ar preþui,ne-ar preþui,ne-ar preþui,ne-ar preþui, dacã tot noi am creat – în timp – o


PRO

PRO

PRO

PRO

încercare

AU MAI TRECUT CÂTEVA ZILE…

Irina MavrodinIrina MavrodinIrina MavrodinIrina MavrodinIrina Mavrodin

15 noiembrie 200715 noiembrie 200715 noiembrie 200715 noiembrie 200715 noiembrie 2007 Peste cinci zile se împlineºte o lunã de la moartea Irinucãi.

Moartea Irinucãi. Nu am crezut vreodatã cã voi ajunge sã trãiescasta ºi sã rostesc asemenea cuvinte. În dimineaþa asta m-amsculat cu un dor nebun de ea. Mi-a venit sã urlu, da, sã urlu, nusã plâng. Eu nu pot (încã?) plânge, poate pentru cã Miorel ºiBebe plâng atât de mult, plâng ºi pentru mine. Din când încând mã încearcã gândul cel rãu. Poate ºi pe ei. Nu în modserios, fereascã Dumnezeu sã fac din asta obsesia mea, într-oscarã a valorilor mele e lucrul cel mai rãu, pãcatul cel mai mare.

Azi trebuie sã plec la Craiova pentru o susþinere de doctorat(Doina Zamfir) care are loc mâine. Trebuie sã-mi duc viaþa meade pânã acum, o viaþã mãruntã, cu siguranþã, în raport cuabsolutul vizat de Irinuca. Nimeni dintre cei faþã de care mi-amluat angajamente – nimeni dintre doctoranzii sau studenþiimei, de exemplu – nu trebuie sã sufere din cauza a ceea ce mis-a întâmplat mie. Trebuie sã am aceeaºi rãbdare cu ei, trebuiesã le acord aceeaºi încrezãtoare atenþie.

Irinuca nu mi-a fãcut niciodatã un reproº deschis, dar ºtiucã nu era fericitã cã eu predau la universitãþi româneºti, pe carenu le gãsea în nici un „clasament” european sau planetar.Credea cã am competenþe care m-ar fi îndreptãþit la mai mult.Mi-a spus odatã cã semãn cu o þãrancã – ce intuiþieextraordinarã avea! Eu chiar am scris texte (poeme, eseuri) încare mã vedeam metamorfozatã într-o þãrancã, valoareimportantã pentru mine, amintindu-mi de Ioana, doica mea(doicã în sensul de femeie care, alãturi de mama ºi de bunicamea, mã crescuse).

Mai îmi spusese Irinuca, de fiecare datã din profundã iubire,chiar în zilele care au premers cu puþin momentul morþii ei, cãmã masculinizasem. Încã o datã, câtã intuiþie! De câþiva anibuni am luat un fel de distanþã faþã de „regnul” masculin, amun fel de mic dispreþ chiar, uneori ºi un fel de nausée. Îmi apareevidentã, mai evidentã decât am vãzut-o vreodatã,discriminarea la care este supusã femeia de cãtre bãrbat ºi amfaþã de acesta un fel de milã când vãd cât de fericitã este cândse mãritã ºi cât de nefericitã este, aproape totdeauna, dupãaceea (chiar dacã nu vrea sã recunoascã).

Nu voiam sã-i transmit Irinucãi acest sentiment, deºi, fãrãvoia mea, uneori cred cã am fãcut-o, atunci când îmi vorbeadespre dorinþa ei de a avea un bãrbat ºi un copil, ºi o casã a ei,ea, eterna studentã, ea, fiinþa în cãutare de un absolut pe carenicio femeie – cred eu – nu l-a putut gãsi în cãsãtorie decâtatunci când a întâlnit un bãrbat care sã o accepte ca fiinþãîntreagã ce are nevoie de el, dar ºi de drumul ei propriu, de aface prin ea însãºi ceva important pentru ea, de a atinge prin eaînsãºi ceva care este pentru ea sinonim cu absolutul. Dar existãoare un asemenea bãrbat?

duminicã, 13 ianuarie 2008duminicã, 13 ianuarie 2008duminicã, 13 ianuarie 2008duminicã, 13 ianuarie 2008duminicã, 13 ianuarie 2008Vineri a venit Valeria de la New York. Am aºteptat-o la

aeroportul Otopeni, împreunã cu Bebe. Mã temusem cã avionulva avea întârziere, cãci era multã ceaþã ºi se produseserã totfelul de dereglãri în traficul aerian, în zilele precedente. Amavut noroc („Sunt eu un om norocos?” îmi vine sã mã întrebdin când în când, dupã modelul teribilelor cuvinte lansate deIrinuca: „Sunt eu un om rãu?” Da, se pare cã sunt un omnorocos, în lucruri mai mici sau mai mari, sau poate cã ºtiu sã-mi vãd „norocul” ºi sã nu-mi vãd „nenorocul”) ºi de data asta:avionul a venit cu o orã mai devreme. Eu am fost foarte exactã– ora 9 ºi 50 de minute dimineaþa –, drept pentru care Valeriaa trebuit sã mã aºtepte o orã în aeroport. A adus douã bagajemari, un geamantan negru ºi mare – chiar cel cu care Irinuca aplecat acum cinci ani din Bucureºti spre Stony Brook – ºi unsac de voiaj, tot foarte mare, în care se aflã ºi cele douã leptopuriale Irinucãi.

Bagajele au fost duse în Titulescu, ºi eu am coborât totacolo. Miorel, când le-a vãzut (mai ales geamantanul cu careplecase Irinuca), a început sã plângã.

Astãzi Bebe a gãsit, în cutia poºtalã din Titulescu, un avizpoºtal prin care ni se anunþa cã au sosit cele nouã cutii mari cucãrþi ale Irinucãi, trimise cu vaporul de la Stony Brook, la cerereanoastrã. Sunt cãrþi cumpãrate una câte una de Irinuca, suntcãrþi scumpe, pe care ºi-a dat ultimul ban, cãrþi de lingvisticãdintre care cele mai multe, de datã recentã, nu se gãsesc înþarã. Vrem sã constituim un fond de carte – o bibliotecã despecialitate – care sã-i poarte numele.

sâmbãtã, 19 ianuarie 2008sâmbãtã, 19 ianuarie 2008sâmbãtã, 19 ianuarie 2008sâmbãtã, 19 ianuarie 2008sâmbãtã, 19 ianuarie 2008Au mai trecut câteva zile în care n-am scris nimic în acest

„jurnal”. Parcã am inima grea când nu scriu mãcar o paginã pezi. Vreau ca de acum înainte sã nu mai existe asemenea sincope.

Ieri dupã-amiazã a fost la mine Alina L., buna mea prietenã,pe care vreau sã o institui, alãturi de Radu, reprezentanta meaîn legãturã cu tot ce þine de Irinuca, spiritual ºi practic. Am statde vorbã ºi am hotãrât un lucru foarte important: Centrul decercetare (în domeniul Lingvisticii – abordatã interdisciplinar)„Irina Izverna Tarabac” va fi însoþit ºi de o Casã memorialã cuacelaºi nume, instalatã în apartamentul meu, pe care-l voi donaCentrului ºi, implicit, Fundaþiei „Secolul 21", de care þine Centrul.Am mai hotãrât ºi alte lucruri, printre care ºi publicarea înurmãtorul numãr din „Secolul 21" a unor texte ale Irinei ºidespre ea.

Am stat de vorbã pânã seara foarte târziu ºi ne-am amintitde tot felul de întâmplãri legate de Irina, multe din copilãria ei.


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

Dacã o sã cãutãm cheagul (aluatul!) care leagã istoria deficþiune, personajele de autor, poate n-o sã dãm de nimic preapalpabil, poate cã supradimensionarea istoriei, sau a subiecti-vitãþii, ar putea sã banalizeze totul, sau sã transforme totulîntr-o ciulama… Aºa cã nu pot rãspunde la întrebarea: „Undesfârºeºte investigaþia lui Ticã Dunãrinþu ºi unde începe cea aautorului?” Autorul, categoric, nu este Dumnezeu, nu?… Înmod sigur nici el nu prea ºtie cine este cu adevãrat, unde…începe ºi unde se opreºte el din… mers!… Personajul Cutare?Cam la fel! Prinþul Hamlet spune, la un moment dat, cam aºa:„ªtiu cine sunt, dar nu ºtiu cine voi fi”. Teribil! Cunoaºtem cinesuntem, dar neºtiind ce vom deveni, putem fi siguri cã putemspune… cine suntem, sau recunoaºtem, cã pot exista ºi alteproximitãþi ale istoriei ce ne pot conduce unde vor ele?…

Doar istoria – sã reþinem! – nu o singurã datã s-a doveditmai puternicã decât oricine!… Un amãnunt, totuºi, meritãsubliniat: prinþul cautã în castelul regal dovezile concrete alecrimei despre care i-a vorbit Duhul tatãlui sãu! Prinþul, deci,ºtie adevãrul despre moartea rigãi Hamlet, dar vrea sã seconvingã de acest adevãr!… Ticã Dunãrinþu nu prea ºtie nimicsigur despre moartea tatãlui sãu… El cautã, acolo, îndoindu-se,având mãrunte certitudini… El este, cumva, din foaita Prinþului:un ins mai micuþ, un Hamleticã…

Dar… sã revenim la cronicarul Vieþii lui Ivan Turbincã,ascuns, abil, sub pseudonimul Ion Creangã!

Povestea rusnacului chefliu poate fi trecutã în toatecataloagele modalitãþilor literare, de la realismul laic ºi religioscel mai terestru pânã la barocul magic! Ambiþia de a-i conferi osingurã interpretare devine inutilã! Rusnacul ajunge, fãrã sãvrea, din banala condiþie de vânturã-lume… într-un partici-pant la… manevrele forþelor divine, fãrã – Atenþie! – mãcarsã-ºi schimbe firea ºi fãrã mãcar sã îmbrace haine boiereºti,preoþeºti, sau sã capete aripioare de înger!…

Plecând de la experienþa propriilor plãceri bahice cotidiene(fãrã sã recurgã la vreo rupturã între raþiunea ºi sensibilitateasa de degustãtor din toate cele – ºi fãrã sã se trezeascã preatare din beþie!), Ivan se… trezeºte cu o putere care pânã atuncii s-ar fi pãrut absurdã! Absurdul realitãþii nu-l prea cutremuraseniciodatã, el învingând toate opreliºtile cu ajutorul divinelor ºibanalelor licori întâlnite pe toate drumurile… Iatã, însã, cãDumnezeu îi dã puterea de a-i pune botniþã Morþii – ºi realitateaabsurdã devine normalitate!… Poveºtile fantastice coboarãpe pãmânt ºi devin niºte realitãþi… normale!

Gregor Samsa, când se trezeºte într-o dimineaþã, ca în oricarealtã dimineaþã, descoperã în patul sãu, în locul sãu, ceva ce numai întâlnise niciodatã în patul sãu: o insectã monstruoasã!Care era el însuºi! Gregor, cu alte cuvinte, îºi pierde persona-litatea, din motive chiar de el nu prea înþelese, în timp ce IvanTurbincã îºi descoperã o altã personalitate – îºi descoperã ºi o

PAZNICUL MORÞII ªI BAROCULMAGIC

D. R. PopescuD. R. PopescuD. R. PopescuD. R. PopescuD. R. Popescu

altã personalitate, fãrã sã-ºi piardã esenþa sa de rusnac chefliu!Ivan Turbincã nu… regreseazã pe scara biologicã, nu devineanimal pasãre, rinocer (care este tot un animal, desigur – poateun animal african, în primul rând), insectã!… Ivan – rãmânândom! – urcã pe… scara puterilor divine!… Am putea spune cãasistãm la o… metamorfozã divinã! Rãmânând acelaºi, Ivandevine altul!…

Iraþionalul (parþial color!) din Ovidiu, Apuleus, Kafka,Ionescu etc. nu mai aparþine de jocul evenimentelor supra-naturale, magice, absurde… Ce face Dumnezeu are rigoare,coerenþã, logicã! Nu e nimic din zona inexplicabilului atuncicând Dumnezeu, dupã ce a creat lumea în câteva zile, îi acordãunui rusnac puterea de a fi stãpânul morþii!

Dumnezeu, ca istoric ºi filosof – preocupat de istoria ºifilosofia lui Ivan Turbincã! – observã dihotonia (am putea zice)dintre purtarea cotidian dezinvoltã… ºi substratul profundcreºtin ce-l caracterizeazã pe rusnacul luat în cãtare cronicã-reascã!… Trecerea lui Ivan prin lume, bonomã, dar radicaldesacralizatã, ascunde, de fapt, o altã dimensiune a existenþeisale, de care trebuie sã þinem seama dacã dorim sã-l înþelegemîn deplinãtatea personalitãþii sale aparent nearmonizatã!Adevãrurile parþiale – cele evidente: beþia, gãvãritul etc. – potsã parã chiar groteºti! Dumnezeu a sesizat – fireºte! – relaþiadintre aceste adevãruri pitoreºti, ceremoniale chiar, rituale chiar,bufonice – ºi sacrul pe care-l ascund! Aceastã filozofie practi-catã de Ivan, ca un mod de existenþã, ne pune în faþa uneisingularitãþi formidabile, pe care Dumnezeu o rãsplãteºte cuputerea cea mai mare ce i-a fost acordatã vreodatã unui om:aceea de a pune botniþã Morþii! În turbinca lui Ivan moarteadevine total neputincioasã, inutilã! Aceastã putere divinãDumnezeu n-a acordat-o nici mãcar unor sfinþi!… Cu IvanTurbincã putem spune cã începe – ºi, deocamdatã, se terminã!– un nou mit! Care nu are în el nimic abstract: mitul omului cepoate þine Moartea închisã în traistã! Mitul întemeiat pemeleaguri moldovene propune ºi o tehnicã a introducerii Morþiiîn turbincã, ºi un vocabular, un limbaj special, esenþializat!…Paºol na turbinca! zice Ivan ºi netrebnica arãtare este introdusãîn traista cea miticã!… Da, cu doar câteva cuvinte – minunease înfãptuieºte! Sigur, Ivan mai are în dicþionarul sãu ºi altecâteva vorbe, vorbe, pe care nu le mai consemnãm ºi noi aici…Oricum, Ivan este îndrituit cu forþa de a constata cu ochii sãipersonali degradarea misterului teribil al morþii!… Da, paºol!…ºi secretul lumii i se reveleazã: moartea, aflatã fiind închisã înînchisoarea mobilã pe care el o poartã în spinare (cu grijã, de!),viaþa oamenilor poate fi fericitã!

Sigur, am putea spera ca Moldova ºi Basarabia, în primulrând, sã devinã o insulã magicã! Unde uraganul tentaþiilorcarnale sã se mai potoleascã! Cetãþenii Europei (în primul rând)sã vinã aici în pelerinaje spirituale – ca sã practice amorul cast!


PRO

PRO

PRO

PRO

O, insula numitului Ivan Turbincã, în mod absolut separatã dece-a mai rãmas din Univers!…

Sigur, pentru unii dintre cârcotaºi, punerea morþii sub obroc,negarea morþii, poate sã parã un proiect negativ în echilibrulcosmic?! Poate sã parã un demers magico-religios?… Paºol!e un cuvânt care anuleazã moartea ºi dã lumii un nou sens!…

Mitul lui Ivan Turbincã poate sã parã un alt mod de a practicafilosofia?… Sigur, e vorba, în cazul dragului Ivan Turbincã,prin absenþa avalanºei discursurilor, de o filosofie tãcutã!…

ªi încã un amãnunt: Ivan Turbincã nu scrie nici maldãre detomuri de filosofie, nu lasã omenirii niscaiva tratate de filosofie!

ªi… Bãgând Moartea în traistã (ºi purtând-o prin lume, înspinare, fãcând-o astfel sã fie prezentã la toate bucuriile vieþii– incluzând aici ºi plãcerile bahice, desigur!), Ivan Turbincãrestrânge puterea Morþii nu doar asupra sa, ci asupra lumiiîntregi!

Despãrþitã de comunitatea umanã de lumea animalelor, apeºtilor, pãsãrilor, de aria vegetalului, de biodiversitate, Moartease va subþia la trup, pânã a nu mai fi în stare nici ea sã serecunoascã, se va sfriji sufleteºte ºi… Da, vom asista la alienareaMorþii!…

Desfiinþarea puterii ºi misterelor morþii face parte – am puteazice!? – din reconcilierea dintre Dumnezeu ºi oameni, din alianþalui Dumnezeu cu umanitatea nestricatã din om – în dorinþa Sade a crea o nouã lume?… Ivan, asumându-ºi darul (harul ºisarcina!) de a închide Moartea în turbincã – dar pãstrându-ºifelul sãu dezinvolt de a fi! – îºi asumã ºi valorile morale aledivinitãþii?!… De ce nu?!

Dar, fiindcã existã întotdeauna un dar!… De la acest dar,dupã o vreme, viitorul începe sã se scrie altfel! Eºeculdemersului întreprins cu brio ºi chiar cu voluptate de cãtreIvan devine… evident…ªi total! Moartea – din diverse motive,pe care nu le mai analizãm acum! – îºi recâºtigã drepturile! ªiastfel putem vorbi de o experienþã existenþialã moartã!

Ah, ne mai amintim de o altã experienþã ratatã: Fãt-Frumos,cuprins de dorul de pãrinþi, pãrãseºte þara tinereþii fãrã bãtrâneþeºi a vieþii fãrã de moarte!… Dar când trece pragul caseipãrinteºti, afurisita moarte, care era gata-gata sã-ºi dea duhulîi dã o palmã ºi-l… omoarã!… Scroafa naibii!

Acum, revenind la Ivan, sã spunem cã din puterea turbinciisale a mai rãmas doar povestea?!… Memoria?!… Înscrisulcronicarului – care este Dumnezeu, sub acoperirea pseudo-nimului Ion Creangã?… Da, altcineva cine putea cunoaºtesecretul atotputerniciei lui Ivan?! Sfântul Petre? Dar pânã laîntâlnirea cu Ivan, Sfântul Petre putuse pune de acord mãcar oclipã puterea omului cu divinitatea?… Sfântul Petre observaseºi el, desigur, sterilitatea fericirii oamenilor, bazatã doar peadevãruri subumane – sex, rãzbele, statui orgolioase, averietc. El nu avusese puterea (ne referim la Sfântul Petre, fireºte!)– în cazul lui Ivan, bunãoarã! – sã ajungã pânã în… centrulfiinþei rusnacului!

O sã rezumãm ce mai avem de spus, dupã învãþãturile lãsatenouã de Dimitrie Cantemir: adicã sã notãm faptele „pre scurt ºilãmurit”, ca ele sã nu-i „pricinuiascã plictisealã” cetitorului!…Aºa cã…

Moartea, revenitã, cu ajutorul lui Dumnezeu, în drepturilece le avusese mai înainte de întâlnirea cu Ivan Turbincã, nearatã ceva extraordinar: cã ºi Dumnezeu trãieºte în istorie! Cãºi hotãrârile sale – ultima, bunãoarã, prin care Moartea a fosteliberatã! – nu fac parte întotdeauna din propria Sa esenþã, cisunt rezultatul unor întâmplãri din istorie!

Nu?!…Acum: primele concluzii!Dumnezeu a învãþat destule chichiþe de la diverºi cronicari!

Victor Hugo vede natura ca pe o simfonie: totul e cadenþã,ritm, mãsurã, de parcã, zice el, Dumnezeu ar fi fãcut lumea înversuri! Creangã, mai cu picioarele pânã în pãmânt, deºi eslujbaº al bisericii, constatã, în geniala „Poveste a... poveºtilor”ce minuni poate sã realizeze omul punând în pãmânt ºicultivând – nu neapãrat semãnând în pãtrat! – acele destoinicecomponente anatomice pe care se bazeazã structura genomuluiuman (ADN-ul) ºi a fericirii! Tablele legilor îi sunt transmise, înscris, fireºte, lui Moise, de cãtre Dumnezeu în persoanã! Ce s-amai ales din ele, se mai ºtie!… Din vorbe, vorbe, vorbe, sãpoatã prinþul Hamlet reconstitui spaþiul ºi ordinea faptelorcriminale din putreda Danemarcã? În „Letopiseþul ÞãriiMoldovei”, Grigore Ureche încearcã sã înscrie istoria în modelulcel sacru: „tocmesc prin poveste, careleº la locurile sale”.Cuvintele scrise ar trebui sã se impunã în faþa „cumplitelorvremi”, zice Miron Costin, sigur fiind cã istoria este necruþãtoareºi ieºitã din þâþâni – precum ar spune un domn din Danemarca.În „Hronicul romano-moldo-vlahilor”, Cantemir vorbeºtedespre cumplitele vremi „de acmu, de nu stãm pe scrisori, cide griji ºi suspinuri” – doar e „vremea plânsorii”…

Ei, ºtiind cã bietul om e sub vremi, cum gãseºte IvanTurbincã în el puterea de a rãmâne el însuºi – putere pe caren-a avut-o, mai târziu, nici Dumnezeu! Ivan, rãmânând el însuºi,le-a fãcut, involuntar, o bunã impresie lui Dumnezeu ºi SfântuluiPetre! Cãci el nu s-a prefãcut în faþa lui Dumnezeu cã e bun!…El nu ºtiuse cine sunt… Dumnezeu ºi Sfântul Petre! Crezusecã sunt niºte oameni obiºnuiþi, dar oleacã mai nãpãstuiþi decâtel, fiindcã – vai de ei! – nu cunoºteau nici bucuriile licorilormoldo-slavo-valahice!

Dumnezeu a scris cronica „Vieþii lui Ivan Turbincã”(semnând-o cu pseudonimul Creangã Ion), fiindcã ºi-a datseama cã Ivan nu s-a prefãcut niciodatã cã este altfel decât afost tot timpul!… S-ar fi putut preface… ºi poate ar fi rãmas cuputerea sublimã de a þine Moartea la respect?!… Prefãcându-seniþeluº ar fi putut ajunge poate chiar paznicul etern al morþii?…

Dacã totul este materie supusã timpului (cum zic uniicârcotaºi), cum de-a reuºit epicureicul-dionisiacul-rusnaculIvan sã armonizeze, în faþa lui Dumnezeu ºi a Sfântului Petre,esenþa sa purã, invizibilã (la prima vedere ºi pentru Dumnezeu,de!), cu traiectoria sa epicã, doldora de dorinþa de a îmbrãþiºaorice bucurie, fãrã sã ºtie nici ea cât cã despre complexa„condiþie umanã” vorbise cândva domnul Montaigne, cel careadora apele minerale?… Apoi: suntem siguri cã puritatearusnacului nu era ºi nu putea fi trecutã sub sintagma cãutãriide sine!… Atunci?…

Este Ivan Turbincã un dionisiac orgiastic, beþivan, slav,ieºit din minþi? Nu prea, deºi extazul dionisiaco-bahic (sã-izicem aºa!) n-am putea spune cã-i lipseºte… Fireºte,Dumnezeu ºtie sã descearnã între ispitele iraþionalului (ce-lmai bântuie pe Ivan) ºi raza de luminã linã ce strãluce dincolode apucãturile sale de rusnac muritor! Beþia perpetuã a lui IvanTurbincã nu vrea sã exprime cumva bucuria evadãrii dintr-olume ternã, din nebunia banalã a unei orânduiri fãrã legi? Poatecã Dumnezeu citeºte bine în biografia uºor delirantã a rusnaculuiefluviile tragicului!

ªi astfel se hotãrãºte sã-i descrie viaþa lui Ivan ºi sã-lînnobileze cu cea mai teribilã putere: aceea de a învinge timpul,bãgând moartea în sac!

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

Cãutând o uºã

îºi regãsesc, pentru o clipã, tinereþea: pepoteci de oi, când ciorilestrânse grãmadã le cârâie în zbor pe deasupracapetelor. Ei doi, ce mimeazãfiinþele supranaturale… Senini. Cu ºi mai multã

înflãcãrare, de îndatã ces-au simþit mai liberi. ªi cu multã râvnã… Liberi,pe poteci de oi, suiþi pe spinareadealului ºi coborâþi în vãi, în interior la ei, sprefundul mãrii. Fiecare în propriulinterior: prin vãlul de aer cald care tremurã,fãcând siluetele lor tot maineclare. Cu o forþã neobiºnuitã de atragere,împreunã, spre fundul mãrii, încare se oglindeºte sufletul lor ºi cerulfãrã de sfârºit… Într-opermanentã tendinþã de evaporare. Îºi

regãsesc, pentruo clipã, tinereþea. Pe poteci de oi, undecasele de lemn,þãrãneºti, din tinereþe, sunt demultdispãrute fãrã urmã: cãutând în aer o uºã. Uºa spreo altã dimensiune…

De la creier la inimã

inflorescenþe argintii pe margineaºanþurilorpline de nervuri în stare de excitaþie, carecoboarã de la creier lainimã: crescãtoare ºi descrescãtoare. În ciclu anual.ªi tehnica lor. Tehnica

noastrã arhaicã: din dreptul ciorchinilor de flori,dãtãtori de mari bucurii, dupãcum urmãrim roiul. Roiul globular. Globular?Roiul apãrut la suprafaþapãmântului în aceastã perioadã de timp. Dupãcum urmãrim roiul ºi culegemmierea de la albinelesãlbatice: din buturugi de copaci. Dândpilde de nepãsare ºi trufie.Când bate vântul cãtre searã… Putând considera,pur ºi simplu cã

suntem amândoi zei ai locului, îndrãgostiþi.

poesis

Liviu Ioan StoiciuLiviu Ioan StoiciuLiviu Ioan StoiciuLiviu Ioan StoiciuLiviu Ioan Stoiciu

Nu-mi gãsesc liniºtea

opaiþul aprins: un hârb de strachinã cu seutopit de oaie, în care pluteºte ofeºtilã cinicã. Tegândeºti la spiritul lui animal? Spirit alluminii ce o împrãºtie. Îndepãrtându-mã de caleaurmatã de alþii. De agitaþiainegalã a acestor spirite, în generalºi de diversitatea pãrþilorlor. Astfel, brãzdat tot de luminã cumsunt, luminã galbenã,roºie, verde, portocalie: spune regele. „Rege alunei þãri de pe lumea cealaltã”. Acum,

când presiunea bioxidului de carbon în sângecreºte. Ce faci, te sinucizi?Presiunea toate câte îmi sunt înmagazinate înmemorie ºi a toatecâte aºteaptã sã fie înregistrate, la rând, din afarã.Printre ocãri ºi dojeni. Aici,unde pânã ºi privighetoarea stã cloºcã, prefãcutã,ºi unde un pitic, de dupã fiecare uºãdeschisã, se scãlâmbãie. Într-orealitateparalelã. Unde fumul sobei, împrãºtiat liberîn podul casei pãrinteºti, de fapt, eo materializare a gândurilor, a muzicii ºi imaginilorlor rãtãcitoare.

Ah, nu-mi gãsesc liniºtea…

O tânãrã tolbã cu sãgeþi

deasupra, pe un perete, atârna tolbacu sãgeþi – o tânãrãdoamnã de demult, cu ºase degete la mâini ºila picioare, visãtoare. Cã unde nusunt acum întreceri pepistapatinoarului, sã vâneze! Afarã þi le lipeau genele…

O tânãrã doamnã rezistentã laapã, luminã, sodãºi molii: ea oare constituie norma frumosului?Îmbrãcatã în cine ºtie ce stindardsacru (pãstrat de lao nuntã). Adormitã sub formã de tolbãcu sãgeþi. Împodobitã în þesãturicu betealã, oglinzi ºipanglici. Plinã de linii spectrale de absorbþie. Pânã


PRO

PRO

PRO

PRO

poesis

ce se scoalã ºi pãtrunde într-ocamerã obscurã.Acolo

unde i se schimbã faþa morþii.

Vas crud

tu, trup, reprezentare a slãbiciunii ºineputinþei! E mângâiat:e desprins vasul crud de pe roatã cuo sârmã. Tu, careai avut trãsãturi de pasãre înotãtoare înainte sã fiidefinitivat, în aceastãatmosferã de vrajã ascunsã. Izbucnit din albia

râului: „pentru a compensa defecteleminþii mele”. Desprins,vasul crud e dus la uscat, la soare, pe un raftnegeluit. Ponosit. Întins peo suprafaþã mare ºi netedã, cu verdeaþã, undenu existã nici întristare, nicisuspin. Tu,vas, trup crud, depozitancestral de speranþe: indiferent, poate, în sine,ostil sau rãuvoitor, cinesã piardã azi vremea sã te înþeleagãîn amãnunt? Ai auzit unglas de dupã sobã? Însetat, necunoscut: îþi cereaapã. Glas plin de lut, martor al atâtorfurtuni magnetice…

Schimbând impresii

cum sã facem sã nu mai fim consideraþipaiaþe, spune, cuo suflare uºoarã, la întâlnirea cu ceilalþi domni aipãcii, asemãnãtori lui ºi nourilor.Cu o panseluþã în pãr, cât îºi întinde câmpurileenergetice.

Purtat în cãruþe pânã aici ºi pe cãmile de circ, subcorturi, din perioada în care poliimagnetici aipãmântului erau invers decât azi: cuacea încetinealãplinã de lehamite a omului sãtul de mizerii. Mizeriiale nivelurilor de succesiune înnaturã. Schimbând impresii ºi deodatã ridicându-seîn aer ºi

zburând. Fãrã centru de gravitaþie. Zburândlin, la joasã înãlþime, pe un globînaripat:la înãlþimea asta îl înþeapã muºtele. Nu ederanjat. Cândmuºtele înþeapã, vine ploaia.

Înlãuntrul sufletului

din spate, uºa. Scârþâitul ei jalnic: ºi dinþiisupþi. În faþã, o pânzãîntinsã, dar sfâºiatã – o baltã, ce se dezgheaþã? Ohârtie de scrisori, cu mucheaauritã, lipitã de fereastrã de curenþii de aer:înlãuntrul sufletului,dupã o perioadã de geruri mari.

Înlãuntrul sufletului, unde sunt lipiþi pereþii cuamestec de balegã de cal, pãmânt,lut galben, nisip,paie ºi pleavã: amãnunte, poate, ale unor trãirinesemnificative… Ale unor treceridintr-o stare în alta.

Priveºte deznãdãjduit: imaginea se voaleazã,se estompeazã, dispare. „Cândnu arde bine focul în mine… ºi când umbra…”Umbra focului. Dacã umbra nuintrã în contact cu altã umbrã. Cel puþin. „Dacãnu intrã în contact ºi nu se unesc, sãformeze un zid”...

Trebuie sã-þi stabilizezi energia.


PRO

PRO

PRO

PRO

aniversãri

DUILIU ZAMFIRESCU – 150 DE LA NAªTERE Ideea de romanitate în corespondenþa lui Duiliu Zamfirescu

TTTTTeodora Fântânarueodora Fântânarueodora Fântânarueodora Fântânarueodora Fântânaru

Vasta corespondenþã a lui Duiliu Zamfirescu, dinperioada când era secretar de Legaþie în Italia, apreciatãde criticii ºi istoricii literari ca document ridicat la rangulde artã, cuprinde numeroase aprecieri, referiri, trimiteri,nu numai la frumuseþea oraºelor ori la pitorescul specifical Italiei.

Ceea ce, de departe, atrage atenþia lui DuiliuZamfirescu, este istoria, prezentã aproape peste tot înoraºele pe care le-a vizitat sau în care a locuit. Inefabilulruinelor, impresionantele monumente, muzee ºi opere deartã i-au întãrit conºtiinþa apartenenþei, ca destin istoricromânesc, la aceastã istorie veche, determinându-ldeopotrivã pe diplomat ºi scriitor, sã-ºi dedice o mareparte a timpului studierii acestor urme grãitoare lãsate deînaintaºi ºi sã-ºi creeze o viziune recuperatorie proprie.

În corespondenþa sa, mai ales aceea cu Titu Maiorescuºi câþiva apropiaþi, ideea de romanitate, cu diferiteleaspecte ale ei adaptate istoriei noastre, nu reprezintã,totuºi, un scop în sine ºi nicio problemã pe care autorulsã o analizeze ºi urmãreascã sistematic, deºi, cumspuneam, istoria, mai cu seamã cea romanã, a fost ºi arãmas o temã constantã, preferatã, a lui DuiliuZamfirescu, atât ca scriitor cât ºi ca diplomat ori om poli-tic. Mai curând, am spune cã ideea de romanitate este,în corespondenþa sa, un construct ideologic personalun construct ideologic personalun construct ideologic personalun construct ideologic personalun construct ideologic personal,fundat pe statornica sa admiraþie faþã de nobiladescendenþã romanã a poporului nostru. Acest constructideologic personal este reprezentat de trei teme majoreabordate mai mult la modul demonstrativ în corespon-denþa sa: tema studierii istorieitema studierii istorieitema studierii istorieitema studierii istorieitema studierii istoriei ºi a înþelegerii feno-menelor sale ex ipso fonte, tema responsabilitãþiitema responsabilitãþiitema responsabilitãþiitema responsabilitãþiitema responsabilitãþii faþãde pãstrarea ºi cercetarea istoriei noastre vechi, tematematematematemarecuperãrii continuerecuperãrii continuerecuperãrii continuerecuperãrii continuerecuperãrii continue, prin dreptul la o comunã memorieistoricã, a cât mai multor dovezi, nu numai scrise, þinândde descendenþa noastrã romanicã. Toate aceste temesunt evidente, mai ales în corespondenþa cu TituMaiorescu, Nicolae Petraºcu, Iacob Negruzzi, sau suntdeduse din întreg corpusul epistolar ºi poartã, cum spuneaNicolae Iorga, «sigiliul Romei», fiind marcate de evocareasuperlativã a personalitãþii împãratului Traian ori desublinierea valorii inestimabile a Columnei sale pentruistoria românilor.

Astfel, aproximativ în aceeaºi perioadã în careDensusianu vizita Biblioteca Vaticanului dedicându-seDocumentelor privitoare la Istoria Românilor, iar NicolaeIorga publica, în 1911, Breve storia dei Rumeni conspeciale considerazione delle relazioni coll’Italia publicatain occasione dela Feste del cinquantenario italiano.

Omagio di un popolo fratello ed amico da parte della LegaLegaLegaLegaLegadi Cultura Rumena, Bucarestdi Cultura Rumena, Bucarestdi Cultura Rumena, Bucarestdi Cultura Rumena, Bucarestdi Cultura Rumena, Bucarest, Duiliu Zamfirescureactiva, din Italia, ideea romanitãþii noastre, plecând dela necesitatea raportãrii directe la surse ºi insistândasupra importanþei cercetãrii concrete ºi nu doar medi-ate a însemnãrilor epigrafice, a ruinelor, sculpturilor orimuzeelor în general.

În acelaºi sens, în una din scrisorile sale, DuiliuZamfirescu împãrtãºeºte lui Titu Maiorescu ideea de ase institui, de cãtre statul român, o bursã specialã pentruistorie «Spre a studia – spune autorul – epigrafia veaculuial II-lea, atât de bogatã ºi de importantã pentru noi» (1),adãugând cã istoria romanã trebuie studiatã «…la faþalocului (în Italia, n.n.). Cãci – spune autorul - e o deosebireimensã între documentul de hârtie ºi documentul depiatrã» (2). În opinia lui Duiliu Zamfirescu, aceste monu-mente care au trãit istoria, chiar «dacã nu pot da o luminãparticularã în discuþiunile ºtiinþifice… pun însã fanteziaistoricului în culoarea timpului, îl învaþã sã nu judece lumiletrecutului cu falsul criteriu al omului modern» (3).

Aceeaºi idee este exprimatã, schimbând registrulechilibrat al discursului din corespondenþa cu Maiorescu,cu unul revoltat-retoric, într-o scrisoare trimisã prietenuluisãu, Nicolae Petraºcu, spunându-i : «Se cheltuiesc banicu fel de fel de comedii; …se studiazã ºcoalele model,fermele, cursurile de apã, morile de vânt, – totul, în fine,dar pânã acum nimeni n-a venit sã cerceteze pe locurileacestea izvorul, obârºia naþionalitãþii noastre» (4).

Luându-l martor al indignãrii sale sincere dar oarecumgratuite, pe acelaºi bun prieten, Duiliu Zamfirescu adaugãîn aceeaºi scrisoare din 1888, necesitatea ºi obligaþiamoralã a statului român de a reproduce ºi pune în valoare,pe pãmânt românesc, prin diferite metode de replicare,Columna lui Traian, dar ºi reproducerea în gips a busturilormarilor personalitãþi istorice ca Traian, Hadrian, SeptimiuSever ºi alþii, pentru cã, spune autorul, « au domnit pestenoi, ne-au scos din întuneric, ne-au civilizat ºi ne-au împie-decat de a ne îneca ºi a ne pierde în marea slavã»(5).«Câte greºeli de istorie nu s-ar îndrepta» (6), adaugã înfinalul acestui insert epistolar Duiliu Zamfirescu, caretrãia, mai ales în primii ani ai carierei sale diplomatice,starea de graþie a intelectualului marcat afectiv de unadintre cele mai importante culturi ale lumii, mai cu seamãuna purtãtore de gir existenþial pentru poporul român. DuiliuZamfirescu nu suferã, totuºi, de ceea ce A. Marino numea«complexul Dinicu Golescu» (7), relativ la percepereadecalajului cultural ºi de civilizaþie între zone geopoliticeºi culturale diferite. Prin incursiunile sale în spaþiile reale


PRO

PRO

PRO

PRO

aniversãri

ale istoriei, el nu trãieºte un veritabil ºoc cultural ci, maicurând, cum avea sã o ºi dovedeascã, recucereºte,recuperatoriu-afectiv, Roma anticã, istoria comunãRomâniei ºi Italiei, propunându-ºi o altfel de abordare aistoriei ºi multiplicarea experienþei sale prin scris.

Pasiunea faþã de istorie ºi datoria pe care o simtefaþã de memoria înaintaºilor îl determinã sã citeascãinfluente lucrãri de specialitate, pe care le comenteazãuneori în corespondenþa sa cu Titu Maiorescu. Astfel,autori ca Tucidide, Caesar, Pliniu cel Tânãr, dar ºi TheodorMommsen, Edward Gibbon, Hyppolite Taine se numãrãprintre privilegiaþii bibliotecii sale de istorie. Informaþiileprimite vizitând ºi contemplând ruinele, trecute apoi prinfiltrul lecturilor, îl transformã pe Duiliu Zamfirescu într-unveritabil cicerone epistolier a cãrui temperatã vervãnarativã este vizibilã cu uºurinþã în scrisorile cãtre Iacob.C. Negruzzi, Nicolae Petraºcu ºi, desigur, Titu Maiorescu.

El este convins totodatã cã «pentru noi, românii, esteun fel de datorie pioasã, pelerinajul la mormintele bunilornoºtri, – dar, afarã de asta, câºtigi un soi de demnitatede convingere, recitind istoria romanã, cu mâna pe piatrarece, care rãmâne o mãrturie eternã a trecutului», cum îiscrie el lui Iacob Negruzzi (8).

Adãugînd la «poezia relicvelor» ºi la «emoþiaarheologicã» (9), puternicele impresii lãsate de vizitareaunor palate ºi muzee ca Palatul Borghese din Vatican,Capitoliul sau Muzeul San Ferdinando din Napoli, DuiliuZamfirescu nu omite niciodatã din prezentãrile sale Co-lumna lui Traian «adevãrat obiect de cult, lângã care seopreºte adesea, cãlãuzit de studiul lui W. Froehner, Lacolonne traianne». (10). Lui N. Petraºcu, pe care îl vaînsoþi la Roma în 1895, îi recomanda Hotelul Laurati care,deºi era unul de mâna a doua, avea marele avantaj de afi situat în apropierea Columnei lui Traian «et c’est toutdire pour un roumain» adaugã Zamfirescu, pentru care,dupã cum îºi amintea Petraºcu în biografia sa, mai toatemonumentele Romei erau «muzici ºi rugãciuni demarmurã» (11).

Din punctul de vedere al receptãrii estetice ºi alîmplinirii sentimentului patriotic, pe Duiliu Zamfirescu îlfascineazã realmente Sala Împãraþilor din Capitoliu, acãrei perspectivã statuarã era dominatã de «divinulîmpãrat», adicã de Traian, pe care, – simte nevoia sã seexplice autorul –, «nu îl urmãreºte peste tot pe unde alãsat câte un semn, dintr-un sentiment exagerat delatinitate» (12) ci, «pentru cã e un sentiment de demnitateomeneascã sã ºtii cã ai un tatã care… te-a crescut bineºi, mai mult, þi-a lãsat un nume mare» (13). Din întreagagalerie a busturilor de epocã, din care Zamfirescu prezintã,printre alþii, mai mult ca mãsurã a comparaþiei pe Caesarori pe Nero, bustul lui Traian este prilej pentru o descriereamãnunþitã ºi pentru un elogiu adus armoniei. Dincolo desubiectivitatea subliminarã ºi de patosul encomiasticºlefuit ale descrierilor ºi comentariilor lui Zamfirescu, nuse poate sã nu se observe seriozitatea abordãrii acestuidemers ºi eruditele digresiuni în diferite episoade aleistoriei antice, folosite ca suport argumentativ. Concluzianu putea fi decât una: «Traian avea ochiul clar, vedereajustã, – le înþelegea ºi le înfrãþea pe toate întru împlinireascopului celui mare: guvernarea imperiului» (14), cum

conchide într-o scrisoare cãtre Petraºcu.Un alt aspect al paradigmei romanitãþii întâlnit în

corespondenþa lui Duiliu Zamfirescu, este acela lingvistic,bazat pe observaþia directã. Astfel, printre observaþiilede început ale carierei sale diplomatice din Italia, seaºeazã ºi puternica impresie pe care i-o lasã limba vorbitãcurent în peninsulã, izbitor de asemãnãtoare cu limbaromânã, considerând acest fapt ca pe una dintre «multeleminuni ºi lucruri stranii ce îl impresioneazã» în Italiavremii. Pe de altã parte, la nivel literar, traducerile dinLeopardi, de exemplu, pe care le va face în limba românã,sunt un exemplu în plus al afinitãþii pe care o are scriitorulfaþã de limba italianã ca limbã romanicã. Cele douã limbiromanice construiesc, iatã, avant la lettre, prin experienþaliterarã a lui Duiliu Zamfirescu, cum se întâmpla ºi altorscriitori, ceea ce teoria literarã numeºte astãzi geo-geo-geo-geo-geo-poeticapoeticapoeticapoeticapoetica, disciplinã în care graniþele, cel puþin acelealiterare, sau lingvistice se abstractizeazã.

Tot þinând de acest aspect al cãrþii, în general, altextului scris, este ºi misionarismul livrescmisionarismul livrescmisionarismul livrescmisionarismul livrescmisionarismul livresc – încã o formãtangentã la ideea de romanitate – manifest nu numai printraducerile din literatura italianã, ci ºi prin atenþia acordatãtraducerii în italianã ºi rãspândirii anumitor cãrþi româneºtiîn mediile intelectuale din Roma ºi împrejurimi, cum reiesedintr-o scrisoare cãtre Nicolae Iorga pe care îl asigurãcã: «Menþin pãrerea cã cel mai bun mijloc de a face carteacunoscutã în Italia – este vorba de Brevi storia dei Rumeni– este acela al trimiterii ei la toate bibliotecile ºi instituteleei culturale, unde se citeºte foarte mult» (15). Totodatãmisiunea sa diplomaticã îi crea posibilitatea de a cunoaºteºi pãtrunde în diferite medii intelectuale fapt ce îi permiteasã sesizeze importanþa unor cãrþi pentru ideea deromanitate a poporului român. Una dintre acestea,„Codicele latino-moldav”, scris de cãlugãrul SilvestroAmelio, pe care Duiliu Zamfirescu o trimite ºi dãruieºteAcademiei Române, era consideratã a fi deosebit deimportantã, ca «încercare de a scrie româneºte în primajumãtate al veacului al XVIII-lea, cu litere latine» (16) –opinia scriitorului la acea datã.

ªi, tot el, recunoscând valoarea de document a acestuiCodice, adaugã într-o scrisoare pe care o trimiteAcademiei Române: „Ar fi de cea mai mare importanþã ase gãsi… corespondenþa acestui misionar, relativã laÞãrile Române” (17).

Cele trei teme menþionate mai sus, argumenteazãsuficient, credem noi, ideea de romanitateideea de romanitateideea de romanitateideea de romanitateideea de romanitate prezentã încorespondenta lui Duiliu Zamfirescu, exploatatã, de altfel,ºi în destule alte lucrãri, genuri, ale operei sale. Aceastapoate fi o dovadã în plus a conºtiinþei modelatoare ºivizionare a scriitorului, convins cã mai erau încã multede descoperit, de spus, de învãþat ºi de asimilat de cãtrenoi, românii, în folosul propriei noastre istorii ºi deveniriculturale ºi cã umbrele istoriei vechi îºi aºteaptã, încã,noi interpreþi. Aºa poate se explicã jubilaþia transparentã,dintr-un text de publicisticã de data aceasta, în care eraaltfel evocatã, personalitatea împãratului Traian. Eravorba de o disputã diplomaticã despre «tãietura mareluiM», adicã, pe scurt, simplificarea drumului navigabil peDunãre, la Sulina. Cum voturile în Comisiunea Europeanãde la vremea aceea, erau favorabile Marii Britanii ºi nu


PRO

PRO

PRO

PRO

României, nodul gordian trece în mâinile Ministrului deExterne al Italiei, Francesco Crispi.

Iatã cum gãseºte acesta rezolvarea – fapt prezentatîn urmãtorul text din articolul lui Duiliu Zamfirescu, intitulat«Diplomaþie RomâneascãDiplomaþie RomâneascãDiplomaþie RomâneascãDiplomaþie RomâneascãDiplomaþie Româneascã: Divinul nostru împãrat»: «Încele din urmã, într-o memorabilã ºedinþã, de la PalatulRoccagiovine, unde era sediul Legaþiunii noastre, bãtrânulom de stat, uitându-se pe fereastrã ºi dând cu ochii decoloana traianã, rosti aceste cuvinte: „Chestiunea în sinepoate fi rezolvatã în amândouã felurile. Poate cã intereseleItaliei sînt mai aproape de soluþiunea româneascã, darnu trebuie uitat cã noi, italienii, avem atâtea cuvinte sãne pãstrãm bunele relaþiuni cu Marea Britanie, încât amtrece uºor peste marele M al domniilor voastre. …V-aþiaºezat în faþa forului lui Traian. Cuminte împãrat a fost.Cunoºti corespondenþa lui cu Pliniu cel Tânãr?” – întrebã,adresîndu-se tânãrului secretar de Legaþie, apoi, dupã oscurtã pauzã – „Telegrafiazã la Bucureºti cã Italia seraliazã la propunerea româneascã. ªi, vorbindu-ºioarecum sieºi, adãugã: La urma urmei, dacã v-a aºezatel acolo, a ºtiut ce face” (18).

Atunci, ca ºi acum, Magister dixit.

BIBLIOGRAFIE1-3 Zamfirescu, Duiliu. Opere. Vol. VII. Bucureºti: Editura

Minerva, 1984, p.2004 ibidem, p.1855-65-65-65-65-6 idem, Opere. Vol. VIII. Bucureºti: Editura Minerva, 1985,

p. 1857 Marino, Adrian. Evadãri în lumea liberã. Iaºi: Institutul

European, 1993, p. 88 Zamfirescu, Duiliu. Opere. Vol. VIII. Bucureºti: Editura

Minerva, 1985, p.929 Sãndulescu, Al. În: pref. la Opere. Vol. VII. Bucureºti:

Editura Minerva, 1984, p.XXXV10 ibidem11 Zamfirescu, Duiliu. Opere. Vol. VIII. Bucureºti: Editura

Minerva, 1985 p. 47512 ibidem, p.17813 ibidem14 ibidem, p. 18215 ibidem, p.56216 Zamfirescu, Duiliu. Opere. Vol. VII. Bucureºti: Editura

Minerva, 1984, p.117 ibidem, p.418 Zamfirescu, Duiliu. Opere. Vol. VI, Partea a II-a.

Bucureºti: Editura Minerva, 1987, p.31

UN RÃZBOI GREªIT (I)

Magda UrsacheMagda UrsacheMagda UrsacheMagda UrsacheMagda Ursache

contemporanii noºtri

„alt rãzboigreºit cu semeþie,parc-aº ciopârþic-un fierãstrãuiar ºi iar o viperãdin mitca s-o vãdcum rãmâne tot vie”

Elena ªtefoi, Odã semeþei înfrângeri

Da, a fost un rãzboi greºit pentru postul acela dinCatedra de studenþi strãini. Nu merita sã-l duc. Normaera enormã, pentru cã orele suplimentare erau obligatorii.Umpleam, prin nori de praf de cretã, tablã dupã tablã deconjugãri ºi de declinãri. Înroºeam mii de texte: cuvânt,nu covent, simplu, nu semblu, sfârºit, nu sfircit, bilete,nu belite. Chinul ãsta l-am istorisit în romanul nr. 4,Conversaþie pe Titanic.

Încercam sã mã amuz vorbind stâlcit în românarabã:„Nu vazut cheiul meu? Mie estem rau sa perd cheiul”.Cu fierãtania noastrã de Dacia, mergeam în dese

egscursii pe Ceahlãu, în Marmu’, la Bucureºti, sã uit de

orele de ºigoala cu arabii care voiau sã facã în RomâniaBolitehnica ori Medgina. Îmi plãcea sã ºofez. Am fostuna dintre rarele, pe-atunci, ºoferiþe din Iaºi.

Cãile erau mereu blocate din cauza „vizitelor de lucru”.Aºteptam ceasuri sã treacã acel sumbru convoi oficial-prezidenþial. În capitalã era ºi mai rãu. Aud ºi acum vocilemetalizate de difuzoare:

„Rãmâneþi pe trotuar!”Suna ca: „Nu miºcaþi! Mâinile la ceafã!”Trãiam împuþinat, cum se spune cã trãieºte un or-

ganism dupã infarct. „Cronica” era o afacere clasatã, dartrebuia sã fiu o virago, cum li se spunea în Renaºterefemeilor bãrbãþoae: construiam raþional pe dãrmãturile uneiprofesiuni (critic de poezie) pe care am iubit-o ºi caremi-a fost interzisã. Radu Mareº mã sfãtuieºte sã revin laea. Nu pot. Despre poezie scriu greu ºi rar: nu numaitraumele din copilãrie nu se vindecã niciodatã, ci ºi ceeace numesc eu rana Freud, rana mea Freud: eliminareadin presã, dupã care n-am mai reuºit sã revin.

„Uite cum a ajuns revista «Cronica», mã consola Petru(Ursache). Ai nevoie de cãºti ca la pompieri ca sã-i citeºtipe Potopin, pe Chiriac, pe Marcu…”. Versurile erau dince în ce mai simplist-agitatorice. ªi articolele lui Vasile


PRO

PRO

PRO

PRO


Constantinescu ori I. Friduº. Tot el mã amãgea: „O sãobþii cumva ore la Literaturã ºi-o sã scapi de-acolo, de la«Strãini»”. Ah, optimismul lui nerealist în ce mã priveºte!

La Catedrã, provocãrile începeau de dimineaþã, de laprima orã. Le spuneam fetele bãieþilor. Se plângeau cãnu le ajunge raþia de ulei sau de zahãr tos. Spre stupoareamea, o Anã (Vrãjitoru) m-a întrebat „cine-i ãla, Noica”.„Noica ãla” fusese comentat în emisiunea MonicãiLovinescu ºi „fata” voia sã-mi consemneze opinia.

Cum trebuia sã fie un bun informator Secu?1. încadrat în obiectiv;2. perspicace, de bunã credinþã, conºtiincios;3. bine orientat;4. discret.Ei bine, fetele bãieþilor n-aveau stofã de turnãtoare

ideale. Numai discrete nu erau, cu excepþia uneia, pecare o poreclisem Mata Hari. Se lãudau cu colaborarealor excelentã cu „pistolarii” care „dezvoltau volumul ºicalitatea potenþialului informativ”. ªtiam de câte oristrecurau rapoarte într-o cutie vopsitã în alb, de pe holulServiciului Social, cum cerea indicaþia. Una, foarteobedientã, se tot plângea cã nu-i ajunge timpul pentrucât are de scris despre studenþii ei. Era ºi mamã aproapeeroinã, gata sã-ºi sacrifice demnitatea pentru pâineacopilaºilor. Nu era ameninþarea favoritã a lui Valter? „Vezicã-þi pierzi pâinea!” Pricinoasã cum sunt, i-am replicatodatã: „O fi brutãrie Universitatea asta”.

Colectivul era destul de compozit. Fetele – sub-mediocre ºi certate cu ortografia, cum s-a vãzut laconcursul de titularizare – ºi câþiva „vechi”, scoºi dupãrestructurãri din alte catedre – istorice – ºi „vãrsaþi” la„strãini”. Sub-ordonaþii ºi sub-ordonatele lui Valter oduceau bine. În special, cei doi valeþi (condiþia de valetse întreþinea cu multe josnicii) Rotaru-Vornicu, abilingvi.E cuvântul lui Paul Goma, din Alfabecedar ºi înseamnã„cel ce linge pe faþã ºi pe dos”. Deþineau toate drepturile,inclusiv acela de a plagia ºi de a-ºi multiplica „metoda”plagiatã minuþios (cu desene cu tot) dupã Andrew, cumaveam sã descopãr.

Cine nu fãcea corp comun cu Valter, ca trompeþica deMariana, putea pãþi orice. Diversiunea de Bahlui e ounealtã perfecþionatã la Universitate.

O, zilele frumoase din Aranjuez, când eram „redac-toriþã” la revista „Cronica” ºi puteam râde de ideologiaunicã! Turtureanu mã lua peste picior, îl luam ºi eu pestepicior, fãrã sã ne turnãm la Secu. O, zilele frumoase dinAranjuez, când ironizam cu Val Gheorghiu conducerea,pentru supuºenia faþã de Partid ºi fãceam o revistãsamizdat. Când râdeam de bãdia Leon pentru lucrativullui oportunism. Dumnezeu sã-l ierte, cã-i „umbrã” acum,dar numai gazetar vertical n-a fost, cum vrea sã credem„Ziarul de Iaºi”. Rãspundea la toate comenzile PCR.

Universitatea funcþiona ca ºi socialismul multilateral-dezvoltat: fãrã opoziþie. Trebuia sã fii mai înclinat decâtturnul din Pisa ca sã nu-þi pui întrebarea anualã: Am saunu mai am normã? ori sã obþii avansarea fãrã probleme.Fãceai frumos la ºefi ºi ºefese ca dulãul lui Pavlov, sã-þiprimeºti osul de lector ori de conferenþiar. Dacã eraimotivat de o plecare abroad, fãceai ºi mai frumos.

„Nimeni nu poate gândi cu creierul altuia”, credea

Blaga. La Universitate se poate. Unii îºi acceptã condiþiade supuºi din inerþie. Alþii, din prudenþã, ca sã fie celebraþididactic la 70, 80, 90 de ani. Autoraºi ignorabili de reflecþiiºi reflexii, din speranþa cã li se va fabrica notorietate.

A fi disciplinat era sesamul pe care-l nesocoteam ºieu, ºi Petru (Ursache). De la Heraclit se ºtie cã „destinulînseamnã propriul caracter”. Nu numai cã n-aveam,deopotrivã, abilitãþi sociale, dar ºi detestam sã lecultivãm. Biblia (de la Bucureºti), ediþia coordonatã deArvinte, n-o prea deschideam la paragraful „ca sã se pleceei noauã”.

Stângãcia socialã ºi excesele de independenþã le-aplãtit Petru U. cu vârf ºi îndesat. Pe urma lui ºi din cauzalui am plãtit ºi eu. Cu dobândã.

Aici trebuie musai sã citez din Geo Dumitrescu, dinCâinele de lângã pod:

„dar fricã nu-mi era, nu-mi era fricã de câini,nu mi-a fost niciodatã fricã de câini”.Deºi poþi spune cã ai curaj numai dacã þi-e ºi fricã.„Pleacã de-aici, dacã poþi”, m-a sfãtuit Tereza Culianu.

Era singura persoanã din catedrã cu care râdeam fãrãpãs de nea Nicul. Ceauºescu era din ce în ce mai bolnavde Putere, aºadar, din ce în ce mai ridicol.

Viaþa economicã se tot „perfecþiona”, pentrubunãstarea ºi fericirea poporului, din ce în ce maiîntunericit, mai înfrigurat, mai terorizat de securiºti.Volumele omagiale se îndeseau, la fel monografiile. Înlimbi strãine, ori fãcute de strãini, ceea ce demonstraactualitatea catrenului lui Pãstorel:

„De-or trece anii cum trecurã,Fãrã vreun reviriment,Eu îmi pun lacãt la gurãªi mã piº pe Occident”.Pe pagina I a ziarelor ºi revistelor, de la „România

liberã” la „România literarã” – potop de poze ale cupluluiprezidenþial, mari ºi multe, din ce în ce mai mari ºi maimulte.

Lacãt la gurã nu ne puneam, deºi ºtiam cã poþi fi „luatîn lucru” prin DUI (dosar de urmãrire informaþionalã) dacãziceai ceva de demolarea unor biserici (când nu eraudemolate, erau translate, ca biserica Mihai Vodã din stradaSapienþei ori ca biserica Olari din Calea Moºilor, ca sã fiemascate de blocuri) ori de distrugerea satelor; dacã erainemulþumit de retribuþie, de contribuþie, de taxa pentru„pãrþi sociale” etc. ªi încã nu ajunsesem sã mâncãmTA-CA-MURI, cum li se spunea tacâmurilor în bancul cujaponezul; puii congelaþi nu erau chiar „fraþii Petreuº”, la200 gr. bucata; nici nu stãteai, încã, iernile, la coziinterminabile pentru lapte îngheþat, revãrsat din sticleleplesnite de ger. Actualizam, însã, Cântecul miculuicoreean (poezie de A. Toma, scos de proletculþi mai maredecât Eminescu), pruncuþul cu mamã ucisã de bombaamericanã:

„Sunt eu, Wu-Wing al tãu cel micMi-e foame ºi mi-e frig…”Mai obþineam Pepsi Cola pe sub mânã de la Casa

Armatei, carne pe sub mânã de la Bolta Rece, caºcavalpe sub mânã de la Casa Universitarilor ºi – oho – compotde ananas, ness, alune, tot pe sub mânã, de la bufetulUniunii Scriitorilor.


PRO

PRO

PRO

PRO

Economiseam lumina ºi cãldura, din grijã pentrubãnuþul poporului muncitor, gazul (la Bucureºti, apãruserãcelebrele autobuze cu butelie pe acoperiº) ºi apa caldã,de unde celebra întrebare a ascultãtorului de RadioErevan:

„Existã viaþã înainte de moarte?”Singurul lucru care funcþiona era securitatea socialã:

ne plimbam, nopþile, la orice orã. ªi, culmea, în pãdurete simþeai mai în siguranþã decât în casa ta, posibilmicrofonizatã, posibil percheziþionatã.

Mã îmbrãcam, verile, în steag, material de 9 lei metrul,din care designerii fãceau rochii minunate, fuste minunate,care se decolorau la primul spãlat. Prindeam ºi câte obluzã Levintza, la Fondul Plastic.

Mergeam la munci agricole cu studenþii (români, nustrãini). Tamara-amara ne lista dacã absentam de lamitingul de primire a tovarãºului, venit sã deschidã anuluniversitar la Facultatea de chimie, pe mal de Bahlui. Þinminte cã ne rãzbunam povestind biografeme MihaiUrsachi, plecat, atunci, pe Nil. Ne imaginam cã ar apãreavâslind pe Bahluviu, gol puºcã ºi cu o blanã jerpelitã deleopard aruncatã pe-un umãr, cum umbla prin Doi Mai:

„în luntrea mea subþirece-i zic Metamorphé…”Ce subiect de notã informativã au avut fetele bãieþilor!

Nu cred cã l-au ratat. Doar erau în misie. Misia de-acontracara acte ºi comentarii duºmãnoase.

Peste tot, fluturau drapele roºii, se agitau lozinci roºii.Ne dovedeam „coeziunea” în jurul lui Nicolae cel Stejar,îl întâmpinam cu aplauze, cu urale… (Sertarul cu aplauze– mulþumesc, Ana Blandiana! – dãdea pe dinafarã). Mereudestul de neconvingãtor pentru activiºti ca Pavel Florea.Nu strigam destul de implicat.

„Trãiascã Partidul, Ceauºescu ºi Poporul!”, urla actorulTeofil Vîlcu, la o repetiþie cu cântec în Piaþa Unirii.

„Nu aºa, tovarãºe Vîlcu, nu aºa”, îl corecta sever PavelFlorea, fãcând adunarea sã hohoteascã îndelung.

„Cine sã trãiascã? N-aud! Strigaþi mai cu inimã”, neîndemna pe stadion, în altã toamnã, în alt an, un generalde armatã, tot la o repetiþie. „Strigaþi sã se audã ºi-n iad”.Din rãrunchi. Din rãsputeri. Ca-n versul bãtrânuluiBolintineanu:

„Sunetele d-arme, strigãte turbatePrintre vijelie zbor amestecate”.Toate astea erau numite Plan de mãsuri pentru

creºterea elanului oamenilor muncii.„Aºa era regimul pe-atunci”, explicã prin talk-show-uri

fetiþe de doojd d’aniºori, foarte zâmbitoare, foarte tolerante.Numai cã în iarna asta, 2008, mai ales în ianuarie,

s-a abãtut potop cu fotografiile Ceauºescului. Fostulministru de Externe, ªtefan Andrei, a fost chemat laMãdãlin Ionescu în emisiune, sã cãneascã iarãºi cioara.Ne-a reamintit de „ctitorii”: Metroul, Transfãgãrãºanul,Porþile de Fier, spitalele judeþene, construcþiile deblocoteþe (în blocuri, oamenii erau strânºi la grãmadã,deci mai uºor de supravegheat), de concediile cu biletsindical. Pe bandã, a apãrut incredibilul mesaj: Iisus =Ceauºescu. ªi asta s-a întâmplat în brava democraþie.Mulþi îºi manifestau stima ºi mândria, rãmase intacte,prin SMS-uri. Cine-i de vinã, dacã nu guvernanþii actuali,

de aceastã „reabilitare” a lui Ceaºcã ºi-a „mãreþelorînfãptuiri”, în spiritul lui „înainteeramaibine”? Cât pe cesã ni se spunã cã frigul ºi foamea ne þineau deºtepþi ºine conservau creierii.

Umbrele memoriei joacã feste urâte, de aceeaadevãrul trebuie mereu ºi mereu demonstrat pentru aînþelege ce pare unora de neînþeles, iar altora – poveºtide demult, complet inactuale.

Al. DEªLIU: În dialogul cu Daniel Cristea-Enache,Al. DEªLIU: În dialogul cu Daniel Cristea-Enache,Al. DEªLIU: În dialogul cu Daniel Cristea-Enache,Al. DEªLIU: În dialogul cu Daniel Cristea-Enache,Al. DEªLIU: În dialogul cu Daniel Cristea-Enache,Octavian Paler a mãrturisit cã a ales, pentru carteaOctavian Paler a mãrturisit cã a ales, pentru carteaOctavian Paler a mãrturisit cã a ales, pentru carteaOctavian Paler a mãrturisit cã a ales, pentru carteaOctavian Paler a mãrturisit cã a ales, pentru carteade debut, ca moto, afirmaþia lui Camus: „libertateade debut, ca moto, afirmaþia lui Camus: „libertateade debut, ca moto, afirmaþia lui Camus: „libertateade debut, ca moto, afirmaþia lui Camus: „libertateade debut, ca moto, afirmaþia lui Camus: „libertateaeste dreptul de-a nu minþi”.este dreptul de-a nu minþi”.este dreptul de-a nu minþi”.este dreptul de-a nu minþi”.este dreptul de-a nu minþi”.

Da, m-a emoþionat faptul cã ºi eu am ales acelaºicitat. Îmi ofer experienþa de vieþaºã în Orânduirea Roºietot repetând: nu credeþi oameni buni, chiar dacã vreþi sãcredeþi, în minciuna egalitarismului socialist. E o minciunãgoalã, sub aparenþã nobilã, bine lustruitã de limba delemn.

I-am spus lui Al. Deºliului Al. Deºliului Al. Deºliului Al. Deºliului Al. Deºliu, cã n-am chef sã povestesccum am trecut de la generalã la liceu ºi apoi la facultate.Ard etapele, ca ºi dezvãluirile intime. Am vrut ca viaþaparticularã sã rãmânã particularã ºi Deºliu, care n-aredefel înclinaþii de paparazzo, a acceptat. Nu unt nicimonstru, ºi nici sacru, ca sã intereseze pe cineva detaliilegate de intimitatea mea (de intimitãþurile mele, cum lespune – urât – prozatoarea indiscretã a „legãturilor bolnã-vicioase”). Îmi pãstrez cu discreþie tainele inimei,secretele, asta intrã în condiþia de femeie, de doamnã.Ce ar interesa sau ar trebui sã intereseze e felul cum alþiiîþi puteau croi destinul. ªi sigur cã sunt amintiri deranjantepentru acei croitori. Am fost o persoanã numa’ bunã desalubrizat. Am cunoscut gazeta de perete (nu la rubricafãrã patã, ci la cu patã), demascarea în ºedinþe decatedrã, debarcarea din post(uri); umilinþa de insneîncadrat în „câmpul muncii”, deturnat de la rost. Tatãlmeu spunea: „e cam greu sã uiþi adevãrul; cu cât e maiadevãrat, cu atât nu poþi uita faptul, evenimentul”. ªi-aicimã duc cu gândul la un pasaj din Christina Domestica ºiVânzãtorii de suflete, proza lui Radu Cimpoeºu:

„Realitatea e un simplu efect”.Dacã nu intervenim ºi-i lãsãm pe memorialiºti sã spunã

adevãrul din când în când sau când ºi când, sã-ºirecompunã jurnale, da, asta se va întâmpla, „va existanumai ce vor ei”, are dreptate Radu Cimpoeºu.



PRO

PRO

PRO

PRO

Ce-i drept, a retrãi nu-i simplu. Se lasã „cu ascuþitedureri de cãpãþânã”, cum noteazã un autor cu facultateamemoriei, cea complexã, de care vorbea Eco: „sã-þiaminteºti e o muncã, nu un lux”.

Întâmplarea a fãcut sã citesc, la scurtã distanþã, unRetz de dincolo de trecãtori ºi un Retz de dincoace deaceleaºi trecãtori. I-am numit pe Radu Mareº ºi pe LeonardGavriliu. Ei bine, ºi în jurnalul lui Leonard Gavriliu, ºi înManualul de sinucidere al lui Radu Mareº am gãsit, ladata de 23 decembrie 1989, aceeaºi secvenþã: mormântuldin pâini, cu lumânãri ºi flori înfipte în ele, în Bucureºti,între Universitate ºi Arhitecturã, la intrarea în metrou; iarla Cluj, pâinea depusã pe trotuar, lumânarea, sângele…Sper în lecþia l’aide-mémoire-ului cu astfel de diariºti.

Nu sufãr de scenaritã, dar nu pot sã nu constat cã laIaºi, ca ºi la Cluj, s-a mers pe aceleaºi scenarii. „Unterorist baricadat refuzã sã se predea, ameninþând cu oarmã automatã” (Manual de sinucidere, p. 55). În târgulnostru, dulcele, a fost aidoma. Nu aveam o Doinã Cor-nea sã spunã rugãciunea; la Iaºi, a fost spusã din balconulîn care se aflau destule persoane suspecte, amestecateprintre opozanþii ºtiuþi.

„Cineva, nota Mareº, descoperise o casã conspirativãa Securitãþii”. Altcineva, în Ieº, descoperise în Universi-tate un cabinet cu un stat de platã al informatorilor. N-amai fost de gãsit dupã aceea, dar se zice cã RichardValter figura în frunte. Seiful era plin cu sticle de votcã,pungi de cafea Wiener ºi… prezervative. Iar „þinte false”au fost ºi-n Cluj, ºi-n Iaºi.

Din pãcate, falsele memorii, mai ales cele compusecu talent, au un nãucitor efect de real. E ca-n filmulEcaterina Teodoroiu, unde un avion Antonov (AN-2), carea zburat prima oarã în ’47, joacã rolul unui avion Nieuport,

dãruit armatei române de sora mare, armata francezã, în1917. Faptul l-a relatat umoristul Cip Ieºan.

Partea bunã (sau rea?) e cã ºtiu când memorialiºtiimint ºi când spun adevãrul. Martor tãcut nu pot fi.

Oricum, cine citeºte false memorii are – cred – unsentiment straniu. E ca atunci când parcurgi documentede la anchetele Securitãþii ºi gãseºti vorbele anchetatoruluipuse în gura anchetatului: eu, reacþionarul C. Noica, i-amexpediat reacþionarului Cioran, fugit în Franþa, o scrisoareduºmãnoasã.

Am la îndemânã interogatoriul luat de cãpitanul IosifCrãciun lui Dinu Pillat. A fost condamnat la 25 de ani demuncã silnicã pentru romanul Aºteptând ceasul de apoi(manuscris dispãrut). Colega de institut, Corneliaªtefãnescu, fusese arestatã ºi ea pentru cã îi pãstraseascuns un exemplar din dactilogramã, dispãrut ºi el. „Alterelaþii n-am avut (declarã învinuitul Pillat) cu ªtefãnescuC., pe care recunosc cã am încercat s-o influenþez ºi sã-i impun punctul meu de vedere reacþionar (subl. îmiaparþine, Magda U.) despre literaturã, fãrã a reuºi sutã lasutã”.

Iar aceºti anchetatori se consoleazã acum cu pensiide generali.

Am strigat cu disperare în Piaþa Universitãþii, la„golani”:

„Vinovaþii fãrã vinãVor sã se facã luminã”.Nu s-a fãcut. Au avut parte, la noi, activiºtii de

declasare socialã? Niet. S-au produs eliminãri morale aleunor scriitori, nu ºi ale celor care au fost la butoanele decomandã. Discuþiile despre culpã ºi culpabilitãþi n-auclarificat nimic. S-a creat chiar o psihologie a resenti-mentului. Nu faþã de vinovat, ci faþã de victimã, caretrebuie sã fie iertãtoare din inimã, ca Marcu Ascetul. Dacãnu este, dã dovadã de slãbiciune moralã, de lipsã decaracter ºi de intoleranþã.

Eu sînt de acord cu sloganul liberal Alungaþii lupii.Mai ales cã lupilor tare le place s-o facã pe Mieii Domnului,sã joace rol de Agnus Dei. Vinovaþii nu se aratã dispuºisã-ºi cearã iertare; cel mult îºi justificã vina, numindcrimele abuzuri. Iar compromisurile (marile) ºi adaptãrilenoastre la ancien régim sunt puse într-o oalã.

„Toþi am fost vinovaþi”, se tot aude dinspre cei cãrorale convine sã punã problema în termeni colectivi. „Vinovaþimai mult sau mai puþin”. Ei, aici e aici! Mai mult sau maipuþin. Unul a fost în postura de a decide, altul – de aurma decizia. Poziþia de dominare ºi de control nu-i totunacu poziþia de dominat ºi de controlat.

„Avem, se pare, spunea Octavian Paler, nefericitacapacitate de a pune un grãtar cu mititei pe orice Golgotã”.

Expus la zidul infamiei, acuzat de colaboraþionism cuSecuritatea este Ion Caraion. Nu cel care l-a împins laasta, nu cel care l-a lovit cu bara de fier în piept, nu celcare l-a condamnat la moarte. ªi câte alte cazuri n-armai fi de comentat.

Aflu din ziare, în ianuarie 2007, despre moartea(congestie cerebralã) lui Ion Dincã, la 79 de ani. Primarîn Bucureºti, între 1976-79, supranumit Te-leagã. Tearesta ºi pentru cã îþi închideai balconul de la bloc. Carieraºi-a consolidat-o la Direcþia politicã a Armatei. Dupã 5



PRO

PRO

PRO

PRO

ani de Jilava, a fost liber ca pasãrea ceriului ºi angajat lafirma de electronice a ginerelui capitalist, Nicolae Badea.La înmormântare, Ion Iliescu i-a trimis o coroanã defloricele, deºi Dincã îl fãcuse „secãturã” în proces ºi-lîntrebase unde-s cei 60.000 de morþi egal genocid? ÎnRaportul Tismãneanu, Dincã e „demnitar vinovat deimpunerea ºi perceperea unui sistem bazat pe crimã ºifãrãdelege”. Cu toate astea, o companie de la GarnizoanaBucureºti a tras salve în onoarea-i.

Nicolae Turtureanu pomenea metaforic de „activiºtiide partid ºi de stat degeaba”.

Ba nu, Nickleby, nu stãteau degeaba. Erau activiºtiactivi ºi nu e tautologie. Ne dirijau gândirea, se ocupaucu „repartizarea judicioasã a cadrelor”, adicã ne debarcauori ne avansau dupã criteriile lor strâmbe. Dupã pohtace-o pohteau. Iar inculþii cu care-am avut de-a face aufost autoritari la sânge. Ca Alecu Floareº, tractoristul-propagandist, care nici el n-a rãmas nesalarizat post-so-cialist, intrând în afacerea unei familii alianþo-civiste.

Unii se vaitã cã au suportat biciul lui Ceauºescu numaica sã (ne) facã, din vârful sistemului, tot binele. O fi ºiasta o componentã a adevãrului lor. De rãsplatã (de lamagazine ºi case de odihnã pe circuit închis, pânã la…hârtie igienicã) nu pomenesc. Nici despre erorile, câtele-au fãcut aflaþi în posturi de decizie. Asta ca sã nu maideosebim grâul de neghinã, mãlaiul de tãrâþã, sã-i tratãmîn devãlmãºie pe adaptaþi ºi pe neadaptaþi.

În interviul cu Paler, Daniel Cristea-Eneache întrebacine sã fie judecãtorii epocilor trecute?

Tinerii? Nu, cã n-au trãit atunci. Bãtrânii? Nu cã arface pledoarie pro domo. Conaþionalii? Nu, cã au fostpasivi, deci acuzabili. Strãinii? Nu, cã n-au mâncat salamcu soia. Aºa, ca sã ajungem sã spunem ca Regele Lear:„eu cred cã nu-i nimeni, nu-i nimeni vinovat”.

Ar fi cineva: Paul Goma. Nu-i singurul care ar puteachema la judecatã moralã, dar e întâiul. ªi tocmai lui i searatã cartonaºul roºu al intoleranþei. Lui, care a avut partede puºcãrie, de lagãr, de DO, de exil, expropriere,evacuare din casã, interogatorii, bãtaie. Foºti justiþiaridrastici ridicã indexul spre Goma, cã e-n polemos (rãzboi)cu toatã lumea literarã compromisã.

Apud Traian Bãsescu Imperator, ca ieºit din spumamãrii, „un capitol sumbru al istoriei României se încheie”.Prin Raportul Tismãneanu, nu? „Condamnare necesarã”ºi atât. Nu, Doamne fereºte, penalã. Trãiþi (bine) înprezent, ce-a fost a fost. Conºtiinþa civicã (monopol GDS)a fost satisfãcutã, chiar dacã Raportul e sursã deconfuzie, dar ºi de dezbinare. Memoriile unui dac ambiþiosse intituleazã recenzia la memoriile lui Petru Groza. DupãPamfil ªeicaru, cinicul Groza, internat o lunã în lagãrulde la Tg. Jiu pentru trãdare de þarã, s-a apãrat: „Cum mãacuzaþi de vânzare, când toatã viaþa n-am fãcut altcevadecât sã cumpãr?”. Mai ales conºtiinþe, ca ºef de guvern.

Cel mai mare zbir ideologic, Leonte Rãutu (dupãMarian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine),studentul Villa a fost arestat ºi omorât pentru cã aexprimat obiecþii la cursul lui de marxism-leninism)doarme-n pace („Trãiascã lupta pentru pace!”), lângã AnaPauker, Iosif Chiºinevschi, Al. Voitinovici, preºedinteleTribunalului Poporului, Ghizela Voss, bunicuþa lui Olteanu,

preºedintele Senatului. În pãtucul lor au murit ºi Rãutu,ºi Alexandru Nicolschi.

Adriana Georgescu, ºefa de cabinet a prim-ministrului,generalul N. Rãdescu, a fost torturatã de acest Nicolschi,mascã onomasticã pentru Boris Grünberg. În procesulde la Berna (unde ambasada României i-a dat în judecatãpe „teroriºtii anticomuniºti”), Adriana Georgescu ºi-a scos,în faþa judecãtorului, care o ironiza cã aratã bine dupãtorturã, placa dentarã. I-a arãtat cã nu mai avea un dinte.

Oana Orlea, în Les années volées, Paris, Seuil, 1992,scrie cã medicul unei închisori prin care a trecut, Kahane,aviza suplimentele de bãtaie. Întrebat dacã insul mairezistã, dãdea aviz torþionarilor sã continue chinul: bãtãila tãlpi, bãtãi pe ranã, bãtãi în cap, bãtãi în ochiul scos.

„Da, desigur, însã cu puþinã atenþie”. Dar ce mai conteazã Patimile (dupã Piteºti, Jilava,

Aiud, Gherla, Canalul morþii)? Noi trebuie sã cultivãmpacea sufleteascã, sã judecãm blând ºi cumpãtat, sã neocupãm de îngerologie ºi arhanghelisticã. Resentimentelecelor care nu pot sau nu vor sã uite cã li s-a fracturatdestinul par inumane. Demente chiar. Ura întunecã sufletºi minte. Dar tragicã n-o fi ura asta?

În lumea contemporanã, tragicul þine de ridicol. Undisident PCR autentic, Octavian Paler, s-a dus mâhnitde acuza cã nu-i constructiv ºi cã n-are umor. A plecat,nu fãrã a spune politicienilor:

„Ultimul meu refugiu e dispreþul”.Insist – incomodã treabã – pe ideea cã e de datoria

scriitorului sã fie suspicios faþã de Putere, sã nu-i accepteabuzurile, sã apeleze, cum formuleazã Ovidiu Pecican,la luciditate demnã.

Aflat în plinã campanie electoralã, primarele Iaºului aþinut morþiº sã-ºi asocieze numele trecãtor numeluinetrecãtor Cezar Ivãnescu. Certat cu cultura cum este,a executat un act… mancat, slobozind, la mitingul dedoliu, vocabula orific.

Sintagma poetul orfic, din necrologul scris de cineºtie cine, l-o fi dus pe organul (ne)autorizat sã vorbeascãcu gândul la orificiu, la orifíc, pe urmã la hemoroifíc. Caemuli ai nastratinului de profesor ªtefan Cuciureanu, amfãcut cu Luca Piþu acest calcul psiho-filologic, deplângândfaptul cã DOM CEZAR a intrat în câmpul nefast al Puterii,cãzând din Poezime în Istorie. Nu între cãuzaºii mari-narului de pe acoperiº, nu, ci între cãuzaºii traseiºti ieºeni.A nesocotit spusa lui Romain Rolland din ’40, scriitor pãþitde altfel:

„Un idealist nu ar trebui niciodatã sã se preteze lapoliticã. El este întotdeauna pãcãlitul ºi victima ei. Politicase serveºte de el ca de-o reclamã pentru a acoperi ladade gunoi, cu pungãºii ºi cu rãutãþi”.

Poetul a fãcut „compromisul cu compromisul” (mulþu-mesc, Gheorghe Grigurcu!), lãsându-se „stimulat” de unex-primar înãlþat pe axa câtorva partide, ca ºi cum n-ar fiºtiut cã intelighenþia e-n rimã sãracã tare cu privilighenþia.

A salvat editura „Junimea”? Primãria le-a dat salariu,pe card, redactorilor, colaboratorilor etc. Dar de ce n-acãutat Cezar Ivãnescu o formulã independentã?

Ar trebui, dupã mine, ca schimbãrile (din raþiuni)politice sã fie indiferente editurii „Junimea”, Casei Pogor,Ateneului Cultural Tãtãraºi, revistelor culturale, Filialei



PRO

PRO

PRO

PRO

Iaºi a USR et j’en passe. Iar scriitorul sã nu-ºi facãvreodatã idol din politician. De intelectualii de mare calibrucare asociazã succesul cu paraua, cu Baymach-ul, cuvila, mi-e milã.

Aici, regretatul meu prieten Al. Deºliu regretatul meu prieten Al. Deºliu regretatul meu prieten Al. Deºliu regretatul meu prieten Al. Deºliu regretatul meu prieten Al. Deºliu ar puteaspune cã omul – trist lucru – e supus greºelii. Dar poateaº reuºi sã-l conving de un lucru: cã romanul meu, Univer-sitatea care ucide, a fost scris nu atât ca sã-i acuze peoportuniºti, cât cu gândul la un cântec al gestei. Gestã?Rezistenþã la dezordine, la arbitrar, la mediocritate, lainerþie. Cale deloc uºoarã de ales, dupã cum nici cartean-a fost uºor de scris.

Richard Valter (îºi ortografia numele cu V simplu, îngustul naþionalismului bãºtinos) ºtia cum sã-i încalecepe dimpotrivnici. Avea dulãi de pazã, gata sã i-i aducã lacunoºtinþã pe cei care cârteau. Iar „sursele” ºi le verificatemeinic. Înduram ºedinþe de catedrã unde acest Rich-ard organiza cu Inimã de Leu execuþii cu prilejul discutãriiunui curs pentru multiplicare.

„Publicã la editura Litera dacã nu-þi convine!”, îl fulgerael cu caninii de aur pe împricinat.

Eu am reuºit sã scap de pseudo-autoritatea luiºtiinþificã: am cerut analiza în Consiliul Facultãþii, undeValter n-a mai reuºit sã mã rupã-n bucãþi cu cãmilele,cum ºi-ar fi dorit. Una dintre cãmile, Mircea Fotea, elînsuºi autorul unui curs de românã pentru studenþi strãini,începând cam aºa:

„Suntem în Republica Socialistã România. Mîncãmpîine cu brânzã”.

ªi asta ne ocupã tot timpul!, vorba unui teleast.Cum e posibil sã nu aparã în curs Republica

Socialistã?, mi s-a reproºat. Eram o sãritã din dogmã.Recunosc, am tara asta. Cât am lucrat în presã, am evitatcât am putut cuvântul socialism. ªi realism-socialism.Când m-au primit în UTC, mi s-a spus cã sunt imaturãpolitic; când mi-am cãlcat pe conºtiinþã ºi am intrat înPCR, Manciuc, primarul urbei, a trimis notã scrisã laredacþie cum cã „tovarãºa” n-are culturã politicã, nucunoaºte bazele teoriei marxist-leniniste. În facultate, numi-am dorit puncte pentru activitate politicã (mascat:obºteascã), aºa cum ºi-a dorit colegul Genosse Þãranu.

Mica mea dramã (n-am fost purtatã din puºcãrie-npuºcãrie ca Oana Orlea, nu m-au exilat ca pe DorinTudoran, n-am cunoscut tortura „Fortului 13”, ca MarcelPetriºor ori Mihai Ursachi, nici Domiciliul Obligatoriu înBãrãgan, ca fostul meu coleg de facultate, Victor Leahu),povestea eºecului social aº fi lãsat-o, vorba lui NichitaStãnescu, pe altãdatã spre niciodatã. N-aº fi narat acesteºec dacã n-ar avea motivaþie politicã. Asta mi se pareimportant de spus: cã în comunism nu era lãsat sã trãieºtineînregimentat, sã-þi vezi de profesia ta. Or, engagéeduce cu gândul la encagée; viaþã angajatã, viaþãîncuºcatã.

Coordonatele succesului erau politichia ºi politruchia.Nici eu, nici Petru U. n-am vrut sã fim bine plasaþi social,în vârful ierarhiei universitare, ci sã ni se recunoascãmunca. Numai cã ezitanþii nu erau lãsaþi de capul lor.The Captive Mind e titlul lui Czeslaw Milosz. Bun titlu!

André Glücksman scria cã a înþelege ce (ni) seîntâmplã e o chestiune de culturã. Adaug: ºi de memorie

corectã. Generaþia mea – ºi trebuie apãsat pe asta – afost educatã comunist. Pe tatãl meu l-a deranjat cã reperulmeu devenise ce auzeam în ºcoalã despre egalitateasocialã, idee tentantã la o vârstã micã. Între noi s-a produso rupturã de comunicare. L-a durut asta. Îmi înlocuiacãrþile. Am gãsit la gunoi Steaguri pe turnuri de A.S.Makarenko. ªi un volum de poezii de Eugen Frunzã.

Prin clasa a ºasea, aveam o profesoarã de românã(la M. Eminescu) foarte patetic-optimistã privind „democra-þia popularã”. „Regimul ãsta numit par ailleurs de demo-craþie popularã”, se enerva tata. Pentru una dintre datelede celebrat (23 August, 7 Noiembrie, 30 Decembrie)profesoara alesese o scenetã sovieticã. Ceva cu niºtecopii care-i ajutau pe partizani. Jucam ºi eu un rol. Cândmi-a vãzut costumaþia de scenã, cu un ciorap de-un felºi un altul de alt fel (fusese sugestia profei: sã exprimãmsãrãcia fiilor clasei muncitoare) m-a corectat aspru: „Astanu-i sãrãcie, e neglijenþã”.

ªi câte versuri ale bardului de la Urziceni m-a auzitrecitând la serbãrile ºcolare. ªi cum cântam în cor cântecerevoluþionare:

„Spargem munþii-n pumni…”Noroc cã autorii de Literaturã de Stat mai erau excluºi

periodic din Partid: în 50-51, Victor Tlbure ºi „califul”Eusebiu Camilar, Al. Jar, în ’56…

Da, intru în spaþiul celor dintâi amintiri ca sã cautexplicaþii pentru prezent. Toxina ideologiei acþiona, nepreschimba în pãpuºi de lemn, îl multiplicam pe Buratino.Ne vârau în cap (Partidul m-a-nvãþat, poezie de MihaiBeniuc) cã PCR e singura sursã de autoritate ºi derãspundere, cã tovii bãgaþi în munci înalte se orienteazãºi rezolvã dreptdreptdrept orice problemã. Cât îl enervape tatãl meu ideea (tentantã pentru mine) de justiþie socialãîn comunism!

Dupã Ioan Ianolide (Întoarcerea la Hristos), un gardianredus mintal, Georgescu de la Aiud – era român de-alnostru – obiºnuia sã repete:

„Bãeatule, ai fãcut, n-ai fãcut, pentru mine ai fãcut”.Dacã te declarau vinovat/ã, era un rãzboi greºit sã-i

convingi de contrariu. Sistemul nu-þi permitea sã convingiPuterea cu argumente.

Eu am reuºit sã produc un vârtej de hârtii, atât.

1 iunie, 2008



PRO

PRO

PRO

PRO


– Domnule Ionel Necula, aº dori sã intrãm direct– Domnule Ionel Necula, aº dori sã intrãm direct– Domnule Ionel Necula, aº dori sã intrãm direct– Domnule Ionel Necula, aº dori sã intrãm direct– Domnule Ionel Necula, aº dori sã intrãm directîn subiect: Sunteþi unul dintre cei mai serioºiîn subiect: Sunteþi unul dintre cei mai serioºiîn subiect: Sunteþi unul dintre cei mai serioºiîn subiect: Sunteþi unul dintre cei mai serioºiîn subiect: Sunteþi unul dintre cei mai serioºicercetãtori ai operei lui Cioran. De unde aceastãcercetãtori ai operei lui Cioran. De unde aceastãcercetãtori ai operei lui Cioran. De unde aceastãcercetãtori ai operei lui Cioran. De unde aceastãcercetãtori ai operei lui Cioran. De unde aceastãpasiune ºi atracþie pentru marele pesimist român?pasiune ºi atracþie pentru marele pesimist român?pasiune ºi atracþie pentru marele pesimist român?pasiune ºi atracþie pentru marele pesimist român?pasiune ºi atracþie pentru marele pesimist român?

– ªtiþi bine cã nu te poþi apropia de opera unui scriitor,cu atât mai puþin sã-l asumi subiectiv ºi sã-l aºezi înpartitura exegeticã fãrã acele „afinitãþi elective” prevãzutede Goethe ºi fãrã o anumitã compatibilitate între cerce-tãtor ºi autorul cercetat. Ca sã-l înþelegi pe Cioran trebuiesã devii cioranian, sã-l simþi aproape, sã intri în rezonanþãcu propriile lui învãpãieri subiective.

Eu n-am devenit cioranian ca urmare a lecturilor ºi adescinderii în universul lui de gândire; am fost dintot-deauna, m-am nãscut cioranian, cu un anumit disconfortla existenþã ºi la vicarianþele realului.

Pe Cioran l-am descoperit devreme, pe la 17 ani,într-o „Revistã a Fundaþiilor Regale”. Am ºtiut din primulmoment cã va deveni autorul meu preferat. Numai cã înlunga perioadã de prohibire a lucrãrilor sale în România,a trebuit sã mã mulþumesc cu firimiturile difuzate la postulde radio „Europa liberã” ºi cu ce mai descopereamîntâmplãtor. Imediat dupã revoluþie, când a început sãfie editat ºi la noi, m-am repezit asupra lucrãrilor lui ca unînfometat dornic sã compenseze într-un timp record lungiledecenii de interdicþie a fructului oprit. L-am asumat rândpe rând ºi gând cu gând ºi-am dat seama de apelpisiilelui în trei volume apãrute. La drept vorbind, proiectul meuexegetic despre Cioran ar trebui sã cuprindã circa 12volume, dar nu cred cã voi reuºi de unul singur sã-l ducla împlinire în restul de viaþã ce mi-a rãmas. Am încercatsã-l asociez în acest demers ºi pe Constantin Frosin(care ºi-a dat doctoratul cu o tezã despre Cioran), dar s-a considerat nepotrivit pentru perspectiva filosoficã aproiectului (el fiind filolog) ºi ºi-a declinat participarea laproiect. Oricum, cât va fi sã stãm în luminã, voi rãmânecredincios acestui proiect ºi împlinirii a cât mai multepuncte din el.

Deocamdatã sunt interesat de dosarele de C.N.S.A.S.întocmite de fosta securitate pe numele lui Aurel Cioran(fratele scepticului) ºi sper sã aduc în luminã elementenoi privind interesul securitãþii faþã de cel ce se autoexilasepe malurile Senei ºi trãia detaºat de toatã devãlmãºiaromâneascã bolºevizatã.

– Este Emil Cioran un scriitor sau un filosof ? Eu– Este Emil Cioran un scriitor sau un filosof ? Eu– Este Emil Cioran un scriitor sau un filosof ? Eu– Este Emil Cioran un scriitor sau un filosof ? Eu– Este Emil Cioran un scriitor sau un filosof ? Euscriam cândva cã este un excepþional poet…scriam cândva cã este un excepþional poet…scriam cândva cã este un excepþional poet…scriam cândva cã este un excepþional poet…scriam cândva cã este un excepþional poet…

– Pusã în aceºti termeni, întrebarea pare sã reclame

„CA SÃ-L ÎNÞELEGI PE CIORAN TREBUIESÃ DEVII CIORANIAN, SÃ-L SIMÞI APROAPE”

Ionel NeculaIonel NeculaIonel NeculaIonel NeculaIonel Necula


Interviu realizat de Virgil PanaitVirgil PanaitVirgil PanaitVirgil PanaitVirgil Panait

un rãspuns eliminativ, ceea ce nu este cazul la Cioran.Aceeaºi întrebare poate fi activatã ºi în cazul lui Goethe,Blaga, Camus, Simone de Beauvoire, sau chiar Sartre.Orice scriitor este conectat, în subsidiar, la o concepþiedespre lume ºi viaþã ºi orice gânditor poate sã-ºi adunegândurile într-o partiturã literarã. Nimic nu împiedicã unscriitor sã circule cu aceeaºi abilitate prin mai multeregistre de creaþie, ca printr-un sistem de vase comuni-cante. Scriitorul nu-l exclude pe filosof ºi nici invers.Important este harul cu care vitaminizeazã cele douãipostaze ale creaþiei.

Cu Cioran, totuºi, s-a fãcut o nedreptate; el figureazãîn manualele de limbã românã, dar nu ºi în cele defilosofie (decât prin câteva fragmente neîncadrate într-odirecþie de gândire). Cred cã, spre deosebire de gânditori,scriitorii îºi administreazã mai bine domeniul de referinþã.Un absolvent de liceu va ºti câte ceva despre filosofia luiBlaga, dar foarte puþin sau nimic despre filosofia sa. E onedreptate care se repetã, iatã, ºi în cazul lui Cioran. N-afost, e drept, un filosof prin excelenþã, n-a plãsmuit unsistem filosofic, precum Blaga, dar poate fi inclus într-oanumitã direcþie de gândire. În ultima noastrã lucrareCãderea dupã Cioran, am cãutat sã lãmuresc câtevaaspecte de acest fel, dar, fireºte, problema apartenenþeinecesitã reveniri.

Cât priveºte încadrarea lui Cioran într-un anumitsistem de gândire consacrat, problema e delicatã. A fostun vitalist care-ºi extrãgea temeiurile din prelegerilenaeionesciene, dar un vitalist eºuat pentru cã nu l-aprelungit în toate consecinþele ºi nu l-a articulat în toatecomponentele sale epistemice. Se considera un descen-dent al lui Iov, dar ºi un sceptic modern, chinuit de îndoialãºi de incertitudini. Avea un cult pentru Diogene, dar îilipsea sinceritatea cinicului atenian, aplombul acestuiaîn dojenirea concetãþenilor. Era, desigur, un zeflemitor,dar unul care ºi-a dizolvat oþãrârile într-o baie de metafore,iar discursul logic l-a impregnat cu rigorile unui stil care-l individualizeazã printre confraþii sãi parizieni.

Altfel, este greu de fixat într-un cadru problematicdefinitiv. Nici o ramã nu i se potriveºte ºi nu-l cuprindeintegral ºi irevocabil. Este un autor care se contrazice dela o paginã la alta, dar, dincolo de aceste inconsecvenþese pot distinge ºi câteva dominante de gândire, care-ilegitimeazã locul printre gânditori.

– În România ºtim cum este perceput, dar cum– În România ºtim cum este perceput, dar cum– În România ºtim cum este perceput, dar cum– În România ºtim cum este perceput, dar cum– În România ºtim cum este perceput, dar cumeste privitã în strãinãtate opera lui Cioran?este privitã în strãinãtate opera lui Cioran?este privitã în strãinãtate opera lui Cioran?este privitã în strãinãtate opera lui Cioran?este privitã în strãinãtate opera lui Cioran?


PRO

PRO

PRO

PRO


– Cioran este ºi va rãmâne un scriitor mereu actual.Prezenþa lui frecventã în revistele de culturã franceze,numerele speciale ce i-au fost consacrate, sunt semneevidente cã scepticul trãitor pe rue de l’Odeon n-a fostuitat nici dupã moarte, iar lumea se intereseazã de el.Editura Gallimard i-a publicat opera într-un singur volumºi la fel cele 34 de caiete cu notaþii de jurnal descoperitede Simone Boue (tovarãºa lui de viaþã) dupã moarte.

Biata Boue! Imediat dupã ce-a terminat de dactilo-grafiat miile de pagini ºi le-a predat Editurii Gallimard, ºi-a luat vacanþã pe malurile Atlanticului. Nu s-a mai întors.

Apele oceanului i-au refluxat trupul inert pe plaja pustiede septembrie. A fost un accident stupid, rãmas pânãacum neexplicat. La scurtã vreme dupã moartea ei, s-astins din viaþã fratele din Sibiu (Aurel Cioran) aºa cã fa-milia scepticului s-a stins în totalitate. Niciunul din fraþin-a avut urmaºi.

Repet însã, Cioran n-a rãmas niciodatã indiferentcititorilor din lumea occidentalã.

Lucrãrile i-au fost în permanenþã reeditate iar revistelede culturã l-au gratulat cu spaþii destul de generoase. ªicred cã tratamentul acesta se va menþine ºi în viitor,pentru cã apelpisirile lui rãmân mereu actuale ºiprovocatoare.

Încã din timpul vieþii, Cioran a avut privilegiul unorexegeþi de bunã calitate; în Spania l-a avut pe FernandoSavatar, în S.U.A. tandemul William Kluback ºi MichaelFinkenthal, în Germania pe Richard Reschika, iar în Aus-tria pe Verena Van der Heyden-Rynsch, care au depusmãrturie despre el ºi dupã trecerea pe malul celãlalt alStyxului. Nu mai spun cã la moartea lui, presa culturalãeuropeanã i-au consacrat spaþii largi ºi l-au descusut petoate feþele. În general, cercetãtorii îi subliniazã stilulpersonal care a uimit lumea francezã, dar ºi imaginerade Casandrã cicãlitoare, de „flaneur des idees noires”(hinar al ideilor negre), mizantropismul rezultat dintr-odetonantã clar-vedere asupra omului ºi a destinului uman,iluzia ºi inutilitatea ideii de progres, simþãmântul melan-coliei, harþa ºi divinitatea. Sunt teme care revin deseoriîn comentariiile cioraniene. Se înþelege cã toþi cei cu undinte mai ascuþit sau rãu intenþionaþi, decupeazã petelenegre din biografia sa refugiindu-se în perioada româ-neascã a tinereþii a cochetat cu miºcarea legionarã. E unfel de a lãsa istoria sã înghitã metafizica, dar aceasta e

o altã problemã. Oricum, în 2006, când D. Þepeneag a scos revista

româno-francezã „Seine et Danubixx”, primul numãr a fostconsacrat în totalitate lui Cioran, ca punte excelentã întrecele douã culturi ºi ca semn al atenþiei acordate în ambelearealuri spirituale.

– Fãcând un arc peste timp, vã întreb: Andrei– Fãcând un arc peste timp, vã întreb: Andrei– Fãcând un arc peste timp, vã întreb: Andrei– Fãcând un arc peste timp, vã întreb: Andrei– Fãcând un arc peste timp, vã întreb: AndreiPleºu, Gabriel Liiceanu ºi Horia Roman PatapieviciPleºu, Gabriel Liiceanu ºi Horia Roman PatapieviciPleºu, Gabriel Liiceanu ºi Horia Roman PatapieviciPleºu, Gabriel Liiceanu ºi Horia Roman PatapieviciPleºu, Gabriel Liiceanu ºi Horia Roman Patapievicisunt scriitori sau filosofi? Ori doar buni jurnaliºti, dupãsunt scriitori sau filosofi? Ori doar buni jurnaliºti, dupãsunt scriitori sau filosofi? Ori doar buni jurnaliºti, dupãsunt scriitori sau filosofi? Ori doar buni jurnaliºti, dupãsunt scriitori sau filosofi? Ori doar buni jurnaliºti, dupãcum spunea cineva…cum spunea cineva…cum spunea cineva…cum spunea cineva…cum spunea cineva…

– Întrebarea mã pune în încurcãturã. Într-un sens ge-neric scriitori sunt toþi care scriu, dintr-o perspectivãculturalã. Numai abuziv termenul a fost confiscat ºiatribuit doar celor ce scriu literaturã (poezie, prozã, teatru),eventual eseisticã sau criticã ºi istorie literarã. Insist,importantã este perspectiva culturalã a poziþionãrilor.Dacã Ion Barbu n-ar fi scris poezie ºi-ar fi rãmas numaicu tratatele sale de matematicã, n-ar fi fost revendicatde breasla scriitorilor, dar nu putem spune la fel ºi despreBlaga presupunând cã n-ar fi scris decât trilogiile salefilosofice. Poate dezamãgesc, dar cei trei pe care i-aimenþionat în întrebare chiar îºi meritã locul în ambelevarsante ale plãsmuirilor spirituale. Nu ºtiu cât conteazãpãrerea mea, dar eu îi creditez ca pe niºte repere alespiritului românesc modern. Cunosc discuþiile rãutãcioasela adresa lor, ºtiu cã existã oameni care nu pot privi cuochi buni un lucru nepângãrit ºi fac tot ce pot pentru a-itãvãli prin mocirlã. A-i coborî însã la condiþia de simplijurnaliºti, mi se pare total nepotrivit. Nu spun cã activitateajurnalisticã ar fi dezonorantã, dar ei fac, într-adevãr,filozofie. Mã tem cã cei ce le cautã pricini opacitare nicinu le-au citit lucrãrile.

Jurnalul de la Pãltiniº al lui Liiceanu este o carteeuropeanã, iar Omul recent al lui Patapievici este o probãde colosalã erudiþie.

De asta spun, toate discuþiile rechizitoriale izvoditecu opulenþã în vremea din urmã, mã gãsesc în spatelelor, aliniat spiritului lor clarvãzãtor ºi perspectivant ºi-iurmez, fireºte, cu mijloacele mele modeste. Nu ºtiu dacãtrebuie sã ne mirãm, dar democraþia implicã orice, inclusiv,cum spunea cineva, dreptul pãduchilor de a-ºi devoraleul.

– Acum câþiva ani a apãrut la Paris o carte, în– Acum câþiva ani a apãrut la Paris o carte, în– Acum câþiva ani a apãrut la Paris o carte, în– Acum câþiva ani a apãrut la Paris o carte, în– Acum câþiva ani a apãrut la Paris o carte, încare era demascatã latura legionarã din tinereþeacare era demascatã latura legionarã din tinereþeacare era demascatã latura legionarã din tinereþeacare era demascatã latura legionarã din tinereþeacare era demascatã latura legionarã din tinereþealui Emil Cioran, Eugen Ionescu ºi Mircea Eliade. Nelui Emil Cioran, Eugen Ionescu ºi Mircea Eliade. Nelui Emil Cioran, Eugen Ionescu ºi Mircea Eliade. Nelui Emil Cioran, Eugen Ionescu ºi Mircea Eliade. Nelui Emil Cioran, Eugen Ionescu ºi Mircea Eliade. Neputeþi spune mai multe despre ea?puteþi spune mai multe despre ea?puteþi spune mai multe despre ea?puteþi spune mai multe despre ea?puteþi spune mai multe despre ea?

– Cioran a fost pretextul multor lucrãri exegetice. Lanotorietatea lui era de aºteptat sã rãmânã în centrulatenþiei publice ºi publicistice. Comentat a fost ºi în timpulvieþii, dar mai ales dupã sãvârºirea sa a fost supus unuitratament exegetic mai acid, speculându-se cu obstinaþieperioada de derutã din tinereþe când s-a lãsat sedus deeficienþa regimurilor autoritare ºi chiar de personalitateaCãpitanului. Corespondenþele sale din Germania lui Hitler,elogiul Italiei lui Musolini ºi conferinþa despre Profilul in-terior al Cãpitanului, þinutã la postul de radio Bucureºtiexact în seara când o echipã legionarã îl ridica de acasãpe Iorga pentru a-l abandona fãrã viaþã la Strejnic suntaspecte care au fost copios comentate de unii analiºti aiactivitãþii sale.



PRO

PRO

PRO

PRO

E adevãrat cã în repetate rânduri Cioran a regretatpublic aceastã rãtãcire de tinereþe, dar aspectul n-a maifost luat în consideraþie. I s-a pus la îndoialã sinceritateamãrturisirii, adicã exact ceea ce nu poate fi demonstrat.Nu existã un ºubler special pentru mãsurarea sinceritãþii,aºa cã pe fondul acesta se poate broda orice.

Întrebarea ta se referã, probabil, la cartea AlexandreiLaignel-Lavastine, L’oublie du fascisme, apãrutã în 2002la Presses Universitaires de France având pe copertãimaginea celor trei corifei români (Cioran, Eliade ºi EugenIonescu) într-o fotografie fãcutã în piaþa Fürstenberg dinParis în anul 1977. Cioran avea 66 de ani, iar Ionescu ºiEliade câte 68. Fotografia îºi are povestea ei; cei trei auhotãrât sã se fotografieze în aceeaºi piaþã unde înseptembrie 1945, s-au întâlnit toþi trei dupã ce trecuseprin viforniþa rãzboiului ºi prin vraiºtile istoriei dezlãnþuite.Cel mai grãbit dintre ei, fusese atunci, în 1945, EugenIonescu, care gãsise un post de vopsitor la un atelierauto ºi se silea sã dea prima probã de lucru. La fel degrãbit s-a arãtat ºi în 1977 pentru cã trebuia sã ajungã lao ºedinþã a Academiei franceze, ca ocupant al fotoliuluicu nr. 6, trecuse 32 de ani.

Autoarea francezã se foloseºte de aceastã imaginepentru a-i include pe toþi trei în aceeaºi perspectivãideologicã infestatã de fascism, ceea ce nu era nici pedeparte adevãrat. Eugen Ionescu, în tinereþe fusese destânga ºi nu privea deloc cu ochi buni alunecarea lui Cioranºi Eliade în zgomotoasa miºcare condusã de Cãpitan.Cel puþin faþã de Cioran avusese cuvinte destul de se-vere de vreme ce-l fãcuse sã declare, într-o scrisoareexpediatã din Berlin, unde se afla cu o bursã Humboldt,cã declarã rupte toate relaþiile sale cu acest om.

Alexandra Laignel-Lavastine nu este nici ea strãinãde realitãþile româneºti. Cineva din familie þinusesecretariatul Universitãþii din Bucureºti ºi chiar ea într-ovreme, fusese soþia lui Emil Hurezeanu. Oricum, lucrareaeste rãutãcioasã, abrazivã ºi rãu intenþionatã de vremece insistã asupra unor metehne de care scepticul sevindecase.

Nu este singura carte apãrutã în Occident dupãmoartea lui Cioran (1995). În 1990 a apãrut cartea semnatãde Patrice Bollon, Cioran l’heretique, iar în 2005, înGermania a apãrut o ciudatã carte semnatã de FriedgardThoma, Pentru nimic în lume, cu o copertã care îl înfãþi-ºeazã pe sceptic gol puºcã de la mijloc în jos. Versiunearomâneascã a schimbat imaginea primei coperte. ªiaceastã carte conþine o poveste frumoasã. FriedgardThoma era profesoarã de filozofie în Köln ºi a fãcut opasiune ciudatã faþã de Cioran care avea, la vremearespectivã 70 de ani. Spre deosebire de sceptic, care s-a prins bine în mrejele întinse de tânãra profesoarã,aceasta ºtia bine ce urmãreºte. ªtia cum sã cochetezeºi cum trebuie sã conserve relaþia pe peliculã de filmînarmându-se la fiecare întâlnire cu aparatul de fotografiat,de care se folosea pânã ºi în cele mai intime situaþii.

Mai sunt ºi alte poziþionãri eseistice faþã de moºte-nirea spiritualã a lui Cioran. Imediat dupã moartea lui, înS.U.A., a apãrut cartea The temptations of Emil Cioran(Ispitele lui Cioran), scrisã de tandemul William Klubackºi Michael Finkental, care poate fi cititã cu folos de toþi

cei interesaþi de disperãrile lui Cioran. Pentru cã scepticuldin Rãºinari ºi-a recunoscut ºi regretat „trecutul deocheat”din tinereþe, autorii nu mai ºarjeazã pe ideea legionaris-mului sãu de tinereþe, ci doar se întreabã dacã desolidari-zãrile sale sunt sincere. De fapt, îndoiala aceasta a devenitun cliºeu pentru mulþi exegeþi din Occident, ºi nu numaidin Occident.

– Dacã Cioran n-ar fi existat, trebuia oare inventat?– Dacã Cioran n-ar fi existat, trebuia oare inventat?– Dacã Cioran n-ar fi existat, trebuia oare inventat?– Dacã Cioran n-ar fi existat, trebuia oare inventat?– Dacã Cioran n-ar fi existat, trebuia oare inventat?– Nu cred cã problema trebuie pusã în aceºti termeni.

Cioran n-a rezolvat nici una din problemele lumii, dar aremeritul cã le-a pus, cã le-a provocat. Evident, le pune înfelul sãu stilizat ºi deconcertant. N-a fost un constructor,ci, dimpotrivã, un deconstructor care a luat bine pulsulepocii sale, i-a simþit neliniºtile ºi s-a pliat peste zbaterileveacului sãu. Unicitatea lui Cioran nu constã în procesareauniversului de idei dezactivate, ci în stilul sãu fascinant,ceea ce ar fi reclamat o anumitã consecvenþã. Or, tocmaiacest lucru l-a înspãimântat pe Cioran. Un Cioran non-contradictoriu, care sã nu se contrazicã la fiecare paginãºi de mai multe ori pe zi este de neconceput. De asta aºi ales fragmentarismul ca formã de expresie. Pe cinemai intereseazã cã acestor fragmente le lipseºte unitatealogicã de vreme ce le-a spus aºa de fericit?

– ªtiu cã aþi studiat prin arhivele de la C.N.S.A.S.– ªtiu cã aþi studiat prin arhivele de la C.N.S.A.S.– ªtiu cã aþi studiat prin arhivele de la C.N.S.A.S.– ªtiu cã aþi studiat prin arhivele de la C.N.S.A.S.– ªtiu cã aþi studiat prin arhivele de la C.N.S.A.S.unde aþi gãsit multe lucruri interesante. Ne puteþi faceunde aþi gãsit multe lucruri interesante. Ne puteþi faceunde aþi gãsit multe lucruri interesante. Ne puteþi faceunde aþi gãsit multe lucruri interesante. Ne puteþi faceunde aþi gãsit multe lucruri interesante. Ne puteþi faceunele precizãri…unele precizãri…unele precizãri…unele precizãri…unele precizãri…

– Cu riscul cã voi dezamãgi pe cei dornici de dezvãluirispectaculoase, mãrturisesc cã nici activitatea securitãþiinu era lipsitã de formalism ºi de standardizãri birocratice.

Într-o þarã în care fiecare ºtia cã se aflã sub osupraveghere severã ºi permanentã, verbul era reþinut,iar gândul aºezat între paranteze. Toate formele decomunicare – epistolare, telefonice, sau chiar celeparticulare, din casã, din familie erau marcate de oanumitã abþinere, teamã, ferealã, pentru cã toatã lumeaºtia la ce urmãri se expun ºi cu ce consecinþe punitive.În condiþiile când raportarea reprezenta forma de bazã aactivitãþii securiste, numãrul de informatori ºi de note in-formative colectate era hotãrâtor în raport cu calitateaacestora. Am gãsit multe note informative formale, carenu spun nimic, nu denunþã ºi nu divulgã nimic. Erau scrisedintr-o obligaþie asumatã – fie pentru a rãspunde unuiºantaj, fie dintr-o nevoie de bani.

Mai trebuie subliniat un lucru: calitatea actului deinformare era determinatã funciar de calitatea turnãtorului.Un turnãtor (agent sau informator) bine clãdit intelectua-liceºte ºtia sã umple pagini întregi cu relatãri anodinefãrã sã spunã nimic compromiþãtor despre cel supusurmãririi. Am întâlnit note informative care produceau Unefect invers faþã de cel urmãrit de securitate. Pareparadoxal, dar mai mult îl apãrau decât îl incriminau. Uncaz care m-a pus mult pe gânduri este ilustrat de Mitro-politul Nicolae Corneanu – unul dintre cei puþini care, sprecinstea lor, ºi-a recunoscut pãcatele de tinereþe fãrã sã i-o cearã cineva ºi cu mult timp înainte de nebunia de-conspirãrii. Eu l-am întâlnit cu cinci note informative datedespre Ion Petrovici. Le-am pus una lângã alta ºi le-amexaminat cu atenþie. Ce informaþii crezi cã furniza se-curitãþii? Cã filosoful apreciazã înfãptuirile regimului co-munist, cã este surprins de instinctul politic al noilor corifei



PRO

PRO

PRO

PRO

deþinãtori ai puterii, cã se abþine de la comentarii depre-ciative despre regimul comunist, cã vechiul regim („bur-ghezo-moºieresc”) n-ar fi fost capabil de atâtea înfãptuiriîntr-un timp aºa de scurt ºi tot aºa. Delaþiuni suntacestea? Ba chiar cã dacã Petrovici, dupã eliberarea dintemniþa Aiudului, n-a fost supus la obiºnuitele tracasãri(a fost proscris ca toþi deþinuþii politici, dar nu sâcâitprecum, sã zicem, Corneliu Coposu care trebuia periodicsã dea informãri la securitate) ºi-a primit viza de a-ºivizita fiul în Spania, faptul în sine se datoreazã, bãnuiescºi acestor note informative pozitive semnate de NicolaeCorneanu despre el. Nu ºtiu de ce ezitã sã se explicepublic, dar eu i-am spus (scris) cã prin notele sale infor-mative mai mult l-a apãrat decât denunþat pe nefericitulfilosof Poate mi se pare, dar credinþa mea este cã insti-tuþia C.N.S.A.S. trece printr-un început de birocratizare.Acum, dacã i s-a luat dreptul de a decide asupra per-soanelor care au fãcut poliþie politicã, te întrebi dacã i-aurãmas ºi alte atribuþii în afara celor ce decurg din calitateade simplu gestionar al kilogramelor de dosare arhivate încare se gãseºte depozitatã întreaga durere a poporuluiromân în cei cincizeci de ani de administraþie comunistã.

Nu ºtiu cum s-a rezolvat situaþia instituþiilor similaredin alte þãri foste comuniste, dar cred cã introducereaarhivei pe calculator pentru a fi accesatã de oricine doreºteeste soluþia optimã. Nu ºtiu câþi dintre politicienii noºtriîmpãrtãºesc aceastã idee, care ar avea ca rezultat însãºidesfiinþarea C.N.S.A.S.-ului ºi concedierea a peste treisute de salariaþi, unii chiar productivi ºi de bunã calitateintelectualã, dar instituþia a devenit o povarã nejustificatãpentru PIB-ul nostru sãrãcãcios. Eu, ºi toþi cei în situaþiamea am fost acreditaþi ca cercetãtori ai arhivei C.N.S.A.S.de instituþia Avocatul Poporului ºi cred cã instituþiaC.N.S.A.S. este încã necesarã vieþii noastre democratice.

– Dvs. Aþi avut dosar la securitate? dacã da, l-aþi– Dvs. Aþi avut dosar la securitate? dacã da, l-aþi– Dvs. Aþi avut dosar la securitate? dacã da, l-aþi– Dvs. Aþi avut dosar la securitate? dacã da, l-aþi– Dvs. Aþi avut dosar la securitate? dacã da, l-aþivãzut?vãzut?vãzut?vãzut?vãzut?

– Figurez, fireºte, în dosarele fostei securitãþi. Nuputeam face excepþie tocmai eu care, în adolescenþãam fãcut parte dintr-o organizaþie subversivã ºi-am„domiciliat” câteva sãptãmâni prin beciurile securitãþii dinGalaþi: sigur cã mi-am vãzut ºi xeroxat dosarul. M-aintrigat faptul cã acest dosar, nu numai al meu, nu esteactualizat cu urmãririle din deceniile optzeciste. ªtiu sigurcã eram supravegheat, iar convorbirile telefonice, de laserviciu ºi de acasã, interceptate. Mã avertizase cinevadin conducerea de partid Tecuci, pe care îl ajutam sã-ºiredacteze lucrarea pentru post-universitare. Am cunoscutritualul securistic în toate detaliile. La un moment datînsã, în timpul anchetei, pe la ora douã din noapte, cândam fost condus la celulã cu ochelarii metalici la ochi, amgãsit înãuntru un cetãþean necunoscut, de circa 50 deani, de loc din Brãila. Era adus de la altã închisoare pentruun supliment de cercetãri ºi introdus în celula mea înscopul de a mã trage de limbã. L-am suspectat de laînceput ºi l-am creditat cu rezerve când mi-a spus cã epreot ºi-a fost chiar protopop de Brãila. Cunoºtea bineistoria Angliei ºi toatã ziua îmi þinea expuneri desfãºuratepe aceastã temã. El m-a învãþat cã dacã ºtiu ceva pecare securitatea nu-l poate afla din alte surse, pot sã-ltãinuiesc în continuare, dar dacã tot aflã, e mai bine sã

afle de la mine. Chiar credea cã securitatea apreciazãsinceritatea în declaraþii.

I-am gãsit rapoartele cu detalii despre toate discuþiilenoastre. Am fãcut bine cã l-am suspectat. Un timp amfost tentat sã bat monedã pe aceastã întâmplarenefericitã. S-a întâmplat însã un lucru: când am ieºit dela C.N.S.A.S. ºi mã îndreptam spre Calea Victoriei, m-aoprit un necunoscut pentru a mã întreba dacã ºtiu undeeste sediul instituþiei din care tocmai ieºisem. Am plusatspunându-i cã-l voi conduce personal dacã îmi acceptãinvitaþia de a servi o cafea împreunã. Am stat cu el câtevaore. Era din Craiova ºi petrecuse ani mulþi prin lagãrelecomuniste. O bogãþie de om. Pânã la urmã, securitatean-a mai avut ce sã-i facã ºi l-a expulzat în Franþa, unde astat pânã în decembrie 1989, când a revenit în þarã. Acumlocuieºte la Horezu ºi-ºi scrie cãrþile inspirate din trecutulsãu de fost deþinut politic. Ne telefonãm frecvent. Cândºi-a cercetat dosarul a avut surpriza sã constate cã fostalui soþie (a decedat în timpul, ºederii în Franþa) dãdeanote informative la securitate despre el. Nefericita n-amai putut rezista presiunii securiste ºi-a cedat, deºifusese tovarãºa lui de idealuri ºi fãcuse ºi ea ani buni deînchisoare. Întâmplarea m-a cutremurat, dar m-a ºicomplexat prin dramatismul ei. Mi-am dat seama cãpãþania mea era o bagatelã pe lângã ceea ce cunoscusealþi semeni mai încercaþi.

– ªtiu cã în ultima vreme v-aþi aplecat asupra– ªtiu cã în ultima vreme v-aþi aplecat asupra– ªtiu cã în ultima vreme v-aþi aplecat asupra– ªtiu cã în ultima vreme v-aþi aplecat asupra– ªtiu cã în ultima vreme v-aþi aplecat asuprapersonalitãþii lui Ion Petrovici. Puteþi sã ne furnizaþipersonalitãþii lui Ion Petrovici. Puteþi sã ne furnizaþipersonalitãþii lui Ion Petrovici. Puteþi sã ne furnizaþipersonalitãþii lui Ion Petrovici. Puteþi sã ne furnizaþipersonalitãþii lui Ion Petrovici. Puteþi sã ne furnizaþiºi alte amãnunte despre acest subiect?ºi alte amãnunte despre acest subiect?ºi alte amãnunte despre acest subiect?ºi alte amãnunte despre acest subiect?ºi alte amãnunte despre acest subiect?

– Ion Petrovici a fost cea mai importantã personalitateridicatã din perimetrul spiritual al Tecuciului. Este un felde Simion Mehedinþi al arealului tecucean. A fost profesorde logicã ºi istorie a filosofiei la Universitatea din Iaºi, iardin 1940 la cea din Bucureºti ºi-a îmbogãþit patrimoniulfilosofic românesc cu numeroase studii ºi lucrãri defilosofie. Este autorul monografiilor filosofice despre Kantºi Schopenhauer ºi a unor studii de logicã formalã –domeniu în care a adus importante contribuþii originale. Afost unul dintre marii oratori ai acestei þãri ºi-a conferenþiatîn multe centre Universitate din Europa: Paris, Viena,Alger, Geneva etc. A condus delegaþiile româneºti laCongresele internaþionale de filozofie de la Praga din 1934ºi de la Paris în 1937 ºi a fost în relaþii filosofice ºiepistolare cu mulþi gânditori din Franþa sau Germania.

A fãcut parte din mai multe cabinete ministeriale –ultima datã din guvernul Mareºalului Antonescu.Schimbarea de regim politic din august 1944 l-a gãsit înfuncþia de ministru al Culturii Naþionale – fapt pentru careva fi condamnat la zece ani de temniþã grea pe care i-aexecutat în închisoarea Aiudului. Eliberat în 1958, estesupus unui regim de supraveghere strictã, securitateaînºirând pe urmele lui peste 25 de informatori. Noteleinformative existente în dosarele de la C.N.S.A.S. neajutã sã reconstituim restul de viaþã parcurs de filosofpânã în februarie 1972, când s-a stins, cu puþin înaintede a închide cel de al 90-lea cerc al existenþei sale.

Opera sa filosoficã a fost prohibitã în toatã perioadainterdictivã a regimului comunist, aºa cã pentru generaþiilemai noi a rãmas necunoscutã. De abia în anii post-de-cembriºti a început reeditarea lucrãrilor sale. Personal



PRO

PRO

PRO

PRO

i-am reeditat volumul Din cronica filosofiei româneºti(apãrut la Institutul European din Iaºi în 2005) ºi volumulmemorialistic De-a lungul unei vieþi (apãrut la FundaþiaCulturalã Ideea Europeanã în 2007). Tot la EdituraFundaþiei Culturale Ideea Europeanã urmeazã sã aparãvolumul de eseuri Desupra zbuciumului, dacã severacomisie care decide listele de subvenþii va decide cãmeritã sã fie reeditat. E nevoie însã de o integralãPetrovici ºi nu sunt semne cã-ºi asumã cineva un aseme-nea proiect.

– Dupã ’89 aþi fost tentat sã intraþi în politicã?– Dupã ’89 aþi fost tentat sã intraþi în politicã?– Dupã ’89 aþi fost tentat sã intraþi în politicã?– Dupã ’89 aþi fost tentat sã intraþi în politicã?– Dupã ’89 aþi fost tentat sã intraþi în politicã?Faceþi politicã în momentul de faþã?Faceþi politicã în momentul de faþã?Faceþi politicã în momentul de faþã?Faceþi politicã în momentul de faþã?Faceþi politicã în momentul de faþã?

– Am avut aceastã tentaþie, dar mi-a trecut repede. În1990 am fost unul dintre fondatorii PNÞ-lui (la nivelulTecuciului). Eram împotriva curentului pentru cã þara eraînfeudatã lui Iliescu ºi partidului sãu. Au fost vremuricumplite; în fiecare zi primeam telefoane sau gãseambileþele de ameninþare în cutia poºtalã. A fost prima datãcând m-am simþit în insecuritate în þara mea. Înainte, întimpul regimului comunist, ºtiam cã sunt urmãrit, þinutsub observaþie ca un vierme în insectar, dar instituþiilestatului, comuniste cum erau, îþi oferea destule garanþiicã ceea ce þi se poate întâmpla era în spiritul legii(strâmbe ºi ticãloase, dar lege) ºi nu erai la cheremulunei gloate înfuriate, isterice ºi debusolate. Am vãzutatunci confirmându-se toate cãtrãnirile lui Cioran despredefectele noastre genetice, cronice ºi ancestrale.

Aventura mea þãrãnistã s-a încheiat odatã cu mo-mentul 2000. În fruntea partidului au ajuns niºte nepri-cepuþi care l-au dus la ruinã. Se încearcã, vãd, resuscitarealui, dar ce- a fost nu va mai fi niciodatã. S-a discreditatprin incompetenþa corifeilor sãi. Am prevãzut acest de-zastru, dar n-a fost nimeni care sã aibã urechi de auzit.

– Dacã ar fi sã vã exilaþi pe o insulã pustie, care– Dacã ar fi sã vã exilaþi pe o insulã pustie, care– Dacã ar fi sã vã exilaþi pe o insulã pustie, care– Dacã ar fi sã vã exilaþi pe o insulã pustie, care– Dacã ar fi sã vã exilaþi pe o insulã pustie, carear fi cele zece cãrþi pe care le-aþi lua cu dumnea-ar fi cele zece cãrþi pe care le-aþi lua cu dumnea-ar fi cele zece cãrþi pe care le-aþi lua cu dumnea-ar fi cele zece cãrþi pe care le-aþi lua cu dumnea-ar fi cele zece cãrþi pe care le-aþi lua cu dumnea-voastrã?voastrã?voastrã?voastrã?voastrã?

– Am citit mult, enorm de mult. Adunate la un loc,cãrþile citite de mine nu ºtiu dacã ar încãpea într-oremorcã. Am avut o tinereþe achizitivã ºi roditoare subaspectul branºãrii la piaþa cãrþii. Am fost mereu în con-tact cu editurile, cu „Cartea prin poºtã” ºi o carte nou-apãrutã îmi producea frisoane care nu se sfârºeau pânãn-o vedeam în biblioteca mea. Cred cã am una din celemai bogate biblioteci din oraº. Îmi aduc aminte de mirarea

încercatã de Florin Muscalu când m-a vizitat ºi s-a uitat(frugal) peste titlurile din bibliotecã.

S-au dat multe definiþii omului cult, dar eu suntîncredinþat cã sintagma capãtã evidenþã numai dacã areacoperire în cele câteva cãrþi obligatorii, care nu trebuiesã lipseascã din cadrul formãrii intelectuale. Aº menþionaaici Biblia, epopeile homerice, Eneida lui Virgiliu, Divinacomedie a lui Dante, Hamlet de Shakespeare, Faust deGoethe, Demonii ºi Fraþii Karamazov de Dostoievski ºi,are sã te mire, Un om sfârºit de Giovanni Papini.

Cine a avut norocul sã citeascã pânã la 20 de anicartea lui Papini, acela n-a mai avut liniºtea vieþii confor-tabile ºi anodine. S-a angajat singur ºi fãrã cale deîntoarcere într-o curiozitate intelectualã de care nu se vamai vindeca vreodatã. Eu am avut acest noroc ºi-amrãmas obsedat pentru tot restul vieþii de gustul lecturii.Ulterior, când am vãzut ce înrâurire a avut ºi asupra luiEliade, mi-am dat seama cã aceasta este tocmai funcþiacãrþii: sã trezeascã latenþe neºtiute, sã zbuciume, sãdreneze cititorul spre o trãire autentic spiritualã.

– Eu vãd manualele alternative ca un act repro-– Eu vãd manualele alternative ca un act repro-– Eu vãd manualele alternative ca un act repro-– Eu vãd manualele alternative ca un act repro-– Eu vãd manualele alternative ca un act repro-babil de injusteþe la adresa educaþiei. Dvs. ce pãrerebabil de injusteþe la adresa educaþiei. Dvs. ce pãrerebabil de injusteþe la adresa educaþiei. Dvs. ce pãrerebabil de injusteþe la adresa educaþiei. Dvs. ce pãrerebabil de injusteþe la adresa educaþiei. Dvs. ce pãrereaveþi?aveþi?aveþi?aveþi?aveþi?

– Tot învãþãmântul românesc este în cãdere liberã.Criza este de sistem, de viziune ºi nu trebuie sã ne cram-ponãm de un aspect particular. Iniþiativa manualelor al-ternative se soldeazã cu rezultate excelente în alte pãrþi,iar faptul cã la noi s-a aplicat într-o formulã neproductivãnu înseamnã cã-i greºitã ideea. Nu este singura iniþiativãbunã care se degradeazã de îndatã ce s-a împãmântenitîn solul coteriilor noastre cronice.

Teoretic, orice profesor se poate implica în elaborareaunui manual (în specialitatea sa), dar practic nu se poateangaja în proiect decât cei ce dispun de programa stabilitãde minister. Or, aici încep miºmaºurile. Funcþionarulministeriabil îºi are clienþii lui, care-i cunoaºte capriciile(cel mai adesea de a figura în calitate de co-autor, saude a-i compensa într-un fel bunãvoinþa). Elaborarea ma-nualelor alternative este încã un aspect care dovedeºtecã reforma învãþãmântului, dupã douã decenii de larevoluþie, putem spune cã nici n-a început.

Se vorbeºte adesea despre salariile mici ºi des-curajante ale cadrelor didactice, drept cauzã a decãderiiînvãþãmântului. Este ºi aceasta o cauzã, dar nu unaesenþialã. Presupunând cã s-ar dubla sau tripla, înzeciaceste salarii, situaþia din învãþãmânt nu se schimbã.Aceasta este capacitatea maximã a disponibilitãþilor ac-tivate de corpul didactic. Cauza trebuie cãutatã în slabalor pregãtire pedagogicã ºi de specialitate. Puþine, extremde puþine cadre didactice mai pun mâna pe vreo cartesau revistã (de specialitate) dupã terminarea facultãþii.Dezinteresul pentru autoperfecþionare este aºa de marecã mulþi dascãli sunt aproape descalificaþi. Mai nou, ceidin învãþãmânt primesc câte o sumã trimestrialã pentruprocurarea de carte. Nu ºtiu cum se face decontarea,dar ºtiu cã Editura Fundaþiei Culturale Ideea Europeanãa redactat sute de oferte cãtre liceele din Bucureºti ºi dinþarã ºi n-a primit nici un rãspuns. ªi nu se poate spunecã listele ofertate nu cuprindeau ºi titluri extrem deinteresante.



PRO

PRO

PRO

PRO

iar lucrurile pot fi pronunþate deschis, fãrã coterii de gaºcãºi fãrã încurajãri artificiale. Era diletantismului cultivataltã datã în cadrul „Cântãrii României” a trecut, acumsunt alte exigenþe ºi gustul public reclamã alte rigori. Dar,fireºte, vina cea mai mare o poartã editurile pentru caredorinþa de profit eliminã selecþia, criteriul valoric ºiexigenþa. Arghezi avea o vorbã: „lipsã de milã faþã deceea ce se aruncã la coº”. Oare Ministerul Culturii nuvede ce se întâmplã prin editurile de provincie? Câteautorizaþii de funcþionare a editurilor a ridicat?

– Încheiem cu o întrebare obligatorie: Ce mai aveþi– Încheiem cu o întrebare obligatorie: Ce mai aveþi– Încheiem cu o întrebare obligatorie: Ce mai aveþi– Încheiem cu o întrebare obligatorie: Ce mai aveþi– Încheiem cu o întrebare obligatorie: Ce mai aveþisub tipar ºi în perspectivã apropiatã?sub tipar ºi în perspectivã apropiatã?sub tipar ºi în perspectivã apropiatã?sub tipar ºi în perspectivã apropiatã?sub tipar ºi în perspectivã apropiatã?

– Încerc sã fac ordine prin hârtii; le triez, le asociez ºivãd cã aº putea alimenta câteva proiecte editoriale. Ampredat deja la Fundaþia Culturalã Ideea Europeanãmanuscrisul unui volum de Cronici ºi eseuri filosofice,un altul de Lecturi elective ºi sper sã se împlineascã ºiproiectul circumscris spiritului vrâncean sub titlul PãstoriiLogosului mioritic. Dacã la toate acestea mai adãugãmºi cele douã volume de istorie ºi culturã tecuceanãstructurate sub genericul Uricar la Poarta Moldovei deJos cred cã mã pot considera mulþumit pentru acest an.Am uitat sã amintesc de proiectul Aurel Cioran-frateledin leprozerie care este deja contractat la Editura Originidin Bucureºti.

Aºtept sã mã eliberez de aceste urgenþe pentru areveni în matca preocupãrilor mele mai vechi privindobsesia Eminescu (În cãutare de premise filosofice) ºi,bineînþeles Cioran, care continuã sã rãmânã o pasiunenestinsã. Nici Petrovici nu este un subiect închis, dartimpul ºi împrejurãrile vor hotãrî mai bine decât o potface eu în aceste rânduri expeditive.


Cred cã una dintre cauzele care a contribuit la degra-darea învãþãmântului este ºi dezinteresul familiei faþã desituaþia copilului basculat în curtea ºcolii. Când citescunele biografii, mã opresc mai stãruitor asupra anilor deformare intelectualã. În 1896, familia lui ªtefan Peticãplãtea o taxã anualã care echivala cu douã perechi deboi sau câteva hectare de pãmânt. Mai putea oare tânãrulelev sã vinã acasã cu corijenþe, repetenþe sau sã-ºipermitã tot felul de nãzbâtii în timpul anului ºcolar? Atuncida, se putea opera cu nota, ceea ce acum a devenitinutil.

– V– V– V– V– V-am remarcat prezenþa la multe manifestãri-am remarcat prezenþa la multe manifestãri-am remarcat prezenþa la multe manifestãri-am remarcat prezenþa la multe manifestãri-am remarcat prezenþa la multe manifestãriculturale vrâncene. Bãnuiesc cã mulþi scriitori localiculturale vrâncene. Bãnuiesc cã mulþi scriitori localiculturale vrâncene. Bãnuiesc cã mulþi scriitori localiculturale vrâncene. Bãnuiesc cã mulþi scriitori localiculturale vrâncene. Bãnuiesc cã mulþi scriitori localiv-au încredinþat cãrþile în vederea unei opinii publicis-v-au încredinþat cãrþile în vederea unei opinii publicis-v-au încredinþat cãrþile în vederea unei opinii publicis-v-au încredinþat cãrþile în vederea unei opinii publicis-v-au încredinþat cãrþile în vederea unei opinii publicis-tice. Vtice. Vtice. Vtice. Vtice. V-aþi format o opinie în privinþa scriitorilor ridicaþi-aþi format o opinie în privinþa scriitorilor ridicaþi-aþi format o opinie în privinþa scriitorilor ridicaþi-aþi format o opinie în privinþa scriitorilor ridicaþi-aþi format o opinie în privinþa scriitorilor ridicaþidin perimetrul spiritual vrâncean?din perimetrul spiritual vrâncean?din perimetrul spiritual vrâncean?din perimetrul spiritual vrâncean?din perimetrul spiritual vrâncean?

– Recunosc cã în biblioteca mea un raft special esteocupat de lucrãrile scriitorilor vrânceni. Am scris despremulþi dintre ei. Recent, mi-am adunat toate cronicile într-un dosar ºi le-am propus Direcþiei culturale a judeþuluispre publicare. Ar fi interesant de vãzut cu ce paºaportpentru eternitate se prezintã „Pãstorii logosului mioritic”(titlul proiectului) la judecata istoriei. Nu ºtiu ce finalitateva avea, dar pot spune cã mã consider bine familiarizatcu lucrãrile confraþilor vrânceni.

Nu sunt un critic prea confortabil. Nu cred cã literaturase scrie numai cu talent; fondul de culturã ºi de cunoaº-tere este fundamental în actul plãsmuirilor literare. Primacondiþie, pentru cel ce scrie poezie, bunãoarã este sãpoatã deosebi o poezie proastã de una bunã, de a ºti ce-itrebuie unei poezii proaste pentru a deveni bunã. Darpentru a ajunge la acest stadiu de înþelegere, trebuie sãse conecteze serios în receptarea poeziei universale, lacadrele poeziei româneºti moderne, sã þinã pasul cureceptarea ei criticã ºi sã descifreze curentele carenervurizeazã tendinþele moderne. Inºi care n-au auzit deonirism, textualism, postmodernism scriu o poezie dupãureche ºi mai au ºi neobrãzarea sã creadã cã reprezintãceva. Vrancea, bag seamã, n-a avut ºi nu are unMaiorescu care sã fi strigat tare ºi rãspicat: „în lãturi”.S-a generalizat ideea cã poezie poate scrie oricine ºibieþii de ei îºi cheltuiesc bruma de resurse financiarepublicând carte dupã carte în speranþa cã va atrage atenþiacuiva. Din pãcate, se gãsesc ºi scriitori dispuºi lacompromisuri – le prefaþeazã cãrþile ºi-i amãgesc cusperanþe, când cinstit ar fi fost sã le explice cã, în afarapoeziei, sunt atâtea alte munci onorabile ºi c-ar fi cazulsã-ºi regândeascã rosturile în viaþã.

Lucrurile nu sunt prea diferite nici în ceea ce priveºteproza vrânceanã. ªi aici deficitul de cunoaºtere, delecturã este evident ºi paralizant. Cum sã faci prozã bunãdacã nu ai auzit de Dostoievski, Faulkner, Kafka, Th.Man, Musil ºi alþii care au adus inovaþii fundamentalegenului narativ?

Îmi pare rãu c-am adoptat acest ton abraziv, dar amfãcut-o tocmai pentru cã þin la scriitorii vrânceni, îi iubescºi mã simt bine alãturi de ei. N-aº vrea sã-i amãgesc cuiluzii perverse. Mã tem cã toate aceste constatãridureroase trãdeazã ºi o slabã activitate de cenaclu, undeverbul ar trebui sã se ºlefuiascã pânã la incandescenþã,


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

VASILE BÃNCILÃ – FIªEPENTRU UN MEDALION OMAGIAL


Cu Nae Ionescu, Vasile Bãncilã ºi Anton Dumitriu,Brãila a complexat multe din localitãþile þãrii sub aspectulcontribuþiei lor la înjghebarea unei miºcãri filosofice încultura româneascã. Nu e puþin lucru ca o localitate sãdefileze cu numele atâtor gânditori pe însemnele deveniriisale istorice. Participând la Congresul internaþional defilozofie de la Paris, în august 1937 – reuniune prilejuitãde împlinirea a 350 de ani de la apariþia lucrãrii luiDescartes Le Discours de la méthode, Ion Petrovici eracontrariat de îndârjirea cu care localitãþile Tourenne ºiPoitiers se pretindeau ca loc de obârºie ºi-l revendicaupe reputatul gânditor – fiecare cu dovezile ºi legitimãrileei.

Vasile Bãncilã nu se aflã într-o situaþie asemãnãtoare;a recunoscut singur ºi repetat cã rãdãcinile sale „suntaici, în câmpia ºi lunca dunãreanã ºi voi rãmâne râvnindîntotdeauna cãtre partea de lume unde ele s-au afundatmai mult” (Corespondenþã cu Lucian Blaga, ediþie îngrijitãde Dora Mezdra, 2001, p. 214). S-a nãscut la Brãila ºi aprofesat în acest oraº pânã în 1941, când s-a transferatla Liceul Mihai Viteazul din Bucureºti. A rãmas, oricum,brãilean prin origine, prin apetenþã ºi prin toatã emergenþasa fiinþialã.

Viaþa ca o spaimã metafizicã. Viaþa ca o spaimã metafizicã. Viaþa ca o spaimã metafizicã. Viaþa ca o spaimã metafizicã. Viaþa ca o spaimã metafizicã. O biografie a filosofuluiVasile Bãncilã este greu de reconstituit. Deºi a publicatmult ºi cam în toate disciplinele filosofice – sociologice,etnofilosofie, filosofia culturii, istoria filosofiei – nu s-aremarcat ca un spirit de direcþie printre contemporaniisãi, care îl complexau cu greutatea recunoaºterilor aca-demice ºi a titlurilor universitare. Ca ºi Eugen Lovinescu,a rãmas toatã viaþa un simplu profesor de liceu, deºiideea unei catedre universitare l-a încercat ºi pe el uneori.Prin 1940 circula chiar zvonul cã va concura, împreunãcu Blaga, la ocuparea catedrei lui Ralea (devenit ministrual muncii din noiembrie 1939), dar n-a fost decât un zvonfaþã de care Vasile Bãncilã s-a poziþionat ferm într-oscrisoare cãtre Lucian Blaga din 30 noiembrie 1940: „ceenormitate fãrã haz în acest zvon! Dar pe mine nu mãintereseazã nici o catedrã. Iar cu Blaga n-aº trageniciodatã împreunã la ham. Faetonul lui nu poate fi dusdecât de un singur cal. Unul înaripat” (Op. Cit. p. 192)

Adevãrul este cã-ntr-o vreme, Nae Ionescu, brãileanºi el, dar ºi Blaga i-au cerut cu insistenþã sã-ºi treacãdoctoratul pentru a ocupa o catedrã universitarã – cea depedagogie, rãmasã liberã dupã pensionarea titularului, I.Rãdulescu – Pogoneanu, dar proiectul a rãmas neîmplinit.Dacã folosim disjuncþia lui Vasile Bãncilã între persona-persona-persona-persona-persona-litãþile fondatoarelitãþile fondatoarelitãþile fondatoarelitãþile fondatoarelitãþile fondatoare (creatorii de sisteme precum Lucian

Blaga) ºi cele formatoarecele formatoarecele formatoarecele formatoarecele formatoare (având menirea de a cultivaspiritul filosofic într-un sistem de instrucþie), atunci filosofulpe care îl omagiem s-a mulþumit cu aceastã din urmãipostazã. A preferat sã cultive filosofia de la catedrã, aºacum preotul propagã învãþãtura creºtinã din amvon. ªinu se poate spune cã n-a fãcut-o cu limpezime, cuclaritate, cu zel. Avea vocaþie filosoficã, ºi-a fãcut unadevãrat apostolat din predarea ei cu însufleþire ºi cutoatã gama resurselor ei afective. A ºtiut sã-i extragãpigmentul empatic, sã optimizeze accesoriile tempera-mentale ºi s-o furnizeze adolescenþilor într-o recuzitãelegantã, cuceritoare, ca disciplinã care unificã dragosteacu înþelepciunea. Filosofia complexeazã, dar ºi cuce-reºte, dacã i se surprinde fenomenologia mirãrii ºi specta-colului maieutic al aflãrii adevãrului. Vasile Bãncilã a avutaceastã abilitate de a cultiva la elevi interesul pentrugândire corectã ºi aptitudinea de a proiecta faptele decunoaºtere într-un registru al abstracþiilor siderale.

Contribuiserã la buna pregãtire a filosofului ºi cei doiani petrecuþi în Franþa, la Fontenay-aux-Roses undefuncþiona o ºcoalã româneascã deschisã de Nicolae Iorgaºi pe care o urmeazã graþie oficialitãþilor din Brãila, carei-au înþeles situaþia ºi i-au subvenþionat din bugetul localcheltuielile pentru continuarea studiilor. Harnica cercetã-toare brãileanã, Maria Cogãlniceanu a descoperit în fondularhivistic al Primãriei din Brãila, dosarul problemei cu totpenibilul de zbateri ºi stãruinþe pentru obþinerea sumelortrebuincioase. Demne de subliniat sunt eforturile soþieifilosofului, Felicia, rãmasã în Brãila cu doi copii ºi cugrija ca subvenþia sã ajungã la destinaþie în timp util. «Înacelaºi fond (arhivistic, ad.n.), mai spune Maria Cogãlni-ceanu, se gãseºte cererea frumos redactatã de FeliciaV. Bãncilã, care îºi ia obligaþia de a remite bursa în valoarelunarã constantã de 3000 lei celui aflat la Paris» (a seconsulta articolul „Filosoful Vasile Bãncilã. Mic dosar altinereþii lui intelectuale” publicat în revista Miºcareaculturalã, an VI, nr. 1 (21) din 2007 pag. 43.)

Într-o carte poºtalã din octombrie 1943, expediatãcãtre I. Dianescu, filosoful brãilean vorbeºte de „pãrinteletatã – socru de la Tecuci” de unde deducem cã soþia saera moldoveancã ºi provenea, dacã nu din Tecuci, cusiguranþã din aria spiritualã a fostului judeþ cu acest nume.De altfel, ºi mama lui Vasile Bãncilã era tot de prin partealocului, dintr-o comunã aflatã pe lina ce fãcea legãturaîntre Focºani ºi Rm. Sãrat. Deþinea o vie la Urecheºti ºiveniturile obþinute întregeau, probabil, sãrãcãciosul bugetfamilial.

Într-o vreme când România era dominatã de ideologia


PRO

PRO

PRO

PRO

legionarã, familia filosofului Vasile Bãncilã a fost ºi eacuprinsã de «febra naþionalismului patetic, zgomotos ºigonflat». Mai înflãcãrat se aratã Ionicã, fiul filosofului,aflat încã pe bãncile liceului. A ºi fost arestat în iunie1941, exact când îºi susþinea examenul de bacalaureat,„în a doua zi de examen”, dupã cum îl informa pe LucianBlaga într-o scrisoare din 16 iunie 1941: „bãiatul nostru afost ridicat ºi dus în lagãr la Urziceni”, îi scria gânditoruluidin Lancrãm (a se consulta volumul „Corespondenþã”îngrijit de Dora Mezdra ºi apãrut la Editura MuzeuluiLiteraturii Române ºi Editura Istros a Muzeului Brãilei în2001 p. 216 - 217).

Insist. Nu doar fiul filosofului era cuprins dezgomotoasa miºcare legionarã, ci întreaga familie treceaprintr-o perioadã de exaltare naþionalistã, iar punctul celmai înalt al derapajului politic a fost atins în zilele deproslãvire a martirajului morþii lui Moþa ºi Marin în rãzboiulcivil din Spania, când în casa filosofului «se cânta numaiimnul legionarilor morþi» (ibidem, p. 51).

Filosoful însuºi a publicat atunci (în „Însemnãrisociologice”, an II, nr. 12 din martie 1937) articolul „Sem-nificaþia unei jertfe ºi a unei înmormântãri” ºi s-a implicatîn împãcarea lui Nichifor Crainic cu Cãpitanul, atunci cândrãceala dintre ei tindea sã devinã cronicã. Se prelungisedeja, a recunoscut-o Crainic în depoziþia sa ca martor înprocesul lui Codreanu de „patru ani ºi mai bine”. Atunci,în timpul procesului, ca urmare a declaraþiei sale favorabileCãpitanului, a dat mâna iar, dupã multã vreme, cu ºefulmiºcãrii legionare (acuzat de trãdare de þarã într-un procesintentat de ministrul de interne Armand Cãlinescu). Aflatîn boxã, mãrturiseºte Crainic într-o scenã plinã dedramatism «Corneliu Codreanu plânge cu capul în palme.Mi-a strâns mâna între amândouã ale lui, zguduit de emoþie.M-au podidit ºi pe mine lacrimile. Noi ne iubisem odinioarãiar el mergea acum spre pierzare» („Zile albe, zile negre”,Casa editorialã Gândirea, 1991, Bucureºti, p.298).

Istoria, cum se vede, n-a reþinut intervenþia lui VasileBãncilã în aplanarea conflictului dintre cei doi actori aiscenei politice româneºti, dar admitem cã sub aspectdoctrinar, prin articolele publicate în Gândirea sau în altepublicaþii, sã fi sesizat esenþa naþional-creºtinã care îicompatibiliza pe amândoi.

Vasile Bãncilã s-a nãscut la Brãila în anul 1897 ºi arãmas toatã viaþa legat de toposul mitic bãtãtorit cândvade nãbãdãiosa Chira Chiralina înveºnicitã prin pana luiPanait Istrati. Tatãl sãu era transilvãnean de la Sãcele ºise statornicise la Brãila, purtat de interese negustoreºti.Tot la Brãila ºi tot din interese asemãnãtoare se maistabilise ºi un frate al tatãlui sãu.

Urmase Facultatea de Litere ºi Filozofie din cadrulUniversitãþii din Bucureºti ºi s-a remarcat ca un profesorcu o bunã reputaþie printre colegii sãi de breaslã, cãci erainvitat sã conferenþieze la reuniunile zonale ale profesorilorde filozofie, iar din toamna anului 1937 pânã la fineleanului1938 a predat filosofia la clasa Marelui VoievodMihai – clasã specialã în care mai figurau ºi câtevaodrasle ale unor importante familii bucureºtene: Ioaniþoiu,Malaxa etc. Ulterior, catedra va fi încredinþatã lui IoanZamfirescu, iar Vasile Bãncilã va rãmâne doar cu catedrade la Liceul Mihai Viteazul din Bucureºti unde îl ºi prinde

schimbarea de regim din august 1944.N-a cunoscut, e adevãrat, regimul de penitenþã

asemenea confraþilor sãi din elita culturalã ºi politicã aRomâniei, dar a resimþit din plin disconfortul noilor rânduielicomuniste, cu care nu s-a putut acomoda niciodatã. Adezaprobat cu fermitate orice complicitate cu smintelilecomuniste ºi s-a purtat cu o demnitate neclintitã, ca uncedru de Liban. A arãtat o rezistenþã pilduitoare ºi seconsterna la fiecare nouã concesie fãcutã autoritãþilorcomuniste de confraþii sãi intelectuali. Vedea cum subochii lui pleiada opoziþiei tacite, a celor ce nu concepeauvreun pact cu smintelile comuniste se subþia de la o zi laalta, dar continua sã rãmânã neînduplecat la toate ademe-nirile de înregimentare arãtate de puterea comunistã.

La 16 iulie 1945 îl viziteazã pe C. Rãdulescu Motru ºiîmpreunã converseazã îndelung despre vraiºtea impusãcu anasâna realitãþii româneºti. «M-a vizitat, noteazãautorul personalismului energetic în jurnalul sãu, VasileBãncilã. Deprimat, tot cum l-am vãzut de rândul trecut.Este pe lista celor epurabili. Pe aceastã listã este trecutãºi soþia sa, deºi aceasta n-a luat parte la nicio activitatepoliticã. De la Bãncilã aflu cã Traian Brãileanu este gravbolnav într-un spital din Bucureºti, unde este pãzit cadeþinut. Întrucât Brãileanu este periculos siguranþeistatului, nimeni nu poate ºti. Bãncilã se întreabã ºi mãîntreabã ºi pe mine cum de bãrbaþi ca Mihail Sadoveanu,C. Parhon, D. Gusti pot fi admiratori ai culturii ruseºti.D.Gusti a scris un articol despre bolºevism ºi comunism,retipãrit în Sociologia militans în care aceste organizaþiipolitice sunt criticate urât. Mihail Sadoveanu este rusofil,poate prin ereditate, cãci despre dânsul se spune cã ar ficopilul avocatului moldovean, fãcut cu o rusoaicã pe careo avea acesta în serviciu. Se ºtie de asemenea cã MihailSadoveanu este foarte egoist. În tot cazul, se intereseazãBãncilã: cum de rusofilii noºtri nu se gândesc cã se poateîntoarce roata? Cursul istoriei nu cunoaºte date invariabile.ªi apoi, ce nevoie are un scriitor talentat ca MihailSadoveanu de aplauzele gloatei din jurul sãi? La mijloctrebuie sã fie negreºit interesul sau vocea sângelui»(C.Rãdulescu – Motru, Revizuiri ºi adãugiri, EdituraFloarea Darurilor, 1999, vol. 3, p. 290).

Un an mai târziu, la 11 iunie 1946, Vasile Bãncilã îlviziteazã din nou pe fostul sãu profesor de filozofie ºivizita este detaliat consemnatã în jurnalul lui Motru. Ceidoi trec în revistã situaþia învãþãmântului liceal, populatcu elevi „fãrã selecþie” ºi „de un nivel intelectual foartescãzut”. Cei doi nu pierd prilejul de a discuta ºi dramaprin care trec personalitãþile politice ºi culturale româneºti.«De la Vasile Bãncilã am aflat ºi conþinutul ultimei scrisoria fostului mareºal, Ion Antonescu, adresatã soþiei sale.A fost o scrisoare coloratã puþin de sentimentul degrandomanie, dar în general susþinutã de un cuget cinstitºi plin de demnitate. Mareºalul vorbeºte în scrisoareaaceasta de tradiþionala nerecunoºtinþã a popoarelor, credeînsã cã istoria îi va da dreptate ºi-l va aºeza la locul pecare-l meritã. Sfãtuieºte pe soþia sa sã-ºi petreacã restulanilor ce-i mai are de trãit într-o mãnãstire ºi sã nu-l plângã,fiindcã el merge la moarte fãrã fricã. Scrisoarea sfârºeºtecu vorbele «Fãrã lacrimi» (Soþia fostului mareºalAntonescu este, dupã câte ºtiu, în închisoarea Jilava,

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

într-o camerã întunecoasã ºi umedã, în care ºoarecii ºiºobolanii circulã în toatã libertatea. Ea este de nere-cunoscut de slabã ce este). Îmi mai comunicã VasileBãncilã cã doamna Crainic a decedat sãptãmânile trecutede inimã rea, dupã dispariþia soþului, Nichifor Crainic, carea fost condamnat, dupã cum se ºtie, în lipsã, la muncãsilnicã pe viaþã; de la care, pânã în momentul când amurit, n-a mai avut veste. Doamna Crainic, de origine dinCernãuþi, era de profesie medic. În tot cursul vieþii sales-a devotat îngrijirii ºi plasãrii în diferite servicii a femeilorsãrace ºi a celor cãzute în prostituþie. Am cunoscut-ofoarte puþin. Impresia, pe care ea mi-a lãsat-o a fost totuºidin cele mai adânci. Modestã ºi plinã de abnegaþie, atrãit, aºa cum a ºi murit, ca o martirã.» (Op. Cit. Vol. 4,p. 229 - 230)

Am citat cu mai multã îngãduinþã din relatãrile lui C.Rãdulescu – Motru, privind vizitele lui Vasile Bãncilã,tocmai pentru a ilustra starea de panicã ºi disperare cese instalase peste viaþa politicã ºi culturalã de la noi, încare, vorba lui Noica, nimeni nu mai trãia în adecvaþie ºiîn siguranþã. Metafizica este înghiþitã de istoria hãmesitãºi silnicã, iar modul tradiþional de viaþã românesc seprãbuºea cu un huruit lugubru ºi spãimos, de-i înfricoºape toþi cei rãmaºi cu conºtiinþa nepervertitã. Nu se maitrãia sub semnul unor credinþe, principii, noime ºi valoristatornicite în timp ºi validate de istorie, ci într-o suspi-ciune generalizatã ºi-ntr-o cazuisticã butaforicã ºi deîmprumut, într-o figuraþie poltronicã ºi grobianã cu tot felulde fripturiºti ºi de farisei. Orice gând prelungit în temeiurimetafizice devenea o culpã sancþionabilã, cãci purtasuspiciunea unei deviaþii de la linia ideologiei de partid,ceea ce era peste mãsurã de grav.

Ultima datã, l-a vizitat pe C. Rãdulescu – Motru în 18martie 1946 ºi notaþia despre aceastã vizitã este deplinlãmuritoare pentru a înþelege drama prin care treceafilosoful brãilean în acei ani de ofensivã a comunismuluiîmpotriva elitei intelectuale româneºti. O reproducem înîntregime tocmai pentru conþinutul ei deconcertant, nudoar pentru filosof, dar ºi pentru toatã realitatea româ-neascã: «Vasile Bãncilã, profesor la Liceul Mihai Viteazulvine sã mã vadã. Are figura aproape descompusã. Dinleafa pe care o primeºte, de abia îºi poate plãti impoziteleºi taxa pe apã ºi luminã. Din ce sã trãiascã? A crezutpânã acum cã scumpetea vieþii ºi ridicarea impozitelorsunt datorate incapacitãþii celor care guverneazã. Acums-a convins cã la mijloc este un sistem, utilizat de comu-niºti pentru a distruge pe micii proprietari ºi funcþionari»(Op. Vol. 5, p. 45)

La Liceul Mihai Viteazul, mai povesteºte VasileBãncilã lui C. Rãdulescu – Motru, îºi fãcuserã apariþianiºte tipi dubioºi ºi grosieri care substituiau filosofia cucâteva cliºee ºi lozinci propagandistice, cu pretenþii defilozofie marxistã. Filosoful asista neputincios la totspectacolul de operã bufã ºi-ncerca sã se menþinã curat,neinfectat ideologic ºi necompromis în relaþiile cu atot-puternicul partid comunist, în condiþiile când mulþi dintrecolegii sãi de generaþie – sub presiuni ºi ºantaje – înce-puserã sã cadã la învoialã cu puterea diabolicã a comu-nismului instalatã cu sprijinul ºi dupã modelul moscovit.Vasile Bãncilã înregistra toate aceste cedãri ºi le comenta

consternat în notaþiile sale zilnice, cutremurându-se lafiecare nouã capitulaþie ºi cãdere din rectitudine.

Cel mai mult l-a amãrât cedarea lui Blaga, modelul ºimentorul sãu filosofic. Iatã ce nota în ziua de 29 aprilie1960, când a apãrut revista Contemporanul cu articolul«Probleme ºi perspective literare» semnat de LucianBlaga, prima datã când revenea în publicisticã dupã mulþiani: «Dureroasã bombã, zi neagrã în calendarul spiritua-litãþii româneºti. În Contemporanul, cu data de mai sus,e tipãritã scrisoarea de capitulare a lui Lucian Blaga. Acãzut Ceahlãul. Peisajul spiritualitãþii româneºti a rãmasfãrã Ceahlãu. Durerea este atât de mare, încât lumea nu enici mãcar revoltatã; e numai întristatã, profund întristatã.Faptul apare, în parte, ca o fatalitate. Se mai crede cãdeparte trebuie sã fi mers lucrurile în þara noastrã pentruca ºi Blaga sã fi fost nevoit sã cedeze…» (Vasile Bãncilã,„Carneþele cu dinamitã” în „Literatorul”, nr. 8- 28 / 1998).

«Acum aþi rãmas singur», i-a spus un coleg la citireaarticolului lui Blaga. Sigur cã nu era ultimul mohican alrezistenþei româneºti, dar spectacolul era sumbru ºidezolant. Spre deosebire de ceilalþi cârtitori, VasileBãncilã avea ºi o explicaþie a cedãrii lui Blaga: «se puneproblema dacã a fãcut-o ca sã salveze pe Bugnariu ºicãsnicia lui Dorli; lumea nu ºtie asta. Vezi de asemeneade ce a cedat mai demult Ionel Pop…» «ªi Blaga a rãmastot un orgolios (în articolul lui cautã sã justifice: ºi diavolule un mare justificator – un avocat. ªi poate cã Blaga nicinu mai crede cã se schimbã lucrurile (vezi cum acumvreo 5 ani îmi spunea cã, dacã nu se schimbã lucrurileîntr-un an – doi, nu se mai schimbã), de aceea cãderealui Blaga poate sã antreneze multe alte cãderi (vezi cum,cam concomitent au cedat I. Vinea, Teodorescu –Braniºte; au publicat ºi ei articole. Vinea a spus cã el arfi rezistat, dar n-a mai putut suferi sã fie torturatã, mi separe, soþia ori mama lui)» (Ibidem, p. 13).

Mizeria, sistemul poverilor opulente, cât nu putea ducebietul cetãþean, rãsturnarea brutalã a sistemului consacratde valori ºi întronarea altuia, bazat pe ignoranþã, dosar ºiorigine muncitoreascã, fãcea parte din recuzita doctrinarãa noilor autoritãþi comuniste. Vasile Bãncilã trãia din plindisconfortul a ceea ce numea spaimã metafizicãspaimã metafizicãspaimã metafizicãspaimã metafizicãspaimã metafizicã.Coexista în aceastã spaimã un dor de normalitate, oidiosincrazie faþã de toate nesãbuinþele alocate de noulregim comunist ºi o fricã visceralã faþã de prevestirilesumbre ale viitorului.

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

REBREANU – VERSANTULDIN UMBRÃ AL SCRIITORULUI

Gelu NegreaGelu NegreaGelu NegreaGelu NegreaGelu Negrea

Existã scriitori – ºi Liviu Rebreanu se numãrã printreei – despre care, atunci când încerci sã vorbeºti perti-nent ºi aplicat, nu poþi ocoli, oricât ai vrea sã fii de origi-nal, de iconoclast, sfintele banalitãþi de manual didactic,truismele, locurile comune înrãdãcinate adânc înconºtiinþa publicã. Crase, dar absolute indispensabile:clasic încã din timpul vieþii, mare romancier – poate celmai mare dintre toþi cei izvodiþi vreodatã de acestemeleaguri eminamente lirice, doar românul e nãscut poet,nu-i aºa? –, creator al romanului românesc modern,prozator de respiraþie ºi calibru neîndoielnic europene…

Pe o virtualã scalã all time a realismului literar autohton,de la, sã spunem, Nicolae Filimon la Dumitru RaduPopescu, numele lui Liviu Rebreanu reprezintã o bornãscãpãrãtoare ºi de neclintit, un esenþial punct de referinþãaxiologicã. Iar dacã e sã lãrgim puþin perspectiva spreorizonturile continentale, cãtre care au fost dintotdeaunaºi rãmân permanent orientate privirea ºi veleitãþile deafirmare ale scriitorilor români, e cazul sã spunemrãspicat, fãrã teama cã am putea fi suspectaþi de vertijuride patriotism local: în 1924, juriul Nobel de pe lângãAcademia Regalã Suedezã n-a atins momentul sãu demaximã inspiraþie atunci când a încununat cu râvnitulpremiu cartea, acum uitatã, a polonezului WladyslawReymont Þãranii în dauna lui Ion, apãrutã cu patru aniînainte, mai ales cã motivaþia juraþilor putea fi pãstratãintegral ºi ad-litteram: „pentru grandioasa sa epopeepentru grandioasa sa epopeepentru grandioasa sa epopeepentru grandioasa sa epopeepentru grandioasa sa epopeenaþionalãnaþionalãnaþionalãnaþionalãnaþionalã”.

Aºijderea, dacã ar fi sã aduc încã un argument pentrua legitima în Liviu Rebreanu un scriitor cu destin ºi staturãliterare aparte în peisajul nostru cultural, aº aminti cãautorul lui Ion, al Rãscoalei ºi al Pãdurii spânzuraþilor(autorul, aºadar, nu omul cu acelaºi nume…) n-a avutniciodatã parte de contestãri majore, ceea ce nu e de ici,de colo, într-un spaþiu sângeros al vendettelor isteroidecare nu i-a ocolit nici pe Eminescu (vezi cazul, relativrecent, al unui numãr din urmã cu doar câþiva ani al revisteiDilema), pe Caragiale (cel mai contestat scriitor românde la origini pânã în prezent…) sau pe Arghezi ºi a sa„poezie leneºãpoezie leneºãpoezie leneºãpoezie leneºãpoezie leneºã”, apud Ion Barbu.

Sugestive ºi edificatoare pentru atestarea loculuiprivilegiat ocupat printre contemporanii sãi, sunt rândurilescrise de Camil Baltazar în preambulul interviului pe carei-l ia lui Liviu Rebreanu la împlinirea a cinci decenii deviaþã, din care jumãtate consacrate literaturii, text publicatîn Cuvântul liber nr.4/1935 ºi reprodus în Jurnalul scrii-torului: „La 27 noiembrie, Liviu Rebreanu, cel mai de„La 27 noiembrie, Liviu Rebreanu, cel mai de„La 27 noiembrie, Liviu Rebreanu, cel mai de„La 27 noiembrie, Liviu Rebreanu, cel mai de„La 27 noiembrie, Liviu Rebreanu, cel mai deseamã romancier al literaturii româneºti actuale, aseamã romancier al literaturii româneºti actuale, aseamã romancier al literaturii româneºti actuale, aseamã romancier al literaturii româneºti actuale, aseamã romancier al literaturii româneºti actuale, aîmplinit 50 de ani. Existenþa lui literarã ºi activitateaîmplinit 50 de ani. Existenþa lui literarã ºi activitateaîmplinit 50 de ani. Existenþa lui literarã ºi activitateaîmplinit 50 de ani. Existenþa lui literarã ºi activitateaîmplinit 50 de ani. Existenþa lui literarã ºi activitatea

sa continuã, militantã, dezmint prejudecata ce sesa continuã, militantã, dezmint prejudecata ce sesa continuã, militantã, dezmint prejudecata ce sesa continuã, militantã, dezmint prejudecata ce sesa continuã, militantã, dezmint prejudecata ce secrease ºi vãicãrelile criticilor cã scriitorul român nucrease ºi vãicãrelile criticilor cã scriitorul român nucrease ºi vãicãrelile criticilor cã scriitorul român nucrease ºi vãicãrelile criticilor cã scriitorul român nucrease ºi vãicãrelile criticilor cã scriitorul român nuare respiraþie epicã ºi îºi încheie perioada vitalã deare respiraþie epicã ºi îºi încheie perioada vitalã deare respiraþie epicã ºi îºi încheie perioada vitalã deare respiraþie epicã ºi îºi încheie perioada vitalã deare respiraþie epicã ºi îºi încheie perioada vitalã decreaþie la 50 de ani. Liviu Rebreanu are astãzicreaþie la 50 de ani. Liviu Rebreanu are astãzicreaþie la 50 de ani. Liviu Rebreanu are astãzicreaþie la 50 de ani. Liviu Rebreanu are astãzicreaþie la 50 de ani. Liviu Rebreanu are astãziînapoia lui 25 de ani de creaþie fecundã ºi mereuînapoia lui 25 de ani de creaþie fecundã ºi mereuînapoia lui 25 de ani de creaþie fecundã ºi mereuînapoia lui 25 de ani de creaþie fecundã ºi mereuînapoia lui 25 de ani de creaþie fecundã ºi mereuactualã. De la roman la roman, pana, vigoarea saactualã. De la roman la roman, pana, vigoarea saactualã. De la roman la roman, pana, vigoarea saactualã. De la roman la roman, pana, vigoarea saactualã. De la roman la roman, pana, vigoarea saepicã ºi concepþia sa de viaþã s-au înnoit, s-au lãrgitepicã ºi concepþia sa de viaþã s-au înnoit, s-au lãrgitepicã ºi concepþia sa de viaþã s-au înnoit, s-au lãrgitepicã ºi concepþia sa de viaþã s-au înnoit, s-au lãrgitepicã ºi concepþia sa de viaþã s-au înnoit, s-au lãrgitpânã la a îmbrãþiºa, ca într-o frescã amplã de Re-pânã la a îmbrãþiºa, ca într-o frescã amplã de Re-pânã la a îmbrãþiºa, ca într-o frescã amplã de Re-pânã la a îmbrãþiºa, ca într-o frescã amplã de Re-pânã la a îmbrãþiºa, ca într-o frescã amplã de Re-naºtere, viaþa româneascã în toate manifestãrile ei.naºtere, viaþa româneascã în toate manifestãrile ei.naºtere, viaþa româneascã în toate manifestãrile ei.naºtere, viaþa româneascã în toate manifestãrile ei.naºtere, viaþa româneascã în toate manifestãrile ei.

Pornit în literatura lui, dintr-o realitate ºi o inspiraþiestrict naþionalã, înfãþiºând adicã aspiraþiile categorieiromâneºti cele mai reprezentative, Liviu Rebreanu e,totuºi, prin amploarea pe care o dã fenomenului social,un scriitor european”.

Mai existã, în literatura noastrã, un autor clasicizat la50 de ani, nel mezzo del camin, în legãturã cu operacãruia s-a rostit de timpuriu, cu fermitate ºi convingere,dar ºi cu îndreptãþit temei, cuvântul “capodoperã” ºi carea fost judecat perseverent în relaþie cu Liviu Rebreanu:Marin Preda.

Pe cei doi îi desparte, biologic, o generaþie ºi jumãtate– mai precis, 37 de ani: autorul lui Ion se naºte în 1885,anul apariþiei în Convorbiri literare a studiului lui TituMaiorescu dedicat Comediilor domnului Caragiale (autorul-fetiº al lui Marin Preda), iar pãrintele Moromeþilor vine pelume în 1922, concomitent cu apariþia în librãrii a celuide-al doilea mare roman al lui Rebreanu Pãdurea spân-zuraþilor, tipãrit la Cartea româneascã – editurã al cãreidirector va fi, peste 5 decenii, Preda însuºi.

Recunosc, aceste legãturi – sau, mã rog, coincidenþe– sunt, în bunã mãsurã, cãutate ºi dispun de un indicede relevanþã suficient de limitat, mai ales dacã ne pro-punem sã rãmânem cartezieni ºi sã nu ne lãsãm tentaþide zona misticã ºi ezotericã a fenomenului cultural. Altele,însã, depãºesc sensibil graniþele hazardului numerologic,constituindu-se în argumente rezistente pentru o oricâtde succintã punere în paralel a douã destine creatoaregemene, pe de o parte, ºi a douã entitãþi literare omogene,autarhice, dar unite prin câteva semnificative firesubterane, pe de altã parte.

Încã de la apariþia Moromeþilor volumul întâi, în 1955,critica ºi-a focalizat – obsesiv, aproape – perimetrul deinteres al demersului exegetic pe apropierile, însã, maicu seamã, pe deosebirile dintre capodopera lui MarinPreda ºi Ion, cartea care a reprezentat debutul ca ro-mancier al lui Liviu Rebreanu. Iatã ce scriam, vizavi deasta, în capitolul Lungul drum al lui Ion cãtre Ilie din volumulmeu Cine eºti dumneata, domnule Moromete?, apãrut în2003 la Editura Muzeului Naþional al Literaturii Române:


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

„S-a bãtut multã monedã pe noutatea viziunii propuse(ºi impuse) de Marin Preda asupra þãranului român (...),recurgându-se cu deosebire la operaþiuni de raportare aMoromeþilor la un alt roman clasic al literaturii noastre,Ion. Procedeul predilect – antiteza: «în timp ce Ion...»,«spre deosebire de Rebreanu...» ºi alte formule similareau fost promovate cu robustã convingere, sugerându-seprevalenþa rupturii asupra continuitãþii ºi a structuriimonadice asupra posibilei complementaritãþi a celor douãopere. Nici mãcar spiritele foarte echilibrate n-au reuºitsã se sustragã cu totul acestei tentaþii – lucru îndeajunsde firesc, pânã la un punct: în orice comparaþie carepresupune asemãnãri ºi deosebiri, izomorfismele suntmai puþin spectaculoase decât elementele diferenþiatoare.Ceea ce nu justificã însã eludarea primelor în favoareacvasiexclusivã a celor din urmã, chiar dacã ierþii durabilene îndeamnã sã credem cã doar acestea conferã opereioriginalitate, iar autorului, personalitate.”

Trecând în planul al doilea importante determinãri deordin literar – tipologia personajelor, structura narativã,substanþa epicã, dominantele psihologice ale indivizilorºi ale grupurilor sociale în care navigheazã ele – criticiredutabili ca Nicolae Manolescu sau Eugen Simion s-aucomplãcut într-o ciudatã echilibristicã încercând sãdemonstreze cã marea diferenþã dintre cele douã romanerezidã în raportarea radical diferitã a þãranilor la proprie-tatea funciarã. În aceastã ordine de idei, NicolaeManolescu scrie în Arca lui Noe:

„Structurile economice s-au schimbat în cei treizeciºi ceva de ani care despart satul din romanul lui Rebreanude acela al lui Marin Preda: ºi în primul rând s-a schimbatrelaþia omului cu pãmântul. În Ion, a avea sau nu a aveapãmânt era singurul lucru care conta pentru un þãran.Întreaga tragedie a personajului lui Rebreanu se rezumãla lupta pentru a poseda pãmânt...

În Moromeþii simplul fapt de a poseda pãmânt nu maieste de ajuns. Þãranii (...) încep sã se deosebeascã întreei prin cu totul altceva decât numãrul strict al pogoanelorºi anume prin faptul cã unii au, iar alþii nu au posibilitateade a cumpãra sau de a vinde. Este exact opoziþia dintreIon ºi Moromeþii”.

Fals. Orice lecturã debarasatã de prejudecãþi atestãindubitabil importanþa decisivã pe care o prezintã (ºi)pentru þãranii din Moromeþii problema pãmântului. Ca, dealtfel, pentru toþi þãranii, de pretutindeni ºi din totdeauna.Într-un fel sau altul, „a avea sau a nu avea pãmânta avea sau a nu avea pãmânta avea sau a nu avea pãmânta avea sau a nu avea pãmânta avea sau a nu avea pãmânt”constituie pentru categoria socialã în cauzã o chestiunefundamentalã, temeiul ºi suportul vieþii întregi a acestoroameni, obsesia ºi speranþa lor, de la naºtere pânã lamormânt, trecând tiranic ºi dureros prin ale lor copilãrie,adolescenþã, tinereþe, maturitate, senectute ºi marcându-isemnificativ în fiecare etapã existenþialã. De ce ar fi,aºadar, cartea lui Marin Preda neapãrat o replicã polemicãla Ion? Moromeþii mi se pare mai degrabã o continuarefireascã a romanului lui Rebreanu, surprinzând momentulde aparent echilibru al unei lumi care se liniºteºte pemãsura înaintãrii în vârstã. Ilie nu este decât un Ion ajunsla maturitate biologicã. Eventualul corespondent predianal personajului lui Rebreanu este sãrãntocul Biricã, flãcãulcare incendiazã casa lui Tudor Bãlosu pentru a-l obliga

s-o înzestreze cu pãmânt pe Polina, la fel cum fiulGlanetaºului îi forþeazã mâna tatãlui Anei în acelaºi scop:achiziþia funciarã. Maturul Ilie Moromete, ahtiat dupãplãceri colocviale gratuite, seamãnã, în schimb, foarte multcu Glanetaºul cel bãtrân ºi cu pasiunea lui, la fel degratuitã, pentru muzicã. Þãranul lui Rebreanu ºi al lui MarinPreda este, în esenþã, acelaºi; nu avem de-a face nici cuentitãþi psihologice, nici cu determinisme sociale diferite.

ªi tot omologiile, nu disparitãþile, atrag atenþia dacãprelungim comparaþia cãtre alte aspecte ale vieþii ºicreaþiei celor doi mari prozatori. Amândoi se sting cu puþinînainte de a împlini 60 de ani. Amândoi pãrãsesc lumeaþãrãneascã pentru a se arunca în braþele Leviathanuluicare se dovedesc a fi Bucureºtii. Primele lor cãrþi – mãgândesc la Întâlnirea din pãmânturi ºi Moromeþii volumulîntâi de Marin Preda, la Ion, Pãdurea spânzuraþilor ºiRãscoala ale lui Rebreanu – rãmân ºi cele mai valoroase.Universul rural este pentru amândoi ambientul familiar încare se miºcã plini de dezinvolturã, este perimentrulvocaþiei lor adevãrate.

Dar, la un moment dat, ºi unul ºi celãlalt se îndepãr-teazã contraproductiv de acest sol fecund ce se dovediseo sursã de inspiraþie perfect adecvatã pentru înzestrarealor literarã realã, veritabilã, aspirând cãtre alte orizonturipe care le vor cu orice preþ cuprinse în creaþia lor, fãrã aºi reuºi fundamental. Riguros vorbind, romanele citadineale lui Rebreanu ºi Preda se situeazã sub nivelul valorical capodoperelor lor „þãrãneºti”, deºi ambii autori îºi facnarcisiste iluzii cã lucrurile ar sta altfel. Iatã, exempli gra-tia, cum îºi vede Liviu Rebreanu Gorila, în mai 1937,când întreaga lume literarã bucureºteanã era frisonatã înaºteptarea noului sãu roman, a cãrui apariþie fusese amânatã îndelungã vreme:

„...Dacã „...Dacã „...Dacã „...Dacã „...Dacã RãscoalaRãscoalaRãscoalaRãscoalaRãscoala cuprindea revoluþia sufletului cuprindea revoluþia sufletului cuprindea revoluþia sufletului cuprindea revoluþia sufletului cuprindea revoluþia sufletuluiþãrãnesc, þãrãnesc, þãrãnesc, þãrãnesc, þãrãnesc, GorilaGorilaGorilaGorilaGorila cuprinde revoluþia sufletului orã- cuprinde revoluþia sufletului orã- cuprinde revoluþia sufletului orã- cuprinde revoluþia sufletului orã- cuprinde revoluþia sufletului orã-ºenesc, la o rãscruce de drumuri, de destine. Acþiu-ºenesc, la o rãscruce de drumuri, de destine. Acþiu-ºenesc, la o rãscruce de drumuri, de destine. Acþiu-ºenesc, la o rãscruce de drumuri, de destine. Acþiu-ºenesc, la o rãscruce de drumuri, de destine. Acþiu-nea acestei cãrþi adunã ºuvoaiele ce intrã în sem-nea acestei cãrþi adunã ºuvoaiele ce intrã în sem-nea acestei cãrþi adunã ºuvoaiele ce intrã în sem-nea acestei cãrþi adunã ºuvoaiele ce intrã în sem-nea acestei cãrþi adunã ºuvoaiele ce intrã în sem-nificaþia socialã a materialului ei. Nu aduce romanþãrinificaþia socialã a materialului ei. Nu aduce romanþãrinificaþia socialã a materialului ei. Nu aduce romanþãrinificaþia socialã a materialului ei. Nu aduce romanþãrinificaþia socialã a materialului ei. Nu aduce romanþãride iubiri platonice, nici fluturãri de batistã, nici feerii,de iubiri platonice, nici fluturãri de batistã, nici feerii,de iubiri platonice, nici fluturãri de batistã, nici feerii,de iubiri platonice, nici fluturãri de batistã, nici feerii,de iubiri platonice, nici fluturãri de batistã, nici feerii,ci sapã albie adîncã, pe unde vin vijelioase apeleci sapã albie adîncã, pe unde vin vijelioase apeleci sapã albie adîncã, pe unde vin vijelioase apeleci sapã albie adîncã, pe unde vin vijelioase apeleci sapã albie adîncã, pe unde vin vijelioase apeleprãbuºirilorprãbuºirilorprãbuºirilorprãbuºirilorprãbuºirilor, ale prefacerilor sufletelor ºi instituþiilor, ale prefacerilor sufletelor ºi instituþiilor, ale prefacerilor sufletelor ºi instituþiilor, ale prefacerilor sufletelor ºi instituþiilor, ale prefacerilor sufletelor ºi instituþiiloracestui neam.acestui neam.acestui neam.acestui neam.acestui neam.

...Semnificaþia socialã cu care vine acest roman îºiproiecteazã razele asupra prezentului, dar se adîncescºi asupra trecutului, în întunericul cãruia stau armateleinspiraþiilor mele, care-ºi trimit, ca pe niºte soli, în cãrþilemele pe eroi.

Gorila (...) va fi un roman social, fãrã sã se ridiceanume vreo problemã, fãrã sã rezolve nimic pe planulsocial ºi politic.

De altfel, conflictul epic propriu-zis e un conflict deiubire”.

Despre acest roman, în care scriitorul a investit, dupãcum se vede, mari speranþe, G.Cãlinescu afirmã netedîn Istoria literaturii române cã „este scrierea cea maieste scrierea cea maieste scrierea cea maieste scrierea cea maieste scrierea cea mairea a lui Liviu Rebreanu, înfãþiºând nivelul de jos alrea a lui Liviu Rebreanu, înfãþiºând nivelul de jos alrea a lui Liviu Rebreanu, înfãþiºând nivelul de jos alrea a lui Liviu Rebreanu, înfãþiºând nivelul de jos alrea a lui Liviu Rebreanu, înfãþiºând nivelul de jos almijloacelor salemijloacelor salemijloacelor salemijloacelor salemijloacelor sale”. Gorila a strârnit, totuºi, în epocã nudoar interes, ci ºi patimi ºi polemici, iar împrejurarea cã,în anii comunismului, cartea a fost oarecum interzisã dincauza convingerilor legionaroide afiºate ale personajului


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

Barbu Dolinescu, a contribuit la sporirea reputaþiei salepânã dincolo de hotarul la care îi dãdea dreptul valoareapropriu-zisã. Am spus „oarecum interzisã” pentru cãromanul a fost inclus, totuºi, în 1981, în volumul X dinseria de Opere ale lui Liviu Rebreanu realizatã de NicolaeGheran, dar cu multe pasaje cenzurate ºi înlocuite cuarhicunoscutele puncte-puncte aºezate între parantezedrepte.

Este Gorila un mare roman, cum îl considerã autorulsãu, ori un eºec lamentabil, cum crede Cãlinescu?Adevãrul mi se pare a se situa undeva la mijloc. Povesteaziaristului Toma Pahonþu este a unui arivist cutreierat depusee de onestitate ºi ideal: fiu de þãran, el se distingepe front, înfiinþeazã o gazetã, România, de bun nivelpublicistic, pe care o pune iniþial în slujba viitorului ministruConstantin Rotaru, apoi a altui membru al guvernului,Belcineanu, de a cãrei nevastã este atras, în fine, a luiBarbu Dolinescu pe care îl trãdeazã însã cu ocaziaalegerilor, dar nu din raþiuni politice, ci ca preþ al eliberãriiCristianei Belcineanu din sclavia conjugalã. În final, TomaPahonþu este ucis de un acolit fanatic al ºefului grupãriilegionare.

Mã întreb odatã cu Cãlinescu: „Ce e Pahonþu? Un„Ce e Pahonþu? Un„Ce e Pahonþu? Un„Ce e Pahonþu? Un„Ce e Pahonþu? Uncuceritor de posturi în viaþã, inteligent ºi onest, încuceritor de posturi în viaþã, inteligent ºi onest, încuceritor de posturi în viaþã, inteligent ºi onest, încuceritor de posturi în viaþã, inteligent ºi onest, încuceritor de posturi în viaþã, inteligent ºi onest, înfond, care îºi dã seama cã sentimentalismele eticefond, care îºi dã seama cã sentimentalismele eticefond, care îºi dã seama cã sentimentalismele eticefond, care îºi dã seama cã sentimentalismele eticefond, care îºi dã seama cã sentimentalismele eticesunt o piedicã la izbândã? Un cinic profitor? Un ide-sunt o piedicã la izbândã? Un cinic profitor? Un ide-sunt o piedicã la izbândã? Un cinic profitor? Un ide-sunt o piedicã la izbândã? Un cinic profitor? Un ide-sunt o piedicã la izbândã? Un cinic profitor? Un ide-alist pervertit de mediu?”alist pervertit de mediu?”alist pervertit de mediu?”alist pervertit de mediu?”alist pervertit de mediu?”

Probabil, câte ceva din fiecare, dar nimic din toate,cu deosebire. ªi în nici un caz ceea ce crede Rebreanu:„...Un monstru sufletesc, un om de aceia dintre care„...Un monstru sufletesc, un om de aceia dintre care„...Un monstru sufletesc, un om de aceia dintre care„...Un monstru sufletesc, un om de aceia dintre care„...Un monstru sufletesc, un om de aceia dintre careîntîlneºti mulþi în ziua de azi ºi care, prin însuºiriîntîlneºti mulþi în ziua de azi ºi care, prin însuºiriîntîlneºti mulþi în ziua de azi ºi care, prin însuºiriîntîlneºti mulþi în ziua de azi ºi care, prin însuºiriîntîlneºti mulþi în ziua de azi ºi care, prin însuºiritainice ºi impunãtoare, ajunge sã reprezinte o clasãtainice ºi impunãtoare, ajunge sã reprezinte o clasãtainice ºi impunãtoare, ajunge sã reprezinte o clasãtainice ºi impunãtoare, ajunge sã reprezinte o clasãtainice ºi impunãtoare, ajunge sã reprezinte o clasãde oameni. El intrã în literatura mea ca un tip,de oameni. El intrã în literatura mea ca un tip,de oameni. El intrã în literatura mea ca un tip,de oameni. El intrã în literatura mea ca un tip,de oameni. El intrã în literatura mea ca un tip,ridicîndu-se ca o statuã peste nivelul comun al valuluiridicîndu-se ca o statuã peste nivelul comun al valuluiridicîndu-se ca o statuã peste nivelul comun al valuluiridicîndu-se ca o statuã peste nivelul comun al valuluiridicîndu-se ca o statuã peste nivelul comun al valuluide viaþã care curge ca un fluviu în carte.”de viaþã care curge ca un fluviu în carte.”de viaþã care curge ca un fluviu în carte.”de viaþã care curge ca un fluviu în carte.”de viaþã care curge ca un fluviu în carte.”

Prefigurat ca erou de facturã balzacianã, un fel deRastignac de Dâmboviþa, Toma Pahonþu nu se impuneca personaj literar de anvergura ºi pregnanþa unui Ionsau Apostol Bologa tocmai pentru cã „fluviulfluviulfluviulfluviulfluviul” social încare înoatã n-are decât amplitudinea ºi profunzimeavãlurelelor meschine pe care le stârneºte o furtunã, oricâtde grozavã, între malurile gârlei bucureºtene. Este unlucru cu atât mai paradoxal cu cât, la nivel declarativ,

Rebreanu este adeptul decis a ceea ce numim îndeobºteroman social – sintagmã care, în viziunea sa teoreticã,cel puþin, tinde sã acopere tot ce are mai valoros literaturalumii: „...Orice roman este, în primul rînd, un roman„...Orice roman este, în primul rînd, un roman„...Orice roman este, în primul rînd, un roman„...Orice roman este, în primul rînd, un roman„...Orice roman este, în primul rînd, un romansocial. Romanul strict autobiografic chiarsocial. Romanul strict autobiografic chiarsocial. Romanul strict autobiografic chiarsocial. Romanul strict autobiografic chiarsocial. Romanul strict autobiografic chiar, o evadare, o evadare, o evadare, o evadare, o evadaredin societate, este cu toate acestea un roman so-din societate, este cu toate acestea un roman so-din societate, este cu toate acestea un roman so-din societate, este cu toate acestea un roman so-din societate, este cu toate acestea un roman so-cial. ªi Marcel Proust a scris roman social, cînd acial. ªi Marcel Proust a scris roman social, cînd acial. ªi Marcel Proust a scris roman social, cînd acial. ªi Marcel Proust a scris roman social, cînd acial. ªi Marcel Proust a scris roman social, cînd aînchipuit o societate mãcinatã, fãrîmiþatã, în preajmaînchipuit o societate mãcinatã, fãrîmiþatã, în preajmaînchipuit o societate mãcinatã, fãrîmiþatã, în preajmaînchipuit o societate mãcinatã, fãrîmiþatã, în preajmaînchipuit o societate mãcinatã, fãrîmiþatã, în preajmarãzboiului.rãzboiului.rãzboiului.rãzboiului.rãzboiului.

Nu ºtiu eu cît fac, mai mult, roman social, decîtNu ºtiu eu cît fac, mai mult, roman social, decîtNu ºtiu eu cît fac, mai mult, roman social, decîtNu ºtiu eu cît fac, mai mult, roman social, decîtNu ºtiu eu cît fac, mai mult, roman social, decîtCamil Petrescu, spre pildã, în Camil Petrescu, spre pildã, în Camil Petrescu, spre pildã, în Camil Petrescu, spre pildã, în Camil Petrescu, spre pildã, în Ultima noapte deUltima noapte deUltima noapte deUltima noapte deUltima noapte dedragoste, întîia noapte de rãzboidragoste, întîia noapte de rãzboidragoste, întîia noapte de rãzboidragoste, întîia noapte de rãzboidragoste, întîia noapte de rãzboi. În romanul obiºnuit,. În romanul obiºnuit,. În romanul obiºnuit,. În romanul obiºnuit,. În romanul obiºnuit,partea socialã e închisã în subiect; în altele însã,partea socialã e închisã în subiect; în altele însã,partea socialã e închisã în subiect; în altele însã,partea socialã e închisã în subiect; în altele însã,partea socialã e închisã în subiect; în altele însã,accentul cade pe latura socialã.”accentul cade pe latura socialã.”accentul cade pe latura socialã.”accentul cade pe latura socialã.”accentul cade pe latura socialã.”

Tot în mediul citadin bucureºtean este plasatã ºiacþiunea romanului Jar, apãrut în 1934, la doi ani dupãRãscoala ºi cu patru ani înainte de Gorila. La titlurile –neinspirate – gândite iniþial – Mojarul iluziilor ºi Pojaruldragostei – Rebreanu a renunþat, dar mai mult nu s-aputut salva: gestaþia cãrþii, care s-a întins, conform mãrtu-risirilor autorului, pe durata a circa trei ani, nu a fost denaturã sã punã pe picioare substanþa unei naraþiunipaupere în figuraþie epicã ºi superficiale ca investigaþiepsihologicã. Douã personaje cu nume prefabricate înlaboratoarele romanelor sentimentale de duzinã – DanduVictor ºi Liana Rosmarin – epuizeazã, în rãstimpul unuian, o seducere nu foarte bine argumentatã ca miºcaresufleteascã ºi un abandon, nici el peste mãsurã dejustificat ca experienþã literarã verosimilã. Conceputpoematic, în ritmul succesiunii lunilor, cu un crescendocãutat ºi o rezolvare epicã previzibilã – sinuciderea eroinei–, Jar nu are consistenþã în ansamblu, iar la nivel dedetalii suferã prin afectare ºi romanþiozitate ieftinã. Iatã,de exemplu, cum sunã marea scenã a explicaþiei dintrecei doi protagoniºti, unde repetarea excesivã a apelativului„Danduþu” riscã alunecarea în ridicol:

„– Ei, nu! Asta nu!... Ajunge, te rog!... Fii rezo-– Ei, nu! Asta nu!... Ajunge, te rog!... Fii rezo-– Ei, nu! Asta nu!... Ajunge, te rog!... Fii rezo-– Ei, nu! Asta nu!... Ajunge, te rog!... Fii rezo-– Ei, nu! Asta nu!... Ajunge, te rog!... Fii rezo-nabilã!nabilã!nabilã!nabilã!nabilã!

Trecu pe lângã ea în odaie parcã ar fi vrut astfel sãtermine discuþia înainte de-a începe. Liana îl urmã:

– Nu fi supãrat, Danduþule... Nu vreau sã te... Nuvreau nimic...

– Atunci pentru ce mai...Îºi trânti ºapca pe masã, mãnuºile peste ea, bufnind

mînios, fãrã sã-ºi ascundã nemulþumirea ºi fãrã sã seuite la ea, nu de sfialã însã, ci ca sã-i arate cît îl supãrãprezenþa ei nedoritã.

– Sunt rezonabilã, Danduþule! zise Liana, întrebuinþândcuvîntul lui favorit spre a-i face plãcere ºi apropiindu-sepuþin câte puþin. Am venit numai ca sã vezi cît sunt derezonabilã. Pe urmã n-am sã mai viu pînã nu mã veichema tu... E bine aºa, Danduþule?

– Trebuie sã înþelegi cã s-a sfîrºit ºi cã trebuie sã mãlaºi în pace! fãcu Dandu mohorît ºi în glas cu o rãcealãrespingãtoare. Ce Dumnezeu, eºti fatã subþire ºi nu o...

– Da, Danduþule! continuã Liana miºcatã ca ºi cândn-ar fi auzit decît dorinþa inimii ei. Da!... Îmi dau seamacã s-a sfârºit ºi ºtiu cã te-am supãrat mult, Danduþule!De aceea am ºi venit, sã te rog drãguþ sã mã ierþi,Danduþule drag!...”


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

În rândul romanelor minore ale lui Rebreanu se înscrieAmândoi, o naraþiune simpluþã, ce urmãreºte meandreledivulgãrii autorului unui dublu asasinat. Partea de interesa cãrþii ar fi putut-o reprezenta împrejurarea cã aicicriminalul este o femeie, servitoarea Solomia, care, lacapãtul investigaþiei poliþiste, îºi mãrturiseºte vinovãþiaºi apoi se sinucide. Dacã Rebreanu a intenþionat sãconstruiascã un Raskolnikov feminin ºi primitiv a eºuat;dacã pretenþiile au fost mai mici, Amândoi poate fi judecatla acest standard ºi, cu indulgenþã, poate primi notã detrecere. La fel ca ºi alte romane ale unui mare scriitorcum este Rebreanu care, între douã capodopere, dã laivealã producþii pasabile. Cu aceeaºi încredere, însã, învaloarea lor superlativã, cu acelaºi chin investit în procesulelaborãrii ºi cu o egalã conºtiinþã artisticã aºezatã la temeliaedificãrii tuturora. Pentru cã un scriitor adevãrat depune întot ce face – indiferent de rezultat – prinosul întreg alînzestrãrii sale creatoare. Rebreanu o spune limpede:

„...Scrisul este pentru mine o muncã grea. O„...Scrisul este pentru mine o muncã grea. O„...Scrisul este pentru mine o muncã grea. O„...Scrisul este pentru mine o muncã grea. O„...Scrisul este pentru mine o muncã grea. Oproblemã de conºtiinþã. Port în mine aceastã conºti-problemã de conºtiinþã. Port în mine aceastã conºti-problemã de conºtiinþã. Port în mine aceastã conºti-problemã de conºtiinþã. Port în mine aceastã conºti-problemã de conºtiinþã. Port în mine aceastã conºti-inþã a scrisului de la care nu voi abdica niciodatã.inþã a scrisului de la care nu voi abdica niciodatã.inþã a scrisului de la care nu voi abdica niciodatã.inþã a scrisului de la care nu voi abdica niciodatã.inþã a scrisului de la care nu voi abdica niciodatã.Scrisul îºi are o conºtiinþã a sa, proprie, diferitã deScrisul îºi are o conºtiinþã a sa, proprie, diferitã deScrisul îºi are o conºtiinþã a sa, proprie, diferitã deScrisul îºi are o conºtiinþã a sa, proprie, diferitã deScrisul îºi are o conºtiinþã a sa, proprie, diferitã decea de care se face de obiecei uz în alte împrejurãri.cea de care se face de obiecei uz în alte împrejurãri.cea de care se face de obiecei uz în alte împrejurãri.cea de care se face de obiecei uz în alte împrejurãri.cea de care se face de obiecei uz în alte împrejurãri.Viaþa este un compromis, un conglomerat de inad-Viaþa este un compromis, un conglomerat de inad-Viaþa este un compromis, un conglomerat de inad-Viaþa este un compromis, un conglomerat de inad-Viaþa este un compromis, un conglomerat de inad-vertenþe pentru care fiecare om liciteazã. Scriitorulvertenþe pentru care fiecare om liciteazã. Scriitorulvertenþe pentru care fiecare om liciteazã. Scriitorulvertenþe pentru care fiecare om liciteazã. Scriitorulvertenþe pentru care fiecare om liciteazã. Scriitorul

trebuie însã judecat, în valoarea lui artisticã ºitrebuie însã judecat, în valoarea lui artisticã ºitrebuie însã judecat, în valoarea lui artisticã ºitrebuie însã judecat, în valoarea lui artisticã ºitrebuie însã judecat, în valoarea lui artisticã ºimoralã, numai în limitele pe care aceastã conºtiinþãmoralã, numai în limitele pe care aceastã conºtiinþãmoralã, numai în limitele pe care aceastã conºtiinþãmoralã, numai în limitele pe care aceastã conºtiinþãmoralã, numai în limitele pe care aceastã conºtiinþãaparte le fixeazã. În faþa paginii albe de hârtie estiaparte le fixeazã. În faþa paginii albe de hârtie estiaparte le fixeazã. În faþa paginii albe de hârtie estiaparte le fixeazã. În faþa paginii albe de hârtie estiaparte le fixeazã. În faþa paginii albe de hârtie estialtul, eºti omul adevãrat. Rãmîi singur cu tine, tealtul, eºti omul adevãrat. Rãmîi singur cu tine, tealtul, eºti omul adevãrat. Rãmîi singur cu tine, tealtul, eºti omul adevãrat. Rãmîi singur cu tine, tealtul, eºti omul adevãrat. Rãmîi singur cu tine, tescrutezi, te judeci ºi realizezi mãsura valorii tale înscrutezi, te judeci ºi realizezi mãsura valorii tale înscrutezi, te judeci ºi realizezi mãsura valorii tale înscrutezi, te judeci ºi realizezi mãsura valorii tale înscrutezi, te judeci ºi realizezi mãsura valorii tale înacest refugiu, unde nu mai ajung nici rîsul, nici plînsulacest refugiu, unde nu mai ajung nici rîsul, nici plînsulacest refugiu, unde nu mai ajung nici rîsul, nici plînsulacest refugiu, unde nu mai ajung nici rîsul, nici plînsulacest refugiu, unde nu mai ajung nici rîsul, nici plînsuldin afarã, ci urcã din vremi spre vremile viitoare, primi-din afarã, ci urcã din vremi spre vremile viitoare, primi-din afarã, ci urcã din vremi spre vremile viitoare, primi-din afarã, ci urcã din vremi spre vremile viitoare, primi-din afarã, ci urcã din vremi spre vremile viitoare, primi-tive viaþa eternã, bucuria creatoare, singura caretive viaþa eternã, bucuria creatoare, singura caretive viaþa eternã, bucuria creatoare, singura caretive viaþa eternã, bucuria creatoare, singura caretive viaþa eternã, bucuria creatoare, singura careilumineazã ºi rãmâne sã învingã veacurile. De aceeailumineazã ºi rãmâne sã învingã veacurile. De aceeailumineazã ºi rãmâne sã învingã veacurile. De aceeailumineazã ºi rãmâne sã învingã veacurile. De aceeailumineazã ºi rãmâne sã învingã veacurile. De aceeamaterialul cãrþilor mele a fost pentru mine piatrã dematerialul cãrþilor mele a fost pentru mine piatrã dematerialul cãrþilor mele a fost pentru mine piatrã dematerialul cãrþilor mele a fost pentru mine piatrã dematerialul cãrþilor mele a fost pentru mine piatrã deocnã, în care dalta a sãpat greu. Dar n-am scrisocnã, în care dalta a sãpat greu. Dar n-am scrisocnã, în care dalta a sãpat greu. Dar n-am scrisocnã, în care dalta a sãpat greu. Dar n-am scrisocnã, în care dalta a sãpat greu. Dar n-am scrisniciodatã o carte pînã ce materialul acesta nu trecuseniciodatã o carte pînã ce materialul acesta nu trecuseniciodatã o carte pînã ce materialul acesta nu trecuseniciodatã o carte pînã ce materialul acesta nu trecuseniciodatã o carte pînã ce materialul acesta nu trecuseprin toate elementele naturii: aerprin toate elementele naturii: aerprin toate elementele naturii: aerprin toate elementele naturii: aerprin toate elementele naturii: aer, apã, foc. Eroii mei, apã, foc. Eroii mei, apã, foc. Eroii mei, apã, foc. Eroii mei, apã, foc. Eroii meiau trãit odatã cu mine chinul facerii lorau trãit odatã cu mine chinul facerii lorau trãit odatã cu mine chinul facerii lorau trãit odatã cu mine chinul facerii lorau trãit odatã cu mine chinul facerii lor. Ei au în. Ei au în. Ei au în. Ei au în. Ei au înspatele lor trecutul ºi întreaga armatã de suflete pespatele lor trecutul ºi întreaga armatã de suflete pespatele lor trecutul ºi întreaga armatã de suflete pespatele lor trecutul ºi întreaga armatã de suflete pespatele lor trecutul ºi întreaga armatã de suflete pecare le reprezintã. Ei sunt un exponent al acesteicare le reprezintã. Ei sunt un exponent al acesteicare le reprezintã. Ei sunt un exponent al acesteicare le reprezintã. Ei sunt un exponent al acesteicare le reprezintã. Ei sunt un exponent al acesteimulþimi, a cãrei viaþã ºi aspiraþii trebuie sã le exprime.mulþimi, a cãrei viaþã ºi aspiraþii trebuie sã le exprime.mulþimi, a cãrei viaþã ºi aspiraþii trebuie sã le exprime.mulþimi, a cãrei viaþã ºi aspiraþii trebuie sã le exprime.mulþimi, a cãrei viaþã ºi aspiraþii trebuie sã le exprime.Eroul unei cãrþi trebuie sã fie la înãlþimea mitului ceEroul unei cãrþi trebuie sã fie la înãlþimea mitului ceEroul unei cãrþi trebuie sã fie la înãlþimea mitului ceEroul unei cãrþi trebuie sã fie la înãlþimea mitului ceEroul unei cãrþi trebuie sã fie la înãlþimea mitului ceîmbracã viaþa mulþimii dintre care s-a ridicatîmbracã viaþa mulþimii dintre care s-a ridicatîmbracã viaþa mulþimii dintre care s-a ridicatîmbracã viaþa mulþimii dintre care s-a ridicatîmbracã viaþa mulþimii dintre care s-a ridicat”.

În aceastã autenticã profesiune de credinþã îl aflãmpe prozatorul cu remarcabil suflu epic din romanele deînceput, pe cel care a îmbogãþit în eternitate literaturaromânã cu câteva personaje memorabile, apte sã facã,dupã o frumoasã vorbã a lui Ibrãileanu, concurenþã stãriicivile, pe adevãratul Liviu Rebreanu.

Tot mai mult se confirmã prezicerile, supoziþiile luiCamil, cã Doctrina substanþei, extrem de actualã ºimodernã, este a viitorului mileniu ce-o va înþelege deplin,revoluþionând lumea, mai ales cea româneascã (ceva„adieri” de profetism românesc?! Nu, el era convins deadevãrurile fundamentale de mare profunzime aledoctrinei sale). Lecturând dupã 1988 ºi cartea arhicunos-cutã a lui Raymond Ruyer, Gnoza de la Princeton, amobservat nenumãrate asemãnãri, afinitãþi, de aceea ne-am propus sã vedem „aplicabilitatea” doctrinei la celemai actuale demersuri reflexive asupra lumii, a existenþei,a religiozitãþii omului. Aºa-numita gnozã este privitã,paradoxal, cu îngãduinþã, chiar cu simpatie, de cãtreoamenii Bisericii!

Preliminarii:Preliminarii:Preliminarii:Preliminarii:Preliminarii: Autorul Cartea lui Raymond Ruyer, esterezultatul unor profunde dialoguri ºi lecturi cu/din savanþiamericani, mulþi laureaþi Nobel, de la Princeton(universitatea defunctului Einstein, celebrã în cele douãsecole ºi jumãtate de existenþã), de la Pasadena sau dela muntele Palomar, cu „ochiul sãu gigantic de 508 mm

SUBSTANÞIALISM ªI GNOZÃ.INTEGRONICA LUMII CA TEXT

STRUCTURA SPIRITULUI – DETERMINANÞII ASCUNªISTRUCTURA SPIRITULUI – DETERMINANÞII ASCUNªISTRUCTURA SPIRITULUI – DETERMINANÞII ASCUNªISTRUCTURA SPIRITULUI – DETERMINANÞII ASCUNªISTRUCTURA SPIRITULUI – DETERMINANÞII ASCUNªIAI COMPORAI COMPORAI COMPORAI COMPORAI COMPORTTTTTAMENTULUI UMANAMENTULUI UMANAMENTULUI UMANAMENTULUI UMANAMENTULUI UMAN (I) (I) (I) (I) (I)

TTTTToader Aioaneioader Aioaneioader Aioaneioader Aioaneioader Aioanei

diametru, în stare de a sonda cerul pânã la douã miliardede ani-luminã, ºi cu batalionul sãu de matematicieni ºiradio-astronomi care se înverºuneazã sã strãpungãultimele frontiere ale cosmosului: acolo a luat naºterenoul cin de iniþiaþi, departe de urechile profane”. RaymondRuyer, „un profesor spiritual, de-o mare eleganþãsufleteascã” la Nancy, unul din cei mai buni specialiºtifrancezi în filosofia ºtiinþelor, un strãlucit epistemolog,cunoscãtor al biologiei ºi ciberneticii, a scris, printre altele,ºi Cibernetica ºi originea informaþiei (1954), Animalul,omul, funcþia simbolicã (1964) ºi era convins cã „cel de-al treilea mileniu care va începe curând va fi vârstaspiritului, a conºtiinþei ºi a divinului”, foarte asemãnãtorcu ceea ce spunea André Malraux: «Mileniul III va fireligios sau nu va fi deloc». Ce este gnoza de laCe este gnoza de laCe este gnoza de laCe este gnoza de laCe este gnoza de laPrincetonPrincetonPrincetonPrincetonPrinceton: Este o gnozã modernã care a zguduitOccidentul anilor 1969-‘70 ºi o mai face încã, extinzând-se (ca, de pildã, excepþionalele „(O mai) scurtã istorie atimpului” a lui Stephen Hawking sau „Putere versus forþã”a lui David R. Hawkins). Vechea gnozã „…ivitã în


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

Mediterana orientalã în primul veac al erei noastre, vesteamântuirea prin mijloacele cunoaºterii, prin ºtiinþã. Gnozae cunoaºtere a relitãþilor suprasensibile, «în chip invizibilvizibilã într-un veºnic mister»”. De obicei, gnozele primelorsecole ale creºtinismului derivã din acesta, opu-nându-i-se.

Ele afirmau cã lumea este dominatã de Spirit, în di-verse moduri articulat cu Creaþia mutilatã de/ºi în luptaSpiritului cu materia, ca degenerare, decãdere a Spiritului(cf. ºi I. P. Culianu, excelenta Gnozele dualiste aleOccidentului). Gnoza: gr. gnôsis - „cunoaºtere care ducela Cale, Viaþã ºi Adevãr, la Mântuire”, e o soteriologieindividualã, ce vesteºte salvarea prin cunoaºtere propriu-zisã, inclusiv ºtiinþificã, e o teosofie, o cunoaºtereiluminatoare ºi izbãvitoare. Miºcarea este însã mult maiveche ºi nu se limiteazã doar la Princeton, cunoscândastãzi o extindere în zona anglo-saxonã, germanã etc.Aportul religiilor ºi filosofiilor orientale, prin savanþii asiaþidin America, este considerabil. Atmosfera destinsã ºidistinsã, absolut dezinteresatã, a unei elite selecte dãaerul unei Cetãþi a Înþelepþilor din ºcolile Antichitãþii târzii,de Athos sau Cetatea noocraticã platonicianã ori…camilpetrescianã! În cãutarea cunoaºterii adevãrate,neognosticii nu-s ostentativi prin nimic, nici exotici, niciesoterici, nici interesaþi. Majoritatea gnozelor, de la celemai vechi pânã astãzi, sunt considerate de creºtini ereziipericuloase, deºi multe idei extrem de valoroase au fostasimilate de aceºtia. Asemãnãtoare cu francmasoneria,prin elitism, „fãrã a fi secretã, e discretã”, resping însãcategoric ritualismul simbolic, esoterismul sau ocultismul;„fãrã ritualuri sau ceremonii de întronare, un stoicism sauepicureism fãrã reþete morale”, se pãstreazã echidistantfaþã de religie, moralã ºi politicã. Neognosticii aplicã regula«jocurilor de la Eleusis», existenþa însãºi fiind un «jocritualic» (pleonasm, de altfel, cãci rit în limba arhetipalãînsemna joc), în care fiecare jucãtor are libertatea deplinãa iniþiativei de a descoperi singur Legea Conducãtoruluinecunoscut al jocului.

Fiecare îºi descoperã filosofia de viaþã, „montajul” carei se potriveºte intim, neavând trufia de a-l impune nimãnui:„îþi poþi pemite sã faci experimente ºi sã comiþi erori înpropria ta viaþã. Însã n-ai dreptul sã te prefaci cã ºtiiceea ce le convine celorlalþi - o ºtiu ei prea bine” (GP -29). Jocurile, glumele ºtiinþifice, antiparadoxurile, exer-ciþiile spirituale, brainstormingul (sinectica), frondaechilibratã, care erodeazã rutina ºi prejudecãþile sunt ocontestaþie adolescentinã împotriva rigiditãþii, axiomelor,conformismelor, scleroze logice ºi dialectice ale spirituluiuman de secole, este o frondã aseamãnãtoare cuavangarda sau cu moda hippye, cu care, de altfel, a fostcontemporanã la începuturile sale. Nu se tem de vânã-toarea de postulate invizibile, de jocuri, care, dacã suntautentice, construiesc, opunându-se surogatelor neau-tentice de subspecie. Neautenticul, tot ce este pseudo-:credinþã, ºtiinþã, mit, rit, este respins cu oroare, ca ºivoltairianul potop de informaþii peste pustiul de idei(autentice). Rafinaþi, fãrã a fi aristocraþi, nepedanþi, deºi«tobã de carte», se joacã ºi se mirã ca niºte copíi serioºi,fãcând o Reverenþã pioasã în faþa Misterului ºi a„Bãtrânului Timpurilor”. Precum junimiºtii noºtri, copíi,

„puteau fi gravi ºi serioºi, niºte asceþi intelectuali” (GP -33), dotaþi cu o gândire miticã. Îi amuzã suficienþa«antropoidului» care «a reuºit pentru moment», arogându-ºi merite egocentrice absolute, autonomie, închizându-se faþã de Cer, uitând înaintaºii ce „priveau constelaþiileºi semnele cãzãtoare ale cerului”. Omul nu poate ficonceput ca un Robinson într-o insulã pustie faþã în faþãcu un Univers Orb ºi Mut. Nu înþeleg, de asemenea,tendinþa „populaþiilor dense de a se retrage în sine, de ase închide faþã de Univers… , autonomie iluzorie,periculoasã”, crezând cã „tot Universul se învârteºte înjurul organizãrii Statului, al sexului sau al limbajului”(GP– 35). ªi apoi „la ce poate folosi o bisericã de piatrã saude lemn dacã nu de a îndrepta privirile oamenilor cãtrealtceva(s.n.) decât furnicarul uman?” (GP - 27). „Omulnu poate fi definit ca un Vieþuitor absolut, într-un universvid, vid de sens”. Iisus nu li se pare cel mai fericit „agentcosmic” (mulþi dintre aceºti savanþi sunt evrei): «NuScripturile, ci Sfântul Duh»! Dispreþuiesc instituþiile,inclusiv biserica creºtinã, ca frâne în calea dezvoltãriilibertãþii personale; considerã metamorfoza bisericiicreºtine, devoluþia ei, ca inevitabilã.

Suprasensibilul constituie, în miezul lumii sensibileºi dincolo de ea, energia motrice a tuturor formelor deexistenþã; neognoza e o ºiinþã a lui Dumnezeu, o teosofiederivând dintr-o mitosofie, fortificatã de ºtiinþã ºi filosofie!Cred – ca ºi Camil Petrescu - cã puterea autenticã constãîn cunoaºtere ºi ºtiinþã, nu în politicã. Mântuirea omuluiconstã în cunoaºterea, repudiatã de mulþi oameni aibisericii, mai ales în secolele anterioare. Sintezã modernãa tot ce are mai bun filosofia, ºtiinþa ºi religia, noua gnozãeste un neoscientism spiritualizat ce se opune (lichidânddefinitiv) „scientismului stupidului veac al XIX-lea”, darîntr-un anume fel ºi mitologiei ºi religiilor seculare, creº-tinismului instituþionalizat, în primul rând, salvându-le înacelaºi timp prin autoritatea ultimelor cuceriri ale ºtiinþei.Eclectism, dupã unii, sintezã spectaculoasã, dupã alþii,este un elitism sui-generis (noocraþie!) a savanþilor(incluzându-se aici ºi filosofii), aflaþi fãrã prejudecãþi peurmele lui Dumnezeu: „Evident cã nu-l poþi gãsi peDumnezeu într-un colþiºor sau un cotlon al Cerului astro-nomic, dupã cum nu poþi gãsi sufletul omului într-un ungheral creierului sãu” (GP - 11). Este o prostie sã se creadãcã Dumnezeu poate fi cercetat cu lupa, cu microscopul,


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

stetoscopul sau cu telescopul… În acelaºi spirit, sunt ºiîmpotriva viitorologiei, a proorocirilor de Casandrã sauNostradamus; „nu vrem sã pierdem timpul refãcând «Re-publica» lui Platon” (GP - 30). De aceea fenomeneleparanormale, pe care nu le neagã, nu-ºi gãsesc loculaici, din precauþie: misterul orbeºte, iar credincioºii n-armai dori decât miracole. Ca ºi marii înþelepþi hinduºi sautibetani, cu care gnosticii au numeroase puncte comune,„nu vor ca micile miracole, micile lumini, sã ascundãmarea luminã” (s.n.)! Reacþie împotriva materialismuluiºi colectivismelor compactante, gregare, în careidentitatea individualã se «masificã» în anonimatestatistice, gnoza repune în drepturi individul, intelectul ºimai ales Spiritul. Deci „Savanþii în cãutarea unei religii”,subtitlul cãrþii, ar fi mai corect, «în cãutarea DumnezeuluiUnic (Unitas) al unei singure religii». Savanþi de marereputaþie, dar ºi de o mare modestie (discreþie) ºi fineþe,dorind anonimatul, au fãcut un front comun pentru a sedesprinde de materialismul stupid, apãsãtor, depãºit netde ultimele cuceriri din ºtiinþa modernã, neclasicã.Savanþii discutã fãrã pudoare subiecte tabú, ei nu se temde ridicolul unor teorii hazardate. Noua gnozã este unadevãrat sistem deschis al lumii sintetizând ºisistematizând logic tot ceea ce se cunoaºte din Antichitatepânã astãzi.

Savanþii au ajuns la o concluzie unanimã,revoluþionarã: „O forþã superioarã guverneazã cu siguranþãlumea”. Aristocraþi ai cunoaºterii, ei ar dori sã fie ºi oelitã a Spiritului pe care vor sã-l reabiliteze în modul celmai serios cu putinþã, necãzând însã în cealaltã extremãa dogmatismului scolastic al lui „crede ºi nu cerceta” (frazãinexistentã în Biblie). Cu acelaºi spirit critic, îºi propunsã abordeze credinþele ºi miturile, curãþindu-le de balastulcrasei ignoranþe (sscr. avidya). Tot aici, între dogme,identificã ºi ideologiile, pe care le resping cu îndârjire:„Marile prozelitisme religioase au fost, de fapt, maidegrabã ideologii decât religioase. Au produs catastrofeºi asasinate în masã”, sunt deci neautent iceneautent iceneautent iceneautent iceneautent ice,concluzionând tranºant: „Sã lãsãm religiile sã devinã…religioase…”. Religiile de azi sunt adevãrate „înjghebãride lemn” ideologice, neajutând, ci constrângând fiinþaumanã, mutilând-o grotesc, diabolic. Elita, cremacampusurilor universitare americane, anglo-saxone ºigermane au iniþiat aºadar un puternic curent de gândire,afirmând cã „Nimic în acest univers nu mai apare a fistatic”, totul este într-o devenire creatoare de-o extremãordine ºi fineþe, ce nu pot fi puse pe seama hazardului, cipe seama „Bãtrânului”, cum îl rãsfãþa Einstein. Esteemoþionant sã vezi cum ºtiinþa o ia dintr-o datã pe caleacredinþei, dupã ce secole de-a rândul s-a detaºat de ea,subminând-o! Aceiaºi savanþi care în secolul trecut”trântiserã brutal uºa bisericilor, strigând: «Dumnezeu?Nu cunosc! ªtiinþa, ªtiinþa (s.n.) noastrã va fi rezolvatcurând, de una singurã, toate problemele universului!»”se reîntorc astãzi umiliþi la Dumnezeu! Aceasta chiar e orevoluþie! Savanþii resimt nevoia ºi responsabilitatea dea interoga existenþa dincolo de aceasta. Între revelaþiamilenarã a marilor religii ºi limitele ºtiinþelor moderne existãun spaþiu extrem de mic, acum, la începutul celui de-altreilea mileniu creºtin, înaintea marii fuziuni, echivalentã

cu un «big-bang» de proporþii. Sã fie aceastã explozieapocatastaza sau este eschatonul de care se totvorbeºte?!

ªtiinþa se descurcã biniºor în descrierea, experi-mentele ºi aplicaþiile sale practice, însã este repetentãîn depãºirea unor limite în explicarea universului faþã decare este neputincioasã: cãutarea cauzei ultime. „Pentruîntâia oarã de atâta amar de vreme, ºtiinþa ºi religia sereîntâlnesc. Ceea ce conteazã cu adevãrat, e faptul cãºtiinþa pune întrebãri ce depãºesc ºtiinþa: iatã o ºtiinþãcare, în sfârºit, e iarãºi deschisã!”, exclamã un reputatpreot iezuit. ªtiinþa se simte constrânsã sã recunoascãexistenþa lui Dumnezeu, însã nu un Dumnezeu transcen-dent ºi nici unul al iubirii, al revelaþiei, ci unul indiferent ºirece chiar, faþã de care trebuie luatã o atitudine plinã deînþelepciune ºi bun-simþ, foarte asemãnãtoare cu cea abãtrânilor noºtri!! Gnozele primelor veacuri creºtine„repovesteau mitul altfel”, aceeaºi eternã poveste aproiecþiei unui mit de cãtre om asupra universului, ununivers mai curând ghicit decât cunoscut, în încercareade a explica ºi a se explica. A existat vreun sfert demileniu de puternic ateism, de îndepãrtare de mit, religieºi de apropiere de ºtiinþã, cu o încredere oarbã în aceasta,însã „lectura” ºtiinþificã a lumii ºi-a demonstrat curândlimitele, insuficienþa. Neognosticii americani - fizicieni,matematicieni, biologi, astronomi, medici, psihologi,filosofi etc. – s-au izbit de limitele „literalitãþii” ºtiinþeidescriptive, tot ce þine de revelaþie ºi dincolo de aceasta,fiind tabú, cum spuneam. Uriaºa revoluþie din ºtiinþelesecolului al XX-lea a bulversat cunoaºterea clasicã,interdisciplinaritatea apropiind ºi mai mult ºtiinþele, dar ºifilosofia ºi, paradoxal, religia ºi mitologia…

Punerea temeiurilor Cosmogoniei de bazã (basic cos-mogony), gândirea spaþiului ºi timpului, micro ºimacrocosmosului… au creat savanþilor mari probleme,cãrora nu le-au gãsit rãspuns în ºtiinþa clasicã, pozitivistã,iar puternicele mistere ale ºtiinþei neclasice i-a derutatpur ºi simplu. Problemele genezei se pun în toatedomeniile fizicii ºi astronomiei: astrofizica. Universul e-ntr-un dezechilibru asimetric, „materia se topeºte înradiaþie, ca zahãrul în ceai”, nimic nu e static, totul estedevenire, chiar creaþie [devoluþie!]. Universul pare elas-tic, «pulsând», «respirând», ca o fiinþã vie, cu duh (Sat-urn pulseazã ca o inimã!). Chiar spaþiul se creeazã prinexpansiune, gãurile negre (black-holes) sunt echilibratede withwithwithwithwith holesholesholesholesholes (gãurile albe); catastrofele locale sunt com-pensate de creaþii de informaþi în alte locuri, în spaþii tiptrompetã dublã: black-holes dintr-un topos cosmic aucorespondent, legate printr-un «tunel al timpului» filiform,în hãurile albe… Hãurile negre într-un topos al universului„corespondeazã” cu un hãu alb în altul, prin transfer deidentitate, de domeniu. Expansiunea este o deschidere,în sens devolutiv. În aceste «introdeschideri» [d:f](devoluþii întru Fiinþã), în aceste «falii», «fante», hãurispaþio-temporale, Misterul este la el acasã; pe aici«pãtrunde» informaþia creatoare din niºte adâncuriinsondabile! Sunt deschiderile [d:+f], unde f=Fiinþamisterioasã: devoluþia întru Fiinþã, apoi devenirea(evoluþia) tautonomicã relativ conservatoare [d:d],mineralã, ori [d:-f], involuþia entropicã, demonicã,


PRO

PRO

PRO

PRO

distrugerea creaþiei (Brahma, Vishnu ºi Shiva de lahinduºi)! Între ºtiinþã ºi gnozã – spune Ruyer – ar fisuficientã o operaþie de conversiune, care nu este delocarbitrarã. În acest «joc serios» cosmogonic existã «goluri»imposibil de compensat de ºtiinþã, cel mai serios fiind,dupã noi, al entropiei. Prin aceste «intro-deshideri» seinsinueazã încet, dar categoric, cosmologia minimalã,Creaþia (filosofia religioasã, ºtiinþa religioasã), religia fiindîn acest caz un «cal troian»… gnostic! Trecerea de laceea ce este un lucru/obiect observabil dinafarã la„activantul” ce se „vede” pe sine de cãtre sine ca subiecteste pasul uriaº pe care l-a fãcut ºtiinþa modernã trecândla gnozã: „lumea se posedã, activeazã ºi se vede pesine însãºi ca Subiect suprem. Este propriul ei Posesor,Propriul ei stãpân ºi Suveran”.

Din aproape- în-aproape, întreg universul are ointerioritate. Deci însuºi universul are un Sine, „are unSuflet înrudit cu sufletul nostru”, are duh, idee ce seregãseºte încã în Upanishade: Ayam Atma BrahmaAyam Atma BrahmaAyam Atma BrahmaAyam Atma BrahmaAyam Atma Brahma(Sinele individual, Atma, este acelaºi cu Sinele univer-sal, Brahma). Vechile mituri ºi religii nu mai spun omuluimodern mare lucru sau îi spun altceva, radical diferit deºtiinþã, ºtiinþa este în crizã, filosofia de asemenea, nouagnozã le strânge sub aceeaºi umbrelã pentru a se confesa,a-i spune omului ºi altceva. ªtiinþa ºi filosofia se resimtde incapacitatea de a satisface o sete adâncã de…..adânc! Ceea ce nu oferã ºtiinþa omului modern încearcãsã compenseze miturile sau dogmele religioase. Acel «seºtie» sau «se gândeºte pe sine», neutre, fac sau nu facparte din acest Univers? Dacã da, atunci Universulgândeºte! Gnozã ºtiinþificã este deci un „mit conform”,rãspunzând nevoii omului de reconectare la Divin. Gnozae o înþelepciune nemiticã, nemisticã, de data aceasta,pentru prima oarã izvorând din ºtiinþã. O ºtiinþã vie,autenticã, noua gnozã nu permite iniþierea de tip maestru-discipol, gnosticii au mare apetit pentru experienþeleintelectuale de mare rãsunet filosofic. Socratici convinºi,preferã peripatetismul elocvent publicitãþii. Aici se cuvinesã mai amintim un «gnostic» român, care a cercetatprofunzimile informateriei ºi lumatiei: acad. MihaiDrãgãnescu, care ne-a dat Ortofizica(1985), Informaþiamateriei cel puþin, ca sã nu mai vorbim de acad. EugenMacovschi. Ambii se înscriu perfect în demersurileneognosticilor americani, ca ºi Constantin Dumitru-Dulcan, cu Inteligenþa materiei, toþi nevoiþi sã maschezeintenþiile clare în haina procustianã materialist-dialecticã!

A. ªTIINÞA NEOGNOSTICÃ Ce este spiritul,Ce este spiritul,Ce este spiritul,Ce este spiritul,Ce este spiritul,conºtiinþa ºi materiaconºtiinþa ºi materiaconºtiinþa ºi materiaconºtiinþa ºi materiaconºtiinþa ºi materia: Teza fundamentalã a oricãrei gnozeeste cã: „Lumea este dominatã de Spirit, fãcutã de Spiritsau de Spirite dereglate”. Recunosc o Conºtiinþã cosmicã,conºtiinþa fiind socotitã ca orice domeniu care «secunoaºte», «se vede» pe sine în unitatea ºi detaliilesubordonate ºi care îºi poate spune virtual«Eu»(Personal!), deoarece este o «prezenþã de sine»,domeniul Sinelui autentic ºi Sinelui derivat, cum ar spuneinspirat Heidegger. Spiritul constituie Materia – ca lahinduºi –, obiectele nu-s decât aparenþa (Maya), privitãde alt spirit dinafarã. Materia este de aceeaºi naturã cuSpiritul, dar în altã «stare de agregare» sau în una dincele cinci stãri din cele ºapte sau nouã posibile! „Analiza

aratã cã nu existã nici materie, nici spaþiu, ci pur ºi simpluo suprapunere de domenii, cuprinzându-se unele pe alteleîn acolade” (fr. acoladã - îmbrãþiºare sau colan încins lagât, echivalând cu inel!) mai mult sau mai puþin largi sauîn holoni mai mult sau mai puþin vaºti, întreþesere.Trecerea de la materie la spirit este gradualã, nu estesalt ireconciliabil, o apune rãspicat ºi Pãrintele Stãniloae,iar materia este luminã condensatã (Pr. C-tin Galeriu)!Poate fi axiomã sau postulat: „Numai obiectele sedezagregã”, urzeala, proiectul, desenul lor, nu: «Cerul ºipãmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece!»(Matei, 24, 35).

Toate obiectele au duh de adevãr (Nous), au structurã,deci informaþia pe care o iradiazã permanent comunicându-se ºi comunicând, mai mult sau mai puþin mutual (subtil).Informonii intermediari informeazã, adicã îmbibã mediulca pe un burete cu realitatea lor, se spun, se deconspirã,interferând cu ceilalþi, fãrã a se confunda: se topesc fãrãsã se contopeascã (sscr. Bhedãbhedã). Interiorul absolutal unei fiinþe este [inter-] „faþa” ei, aversul, iar pentru ceilalþi,care nu-i observã decât „pielea”, un „revers”. „Cunoºtinþeleºtiinþifice pãtrund dincolo de «piele», însã nu-i gãsescniciodatã interiorul. O secþiune microscopicã e tot un ex-terior, un revers”, pentru cercetãtor. Eu ºi Altul, care estetot ce nu este Eu, inclusiv degetele, inima, viscerele, caresunt ale meleale meleale meleale meleale mele, în posesia mea, nu-s Eu, idee ce seregãseºte încã în manuscrisele lui Eminescu! Avem iluziacã lumea este suprafaþa… subþire ce reflectã lumina.Trupul are o [inter]-faþã: propria-i viaþã interioarã ºiconºtiinþã, pentru cã ne vorbeºte despre ele. „Conºtiinþaeste formã[structurã adâncã] ºi informaþie pe faþã, castructurã-obiect-în-altã-conºtiinþã” (GP – 44).

Universul este, într-o anumitã privinþã, conºtient desine, în sensul reuºitei feed-back-ului, recunoaºteriiefectului în cauzã, cãreia îi comandã prin retroacþiune, ºilegãtura strânsã dintre ele; informaþiile sale nu-s oarbe,decât în timpul cãlãtoriei lor între emiþãtor ºi receptor,subiecþii, polii comunicanþi, «vase comunicante» peniveluri extrem de subtile. Gluma lui Einstein cã OZN arfi cei din viitor veniþi sã-ºi cunoascã ºi modeleze trecutulprintr-un astfel de feed-back (conexiune inversã), e unparadox, sinonimul unei dogme, nu e o glumã utopicã!Paradoxul ºi dogma, ca ºi simbolul ºi conotaþia, austructura oximoronului dintre cripticul ºi fanicul, pe carele despicã, creând tensiuni spirituale, teorice, cum arspune Blaga. «Efectul exercitã un permanent controlasupra cauzei care l-a generat, în aºa fel încât rezultatulfinal poartã amprenta unei inteligenþe prin caracterul sãuadecvat, orientat» («Inteligenþa materiei» - ConstantinDumitru - Dulcan, p. 136)) Fiinþele sunt conºtiente,semnificante, pline de sens, sunt informate ºi informeazã,«comunicã ºi se comunicã». Materialiºtii pozitiviºti nuvãd faþa ascunsã a lumii. E marea problemã a înþelegerii:cine/ce este acel «Ceva» misterios care înþelegeînþelegeînþelegeînþelegeînþelege înmine?! Paradoxul este cã interioritatea conºtientã are uncorp, ea însãºi nefiind corporalã (e… informalã!), e numai„faþã” a-spaþio-temporalã, amprentã spiritualã, „invizibilãîn sine, vizibilã prin corporalitate”(GP – 45), sesizabilãprin efecte. Uriaºa noastrã iluzie este cã toate fenomenelesunt aºa cum le vedem, suprafeþe... superficiale, peste

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

care «lunecã», «se prelinge», lumina! Animismul univer-sal este adevãrat, în sensul cel mai larg al cuvântului,dacã privim lucrurile astfel: fiecare obiect/fenomen îºiare faþa sa numenalã, nousicã, «duhul», amprenta saarhetipalã, interioritatea cea mai… interioarã, dintru careizvodeºte necontenit!

Însuºi Cosmosul apare ca un covor (tapiserie), pecare ºtiinþa îl descrie fidel, conºtiincios, însã „pe dos”,adicã exterior, deºi noi suntem într-o anumitã interioritatecosmicã! Orice om este gnostic, în felul lui, când înþelegeun mesaj, surprinde o semnificaþie în niºte semne, vãzânddincolo de aparenþe, traducând covorul material într-uncovor spiritulal(mind stuff): înþelesul de covor, „vãzând”urzeala dincolo de bãtãtura sa, radiografiind nousic: „acorecta aparenþa prin transparenþã”, adicã a «vedea» olume de «noriºori transparenþi» de particule cu undele lorafine, cuantice… Existã o infinitate de puncte (hãuri,gãuri) albe, generative, dintru care izvodesc realitãþile;«se gândeºte» în univers sau universul „se gândeºte” pesine, constituindu-se punct-cu-punct, pas-cu-pas, cuantic.«Eu» nu poate gândi decât o entitate, o prezenþã hic-et-nunc («aici-acum») într-un spaþiu-timp delimitat, undomeniu: Sinele autentic peste care este altoit Sinelederivat; centrul reactivat, cel ce «ia cunoºtinþã de…..»,cel ce «înþelege» ce se petrece în Sinele sãu autentic,dar ºi-n Sinele derivat, este „Eul”. Nu orice gândire spuneEu, ci numai acelea care reuºesc sã iasã pentru mo-ment din propriul domeniu (autoprezenþã), intrând în altele,subordonându-ºi «eurile» lor centrale. „Întotdeaunacelelalte sunt «corpuri»”, «Eu» nu sunt corp, ci oconstrucþie secundarã de domenii subordonate integronic,regentul fiind «Eul». Eul este focarul, chintesenþa focarelorholonilor unui domeniu ce mã face posibil (sã viez înarmonie cu el); «harta holograficã!» apare astfel ca þeserede holoni, ce dau câmpul fiinþei ce fiinþeazã, suportul«nutritiv» ºi informonic al acesteia. Domeniul Sinelui esteImperiul cosmic, al cãrui Centru absolut, tron, estepretutindeni (ºi-n mine însumi, în centrul inimii!), iarcircumferinþa nicãieri (Pascal). Noi decupãm domeniisferice, pentru cã noi suntem atomi sfero-ovoidali, globiinoºtri oculari sunt sferici, toate tind sã fie sferice, datoritãcurburii diferenþiale a spaþiu-timpului. Spaþiu-timpul suntcurbe ºi închid domeniile. Vederea interioarã, noosicã,n-are margini, ca ºi gândirea. Nu ne putem vedea vederea,

gândi gândirea, auzi auzul…, sãri propria-ne umbrã saudomeniu!

Acoladele domeniale ºi holonii: gr. Holon e o totalitateparticipând ca parte la o totalitate mai vastã; este totodatãintegrator, ca totalitate, ºi integrat, ca parte a unui holonmai vast; e bifacial, ca Ianus. Integronic, regent ºi integrat,subordonat, în acelaºi timp. Monadã (monos = holos =unul, tot, întreg), adicã arhetipuri cu multiplã naturã,articularã (nodalã). Holonii, prin suprapuneri, dau „hartaholograficã, integronicã”, domenialã (împãrþitã«administrativ» (!)). «Acoladele domeniale» sunt niºeecologice suficiente ºi necesare (ideale) unei speciianume, vegetale sau animale, pe care o modeleazã,„sculpteazã”. Specia (individul) se sculpteazã din interior(conform formulei proporþiilor numerice) ºi e sculptatãde mediu, la întâlnire! «Domeniile de vedere» – «priveliºti»(!), «cât vezi cu ochii roatã de jur împrejur», ca-n basmelenoastre; aiones – «Domenii de supraconºtiinþã» (Doctrinasubstanþei(!)). „Suprastructura imaterialã a cosmosului,intermediarã între Dumnezeu cel bun ºi lumea noastrãrea, e alcãtuitã din Eoni – sau domenii de conºtiinþãsuprauamane, considerate ca mari subunitãþi – maicurând temporale decât spaþiale – care emanã dinDumnezeu ºi, în miturile gnostice, se aratã deseori înperechi (!)” (GP – 75) (nu cumva ºi complementare, tipYin ºi Yang?!). Vechii gnostici coborau Eonii în lumeasensibilã unde erau «întemniþaþi», «încarceraþi în celule»,delimitaþi! Eonii integronici, zburând (survolând) deasupratuturor, erau hyper-aiones (hypereoni sau hyperioni),serafimi, heruvimi, arhangheli, îngeri…, în alt tip de limbaj!În 1970, elveþianul Hans Jenny a demonstrat cã «formaeste funcþie a frecvenþei»; noi credem cã mai degrabãnumãrul este o funcþie a frecvenþei, iar forma este funcþiede câmp ce sublimeazã dându-i consistenþã ºi persistenþã(subsistenþã), delimitare-determinare complexã! Oriceformã este o... formulã a proporþiilor aritmetice (numerice),realizatã alfabetic ºi/sau plasmatic, photo-phonic.

Cosmosul ºi microcosmosul: împletire de domeniiinterferente (fiecare suntem în nodul articular al tuturordiferenþialelor divine cosmice). Domeniul în þesere, oîmpletire «hic-et-nunc» sui-generis, este echivalent cugândirea în sens larg, ca act, devenire ori/ºi devoluþie.Pe «celãlalt» îl cred corp, însã el este un «Eu», conºtientîn «aici-acum»-ul (hic-et-nunc-ul) lui; la rându-i, mã credecorp într-un «altundeva» pentru el, cel strict limitat ladomeniul sãu situaþional[l:l]. «Începem sã înþelegemCosmosul care se aflã în noi, aºa cum noi ne aflãm înel» (Carl Sagan). «Eu» nu sunt corp, ci o þesere de domeniisubordonate integronic «Eului regent», sunt prezenþã«aici-acum», domeniu al conºtiinþei. Fiecare e la fel deîndreptãþit a spune «Eu»: deci Eu locuiesc într-o lume cemã locuieºte; fiecare e stãpân pe „Imperiul” sãu interior,dar aceeaºi Lume este temeiul a câteva miliarde bunede imperii ale semenilor noºtri. Fiecare Eu este îndreptãþitsã se creadã imuabil (ºi este!), în centrul domeniului sãu,coincident cu Centrul absolut, la fel de imuabil, etern, înrepaus faþã de altul în miºcare; simte sistemul sãu dereferinþã imuabil în spaþiu: orice punct al unui balon ce seumflã sau aluat ce creºte este imobil faþã de toatecelelalte care «se miºcã» deodatã cu preajma lor în raport

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

cu el (iluzia trenurilor în miºcare, din lipsa punctelor dereper). „Lumea spaþio-temporalã este fãcutã dinãuntru,precum cochilia melcului, care totuºi îl adãposteºte. Efãcutã de cãtre toate „Eurile” [punctuale] care acþioneazãîntr-însa”. Universul este o întreþesere de domenii, ceizvorãsc din microhãuri albe. Subzistenþa (menþinerea)în timp, ca duratã a formei, menþinere în «aici-acum» aprototipului, apare fie ca materie brutã, ca sistem ener-getic în acþiune sau ca formã semnificativã, purtãtoarede sens ºi subzistând prin sens. Aceasta din urmã estecea mai misterioasã, dar ºi fundamentalã, pentru cã numaiprin conjugarea unui element semantic cu un domeniuhic-et-nunc apare «existenþa», ca sens ce se încarneazãºi creeazã unitatea unui domeniu-situaþie în spaþiu-timp.Câmpul ce unificã similaria, precum un câmp magneticpilitura de fier, pe un fond subzistent, liniile de forþã alegândului, ne amintesc de C. Noica ce spunea cã „Fiinþaare niveluri de adevãr” în care fuge, se retrage, seascunde, „moare” sau noi fugim de ea (alunecãm) în toatenivelurile, pe la periferii uitate ºi nu în centrul coagulant.(Întrebat ce secret poate explica „perenitatea” operei luiMircea Eliade, Sergiu Al-George dã un rãspuns uluitor:„Este secretul pe care l-a… mãrturisit (sic!) tuturor (…)acela de a se situa în „centrul” lucrurilor”! Este însuºisecretul înþelepciunii!) ”Fiinþa se ascunde la lumina zilei”,Sinea este Fiinþa ce se aratã ºi Fiinþa ce se ascunde maideparte, arãtându-se. Determinaþiile alcãtuiesc un câmpîn jurul individualulul, iar acesta trebuie sã aibã în sinefocarul divin al constitutivului, pentru a se produce«legãtura în direct cu divinul». Altfel este doar unsimulacru specular ºi… speculativ!

Arhetipul dã fiinþã. Deschiderea întru ceva poate sãdevinã altceva; în acest caz, obiectul îºi creeazã arhetipul,al cãrui singur merit e cã poate subsista, e posibil cadomeniu: întreaga creaþie umanã! Generalul (arhetipul)se resoarbe în obiect, e „înstãpânire de ceva”, dar ºi unobiect îºi croieºte un câmp cu sau fãrã scânteie«arhangelicã», cu sau fãrã subzistenþã în timp.Subzistând, obiectul ºi-a indus propriu-i câmp arhetipal,propriu-i domeniu situaþional, bineînþeles pe straturiomniprezente ºi omnipotente DD-archei, sine qua non!Subzistenþa existenþei este marele mister al fiinþãrii.«Priveliºtea» (peisajul) este un domeniu integronic întreacolade holografice. Câmpul meu vizual mã plaseazã într-un domeniu al meu, un domeniu-subiect, domeniulsituaþional al sinelui, priveliºtea mea îmi «inventeazã»un Eu în care mã «instalez» «Eu», ca-ntr-un Tron. Înfiecare clipã se naºte ºi moare în mine câte un «eu»,care-mi hrãneºte ºi asigurã subzistenþa «Eului» meuautentic: „din prezenþa lui rãsare «Eul» meu”. Numaiconectarea Eului meu la câte un Eu domenial „permite,ulterior domeniului [adjudecat] sã spunã Eu… Domeniulvizual (ºi în general conºtiinþa) este un domeniu al meu,pentru cã se aflã aici… Fãrã un domeniu prezent, Eu nusunt nimic” (GP – 60). Sinele autentic este reactivatdiferenþial de cãtre Sinele derivat al tuturor domeniilor încare mã instalez «Eu», trezind «eurile» acestor domenii.Eul nostru este portaltoiul stratificat, etajat, pe care eposibil sã altoim orice alt Eu, cu domeniul lui aferent cutot, virtual, toate domeniile arhetipale din univers! Este

deci stratificat pe niveluri, etaje, vom vedea cum… HoriaIon Groza, un specialist în inginerie geneticã stabilit înSUA, are o carte cu un titlu ºocant: „Treptele de vãzduhale sufletului ºi setea de Dumnezeu”, stabilind – întrealtele – corespondenþe între „grãdina interioarã”a sufletuluiºi „grãdina exterioarã”a lumii: un fel de „Grãdinisuspendate ale Semiramidei” pe 7-9 nivele, etaje-cãmãrisau trepte! «Faþa» subiectivã a creierului e «câmpulconºtiinþei», care e o prezenþã absolutã. „Spiritul”(conºtiinþã vizualã a «domeniului de vedere» pluscunoaºterea legilor [regulilor] jocului) ordoneazã materiaprin ivirea sa. Materia în microfizicã se organizeazã dela sine, pornind de la niºte particule ºi conform unor legide compatibilitate ori excludere, afinitate sau neafinitate.„Moleculele ºi atomii ºtiu ce fac mult mai bine decâtfizicienii”! „Orice materie este deja spirit [nous], în sensulcã ea «se vede» pe sine ºi se organizeazã singurã încâmpul viziunii sale” (GP – 62), deci în matca sastructuralã, „cu reguli”, „cod de excludere ºi diferenþiereriguros”, orice câmp de conºtiinþã are caracter matricial,adicã e o ”suprafaþã absolutã [ce] «se vede» pe ea însãºi”.

Câmpul de conºtiinþã se simte profund, este inteligent,o adevãratã «hartã holograficã» cu «n» câmpuri deconºtiinþã suprapuse ºi extinse la un Domeniu alexperienþei Eului. Unda infinitã (ce conþine, fãrã a ficonþinutã), o întâlnim la particule, al cãror câmp nelimitat,decât energetic, persistent, precum undele radio ce nupot fi «decupate», ele materializându-se doar în «cadre»care fac posibil acel celebru «Se distribuie fãrã sã sedividã sau împartã». ªi se distribuie numai dacã au canale-cadru adecvate afine, fantele, care sã refacã cuantaintegralã, sã facã posibilã unitatea: particulã-undã. Întrecâmpurile subiacente existã o comuniune ºi o comunicarepatronate de câmpul matricial regent ºi integronic, pe axalumii (Monosie) pe care se aflã toate «Eurile-focare». Toateobiectele sunt la fel de inteligente, adicã capabile deautoînþelegerea propriilor parametri, conformitatea cupropriu-le cod arhetipal, cu sinele domenial (arhetipal)adânc, în perpetua devenire temporalã, fiabilitateaoperaþiilor în conformitate cu arhetipul, e sinonimã cu…caracterul ºi cu autenticitatea! „Conºtiinþa cerebralãumanã este suprapusã conºtinþei organice” (GP – 64).„Ea lucreazã cu „modéle” imperfecte. Precisã, în calitateaei de conºtiinþã, ea lucreazã în imprecizie, în timp ceconºtiinþa organicã sau chimicã, limitatã la domeniul eide aplicaþie, nu e trãdatã de modéle interpuse, de«dedesubturi» prost stabilite, ºi poate sã-ºi rezolveproblemele cu o precizie inaccesibilã tehnicianuluiuman”(GP – 64). Organismul uman „ºtie” de ce substanþeare nevoie: îi e poftã de mere, alune, conopidã, mãruntaie,lactate... „Molecula ºtie ce face mult mai clar decât îºipoate el [fizicianul] imagina”. Faptul cã fizicianul e o creaþiea atomului care a vrut sã se cunoascã pe sine cum estructurat, e o glumã serioasã pentru cã e vorba deoglindire, dedublarea cunoaºterii în-sine în cunoaºtereade-sine, ceea ce a fãcut ºi… Dumnezeu la începuturi,proiectându-se din Sinele Absolut în Sinele derivat, Atma(Logos), ce a sublimat apoi în Univers (Cosmos).

Structura onticã ierarhicã a Cosmosului ºiStructura onticã ierarhicã a Cosmosului ºiStructura onticã ierarhicã a Cosmosului ºiStructura onticã ierarhicã a Cosmosului ºiStructura onticã ierarhicã a Cosmosului ºiconºtiinþei, a Spirituluiconºtiinþei, a Spirituluiconºtiinþei, a Spirituluiconºtiinþei, a Spirituluiconºtiinþei, a Spiritului Uluitor este surprinsã structurarea

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

ierarhicã a creierului cu nivelurile sale discoidal-elicoidalede subspecie întru structura onticã a cosmosului, ca-ntr-o matrice-placentã: „Vagul este «vertical», precizia«orizontalã» [emisfera dreaptã ºi cea stângã a creierului!].Mai mult, conºtiinþa cerebralã suprapusã conºtiinþeiorganice, (…) e tributarã unor informaþii, nu numaiimperfecte, ci ºi perturbate ºi deseori falsificate” (GP –65). ”Fiecare domeniu al conºtiinþei, pe etajul (s.n.) sãu,este lucid (!), este capabil de o activitate precisã”, maipuþin profundã, ce-ar da perenitatea, dacã nu«eternitatea»! „Trecerea «verticalã» de la un etaj la altul(…) e cea care se face printr-o pulsiune sau o misiune(ºi) pare sã fie un salt dificil, o semirupturã de cauzalitate”-explicã perfect structurarea lumii pe nivele ontice, me-moria implicitã, automatizatã, a nivelurilor ontice desubspecie anterioare, integrate deja, subordonate,(subconºtientul ºi inconºtientul colectiv, nu supra-conºtientul nousic, pe care este altoitã fiinþa umanã, ºicare-i de cucerit devolutiv de cãtre aceasta)!… „La fiecareetaj, domeniul conºtient lucreazã cu inteligenþã asupradatelor matriciale. De la un etaj la altul, pulsiunile suntfãrã îndoialã semnificative, expresive… ”grãitoare”, însã(…) «goale» [abstracte, neutre, neparticipative concretsau viu, idei platoniciene]” - Monosia ºi discurile saleelicoidale de subspecie sunt acum confirmate mai multdecât explicit!!

„Vagul «vertical» dintre domeniile de conºtiinþã lucidepe orizontalã este, în viziunea gnosticilor, caracteristicpentru totalitatea universului [ce] pare a fi un imobil cumulte etaje [câte?!] în care numai locatarii de pe acelaºipalier se cunosc bine, iar cei de la etaje diferite se cunoscprost. Se mai adaugã o complicaþie: unii locatari sunturiaºi [în funcþie de nivelul devolutiv atins, desubstanþializare! Deci însãºi fiinþa umanã «locuieºte» pemai multe etaje ontice, integronic, asumându-ºi-le:regentul (apogetic) ºi subordonatele sale, devenitemodúle-domeniale-prototipale semiautonome ºisemiautomate, cu Euri semi-autonome, ce þin evidenþa„lucidã” a domeniului lor, dar, fiind modúle integralesemiautomate ºi tematice, ca prototipuri deschise, þinimplicit legãtura ºi cu arhetipul lor, menþinut activ în fiinþanoastrã] ºi strãpung plafoanele locuind pe mai multe etajeºi prin urmare se cunosc insuficient pe ei înºiºi, iar cuceilalþi nu comunicã decât de la nivel la nivel”. „Un dialogîntre doi îndrãgostiþi e prea puþin conºtient de tehnicilegameþilor masculin ºi feminin - ºi reciproc”! Omulcomunicã, de pildã, foarte greu cu Dumnezeu, „tinde sãcreadã cã etajele superioare [supraconºtiinþa] sunt iluzorii,cu toate cã primeºte misiuni din partea lor, dupã cumprimeºte pulsiuni venite de la etajele inferioare, pe carele cunoaºte numai prin cercetare ºtiinþificã”. Individualultrebuie sã aibã în sine focarul divin al constitutivului pentrua se produce «legãtura în direct» cu divinul. Altfel estedoar un simulacru. Aºa se explicã «CenzuraTranscendentalã» interstiþialã (interdomenialã), dar ºiinternivele, abisurile dintre lumi: „Cunoaºtem prea puþinpe Dumnezeul suprem… poate datoritã unei precauþii aînseºi acestei conºtiinþe (…), care, în calitatea ei de su-perior discret, nu se aratã, pentru a ne lãsa o marjã deautonomie ºi a nu ne tulbura cu problemele ei” (GP – 67).

Suntem în plin Blaga!Inteligenþa inimiiInteligenþa inimiiInteligenþa inimiiInteligenþa inimiiInteligenþa inimii De prin sec. al XVII-lea al lui

Descartes am început sã devenim accentuat raþionaliºti-pozitiviºti (nu raþionali, ci logici-dialectic!), de emisferastângã, de stânga, demonici, prin urmare! Totul s-afocalizat în emisfera stângã, iar cea dreaptã a fost lãsatãîn paraginã, neglijatã. Descoperitor al legilor refracþieiluminii, fizicii mecanice, teoriei despre animalele-maºini,a dioptricii, geometriei, discursul sãu asupra metodei,toate, ni-l aratã pe Descartes ca pe un pionier în «reguliprivind [schimbarea de] direcþie a spiritului», «spirit», aºacum îl concepeau pozitiviºtii acelui secol. El a construit«metafizica» lui, în fapt o dialecticã, pornind de la îndoialametodicã, o dedublare, singura care subzistã fiindcertitudinea gândirii exclusive care se îndoieºte; s-a îndoitde orice cunoaºtere nefondatã pe gândirea care seîndoieºte de orice; a raþionalizat totul, a alungat totul dininimã, respingând «plonjonul în sine» ca ºi reflexiaacestuia din emisfera dreaptã, s-a cantonat doar înemisfera stângã, a «fugii-de-sine» ºi a «fugii-din-Paradis»,imperiul exclusiv al creierului! Emisfera stângã este araþiunii clare, limpezi, a structurii de cristal rece, acertitudinii geo-metrice, analitice, clasiciste. Încã dinperioada Cruciadelor, apoi a Marilor cãlãtorii ºi descoperirigeografice ale mileniului nostru ne-am dezrãdãcinat desub cupola «semi-globulei» noastre de Cer, un cer fix cu-n orizont aparent fix, deplasãrile fãcându-se cu cel multviteza calului ºi doar excepþional. Era dezvoltatã emisferadreaptã, a Inimii, credinþei ºi mitului, omul avea timp sãaprofundeze Imaginea ºi, oricât de Cavaleri ar fi fost, nuse deplasau ºi dedublau cu vitezele de astãzi. Omul sereculegea frecvent în meditaþie (rugãciune) în faþaiconostasului (catapetesmelor marilor altare), era legatde Dumnezeu. Cucerirea de noi teritorii ºi permanentulnestâmpãr al nefixãrii, permanenta goanã de sine dintrusine a dus la dezrãdãcinarea omului. Descartes a observatdedublarea (reflexia ºi rafracþia), falsificarea luminii atuncicând se frânge sau se fractureazã. Dorinþa certitudiniicelor ce navigau pe suprafaþa unei oglinzi ebluisante, cereflectã ºi refractã! Orbeºte. Emisfera dreaptã a intuiþiei,imaginii, simbolicii, semnificãrii este lãsatã de izbeliºte.E nevoie de certitudini, de pãmânt tare sub picioare.Gândirea de tip logic intrã, de la Descartes încoace, pentruprima datã în letargie, într-o somnolenþã buimacã, în crizã.

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

MARIN SORESCU, PARACLISERUL:ITER PERFECTIONIS

Lucian BâgiuLucian BâgiuLucian BâgiuLucian BâgiuLucian Bâgiu

„Mai tânãr la început, mai bãtrân la urmã la urmã –cum trece vremea!”. „Pe rozetã: cele patru anotimpuri deBrueghel cel Bãtrân, care se vor vedea, din când în când,prin intermediul unui reflector.” Pieter Bruegel cel Bãtrâna realizat, în 1565, un ciclu de ºase picturi ale unor lunisau anotimpuri, din care doar cinci se mai pãstreazã:Vânãtorii în zãpadã (dec.-ian.), Ziua mohorâtã (feb.-mart.),Seceriºul (iunie-iulie), Culegãtorii (aug.-sept.), Întoarcereacirezii (oct.-nov.). În Culegãtorii unii dintre þãrani suntînfãþiºaþi mâncând, în timp ce alþii culeg recolta, odescriere diacronicã a producerii ºi a consumãrii hranei.Personajul lui Marin Sorescu va parcurge, în cele treitablouri ale tragediei, un periplu existenþial ale cãrui vârstebiologice vor reflecta succesiunea ciclurilor terestre, înconsumarea de sine eroul urmând ºi un itinerariu spiri-tual prin care va dobândi accesul la sensul absolut alfiinþãrii, nu atât pentru sine, cât pentru lumea pe care ocompleteazã ºi o semantizeazã.

Lumea, substituitã în piesa lui Sorescu de cãtrecatedrala goticã „uitatã”, în care trãieºti o „senzaþie deprea mult spaþiu ºi prea puþin timp”, e o lume crepuscularã,angoasantã ºi agasantã, terifiantã ºi de neînþeles, în carevidul, bizarul ºi grotescul asalteazã individul strivit depropria singurãtate, aflat însã într-o luptã eroicã pentru amenþine – sau a redobândi – reperele unei ontologii viabile.Paracliserul intrã, la începutul piesei, într-un labirint(„Paracliserul, undeva lângã uºã, se uitã fix la uºã.”, I) ºipânã la final se va strãdui, rãtãcind pe bâjbâite, sãdescifreze – intuitiv, raþional, la purã întâmplare sauîncercând sã fie încredinþat – codurile ºi simbolurileincerte ale traseului care sperã cã îl vor cãlãuzi cãtrepunctul terminus. Deºi încercat de multiple deziluzii, dubii,ezitãri, neînþelegere ºi chiar necredinþã, eroul exponenþialnu abandoneazã, nicio clipã, drumul labirintic, cu toatecã nu ºtie nici cum a ajuns în aceastã lume, nici trimisde cãtre cine ºi nici exact ce îl va fi aºteptând la finalulcãlãtoriei. În principiu presupune cã trebuie sã ajungã laaltar, însã, deºi acest lucru este pe deplin posibil ºiurmând un traseu rectiliniu (înainte de a rosti primul cuvântparacliserul face dealtfel o scurtã ºi banalã incursiunespre altar), totuºi eroul va urma un itinerar încâlcit, cuetape iniþiatice strict necesare pentru decodificareasimbolurilor multiple ale lumii în care a intrat fãrã voia saºi, de asemenea, itinerar pe parcursul cãruia îºi va revelaadevãruri despre sine însuºi. Nu în ultimul rând eroul vaînvãþa astfel sã îºi însuºeascã rolul în aceastã lume ºiîºi va accepta propriul destin.

Primul aspect al propriei condiþii pe care îl înþelege

este acela al solitudinii irevocabile în labirint: „Ca ºi cândar aºtepta sã vinã cineva. Nu mai vine nimeni la catedralã,e limpede. Omul dã din cap, priveºte la pereþi, clatinã iarcapul…” (I). Cu singurãtatea eroul nu se va împãca petot parcursul periplului sãu, este un sentiment covârºitor,care îi provoacã angoase – ºi chiar depresii – intermitenteºi care constituie în sine un obstacol care trebuie depãºitpentru a putea continua cãlãtoria. În fond însã anxietateaparacliserului nu e determinatã atât de conºtiinþa abando-nãrii/claustrãrii sale fizice în labirint, cât de intuiþia singu-rãtãþii metafizice în catedrala perceputã ca ipostazã auniversului deºert, lipsit de sens: „Mi-e ºi fricã sã umblunoaptea pe caldarâmul catedralei… Paºii (ascultã)…sunã a pustiu. Pustiul parcã e mai mare când te plimbiprin el.” (I). Eroul nu se teme de înfruntarea solitarã acondiþiei tragice sau absurde a existenþei, ci de faptul cãla finalul cãlãtoriei nu îl aºteaptã nimeni ºi nimic, cãdincolo de labirintul terestru nu existã nimic de ordinabsolut cãtre care ºi în virtutea cãruia sã îºi asume ºi sãîºi continue lupta eroicã.

Paracliserul se îndoieºte de existenþa lui Dumnezeu,într-un crescendo al incertitudinii ºi al necesitãþii de a seîncredinþa pe mãsurã ce se apropie de finalul cãlãtoriei:„(Cu voce stinsã, privind în sus.) Iartã-mã, cã mã îndoiescde la prima piatrã.” (I); „(Privind fix undeva.) Cine eºti lacapãtul pârghiei celei mari, cu o razã sub picior? ªi abiaapeºi pe ea cu pulsul tãlpii de aer, ºi soarele sare într-unrãsãrit ritmic, pentru cã braþul pârghiei e lung cât vecia?(…) Iar dacã îl mai lungim puþin, nici nu trebuie sã mai fienimeni la celãlalt capãt: miºcarea se va face de la sine.O adiere, un trosnet, mecanismul merge singur.” (I);„(Ameninþãtor.) Vezi sã nu ni se termine speranþa,Doamne, înaintea aripilor!” (II); „ – Oricum… am ajunsdeparte, foarte departe, cel mai departe… / - (Gândindu-secu teamã.) O mai fi ceva? / - (Aproape plângând.) Arboriicresc, le dau mugurii, le picã frunzele ºi se întreabã: omai fi ceva? / - Oamenii iubesc, stau de vorbã ºi mor. Omai fi ceva? / - Morþii tac. Scruteazã veºnicia ºi tac.Lasã iarba sã-i facã optimiºti pânã toamna. Atunci mordin nou peste moartea lor veche, grãmadã. / - ªi tac, ºitac, ºi tac.” (II); „– (Calm) De-o viaþã întreagã îl caut.Unde eºti, Chimiþã? Cã tu m-ai legat la ochi ºi nu pot sã-þi spun decât aºa, ca un copil.” (III). Uneori paracliserulreconfigureazã sorescian arghezianul „Vreau sã te pipãiºi sã urlu: Este!”: „ – (Încet.) Doamne, tu eºti oaia meacea rãtãcitã, fãrã tine mã simt nepereche. Ia-mã-n coadãprin lumea ta infinitã, ori mãcar în luna cea din ureche…”(II); „(sus, cu treaba lui): Aproape cã-l pipãi.” (III); „ –


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

(Înfricoºat.) Doamne, sunt aici în vârf, bucuros, tocmaiîn vârf, unde de obicei pluteºti Tu. Eu þi-am fãcut fum,dupã puterile mele, încalecã pe el ºi mi te-aratã…” (III).Din aceastã perspectivã paracliserul lui Marin Sorescuse dovedeºte a fi un individ exponenþial al omului mo-dern pentru care necesitatea încredinþãrii în existenþadivinitãþii (cu prezumarea posibilitãþii absenþei acesteia)induce intrinsec o nesiguranþã a încredinþãrii în rosturilepropriei existenþe ºi a existenþei în general.

A doua capcanã majorã a labirintului pe care eroultrebuie sã o evite în cãlãtoria sa este, dupã singurãtateametafizicã ºi derivând din aceasta, aceea a lipsei de sensa cãlãtoriei înseºi, a vieþuirii absurde a omului în univers.Mai mult chiar, paracliserul se descoperã ca fiind singurul(prin forþa împrejurãrilor) care mai poate conferi osemnificaþie lumii altfel complet desemantizate, al cãreiultim locuitor responsabil se regãseºte terifiat a fi. Asupraconºtiinþei sale se exercitã o presiune enormã dinmomentul în care înþelege cã soarta lumii întregi depindede modul exemplar în care el îºi va desãvârºi periplulprin labirintul aparent iraþional, lipsit de logicã sau de repereinteligibile, cu un traseu oricum relativ, aleatoriu ºiinterpretabil. Nu mai existã nimeni altcineva care sã maipoate salva catedrala de la uitarea eternã (ºi lumea de larisipirea în nonsens): „- (Certându-se.) Cine ai vrea sã seroage? / - (Schimbând lumânarea în mâna cealaltã, ca ºicând l-ar durea.) Aici nu mai intrã nimeni. / - (Râzând.)Numai eu am dat buzna.” (I); „- (În tainã.) E o catedralãuitatã.” (I). În plus, paracliserul nu este sigur ce anumeare de fãcut: „- (Pe un ton de rugãciune.) Ce trebuie sãfacem noi, ceilalþi? Cei mulþi, dar ceilalþi! Dupã ce tu le-aifãcut pe toate singur, ce ne-a mai rãmas ºi nouã, celorde pe fundul lucrurilor fãcute?” (III). În principiu eroul ºtiecã este „ultim mohican al iluziei”1 ºi acceptã sã fiepãstrãtor al speranþei, doar cã incertitudinea îl copleºeºteºi adeseori pare a se resemna într-o atitudine de eroismquijotic la rându-i absurd: „Eu aº vrea sã înalþ un imnpânzelor albe. Acestor formidabile pânze albe – pânã încare ne-a fost dat sã gândim. Pot fi de nori, pot fi deprãpastie absolutã. Noi trebuie sã ne împingem pânãacolo. Sã ne-aruncãm cu soarta înainte. Pânã în pânzelealbe…” (I). Uneori se întremeazã cã demersul sãuimprecis va fi având vreun ecou valorizant undeva –altundeva – în univers, chiar dacã lui îi este aici ºi acumimposibil sã îl perceapã, dar discursul sãu împrumutãsugestiile unei dulci-amare autoamãgiri lipsitã deconvingeri serioase: „- (Solemn) Eu mã uit – ºi stelelerãsar pe altã planetã. Eu vorbesc, ºi tunã ºi fulgerã pealtã planetã. Sunt slãbãnog ca o furnicã, dar forþa meacreºte înspãimântãtor pe altã planetã. ªi sunt Dumnezeuacolo – fãrã sã ºtiu.” (I). Încet dar sigur paracliserul parea se abrutiza ºi se aliena. Asaltat de zborul unui liliacrãtãcit în biserica pustie ºi integrat perfect acestui universdezolant ºi mort (o altã metaforã a paracliserului captivîn labirint, între douã dimensiuni, pãmânt ºi cer), eroultrãieºte panicat senzaþia cã el însuºi regreseazã cãtregrotescul existenþei iraþionale: „Când se-ntrerupe istoria,apar monºtri preistorici. / (…) / - Sau eu am coarne, saueu am gheare, sau eu am aripi negre?!” (II). Treptat

sugereazã cã ar fi tentat pânã sã ºi abandoneze lupta saextenuantã pentru a contempla, neimplicat, extincþiatotalã a universului: „Am calculat cã aº putea dormi nor-mal peste un milion de veºnicii, când s-ar produce oeclipsã universalã” (III).

Undeva, cãtre finalul cãlãtoriei, eroul adreseazã treiîntrebãri retorice care rezumã întreaga dramã a absurduluiexistenþial: „- De ce te-ai nãscut? / - De ce-ai trãit? / - Dece-ai murit?” (III). Dintre aceste traume inerente care seexercitã asupra ontologiei sale, paracliserul este de labun început mãcinat de caracterul necunoscut pe care îlpresupune moartea. Moartea este o obsesie permanentãa psihicului sãu, introdusã iniþial în discurs spontan, fãrãa se face precizãri explicite: „(Merge spre grãmadã.Iscodind speriat în jur.) Pe unde-o fi venind? Pe unde sescurge? Sau poate picurã, clipã de clipã, ca apãsareaunui deget necunoscut pe nodul din gâtlej, umflat despaimã? / - (Cãutând ca pe un ac.) Eu cred cã vine dejos… / - (Acelaºi joc în sus.) ªi pe sus, totodatã… Simtun vârtej în genunchi, care mã cãlãuzeºte sã-mi frânggenunchii…” (I). Eroul urmeazã un traseu sinuos în caremiza este aceea a acomodãrii cu ideea morþii, mai alespe mãsurã ce începe sã intuiascã faptul cã destinul sãunu se va fi împlinind doar prin asumarea timpului rostitoral vieþii (oricum o probã traumatizantã), ci prin acceptareavoluntarã a trecerii sale în necunoscut. Paracliserulînþelege cã rolul sãu în resemantizarea catedralei uitatepresupune propria moarte: „ªtii ce pot sã fac eu, ca omviu? Sã stau aici ºi sã plâng. (Plânge la picioarele sfân-tului.)” (III). Acceptã pânã ºi posibilitatea acestui punctterminus al propriei cãlãtorii prin labirintul existenþial, însãfãrã a dobândi nici un fel de întremãri pentru ultimii paºi:„…nu ºtiu ce mã aºteaptã. (Trece mai departe)” (III). Eroulpare cã va pãºi în moarte nu din convingere ºi nu încre-dinþat, ci din resemnare în faþa iraþionalului ºi a incompre-hensibilului.

În ceea ce priveºte a doua temã majorã enunþatã înºirul întrebãrilor retorice, „De ce ai trãit?”, eroul, în lipsaaltor indicaþii sau lãmuriri, adoptã o atitudine doar aparentsimplistã: îºi asumã statutul de paracliser. A fi paraclisernu este o opþiune preferenþialã prealabilã a protago-nistului, ci este mai degrabã pus în faþa unei ecuaþii pre-definite pe care poate cel mult sã refuze sã o rezolve,dar nu sã îi ºi stabileascã termenii. El „se trezeºte” singurîn catedrala pustie, uitatã ºi neterminatã, iar a-ºi asumarolul paracliserului este dovada supremului eroism,semnificã asumarea existenþei, oricât de absurdã ºi deiraþionalã ar fi aceasta. Întregul sãu periplu prin labirint,prin îndeplinirea „funcþiei” de paracliser, este o expresiea responsabilitãþii omului în faþa existenþei (nu doar apropriei existenþe, ci a existenþei ca ºi concept univer-sal). Protagonistul este „ultimul” ºi „singurul” într-o lumelipsitã de sens, ºi atunci înþelege cã trebuie sã înfruntesituaþia, altfel întreaga existenþã ar plonja în nonsens. „-(Semn a lehamite.) Acum, dacã mã ungea cinevaparacliser, poate cã… Dar nu mi-a spus nimeni sã fiuparacliser aici, eu m-am trezit, dintr-o datã… aºa… de-geaba. Cum se întâmplã… autoungerile. / - (Scu-zându-se.) ªtiþi, catedrala asta e uitatã, da, foarte uitatã,


PRO

PRO

PRO

PRO

iar eu sunt un paracliser… voluntar.” (I).Odatã asumat – fãrã controverse, ci aproape instan-

taneu, spontan, apriori – acest statut, ingrat dar strictnecesar, paracliserul iniþiazã o luptã eroicã, ce adeseoripare a-i depãºi puterile, dar, cu toate ezitãrile, nu ºi voinþa.Catedrala este neterminatã. E drept, tot ceea ce îi lipseºtepare a fi un detaliu minor, dar cu toate acestea, fãrãîndeplinirea acestui ultim amãnunt, edificiul este imper-fect ºi nefuncþional: „- (Studiind pereþii.) Pietrele nu aufost încã sudate cu fum de rugãciune. Crãpãturile suntvii.” (I). Iar protagonistul va relua, de unul singur, re-construcþia întregii catedrale, afumând piatrã cu piatrãpereþii, îndeletnicire aparent derizorie ºi futilã, care nu depuþine ori îl aduce pe culmile disperãrii, sugerând în sineabsurdul condiþiei umane. Începutul creaþiei proprii estepasul cel mai dificil, dar odatã acesta asumat, prota-gonistul ºtie cã undeva, cândva, va ajunge la finalulcãlãtoriei: „Piatra fundamentalã am pus-o. / - (Râde.) De-acum totul va fi mai simplu. (Urmãtoarea.)”. Curând însãîl copleºeºte disperarea care rãbufneºte sub forme vari-ate. Drumul presupune capcane nebãnuite: liniile dreptecer consumarea a foarte mult fum, încheieturile necesitão atenþie esenþialã, altfel „întreaga afumãturã de dãrâmã”,iar într-o firidã „torni ca-ntr-o gurã de iad”. Protagonistuleste complet rãtãcit ºi strivit în labirint, iar epilogul parea se metamorfoza într-o fata morgana: „- (Lucreazã caun zidar, îndesând fumul cu mâna, netezindu-l cu dosulpalmei. Îºi îndreaptã spinarea, ofteazã.) O sã ajung euvreodatã la altar?...” (I). La un moment dat se sperie cãîndeletnicirea îi depãºeºte puterile („- (Lucid). Toate au olimitã, ºi eu nu pot umple catedrala.”, II; „De-aº aveaputerea sã duc pânã la capãt ceastã ctitorie!”, III), dar, înmomentul în care ajunge la altar, surprizele sunt multipleºi deloc încurajatoare.

În primul rând, protagonistul îºi dã seama cã nu ºtiepe cine a înfruntat el pânã în acest moment: „- (Exaltare.)Înnegrirea altarului! Am ajuns aici târâº-grãpiº, luptân-du-mã cu…” (II). Pânã la a ajunge la altar, care e doar oetapã a cãlãtoriei prin labirint, paracliserul s-a luptat, fãrãsã o ºtie, cu sine. De abia de acum înainte va pãºi înadevãrata iniþiere, pânã acum doar s-a pregãtit. Are orevelaþie, exprimatã printr-o metaforã care sugereazãdestinul care îl aºteaptã de acum înainte, faptul cãînfãptuirea deplinã a catedralei presupune ºi dispariþiasa ca individ. Creaþia necesitã sacrificiu. Din acest mo-ment devine evident cã paracliserul repetã, la altã scarã,destinul Meºterului Manole, al omului creator prinexcelenþã: „- (Se reazimã cu fruntea de catapeteasmã,obosit.) Cineva a pictat o bisericã pe-o dropie. Era ultimadin locurile acestea. Toate celelalte fuseserã vânate. Iarbisericã – nu mai era demult. ªi el a pictat una pe dropie.Minunile lui Cristos – pe creastã, pe mustãþile de penelungi ºi pe guºã. Pe aripi, patimile ºi punerea în mormânt– pe una; pe cealaltã aripã – înãlþarea la cer.(…) A fãcutdropia bisericã ºi i-a dat drumul pe câmp. Alerga toatãziua dupã ea sã se roage. / - «N-aþi vãzut cumva bisericamea?» - întreba pe toatã lumea. Într-o zi a zãrit pe unultrecând cu ea, atârnând la brâu, însângeratã… / - Eu amînsã catedrala mea… Cine ar putea-o împuºca? ªi cum

sã ºi-o atârne la brâu? Cã eu aº scoate atunci capul pefereastrã ºi aº rãcni, sã mã pomeneascã: «Ucigaºilor!».”(II). Biserica vie pictatã pe dropie „are darul sã vizualizezesugestiv sinonimia perfectã dintre fiinþare ºi creaþie.”2.Paracliserul este catedrala, catedrala este paracliserul,creaþia ºi creatorul sunt una ºi aceeaºi entitate indiso-lubilã, omul este cel care conferã un sens lumii în caretrãieºte, iar paracliserul se va sinucide pentru a „înfiinþa”creaþia astfel desãvârºitã. Este un paradox, dar fãrãsacrificiul final al creatorului nu ar fi existat creaþie lacare „sã se roage” – nu se ºtie cine, întrucât la final prota-gonistul nu mai este iar altcineva în locul sãu nu intrã încatedralã.

Cã toatã munca depusã de erou pânã la a afumareaaltarului nu semnificã ºi sfârºitul cãlãtoriei reiese dinaflarea unei icoane goale, a cãrei ramã nu conþine niciopicturã (golul ramelor reitereazã neîncrederea în existenþadivinã ºi accentueazã tragicul condiþiei absurde a exis-tenþei). Nu aici este ieºirea din labirint, dar paracliserul,deºi de acum „condamnat” irevocabil la a imprima deunul singur o semnificaþie catedralei pustii, nu ezitã niciosecundã: „- (o pauzã de nehotãrâre, apoi, calm, continuãsã lumineze ramele goale.) Nu trebuie sã ne descurajãmnumai dintr-atâta. Lumânarea trebuie þinutã mai departe,ca ºi când totul ar fi în ordine.” (II). ªtie cã nimic „nu esteîn ordine” ºi cã el este cel care trebuie sã instaureze oordine pozitivã. Necesitatea propriului sacrificiu, care i-ar putea aduce ºi liniºtea metafizicã ºi sfârºitul peripluluiexistenþial, este prezentatã într-o altã metaforã, prindecodificarea unui alt simbol întâlnit în rãtãcirea sa prinlabirint: „- (Lumineazã întâmplãtor tabloul cu MartiriulSfântului Sebastian. Surprizã.) În sfârºit, un om fericit! /- (Observându-i trupul sfârtecat de sãgeþi.) Care ºi-a luatsoarta în propriile mâini, în propriul trup, în ochi, în inimã…Care ºi-a luat soarta în propria-i inimã.” (III). Paracliserulrevine adeseori cu diferite comentarii (nu neapãratbinevoitoare) asupra posturii Sfântului ªtefan ºi a altorsfinþi pictaþi pe pereþii bisericii, într-un efort subconºtientde a se acomoda anticipativ cu propria jertfã pentru unideal absolut. Într-o rugãciune în dodii adresatã acestora,paracliserul pare a sugera cã „trecerea la cele sfinte” esteîn primul rând o metodã facilã de a se încredinþa formalîn existenþa unui sens transcendent al lumii altfel aparentcomplet dezorganizate. De fapt, prin aceastã rugãciune,paracliserul încearcã sã se debaraseze de propriarãspundere covârºitoare în absurdul existenþial, iar„trecerea la cele sfinte” e mai degrabã o cale de evadaredecât de împlinire a destinului: „(Rugãciune.) Sfinþilor,primiþi-mã în rândul vostru ca figurant. Voi sunteþi bãtrâni,poate-au început sã vã doarã anii, zugrãviþi pe fiinþavoastrã în atâtea etape. Îngãduiþi-mi sã îndeplinescmãcar treburile mai neînsemnate din firide ºi ocniþe. Aºputea, de pildã, sã mãnânc luminã la Cina-cea-de-tainãºi sã suflu în aureolele voastre, dupã ce se terminã slujba.Iar din când în când, de la distanþã de-o jumãtate deperete, sã-mi fac mâinile pâlnie la gurã ºi sã urlu, o datãpentru credincioºi ºi o datã pentru necredincioºi: Aleluia!Aleluia!” (I). Aproape cã rugãciunea eroului sunã aimprecaþie ºi a sacrilegiu. Nu de puþine ori protagonistul

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

sugereazã cã se îndoieºte de eficacitatea prezenþeisfinþilor pictaþi pe tencuialã, pânã la a-i acuza cã se lasãcontaminaþi de microbii morþilor ºi astfel contribuie,paradoxal, nu la împlinirea destinului catedralei, ci tocmaila decrepitudinea acesteia. Absurdul existenþial, incertitu-dinea metafizicã ºi singurãtatea apãsãtoare sunt coordo-natele esenþiale ale întregului itinerar labirintic alparacliserului.

Ceea ce îl menþine pe erou în aceastã luptã sisificãeste însã credinþa (sau speranþa) cã trebuie totuºi sãexiste un principiu absolut undeva, cândva, dincolo deabsenþa (incomprehensibilã) din contingent a unei ordiniºi a unei semnificaþii transcendente. Sisific sau quijotic,paracliserul are marele merit de a-ºi continua cãlãtoriareuºind mereu sã învingã asalturile iraþionalului,grotescului, absurdului, bizarului, ilogicului, solitudinii,neabandonând niciodatã credinþa (sau speranþa) cã la fi-nal efortul sãu va dobândi, totuºi, un sens general pozitiv.Eroul pare captiv debusolat în labirintul unei existenþelipsitã de perspective, futilã ºi pasabilã, dar depãºeºtemai mereu resemnarea prin raportarea la un iluzoriu idealcare odatã revelat l-ar salva deopotrivã pe el ca individprecum ºi lumea al cãrei mântuitor într-un fel ar deveni.Critica literarã a denumit condiþia eroului sorescian prinsintagme cu semnificaþii uºor nuanþate: „conºtiinþã arsãde setea cunoaºterii absolute”3, „drumul cãtre perfecþiune,iter perfectionis (…) pentru a-l gãsi pe Dumnezeul ab-sent din lãcaºul credinþei”4, „cãutarea unui sens, a unuiaabsolut chiar, împins pânã la limitã”5. Cert este cã de labun început paracliserul constatã cã „… flacãra ºi-a gãsitadevãratul ei drum. În sus.” (I), iar direcþia propriului traseuexistenþial este astfel stabilitã. Eroul, asemenea flãcãrii(devenind el însuºi la propriu flacãrã la final) se vaconsuma pe sine cãtre înalt. Imaterialitatea fiinþei sale ise proiecteazã de asemenea simbolic în înaltul catedraleiatunci când pe zidul bisericii îi apare o a treia umbrã care„s-a cocoþat sus” (I). Spre diferenþã de sfinþii zugrãviþi petencuiala catedralei, care cade, imaginea virtualã aparacliserului este de regãsit tot în cer: „- (Surâzând.) Euam plecat singur cu tencuiala mea, în cer. Caut peretele.Peretele auzi? / - (Arãtând spre cer.) E acolo.” (III).Gândurile sale au un sens unidirecþional: „Aºa aº vrea,pe gândurile mele, sã urc pânã sus de tot, unde e posibilãliniºtea, pentru cã viaþa ºi moartea s-ar întâmpla mai josde mine, ca ploaia sub nor.” (III); „ªi eu am venit sã tevãd într-un singur fel. ªi am luat-o de jos în sus. (…) ªiuite, calc în jos… (îngrozit) ºi alunec în sus!”.” (III).

Principala armã prin care paracliserul reuºeºte sã îºimenþinã tonusul ridicat pentru a-ºi vedea setea de absolut(gnoseologic, metafizic, ontologic) împlinitã este a ceeaa ironiei ºi autoironiei. Eroului sorescian îi este carac-teristic nu monologul, ci un amplu dialog purtat de unulsingur: „Ceva, în fiecare din personajele lui Marin Sorescu,trebuie sã vorbeascã, altceva sã se lase vorbit. (…)fãrâmiþare a discursului între oglinzi paralele”6; „MarinSorescu interiorizeazã dialogul, care devine un fel deconvorbire a omului cu sine însuºi”7. Rostul acestei alte-ritãþi verbale a unei unice identitãþi este unul cu finalitãþiontologice: comentând ºi comentându-se, eroul sorescianîºi controleazã, pe cât posibil, destinul8; „Cheia monolo-

gului degajat, absenþa pateticului, oferã dramaturgului unmod abil de a figura tragicul substanþial într-o acþiunemodestã care permite interferenþa glumei cu incandes-cenþa sublimei arderi pentru ideal.”9. Pauzele dintreaccentele grave ale acestui discurs dispersat, fãrâmiþatºi fragmentat sunt alcãtuite din multiple expresii aleumorului reconfortant, care are rolul de a detensionaatmosfera tragicã acumulatã anterior ºi a face posibilãcontinuarea luptei cu absurdul propriei condiþii. Exemplelesunt nenumãrate: „- (Meditând.) Se dãrâmã ºi asta, mâine-poimâine. Vreun cutremur nou, ceva, ºi atunci… N-a avutcredincioºi nici mãcar cât o broascã þestoasã! Aia trãieºtecâteva secole ºi tot e mai afumatã pe þest când moare.Cine naiba s-o fi þinând cu lumânarea dupã ea?” (I); „-(Meditând.) Muribunzii ar putea, cu ultima suflare, sã-nvârtã niºte roþi atât de puternice, încât sã scoatãpãmântul din zona noastrã nenorocitã. Numai cã nu le dãprin gând sã sufle toþi odatã. Murim dezorganizat, astae.” (I); despre lumânãri: „- (Tehnicist.) Cele proaste ab-sorb mai lacome întunericul. Parc-ar fi niºte ochi morþi,înþepaþi de furnici.” (I); ;- (Ascultând.) Parcã iarba de-afarã dã nãvalã prin zid, creºte prin zid. Ca sãgeþile prinSfântul Sebastian. / - (Cãutându-l.) Trebuie sã fie pe-aici, pe undeva. Ascultã ºi el cum creºte iarba pe rãnilelui. Cum se umple de verdeaþã. / - (Trist.) Îmbãtrânim, nise duce veacul. ªi trebuie sã ne umplem de ceva…” (II);„- (Certându-se.) De ce faci ºapte umbre pãmântuluidegeaba?” (II); „- (Pe gânduri.) Sfinþii ies din gãlbenuºulde ou, ca paraºutiºtii din avion. Câtã vreme va mai fi ou,minunea va plana deasupra noastrã.” (II); „- (Curios.) Sepoate suferi ºi în afara iadului? S-a dat drumul? S-a gene-ralizat?” (III); „- (Ca pentru sine.) Dumnezeu mi-a fãcutsemn pe sub cer, semn discret, sã nu observe restullumii. Eu, naivul, credeam cã e, ca de obicei, vreun fulgerºi mã pregãteam sã intru-n pãmânt, fiindcã de câte oriam fost fulgerat, am intrat în pãmânt, cãrbune, sã-mitreacã electricitatea.” (III).

Referinþele critice cu privire la semnificaþia ironiei per-sonajului sorescian reprezintã un (rar) consens: „o soluþiede a ieºi din absurd, un mod de a depãºi tragicul. (…)înseamnã o distanþare, un început de stãpânire a obiec-telor terorizante.”10; „Prin exersarea permanentã a ironieiºi a autoironiei, personajele soresciene îºi þin în stare deveghe simþul critic, disociativ ºi asociativ, atât de necesarcãlãtorului prin labirint.”11; „întãritoare ca o filozofie stenicãasupra existenþei.”12. Am remarca faptul cã apelul frecventla exprimarea ironicã a unor convingeri – sau dubii – propriisunt o certã notã de cerebralitate ºi luciditate a paracli-serului, iar conºtiinþa verbalizatã, luarea în derâdere aunor adevãruri incerte sau a unor ipocrizii altfel disimulateîl despart categoric pe acesta de statutul de naivitatedonquijoticã edulcoratã sau de idealism de ultim mohicanal iluziei. Prin ironie ºi autoironie paracliserul se dovedeºteîntr-adevãr un martir al ideii, dar un martir adeseori scep-tic, dilematic ºi problematic, care aminteºte mai degrabãde condiþia eroului camusian, un sisif al necesitãþii ºiapoi al iluziei. Spre diferenþã de Don Quijote, paracliserula dobândit conºtiinþã criticã ºi, în plus faþã de acesta,acceptã chiar ºi în aceºti termeni sã se lupte cu morilede vânt pentru acelaºi utopic iter perfectionis.

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

Paracliserul intuieºte, subconºtient, cã la capãtul cãlã-toriei prin labirint îl aºteaptã propriul sfârºit, precum ºi cãacesta va presupune o jertfã de sine. Înþelege cã acest„prea mult spaþiu” lipsit de sens al catedralei va necesitaun gest extrem, o înfãptuire deosebitã din partea lui caom creator: „- (Râde uºor, privind pereþii.) A trebuit sã facºi eu o micã minune. Minunile sunt bine primite sus, dacãsunt puse în slujba unei idei mãreþe.” (II). Însã aceastãsperanþã cã sacrificiul sinelui (niciodatã pomenit explicit)îi va aduce ºi certitudini sau va avea la rându-i un sensrãmâne mereu problematizatã într-o eternã pendulare întrefãgãduinþã ºi tãgadã: „ (… Paracliserul sare în picioare,se pomeneºte rãcnind.) Cã nu vedem niciunde cã aceastãardere pur ºi simplu ar însemna vreo minune! (Cu fluturãrinervoase din mâini, stinge lumânãrile.)” (II). Stingerealumânãrilor este un echivalent al dãrâmãrii zidurilor decãtre Meºterul Manole. Paracliserul ezitã ºi se teme sãajungã la final, nu atât pentru cã ultima etapã îi va rezervadispariþia ca individ, ci din teroarea cã întreaga saînfãptuire, inclusiv jertfa supremã, sã nu fie, cumva, larându-i un nonsens. Omului muritor i se refuzã certitu-dinile, solicitându-i-se totul fãrã garanþii prealabile. Pemãsurã ce semnele deznodãmântului devin tot mai nume-roase („Ceara – ºi ea e pe sfârºite.”, III) ºi teroarea paracli-serului se acutizeazã. Singurul semen intrat întâmplãtorîn catedralã, un paznic, este profan ºi surd, ceea ceadânceºte sentimentul terifiant al solitudinii desãvârºitea eroului. Nu are cui sã îi comunice propria drama,întreaga povarã apasã exclusiv pe umerii sãi (-(Resemnat.) Trebuie sã mã descurc singur.”, III). Aparastfel semne de revoltã împotriva condiþiei sale tragice,rebeliunea fiind, în fond, expresie a disperãrii: învinovã-þeºte divinitatea absentã cu un paradoxal pãcat divinoriginar („Facerea primului om a fost semnul decãderiitotale ºi absolute a cerului.”, III), din dorinþa de a transferainstanþei transcendente vina absurdului existenþial,totodatã încercând astfel sã îºi uºureze povara ce îi apasãpe umeri, sã se debaraseze cumva de rãspunderea non-sensului universal. Cere acestei instanþe supreme sãrefacã ea întreaga existenþã de la început astfel încâteroul sã nu mai fie nevoit sã afle singur ieºirea din labirint:„ªi sã ne gândeºti pe fiecare în parte de la început. ªi sãne rãzgândeºti de la început. ªi nici sã nu ne mai faci! ªisã ne laºi în pace! / - (Þipând.) Sã ne laºi în pace,Doamne!” (III). Astfel de atitudini pot încadra personajul,pânã la un punct, „… în direcþia existenþialiºtilor (omul înfaþa existenþei copleºitoare, revolta faþã de determinismulcircumstanþelor etc.)”13. Însã paracliserul reitereazã la fi-nal un alt arhetip, acela al omului creator.

Aflat în iminenþa desãvârºirii catedralei, aºadar lacapãtul lui iter perfectionis, paracliserul pare cã se sperieºi se decide, in extremis, sã abandoneze lupta. Obositde a se regãsi „într-un veºnic box cu infinitul…” vrea sãrevinã la condiþia sa derizorie, anonimã, comunã, dedinainte de a fi intrat în bisericã. Acum paracliserul luiSorescu este un avatar al lui Manole: „ – (Hotãrârebruscã.) N-o mai termin. Lãsaþi-mã sã cobor, o bisericãmai neagrã decât asta nu mai pot face. Aºa cã nu vã fiefricã…” (III). Dar schelele nu mai existã ºi eroul sorescianeste captiv al propriei creaþii, sus în înaltul catedralei. Nu

vrea sã accepte cã destinul sãu nu îi mai aparþine ºi îºicere deconcertat dreptul la recucerirea condiþiei banalede muritor oarecare: „- (Contrariat). Nu se poate… Amdreptul la prãbuºire, ca orice corp. / - Ca orice corp viucând cade mort. / - Ca orice corp mort când cade ºi nuînvie.” (III). Or tocmai cã el, dintre toþi oamenii, „ultimul”ºi astfel singurul care mai putea desãvârºi creaþia, nuare dreptul la prãbuºire. Sufletul sãu aparþine creaþiei:„Mi-am suflat sufletul pe toþi pereþii sã mã pot urca pânãaici.” (III). Destinul sãu fusese stabilit încã din momentulîn care pãºise în catedralã, iar acum se aflã în punctulterminus al captivitãþii în labirint, aflând (poate…), prinsingurul gest rãmas de îndeplinit, sensul absolut al lumiipe care astfel o salveazã de la „uitare”: „- (Îºi aprindeveºmintele.) O sã-l las sã ardã… pânã la capãt… Aºa,de sufletul meu… / (Sus nu mai e decât un rug, aruncândlumini fantastice peste catedrala neagrã.) / - Aºa… desufletul… meu.” (III).

Incendierea „voluntarã” a paracliserului (consecinþã a„autoungerii” de la începutul piesei) a fost receptatã nuca un gest al resemnãrii în faþa absurdului existenþial, cica dovada supremã a curajului eroului ºi astfel a victorieisale asupra condiþiei tragice, asigurând postmortem osemnificaþie creaþiei/existenþei altfel imperfecte, sterile:„Adicã orice operã, nu doar cele mari, de excepþie, esteparicidã, presupune transferul de viaþã de la artist înmateria inertã pentru ca aceasta sã dobândeascã viaþãartisticã”14; „Paracliserul, dându-ºi foc, ca unei ultimelumânãri, spre a sfârºi afumarea catedralei. În fond nu elaºitate, nici sinucidere: ci asumarea de cãtre om a rãs-punderii supreme, care echivaleazã cu încetarea opoziþieidintre el ºi lume. Omul nu se opune lumii, nu e altcevadecât ea, ci o conþine. Omul e însãºi lumea.”15. Catedrala,acum desãvârºitã, însufleþitã, va fi prezumat „reamintitã”în conºtiinþa oamenilor care pot avea, acum, la rându-le,acces la sensul absolut revelat sieºi ºi lor de cãtreparacliser prin propriul sacrificiu exemplar. Tragedia întrei tablouri a lui Marin Sorescu are, însã, un final deschisºi supus astfel oricãror interpretãri posibile.

Note:Note:Note:Note:Note:1 Nicolae Manolescu, Literatura românã postbelicã (Lista

lui Manolescu), vol. 2, Proza, teatrul, Aula, 2001, p. 344.2 Monica Spiridon, Complexul lui Iona, în Melancolia

descendenþei, Cartea Româneascã, 1989.3 Vladimir Streinu, Iona, Chitul ºi alþi ihtiozauri, în

„Luceafãrul”, an XI, nr. 3, 1968, p. 7.4 Marian Popescu, Chei pentru labirint, Editura Cartea

Româneascã, Bucureºti, 1986, p. 50.5 Nicolae Manolescu, op. cit., p. 342.6 Monica Lovinescu, Unde Scurte, Editura Humanitas,

1990, p. 314.7 Nicolae Manolescu, op. cit., p. 341.8 Marian Popescu, op. cit., p. 254.9 Gh. Ciompec, Motivul creaþiei în literatura românã,

Bucureºti, Editura Minerva, 1979, p. 240.10 Eugen Simion, Scriitori români de azi, Editura Cartea

Româneascã, 1978.11 Marian Popescu, op. cit., p. 254.12 Nicolae Manolescu, op. cit., p. 344.13 Eugen Simion, op. cit.14 Gh. Ciompec, op. cit., p. 241.15 Nicolae Manolescu, op. cit., p. 341.

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

VARIABILELE ASCUNSE – CONSTANTE CUANTICEÎN GENERAREA CONªTIINÞEI METAFORICE

Lucia DãrãmuºLucia DãrãmuºLucia DãrãmuºLucia DãrãmuºLucia Dãrãmuº

Montajului poetic blagian i se descoperã stãrile depotenþialitate metaforicã, dinspre interior spre exterior, cucât este mai sondat în zonele subsidiare, acele variabileascunse, capabile sã genereze metafora. De fapt, LucianBlaga a fost un vizionar, contemporan cu teoriile ºtiinþi-fice, pe care, cã vrem sau nu, le putem decripta în scrierilepoetului, fiind inserate la nivelul metaforei atât în filosofie,cât ºi în versuri.

Toate evenimentele gândirii poetice le nuanþeazã înºi prin nivelurile realitãþilor poetice care migreazã dincolode un dincolo perceput de noi, atingându-se nivelul trans-metaforei.

Sensul creaþiei blagiene, însã, se accentueazã caurmare a unei fisiuni ontologice, în corelaþie, aproape defiecare datã, cu starea fiinþei în faþa dispariþiei timpului,cu sentimentul de înstrãinare faþã de momentul sursã.

E ºi cazul poemului Gorunul. Starea de liniºte, vecinãcu boala, apare la început, iar pe mãsurã ce acalmia seintensificã, liniºtea devine vecinã cu moartea:

„În limpezi depãrtãri aud din pieptul unui turn / cumbate ca o inimã un clopot / ºi-n zvonuri dulci / îmi pare /cã stropi de liniºte îmi curg prin vine, nu de sânge”

Fisiunea are loc la nivelul paradigmei „viaþã”, îninteriorul cãreia se produce o rãsturnare. Starea de a finu-i mai este proprie poetului, cãci prin vine îi curgeliniºtea, în schimb, viaþa, faptul de a fi se altoieºte peturnul purtãtor de inimã.

În cazul de faþã, o variabilã ascunsã, cu nuanþa eiincertã, o regãsim în expresia poeticã îmi pare / cã stropide liniºte. Moartea încã nu se concretizeazã, poetulaflându-se în zona clarobscurului, cãci auzul îi esteacompaniat nu de certitudine, ci de „zvonuri dulci”, care-s, de fapt, bãtãile ritmice ale inimii clopotului.

Variabilele ascunse, conform lui Bohm – D. Bohm,Quantum Theory, Prentice – Hall physics series,Englewoodcliffs, 1951 – reprezintã parametrii tãinuiþi,ezoterici, ascunºi, încã nedescoperiþi, dar presupuºi,caracteristici unor stãri fizice sau psihice (în sens cul-tural), „care descriu momentul ºi locul transferului uneicuante”

„Liniºte” – reprezintã o stare de fapt, echivalând culipsa de zgomot, cu apatia, acalmia, tihna, pacea,seninãtatea, calmul sufletesc, astâmpãrul, comoditatea.Expresia verbalã îmi pare amplificã incertitudinea situaþieiconjuncturii prezente, liniºtea simþitã acum comportându-se ca ºi cum ar fi memorat starea ei originarã. De aicivagul sentiment al situãrii în atemporalitate. „Liniºtea”pretinde, ca ºi în cazul unei variabile ascunse, atâtmanifestarea momentului prezent cât ºi amintirea stãrii

primordiale. Datoritã acestui comportament, variabileleascunse, sunt constante sine qua non în lanþul metaforic.

Aceastã viziune asupra poeticului, în caresubstanþialitatea înþelesului din lumea datã se lasãdecriptatã doar în lumina transcendentului, o întâlnim nudoar în poezia blagianã, ci ºi în filosofie. E vorba de mis-ter, de acea tainã a fiinþei, pe care Blaga nu o imitã, ci oindicã, arãtând spre noi ºi noi mistere, trimiþând spretrans-metaforãtrans-metaforãtrans-metaforãtrans-metaforãtrans-metaforã. E momentul sã subliniez cã trans-meta-fora nu este similarã cu metafora trans-semnificaþionalã,sintagmã propusã ºi analizatã de Lolita ZagaevschiCornelius (Funcþii metaforice în Luntrea lui Caron...,Clusium, 2005), prin care se trimite la metafora revelatoare,fiind identicã acesteia, conform autoarei.

În cazul trans-metaforei, trans-metaforei, trans-metaforei, trans-metaforei, trans-metaforei, aceasta se justificã dincolode ideea unui dincolo, trans- având semnificaþia de dincoloîn formã purã (Dictionnaire etymologique de la LanqueLatine. Histoire des mots, par A. Ernout et A. Meillet,Quatrieme Edition, Paris, 1967) , fãrã a crea astfel otautologie în mãsura în care s-ar pune în legãturã cu meta(Dictionnaire etymologique de la Lanque Grecque, E.Boisacq, Paris, 1916).

Sensul unic blagian, de pãtrundere în trans-metaforã,


PRO

PRO

PRO

PRO

are loc doar în lanþ, ca în principiul fizic al producerii deenergie purã. E de fapt vorba despre semiotizarea în lanþ,teoretizatã de Mircea Borcilã (Introducere la poetica luiBlaga, 1980, Tezã de Doctorat) , în care semnificatuldevine semnificant, la rându-i devenind semnificat.

Polarizarea metaforicã se face circular, un nivel im-portant în concretizarea trans-transmetaforei fiind dat deparametrii ascunºi datoritã cãrora, la un nivel deadâncime, se creazã multisimultaneitatea metafiricã.

Termenul este preluat din fizicã, propus de A. Stefanov,H. Zbinden, N.Gisin, A.Suarez – Quantum Correlationswith Spacelike Beam Splitters in Motion: ExperimentalTest of Multisimultaneity, Phys.Rev.Lett.88, 2002 – con-form cãrora, „fiecare particulã nu urmeazã decât un drumdupã ce a trecut printr-un separator de fascicul, în timpce unda purtãtoare (starea cuanticã a particulei) urmeazãtoate drumurile, sau, are, mai exact, o probabilitate deprezenþã în toate drumurile”.

În cazul poemului Gorunul o variabilã ascunsã,constantã pentru procesul fisiunii metaforice, estesensibilitatea în faþa morþii, acea stare melancolicã de aputea auzi moartea.

În cea de a doua strofã, sentimentul faþã de moarte,perceput vag în prima strofã, se accentueazã, expresiica „mã-nvinge”, „aripi moi”, „pace”, „zac” etc. conturândregistrul thanatologic.

„Gorunule din margine de codru, / de ce mã-nvinge, /cu aripi moi atâta pace, / când zac în umbra ta / ºi mãdezmierzi cu fruntea-þi jucãuºã?”

În a treia strofã, deja, se ivesc mai multe constantemetaforice, variabile ascunse. Jocul incert se manifestãîn interiorul sentimentelor de: liniºte, de vacuum: „poate

cã din trunchiul tãu îmi vor ciopli / nu peste mult sicriul”.La acest palier apare multisimultaneitatea variabililor

ascunse, care contribuie la generarea conºtiinþeimetaforice.

Între starea de liniºte, ca fenomen fizic, ºi unda stãriide liniºte are loc, între douã evenimente, o comunicare.Evenimentul á este dat de momentul în care poetulvegeteazã la umbra gorunului, cu ajutorul senzorialului,simþindu-ºi propria moarte datoritã posibilului sicriu cares-ar putea ciopli din trunchiul copacului. Evenimentul âse regãseºte la nivelul prim, sursã, variabila ascunsã,liniºtea (moartea), existând în gorun dintru început, dinmomentul însãmânþãrii, unda sãmânþii fiind purtãtoare amemoriei morþii încã de la prima sãmânþã de gorun înlume. Astfel are loc multisimultaneitatea, care-l face pepoet sã simtã moartea mai acut. Practic sã perceapãsensibil viaþa morþii, acele bãtãi ritmice ale inimii clopot,din primele versuri, în cazul mai jos semnalat, interioritateamorþii fiind specificatã prin liniºtea vecinã cu moartea,care este nu doar simþitã, ci chiar gustatã. Starea simþirii,nedefinitã, este vagã, însã actul de a gusta presupuneconcreteþe, prin implicarea protuberanþelor cu funcþiisenzitive, jocul morþii producându-se pe papilele gustat-ive: „O cine ºtie? – Poate cã / din trunchiul tãu îmi vorciopli/ nu peste mult sicriul, / ºi liniºtea / ce voi gusta-oîntre scândurile lui, / o simt pe semne de acum.”

Momentul de conºtientizare a morþii intervine cândcreierul neuronal (nivel neuronal, nivel cuantic dupã StuartHameroff - Consciousness, Neurobiology and QuantumMechanics: The Case for a Connection, In: The Emerg-ing Physics of Consciousness, edited by Jack Tuszynski,Springer-Verlag, In press 2005) ºi creierul cuantic filtreazãtoate aceste variabile ascunse.

La nivelul creierului neuronal, activitatea acestuia,datoratã bazei (neuronilor) ºi sinapselor (acele simplecomutatoare), desigur, elementar explicat, percepe lumeade suprafaþã, care merge într-o singurã direcþie. Elementeconcrete ca: turn, clopot, gorun, codru configureazã tabloulce þine de sectorul neuronal.

Creierul cuantic oferã interioritatea cu particulele carese pot afla în mai multe locuri, pot stabili legãturi întreele, fãrã a þine cont de timp ºi spaþiu. E, de fapt, nivelullui Planck.

Între evenimentul a)- (ivirea în lume) ºi evenimentulb)- (ieºirea din lume) moartea doar existã, nu este separatãde nimic, nici mãcar de axa mare a temporalitãþii, cãcitimpul nu curge într-o singurã direcþie (aici intervine legealui Einstein – Albert Einstein, Teoria Relativitãþii, Ed.Humanitas, 2005).

Blaga, contemporan cu mersul ºtiinþific european, pare-se cã ºtia teoriile, pe care le-a aºezat atât de plastic înfilosofie, în poezie, în metaforã.

În final, depune o mãrturie în favoare existenþei morþiilui, ascultând, de data aceasta, cum creºte sicriul lui întrunchiul gorunului, care era de fapt acolo de când lumea:„o simt cum fruntea ta mi-o picurã în suflet - / ºi mut/ascult cum creºte-n trupul tãu sicriul, / sicriul meu, / cufiecare clipã care trece, / gorunule din margine de codru”(Lucian Blaga, Opere, 1 –Poezii-, ediþie îngrijitã de DorliBlaga, Ed. Minerva, Bucureºti, 1974).

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

CONCLUZIE, SAU DESPRE IDEEADE MARKETING CULTURAL

Petre FluieraºuPetre FluieraºuPetre FluieraºuPetre FluieraºuPetre Fluieraºu

„- Începi devreme?- Tocmai am vãzut un avion în flãcãri care se

îndrepta spre Heathrow.- Nu zãu?!”

Ian McEwan – Sâmbãtã

Marketingul Cultural este singura soluþie prin careliteratura poate concura pe piaþa actualã. Dacã autoriivor sã fie luaþi în seamã, trebuie sã îºi înþeleagã publicurileºi sã li se adreseze direct, fãrã ocoliºuri. Alte variante nuexistã, pentru cã marketingul ºi publicitatea vor fi piloniimileniului trei. Realitatea aparþine consumatorului, iarconsumatorul are dreptul sã aleagã. Vrem sã primimproduse adecvate nevoilor noastre, vrem sã ne bucurãmde fiecare minut folosit.

Evoluþia a adus cu sine transformarea utilizatorului.Astãzi opþiunile sunt practic nelimitate, de aceea alegerilese fac mai uºor. Gãsim atât de multe variante încât ar fideajuns sã închidem ochii ºi sã luãm la întâmplare. Efoarte greu sã alegem eronat, pentru cã produsele viitoruluisunt caracterizate de multivalenþã. Aceastã transformarenu este un pas înapoi, iar vocile “disperate” care con-damnã banalizarea societãþii aparþin celor ce nu înþelegprogresul. Oamenii au priceput astãzi cã nu ai timp sã lefaci pe toate ºi de aceea aleg sã ignore profunzimile multordomenii. Nu vrem sã ºtim totul, nu vrem sã învãþãm sãfacem anumite lucruri, mai ales atunci când putem plãtipe cineva sã le facã. Lumea modernã se bazeazã peschimb. Oferim ºi primim, iatã cum funcþioneazã omulmodern. Totul se reduce la furnizare de servicii, mai alesîn cadrul angrenajului social din care, fie cã ne convine,fie cã nu, facem parte.

Omul modern este caracterizat în esenþã de cinism.Un cinism care însã nu trebuie înþeles prin prisma teoriilor.A ºti sã alegi doar lucruri care se ridicã la standardeletale, iatã cinismul modern. A ºti cã timpul este valoros ºinu meritã sã îl pierzi decât pentru a face ceea ce simþi,iatã filosofia care guverneazã mileniul trei.

Cei implicaþi în fenomenul literar trebuie sã înþeleagãnoþiunea de economie de piaþã. Editurile deja s-au adaptat,iar scriitorii, în loc sã acuze politica acestora, ar puteasã se adapteze ºi ei. Dacã vrei sã reuºeºti, înþelegisistemul ºi te adaptezi. Altfel, riºti sã fii exclus, sã fiimarginalizat. Dacã vrei sã fii publicat ºi citit, scrie pentrupublic, renunþã la ambiþiile absurde ºi înþelege care suntposibilitãþile reale. Cei care vor sã reuºeascã trebuie sãrenunþe la discursurile triste, de tipul “ce ar trebui sã fie

ºi ce pãcat cã nu e aºa...” ºi sã înceapã sã se gândeascãla „ceea ce este!”. Este o metamorfozã simplã, pe carescriitorul modern trebuie sã o realizeze cât mai repede,dacã vrea sã se impunã.

Cultura a reprezentat în trecut foarte mult. O formãde luptã, o rezistenþã tãcutã, o experienþã iniþiaticã etc.Astãzi însã, vremurile s-au schimbat ºi o datã cu ele s-atransformat ºi publicul. Ceea ce pãrea genial în trecut neapare astãzi ca ridicol. Nu este nimic rãu în asta, este oconsecinþã fireascã a progresului. Creatorii trebuie sãînþeleagã cã nu pot trãi din amintiri ºi trebuie sã gãseascão cale pentru a se adresa publicului actual. Nu te vor citimorþii la fel cum habar nu ai dacã te vor citi strã-strãnepoþiimorþilor. Scrie pentru contemporanii tãi, pentru cã aceºtiasunt singurii care îþi pot pune mesajul în aplicare. Pânãla urmã, despre asta e vorba. Nu conteazã teoriile, nuconteazã speranþele noastre, nu conteazã iluziile noastre,conteazã doar realitatea. Dacã reuºeºti sau nu sã transmiþimai departe mesajul, dacã reuºeºti sã îi inciþi pe cititori,sã îi faci sã discute ºi sã se întoarcã la ideile tale. Atuncipoþi spune cã ai reuºit sã modelezi într-o anumitã mãsurãlumea, atunci poþi vorbi de succes!

Publicitatea este beneficã, indiferent dacã e negativãsau pozitivã. De multe ori chiar, publicitatea negativã estemai importantã, pentru cã oamenilor le place scandalulºi sunt atraºi de acesta. Marile companii au câºtigat maimult la capitolul imagine din procesele intentate de clienþinemulþumiþi decât din propriile campanii. Pânã la urmã,nu conteazã de ce se vorbeºte despre tine, conteazãnumai sã se vorbeascã. Tãcerea este cel mai mare inamical creatorului, pentru cã tãcerea înseamnã lipsa reacþiilor.O carte care nu reuºeºte sã nascã controverse esteinutilã, o carte care nu îl face pe cititor sã vibreze nu vareuºi niciodatã sã se impunã.

Oamenii nu mai cautã astãzi învãþãtori. ªcoala esteo perioadã de acumulare, care ajunge în final sãplictiseascã. Nu mai aborda un om având atitudinea unuiînvãþat care îi va arãta drumul corect, pentru cã omulacela te va respinge. Este o reacþie fireascã a individuluimodern, care nu mai suportã sã vadã cum cei din jurulsãu vor sã îi spunã cum trebuie sã trãiascã. ªtim ºi noi,mersi!

Diplomele astãzi nu mai reprezintã o scuzã. A avea odiplomã nu îþi garanteazã pânã la urmã nimic. Stilul deviaþã este altul, sistemul în ansamblul sãu s-a modernizat.A veni ºi a spune cã trebuie sã fii ascultat pentru cã þi-aicâºtigat acest drept înseamnã a crede în zâne ºi spiriduºi.


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

Nu, oamenii astãzi nu îi ascultã decât pe cei care spunceva, care încearcã sã le ofere ceva. Nu „trebuie” sãascultãm pe nimeni, este îndeajuns sã închidem tele-vizorul, sã aruncãm cartea, ziarul ºi sã facem oricealtceva. Creatorii nu mai deþin niciun fel de pârghie intelec-tualã asupra publicurilor, de aceea trebuie sã descoperealte modalitãþi de adresare.

Astãzi nu mai impui, astãzi atragi, astãzi nu mai baþicu pumnul în masã, astãzi încerci sã impresionezi. Sex,sânge, scandal, iatã ce cautã oamenii. Bineînþeles, nuforma brutã este apreciatã, ci infinitele variaþiuni aleacestor teme. Erotismul latent înseamnã dorinþa oame-nilor pentru o viaþã plinã de dragoste, sângele înseamnãaventurã, iar scandalul înseamnã pânã la urmã relaþionare.Vrei sã te cerþi, vrei sã iubeºti, vrei sã ai parte de senzaþiicât mai intense, vrei sã fii înconjurat de oameni interesaþide persoana ta. Dorinþele omului modern sunt foartelogice, iar creatorul, dacã vrea sã se impunã, trebuie sãse adapteze. Suntem în primul rând oameni ºi abia maiapoi creatori. Sã nu uitãm de sentimentele noastre ºi levom înþelege pe cele care existã în jurul nostru.

Oamenii obsesivi nu mai sunt apreciaþi, pentru cãastãzi cãutãm detaºare. Avem ºi-aºa destul de multeprobleme, nu mai avem nevoie de profeþi rataþi care sãîncerce sã ne salveze. Cel ce anunþã apocalipsa îºi valua mai mult ca sigur câteva bobârnace. Nu conteazãdacã profeþia lui se va împlini, nu conteazã dacã esteadevãrat sau nu. Dacã nu îþi alegi cuvintele potrivit,oamenii vor respinge concluziile tale, oricare ar fi ele.Dacã vrei sã impresionezi, gândeºte-te întâi la omodalitate adecvatã de prezentare. Aceasta înseamnãpânã la urmã totul.

Creatorii sunt asociaþi de foarte mulþi oameni cuineficienþa. Când ne gândim la aceºtia, ne apare în faþãimaginea unor oameni care pur ºi simplu nu renteazã. Nusunt capabili sã ne ofere nimic, stau ºi pierd timpul, seirosesc în demersuri inutile. Putem exista ºi în absenþacãrþilor, iatã ce îºi spune omul modern atunci când intrãîntr-o librãrie. ªi dacã totuºi cumpãrã, este pentru cã selasã atras de un anumit moment, de o anumitã carte, nupentru cã se încrede în mesaje elitiste. Nu cumpãrãmcãrþi pentru a ne transforma radical sistemul de gândire,nu cumpãrãm cãrþi pentru a ne ilumina. Creatorul moderntrebuie sã renunþe la aceste iluzii.

Marketingul are câteva reguli simple. Dacã vrei sãatragi publicul, trebuie sã descoperi ce îl intereseazã. Ceîl intereseazã pe el, în mod real, ºi nu ceea ce ai vrea tusã-l intereseze. Sã nu mai facem greºeala de a îi raportape ceilalþi la noi înºine. Dacã ne cunoaºtem pe noi, nuînseamnã cã îi cunoaºtem ºi pe ceilalþi. Lumea nu esteconstruitã dupã modelul personalitãþii noastre, lumeaexistã în absenþa noastrã ºi de multe ori fãrã nicio legãturãcu noi.

Creatorul român, dacã vrea sã se impunã, trebuie sãnu se mai considere indispensabil. Una dintre premiselemarketingului modern este a nu crede cã utilizatorul„trebuie” sã facã ceva. Nu, pentru a îl atrage, trebuie sã îlconvingi cã are nevoie de tine, fãrã a presupune însã apriori aceastã nevoie. Nu trebuie sã ne bazãm raþiona-mentele pe presupuneri, oricare ar fi acestea. Sã fim

deschiºi în orice moment posibilitãþilor, sã privim cudetaºare ºi sã înþelegem cã haosul joacã un rol foarteimportant în viaþa fiecãruia dintre noi. Marketingul cul-tural ne poate ajuta sã înþelegem acest haos ºi sã îlacceptãm în toate formele sale de materializare.

Astãzi teoriile despre marketing sunt foarte diverse.Existã specialiºti care afirmã cã viitorul nu mai aparþinemarketingului ºi publicitãþii. Elitismul acestora însã nuþine cont de public, singurul care poate decide pe aceastãpiaþã. Piaþa de publicitate a înregistrat în ultimii zece anio creºtere semnificativã, pentru cã oamenii au nevoie depublicitate pentru a se orienta. Nu poþi alege fãrã a aveamai multe variante la dispoziþie, iar publicitatea îþi oferãasta. Când vorbim despre strategii de marketing, sã numai considerãm publicul retardat. Oamenii ºtiu sã aleagã,nimeni nu îi forþeazã sã o facã. Manipularea prin mass-media este o iluzie, o scuzã gãsitã de foarte mulþi analiºticare nu sunt capabili sã accepte evidenþa. Produselecare reuºesc sã se impunã sunt produsele cele maiapreciate de public. ªi, dacã citim cãrþile care ajung întopuri fãrã încrâncenare, vom descoperi cã ele ne oferãfoarte mult ºi impresioneazã. Putem concluziona frustcã ajung în top ºi sunt apreciate cãrþile cele mai bune.

Dacã vrem sã impresionãm, trebuie sã renunþãm ladorinþele absurde. Nu vom reuºi sã le impunem oamenilormodelul nostru. Iar despre a îi convinge nu poate fi vorbaatâta timp cât refuzãm sã acceptãm dorinþele lor. Estevorba despre cerere ºi ofertã. Dacã nu reuºim sã gãsimun echilibru între acestea douã, ne vom pierde mai multca sigur publicurile potenþiale. Alternative existã, creaþianoastrã nu este indispensabilã. Nu ne putem permite sãne sfidãm publicul decât atunci când deþinem un monopolasupra pieþei. ªi cum monopolul devine un deziderataproape imposibil, e clar cã autorii români trebuie sã-ºiregândeascã poziþia. Nu deþinem niciun atu, trebuie sãne luptãm pentru a ne câºtiga poziþia în cadrul pieþei.

Filosofia viitorului este filosofia capitalismului deconsum. Produsele pe care le realizãm au valoare înmãsura în care pot fi consumate de ceilalþi. Nu putemexista pentru noi înºine, pentru cã societatea presupuneinteracþiune. Dacã acþiunile tale nu îi afecteazã pe ceilalþi,sunt inutile. Nu trãieºti singur ºi trebuie sã înþelegi cãrelaþiile pe care le stabileºti cu cei din jurul sunt foarteimportante. Viaþa nu are valoare asepticã, pentru cã viaþaeste definitã în esenþã de apropiere. Dacã nu te adaptezitimpului în care trãieºti, te vei simþi respins. Alienareacreatorilor trebuie opritã chiar de cãtre aceºtia. Este înputerea noastrã sã alegem cum anume trãim, doar noiputem decide dacã vrem sã fim actuali sau ne cram-ponãm într-un trecut ce nu mai poate fi aplicat. Modelelenoi s-ar putea sã nu fie pe placul nostru, însã a le respingenu este o soluþie. Progresul nu poate fi stopat, oricât denociv ar fi el. Doar din greºeli putem învãþa.

Creatorul modern trebuie sã fie la curent cu noutãþilelegate de lumea în care trãieºte. Nu poþi scrie fiind izolatîntr-un turn de fildeº, pentru cã tu scrii pentru oameniactivi, care vor sã vadã cum elementele societãþii în caretrãiesc se regãsesc ºi în scrierile tale. Literatura apreciatãeste literatura care oferã un mozaic cât mai diversificat.Vrem sã regãsim muzicã, vrem sã regãsim film, vrem sã


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

regãsim cât mai multe elemente ale culturii pop. Oameniinu au nevoie de profunzime, asta este doar o impresiefalsã a criticilor. Profunzimea este dorinþa acestora dinurmã, care se încrânceneazã sperând cã vor „salva”societatea de la degradare.

Însã oamenii nu dau doi bani pe toate acestedemersuri. Poate cã da, rãspundem pozitiv dacã suntemîntrebaþi pe stradã, însã nu ne vom sacrifica niciodatãpentru aceste idealuri. Vrem o lume mai bunã, dar pânãatunci vrem sã ne simþim bine. Marile scopuri pãlesc înfaþa micilor bucurii la fel cum tragediile sunt uitate atuncicând ne rupem o unghie.

Scriitorul român trebuie sã îºi descopere publicurileþintã. Nimeni nu trebuie sã ne ajute, pentru cã nimeni nueste obligat sã o facã. Nu statul este de vinã pentru cãautorii români nu reuºesc sã vândã, nu conspiraþiileimaginare ne împiedicã sã ne impunem pe piaþainternaþionalã. Autorii care sunt citiþi reuºesc sã le ofereceva cititorilor. A pretinde cã ei sunt simple „baloane”publicitare umflate înseamnã a îi jigni pe toþi cei care îialeg. Oamenii nu sunt proºti, trebuie sã trecem pesteaceastã prejudecatã. Oamenii ºtiu sã aleagã, ºtiu sã îºiinvesteascã resursele coerent. Dacã vom înþelege asta,vom învãþa sã gândim din perspectiva unui cititor, dealtfel singura viziune care ne poate asigura succesul.

Aceastã analizã a peisajului literar românesc va firespinsã de majoritatea creatorilor. Nu este uºor sã accepþicã însemni mult mai puþin decât crezi, nu este uºor sãaccepþi o culturã care nu þine cont de opinia ta. Însãindiferent dacã noi suntem dispuºi sã acceptãm sau nu,aceasta este realitatea. Oamenii mãnâncã la McDonald’s,oamenii beau Coca Cola, oamenii citesc Libertatea,oamenii ascultã manele, oamenii ascultã rock, oameniise uitã la telenovele, oamenii citesc literaturã strãinã însão resping pe cea autohtonã. Aceasta este realitateanoastrã, a o condamna înseamnã a friza patologicul. Nuse pune problema dacã e sau nu e, dacã ar trebui sau nusã fie, pentru cã tendinþele sunt evidente. Asta înseamnãprogresul, spre capitalismul de consum împins la extremne îndreptãm implacabil. Vrem divertisment, vrem sã fimamuzaþi, ne atrage scandalul, revenim în foarte multelocuri chiar dacã acuzãm virulent personajele implicate.Postura de salvator dovedeºte astãzi ipocrizie ºi doaratât.

Condamând cu virulenþã noile simboluri, majoritateaintelectualilor români dovedeºte un bigotism dãunãtorînsãºi ideii de culturã. În esenþã, aceasta se adreseazãpublicului, care public nu trebuie tratat de sus, cu indi-ferenþã. Nimeni nu are nimic de învãþat, pentru cã nu poþiînvãþa cu forþa. Sã nu încercãm sã ridicãm climatul cul-tural la nivelul snobilor care vorbesc despre “adevãrataculturã”. Altfel, vom trãi cu iluzii ºi vom rãmâne stupefiaþicând vom constata cã oamenii nu dau doi bani pe ceeace noi considerãm sacru. Toþi cei care îºi ridicã poalele-n brâu ºi deplâng starea culturii actuale îºi manifestãastfel frustrãrile, în loc sã facã efectiv ceva, în loc sãdevinã actori puternici. Niciun creator de succes nu vaataca sistemul, în timp ce oamenii care nu reuºesc vorconstrui întotdeauna teorii care sã îi justifice. Nu estevorba de principii înalte, este vorba de invidie. Oricât am

nega, fiecare dintre noi îºi doreºte sã reuºeascã. Fiþelecum cã noi am fi rebelii care se opun mainstreamului ºise sacrificã pentru adevãrata culturã sunt mostre deipocrizie. Sã recunoaºtem mai bine cã noi nu suntem înstare sã ajungem la public ºi atunci avem nevoie deverdictul sterp al unui critic literar. Adevãraþii bãrbaþi dinRomânia sunt cei care îºi trãiesc viaþa ºi se bucurã defiecare secundã.

Discuþiile sunt inutile. Putem descoperi valenþe mul-tiple ale statutului de învins. Acestea însã nu ne vor salva.Realitatea este în jurul nostru ºi ne zâmbeºte. Dacã vremsã reuºim, trebuie sã ne adaptãm. Fãrã ifose, fãrã pretenþii.Cei ce vor sã învingã, respectã regulile jocului, cei cevor sã piardã, contestã sistemul de referinþã.

E simplu. Viaþa merge înainte. Creatorul român poatesã meargã ºi el. Nu este însã nevoie de asta. Putem trãiºi în absenþa cãrþilor autohtone. Industriile de pe scenainternaþionalã ne pot oferi ceea ce avem nevoie.

Cinismul existenþial este religia viitorului. Singura ºansãa autorilor români este Marketingul Cultural. În absenþaacestuia, cultura din România se va transforma într-oniºã practic inexistentã.

Concluzia este foarte simplã. Ceva trebuie schimbatdin temelii în literatura românã. Autorii trebuie sã înceapãsã citeascã pentru a se simþi bine ºi nu pentru a bifa„lucrãrile monumentale ale literaturii universale”. Nurecitind marii clasici vom învãþa sã ne adaptãm realitãþii.Mai bine citim un ziar sau mai bine mergem sã facem unsport decât sã ne pierdem timpul printre cuvinte folositeca topoare. Omul modern nu mai vrea sã fie constrâns,nu mai vrea sã vadã cum limitele îl atacã din mai multepãrþi. Vrem libertate, indiferent de nivelul acesteia.

Sã învãþãm sã privim viaþa cu detaºare, sã învãþãmsã apãrem fericiþi. Dacã nu putem face asta din suflet,sã mimãm. Nu conteazã cum reuºim, conteazã doar sãînvingem. Filosofia învinºilor trebuie surprimatã, pentrucã viitorul aparþine exclusiv învingãtorilor. Fãrã comentariipaternaliste, pentru cã nimeni nu va învãþa astfel nimic.Dacã vrem sã îi impresionãm pe cei din jurul nostru, nutrebuie sã îi obligãm sã facã nimic ºi nu trebuie sã îiconvingem sã facã decât ceea ce este în interesul lor.Modeleazã-þi interesele dupã posibilitãþi ºi vei reuºi sãdescoperi calea spre succes. Convinge-i cu argumentereale pe cei din jurul tãu, ai încredere în ei atunci cândvrei sã o faci, trãieºte-þi viaþa la intensitate maximã. Doaraºa vei reuºi sã laºi ceva important în urma ta, doar aºavei reuºi sã schimbi lumea.

Marketingul literar reprezintã singurul viitor posibilpentru literaturã. Sã fim sinceri cu noi înºine, sã scriemdoar pentru public. Pe scurt, sã învãþãm sã îmbuteliemviaþã. Cu cât mai spectaculos, cu atât mai bine. Pânã laurmã, cultura de consum a mileniului trei are un rãspunspentru orice:

„Attention Universe: Be sure to tune in next week foranother exciting episode of… Earth! The Asians are re-ally stewed at the russians, the zebras trying to get alongwith the buffalo. And americans and irakies have an allout brawl. It’s outrageous fun and it’s all new... Earth! OnFogal...”

South Park - Cancelled


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

EFIM TARLAPAN SAU VIBRAÞIILEUNUI REMARCABIL UNIVERS DE IDEI…

Vlad ZbârciogVlad ZbârciogVlad ZbârciogVlad ZbârciogVlad Zbârciog

Autor cunoscut ºi apreciat în întreg spaþiul literarromânesc, Efim Tarlapan este unul dintre scriitorii careau contribuit substanþial la prosperarea genului satirico-umoristic, impunându-i un nou nivel artistic printr-o noutateºi o complexitate tematicã ºi esteticã. Natura l-a înzestratcu un talent deosebit ce-ºi are sorgintea în fondul ge-netic al neamului, acest dar providenþial contribuind laamplificarea caracteristicilor spiritului sãu nelimitat.

Poet, memorialist, antologator, publicist, traducãtor,Efim Tarlapan vine, aºadar, din arborele genealogic alneamului, din substraturile lui spirituale ce ilustreazãesenþa firii, predispunerea spre sentimentul pur, spre otrãire ironicã, parodicã, dar, totodatã, armonioasã,constructivã. De menþionat cã genul de creaþie cultivatde Efim Tarlapan nu se abstrage nicicând realitãþii,rãmânând, ca ºi acum douã mii de ani, în spiritul epocii,al timpului, autorul trãind în spaþiul ideilor primordiale, iarcreaþia rãmânând atemporalã. Efim Tarlapan este scriitorulcare se contopeºte cu destinul neamului, cu memoria luifãrã de moarte, scrisul fiindu-i determinat de contextul ºisensibilitatea, conºtiinþa acestui neam ºi a acestui destin.

Fireºte, literatura, având nenumãrate faþete, peparcursul evoluþiei umane se „realcãtuieºte”, se reînno-ieºte, capãtã alte ºi alte formule, concepte stilistice. Nurãmâne neschimbat nici genul satirico-umoristic. Poatemai puþin vizibil ºi mediatizat, dar ºi acest gen a evoluat,aº zice mai mult în limbaj, în structurã, în substanþã,constantã rãmânând condiþia lui supremã – de a lupta cufenomenele negative ale vieþii, de a energiza, de a naºteidei, de a reda miracolul existenþial… Nota într-un eseucriticul literar, academicianul Mihai Cimpoi: „…comiculpresupune jovialitate, însufleþire, candoare, predispoziþieumoralã de a vedea lumea „rãsturnatã”, „pe dos” în chipcrengian. Formula bergsonianã „du mecanique pleque surde vivant” (mecanicul surprins de ceva ce este viu) esteo definiþie-cheie a comicului care se constituie grossomodo din discrepanþa ce apare între adevãr ºi neadevãr,aparenþã ºi esenþã, masca omului ºi ceea ce reprezintãel ca atare, nou ºi vechi, absolut ºi relativ, frumos ºiurât, sacru ºi profan, dumnezeiesc ºi satanic etc. Lamijloc e o contradicþie de ordin valoric (cantiana contrariaoppositis), o surprizã care ºocheazã, un contrast întreaºteptare ºi realitate, deformare ludicã, revelare a nepre-vãzutului…” Poetul preciza într-n interviu acordat criticuluiliterar de la Huºi, Theodor Codreanu: „Scrisul meu estesatirã directã la adresa Rãului din Bine ºi odã indirectã laadresa Binelui din Rãu”. Argumentul vine întru susþinereapunctului de vedere emis de Mihai Cimpoi, dar ºi ca oconstatare elocventã cã epigrama, aceastã minusculã

creaþie literarã, este, ca ºi oda sau elegia, specie liricã.ªi dacã la începuturi ea a avut un caracter funebru,lacrimogen, pe parcurs, din of ºi suspin, a evoluat înepitaf ironic sau epigramã satirico-umoristicã. Cercetãtorulliterar Vasile Badiu observa încã de la prima plachetã aautorului nostru – Scuzaþi pentru deranj… (un titlu de-adreptul original, care presupunea ºi o bonomie, obunãcreºtere, debutantul scuzându-se parcã pentrueventualele supãrãri ale celor vizaþi în carte), cã EfimTarlapan „aduce în peisajul umorului moldovenesc notasa originalã”. Criticul vedea aceastã „notã originalã” în„observaþia personalã”, „împerecherea neaºteptatã acuvintelor”, „tendinþa pozitivã de extirpare a metehnelor”,„tehnica sprinþarã a versului…” Pe parcursul anilor, EfimTarlapan ºi-a aprofundat cãutãrile, evoluþia scrisului sãufiind evidentã cu fiece nouã carte.

Autor a peste cincizeci de volume, selecþii, traduceri(ediþii de referinþã: Zâmbete cu supliment (1987), Atlascomic (1990), Cartuºiera (1991), Buturuga micã (1993),Dioptrii pentru ochelarii de cai… (1995), Alfabetul-ghicitoare(1999), Toporul taie închinându-se… (2000), Îngerii dincerul gurii… (2003), O antologie cronologicã a aforismuluiromânesc de pretutindeni (2005), Pro-scris (2005), Mareaantologie a epigramei româneºti (2005), Pauza de râs(2006), Câte-o poantã de cãciulã (2007), scriitorul maieste prezent ºi în antologii ºi culegeri colective deepigrame, de literaturã satirico-umoristicã pentru copii,editate în Republica Moldova, Rusia, Franþa, Iugoslavia,Lituania, Mordovia, Mongolia, Ucraina. Este laureat a peste50 de Festivaluri ºi concursuri de literaturã satirico-umoristicã, organizate în Republica Moldova ºi România,de asemenea, deþinãtor a mai multor premii, printre caredouã acordate de Uniunea Scriitorilor din RepublicaMoldova (1993, 1995), medalia Humoris Causa la Festi-valul Internaþional de satirã ºi umor „Constanin Tãnase”din Vaslui (1992), titlul guvernamental Maestru al Literaturii(1996), Cetãþean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca,alãturi de actorii Florin Persic, Dorel Viºan, academicieniiEugen Simion ºi Mihai Cimpoi, caricaturistul ªtefan PopaPopa’s, naistul Gheorghe Zamfir, fotbalistul GheorgheHagi, senatorul Ilie Ilaºcu… Este, credem, o recunoaºtereîn întreg arealul românesc a talentului deosebit al acestuiscriitor basarabean…

Efim Tarlapan a devenit o adevãratã instituþie, de carenu poþi sã faci abstracþie. Punctul dumisale de vedereeste luat în seamã, uneori chiar în mod hotãrâtor,deoarece umorul, satira, alte genuri ºi specii pe care lecultivã sunt adevãrate mostre de literaturã. Democraticefiind, ele lovesc întotdeauna în þintã, foc-cu-foc, vorba


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

scriitorului timiºorean Ion Cârssia, provocând multora„pagube morale”. De aceea, poate, scriitorul este alesaproape de fiecare datã fie preºedinte al juriului, fie invitatde onoare la diverse festivaluri naþionale sau internaþio-nale de satirã ºi umor. Fascinant ca om, dar incomodpentru cei bolnavi de prostie, Efim Tarlapan nu iartã însatirele sale pe nimeni, fie aceºtia conducãtori de þarãsau de partide politice, deputaþi, senatori, scriitori, medici,politicieni ºi alte categorii umane, lovind în defectele lor,de multe ori pãguboase pentru întreaga societate.Deducem acest lucru mai ales lecturând ciclul de rondelurisatirice, prin care-ºi deschide volumul selectiv PRO-SCRIS, apãrut în 2005 la Editura Cartimpex din Cluj-Napoca; volum la care ne vom referi mai des, fiind cuadevãrat de referinþã. În unul din rondeluri, autorul punela stâlpul infamiei fraþii de sânge care, bãtându-se unulcu altul de la hat, au ajuns cã strãinii le-au ocupatmoºiile… Într-un alt rondel poetul loveºte în „fratele maimare” care, cu o mânã ne ia Marea, iar cu alta ne dãcolacul de salvare. Sau: „Marea noastrã vrea acasã/ Lapoporul geto-dac (…)/ Malu-i nalt , graniþa-i groasã/ Deobraz ca un ºiac, /Dar nici Marea nu e lac- / Din rãbdãri,sperãm, sã-ºi iasã…/ Marea noastrã vrea acasã!” (Mareanoastrã). Întreg ciclul include rondeluri cu tentã politicã,poetul încercând sã dezmorþeascã minþile adormite aleunor concetãþeni, care au acceptat robia ca ceva firesc:„Venetice, ce te-aºezi?/ Vrei sã stau eu în picioare/ Încãsuþa mea? Nu-þi pare/ Cã prea mult pe-aici îmi ºezi?”.Poetul îºi încheie rondelul cu un postulat: „Pleacã! ªi-aºvrea sã mã crezi:/ Primitor sunt din nãscare,/ Dar maiam ºi-o zicãtoare,/ Te rog s-o memorizezi:/ Nepoftitulscaun n-are!…” Iatã ce paralelã originalã a gãsit satiriculîntre deportarea neamului nostru în Siberia ºi mesteceni:„Mesteceni albi, ajunºi la noi,/ Involuntar, din þara-n care/Sunteþi copacii de onoare,/ Nu am nimic, nimic cu voi;/La bucurii ºi la nevoi/ Sunteþi cu noi din întâmplare,/Mesteceni albi, ajunºi la noi/ Tot într-un fel de deportare…”Sau fariseismul unor conaþionali-cameleoni: „ComunistulFantomas/ A depus ºi el carnetul/ De partid, ºi-acumºiretul/ În democraþie-i as…” (Comunistul Fantomas).

Aceeaºi ºfichiuitoare peniþã loveºte în personajecunoscute deja, poetul modernizând fabula ºi inversândrolurile: Furnica, de exemplu, este pãcãlitã de Greieraº,care, cântându-i la nuntã, îi cere o rãsplatã atât de mare,încât o ruineazã… Fluturele pãcãleºte Pomul, care-lprimeºte în verdele sãu „dom”, nebãnuind cã musafirul,transformându-se în omidã, îl va roade în totalitate. Totastfel de ingenioase sunt fabulele Corbul ºi Berbecul,Mistreþul ºi Ciocârlia… Poetul redescoperã fabula, oreactualizeazã dintr-o opticã cu totul surprinzãtoare, îiatribuie noi semnificaþii.

Compartimentul de Miniaturi satirice ºi umoristice(epigrame, epitafuri) este cel mai amplu ºi mai consis-tent în volum. ªi aºa cum sensul primordial al fiecãreicreaþii este inovaþia, depãºirea formelor anchilozate, agãsi o replicã nouã, eliberatoare de „tirania” modeleloreste pentru Efim Tarlapan un act de sintezã a formulelorexistente. Poetul este, prin urmare, un creator de noimodele, mai ales beneficiind cu pricepere de contrastuldintre „esenþã ºi aparenþã”, dintre „spiritual ºi mecanic”,vorba lui Mihai Cimpoi. În majoritatea cazurilor reflexivã

ºi aforisticã, poezia lui Tarlapan denotã un spirit epigra-mistic prin excelenþã, deºi uneori subiectele ascund înmiezul lor situaþii tragice. Iatã de ce ziceam ceva maidevreme, cã pentru a pãtrunde pânã în subtilitãþile ei enecesarã o lecturã reluatã, repetatã. Mai ales pentru asesiza detaliul asociativ, a pãtrunde în esenþa metaforei,simbolului.

* * *O caracteristicã definitorie a modelului tarlapanian þine

de procesul de asimilare, de sintetizare a experienþeipredecesorilor, a confraþilor de breaslã. Scriitor polifonic,în opera cãruia descoperim o adevãratã simfonie denuanþe sufleteºti, Efim Tarlapan este, totodatã, potrivitcaracteristicii lui Victor Prohin (un alt deosebit de seriosumorist!), un „poliatlonist”, adicã un autor care cultivãdeopotrivã mai multe specii: satira, fabula, parodia,epigrama, aforismul, poezia pentru copii. Tarlapan nu esteun autor satiric obiºnuit. Mai degrabã am putea vorbidespre un autor dotat cu o „predispoziþie” satiricã. Scrisullui este de multe ori controlat de raþiune, cum sunt, deexemplu, rondelurile.. A apela la aceastã specie de poeziefixã este un risc, deoarece rondelurile nu-i permit unuiautor satiric prea multã libertate de expresie. Dar, cumam observat deja din exemplele aduse ceva mai devreme,tocmai în specia amintitã Tarlapan exceleazã. Cu toateacestea, nu am lãsa în umbrã nici parodia, dar niciepigrama. Aici satiricul este, de asemenea, de neîntrecut,lãsând în urmã chiar ºi pe dascãlii sãi de altã datã: AureliuBusuioc ºi Petru Cãrare. Asimilând tradiþiile autorilorcomici antici, apoi ale clasicilor francezi, spanioli, ruºi,dar mai ales ale înaintaºilor autohtoni, Tarlapan, spredeosebire de conaþionalii sãi contemporani, satirele cãrorase dizolvã, se întrepãtrund cu poezia parodiatã, creeazãîn paralel, adicã poezii-parodii originale. La fel se întâmplãºi cu epigrama, unde autorul, alegând un singur amãnunt,dezvãluie întreg caracterul celui portretizat, sau afenomenului satirizat. ªi, cum ziceau anticii cã indignareaface satira, Efim Tarlapan se „indigneazã” faþã de tot cenu-i bunãtate, frumos, corectitudine, adevãr. Tot domniasa zice într-un interviu cã muza satiricilor e numai cu unsân, asemenea amazoanelor mitologice care-ºi amputausânul drept ca sã poatã mânui mai lesne paloºul… Astãzi,când „la tot pasul te poþi ciocni de nãzbâtii sociale, deabsurditãþi, adicã de situaþii chakespeareene ºicaragialeene”, peniþa lui Efim Tarlapan este cu atât maiactivã ºi mai usturãtoare, mai ales cã metehnele omeneºtiau rãmas aceleaºi de la Adam încoace ºi se manifestãîn conformitate cu situaþiile create… Prostia omeneascã,se ºtie, n-are margini…

Dar vorbeam de epigramã, aceastã specie veche ºiactualã mereu… Epigrama adevãratã, opina Efim Tarlapanîntr-un interviu, „în ciuda celor care o comparã cu orice,numai pentru a-i diminua valoarea, este literaturã. Iaradevãrata literaturã este veºnicã”. Tot domnia sa susþinecã „biologia demonstreazã cã moare doar albina careînþeapã, dar nu ºi acul ei… Acesta continuã sã vieze,„înveninând” curativ epiderma „victimei”. La fel e ºi cuadevãraþii epigramiºti: cu toate cã mulþi au trecut în lumeaumbrelor – unii mai devreme, alþii mai târziu – ghimpii lorepigramatici continuã sã „învenineze” curativ…

Epigramele lui Efim Tarlapan au o structurã literarã


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

aparte, inconfundabilã. Multe din ele iau în vizor plãgileeconomice, sociale, politice ale societãþii. Autorul esteun luptãtor adevãrat, ridicã baricade, metamorfozândconaþionalii spre adevãr, spre dreptate, credinþã în unitatede neam: „Ascultã-mã, mic ram,/ De printre ramuri:/ Sãþii întâi la neam,/ Apoi la neamuri!” (Pe tulpina unui arboregenealogic); „Gura unicã de rai/ Nu mai e cum o ºtiai -/De când fiii tãi o schimbã,/ E o gurã fãrã limbã…” (Baciuluimioritic basarabean); sau: „Hristos a înviat! / Nu-s bucurosdefel -/ Îl vãd restructurat/ Pe Iuda lângã el…” (Restruc-turare). Unele din epigramele lui Efim Tarlapan au devenitantologice, fiind citate, rostite, savurate în întregul arealromânesc. Exemplificãm: „Chiºinãu ºi Bucureºti - / DouãState româneºti/ Ar fi foarte fericite,/ De-ar fi… StateleUnite!” (Statele); sau: „Micã,-aºa cum a lãsat-o/ Pactulmarilor intruºi,/ Va intra ºi ea în NATO,/ Când intra-vaNATO-n ruºi!” (Basarabia); sau: „Intrã-n Vestul milenar/Doar romanii. Dacii, puºii/ Ici pe veci, stau la hotar/ Sãnu intre-n þarã ruºii” (Romano-dacii); sau: „Þara mea,romano-daca,/ Arã þarina cu vaca;/ Are boi, dar perma-nent/ Sunt aleºi în parlament!” (Paradox); sau: „Rep.Moldova, pe cât ºtiþi,/ Are doi mitropoliþi/ ªi, pe cât maiºtiu ºi eu,/ Unul n-are… Dumnezeu!” (Republica Moldovaare doi mitropoliþi)…

Am citat din volumul Îngerii din cerul gurii…, reluatparþial în PRO-SCRIS. Foarte ingenios ºi perfect s-aexprimat despre acest volum cercetãtorul clujeanConstantin Zãrnescu: „…Îngerii din cerul gurii… ne relevão ºi mai înaltã treaptã de rafinament, atinsã de poetul,memorialistul ºi publicistul Efim Tarlapan, recunoscutede însuºi academicianul Mihai Cimpoi în a sa O istoriedeschisã a literaturii române din Basarabia, remarcândla autorul nostru „resurecþia ludicului inteligent, realizatcu subtilitate ºi cu o capacitate rarã de a explora resurselecomice ale limbii române…”

Tot Constantin Zãrnescu, referindu-se la viziunea deansamblu a Îngerilor…, remarca faptul cã aceastã carte„rãmâne o viziune amplu structuratã din poezii satirice,alegorii esopice”, „tentative parodice”, ironii epigramatice,stihuri „marþiale”, epitafuri, ziceri paradoxistice, dueluri(contraatacuri) epigramatice, aforisme, rondeluri, sonetecu caracter proverbial etc., aºadar o folosire la maximuma genurilor „scurte”, concentrând „esenþe”, ºocând ºidinamitând mentalitãþile omeneºti ºi realitãþile imediate.”

Trecând în revistã fiecare capitol al Îngerilor… ºi apre-ciind la cea mai înaltã scarã valoricã scrisul tarlapanian,Constantin Zãrnescu susþine în concluzie cã „aceastãcreaþie atestã, pe lângã valoarea esteticã, eroismul omului,artistului ºi patriotului Efim Tarlapan – un nou vizionar alunei noi UNIRI întru fiinþã ºi spirit al celor douã „stateromâneºti”. Este cu atât mai plãcut pentru noi, româniidin stânga Prutului, dacã ne gândim cã Efim Tarlapan afost primul scriitor satiric basarabean care a ordonatscrierilor sale în manierã ironicã: „Ordon! Treceþi Prutul!”.ªi nu pe podul de flori. „O nedreptate istoricã nu secorecteazã cu figuri de stil”, susþine scriitorul într-un dia-log cu Victor Prohin. Cuvântul artistic, afirmã EfimTarlapan, „trece prin ziduri, prin sârma ghimpatã, printrebaionete…” Cuvântul satiricului nostru a ajuns în Româniaîncã în anul 1975, când almanahul de satirã ºi umor al

revistei Urzica – Perpetuum comic – îi gãzduieºte ungrupaj de REFLECÞII, reluat din revista chiºinãueanãChipãruº, ajunsã la Bucureºti pe cale ilegalã. ªi e regretabilcã nu s-a gãsit, în 1989 sau mai târziu, un mare român,aidoma lui Ion Antonescu, sã ordone la modul cel maiserios: „Ostaºi! Treceþi Prutul!”. Am fi fost ºi noi,basarabenii, astãzi în rând cu lumea civilizatã, nu ne-armai fi „condus” niºte necãrturari, netoþi ºi trãdãtori deneam…

* * *Efim Tarlapan este ºi un mare polemist. Deducem

aceasta din relecturarea poeziei sale, cu deschideri aleunor supape de înþelegere asociativã, metaforicã afenomenelor luate în dezbatere. Nativ, lipsit de orice com-plex, dupã cum am menþionat mai devreme, poetul esteînzestrat cu o intuiþie aparte, surprinzãtoare, depistândîn proza vieþii lucruri, stãri, fenomene, mai rar observatede alþii. În toate speciile cultivate se face evident unspirit lucid, îndemnând spre adevãr, demnitate, umanitate,dar, totodatã, coordonat legilor esteticului. Este scriitorulcare, dupã cum susþine ºi criticul huºean TheodorCodreanu, crede cu toatã sinceritatea în principiul clasical vindecãrii sufletului prin râs: castigat ridendo mores!

Duelurile sale cu colegii de breaslã de pe ambelemaluri ale Prutului îl prezintã drept un vizionar, un creatorde metafore ºi simboluri, replicile dumisale fiind de fiecaredatã prompte, ingenioase, saturate de esenþe, inedit: „Te-am vãzut ºi eu în ziar -/ Arãtai la dinþi cam rar; / Cred cãdinþii s-au ºtirbit,/ Cã pe mulþi i-ai încolþit…”, scrie IonPãdureþ (Briceni, Basarabia) la caricatura lui E. Tarlapande ªtefan Popa Popa’s. Iatã ce rãspunde Efim Tarlapan:„Pânã când o fi sã cadã/ Toþi din gura mea, neºtirba,/Dinþii mei sunt scut ºi spadã -/ Eu, cu ei, îmi apãr limba!…”Sau în duelul cu Aureliu Busuioc: „Am luat pentru Bãlan/„Dioptrii…” de Tarlapan./ Vãzãtor voiam sã-l am,/ Nuvoiam sã-l am salam” (La cartea Dioptrii pentru ochelariide cai…). Efim Tarlapan rãspunde: „Dioptriile…-s ferestre/Pentru cei ce vãd, maestre;/ Deci Bãlan, la abator,/ Aajuns cã era… chior.”

Despre aforismele domniei sale am nota cã sunt de osubtilã ingeniozitate ºi maximã concentrare metaforicã:„Poporul/ Care-ºi uitã/ ISTORIA/ rãmâne ºi fãrã…/GEOGRAFIE”, „Împãratul înþelept/ N-are coroanã;/ Are/NIMB!”, „La oi,/ Paºtele/ S-o fi numind:/ „Uciderea


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

pruncilor…” Poetul a creat ºi un D-icþionar EN-ciclopedicS-atiric (DENS), în care descoperã pentru unele cuvinteºi noþiuni partea mai puþin imaginatã: „ALCOOL –Developator. Developeazã animalul din om”; „A O LUALA SÃNÃTOASA – A fugi de la spital”; „MÃGAR – Caltras de urechi”; „TALIE – Partea mai subþire a corpuluicare nu se vede din cauza burþii”; „GELOZIE – Dragostecu ochii în patru”; „OPTIMIST – Om care sperã cã înVIITOR va avea un TRECUT mai bun!”.

Tot în excepþionalul volum – PRO-SCRIS – mai con-semnãm publicarea unor fragmente din Jurnalul intitulatLumina umbrei mele, susþinut de un moto deosebit deelocvent: „Sunt fapte diverse care fac cât un roman. ªisunt romane care nu fac mai mult decât un fapt divers”(Vasile Bãncilã). Fireºte. Am citit în lunga-scurta meaviaþã mai multe Jurnale, semnate de mari personalitãþi:scriitori, artiºti plastici, cineaºti, compozitori… Jurnalullui Efim Tarlapan nu pretinde a fi ieºit din comun. Este,mai degrabã, un fel de a memora, de a fixa mai multpentru sine anumite momente de viaþã, unele trãite descriitor, la altele fiind martor. Sunt, în fond, niºte miniaturicu personaje concrete, pe care, lecturându-le, încerci unsentiment de participare personalã la cele trãite ºiretrãite… Ele îþi amintesc de niºte momente, întâmplãrila care ai senzaþia cã ai luat ºi tu parte… Le-am citit cuplãcere, ele amintindu-mi de anii noºtri de studenþie, deanumite momente pe care le-am trãit, le-am simþitîmpreunã. Multe din cele descrise îmi sunt aproape desuflet. Nepretenþioase, lipsite de aere pseudofilozofice,la care recurg unii colegi, considerând cã-ºi etaleazãastfel erudiþia, aceste simple momente de vârf sau poateclipe, frânturi de clipe trãite la temperatura sufletului, teîndeamnã sã te gândeºti la sensul vieþii, al existenþeitale, îþi ordoneazã cugetul, te fac sã-þi analizezi faptele,descoperind astfel când ºi unde, la ce moment al vieþii aideviat din drumul tãu, ai comis o nedreptate, ai obijduitun om… Sau, dimpotrivã, ai fãcut o faptã bunã… Iatã cenoteazã Efim Tarlapan la 7 aprilie 1986, aflându-se înMoscova, la Cursurile Superioare de Literaturã: „Amterminat lectura Jurnalului lui Jules Renard. În ultima notãe pusã data morþii autorului: 22 mai 1910. S-a stins lavârsta de numai 46 de ani. Orice Jurnal, fãrã îndoialã, eo dramã, al cãrei personaj principal, autorul, moare…

Îmi scriu propria dramã cu sânge rece. De altfel, înprezent nu am teamã de moarte. Moartea nu e tragediepentru cel ce a murit. E o imensã durere ºi tristeþe pentrusupravieþuitorii care l-au avut drag, iubit etc….

* Azi, la dejunul meu din odaie, am fost doi moldoveni:eu ºi o mãmãliguþã…

* Intenþionez sã adun o carte de interviuri solicitatede la compatrioþii noºtri stabiliþi în Moscova. Titlul conven-þional: „Moscova moldoveneascã”. Cred cã ar fi ceva! ªisimt cã aº putea s-o fac…” (ªi a „fãcut-o”! Cartea seintituleazã De ce v-aþi dus de-acasã?…,ºi a apãrut laEditura Basarabia în anul 1991). Sau o altã filã, plinã desemnificaþii, notatã cu data de 26 ianuarie 1988: „Ocugetare din Balzac: „Un copil mort îºi are mormântul îninima mamei lui”. Mâca (mama tatei) a murit la vârsta depeste 90 de ani, cu ºase morminte în inimã: unchii Ion,Colea, Mitru, cãzuþi pe front; unchiul Ilie, demobilizat de

pe front ºi mort în timpul foametei; mãtuºa Maºa ºi tata,dispãruþi mai încoace. Un întreg cimitir într-o singurãinimã…” ªi pentru a încheia cu acest compartiment de orealã valoare artisticã, mai dãm o miniaturã semnificativã,notatã la 8 octombrie, 2000: „ªi din nou mã întristeazãactualitatea clasicilor!

„A cãzut Moldova, cãci orice româniSe roºesc la gândul a mai fi stãpâni.Ei îmbracã manta de înþelepciuneDoar ca sã-ºi ascundã trista slãbiciune” –Constata D. Bolintineanu prin 1862. De atunci, moara

vremii a mãcinat circa 150 de ani. Câtã românime o ficitit acest adevãr verificat? Ce învãþãminte au tras româniidin constatarea bolintineanã? Nici un învãþãmânt! Dinpãcate…”

Existã în PRO-SCRIS un compartiment care, deasemenea, susþine ideea cã Efim Tarlapan este un pole-mist deosebit. Mã refer la cele cinci interviuri acordatescriitorilor ºi ziariºtilor Victor Prohin, GheorghePostolache, Theodor Codreanu, Viorel Frâncu ºi NinaSlutu. Aici Efim Tarlapan îºi manifestã nu numai erudiþia,dar mai ales verva polemistã, analiticã a fenomenelor ceau loc în literaturã, când unii colegi mai tineri, crezând cã„au apucat eternitatea de picioare”, „þipã” în gura mare cãEminescu e depãºit, cã literatura scrisã pânã la apariþiacompunerilor lor, de multe ori lipsite de sens ºi de logicã,trebuie aruncatã la groapa de gunoi… Scriitorul gãseºteexplicaþie fiecãrui fenomen de viaþã, aducând argumenteveridice, uneori postulate gen: „E mai uºor de manipulato þarã de trupuri decât o þarã de minþi…”; „Frica umanãnaºte arta laºã” (din dialogul cu Nina Slutu); „Momus,zeul sarcasmului, este, probabil, ca ºi Dumnezeu: dedat îþi dã, dar în traistã nu-þi pune…” (din dialogul cuGheorghe Postolache); „Liber fiind, faci tu lumea; neliber,te face lumea pe tine” (din dialogul cu Victor Prohin).Profunde sunt mai ales cugetãrile care-l prezintã pe EfimTarlapan ca teoretician al actului de creaþie. Scriitorulmediteazã pe marginea artei scrisului, gândeºte ladestinul de mâine al literaturii, dar ºi al neamului românescdin Basarabia…

…Criticul literar Theodor Codreanu nota cã Efim…Criticul literar Theodor Codreanu nota cã Efim…Criticul literar Theodor Codreanu nota cã Efim…Criticul literar Theodor Codreanu nota cã Efim…Criticul literar Theodor Codreanu nota cã EfimTTTTTarlapan „descinde, cu strãlucire, din puternicul filonarlapan „descinde, cu strãlucire, din puternicul filonarlapan „descinde, cu strãlucire, din puternicul filonarlapan „descinde, cu strãlucire, din puternicul filonarlapan „descinde, cu strãlucire, din puternicul filoncomic al spiritului românesc, marcã – la rându-i – acomic al spiritului românesc, marcã – la rându-i – acomic al spiritului românesc, marcã – la rându-i – acomic al spiritului românesc, marcã – la rându-i – acomic al spiritului românesc, marcã – la rându-i – alatinitãþii orientale, ajunsã pe culmi prin BUDAI-latinitãþii orientale, ajunsã pe culmi prin BUDAI-latinitãþii orientale, ajunsã pe culmi prin BUDAI-latinitãþii orientale, ajunsã pe culmi prin BUDAI-latinitãþii orientale, ajunsã pe culmi prin BUDAI-DELEANU ºi ION LUCA CARAGIALE, dupã cumDELEANU ºi ION LUCA CARAGIALE, dupã cumDELEANU ºi ION LUCA CARAGIALE, dupã cumDELEANU ºi ION LUCA CARAGIALE, dupã cumDELEANU ºi ION LUCA CARAGIALE, dupã cumGOLDONI ºi MOLIERE reprezintã matricea genuluiGOLDONI ºi MOLIERE reprezintã matricea genuluiGOLDONI ºi MOLIERE reprezintã matricea genuluiGOLDONI ºi MOLIERE reprezintã matricea genuluiGOLDONI ºi MOLIERE reprezintã matricea genuluicomic al latinitãþii occidentale.”comic al latinitãþii occidentale.”comic al latinitãþii occidentale.”comic al latinitãþii occidentale.”comic al latinitãþii occidentale.”

Sã-i dãm dreptate prestigiosului critic huºean. Cãci,Efim Tarlapan ºi-a dezvãluit într-un mod determinantsegmentele esenþiale ale talentului, facultãþile deose-bitoare, inedite, dar ºi a deschis perspective unei noigândiri, tarlapaniene, cu aspiraþii cosmice, am spune.Este un scriitor autentic, un spirit care ºi-a conturat olinie specificã, originalã, dar mai ales aproape inimitabilãprin complexitatea abordãrii subiectelor, prin intuiþiasurprinzãtoare a fenomenelor, prin filozofia cugetãrii ºiteoretizãrii actului de creaþie. Este, o spunem cu toatãcertitudinea ºi spre nesupãrarea altor autori, unul dintrecei mai mari scriitori satirici români din toate timpurile.Aºa sã fie ºi pentru mai departe!


PRO

PRO

PRO

PRO

„CAMPANIILE” LUI MIRCEA IORGULESCU

Constantin CoroiuConstantin CoroiuConstantin CoroiuConstantin CoroiuConstantin Coroiu

eseu

Esop ºi procurorii postdecembriºtiEsop ºi procurorii postdecembriºtiEsop ºi procurorii postdecembriºtiEsop ºi procurorii postdecembriºtiEsop ºi procurorii postdecembriºti

În volumul Amintiri ºi portrete literare, printre cei cãroraGabriel Dimisianu le schiþeazã profilul, se numãrã ºi MirceaIorgulescu. Trãsãtura definitorie a criticului, eseistului ºiredutabilului jurnalist este, în opinia autorului, „mareletalent de polemist”. Caracterizându-l pe fostul sãu colegde la „România literarã”, G.Dimisianu scrie: „Pentru aafirma un punct de vedere, pentru a-ºi impune reprezen-tãrile proprii, el cautã adversari, îºi fixeazã repere cetrebuie combãtute, dislocate, distruse. Nu e numai negare,nu e numai contestare în critica sa ºi nici mãcar în primulrând, dar gestul constructiv e totdeauna stimulat, la el,de existenþa unui obstacol ce trebuie înlãturat, a uneidificultãþi ce trebuie învinsã. Fãrã sã aibã în faþa ochilorun termen de opunere, se pare cã nu poate construi, iaratunci când nu-l gãseºte ºi-l imagineazã.”

Volumul Tangenþiale, apãrut la Editura InstitutuluiCultural Român care – precizeazã Mircea Iorgulescu –„conþine o selecþie tematicã din articolele publicate înrevista „22” la rubrica de „cronicã literarã”, þinutã în peri-oada noiembrie 2001- februarie 2004” sunt o confirmareîn plus a observaþiilor lui G.Dimisianu, ca o ilustrare aschiþei de portret pe care am reprodus-o ºi în care tuºacea mai pregnantã este polemistul constructor.

Cartea lui Mircea Iorgulescu s-ar fi putut intitula maipotrivit: CAMPANII, în sensul în care i l-a conferit cuvân-tului Garabet Ibrãileanu. De altfel, cred de mai multãvreme, citindu-l cu interes, dar ºi „cu plãcere, cu bucuriea spiritului”, ca sã-i preiau formula cu care îºi încheiacronica la volumul Eminescu la Berlin al Ilinei Gregori,cã autorul „Rondurilor de noapte” ºi al memorabilului eseu

despre „lumea lui Caragiale” se aseamãnã întrucâtva cucelebrul predecesor. Se înþelege, nu în stil, ci în spirit.„Disecþiile” lui – Cãlinescu foloseºte termenul, sã neamintim, cu privire la metoda criticului de la „Viaþa Româ-neascã” – sunt tot atât de nemiloase ca ale lui Ibrãileanu,numai cã Mircea Iorgulescu opereazã fãrã ca mâinile sãi se umple de sânge...Deºi taie minuþios ºi foarte adânc.

Într-o lume culturalã româneascã dominatã de cliºee,de complexe provinciale, de mituri false ivite din conºtiinþatulbure ºi mlãºtinoasã a epocii postdecembriste, de„pirotehnia jurnalisticã de consum”, de confuzia valorilor,consecvent întreþinutã, de profanatori ºi detractori deserviciu, de plagiatori ºi saltimbanci, într-o epocã de„comportament editorial boem”, de „delir ideologic”, de„tirania temei” ºi de alte canoane ce evocã sinistru pecele ale „realismului socialist”, de etichetãri iresponsabileºi, nu în ultimul rând, de ignoranþã sau de grave ocultãriinteresate, CRITICA ar trebui sã funcþioneze, mai multca oricând, ca o Înaltã Curte de Casaþie cum era consi-derat de contemporanii sãi însuºi pomenitul Ibrãileanu.Din pãcate, magistraþii care sã o slujeascã sunt din ce înce mai rari. Unii s-au lãsat de meserie, alþii au eºuat înpoliticã, alþii scriu ISTORII ale literaturii române etc. Criticiiºi jurnaliºtii literari de forþa ºi talentul (inclusiv narativ, casã nu mai spun de cel polemic) lui Mircea Iorgulescusunt puþini ºi am sentimentul cã, risipitori cum ne placesã fim, nici pe aceºtia nu ne învrednicim sã-i preþuim ºisã le susþinem demersul.

Nu ºtiu dacã Mircea Iorgulescu nu poate construi decâtdacã are „în faþa ochilor un termen de opunere”. Ceea ceºtiu e cã de efortul de a ºi-l imagina este scutit. Peste totsunt astãzi „termeni de opunere”. De opunere distructivã– voitã sau inconºtientã. Îi întâlneºti unde nu te aºtepþi.De pildã, în Literatura românã sub comunism a lui EugenNegrici. Apreciatul critic ºi istoric literar este ºi el po-lemic – e drept, cam cãznit –, dar mai puþin constructiv.Nici nu-þi vine sã crezi cã atât de potolitul realizator alunei, nu o datã, adormitoare emisiuni de televiziune, carepânã la urmã a ºi sucombat, poate fi atât de vehementºi, vai, atât de aberant când îi judecã pe scriitorii românicare au comis crima de a publica între 1948 ºi 1989. Înloc sã aleagã „soluþia salubrã”, singura salvatoare ºianume: „clandestinitatea – tãcerea demnã a literaturii desertar” sau samizdatul, ei, „colaboraþioniºtii” de neiertatºi-au publicat cãrþile – ºi încã dupã 1960 – „în pofidacenzurii”. Niºte nedemni, „slugi tânjind sã-ºi legalizezelegãtura cu stãpânul”. În fine, un întreg rechizitoriu delirant,care aminteºte de cele din anii 50, culminând cu oacuzaþie care i-ar putea duce pe scriitorii români la eºafod,


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

de vreme ce ei „ sunt mai vinovaþi decât factorii puteriidin acele vremuri de actuala stare de spirit bolnavã apoporului român”. Comentând, Mircea Iorgulescu observã,cu eleganþã, cã asemenea „discursuri savonarolice riscãsã fie doar o simplã pirotehnie jurnalisticã de consum”,mai ales cã se folosesc expresii, verbe ºi epitete carenu-ºi au locul într-o lucrare – nu-i aºa!? – ºtiinþificã:jegoasã, ticãloºie, gaºcã, latrã, câini de pazã ai regimului,printre aceºtia fiind trecut samavolnic unul dintre cei maimari critici: Lucian Raicu, deºi – îl informeazã MirceaIorgulescu pe Eugen Negrici – autorul genialului eseuGogol sau fantasticul banalitãþii ºi al celor mai bune cãrþidespre Liviu Rebreanu ºi Nicolae Labiº „a debutatpublicistic în 1952 (avea 18 ani!), iar în a doua jumãtatea anilor ’50 avea sã fie sancþionat cu suspendareasemnãturii pentru cã-ºi permisese, luând apãrarearomanului Groapa, sã-l ironizeze pe Nicolae PopescuDoreanu, ministrul culturii”. Analiza cãrþii îl conduce peMircea Iorgulescu la un diagnostic pe cât de necruþãtor,pe atât de precis: „Un critic eminent (ceea ce se ºtia),dar ºi, pânã la neglijenþe frapante ºi preluãri fãrã pic decontrol critic ale celor mai rãsuflate stereotipii dinjurnalistica de dupã 1990, iatã cum apare Eugen Negriciîn aceastã carte nelimpede, gâfâitã, aparent scrisã pefragmente care, puse laolaltã, se bat uneori cap în cap”.Excelentele pagini consacrate „fenomenului optzecist”,remarcate ca atare de M. Iorgulescu – „ cea mai exactãanalizã din câte s-au scris pânã acum” relevã, din pãcate,prin contrast, precaritatea ansamblului, a unei „panorame”artificiale ºi teziste.

Un stereotip „rãsuflat” din presa culturalã postde-cembristã este ºi ceea ce s-a numit esopismul „literaturiiromâne sub comunism”. El ar fi, vezi doamne, unsimptom major al laºitãþii scriitorului. Acesta nu a avutcurajul, dacã tot n-a vrut sã-ºi umple sertarul de care sãse bucure viitorimea, sã scrie opere – horribile dictu! –militante, cu mesaj anticomunist clar, deschis, nu folosind,nenorocitul de el, metafora, alegoria, simbolul etc. ªi încã,mai grav, cu talent. Similitudinea cu ceea ce le reproºa,punându-i la zid pe scriitori, satrapii culturii din „obsedantuldeceniu” este frapantã. Atunci i se cerea literaturii mesajantiimperialist, anticapitalist º.a.m.d., acesta fiind criteriulnumãrul unu de valorizare. Un criteriu ideologic care sesubstituia celui estetic. Mircea Iorgulescu nu pierde prilejul

– ºi bine face – de a polemiza cu cei ce susþin – cu saufãrã convingere – cã esopismul, termen uzitat de altfelabuziv ºi inadecvat, ar fi minat literatura românã scrisãtimp de aproape o jumãtate de secol. În cronica la cartealui Cornel Ungureanu – Mitteleuropa periferiilor, inclusãîn volumul Tangenþiale, - M.Iorgulescu atrage luareaaminte: „ Esopismul, scrisul pe dedesubt, învãluit, nu aufost strãine în toþi acei ani (e vorba de deceniile de dinaintede 1990 – n.mea) nici criticii ºi eseisticii literare; ar fiînsã o mare naivitate sã se creadã cã n-ar fi reprezentatdecât penibile formule de supravieþuire, revolte îngenunchi, de ridiculizat astãzi; ºi poate n-ar trebui sã seuite cã uciderea lui Esop de cãtre locuitorii din Delfi afost groaznic pedepsitã de zei. Fiindcã nu existã literaturãunde nu existã penumbrã, fabulã ºi subînþeles. Alungarealui Esop echivaleazã, voit sau nu, cu alungarea literaturii”.

Am putea conchide cã esopismul nu atât a subminatliteratura românã, cât a salvat-o de la expulzarea dinCetate.

Cronica unui dosar stalinistCronica unui dosar stalinistCronica unui dosar stalinistCronica unui dosar stalinistCronica unui dosar stalinist

În patru numere la rând ale revistei „22”, din 2002,Mircea Iorgulescu a semnat o amplã ºi documentatãanalizã a cãrþii de tristã faimã: Cioran, Eliade, Ionesco:L’oubli du fascisme, apãrutã în acel an la Paris. Reuniteîn volumul TANGENÞIALE, sub titlul Portretul artistuluica delincvent politic, cronicile pe care le-am parcurs latimpul respectiv în paginile amintitului sãptãmânalalcãtuiesc un eseu „rotund” care se citeºte pe nerãsuflate.În cele 11 subcapitole, cu titluri pe cât de adecvate ºisugestive, pe atât de acroºante (marele talent de jurnalistîl dubleazã fericit ºi aici pe cel de polemist al criticului),cartea ºi autoarea ei Alexandra Laignel-Lavastine suntliteralmente descalificate ºtiinþific ºi moral. Datele deistoria culturii ºi de istorie în general, argumentele irefu-tabile aduse în dezbatere, inclusiv cele ce þin de logicã,de deontologia profesionalã ºi de bun simþ, constituiesubstanþa densã a unui discurs captivant ºi nelipsit deaccente dramatice. Ai sentimentul, tonifiant spiritual, cãlui Mircea Iorgulescu nu-i scapã nimic important îndemonstraþia sa: de la grave erori de informaþie la preluãrifrauduloase din textele altora ce se situeazã foarteaproape, dacã nu chiar în zona plagiatului; de la metodeleîn cel mai pur stil stalinist de a întocmi dosare (dintr-oasemenea perspectivã simplul ºi nevinovatul cuvânt pro-duce frisoane!) la discriminare etnicã; de la modul demanipulare grosolanã a lectorului, îndeosebi a celui strãin,prin citare trunchiatã ºi totodatã deturnare a sensurilor,pânã la confuzia vinovatã a planurilor, a punctelor devedere ori la limbajul cliºeizat, nu o datã amintind de celal procurorilor din vremuri totalitare sau de tranziþie. Iatã,spre exemplu grãitor în mai multe privinþe, un fapt pecare îl comenteazã Mircea Iorgulescu. RomanulRAVELSTEIN al lui Saul Below – în care apare un per-sonaj numit Radu Grielescu, savant venit din Balcani,care în tinereþea sa româneascã fusese „fascist”,„hitlerist”, „antisemit”, „partizan al lui Nae Ionescu,întemeietorul Gãrzii de Fier” (sic!), participant la„masacrele din Bucureºti”, cu oameni spânzuraþi ºi jupuiþi


PRO

PRO

PRO

PRO

de vii la abator, complice al asasinilor unui mai tânãr sa-vant român, prieten al sãu, ucis „într-o cabinã de toaletãpentru bãrbaþi” – este invocat ca „document extrem derevelator” de cãtre A.Laignel-Lavastine în lucrarea sa cupretenþii ºtiinþifice. Cã romanul în chestie – de altfel poatecel mai slab al prozatorului laureat al Premiului Nobel –analizat ca atare ºi contextualizat magistral de SorinAntohi, comentat ºi de noi la momentul apariþiei, esteunul cu cheie, în Radu Grielescu autorul proiectându-l peMircea Eliade, e de domeniul evidenþei. Numai cã, îi atrageatenþia Mircea Iorgulescu savantei de la Paris: „Logicaficþiunii îngãduie ºi chiar stimuleazã asemenea explicaþiifanteziste, dar logica unui studiu, a unei cercetãri ºtiinþi-fice aplicate nu este aceeaºi./ Personajele unui romanse bucurã, aºa-zicând, de imunitate ficþionalã (subcapi-tolul se intituleazã Imunitãþi ficþionale – n.mea); daraceastã imunitate nu acoperã ºi modul în care sunt pre-zentate, analizate ori evocate persoane, evenimente ºisituaþii reale într-un studiu istoric, fie el ºi unul «de investi-gaþie»”.

Referinþele ºi aserþiunile aberante, ca ºi câteva dintresutele de deturnãri din volumul Alexandrei Laignel-Lavastine, sunt pentru „cititorul cu oarecari rudimente deculturã”, nu doar istoricã, de tot râsul, dacã n-ar fi atât deîntristãtoare. De pildã, cea potrivit cãreia reprezentanþiimiºcãrilor avangardiste ar fi fugit din România din cauzaatmosferei ostile, sufocatã de antisemitism. Pentru asusþine o astfel de aberaþie autoarea utilizeazã, ca deatâtea ori, date false, ceea ce îi prilejuieºte criticului românrecursul la o metaforã inspiratã din câmpul literaturii, undomeniu cu care ea are, se pare, ºi mai puþinã legãturãdecât cu istoria: „Autoarea procedeazã asemeneapersonajelor rãu intenþionate din cutare roman de JulesVerne, care, aflate pe o navã pe care vor sã o abatã de laitinerariul ei , strecoarã un magnet în apropierea busoleiºi provoacã devierea de la direcþia corectã”. Dacã maipeste tot în cartea despre cei trei – Cioran, Eliade, Ionescu– (Boxã pentru trei este unul dintre subtitlurile eseului de32 de pagini al lui Mircea Iorgulescu) cultura românã esteprivitã – de cine?! – ca o culturã micã, dar nu numaicultura, ci ºi românii, ca naþie, sunt trataþi cu condescen-denþã ºi discriminaþi iresponsabil ºi descalificant fie ºipentru un presupus intelectual, A.L-L.gãseºte totuºi cevaspectaculos, fireºte cu semn negativ: „ Bascularea celeimai strãlucite pãrþi a intelighenþiei româneºti a anilor 1930

cãtre o miºcare întemeiatã net pe o misticã a crimei ºisângelui constituie una dintre cele mai fascinante aventuriale istoriei intelectuale din secolul XX”. Þinta, declaratãaproape, a autoarei de pe Sena, „al cãrei studiu – scrieMircea Iorgulescu – constã, ca dosarele staliniste deodinioarã, într-o amplã demascare, adesea înverºunatã,din care nu lipsesc sarcasme de purã facturã vîºinskianã”,este condamnarea fãrã drept de apel a trei mari perso-nalitãþi ale culturii româneºti ºi universale ºi „ executarea”lor simbolicã, de vreme ce fizic sunt morþi: „primii doiprin „ardere”, cum se ºi sugereazã în cartea AlexandreiLaignel-Lavastine, celãlalt prin descalificare moralã”. Dar,fiindcã veni vorba de dosare, sã citez un fragment dinsubcapitolul Atenþie, fasciºti! Atenþie, complice!, în chipde memento pentru toþi autorii, reali sau prezumtivi, deteapa A.L-L., fie ei de aiurea sau de pe aici, de prin curteanoastrã, cu atât mai mult cu cât în titlul „studiului” editatla PUF existã cuvântul uitare, ºi el acuzator în acestcontext:

„Adevãruri, semi-adevãruri ºi minciuni, aceasta estereþeta clasicã a unui dosar politic destinat sã foloseascãpronunþãrii unei sentinþe de fapt dinainte ºtiute. Nu e nicitotul fals, nici totul adevãrat: diferenþa dintre un dosar ºio operã de ficþiune nu este, din acest punct de vedere,una foarte mare, ºi într-un caz ºi în celãlalt scopul fiindobþinerea unui adevãr propriu, coerent ºi omogen în raportcu propria-i logicã. Existã chiar o artã a dosarului, aºacum existã una a romanului. Dosarele de prin arhivelediverselor poliþii secrete comuniste au un cert caracterromanesc, iar despre „romane-dosar” sau „romane-dosarde existenþe” criticii literari au scris cu mult timp înainteca istoricii ºi alþi cercetãtori sã descopere cât de mariromancieri fãrã intenþie literarã au fost, de exemplu,anchetatorii staliniºti ºi discipolii lor din þãrile sovietizate.Deosebirea adâncã þine de finalitate: dosarul politic e fãcutsã condamne uneori la moarte. Ideea cã Isaak Babel aputut fi recrutat ca spion pentru Franþa de Andre Malrauxºi cã autorul Condiþiei umane a aflat de la el „informaþiidespre situaþia din colhozuri”, agent de legãturã fiind IlyaEhrenburg, nu poate fi decât foarte hazlie într-un even-tual roman comic; atâta doar cã pe baza acestei amuzanteidei a fost executat”.

Rezumând: „fraudã intelectualã”, false „idei primite”,logicã precarã, ignoranþã ºi poate ºi rea credinþã, ames-tecul ficþiunii cu istoria realã, informaþii dupã ureche,inclusiv în ceea ce priveºte mitologia universalã (vezi,apropo de Mircea Eliade, apelul la legenda Minotauruluipe care Alexandra Laignel-Lavastine o desfigureazã,încât criticul român se vede nevoit sã i-o explice siste-matic ca unui elev de gimnaziu), aberaþii cu duiumul, „tor-tura textelor” (una din multele formule memorabile ale luiMircea Iorgulescu, între care deja amintita „tirania temei”)pentru „a le smulge mãrturiile” necesare într-un dosarmincinos. Toate acestea ºi multe altele pe care nu le maienumãr, fiindcã ar fi superfluu, mineazã puternic volu-minoasa carte Cioran, Eliade, Ionesco: uitarea fascis-mului, încât mã tem cã o fac aproape irecuperabilã. Iarpe autoarea ei n-o mai crezi, zice tot Mircea Iorgulescu,„executând-o” fin ºi nu fãrã umor, e adevãrat trist, nici„dacã afirmã cã Parisul e capitala Franþei”.

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

eseu

MIRCEA ELIADE SUB SEMNULARHETIPULUI OFIDIAN

Maria-Cornelia MironMaria-Cornelia MironMaria-Cornelia MironMaria-Cornelia MironMaria-Cornelia Miron

chiar iniþiaticã, ºi prin urmare, un lector specializat. Acestearhetipuri ºi mituri universale se strecoarã chiar în planulrealului, invadând lumea omului modern ca hierofanii ceîi bulverseazã existenþa, cu scopul de a-l face sã identificemiticul în experienþa umanã ºi de a-l determina sãinterpreteze realitatea dintr-un unghi de vedere diferit,deoarece îl incitã sã punã sub semnul întrebãrii toatedatele existenþei ºi, în cele din urmã, sã renunþe la toateºabloanele înguste impuse de gândirea raþionalã ºi sãaccepte triumful imaginarului.

Unul dintre arhetipurile folosite de Eliade în prozafantasticã este arhetipul ofidian. Simbol arhetipal ºi to-talizator, un adevãrat imago mundi, ºarpele e aºezat laoriginea oricãrei cosmogonii. În mitologii apare ca unsimbol polimorf, deoarece „este legat de cele patru stihiiale naturii: trãieºte în pãmânt sau în apã, veninul sãu areproprietãþile focului celest sau ale celui htonian, iar înipostaza sa fantasticã de ºarpe înaripat (balaur, dragon),e legat de stihia vãzduhului”4. De aceea, este socotitanimal primordial, întruchipare a materiei primare ºi ahaosului din care se creeazã lumea. În mitologia vedicã,ºarpele universului e închipuit ca o cobrã cu 1000 decapete. Numele sãu, Ananta, semnificã în sanscritanemarginirea. „Ananta este simbolul dublu al haosuluiprimordial ºi al absenþei timpului. Înainte de creaþia lumii,zeul Viºnu zace nemiºcat pe cobra sacrã, care pluteºteimobilã pe netedul ocean universal de lapte”5. MitulMarelui ªarpe al originilor, expresie a nediferenþieriiprimordiale, apare ºi-n lumea mediteraneanã, unde celmai vechi zeu creator este ªarpele Atum. „El a scuipatîntreaga creaþie de la începutul timpurilor, dupã ce singurs-a înãlþat din apele primordiale; [...] aºa a apãrut primapereche de zei, ªu si Tefnut, aerul ºi umezeala, din cares-au nãscut Geb ºi Nut, pãmântul ºi cerul. Dupã ce aceºtizei au zãmislit toate în amãnunt, Atum s-a ridicat deasupracreaþiei ºi a vorbit, cum stã scris în Cartea Morþilor: Eusunt cel ce dãinuieºte; […] lumea se va întoarce laneorânduialã, la învãlmãºealã, iar eu mã voi preface înºarpele pe care nici un om nu-l ºtie, nici un zeu nu-l vede”6.

ªarpele încolãcit în jurul oului, era un simbol comunpentru indieni, egipteni ºi druizi ºi fãcea referire la creareauniversului. Druizii adorau ºarpele. Marele lor zeu, Hu,era reprezentat de aceastã reptilã ºi este considerat cafiind suveranul raiului.

În mitologiile amerindiene apare mitul Pãsãrii-ªarpe,strãmoºul tuturor. El este asociat apelor ºi este aducãtorulde ploaie (Kukulkay al mayaºilor sau Quetzalcoatl alaztecilor). Ca semn al aerului este asociat chiar cufulgerul. Hieroglifa mexicanã era formatã prin intersectareaa doi mari ºerpi care alcãtuiau un cerc cu corpurile lor, iar

Arhetipul, termen filosofic folosit întâia oarã de Platon,referitor la modelul originar ºi ideal al unui lucru, care nue decât o copie imperfectã, a fost aplicat ulterior pentru aindica modelele primare, , , , , lãsând loc ideii cã toate fiinþeleºi lucrurile sunt copiile unor modele cereºti. De la ritualulsacru, de la ciclurile cosmice regenerate periodic, orimarile scenarii istorice care povestesc întemeiereacetãþilor ºi popoarelor, pânã la cele mai banale activitãþiprofane (vânãtoare, pescuit, agriculturã, construcþii, artã,jocuri, conflicte, sexualitate etc.), toate au fost la originesacre, au avut un model extrauman, pe care însã, omulmodern, depãrtându-se de sacralitate, l-a uitat treptat,cãci, aºa cum afirma Mircea Eliade „omul modern esteiremediabil integrat istoriei ºi progresului ºi istoria ºiprogresul sunt o cãdere implicând deopotrivã abandonuldefinitiv al paradisului arhetipurilor ºi repetãrii”1.

Mai mult decât oricare alt domeniu, operele de artãale umanitãþii sunt imitaþii ale artei divine. Un domeniu alartei în care sacrul se manifestã evident este prozafantasticã, nãscutã din nevoia individului de a face saltuldincolo de aparenþe, de a escamota realitatea cenuºie,mecanizatã si brutalã, cãci „prin fantastic lucreazã refluxulneliniºtii primordiale, un rest de mentalitate originarã,inconºtientã”2. Arhetipuri se gãsesc la baza tuturor textelorfantastice din literatura românã ºi universalã. Însã, fiindimitate repetat, s-a ajuns inevitabil la apariþia mai multorposibilitãþi de explicitare. Arhetipul este, prin urmare,generator de multiple semnificaþii, deci polisemantic ºipolivalent.

În viziunea lui Eliade, toatã lumea înconjurãtoare areun arhetip extraterestru, în timp ce regiunile sãlbaticesunt asimilate haosului. Muntele are valoare sacrã,aflându-se în centrul lumii. El reprezintã un axis mundi,punct de confluenþã între Cer, Pãmânt ºi Infern. Prinextensie, orice templu sau palat capãtã acelaºisimbolism. Adam si Eva sunt arhetipuri umane, precumarhetipale sunt ºi Paradisul pierdut, dragonul, gigantul,strãmoºul totemic etc. O mulþime din arhetipurileprezentate în „Mitul eternei reîntoarceri” ori în „Mituri, viseºi mistere”, supravieþuiesc în opera literarã a scriitoruluiMircea Eliade, alimentând subteranul textului, dându-i ovitalitate ºi o bogãþie semanticã impresionantã. Chiar dacãscriitorul mãrturiseºte cã: „îndatã ce fac literaturã, mãregãsesc în alt univers, îl numesc oniric pentru cã are oaltã structurã temporalã ºi pentru cã raporturile mele cupersonajele sunt de naturã imaginarã, nu criticã”3,mitograful nu poate fi eliminat din scriitura operei deficþiune, cãci miturile nãvãlesc în naraþiune fãrã voiascriitorului, conferindu-i înþelesuri profunde, care, dincolode banalitatea cuvintelor, solicitã o lecturã mitocriticã sau


PRO

PRO

PRO

PRO

fiecare avea un cap uman în gurã, ceea ce simbolizeazãiniþierea, faptul cã un om este gata sã pãtrundã în tãrâmulspiritual din interior. Dragonul înaripat este în ExtremulOrient pãrintele mitic al unor dinastii de împãraþi chinezi.Ca dragon e imaginat de babilonieni ºi Tiamat, monstrulce întruchipa haosul acvatic primordial; învins fiind, afost folosit de zeul Marduk drept materie primãcosmogonicã. Leviatanul biblic pare sã fie ºi el un dragoncolosal, ce fãcea marea sã clocoteascã. ªarpe este ºiOceanul, care înconjoarã, conform Teogoniei lui Hesiod,cu nouã inele cercul pãmântului, în timp ce un al zecelease strecoarã sub pãmânt formând Styxul. De altfel,numeroase râuri din Grecia si Asia Mica se numesc Ophis(<gr.ophis = ºarpe) ºi Draco (<lat. Draco = ºarpe).

Importanþa arhetipului se observa ºi în folosireaacestuia în cultul sau în iconografia unui numãr foartemare de zei. Athena are atribut un ºarpe, simbol alînþelepciunii. Apollo îl ucide la Delphoi pe Python, ºarpelemonstruos, a cãrui gurã se deschidea la apusul soareluica sã-l înghitã pentru a-l scuipa afarã la rãsãrit. Victorialui Apollo simbolizeazã victoria raþiunii, a gândirii diurneasupra forþelor obscure ale inconºtientului. Dionysos s-anãscut din împreunarea lui Zeus, transformat în ºarpe,cu Persephone, fiind rezultatul contopirii dintre suflet ºispirit. Extazele colective, transele, posedarea suntrãzvrãtiri ale ºarpelui interior. ªarpele întruchipeazã înipostaza dionisiacã iraþionalul, ceea ce este rar, tainic,

Caduceul lui Asklepios ºi Hermes

de neînþeles; ºarpele vizibil pe pãmânt este o hierofaniecare se prelungeºte în nediferenþierea primordialã, esteideea care þâºneºte din adâncul inconºtientului printreregulile raþionalului, refugiindu-se apoi în lumea dededesubt. În ipostazã apolinicã ºi dionisiacã el estesemnul reunirii contrariilor ºi devine astfel simbol alînþelepciunii. Are un rol iniþiatic, întruchipând dialecticabinelui ºi a rãului universal. Ambivalenþa axiologicã eilustratã prin „simbolismul celor doi ºerpi afrontaþi de pecaduceul lui Hermes - ideogramã a tuturor polaritãþilor ºianulãrilor de contradicþii din viaþa cosmicã, din lumea fizicãºi din realitatea psihicã”7.

ªarpele încolãcit pe pomul cunoaºterii

Transgresând graniþele dintre materie ºi spirit, el e oîncarnare a raþiunii supraumane, a Logosului divin sau ainteligenþei satanice. Gnosticii susþin cã nicio fãpturã depe pãmânt sau din infern n-a luat naºtere fãrã ºarpe. Pede altã parte,ºarpele este cel care o îndeamnã pe Eva

sã mãnânce din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului,asigurând-o cã „nu veþi muri”, ci „vi se vor deschide ochiiºi veþi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele ºi rãul” (Facerea,3, 4-5). ªarpele a favorizat cunoaºterea, dar a adus ºimoartea, devenind astfel inteligenþa nefastã, ispita care-lduce pe om la pieire.

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

sã îndepãrteze ºerpii veninoºi ce omorau poporul acestaîi porunceºte: „Fã-þi un ºarpe de aramã ºi-l pune pe unstâlp; ºi de va muºca ºarpele pe un om, tot cel muºcatcare se va uita la el va trãi”. (Numerii, 21, 8) ªarpele dearamã devine astfel vindecãtorul.

Puterile sale magice sunt deseori vizibile în mitologie.Este cunoscutã povestea Casandrei ºi a fratelui eigeamãn, Helenos, deasupra cãrora, în copilãrie, pãrinþiiau gãsit niºte ºerpi. Trimiºi de Apollo, ºerpii le-au purificatcu limbile lor organele de simþ, dându-le darul profeþiei.Lui Melampous, tot ºerpii îi purificã urechile, aºa încât elajunge sã înþeleagã graiul pãsãrilor. Pentru chinezi, iudei,arabi, oricine mãnâncã ºarpe dobândeºte forþa clarviziunii.O serie de credinþe se leagã ºi de piatra ºarpelui, care,nu numai cã aduce bogãþii celui care o posedã, dar are ºicaracter magic, cãci are puterea de a te apãra demuºcãturi ºi de a absorbi veninul. Credinþa cã acestepietre provin din capul ºerpilor sau al balaurilor este doarun mit indian decãzut, vechiul mit al monºtrilor subteranipãzitori de comori, rãspândit pânã în nordul Europei. Unastfel de balaur ucide Siegfried, cãpãtând puterifantastice, deoarece se scaldã în sângele lui ºi-i mãnâncãinima, începând sã înþeleagã graiul pãsãrilor. „ªarpeleocupã deci un loc simbolic în mitul eroului biruitor al morþii.El nu e doar obstacolul, enigma, ci obstacolul pe caresoarta trebuie sã-l înfrângã, enigma pe care soarta trebuies-o rezolve. Acesta e intr-adevãr rolul dialectic pe careetimologia numelui sau îl impune Satanei biblice. Sarpelee în acelaºi timp obstacol, paznic, deþinãtorul cailornemuririi”8.

Animal ce îºi primeneºte pielea, ºarpele este ºi unsimbol al renovãrii ciclice a naturii. Ca ºi luna, care disparede pe boltã câteva zile ºi apoi reapare, ºarpele, animalteluric, dispare uºor în crãpãturile solului, coboarã în infernºi se reîntoarce. Trãind sub pãmânt, nu numai cã ascundeîn el spiritul celor morþi, dar posedã ºi taina morþii ºi atimpului. „Animal al misterului subteran, al tainei aflatedincolo de mormânt, el îºi asumã o misiune ºi devine

simbolul clipei dificile, al unei revelaþii sau al unei taine:taina morþii biruite de fãgãduiala reînceperii”9. El estedubletul animalic al lunii, marele simbol al ciclului tempo-ral - ouroboresul. Bachelard vedea în imaginea acestuiamoartea care izvorãºte din viaþã ºi viaþa care izvorãºtedin moarte la nesfârºit. Ouroboresul este prototipul roþiizodiacale, al timpului infinit, emblema a materiei încontinuã transformare.

În ceea ce priveºte relaþia ºarpelui cu fecunditatea ºifemeia, simbolismul i se datoreazã atât formei salealungite ce sugereazã virilitatea falusului, cât ºi faptuluicã este în acelaºi timp ºi un pântec elastic ºi devoratorasociat principiului feminin. Neavând exteriorizatediferenþele de sex, el apare ºi ca fiinþã androginã: „estedeopotrivã ºi uter ºi falus.

Acest fapt este atestat printr-un mare numãr dedocumente iconografice […] în care trupul ºarpelui (falicîn totalitatea lui) este împodobit cu romburi (simboluri alevulvei)”10.

În proza fantasticã a lui Mircea Eliade, arhetipul ofidianapare în „ªarpele” (1937) ºi „Nopþi la Serampore” (1940),scrieri ce aparþin perioadei de început în care testeazãexperienþa folcloricã ºi practica magicã, descoperindmitologia captivantã româneascã sau indianã.

În „Nopþi la Serampore” se trateazã posibilitatea aboliriitimpului ºi proiecþia într-o existenþã transistoricã prinexperienþe extatice de tip tantric. În aceasta povestireºarpele apare ca marele zeu indian dãtãtor de viaþã,Sarparaja, Marele ªarpe, duhul adormit al lumii, care nutrebuie deranjat de om, cãci, ucigând un ºarpe, timpuleste bulversat, iar personajele pãtrund într-o altãdimensiune temporalã. Avertismentul e dat de Bogdanofcând îi prezintã eroului împrejurimile bungaloului: „Bãgaþide seamã sã nu treziþi ºerpii! […] Întotdeauna amnãdãjduit cã n-am sã mã întâlnesc cu Marele ªarpe pepãmânt”. Nu întâmplãtor, Bogdanof se roagã lui Dumnezeusã nu întâlneascã ºarpele niciodatã, „nici pe pãmântulînveninat al Indiei, nici pe tãrâmul celalalt” ºi nãdãjduieºte„cã Dumnezeul nostru Cel adevãrat ne va bine-pãzi ºi dedata aceasta”. Teama lui Bogdanof este explicabilã, avândîn vedere cã Marele ªarpe creator, Vrtra, în calitate destãpân al haosului anterior creaþiei, pãstra apele doarpentru el singur pânã când Indra l-a fulgerat tãindu-i capul.„Vrtra impiedica lumea sã se facã sau sã dureze”11.Deºteptarea lui ar face ca timpul ºi spaþiul concret sã fieanulat, totul întorcându-se ab origine, scufundându-se încel mai profund somn, somnul nefiinþei.

Umbra lui Sarparaja, numit de narator ºi „sarpapati,sarparishi, sarpeshvara ºi încã alte multe feluri”, pluteºte

Toiagul lui Moise

În calitate de paznic al pomului vieþii, ºarpele esteînzestrat ºi cu virtuþi medicale ºi farmaceutice, legate înbunã mãsurã de veninul sãu, otravã mortalã ºi totodatãelixir de viaþa ºi de tinereþe. El este asociat în mitologiagreacã lui Asklepios, zeul medicinei. Chiar ºi-n Biblie areuneori aceastã putere. Când Moise îl roagã pe Dumnezeu

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

pretutindeni, inducând lectorului o stare inexplicabilã deneliniºte. Acþiunea se desfãºoarã în spaþiul Indiei, un þinutplin de mistere ºi enigme, care a exercitat dintotdeaunao irezistibilã atracþie asupra europenilor. Atmosfera în carese vor petrece straniile evenimente este descrisã cuminuþiozitate. Decorul este un cadru ideal pentru apariþiaºarpelui. Este vorba de pãdurea de la Chandernagore,plinã de ruine înghiþite de umbre ºi valuri vegetale, pecare „le înfioarã o viaþã nouã, mai dulce ºi mai muzicalã,a ierburilor, a lianelor, a ºerpilor”. La simbolismul ºarpeluisunt coroborate o serie de alte simboluri cu semnificaþiiînrudite. Timpul este „îndatã dupã apusul soarelui”, ori„noaptea”, momente ce semnificã revenirea la indeter-minare ºi haos, ceas al epifaniei forþelor malefice.„Umbrele” ce înconjoarã totul trimit spre spaþiul morþii,spre dublul persoanei ca întruchipare a sufletului despãrþitde trup, ori cãtre ameninþãri ascunse. În apropiere seaflã „lacul”, simbol al apelor primordiale dar ºi al unorparadisuri iluzorii. Pe acest fundal are loc o mutaþie întimp ºi spaþiu, eroii întorcându-se la niºte evenimentepetrecute în urmã cu o sutã cincizeci de ani. Asistãm lao metamorfozã a peisajului sub influenþa puterii magicea nopþii „cu lunã plinã”, când pãdurea indianã trece într-oaltã lume sub imperiul vrãjii, al unui vis halucinatoriu, dincare personajele nu reuºesc sã se smulgã.

Cãutând o explicaþie straniei întâmplãri, cei trei eroise reîntorc în junglã însoþiþi de Budge, prilej cu care acestaîi avertizeazã din nou: „Feriþi-vã însã de ºerpi…”. CândVan Manen ignorã avertismentul arãtând cã în noapteatrecutã ºerpii nu le fãcuserã rãu, Budge ii rãspundemisterios: „Prin pãdurile pe unde aþi umblat voi azi-noapteºerpii de mult nu mai muºcã”. ªerpii despre care vorbeºteBudge reprezintã, în prima ipostazã, lumea realã, viaþa,iar în cea de-a doua, lumea de dincolo, moartea. Interesante cã visul celor trei e închis ca într-un cerc între douãavertismente privind acþiunea nefastã a ºarpelui asupravieþii omului. Cercul, ideea de infinit, de viata ºi moarte,sunt toate atribute ale ouroborosului . Experienþa din acestcerc e realitate sau e vis? Viaþa, în general, e realã sau evis? Textul pune o mulþime de probleme paliogenezice,însã cititorul nu ºtie pentru care sã opteze. Cea maiplauzibilã pare ideea lui Swami Shivananda, dar numaiîn mãsura în care eºti adeptul unei astfel de credinþe:„Nicio întâmplare din lumea noastrã nu e realã. Tot ce sepetrece în cosmosul acesta e iluzoriu.[…] Iar într-o lumede aparenþe, în care niciun lucru ºi niciun eveniment nu econsistent, nu îºi are realitatea lui proprie, oricine e stãpânpe anumite forþe, pe care voi le numiþi oculte, poate faceorice vrea. Evident, nici el nu creeazã nimic real, ci numaiun joc de aparenþe”. ªarpele devine semnul înþelepciunii,cãci ridicã o clipã valul Mayei de pe ignoranþa omeneascã,arãtându-ne cât de departe suntem de adevãr, prizonieriai unei lumi de iluzii pe care ne-am creat-o singuri,arborând cu aroganþã stindardul gândirii logice, al raþiunii.

În „ªarpele”, imaginarul fantastic este diferit, deoarecemagicul, care dominã suprafaþa textului, este de tipfolcloric, acþiunea fiind plasatã într-o „geografie sacrã”,româneascã, undeva în apropiere de Bucureºti (la Fierbinþiºi la mãnãstirea Cãldãruºani), care pentru Eliadeconstituie un spaþiu mitic, „centrul unei mitologii

inepuizabile”12.Romanul „ªarpele” este o frumoasã poveste în care

se întâlnesc erosul, magia, simbolul, feericul. Mottoultextului, un descântec, denotã sursa folcloricã de la careporneºte scriitorul în structurarea evenimentelor viitoare:„Tu ºerpe bãlaur,/ Cu solzã de aur,/ Cu nouã limbe îm-pungãtoare,/ Sã te duci la ea,/ Unde-o vei afla…/ ªi tu sãn-o laºi/ Pânã ce ea,/ Mândra mea,/ Cu mine s-a întâlni/ªi îmi va vorbi”. ªarpele devine arhetipul în jurul cãruiase va organiza întreaga paletã de simboluri a textului. Încredinþele populare acesta este un animal htonian cuputeri magice, care are stãpânire asupra timpului ºicapacitatea de a se metamorfoza, de a coborî pe tãrâmulcelalalt ca spirit al mormintelor ºi de a reveni periodic.Este în egalã mãsurã duh al apelor ºi zburãtor. Estesimbol erotic incontestabil.

Descântecul invoca un ºarpe balaur, o fiinþã fantasticãcu 9 limbe ºi 9 cozi. Cifra 9 este o cifrã cu eficienþãmagicã prezentã în multe descântece. Forma ei ca ocurbã ce se închide simbolizeazã ºarpele muºcându-ºicoada, ouroboresul, 9 zile ºi 9 nopþi durând separareacerului de pãmânt (conform Teogoniei lui Hesiod), 9 lunidurând gestaþia. Prin urmare, 9 este simbolul timpuluiinfinit, emblemã a materiei în continuã transformare.Aceast descântec pregãteºte terenul invocaþiei ºarpeluide cãtre Andronic: „Andronic murmura ceva […]. Seauzeau silabe stranii. Parcã nu vorbea româneºte. Cuvintecu vocale multe, lungi, tãrãgãnate. ªi totuºi spunea cevaAndronic; cãci de multe ori se auzi cuvântul ºarpa. Vreovrajã…”.

ªarpele este solicitat ca mesager al dragostei: „Sã teduci la ea”. La fel e receptat ºi de eroina textului: „Dorineii se pãru cã ºarpele vine de-a dreptul spre ea ºi o subitãteroare lua locul vrajei dinainte. Ca ºi cum s-ar fi trezit înfaþa unui lucru peste putinþã de privit cu ochii, a unuilucru groaznic ºi primejdios, neîngãduit vreunei fete sã-lvadã. Apropierea ºarpelui îi sugea parcã rãsuflarea,risipindu-i sângele din vine, topindu-i carnea întreagã într-o grozavã împletiturã cu fiori necunoscuþi, de dragostebolnavã. Era un amestec straniu de moarte ºi respiraþieeroticã în legãnarea aceea hidoasã, în lumina rece areptilei”. Eliade reface astfel într-o viziune originalã mitulzburãtorului, figurã eroticã din mitologia româneascã,apãrând uneori ca zmeu, alteori ca un tânãr înfocat, brun,frumos, care pãtrunde pe întuneric la fete, dar mai alesla neveste de curând mãritate ºi le spurcã toatã noapteacu iubiri neîngãduite, exercitând asupra lor o imensã forþãde seducþie. Erosul decurge în plan oniric. Apariþiaºarpelui se petrece „ca în vis”. Ca în mit, ºarpele magico alege „neîngãduit” tocmai pe Dorina, logodnica promisãlui Manuilã. Dorina devine astfel mireasa ºarpelui, darullui, în limba greacã doron însemnând dar.

Pentru cã-ºi poate schimba pielea, ºarpele devine aicisemnul unei adânci metamorfoze, întruchipând omul-ºarpe. Numele sãu „reproduce numele gr. Andronikos,compus din aner, gen. andros = bãrbat ºi nike = victorie”13

ºi este un semn al virilitãþii ofidiene. Prenumele Sergiu,derivat din numele roman Sergius, este tradus ca îngrijitor,supraveghetor. Este stãpânul ºarpelui sau ºarpele însuºi?Mai curând este o hierofanie a arhetipului ofidian, o

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

reîncarnere peste timp a spiritului primordial, cãciimaginea omului fuzioneazã deseori cu cea a ºarpelui.D-l Solomon îl priveºte la un moment dat adânc în ochi,ºi când ochii lui cu „o strãlucire metalicã, posomorâtã,ameþitoare”, îl vlãguiesc, exclamã cu mare efort: „Drãcosmai eºti!”. Privirea lui Andronic e hipnoticã. Îi place mediulacvatic ºi sã înoate „noaptea, pe lunã, în lac”. Aluzii lanatura sa ofidianã, la capacitatea de metamorfozare, facechiar el, vorbind aparent în glumã despre prietenii sãi:„Sã nu vã speriaþi când vã voi prezenta prietenii mei.Sunt înfiorãtori. Nici nu vã pot spune cu ce au sã semenecând îi voi întâlni”. ªi despre sine însuºi spune: „Dacãaþi ºtii ce înspãimântãtor devin peste noapte…”. Prieteniilui Andronic au ºi ei nume cu rezonanþã eroticã (Arsenicprovine din gr. Arsenikos, însemnând bãrbãtesc, viril) oriparticipa la diverse forme de manifestare a erosului,cântând serenade, plimbându-se cu barca la lumina lunii.Ciudat este ºi faptul cã, ajuns la mãnãstire ºi negãsindu-ºiprietenii, Andronic exclamã cu subînþeles: „Au intrat înpãmânt!…”.

Ca ºi zburãtorul lui Cantemir, Andronic este „un tânãrînalt, brun, […] cu umerii laþi, cu braþele bine legate, […]avea ochi foarte ageri, arzãtori, cu pupile neobiºnuit demari”. Deloc intimidat, degajând „parfum de sãnãtatebãrbãteascã”, volubil, „trãda atâta siguranþã de sine ºiatâta fantezie” ºi „avea un râs sãnãtos, masculin,contagios”. Preia simbolismul ºarpelui ºi prin fascinaþiaeroticã pe care o exercitã asupra tuturor femeilor din grup,care, în prezenþa lui, „pãreau transfigurate”. Rolul lui estesã tulbure relaþiile existente în sfera eroticã. De profesieeste „aviator, sau aproape aviator”, iar mãrturisirea sa,„Simþi cã nu începi sã trãieºti decât sus…”, face aluziela zburãtorul care nu aparþine acestei lumi, avândposibilitatea de a transcende dincolo de limitele vizibilului.În interpretarea viselor, „pilotarea avionului ar indica oaventurã iniþiaticã, eliberarea de povara valorilor terestre”14

. Andronic mãrturiseºte cã nu poate zbura încã singur:„Acum învãþ”. Aventura iniþiaticã abia începe, tânãrulurmând sã-ºi descopere adevãrata identitate.

O aventurã este ºi jocul din pãdure, devenitã astfellabirintul iniþierii erotice. „Rãtãcirea voitã în pãdure aratãprecaritatea sentimentalã a cuplurilor profane. Mai toþi,bãrbaþi ºi femei, încearcã altceva, simt tentaþii noi… Þintafemeilor este Andronic”15. Funcþia jocului este de eliberarede sub rigida convenþie socialã, deschizându-se astfelcalea iubirii.

Pãdurea devine un adevãrat eden al amorului: „Parcãîntreaga pãdure respira acum omeneºte, cald, carnal.Parcã nãvãleau din toate pãrþile aburi de trup dezvelit, ºiîn toate boschetele respirau perechi înlãnþuite”. Pãdureaeste sãlaºul ºarpelui. Andronic îºi face apariþia înainteamaºinii excursioniºtilor, undeva la marginea pãdurii,declarându-le cã se pierduse de prietenii sãi, deoarece„am adormit în pãdure”.

Unul dinte atributele naturii ofidiene este magia, or,Andronic este un iniþiat în arta magiei, fapt demonstrat înexperienþa pe care o face la miezul nopþii când cheamãºarpele sub ochii martorilor, care stau lipiþi de pereþi înstare de hipnozã. Copilãria lui Andronic stã sub semnulfantasticului. „Copilul de boier, furat, crescut atâta vreme

de þigani”, ridicã semne de întrebare pentru raþionalulcãpitan Manuilã: „O fi învãþat Andronic ãsta farmece dela þigani… ºi cine ºtie ce alte lucruri necurate”. Putereasa magicã acþioneazã ºi asupra celorlalte vieþuitoare, nudoar asupra factorului uman. Rãmas singur dupã miezulnopþii, porneºte prin pãdure, vorbind cu pãsãrile, care ise supun sfioase. Se regãseºte aici o veche credinþã,conform cãreia, cine are legãturã cu ºarpele – a fostpurificat ori e protejat de acesta, a mâncat carne de ºarpeetc. – are puterea de a înþelege graiul pãsãrilor, devineînþelept, cãci i-a fost permis accesul cãtre sacru, cãtrepomul cunoaºterii al vieþii ºi al morþii.

ªarpele este totodatã spirit al mormintelor, putând sãcoboare pe tãrâmul celãlalt. Mãnãstirea la care suntgãzduiþi noaptea este un loc simbolic, de trecere întredouã lumi, este un spaþiu sacru între vii ºi morþi, întreetern ºi muritor, între bine ºi rãu. Coborârea în pivniþamãnãstirii este plinã de sensuri iniþiatice. Pivniþa estehotarul între lumi, poarta secretã, fie spre adâncuri, fiespre lumea spiritelor, fie spre propriul spirit. Andonic areaici o revelaþie : „Mie nu mi se pare cã am mai trãit odatã,demult, o altã viaþã. Eu simt cã am trãit, aici, încontinuu,de la începuturile mãnãstirii”. Aici, adicã în preajmamagicului, incontinuu, adicã fãrã rupturã cu practicaspiritualã primordialã. Sacrul continuã sã se manifesteneîntrerupt. Revelaþia sa este revelaþia esenþei sale sacre,eterne, cãci ºarpele reprezintã începutul ºi sfârºitul carevesteºte un nou început. Moartea, coborârea în adâncuriºi reînvierea este ciclicã: „Nu e prima datã când coboraici”, spune Andronic pivnicerului. Fiinþa lui e atât de vecheîncât scapã cunoaºterii umane. Cãlugãrul nu-l recunoaºte,dar îl ºtie teoretic. Andronic e începutul: „Eu cunosc toatezidurile astea ca ºi cum aº fi stat aici de la începutulînceputurilor.[…] Parcã m-aº fi nãscut odatã cu înãlþareamãnãstirii”. Mãnãstirea devine aici simbol al zidirii lumii,al actului Creaþie.

Ca spirit al mormintelor, ºarpele revine în lumea celorvii ca sã cearã un suflet: „Cine ºtie cine nu are odihna pelumea cealaltã ºi a trimis ºarpele ãsta necurat atât dedeparte, tocmai în casã…Numai sã nu mai cearã ºi pealtcineva. Sã nu mai cearã vreun mormânt, cã sunt ºisemne din astea”. Este Andronic un astfel de suflet? Laînceputul textului existã un amãnunt referitor la rãcealasa: „eu aº face baie ºi în februarie”. Sângele rece suge-reazã prezenþa unui mort sau, mai bine spus, a unui ne-muritor. Andronic ºtie povestea Arghirei, fata Moruzestilor,adusã cu sila la mãnãstire ºi moartã în condiþii suspecteîn a treia noapte, poveste atât de veche, încât nicicãlugarului nu-i este cunoscutã. Dealfel, acestuia „i sepãrea mincinoasã ºi pãgâneascã”, fapt de la sine înþeles,având în vedere anterioritatea poveºtii în raport cuîntemeierea credinþei religioase. Mãnãstirea are „mai multde o sutã de ani”, dupã spusele cãlugãrului, dar povesteaaparþine unui timp mult mai vechi, un illo tempore. „Echiar mai mult decât socoteºte cuvioºia ta”, îi atrageatenþia Andronic. Povestea frumoasei Arghira îltransformã pe Andronic în „ºarpele ce îºi cautã mireasapentru a rupe blestemul despãrþirii lor. Mire ºi stãpân aladâncurilor, el trãieºte la nesfârºit devenirea dintre nuntãºi moarte; la începutul lumii ºi-a pierdut mireasa, care nu

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

a ºtiut sã respecte interdicþia de a nu-i rosti numele ºi deatunci revine periodic pentru a recupera experienþa ratatã.Arghira este o astfel de revenire”16, dar nu imagineaprimordialã a femeii, imagine ce în cuplul originar bibliceste asociatã Evei, ci imaginea Euridicei. În acest ciclude ipostaze ale arhetipului feminin primordial se înscrieacum ºi Dorina, cãreia i se releva prin intermediul visuluifaptul cã este mireasa moartã a ºarpelui. Ea însã vareuºi, datoritã avertismentului din vis, sã respecteinterdicþia ºi-l va elibera pe tânãrul cu care va trãi ofrumoasã poveste de dragoste, în mijlocul paradisului,figurat în text prin intermediul insulei.

Conform credinþei populare, ºarpele întors dinmormânt bea lapte sau vin îndulcit cu miere, bãuturi aleimortalizaþii ºi regenerãrii. Ca în basme, el devine un tânãrfrumos. În creºtinism vinul e simbolul sângelui divin, alvieþii, al comuniunii cu sacrul, care face posibilã legãturacu cealaltã lume. Andronic bea vin „cu sete, lacom,înghiþind parcã în somn”, dar pãstreazã ºi celorlalþi cãtrebuie sã-i facã pãrtaºi la revelaþie. Efectul bãuturii estemagic, face posibilã cãlãtoria dincolo („vinul mãnãstirescîi încãlzise pe toþi”) prin hipnozã colectivã. Ca ºi cumrealitatea imediatã ar fi alcãtuitã din mai multe planuriparalele, îmblânzitorul de ºerpi reuºeºte sã-ºi proiectezespectatorii într-o altã ordine temporalã. Scopul acesteihipnoze este de exorcizare a rãului din fiecare, aºa cumle explica Andronic în final: „ªarpele, animal necurat,teluric, unealtã a diavolului pe pãmânt, a fost izgonit dinmijlocul nostru”. Se remarcã ambivalenþa simbolului,preluat atât cu aspectele sale pozitive, cât ºi ca simbolnegativ.

Ca simbol al rãului, al pãcatului, ºarpele este ispitaeroticã. Visul doamnei Solomon trãdeazã nevoiasexualitãþii, într-o relaþie conjugalã plictisitoare.Inconºtientul sãu trãdeazã nevoia apropierii de Andronic:„cãldura tânãrului o ameþea, o vrãjea”. Pentru Liza, fiinþasensibilã ce trãieºte cu un permanent regret pentru faptulcã ºi-a pierdut tinereþea alãturi de un tip anost, ºarpeleeste „ºuviþa argintie”, semn falic, ce declanºeazã dorinþesexuale adânc reprimate. Când ºarpele se suie în palmalui Andronic, se produce o fuziune a elementelor virilitãþii,

astfel încât Lizei i se pare cã ºarpele devine o „sãgeatãde carne nefireascã” care pare sã pãtrundã în ea preaadânc. Îl viseazã pe Andronic urmãrind-o prin pãdure ºistrângând-o „apoi în braþele lui de fier fierbinþi”. Identitateaom-ºarpe este realizatã înaintea leºinului, “în clipa în carevãzuse rãsãrind capul înspãimântãtor al ºarpelui dintrepumnii strânºi ai lui Andronic”.

Pentru Vladimir ºarpele ia forma unei femei vorace,fapt ce aminteºte de androginia ºarpelui, de faptul cã elreprezintã ºi masculinitatea ºi pântecele feminin: „În clipaaceea observã cu groazã cum se schimbã capul Lizei,cum se urâþeºte hidos ºi dezgustãtor, rânjind cu o gurãenormã, vânãtã”. Tot Vladimir, student la filosofie, estecel care are revelaþia ºarpelui-ceas, semn al timpului etern,simbol al ouroboresului: „un cadran de ceas fosforescent,care se fãcea tot mai mare ºi mai mare, pânã ce-i orbi culuminile lui verzi, lunare; ºi, în mijloc, ºarpele. […] Limbaceasului începu sã creascã învioratã, pânã ce Vladimirzãri înspãimântat cum mijesc inelele ºarpelui”. Andronic,omul-ºarpe, are capacitatea de a-i purta în afara timpuluireal, aºezându-i într-un cerc, într-o nouã ordine temporalã.Aici timpul istoric îºi pierde valoarea. Are loc un fenomende dilatare temporalã. Deºi „totul n-a durat decât treiminute”, în planul ritualului magic, extrem de bogat caexperienþã extaticã, are loc o încetinire a ritmului tempo-ral. Andronic le explicã participanþilor: „Asta se întâmplãtotdeauna; timpul trece mai încet în asemenea împre-jurãri”.

Textul este dupã cum se observã o sintezã asimbolurilor acestui arhetip. A le dezbate în totalitate esteimposibil într-un material de o asemenea dimensiune. Prinurmare, încheiem folosind cuvintele lui Andronic: „Dum-neata ºtii câte simboluri se leagã de ºarpe în credinþeletuturor popoarelor?…”

Note:1 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, Bucureºti,

Editura. Univers Enciclopedic, 1999, p. 155.2 Mircea Eliade, Solilocvii, Bucureºti, Editura Univers,

1991, p .48.3 Mircea Eliade, Jurnal, I, Bucureºti, Humanitas, 2004,

p.163.4 Ivan Evseev, Dicþionar de simboluri si arhetipuri

culturale,Timiºoara, Editura Amarcord, 2001, p. 188.5 Victor Kernbach, Dicþionar de mitologie generalã,

Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1989, p. 29.6 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicþionar de

simboluri, III, Bucureºti, Editura Artemis, p. 302.7 Ivan Evseev, op. cit., p.188 – 189.8 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale

imaginarului, Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, p. 315.9 Ibidem, p. 314.10 Ibidem, p.31511 Mircea Eliade, Mitul eternei reintoarceri, p. 25.12 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, Bucureºti,

Humanitas, 2007, p. 3813 Cristian Ionescu, Dicþionar de onomasticã, Bucureºti,

Ed. Elion, 2004 ,p. 36.14 Ivan Evseev, op. cit.,p. 16.15 Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii,

Editura Demiurg, p. 117.16 Doina Ruºti, Dicþionar de simboluri din opera lui M.

Eliade, Bucureºti, Editura Tritonic, 2005, p. 171.

eseu


PRO

PRO

PRO

PRO

studiu

SHOAH ÎN TRANSILVANIA DE NORD

Ioana CosmanIoana CosmanIoana CosmanIoana CosmanIoana Cosman

Marea Unire din 1918 lãrgeºte graniþele României(includea pe lângã Moldova ºi Muntenia, Transilvania,Basarabia ºi Bucovina), comunitatea evreiascã de aiciconstituind, astfel, a treia comunitate ca mãrime dinEuropa, cu un numãr de peste 700.000 evrei1.

Evreii din cele cinci regiuni ale þãrii „manifestauevidente deosebiri de înfãþiºare, culturã, mod de viaþã,ca ºi de orientare ºi practicã religioasã”2.

Moldova era cunoscutã ca un renumit centru hasidic,unde se adunau evrei din toatã þara sau chiar din afara eipentru a petrece sãrbãtorile la curtea vreunui þadik3 vestit.Spre deosebire de evreimea moldoveanã, însufleþitã deun puternic sentiment religios, evreii munteni, din contrã,tindeau spre asimilare ºi pierderea legãturii cu tradiþia. ÎnBasarabia predomina curentul sionist, constituindu-se oreþea importantã de ºcoli a cãror limbã de predare eraebraica. Bucovina pe de altã parte, datoritã dominaþieihabsburgice va cunoaºte influenþa culturii si limbii ger-mane, astfel cã, majoritatea evreilor care trãiau aici erauvorbitori de germanã. Tot sub influenþa ImperiuluiHabsburgic se afla ºi Transilvania, însã, mai aproape deUngaria ºi integratã acesteia în decursul unor lungiperioade ale istoriei, va cunoaºte, pe lângã influenþaculturii române ºi germane pe cea a culturii maghiare.Evreimea transilvãneanã era puternic ataºatã de limbaºi cultura maghiarã ºi era caracterizatã de o marediversitate a vieþii religioase.

„În timp ce în zona noastrã din Moldova nu existadecât o singurã tendinþã religioasã evreiascã, ceaOrtodoxã, în Transilvania cel puþin trei direcþii divergenteîºi fãceau simþite prezenþa: Ortodoxã, Neologã ºi StatusQue, care se afla undeva între primele douã”4.

În România evreii nu se bucurau de o recunoaºtere adrepturilor politice ºi cetãþeneºti, fiind consideraþi cetãþenistrãini. Doar strãinii de rit creºtin puteau pretinde dobân-direa cetãþeniei române.

Recunoaºterea Marii Uniri din 1918 va fi însã condi-þionatã de cãtre puterile occidentale de acordarea dedrepturi politice ºi cetãþeneºti tuturor locuitorilor României,indiferent de religie. Acest lucru se va produce prinConstituþia din 1923, când, statul român este nevoit sãacorde cetãþenie evreilor.

Aceste constrângeri exterioare vor alimenta atitudinileantisemite, care ºi aºa începuserã sã se manifeste totmai puternic la începutul secolului XX. Primele organizaþiiantisemite îºi fac apariþia la sfârºitul secolului XIX, iar laînceputul secolului XX antisemitismul este deja extremde rãspândit în rândul clasei de mijloc, al intelectualilorºi, într-o mãsurã mai micã sau mai mare, în cadrul

programelor partidelor politice româneºti.În Transilvania, principalul conflict este generat

de rivalitatea româno-maghiarã. Evreimea se aflã astfelprinsã undeva la mijloc, între antisemitismul maghiar, careîncepe sã reverbereze dinspre Ungaria ºi cel românesc,care-ºi face apariþia mai cu seamã dupã Unirea din 1918.

Istoria evreilor transilvãneni lipseºte aproape cudesãvârºire din scrierile istoriografice maghiare sauromâneºti cu privire la Transilvania interbelicã. Astfel,evreii devin o „minoritate absentã” în istoriografiaArdealului, dupã cum se exprima istoricul Raphael Vágóîn studiul sãu, The Missing Minority: The Jews in theWestern Historiograpy of Transylvania. Acesta oferã caexemplu relevant lucrarea de trei volume dedicatã istorieiTransilvaniei, publicatã în Ungaria în 1987, în care,prezenþa evreiascã în regiune este rareori menþionatã5.

Dacã pânã la momentul Marii Uniri, evreimea seidentifica cu naþiunea maghiarã prin limbã ºi culturã, dupã1918 ea capãtã un statut incert de dublã minoritate. Pede o parte rãmâne fidelã lingvistic ºi cultural vechii patrii,pe de altã parte îmbrãþiºeazã ideea emancipãrii politiceºi a autoafirmãrii în cadrul României Mari, aderând laprincipiile stabilite prin Declaraþia de la Alba Iulia. Cu toateacestea, evreimea transilvãneanã continua sã sedeosebeascã de cea din celelalte provincii româneºti, înspecial prin limbã. Conform censului din 1910,aproximativ 70% dintre evreii Transilvaniei au declaratca limbã maternã, maghiara6.

Minoritatea evreiascã transilvãneanã, în dorinþa sa deexprimare politico-culturalã autonomã, era nevoitã sã facãfaþã atât presiunii liderilor evreimii din celelalte regiuniale României, cât ºi opoziþiei minoritãþii maghiare dinTransilvania, care încerca sã atragã de partea aspiraþiilorrevizioniste ungare toþi cetãþenii noii Românii, a cãrorlimbã maternã era maghiara. Aceste disensiuni au fostfolosite adesea în discursurile româneºti sau maghiare,fiecare dintre pãrþi acuzându-se reciproc de antisemitism7.Dacã partidele româneºti începeau sã-ºi manifesteantipatia faþã de evrei într-un mod tot mai evident,organizaþiile maghiare din Transilvania îºi mascau pentrumoment antisemitismul, continuând sã militeze pentru onaþiune magiarã unitã, în care populaþia evreiascã îºipãstra locul sãu. La aceste atitudini care se manifestauîn interiorul Marii Românii, o parte importantã aintelectualitãþii evreieºti transilvãnene va rãspunde prinaderarea la miºcarea sionistã. În timp ce în Ungariasionismul îºi gãsea cu greu adepþi, în Transilvaniaîncepeau sã ia naºtere organizaþiile naþionaliste evreieºti.

În 1918 se înfiinþeazã la Cluj Uniunea Naþionalã a


PRO

PRO

PRO

PRO

Evreilor din Transilvania, organizaþie sionistã fondatã deHaim Weissburg, aderent al miºcãrii încã din perioadastudenþiei sale la Budapesta. Primul congres al Uniunii,cu reprezentanþi din întreaga Transilvanie a avut loc îndecembrie 1920 la Cluj. Cerinþele Uniunii se refereau laautonomie culturalã, înfiinþarea de ºcoli evreieºti, sprijinfinanciar din partea guvernului pentru comunitãþileevreieºti, ca în cazul celorlalte grupãri religioase, creareaunor organe educaþionale, culturale ºi sportive proprii. Deasemenea, Congresul a decis transformarea Uniunii într-o organizaþie politicã, reprezentând evreimea transilvã-neanã8.

Sediul Uniunii s-a pãstrat în anii 1920 la Cluj, însãexistau filiale în majoritatea oraºelor transilvãnene. O seriede personalitãþi din rândul populaþiei evreieºti dinTransilvania se raliazã miºcãrii, printre aceºtia aflându-se chiar ºef-rabinul Comunitãþii Ortodoxe, Moses Glasnerºi cel al Comunitãþii Neologe, Matias Eisler. Miºcareaare în aceastã primã fazã un caracter mai mult teoretic,intelectual. Sunt înfiinþate mai multe ºcoli evreieºti,purtând numele ebraic de Tarbut, un gimnaziu la Cluj ºiºcoli primare la Satu Mare ºi Sighetul Marmaþiei, precumºi o serie de grãdiniþe. De asemenea, tot la Cluj, aparepublicaþia sionistã Új Kelet (Noul Rãsãrit)9. Editat întreanii 1920 ºi 1940 (o datã cu revenirea administraþieimaghiare în Transilvania în 1940, ziarul este interzis),cotidianul se revendicã drept reprezentantul minoritãþiievreieºti transilvãnene ºi apãrãtorul intereselor acesteia.Ziarul milita pentru recunoaºterea populaþiei evreieºti caminoritate naþionalã, un sistem electoral prin care evreiisã beneficieze de reprezentare proporþionalã în legislativulþãrii ºi autonomie culturalã ºi politicã10. Cu toate cã editoriicotidianului cereau ca populaþia evreiascã sã fie privitãca minoritate distinctã, cu drepturi egale cu celelalteminoritãþi naþionale, limba de difuzare a publicaþiei rãmânelimba maghiarã. De altfel, aceastã dublã identitate cultu-ralã, evreiascã ºi magiarã a rãmas o constantã a evreimiitransilvãnene pe toatã perioada dintre cele douã rãzboaiemondiale.

Începând din 1930, miºcarea sionistã din Transilvaniaia o altã direcþie, una mult mai practicã, orientatã sprepregãtirea membrilor organizaþiilor sioniste pentru întoar-cerea în Palestina. Uniunea îºi schimbã ºi ea sediul, dinCluj la Timiºoara, iar noii lideri devin mai preocupaþi destrângerea de fonduri pentru ca aliyah11 sã poatã firealizatã12.

În toatã aceastã perioadã dintre cele douã rãzboaiemondiale, evreimea transilvãneanã este nevoitã sã seconfrunte cu douã tendinþe opuse: pe de o parte tendinþade aculturare sau chiar asimilare în cadrul naþiunii ma-ghiare, pe de altã parte dorinþa de autoafirmare în interiorulgraniþelor noului stat. La toate acestea se adaugã pre-siunile venite din partea celor douã naþiuni, românã ºimaghiarã, alãturi de atitudinile antisemite, manifestatecu precãdere spre sfârºitul perioadei ºi încercareaacestora de a gãsi þap ispãºitor pentru neîmplinirile eco-nomice ºi naþionale.

Poetul transilvãnean Octavian Goga, militant ardentpentru drepturile românilor din Transilvania, asocia evreiicu duºmanii neamului românesc, respectiv cu naþiunea

maghiarã13. De altfel, atitudinile sale antisemite se vormanifesta în timpul guvernãrii Goga-Cuza de 41 de zile(1937-1938), când va aplica unele mãsuri cu caracterantievreiesc. Conform lui Reitlinger, sub guvernul Goga,aproximativ 225.000 evrei îºi pierd cetãþenia dintre evreiiaflaþi în teritoriile anexate de România dupã primul rãzboimondial, în timp ce Raul Hilberg estimeazã ca fiind vorbade un numãr de 120.000 evrei14.

Începând cu 1922 se declanºeazã în Româniamiºcãrile studenþeºti de stradã, care se vor amplifica înanii ce vor urma. Iniþial se cerea introducerea lui numerusclausus15 pentru evrei în universitãþi, finanþe, economie,ca sã se ajungã treptat la proclamarea lui numerus nullus.

În 1927 se formeazã organizaþia Legiunea Arhan-ghelului Mihail, avându-l în frunte pe Corneliu ZeleaCodreanu, unul dintre principalii propagatori ai ideilorantisemite. Din Legiune fãceau parte în special studenþiigeneraþiei 1922, iar obiectivul acesteia era lupta împotrivapericolului evreiesc ºi introducerea lui numerus clausus.În 1930 ea îºi va schimba numele în Garda de Fier ºi îºiva întãri mesajul antisemit. Va cere trecerea de la nu-merus clausus la numerus nullus16. Susþineau necesitatearezolvãrii problemei evreieºti pentru protejarea populaþieicreºtine. Sub masca îndeplinirii unei misiuni divine,promovau asasinatul ºi eliminarea celor care se opuneaucauzei „sfinte”.

Metodele aplicate de membrii Gãrzii au determinatguvernul român sã dizolve organizaþia. Însã aceasta vareplica la rândul ei, prin uciderea primului-ministru, I. G.Duca. Asasinii sunt prinºi ºi condamnaþi la închisoare,dar represaliile nu reuºesc sã anihileze acþiunile vechiiGãrzi, care renaºte sub numele de Partidul Totul PentruÞarã, iar în 1937, la alegeri, reuºeºte sã câºtige 16, 5%din voturi, devenind al treilea partid ca importanþã pe scenapoliticã.

Atitudinile antievreieºti vor continua, nu doar în stradã,ci ºi la nivel politic. Dupã legile antisemite promulgate deguvernul Goga-Cuza, va urma dictatura regalã a regeluiCarol al II-lea (1938-1940), iar mai apoi guvernarea anto-nescianã alãturi de legionari pânã în 1941, când, generalulAntonescu, mai târziu mareºal, va reuºi sã-i îndepãrtezede la putere, instaurând propria dictaturã.

În timp ce în România anitsemitismul se manifestaprin acþiunile violente ale legionarilor, urmate de perse-

studiu


PRO

PRO

PRO

PRO

cuþiile promovate de dictaturile ce s-au constituit înce-pând cu 1938, în Ungaria, guvernele din timpul regimuluilui Miklós Horthy (1920-1944) propagau, de asemenea,antisemitismul.

Ungaria este prima þarã europeanã care va adoptalegi antievreieºti dupã primul rãzboi mondial. În 1920,dupã ce a luat sfârºit scurta guvernare comunistã impusãde Béla Kun17, guvernul maghiar a adoptat o lege carerestricþiona accesul evreilor în universitãþi la 6% dintrestudenþii înregistraþi18. Legea a fost abrogatã câþiva animai târziu, urmând însã a fi impusã o nouã legislaþie anti-evreiascã începând cu 1938, sub impactul ascensiuniiputerii naziste în Europa ºi a aspiraþiilor revizionistemaghiare.

Prima lege antievreiascã din 1938 stabilea la 20%proporþia evreilor care aveau drept de practicã în profesiileliberale, în finanþe, comerþ ºi industrie. Aceastã lege,elaboratã în martie ºi intratã în vigoare la 29 mai, a apãrutpe fondul dorinþei Ungariei de a obþine spijinul Germanieiîn anexarea pãrþii de sud a Cehoslovaciei. Ce-a de-a doualege antievreiascã este adoptatã la 4 mai 1939, cândUngaria dorea obþinerea unor pãrþi din Iugoslavia ºi aTransilvaniei de Nord de la România. Legea din 1939restricþiona ºi mai puternic accesul evreilor în anumitedomenii decât cea din 1938, limitând numãrul acestorala 6% din angajaþi. Ea încerca, de asemenea, sã dea odefiniþie evreului. Ce-a de-a treia lege, intratã în vigoarela 2 august 1941, era chiar mai strictã decât legislaþiagermanã emisã la Nüremberg19. Convertiþii erau consideraþitot evrei, iar un individ, având doar unul dintre pãrinþi evrei,ºi el însuºi convertit, era socotit evreu. Prin urmare,Ungaria nu avea, ceea ce în Germania s-a numit,Mischlinge20. Aceastã serie de mãsuri legislative esteadoptatã dupã intrarea Ungariei în rãzboi alãturi deGermania, la sfîrºitul lui iunie 1941, împotriva Rusiei.

Primele douã legi antievreieºti au fost elaborate (primachiar intratã în vigoare) sub guvernul condus de Imrédy,în timp ce cea de-a treia a fost adoptatã sub guvernareaBárdossy (vezi Tabelul 1).

Soarta evreilor maghiari este puternic legatã deschimbãrile de atitudine faþã de „problema evreiascã” aleguvernelor care s-au succedat la conducerea Ungariei.Dupã 30 august 1940, o datã cu al doilea Dictat de laViena ºi respectiv cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei,evreii transilvãneni îºi leagã ºi ei destinul de cel al fraþilorlor din Vechea Ungarie, de care, de altfel, îi unea, desecole, limba ºi cultura.

Germania acceptã cererea Ungariei de a i se ceda decãtre România Ardealul, pe de o parte, pentru a slãbiRomânia ºi a o forþa sã se alãture Axei, pe de altã parte,pentru a dobândi controlul asupra unei poziþii strategice(mai aproape de Rusia), prin recunoºtiinþa Ungariei, careeste astfel nevoitã sã se alãture viziunii germane. Înfebruarie 1936, cu ocazia vizitei primului-ministru ungar,Gyula Gömbös, la Berlin, ministrul de externe german,von Neurath, afirma cã, poziþiile Germaniei ºi Ungarieisunt identice, datoritã luptei uneia împotriva Tratatuluide la Versailles ºi a celeilalte împotriva Tratatului de laTrianon21.

Note:Note:Note:Note:Note:1 Conform lui Reitlinger ultimul census realizat în perioada

interbelicã a avut loc în 1930, oferindu-se trei estimãri, toateavând pretenþia de a fi conforme cu realitatea. Prima variantãdãdea o estimare de 725.318 evrei, cea de-a doua de756.930 evrei, iar cea de-a treia de 778.094 evrei. VeziReitlinger, op. cit., p. 496. Raul Hilberg menþioneazã ºi el cã,în 1930, România avea o populaþie evreiascã de 756.930 deoameni, dintre care 148.173 se aflau în Transilvania de Nord.Vezi Hilberg, op. cit., p. 669.

2 Moses Rosen, Primejdii, Încercãri, Miracole. Povesteaªef Rabinului Dr. Moses Rosen, Editura Hasefer, Bucureºti,1991, p. 27.

3 Din ebraicã, cel drept. Termen cu care credincioºii careaderaserã la hasidism se adresau rabinului lor. Hasidismulapare în secolul XVIII în rãsãritul Europei, datoritã rabinuluiIsrael Ben Eliezer (1700-1760), spranumit Beºt, Baal ªemTov (Stãpânul Numelui Bun), întemeietorul miºcãrii, ca uncurent mistico-religios, care pune accentul pe apropiereadirectã a maselor de Dumnezeu prin rugãciune, cântec ºidans.

4 Rosen, op. cit., p. 28.5 Raphael Vágó, The Missing Minority: The Jews in the

Western Historiography of Transylvania, în Studia Judaica,vol. VII, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1998, pp. 99-109, p.100.

6 Lya Benjamin, The Determinants of Jewish Identity inInter-War Transylvania, în Studia Judaica, vol. V, EdituraSincron, Cluj-Napoca, 1998, pp. 68-76, p. 70.

7 Ibidem, pp. 71-72.8 Zvi Hartman, Zionism in Transylvania Betweeen the

World Wars: From Ideology to Practice, în Studia Judaica,vol. V, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1996, pp. 200-210, pp.201-202.

9 Ibidem, p. 203.10 Maria Újvári, Új Kelet: A Source for the Study of

Transylvanian Jewry in 1920, în în Studia Judaica, vol. V,Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1998, pp. 211-217, p. 214.

11 Aliyah (din ebr. de la verbul Laalot, „a urca”, semnificândurcarea în Þara Promisã), întoarcerea în Palestina. Cel reîntorspoartã numele de Oleh Hadash.

12 Hartman, op. cit., p. 207.13 Leon Volovici, Ideologia naþionalistã ºi «problema evre-

iascã» în România anilor ’30, Editura Humanitas, Bucureºti,1995, p. 63.

14 Vezi Reitlinger, op. cit., p. 395 ºi Hilberg, op. cit., p. 670.15 Volovici, op. cit., p. 71.16 Ibidem, pp. 81-84.17 Regimul dictatorial a lui Béla Kun a avut consecinþe

nefaste asupra populaþiei evreieºti din Ungaria, care va fiidentificatã cu forþele bolºevice care declanºaserã revoluþiarusã din octombrie 1917. Acest lucru se datora personalitãþilorde origine evreiascã, vizibile în guvernul comunist a lui Kun,el însuºi având descendenþã evreiascã.

18 Randolph L. Braham, The Politics of Genocide. TheHolocaust in Hungary, Wayne State Universiy Press, Detroit,2000, pp. 21-22.

19 Cele trei mãsuri legislative au intrat în vigoare ca LegeaNr. XV/1938, Legea Nr. IV/1939 ºi Legea Nr. XV/1941, veziIbidem, pp. 24-25.

20 Era considerat Mischlinge de gradul I (metisat cu unevreu), orice individ care avea doi bunici evrei dar nu aparþi-nea religiei iudaice la data de 15 septembrie 1935 ºi nu eracãsãtorit cu un evreu sau renunþase la cãsãtorie. Mischlingede gradul II era cel care avea un singur bunic evreu ºi nuaparþinea religiei iudaice. Cei din aceste categorii au scãpatnimicirii fizice, însã erau nevoiþi sã dovedeascã ascendenþanon-evreiascã. Pentru mai multe detalii, vezi Hilberg, op. cit.,pp. 63-66.

21 The Federation of Jewish Communities in the SocialistRepublic of Romania. Documentary Section, Remember 40years since the massacre of the Jews from Northern Transyl-vania under Horthyst occupation, Bucureºti, 1985, p. 11.

studiu


PRO

PRO

PRO

PRO

firul de iarbã

Se întâmplã la un moment dat sã te opreºti într-unloc ºi sã fii pur si simplu copleºit de perfecþiunea naturii.Sã observi copacii, iarba, albastrul cerului, curgerea râului,florile, cântecul pãsãrelelor, lumina, umbra, soarele,adierea de vânt. Totul e o armonie desãvârºitã, fireascã,care vine de nicãieri ºi de pretutindeni ºi dacã rãmâi mãcaro vreme prezent ca observator vei simþi cum te umpli deenergie, vei simþi cum fiecare element al naturii iþi cedeazão parte din vibraþia sa, cu înþelegere ºi cu iubire, pentru ate integra mai bine în ansamblul marii orhestre. Veiobserva cum fiecare fir de iarbã devine o parte din tine.

Ceva, ca o altã naºtere se va produce odatã curegãsirea de sine ºi odatã cu recunoºterea naturiiprofunde a fiinþei. Undeva, la un fel de rãscruce, spreapusul unui timp al tãu, un timp anume, cu totul altulpentru fiecare în parte, are loc strãfulgerarea. Apare ºise ordoneazã contextul unei alte viziuni. Atunci când fiinþaumanã înþelege cã existenþa e si altceva decât numai unteanc de facturi ºi o varã pribeagã. Parcã ar fi ca un aldoilea botez. La primul botez, preotul scote din apa cese clatinã în cristelniþã pruncul cu trupul mic ºiroind depicãturile ce strãlucesc în lumina lumânãrilor. Pãgânfusese înainte ºi-a ieºit din apa sfinþitã un creºtin iniþiatîn taina Duhului Sfânt. Cealaltã iniþiere se face prin luminã,prin transfigurare, prin înþelegere. Cu cât regãsirea sineluiare loc mai rapid cu atât omul are timp sã urce treaptã cutreaptã nivelul cunoaºterii, atât cât poate ºi atât cât îieste îngãduit sã poatã. Cine nu-ºi promite: gata, e timpulsã mã schimb, sã devin o cu totul altã persoanã. Si atuncite ºi vezi cu fruntea înãlþatã, cu pieptul împins înainterespirând un alt aer. Se spune cã nici o supãrare saugrijã nu rezistã în faþa unui spate drept ºi a unei bãrbiiînãlþate. Dacã mai adaugi ºi un zâmbet la aceastã reþetãse topeºte ultimul sloi interior crescut ca un cioc de calciu,dureros ºi flexibil alimentat permanent din zgândãriri deorgoliu.

Câte tehnici de respiraþie nu sunt! Inspiri adânc, fãrãgrabã prelungind momentul, conºtientizând cã odatã cuaerul, prin încãperea fiinþei pãtrund ºi particulele ener-getice, prana cereascã, alburie, strãlucitoare, dansândjucãuºã, parcã fugind, parcã voind sã se lase ademenitãca mai apoi sã te pãtrundã ºi sã te cerceteze în voie, sãlumineze prin toate cotloanele. Aerul astfel tras se menþineîn interior cât mai multã vreme. In aºa fel încât aceleparticule de viaþã sã aibã timp sã cutreiere dupã proprialor vrere. Iatã-le alergând prin roz-vineþiul bronhiilor,chemându-se una pe alta, ascunzându-se una de altaprin labirint, prin desimea ca de burete lunecos ºiconfortabil, iatã-le dându-ºi drumul chiuind pe toboganul

INSPIRAÞIA

Doina PopaDoina PopaDoina PopaDoina PopaDoina Popa

venelor într-un joc superb ºi continuu. Tragi pe nas pranacereascã ºi te cuprinde un sentiment de jenã. Atâteascânteioare divine binevoitoare te binecuvânteazã cuprezenþa lor ºi dau peste urâciunea din lãuntru. Te încrunþidevenind dintr-odatã grav. Poate în lume ai o poziþiesocialã deosebitã, poate eºti serios ataºat unui ideal deperfecþiune. Tu, marele om, tu supremul! Sã-þi percepistructura interiorului aºa cum este ea fãrã strãlucire ºifãrã falã. De fapt nu interiorul îl vezi. Tu conþinutul metrilorde intestine îl vezi, expus în faþa ochilor strãini, curioºi,consternaþi, zâmbind batjocuritor, metri de intestine,trãdând lãcomia ta, înclinarea cãtre plãcerile pântecului,dorinþa de-a te alimenta cu cele mai alese bucate deparcã ele nu ar fi supuse aceloraºi procese de fermentare.Tu nu îþi percepi interiorul aºa cum de fapt ºi este: Oîngrãmãdire de celule si de energii care le insuflã viaþã.

Nu-i posibil sã nu te fi visat deschizând sertare, cu unconþinut necunoscut, în ideea de a lua de acolo tot ceeace crezi cã te-ar putea interesa. Sau deschizând o casetãveche din lemn, lãsatã moºtenire de mãtuºa Tamara, cuincrustraþii sculptate pe capac, reprezentând ºi ele cevaanume. Dar cine are rãbdare sã zãboveascã asupracapacului ºi sã desluºeascã mesajul cifrat transmis deacele desene când, din interiorul casetei, atâtealucruºoare mãrunte, mai mult sau mai puþin preþioase,accesibile fãrã nici un efort intelectual aºteaptã sã lepriveºti, sã le pipãi, sã le cântãreºti, sã le gãseºti unlocuºor în imediata apropiere, sã le admiri, sã le adori ºiîn fiecare obiect sã tresalte dorinþa de a se reflecta într-oaltã lumina – acceptând altfel refracþia luminii. Sã vibrezeîn ele fiorul eliberãrii din aerul stãtut al casetei, sã fieanimate de ideea unui spaþiu generos, înainte de a intradin nou în uitare, într-o altã casetã, mai mare, a existenteitale particulare. Si nu pentru cã ºi-ar pierde din preþiozitateobiectele cad în uitare ori coboarã la nivelul obiºnuituluici, pentru cã obiectele, la fel ca ºi oamenii uitã sã-ºiîntreþinã clipã de clipã scânteia. Se animã la un momentdat la o idee iar apoi o abandoneazã fãrã a fi exploatat curãbdare pista deschisã ºi fãrã a trage vreun folos pentrusuflet. Reintrã de bunã voie în circuitul zi-noapte, circuitdevenit tot mai rapid, mai nãucitor ºi din aceastã rotaþieameþitoare ideea se desprinde ºi rãmâne abandonatã.Tot aºa se întâmplã ºi cu particulele de energie caredeschid sertare comunicând între ele vesele ºi jucãuºe.Atâta vreme cât conºtientizezi prezenþa lor parcã tejenezi, ca o gazdã grijulie de starea interiorului tãu, desprecare gândeºti cã este urât. Dar nu interiorul este urât, numaºina vie de-o perfecþiune pe care tehnica actualã ºinici o altã tehnicã pusã la punct de mâna omului ajutat


PRO

PRO

PRO

PRO

firul de iarbã

de cele mai performante computere n-o va putea nicicândatinge, nu interiorul organismului poate sa aibã ceva urât.Când fiecare vas capilar, oricât de mic ar fi oricât deîndepãrtat de pompa care-l alimenteazã e prevãzut cuun mic dispozitiv antirefulare. Urât poate sã fie doarsufletul dar de acest lucru omul rareori se jeneazã. Pentrucã îi place sã creadã ca nimeni nu poate pãtrunde îndosul frunþii sale. Cã este stãpân pe propriile gânduri. Si,dacã tot nu este ceva ce se vede, ce se ºtie, atunciîndãrãtul frunþii poate sã fie orice. Numai cã, subconºti-entului nu-i plac jocurile duble. Subconºtientul poate trãda.Sau, dacã nu poate sã trãdeze, fiind mult prea bine þinutîn frâu, atunci se închisteazã, se pune la adãpost subcarapacea lui de broascã þestoasã ºi limiteazã capacitateade a înþelege anumite circumstanþe ale vieþii. Omul nu-ºipoate da seama de infirmitatea ivitã. Obiºnuit sã aibã laîndemânã funcþiile creierului nu simte lipsa de nuanþãsau cãile puþine care i se pun la dispoziþie. Tot mai tributarconvenienþelor care devin aliate de nãdejde, abordeazãun zâmbet politicos, aprobã, rosteºte vorbe conjuncturalea cãror eficienþã a fost doveditã. Corzile vocale secrispeazã ºi devin, treptat un obstacol care blocheazãcurgerea fluentã a aerului sau a energiilor subtile. Dacãse recurge des la astfel de practici apar probleme la nivelultractului respirator superior, apare inflamaþia ºi stareafebrilã cu moliciunea ei pacificatoare, gata sa aducãuitarea. Boala e plãcutã pânã când visele se transformãîn coºmaruri. Atunci atingerea corpului încins de pijamasi de plapumã nu mai are nimic plãcut. Nici poziþia capuluiadâncit în moliciunea pernei. Eliminã ºabloanele,blocajele care te împiedicã sã comunici liber cu cei dinjur. Fii natural, fii cel care erai atunci când coborai,împreunã cu ceata de copii, cãrarea care ducea spre râu.Lasã la o parte prejudecãþile, rigiditatea. Fii fluentasemenea firului de apã care saltã molcom pestepietricele. Lasã la o parte ºabloanele ºi acceptã ceea ceapare din exterior. Primeºte cu încântare, ca pe-o armoniefiecare clipã ce vine. Orice ºablon e ca o închisoare. Teexprimi: de aici pânã aici. Nu-þi mai baþi capul, foloseºtiformule. Ca în matematicã. Formule verificate, sigure.Dar sufletul? Ce se întâmplã cu sufletul care nu maiprimeºte nici un semnal dinspre existenþa concretã?Sufletul se pietrificã. Singur îþi blochezi energiile. Fiecareblocaj energetic înseamnã o suferinþã viitoare. Conºtienti-zeazã clipã de clipã lumea care te înconjoarã. Fii tu însuþi.Spontaneitatea readuce elanul de a trãi, dorinþa decomunicare liberã ºi fireascã.

Domnul Învãþãtor a mers odatã cu noi la pãdure într-oexcursie ºi acolo am vãzut o broascã þestoasã mare camcât o ºapcã. Ne-a vorbit despre forma ei boltitã în parteade sus, asemenea cerului ºi platã în partea de jos,asemenea pãmântului, ne-a spus cã are picioarele scurteºi puternice asemenea coloanelor unui templu. Ne-a spuscã broasca þestoasã este imaginea universului ºi are capulverde semn al regenerãrii naturii. Cât despre longevitateaei, a adãugat zâmbind nostalgic el nu-si poate da cupãrerea, aºa ca un expert, dar sunt înþelepþi care afirmãca ar fi nemuritoare... Ne-a vorbit despre duritateaindestructibilã a carapacei ºi, ca sã ne dovedeascã, aaºezat broasca înapoi pe pãmânt ºi s-a urcat pe

carapacea ei spre uimirea noastrã, a sãrit într-un picior,s-a balansat dintr-o parte în alta fãcând echilibristicã perotondul cornos, producând icnete de uimire în grupul decopii. Broascã þestoasã se retrãsese în propria-i casã.Domnul Învãþãtor ne-a spus cã atunci când se afla subcarapace broasca se concentreazã încercând sãgãseascã un anumit drum care sã ducã spre înþelegereaa toate câte sunt. Ne înþelege ºi pe noi? a întrebat uncopil cu voce prea firavã ca sã poatã fi auzitã ºi, în timpce grupul nostru s-a urnit pe cãrarea pãdurii, ca sã-ºicontinue cãlãtoria cãtre fãzãnãrie eu m-am întors tiptil ºiam tras cu toate puterile mele de carapace ca s-o scotdin pãmântul în care se afundase sub greutatea domnuluiînvãþãtor. Plouase de curând ºi pãmântul era reavãn astfelca am reuºit sã eliberez repede þestoasa din închisoareapãmântului. Am luat-o la fugã ºi am ajuns repede grupulde copii din urmã dar domnul Învãþãtor mã observase ºi-a întrebat: Ce-ai fãcut? Când i-am explicat ce anumefãcusem a zâmbit ºi a adãugat: broasca aia are picioareleaºa de puternice cã poate duce-n spate o lume întreagã.Ce, tu ai crezut c-o sã rãmânã înþepenitã într-un pic deþãrânã? Copil, copil, a exclamat domnul Învãþãtor amuzatde întâmplare, clãtinând capul cu ºuviþele încã blonde.Eu am plecat ochii dar, dincolo de carapacea frunþii meleprotejatã de os ºi de piele, m-am gândit: dar daca þestoasadin pãdurea noastrã, tocmai ea, nu poate duce lumea înspate, dacã rãmâne cu capul afundat în þãrânã? Ce, nuse poate întâmpla ºi-aºa?


PRO

PRO

PRO

PRO

rubrica mea

RISCUL DE-A FI MARTOR

Virgil PanaitVirgil PanaitVirgil PanaitVirgil PanaitVirgil Panait

Xaviu P.21 aprilie 200821 aprilie 200821 aprilie 200821 aprilie 200821 aprilie 2008. La TV, domnii Ion Cristoiu, Mihai

Gâdea ºi Valentin Stan – din ce în ce mai penibili… lipsiþitotal de obiectivitate, în afara oricãrui cod deontologic.Parcã ar fi niºte scamatori-actori într-o piesã ieftinã scrisã,eventual, de un alt individ nãscut ilegal: Victor Ciutacu…

* * ** * ** * ** * ** * *Lecturi amestecate din Cioran, Ion Petrovici, Geo

Bogza, Octavian Paler ºi… o carte desprehomosexualitate. Spre ruºinea mea, aflu abia acum cãmarele Platon a fost ºi el homosexual…

* * ** * ** * ** * ** * *24 aprilie 200824 aprilie 200824 aprilie 200824 aprilie 200824 aprilie 2008. Zi tristã: s-au stins din viaþã poetul

Cezar Ivãnescu ºi pictorul Marcel Chirnoagã – fãrãîndoialã, doi mari artiºti. Tot azi s-au împlinit 100 de anide la înfiinþarea Societãþii Scriitorilor Români, actualaUniune a Scriitorilor. ªi un fapt incredibil: azi a dispãrutde pe ecranul TV vestitul scamator-mãscãrici ValentinStan. Îmi place sã cred cã dispariþia sa (de pe ecran)este definitivã…

* * ** * ** * ** * ** * *27 aprilie 200827 aprilie 200827 aprilie 200827 aprilie 200827 aprilie 2008. Prima zi de Paºti, foarte friguroasã.

La telefon, doamna Magda Ursache mã anunþã cã a maimurit un poet: Adi Cusin. Pãcat! Seara la TV, invitatul luiRobert Turcescu este un actor, Dan Puric. Ca de obicei,acesta spune numai prostii, gogomãnii greu de digerat,fie cã discutã despre religie, politicã, istorie sau artã.Spectacolul conteazã. Mai mult ca sigur, mimeazã oculturã pe care, sigur, nu o are. Zice el: „Hölderlin a fostun mare geniu”. ªi eu care credeam cã nu poate existasuperlativ în acest caz: geniile nu pot fi „mari” ºi „mici”…

* * ** * ** * ** * ** * *Citez pe Petru Ursache: „Cezar Ivãnescu n-a existat

cu adevãrat. El s-a nãscut într-o þarã nemaiauzitã ºicosmicizatã, între iad ºi paradis –BAAD; are prieteni cunume de mit, de legendã ºi de doinã, ce-ºi petrec timpulîn MUZEON; faptele sale sunt roade exotice, nãscute peruinele Sinelui ºi sãlbãticite de suferinþã ºi deîncrâncenarea morþii delirante. Atât.” Iatã o caracterizareexactã a marelui poet care a fost (este ºi va fi, cusiguranþã) Cezar Ivãnescu.

* * ** * ** * ** * ** * *„De deranjat mã deranjeazã gunoaiele gen Marius

Ianuº sau Elena Vlãdãreanu, care-ºi expun chiloþii murdariprin librãrii… Asta e, cu criticii ãºtia debili mintal saudoar debili, care nu mai ºtiu sã le tragã derbedeilor ºuturiîn c… ºi-n gurã” (Cezar Ivãnescu)

* * ** * ** * ** * ** * *Nu ºtiu de ce, dar întotdeauna mi-a fost fricã de

doctori, de spitale, suferinþã ºi moarte. Nici afirmaþia luiMontaigne: „Cel care se teme de suferinþã, suferã dejade ceea ce se teme” nu mã încurajeazã prea mult. Dincontrã, mã sperie…

* * ** * ** * ** * ** * *În Piaþa Mare un poliþist se chinuie cu un copil de

vreo 4-5 ani care urlã ca din gurã de ºarpe, pe motiv cãse pierduse de mama lui. Întrebându-l, dupã câtevaminute, cum aratã mama lui, copilul rãspunse serios: „–Mami aratã a o mamã fãrã copil, cum sã arate…” Toatãlumea râde, mai puþin poliþistul…

* * ** * ** * ** * ** * *Cicã sucul de mere fereºte inima de boli. Pentru

(unele) soacre or fi bune ºi merele pãdureþe

* * ** * ** * ** * ** * *Cicã un englez beat a avut intenþia sã coboare dintr-un

avion (în plinã cursã) motivând cã si-a uitat telefonul mobilacasã. Aºa este ºi viaþa: o cursã pe viaþã ºi pe / spremoarte, din care nu coborâm atunci când vrem ºi undevrem…

* * ** * ** * ** * ** * *Ionel Necula: „Puse cap la cap, textele lui Cioran

despre scepticism ar putea reconstrui întreaga radiografiea doctrinei, ba încã ºi ceva pe deasupra, dacã avem învedere corectivele aduse…” (Cãderea dupã Cioran, pag.154) Frumos spus, ca ºi titlul cãrþii…

* * ** * ** * ** * ** * *Citesc undeva cã un indian curajos i-a tãiat limba soþiei

cu un cuþit de bucãtãrie, fiindcã îl cicãlea prea mult.Culmea e cã nu a scãpat de boscorodeli – prevãzãtoare,soþia ºi-a înregistrat luãrile de cuvânt pe un casetofon…

* * ** * ** * ** * ** * *Nu-mi mai aduc aminte bine cine-mi povestea odatã

cã neîntrecutul Pãstorel Teodoreanu cunoºtea vechimeavinurilor dupã culoare ºi dupã sunetul scos de o furculiþã


PRO

PRO

PRO

PRO

rubrica mea

cu care lovea uºor sticlele înfundate! Pãcat cã azi sevorbeºte din ce în ce mai puþin despre acest publicist ºiepigramist. În altã ordine de idei, pe vremea lui Pãstorelvinul se mai fãcea ºi din struguri…

* * ** * ** * ** * ** * *Xaviu P. „Trei sunt marile bucurii ale omului: când i se

naºte un copil, când îi moare un duºman ºi, dimineaþa,când constatã cã este viu ºi începe o nouã zi…”

* * ** * ** * ** * ** * *Într-o revistã de culturã, distinsul prozator Constantin

Þoiu (autorul unui excepþional roman, Galeria cu viþãsãlbaticã) se lasã copleºit de versurile anoste ale uneidebutante – Ofelia Prodan. Iatã câteva din versurile carel-au încântat pe C. Þoiu: „Într-o garã cineva mi-a furatvaliza / în valiza aceea era doar mâncare / cât am cãlãtoritcu trenul m-am gândit la ce oare se aºtepta omul / ãla sãgãseascã în valiza mea / ºi la cele douã studente lamate care s-au îmbãtat la mine asearã / ºi am discutattoþi trei beþi muci despre P. I.…” Beþi muci, beþi muci, darunde-i Poezia, domnule Constantin Þoiu ?

* * ** * ** * ** * ** * *111111 mai 20081 mai 20081 mai 20081 mai 20081 mai 2008. Zi tristã la TV. Melania Medeleanu,

aceastã Lizucã obrãznicuþã a televiziunii, încearcã sãne convingã de un lucru absurd ºi stupid: Traian Bãsescu,preºedintele României, nu ar avea dreptul sã iasã la ocafea cu prietenii (în timpul liber) ºi nici dreptul la opinie!Cum o face? Apelând la serviciile unor scamatori lipsiþide har precum: Emil Hurezeanu, Iosif Boda ºi CornelNistorescu… Ridicol, ruºinos, regretabil!…

* * ** * ** * ** * ** * *Citesc undeva cã o poetã a scris o carte cu titlul

Cauþiune pentru destin. Asta mã duce cu gândul la opoezie a mea care se chema Cauþiune pentru moarte ºitrãdare…

* * ** * ** * ** * ** * *Emil Cioran. „Progresul este echivalentul murdar al

Cãderii, versiunea profanã a damnaþiunii”. Asta s-ar tra-duce prin îndepãrtarea de naturã, de puritate…

* * ** * ** * ** * ** * *Cicã niºte cercetãtori (?!) au ajuns la concluzia cã

bãrbaþii care nu consumã alcool preferã femeile cu sâniimici! Dracu’ ºtie ce legãturã o fi…

* * ** * ** * ** * ** * *Xaviu P. „Oare cum poþi fi cu adevãrat fericit, când

ºtii cã peste, poate, o secundã, un minut, o orã, o zi, olunã, un an, o sutã de ani, tot vei pãrãsi aceastã lume?”

* * ** * ** * ** * ** * *„Poate cã de multe ori ne-am ruºina de faptele noastre

bune, dacã lumea ar ºti din ce motive meschine le-amfãcut.” (La Rouchefoucauld)

* * ** * ** * ** * ** * *

La Iaºi fiind, poetul ºi prietenul C.D. mã întreabã la obere:

– De ce este Varujan Vosganian un poet minor?– Nu ºtiu, îi rãspund nedumerit.– Pentru cã nu este un poet major, îmi explicã el,

triumfãtor. Râdem amândoi ºi… mai bem o bere.

* * ** * ** * ** * ** * * 29 septembrie 200429 septembrie 200429 septembrie 200429 septembrie 200429 septembrie 2004. În aceeaºi zi cu prozatorul ºi

prietenul Corneliu Fotea, moare ºi distinsul poet GeoDumitrescu. Nea Cornel, sunt aproape sigur, ar fi fostfericit dacã ar fi ºtiut cã pleacã „dincolo” împreunã cuautorul Libertãþii de a trage cu puºca.

* * ** * ** * ** * ** * *Panait Istrati. „Poate cã am fost un vândut, dar în

orice caz nu am fost plãtit.” Oare, de aceea, o fi muritsãrac marele povestitor? Au rãmas în schimb: „OPERA,

drepturile de autor ºi gloria” – dupã cum scria cândvaAurel Leon.

* * ** * ** * ** * ** * * În revista „Bucovina literarã” nr. 3/2005, criticul literar

Alex. ªtefãnescu, într-un moment de mare inspiraþie, faceo declaraþie-trãsnet: „P.N.C.Þ.D. reprezintã esenþa a totce este românesc. Dacã prin absurd s-ar desfiinþa, s-arreînfiinþa de la sine dupã numai o clipã. De asemenea,dacã Eminescu ar trãi azi, ar fi fãrã îndoialã membru alP.N.C.Þ.D.” Îmi place sã cred cã este doar o glumã… Mi-l ºi imaginez pe Eminescu plimbându-se pe aleileCimitirului Bellu, braþ la braþ cu Ion Diaconescu ori GabrielÞepelea… Sau „la una micã” cu Mircea Ciumara ºiConstantin Ticu Dumitrescu (cel decorat de Ceauºescu!).

* * ** * ** * ** * ** * * Mulþi cred – în mod greºit – cã oamenii care vorbesc

mult, cursiv ºi cu dicþie, sunt, neapãrat, ºi inteligenþi.Uitã cã „inteligenþa unui individ se mãsoarã prin cantitateade incertitudine pe care este capabil sã o suporte”.(Immanuel Kant).


PRO

PRO

PRO

PRO

Ion PanaitIon PanaitIon PanaitIon PanaitIon Panait

poesis

LACRIMA DIN OTRAVÃ

S-a împuºcat soldatul cel tânãr ºiîntr-o oglindã ºi-a vãzut sângele înflorind,fata cãpitanului, ursita, i-a descuiat cavoulde vise ºi i-a profanat inima,dar priviþi vã rog din trupul lui cumse scurge tiptil dragosteaca o lacrimã de otravã…

Fata cãpitanului va rãmâne orfanã de mâine,se va spânzura la rãspântie de un fir de betealã,tãvãlite prin brumã pletele eivor da ocol dimineþii, se vor întoarce cândvaîntr-un cuib roºu de rândunicã.

NOAPTE ETERNÃ

În sticla de curcubeu a ceruluifierb heruvimii, nu e bine sãmori nicãieri când se rãstoarnã înabis vãmile nopþii…

Departe, bolþile fagilor dorm înconvulsii, argintiferã melancolia lorse ghiceºte vâslind – adevãruri suferindeºi miros de zmeurã –

În cornul lunii, negura timpuluimort ca o pedeapsã divinã mãîmbracã, ciudat carnaval, în stafiiimperiale – din sufletul meu se descarcã,spre dimineaþã, corãbii cu pâine.

Urmeazã încã o noapte albastrãcãptuºitã discret cu fãgãduinþã,cineva cântã duios dragostea measub streaºina lunii.

ÎN UMBRA PERDELELOR

Avea o privire delicatã de orb,sub fluturi îºi bãga nasul, subaripa lor presãratã cu mirt ºi ofelii,trebuie neapãrat sã fi avut iriºiîn camerã ºi lacrimi de serãde-adãpostit mierlele.

În umbra perdelelor se lãsa ora fixã,atunci venea schimbul, se supãra dincauza soldaþilor de porumb pe care-imuta din bucãtãrie în salonul

pustiu, ºi-n casa plinã de ceruriînchise îºi întindea rufele apoi aripileîntre mãtãnii de sticlã, aºteptândvizite.

Meditam broderii în pauza acelorminuni ce nu mai veneau, ea aduceachiseaua cu pulberea amintirii ºi-n fumulþigãrilor alungam inocenþa nebunãa minþii când respiram.

FATA COLONELULUI

Fata colonelului m-a trãdat, m-aluat de mânã ca pasãrea din colivie,mi-a dat mei din palma ei plinãde-nþelesuri ºi a fugit pe uºã cu oliterã de fum în pleoape, a bãut basamac,a intrat în vâltori ºi s-a dus.Cuvintele ei de atunci nevorbitoare,netãiate la colþuri au aroma dulce achinului când putrezeºte vântul în peºtera oboselii,Doamne, fierbinte e arma ghintuitã cu înþelesurilerãnii ce opreºte caleaºca-n soarele de naºterea gândului, pe drumul hoþilor când trageclopotul ninsori albastre ºi batla uºã cerºetorii din rundul trei.

Fata colonelului a retezat liniºtea în jur,a intrat în stuful hoinar din vinereastearpã, parcã s-a coborât paradisulîn beznã-aripile ei vegetale vorieºi la liman odatã ºi-odatã, ca lilieciiîn tindã spânzuraþi cu aerul în gât.

ORBUL CARE ªTERGEPRAFUL

În mijlocul vulturilor lunecãtimpul trufiei –

mã voi întoarce, zise orbul, ºi voivedea, mâna lui însã urmãreacum se despicã apele, Noe purtao cãmaºã de papurã, se jucaliniºtit cu niºte libelule înarca lui plinã de plozi ºi alte animaledomestice, Doamne, mai spunea orbul,ce-o face nebunul ãsta cucãmiloiul de la prorã ºi toatãlumea se îngrãmãdea sã vadãce simþea orbul, cum trece adicãfilozofia lui prin urechile struþului –


PRO

PRO

PRO

PRO

poesis

de toate se apãra bietul om, îºiºtergea praful de pe scutul iluziilor,îºi gândea moartea ºi se lega la capcu ea, dar de ce nu se putea apãrade el însuºi?

AM IEªIT SÃ ÎNCHID UªA

Creºteam fericit, orele noastre sunaudiferit, ne acoperea frunziºul vremiicu þipete ºi cu ziare mãturate de vânt,ce bine-i la voi când se închide fereastra –

Trenul pleacã liber din garã sprealtã ocazie, n-am sã întâlnesc niciodatã

o altã fatã ca tine spuneam în gândsãrutându-þi eºarfa podiditã de lucruri ºicrini, hei, unde eºti tu acum, ºi ceplãcere sadicã îþi mângâie gura- aveaipicioare subþiri când ai trecut dincoloînspre alunecarea difuzã a lumilor, pespinarea de demon a îndoielii.

Plouã de câteva zile, am uitat sãte caut prin iarbã, întorc capul sã mãpriveºti din vitrina singurãtãþii,chipuri strãine visez, am ieºit sãînchid uºa aceasta portabilã a ecouluiºi-n aerul fin al iluziei surâdea lacrima.

Mor atât de târziu, dragostea mea,în deºertul amar al salcâmilor spânzurã luna…

la biserica veche dintre garã ºi centruAlerga aerian, valuri sub zmeeîntr-un vis rãsuflat despre Julia MayCãtre toamnã, când vânãtoareaîncetineºte deodatã; soarele ºi lunase fugãreau cu vitezã de carusels-aducã arºiþa încã o datãÎn grãdina Elisei cireºi pârguiþiîºi plângeau frunzele peste bãncuþacu antici motani dichisiþi sub fereastrãUna câte una, o mânã de cireºe zbârcitestropeau grãdina dinspre garã -Preþioase organe demult-adunateoftau exilate în foiºoare din nori

De departe oglinda cu visechema pe Julia May

Era între pereþi de himerãtapetaþi demodat de bunicaVolume lucioase dormeaulegate în piele de zimbruCavaler naviga prin hârtiiºi trofee câºtigate la baluriÎmbrãcat în beige, moþãia tãcutla masa de lucru cioplitã-n stejarCu ochii scãldaþi în antice tomuri -Sufletul ei se legãna lunatecde candelabrul pestriþ de Murano,rãscoalã peste obiecte spartaneSe ascundea prin dulapuriîndesate aliniat cu dulceþuride viºine rãscoapte din pomi seceraþiferecate-n mintea ei cea albastrã

Grãdina Elizei Cu multe luni în urmã, în grãdina Eliseicea dinspre garã - care nu mai existã -i-a pus cununa de mireasãªoapte zãpãcite ºi pâraie de vorbeClevetiri, vorbãrie sub soare, demult

Mariana Zavati Gardner Mariana Zavati Gardner Mariana Zavati Gardner Mariana Zavati Gardner Mariana Zavati Gardner *

* S-a nãscut la 20 ianuarie 1952 la Bacãu. Absolventã aUniversitãþii „Al.I.Cuza’’ din Iaºi, Facultatea de limbi moderne.Dupã masterat, urmeazã cursuri post-universitare în Anglia(Leeds), în Germania (Rosenheim), în Franþa (Auxerre), dinnou în Anglia (London). Se cãsãtoreºte cu John EdwardGardner ºi se stabileºte în Anglia începând cu anul 1980. Înmomentul de faþã predã limbile francezã ºi germanã la unliceu din Norfolk, scrie poezii, traduce, atentã la fenomenulcultural occidental (ºi nu numai), dar fãrã sã piardã contactulcu acela românesc, faþã de care a rãmas cu o dragostestatornicã. De la debutul sãu poetic, produs în 1967, ca elevã,a publicat poeme, povestiri, recenzii în revistele din Anglia ºiRomânia, traduceri dintr-o limbã în alta, fãcând servicii realeambelor culturi. Dumitru Velea ne informeazã cã pânã înmomentul de faþã a publicat poeme în 72 de antologii, dar ºi16 volume sub semnãturã proprie („13 PLUS”, Bacãu, an XI,nr. 1-2-3/2008), cu precizarea cã poemele sale au fostpublicate în ambele limbi. Dintre reuºitele sale incontestabileenumerãm: Travellers (Cãlãtorii), Pilgrims (Pelerini), Bequests(Moºteniri). A obþinut un numãr mare de premii pentru poezieîn Anglia (1996-1998) ºi în S.U.A. (2003) ºi, foarte recent, aprimit o menþiune (mai preþioasã decât premiile din aniianteriori) la Concursul Internaþional de Poezie al Românilorde Pretutindeni, ediþia I, organizat de STARPRESS în parte-neriat cu Radio România Internaþional pentru poezia GrãdinaElizei pe care o reproducem alãturi de ciclul de poeme pecare – cu multã generozitate – ni l-a încredinþat spre publicare.Membrã a Uniunii Scriitorilor din România. (Mircea DinutzMircea DinutzMircea DinutzMircea DinutzMircea Dinutz)

Cu excepþia primului text, celelalte cinci poeme fac partedin volumul Vise la minut în curs de publicare la EdituraContrafort Craiova.


PRO

PRO

PRO

PRO

o curte rãcoritã de suflete pierduteUnul câte unul la zaruri ºi cãrþiîn oraþul himerã cu râu îmbufnatîn încãperea unde intrau ºi ieºeauîn galop persoane apretate pe aþãoarbe cu mâini efemere, fantome electrice,mãscãrici dormeau duºi în lumi ferecate.

De departe, oglinda cu visechema pe Julia May

pãianjeni vãrateci urzeaucuibãriþi în alcovuri în stânciErau sub un castron de sinealãºi gãlbenuº - pãmântul pluteaplesnind în lumina acutãumbre de aur prin bolovaniScorpioni ºi ºopârle înotau la soareprintre cactuºii care trosneau în spaþiiO libelulã se pierdea la Palatul din Stâncãargint scrijelit pe-o tãbliþã de cerGreierii se scãldau pe boabe de ienupãrîngânând melodii de demultCrengi rupte, mãrgele din turcoazeFrunze _opteau despre legendeprezente-n imagini din nisip invizibilÞipãt de pãsãri în tocanã de sufletefierbeau suspendate în ocrul torid.

De departe, oglinda cu visechema pe Julia May

în himere activeîn somnul din curcubeesecetã sau inundaþiiprintre acrobaþii din ceruriîn costume zadarnicepalmele ei conturau cuiburidin bagatele fragiledin osii trase de vedeniidin elastic algebricTinereþea lui dejaun crin ofilit, la licitaþieexpus fãrã apã, suspina exilatpe podeþul ridicat din suspineîn absolut, se figura un alt gândimposibil de definit


sã înghitã cadru dupã cadru la TVîn oraºul cu omiziunde se stropesc chimicaleÎn anotimpul uscat

se aflau mlaºtini secate cu hârtii aruncateºi cartoane zglobiila fiece mângâiere de aerdoage ruginite pentru butoaiedeºeuri menajere cãzute din blocse hârjoneau mototol, se adunauaruncate orfane de la ferestretriste lângã borduri se grãmãdeauca solzii pe aþe în post;La tribune, învãþaþii politicise mândreau în vorbe sau pluteaupeste muritorii fãrã scaune fixemartori la mãririle celor aleºicare bãsmuiau planeta în sfaturiîn cadru dupã cadru la TV


Viitor din ce estePrezent din ce-a fostArmãsari nemiºcaþipe arãturile artei ecvestreUrme de file-osteniteNoi cataloage ºi mãrciAdrese gratis de braºoave umflateNegustori de himereCostume de carnaval _i vorbe mobileGondole pe canale-mpuþiteGesturi ºi þipete muteDin mers echipajeDin carete-n drumArmãsarii din cursele verii trecutesãrind dintre filelecataloagelor nou apãruteLa vreme de carnavalFermecaþi clopoþei cu surprizepe arãturile artei ecvestreArmãsari nemiºcaþiPrezent din ce-a fostViitor din ce este

poesis


PRO

PRO

PRO

PRO

poesis

Ermeticul dor

mã uit adânc în noapte, pe cerul pãrãsit,zãresc în al meu suflet o stea din Carul Mare –iubita mea frumoasã, un fulg uºor de nea,jucându-se pe aer cu clipa trecãtoare

un gând mã surpã în liniºtea visãriisã plutesc în neant cu aripile în vânt.sã îi mângâi umbra cu frunza rãtãcitã,o inimã sã batã în toamnã pe pãmânt

sã ne unim ca douã harpe,ca douã sãlbatice minuni,sã înflorim în cântec ºi-n cuvânt;cu sufletul în stele sã pãºim în noapte

e luna-n pieptul meuºi bate-n ea un clopot,pe glasul ei venind cu dumnezeuîn cer ºi pe pãmânt

a adormit o flacãrã miºcatãdin propriul meu amurg o pasãre cecreºte peste zare, ca un vis pe buze,e trandafirul morþii rãsãritul dulce

dar care-i arcul vieþii frânt pe suflet?din care ochi coboarã timpul?ºi care flori îºi lasã umbra pe pãmânt?mã îmbracã umbra ta, desferec-o!

aroma morþii suie-n rãdãcini amarepe cerul înaripat, pe steaua mea pustiemã uit ca-ntr-o oglindã la timpul cãlãtor,când clipa se îngroapã în mine pe vecie

aratã-mi linia vieþii tale!ce adâncã ºi ce risipã mi se pare…despic-o! douã bãtãi de inimidouã taine plânse în ochii sfintei Vineri…

pe care boltã plinã de gânduri ºi luminiînfloreºte luna cu raze pe pãmânt?din care munþi coboarã clipa fãrã glas?în ce altar mã nãrui ca pasãrea în vânt?

Nicolae SanduNicolae SanduNicolae SanduNicolae SanduNicolae Sandu*

* Nãscut la 21 iulie 1968, în comuna Budeºti, judeþulVrancea. Absolvent al Liceului Economic din Focºani (1987).A debutat cu poezie în „Revista V” (1993), iar anul urmãtor adebutat editorial cu volumul Melancolie deasupra primãverii(1994). În 1997 semneazã volumul de poeme Carul de luptãal lui Ulysse, iar în 1999 Muzeul maºinii de scris, amândouãapãrute la Editura „Revistei V”, sub tutela lui Florin Muscalu,care i-a fost aproape la începuturi. Relativ recent a publicatun ciclu poetic în volumul colectiv O antologie literarã,Râmnicu-Sãrat, Editura „Valman”, 2007.

pe aerul din vise plutesc cu norii greicum pe amurguri triste frunza rãtãcitã.mã scufund în noapte ºi mã pierd în lucrurisau sufletul mi-e înger cu aripa rãnitã?!

în care viaþã, în care moartemã oglindesc pe cerul infinit?pãmânt trudit de dumnezeu în palmece creºte, plânge mãrul oprit…

Razã blândã a nopþii

dar ce pãcat cã tu femeia mea eºti doar o steacea mai îndepãrtatã stea de pe cer pe care o strigcu privirea arsã de vise în cuvinte goale care mise ascund în inimã ca niºte frunze îngãlbenitece pãcat cã tu nu eºti decât o iluzie trecãtoareprin viaþã precum o razã de luminã prin faþa dimineþiiun înger care mã îmbrãþiºeazã cu aripile în fiecarenoapte în care vâslesc pe carnea ta de fericirepânã când sângele mã înfierbântã ca un vulcan ce revarsãlava de foc în iubire o muzã dulce muzã iubire ascunsãa inimii mele pururi fecioarã ºi razã blândã a nopþiide care mã apropii cu trupul plutind peste viseun semn al cerului trimis pe aer ca un curcubeusã-mi lumineze viaþa ce pãcat cã suntem doar umbreale timpului niºte pãsãri cãzute din zbor în palmaLui Dumnezeu în care trãim ca douã cuvinte înflorindpe pãmânt…de mai multe nopþi mi te închipui în braþele melede iubire navigând peste trupul meu cu privirea seninãîmbrãþiºându-mã ca pe o ºoaptã de mai o ºi ce vis frumoscare se sfãrâmã de cer mi-a ieºit în cale din plânsul tãudoamnã s-a fãcut nevãzut peste toate în lume unde s-aaºezattãcerea ca o mascã de aer a trecerii noastre prin acestecuvinte care te strigã dincolo de mormânt…

în mijlocul unui pustiu

stai în faþa hârtiei ºi aºtepþi cu iubire muzasã coboare în cuvinte sã se întrupeze într-un poemîn care luna ºoaptele iubitei clipa sã treacãprin deºertul fiinþei fluturând pe cer visul nopþiiaºtepþi pânã când întunericul se preface în luminãîn inima ta în care se oglindeºte marea sãrutândþãrmul peste umbra valurilor sã te scufunziîn adâncul clipei într-un târziu în care totulse pierde în nori în liniºtea acestui poemce te priveºte înfrigurat ºi singur în faþa hârtieistând în mijlocul unui pustiu cu visul luminând cerul


PRO

PRO

PRO

PRO

poesis

Marcel MureºeanuMarcel MureºeanuMarcel MureºeanuMarcel MureºeanuMarcel Mureºeanu*

FRATELE MEU

Când era mic adormise cu floarea în mânã Ca Linné, botanistul, când s-a fãcut mare dormea sub pomi auzea clãtinarea frunziºului ºi de fericire se credea zeu devenea atât de bun ºi atât de darnic cã toate în jurul lui înverzeau ºi cântau ºi þopãiau ca lãcustele, numai cârtiþa se punea pe plâns iar când dãdea sã iasã la luminã nimerea sub spatele lui ºi îl trezea ºi toate se miºcau ºi se prefãceau în ce au fost înainte.

S-A ÎNTORS FLORA

A coborât prin tavan, în vis, poetul Flora ºi mi s-a proþãpit în faþã cum fãcea el la mare când vedea numai guvizi pe cer. Ce mai faci, Floro? l-am oprit eu cu întrebarea mea… Mama ei de faunã, a zis Flora, jucându-se cu cuvintele, e trist acolo printre sfinþii aceia cumsecade ºi e plin de poeþi, cum mai rãu nu poate fi! Pe toþi i-a iertat Dumnezeu ºi i-a adus lângã sine, m-a trimis sã te vãd ºi sã te conving sã vii printre noi þi-a mers vestea cã faci niºte clãtite dumnezeieºti cu mãtãnii de viºine!

* S-a nãscut la 28 noiembrie 1938, Cluj.A fost redactorresponsabil al revistei „Pagini bucovinene” (1981-1990), di-rector al Teatrului de pãpuºi „Puck” din Cluj Napoca º.a.m.d.A publicat poezie, povestiri, maxime.Volumele sale maiapreciate: Amurgul furtunilor (1983), Viziune cu porumbeicãlãtori (1988), Cãlãtor cu insomnii (1991), Capriciilesãgetãtorului (1997) – poezii, ªarpele casei (1998) – povestiri,Hãrþuire textualã (2001), Schimb de întuneric (2003).

O sã vin, Floro, i-am spus, pentru cã iute mi-am dat seama cã nu-i el cel adevãrat, ci un trimis al Necuprinsului, ce nu ºtia cã întotdeauna, când mã-ntâlneam cu Flora al meu ne puneam stânga pe inimã ºi ne aplecam unul spre altul.

IARNÃ BASTARDÃ

Ninge, copii,ºi domnule Kyropolºi doamnã Mantaverde!E 10 noiembrie ºi ninge!Am vãzut cu ochii mei,treziþi-vã!Barza a adus un copilgrofului Kemeniºi s-a îndrãgostit de zãpadã!Fereascã-ne Domnulde prostia pãsãreascã!Ninge! Sfârâie apeductuldin curtea închisorii!Ninge ºi iar va coborîDumnezeu pe pãmânt,domnule Kyropolºi scumpã doamnãMantaverde!

SUB PAGODÃ

Stelele de pe cerseamãnã cu zãpadaeu vãd un curcubeudincolo de lunã.

***Un pribeag bea din cupa meaîn vreme ceeu þin inima luiîn palmã.

***Alungat de pe muntevulturul în zborîºi cloceºte ouãle.


PRO

PRO

PRO

PRO

poesis

LINIªTEA

…singura stare din lumenãscutã din nimicaflatã-n niciundeinvulnerabilã ºi nemuritoare !Ea-i unica armã mortalãîn mâna lui Dumnezeu,nefolositã vreodatã !Ea este, poate, chiar El !

DESPRE MINE

IVoi scrie o singurã datãdespre Dumnezeuºi atunci nu va ºti nimeni !Eu nu voi scrie cu mâna meaºi nici ea nu va scrie cu mine,deasupra acelei scrieriva coborî un pãianjenºi va acoperi cu plasa luiacea scriere, dar prin ease va vedea pânã departe.Acolo va fi scris ce vede fiecareiar din când în cândun val mare va înghiþi totul.

II

Iatã, sfârºitul dureriia sosit !ªi ce vom facedupã aceea ?

III

Sã faci o copcãîn ochiul de sticlãal nopþii, pânã vei dade lacrimaÎntunericului !De acolo vei prindepeºtelezodieitale !

IV

Un câine caldstã la picioarele meledar el nu stã acolo degeaba,cu labele din spateîmi sapã mormântuliar cu cele din faþãîl acoperã.

IUBITA LUI LARRY

Pe vãiuga dintre sânii eicobora un bulgãre de sarecât o lacrimã de mierluºoarã,încet, majestuos, parcã avea în elun duh ascuns !ªi aºa ºi era.Când a ajuns la capãtsfera aceea, din cocoloaºa eia ieºit un paj micce þinea în mânã un evantai de frunze…De palmier sã fi fost ?!Apoi pe datã a început sã miºte evantaiulde s-a fãcut o rãcoare parfumatã ºi dulceîncât pe urmele ei puteai tot mergedar nu te sãturai.Pajul creºtea ºi creºteau ºi frunzele verzi,pânã ea nu se mai vedea, ca o corabie,ºi ca un mal se acoperea de frunziºiar vãiuga abia rãsuflaîn duioºia ei.Larry stãtea deoparte ºi nu-i venea sã creadã.La fereasta închisorii flutura un steag alb !


PRO

PRO

PRO

PRO

poesis

***A trebuit ca lacrimasã-ºi trãiascã seteadin paºii pe nisip.Inventeazã acolade,sã stingã toamnadin rimã.Îndepãrteazã metaforadin cuvântul silabeice justificã dimineþile.

***Curând, vei privi cumtãcerea va opri din nouploaia cuvântului.Aceeaºi rimã va sfida clipape pãtrunde anotimpulîn noaptea din scoicã.Se vor schimba chemãriledeparte de metaforaultimei iertãri.Nu te rãtãci acumîn spatele uºii,desluºind silaba.Aºteaptã dimineaþasã cresteze nemiºcareacu aceeaºi acoladã.

***Lasã cuvântulsã-ºi adoarmã sentinþeledin tãcere.Aminteºte-þi de clipace a ºters anotimpuldin scoicã.Lasã metaforele sã-ºiGãseascã voceaDin aceeaºi ploaie.În curând, vei lãcrimaCu silabele acestei rime.

***

* * * * * S-a nãscut la 31 martie 1978, în Bacãu. Absolventã aLiceului Teoretic „Vasile Alecsandri”, este în prezent studentãîn ultimul an la Facultatea de Litere, specialitatea englezã-românã, din cadrul Universitãþii Bacãu. A debutat cu poezieîn 2001, în revista Cartea, publicând apoi în „Adevãrul literarºi artistic”, „Ateneu”, „Junimea studenþeascã bãcãuanã”,„Scrieri”, „13 Plus”. A obþinut trei premii pentru poezie, iar înanul 2005 a fost inclusã cu un grupaj de poeme în antologiaCoboarã cuvintele, a membrilor Cenaclului „Clepsidra”,apãrutã sub îngrijirea profesoarei Violeta ªerban, la EdituraCorgal Press din Bacãu. (Cornel GALBENCornel GALBENCornel GALBENCornel GALBENCornel GALBEN)

Mihaela MocanuMihaela MocanuMihaela MocanuMihaela MocanuMihaela Mocanu*

Mâna care ezitãsã scrie aceste cuvinte,aºteaptã înserãrilece stârnesc amurgul.În aceeaºi depãrtarevei urma lacrimaultimei dimineþi.

***Hrãneºte-te cu clipace-aºteaptã însingurareaultimei dimineþi.Cu fiecare cuvântvei petrifica înserareadin aceeaºi silabã.

***Nu pot sã vorbesc cu tine,pentru cã tãcereamã izbeºte cu lacrimi.Nu pot sã mimez ploaia sausã ascund vântulîn palmele tale.Dar pot sã ascund vorbelece ºi-au ºoptit zãmislirea.Pot sã ascund cuvintelece-mprãºtie paºii pe nisip.

***Dacã nu m-aº aprinde de cer,aº trãi mai puþin de o mie de ori,sfâºiind în organe firul de nisip,cercetând lacrima ultimei rime.Zãbovesc într-una, fãrã înþeles,smulgând dimineaþa acel apus.Când ploile se aºeazã perpendicularpe tâmplã,eºti mai tãcut decât umbraascunsã între paranteze.

***Încã nu sunt, nu exist,dar poate voi fi,voi fi într-un versrisipit în amurg.Voi fi poate îndoialazilei de ieri.Poate voi fi tot ce încãnu m-am nãscut sãpot fi.Voi fi o zi, doar o zi.Respir ºi încã mai credcã voi fi.Voi fi poate de nicãieri.Voi aºtepta sã mã întorcdin nimic.


PRO

PRO

PRO

PRO

poesis

Steaua**

Vântul îmi ia umbra, o mototoleºteO aruncã, o atârnã-n pomSteaua aceea mã tot urmãreºteÎmi îngheaþã sângele de om.

Ai auzit cum ne implorã cedrulSonorizând, cã se bãtea un cuiÎn alt trunchi, mai bãtrân decât al lui

Acum ori niciodatã zic pietrele ºi pleacãDezgheaþã-ne, durerea ne omoarãni se prelinge fiinþa, de poþi s-o bei cu cana.Þãrâna vorbitoare cu limba încifratãIstoria a fost adevãratãSã muriþi bine, tot repetã magistrul,de acuma e voie, se poate. Moartea etemelia a toate!

Noaptea

Cu paºi rari se apropie noapteaSe cutremurã locul ºi casa.Ca un peºte din mâinisãptãmâna-þi alunecã. Se face ziuã,Se-ntunecã. Þi-e fricã.

* Iacob Roman* Iacob Roman* Iacob Roman* Iacob Roman* Iacob Roman (n. 1948) e unul dintre poeþii reºiþenireprezentativi din „trifoiul cãrãºan” (cum e denumitã în zonaculturalã a Caraº-Severinului, triada Oraviþa - Reºiþa-Caransebeº). A debutat colectiv - conform practicii oficializateîn perioada predecembristã, în 1988. De la debutul propriudin 1991, Minei pentru lunile ianuarie ºi februarie a continuatsusþinut cu alte cãrþi (Miere amarã, 1993, Intrarea în corabie,1995, Imaginarea pedepsei, 1996, Fulgerul sferic, 1997 etc).Cel mai recent volum este Calendar pe o mie de ani,Timiºoara, Editura Anthropos, 2005, cu o prezentare pecoperta a IV-a de cãtre Lucian Alexiu, care subliniazã printrealtele „principalele jaloane ale acestui autor: vechile sursede reflecþie tradiþionalã ce se revarsã în poezie, dispoziþialudicã, o plãcere fabulatorie mai presus de medie, spiritulimaginativ dimpreunã cu privirea scrutãtoare aruncatãinefabilelor lumii ºi existenþei”.

Membru al Uniunii Scriitorilor, prezent în diverse antologii,Iacob Roman e un implicat susþinãtor al artelor, curesponsabilitate publicã din 1990, prin activitatea de laInspectoratul Judeþean pentru Culturã Caraº-Severin.

Poezia lui Iacob Roman are o arhitecturã viguroasã, înversuri ce se supun conºtiincios ideilor, se simte controlulprofesionist asupra construcþiei discursului poetic, spretensionarea finalã. Miza nu sunt metafore cât mai insolite,suprarealiste, ci un epic metaforizant rezultat din felul cumcombinã fapte, gesturi, obiecte într-o naraþiune complexã, cuun polisemantism în avalanºã.(Maria Niþu)(Maria Niþu)(Maria Niþu)(Maria Niþu)(Maria Niþu)

** Din volumul în pregãtire Ochiul furtunii.....

Iacob RomanIacob RomanIacob RomanIacob RomanIacob Roman*

Suni oriunde. La rude, la prieteni,rãspunde aceeaºi voce meschinãîþi ºtergi numãrul, numele.Te strecori în vârful picioarelorStai în tine ca-ntr-o þarã strãinã,Un ins cu pãrul vâlvoi vreasã te scot din nefiinþãAm strâns ziua de gâtsã dea înapoi ce-a luatDespre lovitura de statafli din cutia poºtalã.Cât despre emoþiile de referinþãnu se vede nici una pe zare,nu vine nimeni când trebuie,aºa sunt femeile,la un timp, poemul ca norulîn cerul vãratic dispareÎmi ºoptise ceva la ureche,Nimic scris nu rãmâne.Clipa-ºi ascute ghearele pe mine.

Aici ºi acum

Acum, dupã atâta timp, pe unde eºti?Aº vrea sã-mi zici dacã mã mai urãºtiªi mã mai osândeºti la moarte Sarah.Eu sunt aici ºi-mi ispãºesc greºeala

Pe atunci eram tineri, iuþi ºi frumoºiCa niºte ahei, cutreieram tot alfabetulDela A la Z, într-o clipitã, NellyNe agresa elegant; þâþele ei

Fãceau distanþa între K ºi LInfinitã.

Pedeapsa

Fraza se-ndepãrteazã de mine,dispare ca un ºarpe în tufiº.E vremea. Cel care a scrisVa fi pedepit cu asprimeIau frânghia în mânã, sting lumina„domnul actant suflã în cornulunui prinþ din Levant!”

Urmeazã un discurs care nu se prea vedeScris cu negru, cu violet ºi cu verde

Rãsunã un plâns între palmeSuntem greoi, prietene, cititorii sunt laºiSuntem girafa rãtãcitã-n oraºNe-ajunge pe toþi moartea din urmãEa tropãie aºa pe toate cãrãrileNoi ne facem cã organizãm renunþãrile


PRO

PRO

PRO

PRO

Mai era un cal în galopªi o fotografie cu autorul, bolnav sau rãnitÎn moartea cãruia te-ai nimeritCâteva inscripþii despre potopªi niºte scãri unde nu dai de nimeniA mai fost ºi o baltã de sângeAdaugã servitoarea ºi strânge.

Kilul de vin

Am cumpãrat un kil de vin de TirolAm aprins lampa cu petrol,Am ieºit în livadãÎn iarna aceasta, toate poemeleAºa le-am scris pe zãpadã,Cu degetul, ca un cãrbune fierbinteDar invers, cumva ca-n oglindãVin pãsãri mari sã semneze,Înfrigurate vulpi se grãbesc sã le prindãSã vii pe aici când te-ntorci de la DunãrePoemele se pot citi pânã-n maiAtunci începe scrisul sã pulseze.Consoanele se alungesc, de azi pe mâineVocala se umflã ca aluatul de pâineTotul devine o altã poveste.El nu mai e el, ea nu e eaEu le-am numit aºa ºi poate mã-nºelBãtrânul care citeºte semnele ºtieCã va fi un an bun ºi foarte multã rãchie.

Moaºtele

Vasul cu apã din geamNu l-am mai..., nu-l mai am.Am o viaþã frumoasã ºi lipsitã de sensSorin Gârjan s-a mutat la BecleanGheorghe Azap, la un nepot, în TirolTrec prin Oraviþa; mi-e o sete de morNu e poetul ºi nu-iUn doctor nebun are grijã de câinele luilocurile, lucrurile au uitat ce ºi cumtu nu ºtii sã asculþi, fii atentla vremea-nfloririi ce parfum ce parfum!

Amintiri

Râu imobil, vânt mort, nopþi fãrã stele ºi rouãnorii mumificaþi, soarele tulbure, ort.Pietre fãrã culoare, melodii închise, lucruri mimate,Urme de-ncãierãri; nu mã tem de rãzboiSlavã domnului, evul de mijloc a trecut de poem.Sunet de gong, tropotul turmei fugindlãtrãturi, strigãte, bãtãi de aripã, verde senina apãrut ºi vulturul, în pripã!O caligrafi ºi cititori în stele,picurã-n frunze mana ºi untul de lemnAleargã-ntr-acolo apa, femeia ºi norulLãrgeºte Doamne locul ºi mijloceºte lucrulÎn planul secund,

Pe partea nevãzut-însoritã de dealSe tãvãleºte-n iarba verde-un calScriu ºi mã bucur.

Zgomote

A fost ianuarie, acum e decembrieNici un cuvînt nu e bãtut în cuieªiroiesc pe noi, afirmaþii noiAu fost, s-au risipit. Poemul? Où est?Scoate zgomote straniiCa la gura vulcanuluiDebordãm de sensibilitateParfumul cuvintelor saleOtrãveºte insecteleMarioneto, n-ai activitate?Vînezi þînþari, n-ai grijã de cãmileStai ºi te tângui de prea multã slujire?Loveºte-ne nu te gândi sã mângâi

Scheletele

Luminile se sting rând pe rând,Vântul bate din faþã, urmele duc înspre vamãScheletele pomilor sunt de aramãMai ninge câteodatã prin BanatDar tot mai rar, mai puþin apãsatO lumânare aprinsã-n fereastrãCa o femeie frumoasã ce nu bagã în seamãPrivirile. Sunt din alt poem ºi azi n-o sã-l scriuAzi sunt neliniºtit, vulnerabil, sunt viu!Stingerea lunii mã bagã-n extazCeilalþi se prãbuºesc în somn rând pe rândHoþul de buzunare ºi câinele nu mai au nici un sensMai e de mers pânã la tulburarea apelor, e de mers.Silueta ta pâlpâie. Te voi regãsi dupã zborul prigoruluiSunt mulþi pe aciia. Se cutremurã locul ºi casaCând escadrila lor strãbate în diagonalã câmpia.

Îngerul

Din când în când, o privire pieziºãOblic, peste umãrul drept, mai în spateÎngerul e acolo, þine aproapePânã ajungem la UniversitateUcenicul se rãtãceºte pe hartãA uitat melodia, ora ºi harulCurge apa din toate pãrþileEl e alb la faþã ca varulSe udã cuvintele, cãrþilePãsãrile se-neacã.Lasã-le, întoarce-te, pleacãhai sã dansãm, de nici un chip nu te temetimpul se joacã-n nisip, a dat în mintea copiilorLa interogatorii vom recita poeme.Azi e miercuri, zi mare, schimbare la faþã,Se-ntemeiazã religii. Fii tareLumina devine tot mai puternicãLumina topeºte ceara de pe efigii.

poesis


PRO

PRO

PRO

PRO

Dacã aº socoti toate orele pierdute în mica garã decâmpie de unde, de douã-trei ori pe an luam trenul sã mãîntorc în satul natal, aº totaliza, cred, câteva sute.Legãturile erau proaste ºi, cum fãceam, cel mai adesea,autostopul pânã la garã, preferam sã ajung mai devremedecât sã constat cã trenul meu tocmai a trecut. Nu m-amplictisit însã niciodatã aºteptând: memorez, fãrã sã-mifoloseascã prea mult, orarul feroviar, mã plimb pe peronori îmi diluez mahmureala la ciºmea, dat fiind cã maiîntotdeauna aceste plecãri se declanºeazã dupã câte unchef ce mã face suficient de sentimental spre a pornihai-hui prin þara care altminteri nu-mi face nicio plãcere.Uneori stau pur ºi simplu pe o bancã ºi trag cu urecheala discuþiile din jur, nutrind invariabil regretul cã nu m-amînvrednicit sã învãþ þigãneºte, numãrul vorbitorilor acestuiidiom fiind aici destul de mare, uneori chiar majoritar. Saupoate cã e mai bine: altfel, cu siguranþã cã m-aº pomenifãrã bagaje. Si-ar fi, neîndoielnic, nedrept, cont þinând defaptul cã de multe ori mi s-a lãsat câte-o geantã-n custo-die, fie ºi pentru câteva minute care au culminat nu odatã cu jumãtãþile de orã, propunându-mi-se apoi, depersoane total necunoscute ºi pe care aveam suficientemotive sã le suspectez cã n-au decât paie sau pietroaieîn sarsanalele lor burduhoase,o eventualã revanºã, încazul cã aº fi vrut sã cumpãr ceva din ora, sau sã beauvreo o bere la bufetul care numai al gãrii, cu sau fãrã unmandatar cu barbã marxisto-gheristã sau cu altul cuochelari iscoditori-falimentari a la nenea Iancu în spateletejghelei, nu se putea spune cã era. N-am acceptat,fireºte, niciodatã un asemenea târg, nici chiar dacã aº fifost ferm convins cã vremurile lui Vlad Þepeº s-au reîntorspe meleagurile desþelenite ale Bãrãganului veemgalanianori prin bãlþile învecinate pe unde, panaitistratian, haidu-ciserã pânã nu de mult cei câþiva þãrani încãpãþânaþi în aaccepta paradisul terestru a cãrui ctitorire s-ar fi legatindisolubil de colectivizarea agriculturii, colectivizareimpusã cu forþa de activiºtii ºi securiºtii partidului roºu,fãrã ca promisiunile lor edenice sã se fi adeverit vreodatã.ªi iatã-i pe urmaºii acestor îndãrãtnici de acum câtevadecenii bune: bãtrâni pe chipul cãrora o tristeþe socialãs-a impregnat parcã pentru totdeauna, o datã cu bronzulsoarelui sau al vântului, ca ºi cu þãrâna de sub unghiilecare-ºi arogã acuzatoare statutul de gheare. Truditoriigliilor înfrãþite vin la oraº ºi stau de mai multe ori pe lacozi interminabile spre a intra în posesia câtorva pâiniraþionalizate. Alteori se întorc de la înmormântãri, sau seduc într-acolo, mai rar de la sau cãtre nunþi ale unor rude.Sau au fost la câte un medic cãruia i-au cãrat o parte dinagoniseala lor pentru ca acesta sã le confirme suferinþelepe care ei înºiºi le acuzã, cel mai bun fiind, se-nþelege,doctorul care le-a gãsit cele mai multe boli dintre care

prozã

ÎN GARA DIN CÂMPIE

Ion RoºioruIon RoºioruIon RoºioruIon RoºioruIon Roºioru

câteva, evident, incurabile. ªi într-un caz ºi-n altul, simtnevoia sã-ºi deschidã sufletele în faþa necunoscuþilorîntâlniþi ocazional între douã trenuri sau doar într-uncompartiment din acelaºi kezãº hârbuit care-i va purtasub oblãduirea înþelegãtorului „naº” pânã la prima, a douasau a treia staþie sau haltã devastatã de strigoi. ªi pasageriistângaci vorbesc de morþi, de beteºuguri ºi norme petarla, de brigadieri cârcotaºi ºi de ºefi de echipã, care-ifurã la ochi, fãrã pic de respect faþã de truda vãduveineºtiutoare de carte ori a ciobanului care n-a prea fost pefazã când Dumnezeu a distribuit minte mioriticã în cheiemasonicã muritorilor de tot natul. Se întâmplã câteodatãsã auzi cum îi fericesc pe cei mutaþi la oraº, unde statulle-a dat serviciu, locuinþã la bloc (ei zic, pe scurtãturã,cã de-aia a descoperit un lingvist francez legea mini-mumului efort în procesul de comunicare, doar bloc ) ºibutelie. Cât mai pot munci pãrinþii ºi, deci, mai au ce leda, vin ºi-i cautã – motiv folcloric destul de gras – dardupã ce în þarcã bãlaia nu-i mai vede nimeni prin satulcare se depopuleazã vãzând cu ochii. Casele se pustiesc.De multe ori nici nu mai are cine da jos pânzele de doliu,decolorat, de pe pereþii coºcoviþi ºi posomorâþi. Furturiledin locuinþe, parcã numai de acolo, sunt la ordinea zilei.Miliþienii nu mai prin pe nimeni, de nu vor fi fiind cumvamânã-n mânã cu hoþii, cã se poartã, slavã Domnului. Cemai, s-a întors lumea pe dos. „Aþi auzit, povestea o babãedentatã, ce s-a întâmplat, ºi nu o datã, la noi la Soldiceni,pe ºuºaua naþionalã, vorba aia, mai dihai ca în codru.Oprea miliþianu camionu cu butelii de arde gaz ºi-i loaºoferului actele la puricat, ba cã-i laie, ba cã-i bãlaie, bacã i s-au tocit roþile, ori cã faru de semnalizare, ce ºtiuio, nu clipoteºte ca lumea ºi câte ºi mai câte, ºi-n timp-osta, hoþu din copacu sub care fusese trasã hardughia laorden, pã dreapta, opera cu cârligu, adicã trãgea boteliiledã toartã ºi le agãþa-n cinghirile plopului sau nucului ºiseara le cobora ºi le vindea fãcând fiftea-fiftea cã ºãfudã post ãl de se þinea cu nevasta primarului bãtut deDumnezeu sã-i cadã mandravela cloºcã neleapcã de câtîºi freacã turul pantalonilor pân ºedinþuri din alea de-alelor dã Partid, cã aºa s-a-nþeles cu botelistu dã arde gazsã-l dea-n gât pe fustangiu, c-a venit procuroru-al marede la judeþ ºi s-a pus la pândã dupã niºte mãceºi ºi s-adat în vileag toate complicitãþurile, sã li se mai înfunde ºilor, cã daã te prin cu doi ºtiuleþi în traistã te ºi trimit lapârnaie, ca pã Frusina lu Baraboi care-o sã facã ziua denouj dã ani în zeghe, sãraca de ea, cã din câte ºtiu ionu-i deloc singura în situaþia asta, da lu ãla de intre pestetine în casã ºi-þi dã-n cap de te lasã lat ºi rece nu-i facenimerica nichica, pã motiv cã nu-i concludente probele,vinovat fiind mortu sau moarta violatã în prealabil subpretext cã n-a ºtiut sã se apere”. Unii ascultãtori dau din


PRO

PRO

PRO

PRO

prozã

dezorientat. Alþii se vor urca, aferaþi ºi înfricoºaþi cã arputea sã rãmânã cu buza friptã pe peron, în harabauapufnind pe nãri ºi care nu staþioneazã aici mai mult de unminut, uneori nici mãcar atât. Printre cei care pleacã e ºipovestitoarea care-ºi alungã migrenele cu trãscãu, ladiscreþie. Urmãresc trenul ce, ºarpe berc ,se pierde înzare, apoi mã îndrept spre þâºnitoarea de apã din celãlaltcapãt al peronului, sã-mi ostoiesc setea care, ºtiu, mãva urmãri toatã ziua. Apa are un gust uºor sãlciu, dar mise pare totuºi mai bunã decât cea din care mã adap totrestul anului, mã rog, aproape tot anul în oraºul deadopþie, fãrã s-o depãºeascã în calitãþi pe cea, sau pecele, din satul cãtre care mã îndrept. Când ridic capulconstat cã a început din nou sã bureze mocãneºte, deºiprimãvara ar cam fi trebuit, conform calendarului, sã-ºiintre în drepturi. Si-atunci cei trei mi-au pãtruns în câmpulvizual ºi mersul lor m-a fãcut sã mã gândesc la o patrulã,mai corect ar fi sã zic la o triulã, aflatã în misiune. Celdin faþã, mai bine legat decât cei care-l urmau, pãreachiar militar de meserie, sau fost, cã ãºtia se pensioneazãdevreme, plutonier de intendenþã, sau ceva asemãnãtor,la impresia mea proliferantã ºi hrãnitoare de ipotezecontribuind ºi vestimentaþia kaki, bocancii grei ºi sãnãtoºi,ca ºi ruksacul, mai precis raniþa pe care o purta în spate.Doar fesul de pe cap, roºu, cu dungi albastre, îi perturbasemnificativ þinuta prin excelenþã cazonã. Pânã ºiustensilele de pescuit, destul de sofisticate ºi carefuseserã meticulos ataºate bagajului, aminteau de-unpistol-mitralierã, deºi la fel de bine te-ai fi putut gândi cãomul ºi-a instalat un paratrãznet telescopic la purtãtor.Faþa lui rotofeie, plesnind de sãnãtate ºi voie bunã, eraproaspãt rasã ºi poate cã amãnuntul în sine nu prezentanicio importanþã dacã nu ar fi contrastat plãcut cu aleînsoþitorilor. Cel care-i cãlca pe urme: blondin spreroºcovan, pãrea, sau poate cã era de-adevãratelea,zgribulit, ca unul care n-a dormit toatã noaptea din cauzãcã nu s-a priceput cum sã-ºi gestioneze frigul din oase.Ceva mai scund decât ceilalþi, se strãduia sã facã paºimari, spre a se încadra în formaþie. Fusese neprevãzãtorla plecarea de-acasã, judecând dupã cum era îmbrãcat,biet melc barbian descântat sã iasã prematur din cochilie.Toate lucrurile de pe el, cândva gri ,pãreau mai mici cuun numãr sau douã, primite parcã din jena de a le refuzala vreun parastas. Se plasase între cei doi parcã spre ase adãposti, de nu cumva iniþiativa le aparþinea compani-onilor sãi. Cred cã tot în ordinea asta dormiserã ºi înbalta dinspre care veneau ºi, de bunã seamã, i se formaseun reflex topic. Intuiþia cã nu altfel se vor aºeza pe bancã,în minuscula ºi pricãjita salã de aºteptare avea sã mi seadevereascã de îndatã. Si cel din mijloc a adormit imediat,cu capul în piept ºi suspinând ca un copil oropsit ce-ºicontinuã plânsul pânã ºi în somn, cu degetele chircite pesacoºa de plastic absolut goalã cã mã ºi întrebam de cen-o împãtureºte s-o bage în buzunar sau la brâu, cumfac elevii poltroni din clasele mari cu caietul lor de notiþeaºa-zis universal. Beldia de alun noduros, sinuoasã ºinu cu mult mai lungã decât o codiriºte de bici cu careplugarul îºi îndemânã rotaºii, i se odihnea între genunchica arma unei sentinele ce le soileºte în post pe treptelecorpului de gardã, dupã ce fârtaþii, puºi pe glume proasteau fãcut chetã spre a-i da sã tragã compromiþãtor, lamãsea. Cel de al treilea undiþar pãrea impasibil, închis

cap, aprobator, alþii râd mânzeºte ºi parcã op umbrã demefienþã li se citeºte în ochii vicleni, adicã, vezi, Doamne,de baliverne din astea sunt ei sãtui pânã-n gât. Câtevapriviri se sparg, ca din întâmplare ,asupra mea care tottimpul am simulat un aer absent, de ins cenuºiu cãruiade zile ºi nopþi întregi nu i s-a mai împletit geanã pringeanã. Îmi gãsesc cu greu loc în poveºtile lor, biet mu-tant social ºi geografic, orãºeanul pârât ºi neadaptabil ºiîntorcându-se în satul natal doar din an în paºte ºi atuncidintr-o obligaþie greu de motivat altfel decât prin sintagma„doar de ochii lumii”. Si mai ºtiu cã relatarea bãbuþei cubroboadã albã ºi palton demodat ca al mamei poetuluidin Riazani, via George Lesnea, e doar o localizare dinnevoia de concretitudine, a unei întâmplãri pe care ºi-opoate revendica în mod abuziv întregul folclor naþional,poate chiar internaþional, ºi cã actul ei de naºtere e unulficþional, având ca genitor vreun scriitor cu simþul umoruluiºi care n u s-a gândit o clipã cã ingeniozitatea sa narativãar putea fi pusã în practicã de tâlharii lumii moderne.S-ar putea ca într-o zi motivul sãltãrii câtorva butelii dearagaz din camionul oprit de poliþist la umbra unui copacîn care stã la pândã circarul dotat cu un cârlig din cele cucare odinioarã se scoteau ulcioarele din fântâni sã devinãla fel de celebru ca ºi cel cunoscut sub numele de„scaunul mortului”, teoretizat strãlucit într-un eseu al luiGabriel Garcia Marquez, fructificat ºi la noi într-un celebruroman al D.R.P-ului, de nu cumva mã înºel. „Te ºi doarecapu dã câte auzi – continuã bãbãtia esenineanã,consolidându-mi certitudinea cã vorbea ºi ea „par oui-dire”, cum ar spune francezul ºi dintr-o datã mi-a devenitmai simpaticã: alta, în locul ei, s-ar fi plantat ca martorocular în poveste, asistând la actul briganderesc, dupãce lãsase sape cu care muºuroia cucuruzul la rãdãcinãºi se retrãsese la umbra unei rãchite pricãjite spre a-ºiface sieste de amiazã dupã ce molfãise câþiva dumicaþide cartofi rasol ºi de mãmãligã rece fãcutã din mãlainecernut spre a fi mai spornicã, eventual din urluialadijmuitã de la gura vreunui godac rãpãnos ºi în care serãzvrãteau instincte mistreþioase – cã pe mine când mãdoare capul, scot o sticlã dã rachiu ºi beau pânã nu maiºtiu cum mã cheamã. Iar când mã scol am mintea limpedeca briciu ºi nu mai simt chicuºor dã pãcãnit în urechi.Doctorii zice cã þuica dilatã arterele, pã când vinule-ngroaºã, ºi cred cã are dreptate, zãu, aºa”. Teoria astaîn care beþivii ºi alcoolicii gãsesc oricând o motivaþie aviciului lor pãtimaº am mai auzit-o de câteva ori de labãtrânul director al ºcolii în care osârdesc. A avut dureiîngrozitoare la tãlpi ºi la gambe ºi se temea c-or sã-i fieamputate picioarele în care s-ar fi instalat arterita. Ascãpat doar prin înlocuirea arterelor prin altele improvizatedin plastic ºi maþe de oaie. Si dacã la fumat renunþasebrusc ºi irevocabil, de bãuturã nu putuse divorþa sub niciunchip, alintându-ºi coniacul cotidian cu atributul de „vaso-dilatator” ºi ingurgitându-l, ca atare, c-o poftã ºi c-o regu-laritate ritualicã, pe deplin convins de forþele lui tera-peutice, ceea ce nu l-a împiedicat sã moarã în somn, cuo zi înainte de încheierea anului ºcolar care i-ar fi aduspensionarea .N-a mai apucat sã vadã decât o parte acircului arivistic pentru ocuparea postului care se vacantaoricum.

Între timp, în garã se produce oarece agitaþie. A sosittrenul de Ciulniþa. Coboarã, ici, colo, cãtre un cãlãtor


PRO

PRO

PRO

PRO

într-o muþenie care nu lãsa nici un semn de dezamãgire.Era butucãnos ºi nu prea puteam sã-mi dau seama dacãde la mama naturã sau de la multiplele pulovere care-lîmboºcãnau precum pe Baba Dochia înainte de a luacalea muntelui unde avea sã se descotoroseascã,neprevãzãtoare, de toate cojoacele din dotare, unul dupãaltul. Bãgat de la tãlpi pânã-n gât într-o salopetã nou-nouþã, de un albastru intens, ca într-un sarcofag, purtape capul mare ºi hãlãciugos o bascã enormã ºi întru totulasortatã salopetei, aºezatã precum ale vânãtorilor demunte înainte de-a o lua la ureche când pleacã într-oaplicaþie pe coclaurile stâncoase ale patriei cãreia niciprin gând nu-i trecea sã intre în Nato ºi se bãtea cu pumnulîn piept cã joacã un rol decisiv în cadrul Tratatului de laVarºovia. Îi asociez bietului om figura cu a cumnatuluimeu, sondorul, la care am vãzut prima oarã uncombinezon asemãnãtor, chit cã murdar de pete de uleisau de gazolinã cu miros înþepãtor. Tolomacul din garãavea, în plus, o cicatrice hidoasã pe buza superioarã deparcã-i fusese crestatã în copilãrie de vreo fiicã depastramagiu ºi care voind sã-ºi însuºeascã clandestinarta tãtânelui ei nu avusese la îndemânã o pecie adecvatãde carne, drept care folosise pe post de succedaneu la-bia colegului ei de grãdiniþã. Îl privesc ºi parcã-l ºi audþipând ca din gurã de ºarpe, deºi originea scriiturii ar puteafi, foarte bine, cu totul alta, congenitalã, probabil cãmaicã-sa, pe când îl purtase în vintre, ºterpelise de peundeva un fir de pãtrunjel, aºa cum unele gravide furã,cu bunã ºtiinþã, talaº de la tâmplar, nutrind superstiþia cãvor aduce pe lume þâncuºori cu pãrul cârlionþat ca al luiCupidon sau mãcar ca al îngerilor brodaþi pe carpetele debucãtãrie ale romanticelor noastre bunici ce întronau ºipe aceastã cale pacea cãminului lor ospitalier . Deºi maiîn vârstã, rotofeiul deborda de energie. Se uita în toatepãrþile ºi cãuta, în chip vãdit, pe cineva cu care sã intreîn vorbã. Si dacã într-o garã, fie ea ºi de câmpieînciulinatã, nu gãseºti cu cine sã antamezi cele parolede clacã, atunci unde. Si a aflat nu unul, ci mai mulþi, ºinu simultan, ci consecutiv, de parcã ar fi acordat audiþii.Ce a-nceput sã mã deranjeze a fost faptul cã tuturor lemotiva, folosindu-se de aceleaºi fraze stereotipe, tranzitullui prin punctul feroviar cu pricina ºi în care se gãsea, laacea orã, cu mai puþin bravii lui ortaci de undiþat. Veniserãdin Buzãu, cu trei zile în urmã ºi-ºi aruncaserã lanseteleºi cârligele cu momealã în Dunãrea umflatã, vorbaCurcanului din baladã, undeva între Giurgeni ºi Hârºova,dar din cauza ploii agasante de primãvarã nu preaavuseserã noroc, cu excepþia lui, fireºte, care se întorceaacasã cu un trofeu, da, chiar aºa a zis ºi a repetat-opânã la saþietate, de vreo zece kile, uita, l-avea chiar înraniþa pe care-o bãtea paternal, cu palma, ca pe un calde rasã ,cumpãrat pe nimica toatã la obor sau în chiarmijlocul drumului, de la vreun strãnepot al lui NechiforCoþcariul. N-aveam sã aflu niciodatã ce anume era trofeulºi cãrei încrengãturi îi aparþinea ºi m-am mulþumit sã-miimaginez un crap doldora de icre, un nisetru din care va fimuls un castron de caviar, sau poate chiar un pui dedelfin ce ar fi fãcut invidiabila falã culinarã a oricãrui res-taurant luxos din târgul lui Sava Gotul, târg spre careurma sã ne îndreptãm, neîndoielnic împreunã, cu proximultren ale cãrui prime pufnituri mangaliote þâºniserã dinnãrile-i hodorogite cu mai bine de trei ore în urmã. Fostul

militar sau doar purtãtorul unor haine kaki impecabil întinsepe trupul vânjos, se simþea, cum se spune, în pielea ºiîn largul lui entuziasmul ºi buna-i dispoziþie mai mult decâtcontagioasã venindu-i de la trofeul pe care-l purta în raniþãca pe un baston de mareºal, vorba lui Napoleon.. Nuacelaºi lucru se putea spune despre ceilalþi doi, pe carearipa norocului piscicol nu se învrednicise sã-i loveascãnici mãcar cu umbra ei pãrelnicã. Si-n timp ce blondin-roºcatul îºi mai acorda o ºansã, fie ea ºi în vis, de a seîntoarce acasã mãcar cu doi-trei guvizi care, puºi pe jar,în curte, sã stârneascã avortul pisicilor obraznice de prinvecini. Îmboºcãnatul albastru gãsi cã e momentul oportunsã dea cep nefericirii care-l locui precum zeii platonici penebuni. Cã preþ de trei zile ºi douã nopþi cât stãtuserã cubeþele proptite tangent în marele fluviu, cãruia ecologiºtiisceptici îi mai zic ºi wc-ul Europei ,respectiv cu hainelemurate de ploaia care se cernuse duºmãnoasã precumchiaburii din povestirile realist-socialiste, nu gãsise prilejulsã se spovedeascã e cum nu se poate mai explicabil. Ofãcea acum ºi mi-a fost dat sã aflu cã se însurase cu ofatã de la el din sat ºi cã, aducând-o la bloc, o fãcusecocoanã, nu altfel decât Charles pe Emma Bovary doarcu þoalele de pe ea. Treburile merseserã bine un an, celmult doi .Apoi, þãrãncuþa care nici mãcar ºapte claseelementare nu absolvise, începuse sã se plictiseascã,în ciuda destinului ei de participantã la procesul deomogenizare a claselor sociale, asta însemnând sã steatoatã ziua în casã ºi sã se holbeze la trecãtorii caremiºunau ca furnicile pe strada de sub fereastrã. Elîncercase sã-i caute ºi ei un serviciu. Nu-l interesau atâtbanii, cât sã-i procure ºi ei o satisfacþie ocupaþionalã caresã-i macine din surplusul de energie casnic – conjugalã,dar fãrã certificat (el zicea cercificat) de studii n-o angajanimeni, nici pe post de mãturãtoare de grãdiniþã, unde,vorba unei directoare, trebuia sã ai minimum de culturãgeneralã spre a nu da o pildã proastã copiilor când îifugãreºti cu mãtura pe culoare sau prin curte, chiar ºidrãcuirea mucoºilor cu sânge proletar în vene urmând sãse facã într-un chip cât mai civilizat ºi aluziv, eventualmetaforic, cã altfel te reclamã genitorii decreþeilor de nute vezi. S-au gândit atunci, mai mult el decât ea, ca junacocoanã sã-ºi completeze studiile la secþia fãrã frecvenþãa unei ºcoli de cartier sau de oriunde, cã la þarã mulþii îºiputeau cumpãra o diplomã fãrã sã cale mãcar o datã prinºcoala cu pricina, dar domniþei bovarizate (aºa zic eupânã ce se va gãsi cineva într-o zi sã mã ia la rost)pânã-n vârful unghiilor ºi strãfundul rãrunchilor nu-i preamai ardea de carte, aºa cã grijuliul soþ a recurs ºi el lavarianta a doua, adicã scosese din portofel câteva albastreºi-ºi potcovise consoarta cu patalama de studii. Sãnãtatesã-i dea dumnezeu directorului care completase cu mânalui de suplinitor câteva cataloage jegoase din arhivaprãfuitã a instituþiei care fiinþa mai mult pentru fantome,la dracu-n praznic, undeva pe la izvoarele Slãnicului.Dupã acest ºiretlic de masã, angajarea tinerei nevestenu mai fusese o problemã: câteva uºi deschise cu piciorul,actele cusute la dosar. kent mai treci pe la noi, ar fi indicatpeºte câteva zile ºi se aranja, însã ei auºvaisul i sepãrea mai presus de prestãrile ce i se ofereau. Si niciuna, nici douã, i-a cãºunat sã se facã artistã, ca MihaelaRunceanu, buzoianca ai cãrei pãrinþi locuiau pe aceeaºistradã cu ai aspirantei la glorie muzicalã. Nimic rãu în

prozã


PRO

PRO

PRO

PRO

fond, continua vãicãreþul cu buzã de iepure rãu operatã,poate chiar de cel ce avea sã devinã celebrul doctorCiomu; cine n-ar vrea sã se culce-n fiecare searã c-ocântãreaþã de muzicã uºoarã ºi dracul l-a împins pe Buzã-Sfârtecatã, om însemnat, mde, sã-i angajeze insistenteisale consoarte „depeizanizate” recent ºi intensiv, de bunãseamã cã într-unul din cele mai nefericite ceasuri aledestinului, un profesoraº, absolvent de Conservator, s-oconsoleze ºi sã-i compunã melodii cu care sã se lansezepe la festivaluri ,abstracþie fãcând de cel mare ºi naþional,ºi concursuri de profil. De aici au rezultat multe necazuri:pomicica a fugit în lume, cu toþi banii ºi cu lucrurile dincasã, doar dupã câteva lecþii de cizelare esteticã ºi dedicþie; l-a urmat, cu alte cuvinte, pe seducãtorul medita-tor. Pe obrajii negri ai lamentatorului care-ºi ostoia neferi-cirea însãilând fraze stângace ºi dezacordate se prelin-geau douã lacrimi sticloase ca ochii uimiþi ai peºtilor morþi.A ridicat mâna sã ºi le ºteargã cu mâneca salopetei dincare începuserã sã iasã aburi în care un nas fin ar fidepistat uºor izul de mlaºtinã ºi de putregai ºi a profitatde prilej spre a-ºi sufla, în aceeaºi pânzã de doc munci-toresc, nasul pe care ºi-l trãsese pânã atunci enervant,probabil cã rãcise straºnic, oricât s-ar fi aghesmuit cuþuicã pe malul apei. Profitând de suspansul creat, un domntrecut vizibil de a doua tinereþe se apropie de banca undi-þarilor ºi se adresã celui mai impozant dintre ei ºi cãruiapovestea melodramaticã a companionului de scormonitrâme ºi de dormit sub Ursa Mare (scuze, Arthur Rimbaud!)nu i-a coborât nici cu doi milimetri fitilul jovialitãþii depescar providenþial:

– Sunteþi buzoian, din câte am înþeles.– Exact! Spuse ex-militarul privindu-l deloc contrariat

pe intrusul susceptibil de a fi ceva inspector pe la pazade coastã sau pe la Asociaþia ecologicã a vânãtorilor ºipescarilor ºi care, scoþându-ºi legitimaþia, ar fi putut sã-iconfiºte mândreþe de trofeu ºi sã-l facã brusc egal înmofluzenie cu cei doi tovarãºi de braconaj, ar cam fimeritat-o ºi asta-i trebuia cã spiritul de bravadã ºi defanfaronada-i fusese mai presus decât orice discreþie ºimodestie.

– Eu, continuã stilatul domn cu cravatã, pãlãrie ºiumbrelã cu mâner de abanos, merg pentru prima oarã înoraºul dumneavoastrã ºi v-aº întreba, dacã tot v-amacostat nu prea elegant, ºi-mi cer scuze pentru asta, den-aveþi cumva idee pe unde se aflã aceastã stradã.

Întinse o foaie ruptã dintr-un caiet de dictando.Trofeistul o luã ºi, þinând-o la oarece distanþã, o citi ºi

izbucni într-un hohot de râs homeric (n-am nici cea maivagã idee cine mama dracului l-a vãzut sau l-a auzit peHomer prãpãdindu-se de râs când îºi recita versurile).

– Pãi asta-i chiar strada mea, dom’le. Locuiesc lacâteva case mai la vale de numãrul ãsta. Dar dacã nu vãsupãraþi ºi nu-s nici eu prea curios, care-i scopul cãlãtoriei,sau al vizitei la aceastã adresã.

Domnul, care se schimbase la faþã când colocutorulsãu umpluse sala cu nechezatul sãu de armãsar încã înputere, se mai destinse un pic ºi scoase din servieta cuîncuietoare nichelatã ziarul „România liberã”, îl despãturiºi-i întinse omului pagina cu Mica publicitate, bãtând cuunghia indexului sãu noduros un mic paragraf subliniatcu creion roºu.

Fericitul pescar parcurse, þinându-l la aceeaºi distanþãca ºi pe fila de caiet de mai adineauri, textul în cauzã ºidin nou izbucni în râs.

– Hai, cã-i bunã, dom le! Auzi la el, profesor! !Ha!Ha! Ha! Neam de neamul lui n-a practicat o asemeneameserie. Puºcãriaºi din generaþie în generaþie! Auzila el: vând pian austriac, fabricat în anul... marca...stare excelentã de conservare ºi funcþionare... Sunaþila telefonul... Hai, domnule, fiþi serios ºi cãutaþi sãvindeþi biletul de tren cât mai aveþi cui, în caz cã l-aþicumpãrat deja. Cred cã n-aveþi niciun chef sã vãîntoarceþi acasã, bãtut mãr ,jefuit ºi gol puºcã, lanepoþii pe care-i iubiþi atâta ºi cãrora vreþi sã le faceþidar un astfel de pian vienez. Consideraþi-vã un omnorocos cã m-aþi întâlnit ºi cã v-am deschis ochii cudouã ceasuri mai devreme!

Între timp, vãicãreþul întinsese mâna peste colegulcare începuse sã sforãie, chircit în sine cum era, ºitrãsese, cu uºurinþa unui hoþ de buzunare ,ziarul din mânacelui ce putea sã adauge la mulþumirea de a fi posesorulunui peºte de peste zece ocale de-ale lui Cuza ºi peaceea de-a fi salvat un bunicuþ sentimental ºi, de bunãseamã meloman, de la o escrocare sigurã. N-avu însãtimp sã-ºi savureze satisfacþia moralã ºi creºtineascã:fu rândul nefericitului cu nevastã fugitã în lume c-un ar-tist sã intre în scenã ºi sã se dea în spectacol. Dupãce-a parcurs anunþul cu oferta de vânzare, Îmboºcãnatuls-a îngãlbenit brusc, degetele i s-au crispat încovrigateca niºte gheare, ºi s-a prãvãlit pe jos, dându-ºi pestecap ochii albi ca niºte burþi de peºti. Buzele i s-au acoperitde spume liliachii ºi trupul i se zbãtea, mãlãncioiuonist,ca al unei pãsãri tãiate.

Cei din jur s-au bulucit spre ieºire, ca ºi cum moarteavenise sã le cearã actele la control, sângele rece pãstrân-du-ºi-l doar fostul militar (începeam sã fiu aproape sigurde ipoteza mea) care s-a aplecat sã-i strângã între dinþidegetul mic de la mâna stângã. Ivit ca din senin în salade aºteptare, miliþianul TF, un om roºcovan pe care vesto-nul se mula cu greu, semn cã purtãtorul se bucura de oinvidiabilã prosperitate gastronomicã ºi întru totul paralelãcu frãmântãrile inchietudinal-metafizice de orice calibrufilozofic, a chemat, prin staþia lui de import, o ambulanþãcare a sosit cam în acelaºi timp cu trenul în care m-amurcat privat de compania undiþarilor ce ar fi putut sã-midevinã personaje în cazul în care porniserã, pirandellian,în cãutarea unui autor care sã-i dãdãceascã în fiecareparagraf.

– A citit în ziar despre pianul care i-a fost furat cunevastã cu tot! spunea, nu era clar pentru cine anume,rotofeiul care tropãia din bocancii lui cazoni pe lângã ceidoi brancardieri în halate portocalii ºi nu prea entuziasmaþicã li se încredinþase, pe o asemenea vreme, o misiuneîntru totul nedemnã de demnitatea lor. Aº fi putut bãnuicã tocmai fuseserã deranjaþi de la o partidã de table sauchiar de la vreun pocheraº.

Somnorosul, buimac, rãmãsese de planton lângãraniþa în care gloriosul trofeu îºi dormea anonimul lui somnde veci. Si, n-aº putea sã-mi explic de ce, mi s-a pãrutcã aud trosnind , sub roþile trenului în care mã urcasem,oasele povestirii cu care n-aveam sã mã mai întâlnescniciodatã!

prozã


PRO

PRO

PRO

PRO

prozã

LACUL NEGRU


Miercuri, 14 martie 2008, Č eská Lípaeská Lípaeská Lípaeská Lípaeská Lípa, Cehia, lacullacullacullacullaculMachovo jezero, 13:44 PM

Soarele strãlucea rãspândind cãldura insuportabilã prinfiecare atingere mãtãsoasã. Cuþitele ar aerisi poate maibine atmosfera asta de fum, se gândea Klaus Strockandîn timp ce vâslea îndârjit.

Era luni dimineaþa, o perioadã pe care micuþul oraº

Č

eská Lípa o detesta. Oamenii se culcau duminicavociferând ºi se trezeau dimineaþa realmente înjurândprintre dinþi, de parcã noaptea ar fi avut asupra lor unefect de lupã, arzându-i, la fel cum ard copiii furnicile înzilele toride în care nu mai ai chef decât sã omori. Înorice caz toatã lumea ºtia cã lunea era o zi foartenervoasã. De asta oamenii nu prea intrau în vorbã lunea.Fiecare îºi mecaniza la maxim acþiunile, aºteptând cadulcea latenþã generatã de trecerea timpului sã le adoarmãinstinctele scãpate din hãþurile socialului... O adevãratãporcãrie de fapt, pentru cã nimeni nu prea înþelegea dece ºi cum anume vine chestia asta cu socialul ºi cu teoria,când în fiecare luni dimineaþa, se auzeau geamurirostindu-ºi plictisit psalmii sticloºi în capetele nefericiþilorcare se aflau la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit,de fapt într-o nepotrivealã totalã ºi absolutã, o minuneabsconsã ºi neagrã, ca acelea pe care le regãsim princãrþile diverºilor alchimiºti frustraþi...

Vâslele bruscau apa în încercarea lor de a alunecacât mai repede. Mâinile grele ale bãrbatului le chinuiau,amestecând aºchiile cu sudoarea... Klaus strângealemnul cu disperare, simþea cum firele de lemn îi pãtrundprin pielea încãrcatã cu grãsime. Fiecare strop de apãcare ajungea pe carnea sa se transforma aproapeinstantaneu în abur. În jurul siluetei bãrcii se insinua ocoroanã de fum. Apa bolborosea, lacul chema dinadâncuri, trupurile absente strigau dintre algele verzi.Toatã lumea ºtia cã acolo sufletele nu puteau sã seodihneascã niciodatã. Câteodatã, câte un trecãtor maiatent putea observa silueta unor pietre mortuare contu-rându-se pe suprafaþa de catran a lacului. Oamenii refuzauînsã realitatea, o negau cu obstinaþie. Viaþa era cât sepoate de banalã în acel orãºel ºi nicio aiurealã metafizicãnu avea sã strice asta. La dracu, sã încercãm sã fimbanali!

Klaus însã nu mai putea fi de acord cu aceastã latenþãobsedantã. Trebuia sã le demonstreze acestor scepticicã cineva, o putere superioarã, se juca cu ei. ªi pentruasta trebuia sã se întoarcã cu niºte poze ale convoiuluinegru. Doar aºa avea sã fie crezut. El va reuºi sã imorta-lizeze ceea ce pânã acum fusese doar povestit.

Vâslele înaintau din ce în ce mai greu. Bãrbatul priviîn jur. Broboanele se sudoare îi intrau în ochi, arzându-l.Se ºterse cu mâna rumenã de la soare, iar atingereafirelor de pãr îl înfiorã. Trebuie sã mã stãpânesc, îºi spuseel, nu mã ajutã cu nimic dacã mã pierd cu firea. La dracu!

Privi spre podul gri, care se profila ameninþãtor în faþalui. Barca micã se legãna periculos, purtatã de curenþi. Efoarte puternic ºuvoiul, prea puternic, îºi spuse KlausStrockand, încercând sã controleze ambarcaþiunea. N-arfi trebuit niciodatã sã vin aici!

O vâslã îi alunecã din mânã, fiind înghiþitã instantaneude apa maronie. Lacul parcã fierbea, clãbuci mari seridicau la suprafaþã. Bãrbatul scãpã ºi a doua bucatã delemn din mânã. Se retrase în mijlocul bãrcii, înconjuratde aburii albi care pãreau sã se ridice din strãfundul apei.

Valurile deveneau din ce în ce mai mari, zguduindbarca, stropind marginea udã. Klaus ºtia cã ãsta estesfârºitul. Era prea departe de mal pentru a se putea salva.Deodatã, cu o forþã incredibilã, barca dispãru în neant,lãsându-l pe bãrbat în apa murdarã. Dãdea din picioareviolent, încercând sã rãmânã la suprafaþã. ªtia însã cãnu va rezista prea mult. Auzise de atâtea ori poveºtiledespre lacul ãsta, ºtia ce ascunde. Dar poate el va fi mainorocos.

Simþi mâini care se încleºtau pe picioarele lui. Seluptã sã rãmânã la suprafaþã, însã forþa care îl trãgea lafund era prea puternicã.

Intrã cu capul în apã. Deodatã, nu mai vedea decâtsubstanþa murdarã care îi umplea gura, nasul, ochii.Simþea cã se sufocã, se zbãtea, însã ºuvoaiele de apãcare îl ardeau îi spuneau cã se îndreaptã în jos.

Deodatã, sunetul încetã. Klaus Strockand nu se maizbãtea. Mâinile îl purtau spre abisul întunecat, în timp celacul redevenea tãcut. Apa se luminã dintr-o datã.Siluetele întunecate care treceau pe pod strãluceau înalbastrul rãcoritor.

Tãcere. Tãcere ºi întuneric. Klaus Strockand nu-ºimai simþea trupul. Nu putea sã se miºte, iar frica îlînconjura din toate pãrþile. Deschise ochii, simþindu-seca ºi cum un burghiu imens îi pãtrundea direct în creier.De fapt, nici nu ºtia cã dacã mai avea sau nu ochi. Ima-ginea care i se profila în faþã îl fãcu însã sã-ºi doreascãsã nu mai aibã. Leºinã, deºi rãmase perfect conºtient detãcerea care îl înconjura. Învolburându-se, siluetele seapropiau de el...

ªtia cã acestea erau ultimele lui clipe. O umbrã i seprelinse lângã ochi. Strigã, însã gâtul sãu nu eliberã niciunsunet. ªtia cã era prea târziu deja. Ei erau înãuntru.


PRO

PRO

PRO

PRO

FLORI DE PORTOCAL


prozã

Peste niwa se ridicã silueta soarelui încã adormit.Primele raze se rãsfrâng strãlucind cu sclipiri de diamantpe firele de iarbã gârbovite sub povara stropilor de rouã.Pãmântul pare sã soarbã pentru ultima datã din laptelede ceaþã al nopþii... Ultimele zvâcniri ale crepuscululuise îmblânzesc sub atingerea delicatã a zorilor. Lotusulverde foºneºte în mijlocul heleºteului. Peºtii ce nu dormniciodatã aleargã pe sub unde. Îþi dai seama de astavãzând picãturile de aer ce rãbufnesc din când în cândderanjând liniºtea de mormânt a lacului...

Totul pare împietrit în dimineaþa asta de mai. Vara sepregãteºte sã erupã în grãdini, sub semnul unui an rodnic.

Parcã ºi frunzele sunt mai verzi astãzi. Simþi cumaerul tare îþi umple plãmânii, invadându-þi tot trupul. Simþicum te furnicã dorul de a alerga pe sub stropii de rouã,gol, liber... Visezi sã te rostogoleºti pe câmpia parcãnesfârºitã, uitând de totul ºi afundându-te în viaþa staticãa naturii. Vrei sã te pierzi acolo ºi sã rãmâi netulburatpânã la apusul timpului...

Paºii lui Trepe se succedau cu repeziciune. Era atentsã nu calce pe iarba cãrnoasã... Încerca sã ajungã câtmai curând la întâlnirea pe care o avea în dimineaþaaceasta cu maestrul Neriad. Urma poteca pe care chiarel o îngrijise atent toatã iarna. Muncise pe zãpadã,dârdâind în chimonoul subþire.

Bãtrânul Neriad îl supraveghease în permanenþã.– Ai sã vezi cã o sã-þi foloseascã, obiºnuia sã-i spunã

bãtrânul.– Dar maestre, simt cum îngheaþã sângele în mine!– Nu lãsa emoþiile sã te învingã... Tu eºti mai mult

decât bucata de carne care dârdâie. Cautã-þi esenþa ºiacolo vei gãsi toatã cãldura de care ai nevoie.

Nu prea înþelegea tânãrul Trepe aceste cuvinte, darimaginea maestrului sãu netulburat de frigul pãtrunzãtorîi întãrea credinþa cã era pe drumul cel bun...

Iatã acum, dupã un an ºi câteva luni, începuse sãînþleagã gradul de rafinament spiritual la care ajunseseNeriad. Bãtrânul cu barbã albã ºi întotdeauna curatã pãreacã pluteºte, cã transcede aceastã realitate care de elpãrea sã se agaþe cu toate tentaculele ei urât mirositoare...

Astãzi Neriad îl aºtepta sprijinit în toiagul sãu negru...Pãrea relaxat, ca de obicei...

– Vãd cã întârzii tânãrul meu ucenic... De ce...?– Din cauzã cã zãpada este mare, rãspunse promt

Trepe...– Greºeºti aici. Nu zãpada te face sã întârzi. Nu lumea

te împinge spre greºealã, ci tu faci asta. Nu încerca sãarunci vina asupra celorlalþi pentru cã astfel vei neglijadefectele tale ºi nu vei mai avea nici o ºansã sã lecorigezi.

– Dar existã situaþii în care nu ai ce sã faci... Existã

situaþii în care nu te poþi lupta. Existã situaþii în carelumea te învinge.

– Nu Trepe, nu lumea te învinge, ci tu crezi cã aipierdut. Lumea nu te poate învinge pentru cã tu eºti oesenþã independentã de aceastã lume.

– Adicã lumea nu existã! ªtiam asta de foarte multtimp!

– Aiureli... Bolboroseli aberante ºi nimic mai mult. Sãnu mai aud astfel de cuvinte din gura ta!

Trepe se trase înapoi speriat. Dar Neriad nu-l slãbidin priviri ºi continuã tirada, de data asta pe un ton maicumpãtat...

– Dacã spui cã lumea nu existã, încearcã sã numãnânci o sãptãmânã. Ai sã vezi atunci cât de real eºtiºi cât de realã ºi de necesarã este mâncarea aceea pecare tu o consideri nimic. Sau, ºi mai bine, încearcã sãtreci printr-o uºã de lemn. Lovitura îþi va clarifica odatãpentru totdeauna cã lumea asta existã. Eu însã am spuscã tu nu trebuie sã ajungi dependent de ea, tu poþi sãfiinþezi separat. Eºti liber...

– Dar maestre, noi trãim în societate, deci depindemde societate!

– Fals... Vezi tu, omul se naºte singur. În nici un caznu ne naºtem împreunã, în comunitate. ªi atunci de cesã considerãm aceastã comunitate un dat absolutnecesar? Nimeni nu ne forþeazã sã trãim împreunã...Suntem liberi sã alegem...

Neriad se aºezã jos pe zãpada udã.– Am terminat... Te-am învãþat tot ceea ce puteam

sã te învãþ... Acum eºti liber sã pleci.– Dar...– Nu Trepe, nici un dar... Nu ai de ce sã te temi.

Înþelege cã tu eºti capabil sã trãieºti...– Dar maestre, mai am nevoie de îndrumare...– Bine, când simþi cã ai nevoie de îndrumare, recitã

urmãtorul poem... El conþine toate rãspunsurile...

Ascultã-þi trupul ºi trãieºteCãci viaþa nu înseamnã nimic ºi este totulFi nemiºcat, cocoº de lemn încremenitªi totul va veni ca fulgerul sã se închine

Trepe s-a înclinat respectuos ºi a plecat, ºtiind cã nuîl va mai vedea niciodatã pe Neriad...

Bãtrânul s-a stins odatã cu muntele care se afunda înnoapte... O tulpinã verde vedea însã prima datã luminacrepusculului... Fructele sale zemoase vor ostoi mulþipribegi...

Cãci cine poate oare stinge lumina unui munte depãmânt...?


PRO

PRO

PRO

PRO

prozã

MOARTEA TÃTUCULUI

Ionel ConstantinIonel ConstantinIonel ConstantinIonel ConstantinIonel Constantin

„Trist un megafon afarã Anunþã cu voce rarã Cã Stalin cel mult iubit La cinci martie a murit’’

Suspin, ochii mi se umplu de lacrimi mari ca bobul destrugure ºi încep sã plâng. Mã întorceam de la ºcoalã când lamegafonul din centru am auzit de nenorocirea care ne-a lovit.Am luat-o la fugã spre casã.

– Mamã, strig disperat încã din poartã, a murit cel mai bunom, tatãl iubit al tuturor copiilor lumii, tovarãºul IosifVisarionovici Stalin!

– Cel mai bun om din lume este tata, mã potoleºte ea ºi mãmângâie pe creºtet. Nu mai plânge acum ºi dezbracã-te. Maibine mi-ai povesti ce ai mai fãcut pe la ºcoalã!

Mã aºez la masã sã mãnânc, mama a pregãti colþunaºi cubrânzã ºi smântânã, mâncarea mea favoritã pe care i-a pudratdin belºug cu zahãr, dar lacrimile îmi cad în farfurie aºa camâncarea are un gust ciudat când dulce când sãrat.

– Tovarãºului Stalin, i-am învãþat numele întreg încã dinclasa întâi de la tovarãºa Cocoº, învãþãtoarea noastrã. Ne-aînvãþat ºi o poezie despre el pe care o s-o spun la anul lafestivitate când o sã mã facã pionier.ªi mama ºtie o melodiefrumoasã, pe care o fredoneazã când e bine dispusã ºi glumeºtecu tata. Au spus la difuzor cã este cântecul preferat al tova-rãºului Stalin, Sulico.

– Asta trebuiau sã-i arate lui nemþii demult, bombãne el decâte ori o aude cântând, dar mama îi face semn cu capul spremine cã adicã aude bãiatul ºi atunci tace.

Deocamdatã sunt trist. Mã gândesc cã ar trebui sã facceva în cinstea lui, ceva de care sã-mi aduc aminte mai târziucu mândrie ºi sã nu uit toatã viaþa. Aº putea de exemplu sãspun o rugãciune, o ºtiu de la baba Constanþa, vecina care oajutã pe mama când face curat, dar nu sunt convins cã sepotriveºte, deoarece tovarãºul Stalin a fost bolºevic ºi bolºeviciinu cred în Dumnezeu. O spun totuºi pentru orice eventualitateîncet ºi îmi fac cruce aºa cum m-a învãþat ea: – Lenin, Stalin,Bomba Atomicã, Amin!

Mã uit îngrijorat spre mama, dar ea nu a auzit nimic A trecutde prânz. În depãrtare peste douã strãzi se aude cum ragemãgarul lui Pantazicã, ãsta dã ora exactã mai precis de câtceasul nostru din bucãtãrie. Gata am gãsit, dupã amiazã mãduc la Dorel prietenul meu cel mai bun sã hotãrâm împreunãce facem.

Dorel e acasã îºi scrie cuvintele în vocabular la limba rusãdar când aude ce îi propun sã facem este gata în douã minute.Dorel s-a mutat doar de trei ani la noi în oraº cu familia, stau cuchirie într-o casã dãrãpãnatã la marginea oraºului. Adicã mutaþicu forþa, s-a scãpat odatã tata, deportaþi politic.

N-a vrut sã-mi explice ce însemnã asta ºi mi-a spus cã nicila ºcoalã sã nu întreb cã îl pedepseºte pe Dorel, care dacã o sãvrea o sã-mi spunã el odatã ºi o datã. ªi el îl iubeºte pe tovarãºul

Stalin spune mereu cã este cel mai mare general din istoriecare i-a bãtut pe nemþi la Berlin ºi la Stalingrad. Aºa cã neducem amândoi la Club la G A S unde în curtea din spate esteo poieniþã cu ceapa ciorii ºi ghiocei.A fost cald ºi au apãrut omulþime, toatã poieniþa e parcã stropitã cu pete albe ºi albãstrii.Culegem douã bucheþele le legãm frumos cu aþã de pemosorelul pe care l-am luat eu de acasã, ieºim în stradã ºi neîndreptãm spre centru la monument. Strada coboarã în pantãuºoarã pânã în dreptul casei mele de unde face o curbã micã ºihop de acolo se vede aproape tot centrul. În faþã uriaº înpicioare cu pipa în mânã stã legat de gardul monumentuluitovarãºul Stalin. Adicã nu el tabloul lui. L-au adus pe la douãcu un camion de la raion, l-am recunoscut imediat, e acelaºi dela sãrbãtorirea zilei de ºapte noiembrie de anul trecut, numaicã acum are o ramã mare de pânzã neagrã. E aproape searã darprin faþã trec mereu oameni care se opresc o clipã ºi se înclinãtãcuþi, unii au lacrimi în ochi. Lângã tablou fac de gardãtovarãºa noastrã învãþãtoare ºi tovarãºul Gâþã secretarul departid de la S MT despre care am auzit cã este tractorist fruntaº.Tovarãºa Cocoº este în doliu din cap pânã-n vârful unghiilor,cum ar spune mama, iar tovarãºul Gâþã care e negru la faþã desupãrare, chiar mai negru decât de obicei are ºi el o fâºie mareneagrã legatã la braþ. Ne aºezãm la rând, ne apropiem sfioºi cuflorile-n mânã ne scoatem ºepcile de elev de pe cap ºi când sãne aplecãm sã le punem lângã tablou, tovarãºul Gâþã serãsteºte:

– Voi nu meritaþi nici mãcar sã treceþi prin dreptul tova-rãºului Stalin pui de vipere chiabureºti ce sunteþi, iar tovarãºadã din cap aprobator ºi adaugã strepezit printre dinþi:

– Ei copii, ia plecaþi voi fuguþa acasã ºi nu mai staþi pestrãzi ca derbedeii!

Isbucnesc în plâns ºi chiar o iau la fugã ºi tot aºa plângândmã regãsesc pentru a doua oarã în braþele mamei care încearcãsã -mi liniºteascã suspinele în timp ce tata ascultã ce-i spunalb la faþã de furie. Are mâinile încã murdare, abia s-a întors dela vie de la legat.

– Tatã, îi spun printre suspine, eu nu sunt pui de viperã,sunt om.

– Viperã e el steaua mamii lui de bou internaþional, înjurãtata, el ºi curva de învãþãtoare care s-a întins cu ruºii ºi a uitatcând juca hora unirii la Monument dupã ce-a cãzut Odessa.

– Mã duc sã-i omor, rãbufneºte el, mãcar sã ºtiu cã amintrat la puºcãrie pentru cã am fãcut o faptã bunã.

Mama s-a speriat ºi nu mai ºtie pe cine sã mai liniºteascã.Nu l-a mai vãzut de mult pe tata aºa de furios, aproape la fel caatunci când a murit bunicul ºi i-au furat ruºii toatã pomana,s-au când au venit ãia din comisie în frunte cu tovarãºul Gâþãsã-l convingã sã intre la colectiv, dar asta e altã poveste. Seuitã doar tãcutã la el cu ochii mari rugãtori ºi deodatã începesã cânte cu vocea ei frumoasã. Sulico, cântecul tovarãºuluiStalin ºi tata se liniºteºte ca prin farmec, începe sã râdã ºi nesãrutã pe rând.


PRO

PRO

PRO

PRO

Bãiatul cu pistrui se opri din mers ºi, dupã ce-ºi sprijinicãlcâiul în lutul dealului, cu beþigaºul de sprijin, indicãcerul de deasupra mãgurei. Sus, ºi destul de departe,tovarãºul sãu zãri norii cenuºii care învãluiau a ploaie,dar ºi douã pãsãri negre – ei bãnuiau a fi corbi de codru,cum se roteau croncãnind; ba unul dintre ei îºi strânsesearipile ºi se lãsase sã cadã glonþ în tufiºul de pe creastã.

– Sã ne aburcãm pân-acolo, strigã cel cu pantaloniiscurþi.

Îºi abandonã coºuleþul cu ciuperci pe costiºã, ºi,iepureºte, mai mult în patru labe, prinse a escalada panta.Celãlalt îl urma. Tãlpile trãgeau spre îndãrãt, lunecând,dar genunchii lor ca niºte arce oþelite zvâcneau, pulpelese încordau ºi reuºeau, astfel, sã înainteze. Dincolo deobosealã, trãiau senzaþia tare a alpinistului însetat dealbãstrimea înãlþimilor. Deveniserã atât de entuziaºti,încât, la un moment dat, uitaserã scopul efortului lor. Peplatoul de sus, pistruiatul se opri, se aºezã pe iarba datãîn uscat, rotindu-ºi bustul cãtre spate, apoi privi cerulîndelung.

– Uite, zise tovarãºul sãu, sosit, în sfârºit, ºiaºezându-i-se alãturi: inima mi se zbate

de parcã ar fi un pui de vrabie prins în cuib. – ªi-a mea, la fel, rãspunse, privindu-i atent faþa.

Simþea cum uºor-uºor îl cuprinde gelozia cã acesta areo piele atât de curatã, de parcã se spãla numai cu lapte.

Întinse braþele pe dupã gât ºi-i acoperi ochii cupalmele umede.

– Ce faci, mãi ? ripostã.– Stai cuminte, îl liniºti, ºi-i suflã cãldurã în ceafã;

apoi, îl strânse pânã sã-i simtã globul ochilor arzând subfalanga degetelor ºi chiar zvâcnetul pleoapelor careîncercau sã clipeascã aºa, în apãrare. ªi ia aminte lajocul pe care þi-l propun:

– Sunt numai urechi, zi-i !…– În chiar clipa aceasta mi-au crescut aripi ºi-am sã

zbor peste sat. Tu rãmâi cu ochii închiºi ºi mã întrebi cevãd de sus, din vãzduh. I-am dat drumul !!!…

Bãiatul fãrã pistrui pe faþã rãmase preþ de câtevasecunde nemiºcat. Ar fi respectat întocmai regulaimpusã, dar tresãri auzind în tufiºul din spate zbatere dearipi, cârâituri nervoase ºi rãzbunãtoare, drept pentru carese hotãrî sã revinã la realitate. Uitându-se atent, constatãcã nici tovarãºul sãu de joacã nu dispãruse de lângã el.Urmãrea la fel de uimit în aceeaºi direcþie ce se întâmplã.

Printre crengile tufarului descoperiserã bustuldrumeþului cãzut, cu tunica cenuºie estompându-se înculoarea asprã a trunchiului, ceea ce îl fãcea greu

PRIVELIªTI RUSTICEAproape de-acasã…Aproape de-acasã…Aproape de-acasã…Aproape de-acasã…Aproape de-acasã…

Ion Gheorghe PricopIon Gheorghe PricopIon Gheorghe PricopIon Gheorghe PricopIon Gheorghe Pricop

prozã

perceptibil. Noroc cã faþa îi sta rãstignitã cãtre vãzduh,ºi-aceasta bãtea într-un stacojiu albicios. Mâinile îiînþepeniserã pe genunchi, picioarele zãceau rãºchirateîn iarbã, dovadã cã se zbãtuse în clipa morþii, iar tãlpileîncãlþãrii strãluceau sub o vopsea verzuie de iarbãstâlcitã, alt semn cã venea de departe.

Primul ajunse pistruiatul, care se opri într-un loc ºi,cu glasul schimbat de emoþie, exclamã:

– Un om,… doarme oare? Hai sã ne apropiem!…– Parcã respirã…– Nu vezi cã i se urcã furnicile pe obraji?…– Chiar aºa, constatã ºi celãlalt, ºi rãnile acestea pe

la urechi, cheagurile de sânge de sub bãrbie? Ce-o fi cuele?

– Corbii, pãsãrile acelea flãmânde, de bunã seamã…– Ei, nene, trezeºte-te, strigarã amândoi în cor, ºi-l

atinserã cu vârful piciorului peste genunchi. Cadavrul serãsuci uºor dupã rotunjimea trunchiului ºi dezvãlui copiilorceafa sa golaºã, învineþitã ºi strãbãtutã de încreþiturilevârstei; tot atunci, pãlãria tricotatã, din pai de grâu, sedesprinse de pe capul umflat cu aer parcã ºi se rostogoliprin iarba de la rãdãcinã.

– E mort…– E mort de-a binelea… Va trebui sã anunþãm poliþia!

Cum o vom face? Dar cel cu pantaloni scurþi ieºise deja la marginea

tufarului, scosese mobilul din buzunarul de la piept ºiforma acum numãrul:

– Tati, m-auzi? transmise cu vocea nesigurã, slãbuþã.Eu sunt. Am ajuns, cu Marcel, pe mãgurã, sus. Am gãsitpuzderie de ciuperci, dar ºi un… cadavru…

– …?– Da, da, cu faþa zdrelitã de ciori…– …?– Se înþelege cã… de om… Anunþi tu poliþia? Aºteptãm

aici? Cum procedãm?…

* * *Dimineaþã, în chiar ziua Sfântului Petru, desprinse

calendarul sub formã de ziar din perete, îl împãturi tacticosºi-l aºezã în buzunarul din dos al tunicii lui ponosite, apoiieºi cu mers greoi ºi atent, coborî scãrile celor douã etajeºi traversã curtea cãtre poartã. Mai învãlui o datã, cuprivirile înceþoºate, silueta viloaiei –astfel îi plãcea lui sãporecleascã ceea ce feciorii sãi numiserã noua-lor-casã– tresãrind, ca de obicei, când o revãzu aºa lungã ºiîntortocheatã; ºi iar se întrebã, pentru a câta oarã? cecautã el acolo, cum de reuºise sã-ºi târascã zilele aproape


PRO

PRO

PRO

PRO

prozã

doi ani departe de sat, la marginea aceea de capitalã,între niºte ziduri cenuºii, de prefabricate, care, mai alesîn nopþile toamnelor mocirloase ºi ale iernilor îngheþate,îi transmiteau pânã la mãduva oaselor atâta rãcealã, atâtasingurãtate ºi boalã.

De un an de zile bãieþii îl anunþau, de la Padova, cãse vor întoarce sã termine ce-au început, sã nu-ºi piardãrãbdarea ºi sãnãtatea, cãci ei tot timpul se gândesc numaila ce poate fi pe-acasã, dar cu cât vor întârzia mai mult,cu atât vor sosi mai bine, mai pregãtiþi, în sensul cã,având sumele necesare continuãrii lucrãrilor, nu se vorînapoia în strãinãtate decât dacã vor fi încheiat noua lorgospodãrie la cheie. Inclusiv, straturile cu flori, pergóladin viþã-de-vie, livada cu meri ºi peri altoiþi, garajul ºicelelalte anexe.

– Faceþi ce ºtiþi, ºi cum credeþi voi cã e mai bine, darpe mine lãsaþi-mã în pace, vorbi de unul singur, ºi pãrãsidrumul neasfaltat ce se strecura printre alte case înconstrucþie, ca sã o ieie de-a dreptul pe câmp. Înconjurãun loc împrejmuit cu gard de sârmã ghimpatã, dupã careluceau în soarele vãratic legume mãºcate, strãlucind substratul de rouã al dimineþii. Cãtre ceea ce avea sã devinãstradã, zãcea un automobil de culoare albastrã, iar maiaproape de zidul din cãrãmidã roºie, la fel de neîncheiatca ºi casa feciorilor sãi, o cuºcã în care câinele serãsucise covrig, ºi-acum, la trecerea lui, nu încercã decâtun slab mârâit. „ªi eu, îºi zise în gând, vrui sã cresc unulaici, câinele e prietenul cel bun al omului, dar ei s-auîmpotrivit spunând cã nu e nevoie de doi câini, dar aºa,cu o neruºinare ieºitã din comun, având în vedere cã tunu dormi mai toatã noaptea, ºi-apoi ne încãrcãm inutil cucheltuieli, cã la oraº nu poþi sã þii o potaie oarecare, ca latine la þarã, trebuie un exemplar gospodãresc, unciobãnesc românesc, ºi-acela mãnâncã mai mult decâto familie întreagã”. Nu-l deranjase zgârcenia feciorilor,cât îndrãzneala lor, ca sã n-o numeascã neruºinare: decând îl strãmutase aproape cu forþa de la bârlogul lui dincãtunul natal, nu mai era demn de adresarea cu dumneata,ci cu un tu oarecare, lipit, la întâmplare, de o persoanãdevenitã strãinã care, încet-încet, avea sã se transformepur ºi simplu în paznic de hardughii la oraº.

Ciudat era faptul cã aceasta îi fusese slujba ºi pevremea comuniºtilor, o viaþã întreagã, pânã ieºirea lapensie, fapt ce se petrecuse îndatã dupã revoluþie, nufãcuse altceva decât sã stea într-o gheretã de la poartaîntreprinderii ºi sã legitimeze persoanele care ieºeau sauintrau. La început, uniforma de culoarea cremei de datpe ghete, cascheta uºor bombatã spre vârful capului ºicam mare în cozoroc, comparativ cu faþa lui înghesuitãºi uºor alungitã, îi dãdea un sentiment de mândrie. Dupãdouãzeci ºi cinci de ani de aceeaºi slujbã, însã, se camplictisise, ºi adesea rãmânea în post cu veºtmintele pecare le purta prin curte, la Timigeni. Dar, între timp, deveneasalariatul cu cea mai mare longevitate în întreprindereade sârmã ºi ºuruburi a oraºului.

– Eh, vremuri grele, vorbea singur, urcând o pantãuºoarã, mai ales când ºi-amintea cã-n toatã aceastãvreme n-a rãmas mãcar o singurã noapte pe la gazde ºi-n chirii, ci a fãcut naveta de la sat la oraº, ºi invers, mai

întâi cu o maºinã-dubã, ca pentru deþinuþi, mai apoi încondiþii mai acceptabile. Fusese obligat sã fugã de lacolectivã, unde se câºtiga prost de tot, doisprezece leiceauºiºti la ze me, adicã pentru ziua-muncã, sã-ºi lasesoþia acasã, iar el sã se încadreze la stat, ca sã-ºi poatã,astfel, întreþine vlãstarele pe la ºcoli profesionale, undeînvãþaserã meserii bune, bãnoase. Ce pãcat cã, odatãcu formarea lor ca meseriaºi de oraº, aveau sã-ºi schimbeºi mentalitatea, sã ajungã puþini la simþire ºi obraznici.Paza o executa doar douãsprezece ore din cele douãzeciºi patru ale zilei, ºi nu permanent, ca aici, în capitalã,spre a face pe placul feciorilor lui.

Încerca, depãrtându-se încet de freamãtul urbei, sãrealizeze care ar fi consecinþele pãrãsirii domiciliului luiforþat, ºi-ajungea la concluzia cã acestea ar putea fidezastruoase. Fiindcã toatã lumea avea sã observe cãluminiþa nu se mai aprinde , seara, la mansarda de laparter, cã dimineaþa în zori, nimeni nu-ºi mai preumblãpaºii prin curte ºi, mai ales, cã poºtaºul nu mai trece sãaducã scrisori ºi colete. ªi, gândi, cu-atâta golãnime cares-a cuibãrit acum pe la oraº, fecioraºii lui s-ar trezi cutermopanele demontate, cu zidurile dãrâmate etc.

Mersese pânã cãtre amiezi, tot urcând. Când ajunsepe creasta înaltã a ultimului deal, era deja obosit.Picioarele îl dureau ºi gambele i se umflaserã, cãlcâielepãreau tari ca de plumb ºi respiraþia îi devenise tot maideasã. Parcã îl luase un junghi undeva, sub coastastângã, dar încerca sã nu-i dea atenþie. Apoi, se rãsuciºi privi depãrtarea lãptoasã care ascundea metropola înzare, ºi mai-mai cã-i venea sã se întoarcã din drum. Dar,ca un fãcut, în priviri i se nãzãrea mereu silueta cãsuþeidin sat, prizãritã printre pruni ºi nuci bãtrâni, o clipã chiarîi surâse coºul ei alb, vãruit, profilat printre crengi, bachiar auzi, parcã, pânã ºi lãtratul lui Lãbuº; era câinelebãtrân de-acasã , adevãratul lui prieten, pe care ºi-lapropiase mai ales de când Zenovia, nevastã-sa, îlpãrãsise. Nu-l luase cu sine la Bucureºti, ci îl încredinþase,la plecarea de-acasã, ciobanului timigean. O fi slujind,acum, la stâna acestuia, o fi bolnav ºi ºchiop, gândea,sau, poate, e mort de mult?

Orice se putea întâmpla cu el.– Fi-va cum va vrea bunul Dumnezeu, zise, ºi se

ridicã, strãpuns de dureri usturoase în spate, ca sã-ºicontinue calea, tot spre nord. Era punctul cardinal pecare el, searã de searã, noapte de noapte, de-acolo, depe balconul de la etajul superior al imobilului din mareleoraº îl urmãrea, îl pândea ca pe un zmeu la picioarelecãruia zãcea acel timp ºi loc al sãu, ºi numai al sãu,asemenea unui dulce animal aflat în zãcere; patrupedcare are puterea sã riposteze, sã-þi arate dinþii neprieteniºi fioroºi, sã te respingã, sã te îndepãrteze, tocmai pentrufaptul cã te-ai purtat urât cu el, l-ai nesocotit în ceea ceavea mai pur, mai nealterat: tandreþea ºi gingãºia, onestaprietenie ºi adânca înþelegere, daruri scumpe din care þi-a oferit în clipele cele mai nefaste ale vieþii tale de om,pentru ca tu, în cele din urmã, sã-l trãdezi.

Aºa cã înainta ºovãielnic, cu umerii încãrcaþi devinovãþie, cu paºii marcaþi de frica unui refuz. Erau lucruricare îl munciserã mult în nopþile fãrã somn de-acolo, din


PRO

PRO

PRO

PRO

strãini, înainte de-a se hotãrî sã ia o decizie ºi care îlpregãtise oarecum sufleteºte.

Prin urmare, din cãinþã ºi pentru autopedeapsã,stabilise itinerarul întoarcerii pe drumul sãlbãticiunilor, allupilor ºi vulpilor, bursucilor ºi mistreþilor ºi nu pe acela alomului civilizat, cu rata ori pe cefere…

Venise cu trenul, ºi, dupã socotelile lui, oprise în circaºapte-opt staþii. Înmulþit cu distanþa medie dintre ele,baºca ocoliºurile, înconjururile, rezulta o cale de aproapedouã sute de kilometri, pe care, la viteza de deplasareprin mersul obiºnuit al omului, o putea parcurge înaproximativ douã zile ºi jumãtate. Nu-l înspãimântasituaþia, dimpotrivã, îl înverºuna, ca atunci, pe front, când,reuºise sã scape cu viaþã din încercuirea de la Stalingradºi se furiºase pe jos, pe câmpii nesfârºite ruseºti, prinpãduri, pe dupã dealuri, ºi-ajunsese, în douã sãptãmâni,la Tiraspol, ceea ce însemna doar câteva azvârlituri debãþ depãrtare de þarã.

– Da, vorbi în gând, dar atunci aveam douãzeci ºipatru de ani, iar acum, cu ºaizeci mai mult. Ajutã-mã,Doamne, rosti cu voce tare, ºi-ºi fãcu semnul crucii.

La vale, paºii i se rostogoleau, iar când se nimereasã coboare pante cu iarbã, tãlpile îi lunecau ca pe zãpadã.La deal, greutatea corpului balanþa cãtre cãlcâie, dar parcãcineva, un spiriduº trimis anume sã-l ajute, îi trecea pedupã mijloc un curmei ºi-i remorca trupul, i-l trãgea tot înfaþã, pânã ajungea pe aºezãturã, sus, unde se opreacâteva clipe, ca sã respire uºor, ºi iar o lua de la capãt.

Nu voia sã-ºi aminteascã o clipã de starea inimii lui,care în ultima vreme îi cam fãcea feste, nici de ficatulcare funcþiona prost ºi-i rãpea pofta de mâncare. Ca sãnu mai socoteascã picioarele, încercate de artritã, ºipotricãlite de varice. Rãmânea, totuºi, crucit, de undeare atâta vigoare, atâta putere, cã-i venea parcã sã alerge,sã zboare.

Se uitã dupã soare ºi constatã cã acesta trecuse binede punctul amiezii. Creasta de deal pe care ºi-o luase caultim reper cãtre nord, dispãruse. În faþã-i se profilau alteridicãturi, alte forme de relief ce semãnau cu niºte spinãrivinete de bivoli, iar mai cãtre apus, undeva departe, abiaperceptibile vãzului lui obosit, crestele munþilor Carpaþi.Acum urca tãpºane, apoi cobora vãi, o lua apoi pe subpoalã de pãduri, uneori chiar le strãbãtea de-a curmeziºul,dãdea în ºesuri ºi lunci ºi se orienta pe direcþia nord-suda pâraielor, pânã ce, seara târziu, se prãvãli la rãdãcinaunui stejar, frânt de obosealã, aproape fãrã sã-ºi mai simtãpicioarele; unde ºi cãzu într-un somn frate cu moartea,din care nu se mai trezi decât a doua zi, în zori.

Zarea se lumina numai cãtre rãsãrit, mai bine-zis seacoperea cu o baie înroºitã de sânge. Nordul lui încã nuse întrevedea, dar îl asculta bãtând ca o inimã acolo,dupã crestele înalte, i-auzea chemarea, rãguºitã parcã,strãbãtând prin liniºtea crengilor unei pãduri impasibile.

Dãdu sã se înalþe, dar constatã cã picioarele nu-lascultã. Nu ºi le mai simþea deloc, ºi-atunci vru sã-ºimiºte braþele, degetele, spre a ºi le pipãi. Aceeaºi inerþiele fãcea ºi pe ele imobile ºi nu furã necesare prea multe

clipe ca sã constate cã paralizia îi cucerise aproape întregcorpul. Doar muºchii gâtului ºi-ai ochilor de mai funcþio-nau, gândirea sa necruþãtoare ºi rece care, pe datã, îlfãcu sã realizeze cã îndrãzneala lui de-a pleca de-acolounde feciorii îi hãrãziserã sfârºitul vieþii, iatã, îl costã; eposibil sã moarã chiar aici, ca animalele sãlbatice, la omargine de pãdure, neºtiut de nimeni, poate doar de bunulDumnezeu.

Dar nu-ºi alesese el calea? Aºa cã nu regreta, ci sepregãti sã întâmpine orice situaþie. Deocamdatã se gândila zâna cea bunã a codrului, care ar putea sã treacãpe-aici, sã-i dea o mânã de ajutor, nu de altã, dar, dupãatâta drum, dupã asemenea cutezanþã, ar merita, barem,sã ajungã în sat spre a-ºi vedea pentru ultima datã casa;apoi, întâmple-se ce va voi Domnul.

Nu trecu multã vreme cã vântul aceleiaºi împietririi-acoperã ºi faþa, obrajii, ochii ºi nasul. El stãtu cuminte,fãrã sã riposteze, se lãsa uºor acoperit de moarte, darca o ultimã dorinþã, încercã sã-ºi miºte pleoapele, spre amai vedea o datã lumina zilei, instalatã, deja, între cer ºipãmânt. Nu mai reuºi sã deschidã decât ochiul stâng,geana celui drept intrase de mult în neascultare, ºi-atuncizãri, deasupra trupului sãu, capul rotund, cu priviri scurteºi tremurãtoare ale lui Lãbuº. Parcã-i grãia, gura anima-lului, cu imaginea deloc schimbatã de când îl pãrãsise,se deschidea încet, ºi rostea:

– Mai era atât de puþin, ºi-ajungeai; un deal ºi o vale,doar atât!

ªi-n iriºii cafenii ºi triºti, în care pãtrundea tot maimultã zi aflatã la începuturi, o clipã bãtrânul zãri siluetapropriului sãu trup, nãruindu-se.

Când, se porni un vânt pe ºoptite, iar fluierelepicioarelor lui începurã sã cânte…

Trãia o senzaþie stranie, de început de alt ciclu, de altregn, ºi-n lumea în care vieþuise peste optzeci de ani îlmai întorcea doar mârâitul câinelui, lãtratul lui plâns…

– Atât de puþin…un deal ºi o va…, un deal ºi o vvvv…,urla…

prozã


PRO

PRO

PRO

PRO

teatru

(Se prind de mâini, se învârt în cerc. Aproape cântând, înîntuneric):

DIRECTORUL IIDIRECTORUL IIDIRECTORUL IIDIRECTORUL IIDIRECTORUL II (armonios, îi place): Carierism, imoralitate…!DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I (idem): Negativism, agresivitate…!DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I (idem, incheie strofa):Lipsã de loialitate, lipsã

de loialitate!DIRECTORUL IIDIRECTORUL IIDIRECTORUL IIDIRECTORUL IIDIRECTORUL II (scandeazã): Spi-rit mic-bur-ghez!…DIRECTORUL I:DIRECTORUL I:DIRECTORUL I:DIRECTORUL I:DIRECTORUL I: Al-co-o-lism!…DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: E-du-ca-þe la-cu-na-rã!!DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Cosmo-poli-tism...!

(Uºa se deschide încetiºor. Portatul I în „mare þinutã”, aparecu o lumânare aprinsã în mânã ºi cu altele, strânse mãnunchi,sub braþ. Cei doi directori sunt rãvãºiþi, asudaþi, surprinºi ºi…nervoºi cã au fost întrerupþi din lucru. Se þin de mâini, - cuhalatele strâmbe pe dânºii -, opriþi tocmai când se aprinseserãmai aprig.)

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (interpretând greºit situaþia): Oh!… Mã iertaþi.Vã rog sã mã iertaþi!...

(Jenat, dã sã plece. Cei doi, speriaþi, se desprind.)

DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Stai. Stai! Vino înapoi! (Portarul I se întoarcecãtre dânsul.) Ce cauþi aici?

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (îi lumineazã pe rând, cu flacãra lumânãrii): : : : : Pãi...Este… panã de curent!

DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Daaa?...

PANA DE CURENT(fragment)(fragment)(fragment)(fragment)(fragment)

Viorel SavinViorel SavinViorel SavinViorel SavinViorel Savin

DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: De ce nu baþi la uºã când intri într-o camerãcare… nu este a ta?

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Pãi, pentru cã s-a produs… pana! Conduceream-a trimis sã rezolv problemele. Cãci, iatã: problemeleapar!... Nu mã refer la problemele dumneavoastrã…!

DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II: Nu cumva „conducerea”... te-a trimis sãtragi cu ochiul?

DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Cãci, vã cunoaºtem metodele!DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II: Mãrturiseºte: lucrezi la nenorocita de firmã

„Ochiul ºi Timpanul”!…PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (ofuscat): : : : : Domnilor, vã rog!...DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II: De ce nu ai ciocãnit la uºã?PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Pentru cã aveam mâinile ocupate. Se vede!

Încã o datã, vãvãvãvãvã cer cer cer cer cer scuze!DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II (uimit, colegului): : : : : Uluitor!?… (Cãtre

Portarul I, revoltat): Adicã, tu care eºti vinovat, nu ne oferiscuze! În schimb, ai tupeul sã le ceri sã le ceri sã le ceri sã le ceri sã le ceri pe ale noastre! Cuenormã neruºinare!?…

DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I (colegului): : : : : ªi încã pe gratis!… (Cãtre Portar):De ce sã-þi prezentãm noi, mãi cetãþene, scuze pe gratis?…

DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II:DIRECTORUL II: Doar tututututu ne-ai tulburat în timpul lucrului! …Caun nesimþit ce eºti!

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (iritat): Nu vã supãraþi, domnilor, dar vã asigurdin suflet cã nu mã intereseazã… felul în care înþelegeþi sãvã exprimaþi afecþiunea! Pardon…! Am vrut sã spun cã…nu mã face curios felul în care am vãzut cã… lucraþi!lucraþi!lucraþi!lucraþi!lucraþi! Pe

Viorel Savin (nãscut la 4 aprilie 1941, Borzeºti, jud. Bacãu) Poet, prozator, publicist, dar – înainte detoate – dramaturg. Personalitate dinamicã ºi neliniºtitã, mereu în cãutare de Sine, de experienþe noi, pentrua se supune la probe cât mai dificile, dornic sã-ºi confirme valoarea la fiecare pas, Viorel Savin a avut obiografie extrem de sinuoasã ºi contradictorie, uneori spectaculoasã de-a dreptul, dar ºi o bibliografie pemãsura faptelor sale culturale (ºi nu numai). Profesor, bibliotecar, director al Casei de Culturã din SlãnicMoldova, conservator de carte ºi custode la Muzeul Judeþean de Istorie ºi Artã Bacãu, fondator de revisteºi autorul unor iniþiative culturale remarcabile, director al Teatrului „Bacovia”, mai apoi, director al BiblioteciiJudeþene „C. Sturdza” din Bacãu… A debutat cu prozã scurtã în „Ateneu” nr.9/sept.1969 ºi, ca mulþi alþii, adebutat editorial în volume colective: Teatru (1979) ºi Visând o corabie (1983), aici în ipostaza de poet.Consacrarea i-a adus-o însã scena, în ciuda volumelor publicate, din care amintim selectiv: Jocul de dincolode ploaie (1985), Lucruri ºi fiinþe (1987), Cãderea (1993), Greºeala (1997), Poarta (2007), la care trebuiesã adãugãm: Lamentaþia fructelor (poeme) în 1994, Evanghelia ereticã (roman în versuri) apãrut în douãediþii (2000, 2003) sau Acorduri pentru urechi surde – din însemnãrile unui naiv (publicisticã) în 1999.Bãtrâna ºi hoþul, una dintre cele mai bune piese ale sale, a fost jucatã la Teatrul „Bacovia” în perioada 1984-1988, de Teatrul Foarte Mic din Bucureºti, într-o distribuþie de excepþie, în stagiunile 1987-1988, 1988-1989 ºi 1991-1992, spectacol preluat ºi difuzat de mai multe ori de TVR în perioada 1991-1996.Piesele saleau mai fost jucate de Teatrul „Al. Davila” din Piteºti, Teatrul Dramatic din Constanþa, Teatrul „M. Eminescu”din Botoºani, Teatrul „Fantasio” din Constanþa, Teatrele de Stat din Iaºi ºi Giurgiu. Între multele premii ºirecunoaºteri la nivel naþional enumerãm: Premiul Asociaþiei Oamenilor de Teatru ºi Muzicã (1978), Premiul

revistei „Ateneu” pentru dramaturgie (1997), Premiul Filialei Bacãu a Uniunii Scriitorilor (2003). Teatrul sãu este o sintezã, un aliaj trainic între liric, epicºi dramatic, cu un gust apãsat pentru spectacolul de idei ºi cu propensiune spre simbolurile grave, organizate generos în jurul fiinþei umane încordatedureros în cãutarea marilor rãspunsuri existenþiale. Mai întotdeauna, în piesele sale cele mai reprezentative, Cãderea, Bãtrâna ºi hoþul, Greºeala ºiPoarta, apare o tensiune unicã între gând, faptã ºi cuvânt, cu translaþii nãucitoare de la un personaj la celãlalt, dintr-o dimensiune în alta, abia întrezãritãcititorului/spectatorului. ªi fragmentul de acum – credem – dã mãsura unui talent puternic, a unei personalitãþi artistice de excepþie. Sã mai adãugãmfaptul cã Viorel Savin a devenit membru al Uniunii Scriitorilor în anul 1990 ºi cã a fost comentat favorabil de cãtre Mircea Ghiþulescu, Valentin Silvestru,Ludmila Patlanjoglu, Ion Cazaban, ªtefan Oprea, Carmen Mihalache, Adrian Þion. (MirceaMirceaMirceaMirceaMircea DinutzDinutzDinutzDinutzDinutz)


PRO

PRO

PRO

PRO

în-tu-ne-ric! Regula de fier a profesiunii noastre cinstitecinstitecinstitecinstitecinstiteeste discreþia ºi tãcutul din gurã! (Doct): Un portar adevãratascultã, executã ºi... nu vede! (Aratã lumânarea aprinsã.)Unde o pun?

DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II (colegului): : : : : Ce vrea sã zicã „imbecilul” ãsta?!...PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (ofuscat): : : : : Vã rog respectuos: în acest hotel

eu… sunt doar portar. Nu sunt imbecil!DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: ªi, de fapt ce cautã un portar care nu estenu estenu estenu estenu este

imbecilimbecilimbecilimbecilimbecil, în camera noastrã?DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Da, da: ce cautã?… Aceasta-i întrebarea!

(Prinzându-l de nasture): Ia spune, cârtiþã cu ciucuri: cu ceocazie noaptea, prin apartamente?… Ai?!... (Îl ia de guler.)Cu ce voiai sã te alegi de la noi, stârc jegos, bolnav... degripã aviarã?… Ce vizai? Haine?… Bujuterii? Bani?…Obiecte electronice?... (Colegului): Ce ziceþi, domnuledirector general? Suntem în legitimã apãrare: îl aruncãmde la etaj!

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (sufocându-se): Domnule... domnule...! Suntnevinovat: dacã ºtiam cã sunteþi ocupaþi cu…, cu…, cuceea ce am vãzut fãrã sã vreau, veneam mai târziu…! Deunde sã fi ºtiut cã nu aveþi nevoie de luminã?

DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Acesta este cretin de-a binelea!DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Recunoaºte, banditule: pentru noaptea asta,

aveai programat apartamentul nostru! Nu?PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Nu! În noaptea asta au fost programate toate

apartamentele!DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Deci, acþiune în stil mare!… E bine cã mãcar

recunoºti… Pentru cine lucrezi?DIRECTORUL IDIRECTORUL IDIRECTORUL IDIRECTORUL IDIRECTORUL I: Rãspunde, antropoid declasat!PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Pentru S. T. C., domnilor!DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Aha, S.T.C….! (Fioros): Asta este… Secþiunea

Teroristã Columbianã?...PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Fereascã Dumnezeu!… Este Societatea de Turism

Constanþa. S.T.C.! …Îmi pare rãu cã vã dezamãgesc,domnule dragã…!

DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II (colegului): : : : : Auziþi, domnule director general:acum, hârciogul mã ia cu… „domnule dragã”!... (Portarului,furios): Discheta cui te-a formatat, azi ºi mâine, tupeistule!(Colegului): Fiþi amabil ºi notaþi tot ce scot de la dânsul!

DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I (se aºeazã la masã cu stiloul în mânã): Suntgata.

DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Sã o luãm metodic: cine te-a trimis…! Cumte numeºti?

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Numele meu nu conteazã.DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Deci, nu vrei sã rãspunzi la întrebare.PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Ba, rãspund: conducerea m-a trimis!DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Cu ce scop te-a trimis?…DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Rãspunde!PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (încãpãþânat): : : : : De ce eu? Conducerea m-a trimis,

ea sã rãspundã!DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II (îl prinde de guler): : : : : Te omor, mã!PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (speriat): S-a produs pana, domnule!… Pana de

curent! Dupã cum v-am mai raportat, am fost trimis sãrezolv... problemele clienþilor rãmaºi în beznã!…

DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Panã de curent, ai? Beznã, zici?… Atunci…,noi de ce te vedem?

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Pentru cã þin lumânarea aprinsã în mânã!DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II (colegului): : : : : Da, de data asta spune adevãrul:

are o lumânare aprinsã în mânã…!?DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I (acþioneazã comutatorul veiozei. Contrariat):

Într-adevãr, nu minte: este panã… de curent!?DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II (dezamãgit, Portarului): Deci… nu ai venit sã

furi?…PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (vexat): Nicidecum, domnule… Îmi este de-ajuns

salariul minim!DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II (dezamãgit): ªi nu puteai sã ne-o spui de la

început?PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Am încercat sã v-o spun, dar… nu am reuºit.

De când mã ºtiu am probleme cu comunicarea…!DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Ba minþi! Eºti un parºiv netrebnic!… ªi

prefãcut!DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Doamne, ºi ce mai hoþ interesant promiteai

sã fii...! Auzi: prins în flagrant! De cãtre doi directori ai uneiinstituþii de stat! Mâine…, ºi poimâine…, ºi rãspoimâine...!Procurorii ºi poliþiºtii..., ziarele ºi politicienii..., ehei!..., toþiar fi sãrit cu declaraþii publice… Fiindcã… eºti peºte mic!De ãla numai bun de fumigenã anticorupþiefumigenã anticorupþiefumigenã anticorupþiefumigenã anticorupþiefumigenã anticorupþie. Iar noi… amfi fost pe primele pagini! ...Bã, ce ºtire bombã ne-aisuflat!?… Cu cinstea ta jegoasã, ne-ai pãpat imaginea!Eºti un impostor egoist!

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (consolator): : : : : Regret, dar vã faceþi în mod inutilsânge rãu. Chiar dacã aº fi fost hoþ adevãrat, cu caziereþetera, tot nu aþi fi obþinut mare lucru: dupã ce aþi fi tocitpatru-cinci ani scãrile tribunalelor, nu mi-aþi fi obþinut decâtcine ºtie ce pedeapsã cu suspendare, în schimb eu aº fiscos mie-n sutã de la dumneavoastrã câteva zeci de mii deeuro pentru… „sechestrare de persoanã, rele tratamenteºi abuz”! Aþi uitat cã drepturile hoþilor sunt protejate prinlege! (Aratã lumânarea aprinsã.) Unde o pun?

DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I (derutat): : : : : Pune-o în sticlã. (Portarul cautã înjur.) Pe masã! Eºti cam distrat…

(Portarul fixeazã lumânarea în sticlã.)

DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Tot întuneric este. Mai aprinde una.PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (nehotãrât): : : : : Eu ºtiu?… Mai aprind încã o

lumânare, dar… nu cred cã o sã vã convinã.DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Aprinde-o, bã, impostorule, odatã, ºi nu te

mai prosti!…DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I (complice, întinzându-i o bancnotã): : : : : Þine de-

un pachet cu þigãri…! Hai, fii ºi tu cooperant!…PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (refuzându-l): Scumpe domn, vã atrag atenþia

cã eu nu-mi fac decât datoria!DIRECTORUL I: …DIRECTORUL I: …DIRECTORUL I: …DIRECTORUL I: …DIRECTORUL I: …Iar eu, personal, dacã ai mustrãri de

conºtiinþã, aflã cã… oferindu-þi banii ãºtia, îmi fac oplãcere!

DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Bine, dacã este aºa cum ziceþi…! Dar, sã ºtiþicã îi iau doar… ca sã nu vã stric plãcerea! (Ia banii ºicontinuã): Acum, sã vã explic: conducerea a hotãrât ca însituaþii de crizã sã oferim clienþilor, gratuitgratuitgratuitgratuitgratuit, o lumânare lacâte douã persoane… Fiindcã suntem în Europa! Douãlumânãri..., cred cã aþi înþeles: se considerã confort sporitºi… se plãteºte! Aceasta-i regula!…

DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Bine, bine! Nu este nicio problemã…! Poftim!Ia-i ºi pe ãºtia!…

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (numãrã cu atenþie banii, apoi, rece): : : : : Dacã doriþi„confort sporit”, adicã încã o lumânare, trebuie sã adãugaþiîncã... cinci lei! Noi! Adicã cincizeci de mii, vechi!

DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Biºniþar ordinar! Neruºinat!… Þarã de bandiþi!(De data aceasta plãteºte dânsul.)

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (înþelegãtor): : : : : Sigur cã dumneavoastrã vã

teatru


PRO

PRO

PRO

PRO

convine sã vorbiþi: sunteþi în concediu! Puteþi criticademocraþia!… Dar eu, ca sã fac? Sunt mic ºi… în timpulserviciului!…

(Aprinde lumânarea, o pune într-un pahar lângã telefon,rãmâne cu privirea în pãmânt legãnându-se de pe un picior pealtul.)

DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Gata! Ai terminat, valea! Ce mai aºtepþi?…DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Cred cã ai priceput… Bunã seara!PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (încurcat): : : : : Mã doare sufletul, domnule, dar

seara nu-i tocmai bunã…!DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Hai, cã exagerezi…!PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Dumneavoastrã aþi exagerat: m-aþi sechestratm-aþi sechestratm-aþi sechestratm-aþi sechestratm-aþi sechestrat

în timp ce eu îmi executam serviciul conºtiincios! V-aþidistrat pe socoteala mea. Aþi fãcut un mare rãu!

DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II (edificat): Eºti complet nebun!…DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Fii rezonabil ºi pãrãseºte de bunã voie acest

apartament. Altfel..., sã ºtii cã apelez la conducereahotelului!

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Nu sunt sigur cã o sã vã convinã, domnule, sãvorbiþi cu conducerea! Dupã ce cã m-aþi sechestrat ºi mi-aþi violat libertatea „de faþã cu mine”, în fel ºi chip, dupã cecã m-aþi abuzat „ilegal”...!

DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Ce zice pitecantropul?!... Cretinule!PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (netulburat): ...: ...: ...: ...: ...dupã ce cã v-aþi jucat de-a

detectivii ºi m-aþi bruscat, eu, deºi vã respect ºi… într-unanume fel vã iubesc, nu o sã pot ascunde faptul cã toatecelelalte apartamente au rãmas în întuneric din pricinainconºtienþei dumneavoastrã! Cã veni vorba: chiar, nu aveþiniciun pic de omenie în pieptul dumneavoastrã?…

DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II (uluit): : : : : Domnule director general: eu visez!…PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (acuzator): : : : : …Ba nu visaþi! Folosiþi tot felul de

tertipuri ca sã vã ascundeþi vina! …În apartamentuldouãzeci ºi opt este cazatã o fetiþã de nouã ani. Înapartamentul trei sute cincizeci’doi se luptã cu amintirileun domn în vârstã, rãnit în luptele cu teroriºtii la Otopeni!Sau la… Academia Militarã?!… Nu conteazã unde a fostrãnit! …Dacã fetiþa aceea, în acest moment, se aflã singurãîn camerã?… Dacã domnul acela, - bãtrân ºi în întuneric!-, retrãieºte lupta poporului iubit împotriva populaþiei?!...Ce coºmar, domnilor, ce coºmar!?... Vã puteþi mãcarînchipui?... Dacã în alt apartament, sã zicem la trei sutepatru: domniºoara bãtrânã care îºi aligneºte piciorul stâng,într-o crizã depresivã se crede, în beznã, îngropatã dinnou în carcera de la Gherla? Sau de la DNA?… - Cã sãrmanas-a privatizat, ºi e acþionarã unicã la întreprinderea la carea muncit ca directoare!... Aþi încercat mãcar o clipã…, osecundã mãcar aþi încercat sã vã puneþi în locul lor? Nu,domnilor: nu! Sunteþi sãnãtoºi tun, aveþi situaþii „brava”, -poate aþi fãcut rost, cã aveþi bani gârlã, ºi de certificate derevoluþionari!… Ce vã pasã dumneavoastrã? Gârâiþi debunãtãþuri pe terasa patriei! Tot eu, portar amãrât ºi cinstit- vai de capul meu!… - trebuie sã mã gândesc la„problemele” astea fine, de suflet!... Scârbavã epocã detranziþie, domnilor…!

DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II (concesiv): Chm, chm! Stimate domnuleportar: a fost o eroare din partea noastrã...!

DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Nu ne-am gândit nici un moment sã teîmpiedecãm sã-þi faci datoria!

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (clãtinând din cap): Parcã de mine depinde...?

Ei, dacã ar depinde numai de mine sã vã cântãresc fapteledupã voie...!

DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Bãnuiesc cã...!DIRECTORUL II: ...DIRECTORUL II: ...DIRECTORUL II: ...DIRECTORUL II: ...DIRECTORUL II: ...bãnuim cã ar trebui sã facem ceva.PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Da. Dar nu mare lucru. O nimica toatã… De

pildã: aþi putea sã cumpãraþi câte douã lumânãri pentrucei pe care… „i-aþi þinut atâta timp în întunericul bezneiîngrozitoare”! Sãrmanii se vor bucura enorm…! Vor aveacamerele scãldate în luminã ºi vor uita acele clipe… - camlungi! – de groazã nebunã. Omul uitã repede. Dardumneavoastrã, vã codiþi! Pentru dumneavoastrã, banuleste cel mai important lucru! …Degeaba ºi-au vãrsatsângele tinerii, pentru libertate! Chiar cã degeaba. Ptiu!…

DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Calmeazã-te! Poftim cincizeci de mii de lei.PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Vechi sau noi? Nu aveþi euro? Sau… dolari…!DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Nu umblãm cu dolari.PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Aha! Îi þineþi pentru voi. Totuºi vã mulþumesc

pentru generozitate! Atâta câtã aveþi. Bunã seara!DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Noapte bunã.PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (se întoarce din uºã, cerceteazã camera): În colþul

acela este cam prea multã întunecime. Nu cã aº vrea sã vãmai vând niºte lumânãri, dar eu, unul, ca sã mã înþelegeþi:nu suport întunericul de nicio culoare! Fie el roºu, albastrusau portocaliu. Simt cã din interiorul lui, mã pândeºte ceva!Sau cineva!… ªi ºtiu cã nu îmi vrea binele…! Dar dacã pedvs. nu vã intereseazã aspectul... Bunã seara!

DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I (priveºte în colþ, apoi cãtre Portar, apoi iarînspre colþ): Ei, ei! Stai!

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: La dispoziþia dumneavoastrã!DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Mai lasã-ne o lumânare.DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Poftim cinci lei!PORPORPORPORPORTTTTTARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: ARUL I: Douãzeci ºi cinci, dacã nu vã supãrã!DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: DIRECTORUL I: Cât?!… Pãi bine, dar…!PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (superior): Prima lumânare, domnule, - am înþeles

cã sunteþi director -, e bonus. De la firmã! A doua lumânare,o plãtiþi: fiindcã vine de la stat. A treia... este de la mine!(Brutal): Iar mie nu îmi convine sã vând cu cât vinde statul!Cã de aia-i ciur: de prost ce e! Clar? Ei, drãcia dracului!...Vã credeþi deºtepþi?… Sunteþi plini de bani ca oile de ciuliniºi vã scobiþi în nas pentru câteva mii… Poate vreþi sã vãdau lumânãri de pomanã?!… Jefuiþi un biet portar?! Nuvã mai ajunge, penalilor?... Credeþi cã nu vã cunosc. Da’ v-am mirosit, bã: de la o poºtã!... Profitori ai revolteipopulaþiei împotriva naþiunii!… Bandiþi corupþi!... Aþi storsbãncile ºi combinatele ºi le-aþi aruncat la coº, ca pe ciorapi!

DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I (pierdut): Gata, domnule, gata, poftim!… Iatão sutã…! (Portarul vrea sã-i dea douã lumânãri.) Nu,mulþumesc! Vreau doar o lumânare! Pãstreazã restul.

PORPORPORPORPORTTTTTARUL I ARUL I ARUL I ARUL I ARUL I (îi aruncã în faþã restul): Nu primim ºpagã! ...Sã-þi intre în cap: noi muncim cinstit! Ei!... Escrocul naibii!(Se înclinã înspre Directorul II.) Îmi pare rãu, domnule, darcolegul dumneavoastrã nu ºtie sã se poarte… Bunã seara!(Iese.)

DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II DIRECTORUL II (luat prin surprindere, zâmbindu-i): Bunãseara, dragã…!

(Pauzã.)

DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I DIRECTORUL I (descumpãnit): Aþi vãzut cum m-a tratat?DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: DIRECTORUL II: Cred cã are pe cineva foarte sus, dacã îºi

permite…!

teatru


PRO

PRO

PRO

PRO

CHEIA DE AUR SAU INTERVIULDE LA SENECTUTE (IV)*

(Scene din viaþa lui V. Voiculescu, 1884–1963)– scenariu radiofonic –

Florentin PopescuFlorentin PopescuFlorentin PopescuFlorentin PopescuFlorentin Popescu

scenariu radiofonic

* Deºi a fost conceput pentru Radio, fiind difuzat în cadrulemisiunii Teatru radiofonic, textul, cu mici adaptãri regizorale,poate fi cu uºurinþã pregãtit ºi pus în scenã de cãtre un colectivteatral.

ZiaristZiaristZiaristZiaristZiaristul: ul: ul: ul: ul: S-ar putea spune cã aþi fost un rãsfãþat al muzelor.ªi al criticii literare. Fiindcã mai devreme aþi adus vorba desprerecunoaºterea ºi rãsplata muncii literare, mã trimiteþi cu gândulºi la Premiul Teatrului Naþional, pe care l-aþi obþinut în 1936 cupiesa „Umbra”…

PoetulPoetulPoetulPoetulPoetul (modestie): Da, teatrul m-a ispitit mai demult…Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: ªi cum s-a produs începutul?Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Cu „Fata ursului”, piesa mea de debut. Motivul

inspiraþiei e o întâmplare autenticã dintr-un sat de munte, undeeram medic de plasã. În piesã se rãsfrânge mentalitateaprimitivã, plinã de poezie de altfel, ºi cultura magicã cedomneºte în poporul de la munte. Ca instincte ºi pasiunioamenii de acolo sunt la fel ca noi, dar ca explicare a lumii, ovãd magicã. Pe aceastã realitate magicã e brodatã piesa.

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Curios, foarte curios! Trebuie sã vã fac ºi eu omãrturisire, maestre!

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: S-auzim!Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Pe mãsurã ce vã confesaþi, am senzaþia cã ne

adâncim împreunã fascinant ºi tulburãtor, pe firul rãdãciniloroperei dumneavoastrã!

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Adicã?ZiaristulZiaristulZiaristulZiaristulZiaristul (entuziasm): Destãinuirile dumneavoastrã se

înlãnþui, se cheamã unele pe altele pe furiº, pe nesimþiteaproape, te vezi introdus într-un univers mirific, de codru tropi-cal cu mister ºi lumini, cu neliniºti ºi sunete alcãtuind o muzicãparcã nemaiauzitã!…

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Nu te înflãcãra, tinere! Sau vrei iarãºi sã mã flatezi?Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Nicidecum. Mã gândeam numai cã piesa „Fata

ursului” se înrudeºte, se leagã prin multe fire tainice depovestirile fantastice scrise mai târziu. Cum, de unde v-a venitideea de a scrie poezie?

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Adunasem în suflet încã de când eram copil omulþime de legende, eresuri, motive folclorice care se cereautranspuse în teren literar… Dupã ce am scris câteva, am cutezatsã-i invit la mine acasã pe unii dintre cunoscuþii mai apropiaþi.Dacã nu mã înºealã memoria, pe lângã Tudor Vianu, Dinu Pillat,Ion Marin Sadoveanu, ªerban Cioculescu, Vladimir Streinu ºiOvidiu Papadima, se afla ºi George Cãlinescu. Mai târziu aveamsã aflu cã fusese convins sã vinã de cãtre Papadima…

(Trecere)

TTTTTudor Vianuudor Vianuudor Vianuudor Vianuudor Vianu (încurajator): Citeºte, doctore, citeºte! Nu tesfii! Doar de-asta am venit, ca sã-þi ascultãm povestirile!

PoetulPoetulPoetulPoetulPoetul (modestie): Eºti chiar atât de nerãbdãtor, Tudore?Sã fiu sincer nu mã aºteptam la atâta interes din parteadomniilor voastre pentru niºte biete încercãri în prozã ale unuibãtrân zevzec…

Dinu PillatDinu PillatDinu PillatDinu PillatDinu Pillat: De ce, domnule Voiculescu? Mai deunãzi, cândv-a apãrut nuvele „Capul de zimbru” în revista „Provincia” dinTurnu Severin, cititorii au fost de-a dreptul surprinºi de aceastãfaþetã a creaþiei dumneavoastrã!

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Exagerezi, Dinule, exagerezi! „Provincia” este, într-adevãr, cum sugereazã ºi titlul ei – o revistã de provincie, cutiraj mic ºi cititori puþini, aºa cã ecoul de care vorbeºti n-aputut fi atât de mare.

Dinu PillatDinu PillatDinu PillatDinu PillatDinu Pillat: Sã nu uitãm, însã, cã era vorba de un concurs ºidoar ºtim cu toþii cât de curioasã, cât de nerãbdãtoare e lumeasã afle ce scriu ºi mai ales cum scriu laureaþii concursurilorliterare. Nu credeþi cã am dreptate, domnule Tudor Vianu.

Tudor Vianu: Prietenul nostru – îl ºtim cu toþii! – e modestdin fire, nu-i plac laudele ºi exagerãrile. Ia-l mai uºor, domnuleDinu.

Dinu PillatDinu PillatDinu PillatDinu PillatDinu Pillat: Oricum l-aº lua pe maestrul Voiculescu, unadevãr rãmâne de necontestat: Domnul Victor Papilian,romancierul, preºedintele juriului care a premiat „Capul dezimbru” avea dreptate: Avem de-a face cu un prozator cu totulnou ºi fermecãtor. (Schimbare de ton): Ei, dar vãd cã domnulCãlinescu ºi domnul Papadima sunt nerãbdãtori sã-l ascultepe autor, aºa cã am sã tac.

PoetulPoetulPoetulPoetulPoetul (modestie): Cu îngãduinþa dumneavoastrã am sãcitesc o povestire pe care am intitulat-o „Sezon mort”, iar dacãdupã aceea veþi mai rezista mai am una – „Alcyon sau diavolulalb”.

TTTTToþioþioþioþioþi: Dã-i drumul! Citeºte!Poetul:Poetul:Poetul:Poetul:Poetul: (începe sã citeascã ºi treptat vocea se îndepãrteazã.

La sfârºitul frazei urmeazã un scurt moment de tãcere, apoiizbucnesc aplauze.) „Ne sãturasem de poveºti vânãtoreºti încare vitejia fiecãruia dintre povestitori întrece cu mult isprãvilelegendarilor eroi cinegeþi ºi ca de obicei tot nu se mai sfârºea...”

Dinu Pillat:Dinu Pillat:Dinu Pillat:Dinu Pillat:Dinu Pillat: (când înceteazã aplauzele): Cine sparge gheaþa?Ce pãrere aveþi domnule Cãlinescu?

G. CãlinescuG. CãlinescuG. CãlinescuG. CãlinescuG. Cãlinescu: Ce pãrere am? (entuziasm): Doctore, dã-mivoie sã te îmbrãþiºez! Eºti magistral! Eºti mare, domnule! Îldepãºeºti pe Sadoveanu, ce mai! Ecco homo: De azi înainteºtiu cã avem în poetul Voiculescu unul dintre cei mai fermecãtoripovestitori! Bravo! Bravo, doctore! Eºti extraordinar!

Dinu PillatDinu PillatDinu PillatDinu PillatDinu Pillat: Dacã-mi permiteþi, domnule Cãlinescu, scena


PRO

PRO

PRO

PRO

în care descrie alaiul pãsãrilor, apoi mulþimea crescãtoriei defazani mi se pare antologicã. E atâta viaþã acolo încât tefascineazã!

G. CãlinescuG. CãlinescuG. CãlinescuG. CãlinescuG. Cãlinescu: Ai perfectã dreptate, dumneata! Interesantãmi se pare apoi ºi ideea, pânã acum nemaiabordatã în literaturaromânã. Din câte înþeleg este vorba aici de subordonarearegnurilor ºi speciilor la legile implacabile ale naturii, la cerinþeleacesteia, indiferent de gradul de civilizaþie ori de treapta deevoluþie a indivizilor…

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Ideea, într-adevãr, aceasta este. Aþi intuit-o bine,domnule Cãlinescu. Mã preocupã mai demult, dar abia acum i-am gãsit o formã literarã adecvatã.

Dinu PillatDinu PillatDinu PillatDinu PillatDinu Pillat: Domnule doctor, dacã ºi domnul profesorCãlinescu s-a entuziasmat înseamnã cã-i o povestire grozavã.Doar se ºtie cât de greu se înfierbântã domnia sa la o lecturã.L-am vãzut doar cu toþii cât de indiferent rãmânea în asemeneaîmprejurãri!

G. CãlinescuG. CãlinescuG. CãlinescuG. CãlinescuG. Cãlinescu: Bucata este, fãrã îndoialã, antologicã. Eapoate face oricând concurenþã oricãrei proze scurte dinliteratura noastrã ºi are toate ºansele sã anunþe un nou ºi marepovestitor român!

(Trecere)Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Cum aþi primit aceastã opinie atât de tranºant

favorabilã a lui George Cãlinescu?Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: La început am crezut cã glumeºte. Apoi l-am vãzut

cã vorbea serios. Mai la urmã suspiciunea mea a cunoscut unsoi de sublimare, o metamorfozare…

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: În sens pozitiv?Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Toatã aceastã întâmplare (fiindcã n-o pot numi

altfel), tot entuziasmul auditoriului meu de atunci, dar mai alespãrerea lui Cãlinescu mi-au sporit ambiþia.

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: ªi astfel aþi început sã scrieþi prozã cu o freneziedemnã de invidia confraþilor.

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Într-un fel povestirile, materialul lor faptic se aflauîn mine, în amintiri mai vechi sau mai noi. Nu fãceam altcevadecât sã le îmbrac în straie literare. Uneori începeam sã scriu opovestire dimineaþa ºi o isprãveam în aceeaºi zi, cãtre miezulnopþii. Alteori, când eram mai obosit, terminam o bucatã înrãstimpul a câteva zile. Adesea, sin cauza povestirilor aveamdiscuþii contradictorii cu fiul meu Ionicã…

(Trecere)(Zgomot de uºã deschisã, apoi câþiva paºi abia auziþi)IonicãIonicãIonicãIonicãIonicã (ºoptit): Tatã, tot nu te-ai culcat? E trecut demult de

miezul nopþii!PoetulPoetulPoetulPoetulPoetul (mustrãtor): Da’tu de ce nu dormi?IonicãIonicãIonicãIonicãIonicã: Te-aºtept pe dumneata sã te culci. Doar ºtii cã nu

pot s-adorm pânã nu te ºtiu în pat!Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Încã puþin ºi merg ºi eu sã mã culc! (Rugãtor, ca un

copil): Uite, mai scriu câteva pagini ºi mã opresc!IonicãIonicãIonicãIonicãIonicã: Dar, tatã, înþelege odatã cã nu mai ai douãzeci de

ani sã-þi pierzi nopþile fãrã sã te resimþi!PoetulPoetulPoetulPoetulPoetul (intrigat): Ce vrei sã spui? Cã sunt bãtrân?IonicãIonicãIonicãIonicãIonicã (scuzându-se): Oricum tatã, nu uita cã ºaptezeci ºi

ceva de ani înseamnã totuºi o vârstã! De ce nu vrei dumneatasã te menajezi?

PoetulPoetulPoetulPoetulPoetul (revoltat): Sã mã menajez, sã mã menajez? Parcã n-aþi mai ºti nimic altceva cu toþii! ªi Radu ºi Gaby ºi tu, toþi îi daþiîn sus ºi în jos cu menajatul! ªi de scris când sã mai scriu dacão sã mã tot menajez?

IonicãIonicãIonicãIonicãIonicã (rugãtor): Tatã, doar n-au intrat zilele-n sac, zãu aºa!

Mai e ºi mâine una!Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Mai e ºi mâine, mai e ºi mâine! De unde ºtiu eu cã

mâine mai am inspiraþia de azi? Ce ºtii tu? Fluxul gândirii vineo singurã datã ºi nu-l poþi fragmenta de pe-o zi pe alta, pricepi?

IonicãIonicãIonicãIonicãIonicã: Pricep, tatã, pricep, dar dumneata de ce nu vrei sã-nþelegi cã eºti obosit ºi cã ai nevoie de odihnã?

PoetulPoetulPoetulPoetulPoetul (pãrinteºte): Uite ce e, dragul tatii. Ia te rog, loc peun scaun ºi ascultã-mã!

IonicãIonicãIonicãIonicãIonicã: Te ascult, tatã.Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: De când am pierdut-o pe Lica, buna ta mamã,

sufletul meu n-a mai ºtiut ce e liniºtea. (Oftând): Am cãutatrefugiul în poezie, în teatru, iar mai de curând în prozã. Viaþa n-a fost deloc blândã cu mine. Moartea, necruþãtoarea moartemi-a secerat apoi ºi câþiva dintre cei mai buni prieteni: NicuCondiescu, pe urmã pe Ion Pillat,iar acum de curând pe IonelTeodoreanu – (Oftat): Numai Dumnezeu ºtie cât de mult îiiubeam!

IonicãIonicãIonicãIonicãIonicã (înþelegãtor): ªtiu, tatã. Þi-am vãzut într-o dimineaþãpe birou versurile scrise la moartea lui Pillat. (Începe sã recite):„Am împlinit cu slavã domneasca mea povarã / Eu ce pe hrisoavesemnai Ion Pillat”… Parcã aºa scriai, nu? Iartã-mã, tatã! Iartã-mã cã te-am întrerupt tocmai când voiai mi se pare sã-mi spuiceva foarte important!

PoetulPoetulPoetulPoetulPoetul (reluând firul): De ce þi-am amintit toate astea? tevei întreba. Poate pentru cã simþeam nevoia sã-þi explic de celucrez pânã la ore târzii din noapte ºi nu mã duc sã mã culc.

IonicãIonicãIonicãIonicãIonicã (rugãtor) tatã, tatã, sã nu mi-o iei în nume de rãu cãte mai cert din când în când.

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Azi, sau mai bine-zis ieri, am început o povestirenouã. I-am zis „Viscolul”. De la primul cuvânt aºternut pe hârtiegândul mi-a stat numai ºi numai la prietenul meu IonelTeodoreanu. Dacã ai s-o citeºti, ai sã vezi cã eroul are acelaºisfârºit ca el…

IonicãIonicãIonicãIonicãIonicã (insistând): Bine, tatã, ai dreptate ºi eu te înþeleg. Te-a durut ºi te mai doare încã moartea lui, dar nu trebuie sã tedistrugi ºi dumneata! Eºti doctor, doar ºtii mai bine decâtoricinecã organismul, cât de rezistent ar fi el, are totuºi nevoiede odihnã, de somn!

PoetulPoetulPoetulPoetulPoetul (scuzându-se): ªi ce ai tu împotrivã ca tatãl tãu sãse odihneascã scriind?

IonicãIonicãIonicãIonicãIonicã (mirat): Haida-de! Doar nu mai sunt un copil, tatã, casã-mi spui poveºti de-astea! (Schimbare de tonSchimbare de tonSchimbare de tonSchimbare de tonSchimbare de ton): Hai, tatã! Haila culcare! Sã ºtii cã n-am sã plec de-aici pânã nu te vãd cã teridici de la birou ºi mergi în dormitor!

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Ia uitã-te la el cât de categoric a devenit! Eu nici cupacienþii mei din spitalele prin care am fost medic nu m-ampurtat aºa! (îngãduitor): Bine, bine, uite termin fraza asta ºi mãduc la culcare. Eºti mulþumit?

(trecere)Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Acum, dacã-mi permiteþi, maestre, v-aº mai pune

o singurã întrebare. Una de rutinã, care nu poate lipsi din niciuninterviu.

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Hai spune! Sunt gata sã-þi rãspund dacã nu-iindiscretã întrebarea!

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Cititorii sunt întotdeauna curioºi sã afle cu unceas mai devreme amãnunte, informaþii, proiecte din laboratorulde creaþie al scriitorului. Aºadar ce v-aþi mai propus sã scrieþi înviitorul apropiat?

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Nu fac un secret din proiectele mele literare deºi, îngenere, sunt de pãrere cã-i mai bine sã fii discret în privinþa lor.

scenariu radiofonic


PRO

PRO

PRO

PRO

Ce te faci dacã nu le duci cu bine la capãt sau le abandoneziulterior?

ZiaristulZiaristulZiaristulZiaristulZiaristul (insistând): Totuºi ele pot arunca o luminã asuprauniversului ºi preocupãrilor autorului…

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Am încercat de mai multe ori sã traduc sonetele luiShakespeare, dar de fiecare datã am fost nemulþumit de ceeace mi-a ieºit. Apoi mi-a venit o datã o idee nãstruºnicã. Ce-ar fi,mi-am zis, sã-ncerc sã continui eu de-acolo de unde le-a lãsatmarele Will, adicã de la sonetul nouãzeci înainte?

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Într-adevãr nãstruºnicã idee. ªi curajoasã. Aþipus-o în aplicare?

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Cred cã sunt pe-un drum bun. Deocamdatã, însã, eprematur sã dau un rãspuns categoric. Mã mai preocupã – ºiam scris deja câteva zeci de pagini – un roman…

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ne puteþi divulga subiectul lui?Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Este vorba de destinul unui om ajuns orb în urma

unui accident, de drama vieþii lui desfãºuratã în cãutareadisperatã a vindecãrii. (Schimbare de ton): Dar vãd cã dumneatavrei sã le ºtii pe toate doar dintr-o singurã convorbire!

ZiaristulZiaristulZiaristulZiaristulZiaristul (precipitat): De teamã cã nu voi mai avea prilejulsã purtãm o discuþie atât de deschisã. Altfel mi-aº amânaplãcerea continuãrii dialogului nostru pentru altãdatã…

PoetulPoetulPoetulPoetulPoetul (scuzându-se): dacã nu-þi este cu supãrare, te-aºruga sã ne oprim aici: Mai voiai sã mã-ntrebi ceva?

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Da. O clipã! Mi-am notat aici în carnet (foºnet):Despre ziaristul care sunteþi, despre oamenii ºi redacþiile cucare aþi venit în contact, despre dragostea dumneavoastrãproverbialã pentru flori, gâze ºi animale, despre drumeþiile înmunþi, la mare, pe meleagurile copilãriei ºi despre felul în caretoate acestea v-au inspirat în poezie, despre dragostea pentrumuzicã etc. etc.

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Oho! Dumneata, din câte observ, þi-ai alcãtuit unchestionar mai ceva decât cel elaborat de mine ºi de GheorgheMugur pentru monografia satului!…

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Totuºi, maestre, mai pot spera la o viitoare întâlnirecu dumneavoastrã?

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: O, desigur, desigur! Uite, de pildã, peste ºase-ºapteluni. Pânã atunci am sã vãd ºi eu ce se întâmplã cu planurilede-acum!

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: A, uitam tocmai esenþialul:Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: ªi care ar fi acela, mã rog!Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Dumneavoastrã aþi gãsit, simbolic vorbind, cheia

de aur dupã care alergaþi în copilãrie: cheia de intrare în castelulfermecat al poeziei. De aceea n-o sã vã mire, sper, dacã vã voiîntreba ce credeþi, domnule Voiculescu, despre poezie.

Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: Poetul: e poate întrebarea cea mai grea. Simþi câteodatãcã, în adevãr, poezia dacã nu þi-e strãinã, e totuºi dincolo detine, dintr-un alt tãrâm. Am crezut-o la început sacerdoþiu înslujba adevãrului cã e zugrãvire a misterurilor. Apoi imagine ºim-am îmbãtat de metafore. În urmã mi-am luat seama ºi amsocotit-o ca pe razele X penetrante, prin care transparem carnealumii ºi vedem dincolo. În urmã am temut-o, ca pe o runãmagicã cu care deschidem enigma creaþiei ºi pipãim lucrul însine. Aº înclina acum sã cred cã mi-a fost însãºi viaþa cu toatemeandrele ºi înfãþiºãrile ei oricât de zilnice ºi de neînsemnateºi când vom ºti ce e viaþa, avem sã descoperim ºi tainelepoeziei…

(Trecere muzicalã)Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Aici ia sfârºit, domnilor studenþi, interviul

înregistrat cu poetul. Multe lucruri au rãmas nelãmurite pentru

totdeauna, iar altele încã nemãrturisite. În orice caz indiscreþiaþi îndrãzneala mea l-au ºocat pe scriitor.

Un studentUn studentUn studentUn studentUn student: De ce n-aþi continuat? De ce nu v-aþi mai întâlnitcu poetul, doar v-a invitat el însuºi la o nouã convorbire?

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Din pãcate a doua întâlnire cu Poetul n-a maiavut loc. La puþinã vreme dupã aceea scriitorul s-a îmbolnãvit,n-a mai putut primi pe nimeni ºi – nu dupã mult timp – avea sãse stingã. În ce priveºte posteritatea lui cunoaºteþi, desigur,totul…

O studentãO studentãO studentãO studentãO studentã: Nu trecuse decât un an de la moartea lui ºiteascurile tipografice dãdeau la ivealã „Ultimele soneteînchipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginarã de V.Voiculescu”, operã unicã ºi inegalabilã în literatura românã. Aurmat, apoi, patru ani mai târziu, prima ediþie a povestirilorfantastice, cu un imens ecou în critica literarã. Lor li s-a adãugatromanul „Zahei Orbul” ºi piesele de teatru.

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Vã amintiþi, fãrã îndoialã, cât de tranºant ºi decategoric se exprima Perpessicius despre Sonete…

Un studentUn studentUn studentUn studentUn student: Dacã-mi permiteþi (se aude foºnet de hârtii),am sã vã reproduc, mi-am notat aici, opinia reputatului critic.

TTTTToþioþioþioþioþi: Da, desigur, sigur, citeºte!Un studentUn studentUn studentUn studentUn student (citeºte): „Cele 90 de sonete de iubire ale lui V.

Voiculescu sunt, în primul rând, ºi raportate la poezia saanterioarã, una din acele surprize pe care singure misterelecreaþiei ni le rezervã (…) operã de rafinament a unui încercatmeºteºugar, împodobitã cu atâtea versuri memorabile, cuinfinitã artã încrustate, utilizând nu odatã, dupã pilda genialuluisãu antecesor, alegoria clasicã sau comparaþia desfãºuratã…sonetele lui V. Voiculescu, dacã imitã la rãstimpuri, nu parodiazãºi nu pastiºeazã.”

O studentãO studentãO studentãO studentãO studentã: Domnule ziarist, dumneavoastrã ºtiþi, aþi fostacasã la Voiculescu ºi ne puteþi spune: Cât este de adevãrat ºicât nu este adevãrat din legendara însingurare a Poetului?

Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Ziaristul: Este adevãrat, la senectute el primea ori fãceapuþine vizite, iar schimburile sale de idei ºi de gânduri aveauloc cu prietenii foarte apropiaþi. N-am fost în casa poetului. Potsã vã spun, însã, cã în alt plan, cel literar, scriitorul nu s-aîndepãrtat niciodatã de naturã ºi de frumuseþile ei. Zilnicaproape fãcea plimbãri prin Ciºmigiu ºi una dintre cele maifrumoase poezii ale sale a fost scrisã acolo. ªtia sã ascultecum creºte iarbã, cum cântã pãsãrile, cum se succedanotimpurile. De aceea o cãlãtorie în lumea operei sale poateduce – pentru un ochi mai atent – ºi la cunoaºterea sufletuluizbuciumat, continuu frãmântat de neliniºti, de idei, desentimente ºi metafore.

(Trecere muzicalã pe care Un student recitã Sonetul 1):Nu-mi cerceta obârºia, ci þine-n seamã soiul,Guºti fructul, nu tulpina, chiar aur de-ar pãrea…Strãmoºii-mi, dupã nume, au învârtit þepoiul,Eu mânuiesc azi pana de mii de ori mai grea.Dovada cea mai purã a-nnobilãrii meleEºti tu ºi-ngãduinþa de-a te lãsa iubitMai mult ca un prieten, cu patimile-aceleCu care-adori amantul de veci nedespãrþit.Îmi cânt astfel norocul, înalþ epitalamuriªi, pentru închinarea la care mã supun,Culeg azur ºi raze ºi roze de pe ramuri,Stãpânul meu, alesul, cu slavã sã-ncunun; Poporul meu de gânduri, simþire, vis, trup, dor, Te pun azi peste ele de-a pururi domnitor.

scenariu radiofonic


PRO

PRO

PRO

PRO

meridiane

DE LA MARE LA MUZICA DE JAZZ

Adrian GreenAdrian GreenAdrian GreenAdrian GreenAdrian Green

Interviu realizat de Mariana Zavati GardnerMariana Zavati GardnerMariana Zavati GardnerMariana Zavati GardnerMariana Zavati Gardner

Mariana Zavati Gardner: Adrian Green, folosescMariana Zavati Gardner: Adrian Green, folosescMariana Zavati Gardner: Adrian Green, folosescMariana Zavati Gardner: Adrian Green, folosescMariana Zavati Gardner: Adrian Green, folosescaceastã ocazie pentru a vã face cunoscutã poeziaaceastã ocazie pentru a vã face cunoscutã poeziaaceastã ocazie pentru a vã face cunoscutã poeziaaceastã ocazie pentru a vã face cunoscutã poeziaaceastã ocazie pentru a vã face cunoscutã poeziacititorilor români.Vã rog sã daþi cititorilor revistei „Pro-cititorilor români.Vã rog sã daþi cititorilor revistei „Pro-cititorilor români.Vã rog sã daþi cititorilor revistei „Pro-cititorilor români.Vã rog sã daþi cititorilor revistei „Pro-cititorilor români.Vã rog sã daþi cititorilor revistei „Pro-Saeculum”, câteva detalii despre formaþia dumnea-Saeculum”, câteva detalii despre formaþia dumnea-Saeculum”, câteva detalii despre formaþia dumnea-Saeculum”, câteva detalii despre formaþia dumnea-Saeculum”, câteva detalii despre formaþia dumnea-voastrã literarã!voastrã literarã!voastrã literarã!voastrã literarã!voastrã literarã!

Adrian Green: Am fost interesat de scris ºi poezie decând mã ºtiu ºi am fost publicat pentru prima datã într-orevistã obscurã în 1960. Am editat apoi revista SOL, amfost editor de recenzii la revista LITTORAL ºi am publicatdouã volume cu versuri - Beachgame (1977) si TheWatchers (1987) – pe lângã recenzii ºi poezii într-unnumãr de antologii ºi reviste. Acestea au fost incluse înAcumen, Chimera, Envoi, Essex Countryside, GlobalTapestry, In Praise of Essex, Iron, New Essex Writing,Openings, Poet’s England – Essex, Poetry in Practice,Psychopoetica, Selected Poems of the UK (Spiny Bab-bler, Nepal), Sol, Southend Poetry, The Interpreter’sHouse, The Unsaid Goodnight (Stride), Waves ºi altecolecþii ºi reviste.

Am fost întotdeauna interesat sã încurajez alþi scriitori,am condus ateliere la festivaluri literare ºi am fost deasemenea implicat în grupurile scriitorilor locali ºi înprogresul artelor în Southend (Sud-Estul Angliei).

M.Z.G.: Cum aþi început sã scrieþi poezie? M.Z.G.: Cum aþi început sã scrieþi poezie? M.Z.G.: Cum aþi început sã scrieþi poezie? M.Z.G.: Cum aþi început sã scrieþi poezie? M.Z.G.: Cum aþi început sã scrieþi poezie? A.G.: La ºcoalã am avut un profesor de literaturã

care ne-a fãcut cunoscute scrierile a tot felul de scriitoricare nu figurau în programa analiticã ºi am devenit foarteinteresat de ceea ce scriau autorii contemporani la vremearespectivã, comparativ cu autorii din secolul precedent.Curios este cã, dupã un numãr de ani, am recunoscutnumele fostului meu profesor într-o revistã în care fuse-serãm amândoi publicaþi ºi editorul ne-a pus în legãturã.Nu-ºi dãduse seama pânã atunci câtã influenþã avusesepe vremuri asupra mea.

M.Z.G.: Cum face muzica impresie în scrierileM.Z.G.: Cum face muzica impresie în scrierileM.Z.G.: Cum face muzica impresie în scrierileM.Z.G.: Cum face muzica impresie în scrierileM.Z.G.: Cum face muzica impresie în scrieriledumneavoastrã?dumneavoastrã?dumneavoastrã?dumneavoastrã?dumneavoastrã?

A.G.: Am fost înconjurat întotdeauna de muzicã,devenind un ascultãtor competent, deºi, în ciuda anilorcu lecþii de muzicã, nu am devenit un interpret compe-tent. Cred cã poezia are un lirism natural care - suntconvins – este important – o poezie trebuie nu numai sãsune bine, dar ºi sã aibã o formã potrivitã în paginã ºi sãpoarte înþelesuri potrivite. De asemenea, ascult multãmuzicã live, în special jazz, care este una din puþineleforme artistice în care creativitatea unui interpret estetestatã în concert altfel decât de a fi aranjatã înainte de afi difuzatã publicului în izolarea biroului sau a studiouluide înregistrare. Sã urmãresc artiºtii la lucru în alt mediu

stimuleazã scriitorul din mine.M.Z.G.: Locuiþi la malul mãrii la Southend. CumM.Z.G.: Locuiþi la malul mãrii la Southend. CumM.Z.G.: Locuiþi la malul mãrii la Southend. CumM.Z.G.: Locuiþi la malul mãrii la Southend. CumM.Z.G.: Locuiþi la malul mãrii la Southend. Cum

vã influenþeazã aceastã locaþie?vã influenþeazã aceastã locaþie?vã influenþeazã aceastã locaþie?vã influenþeazã aceastã locaþie?vã influenþeazã aceastã locaþie?A.G.: Nu am avut întotdeauna vedere la mare, dar

am fost întotdeauna fascinat de mare, în special de litoral,acea zona între limitele mareelor. Aceste limite seschimbã dupã fazele lunii, iar ritmurile mareelor în armoniecu ritmurile naturale ale planetei ºi anotimpurilor. Frontieradintre mare ºi þãrm pare fragilã ºi nesigurã, totuºi foarteimportantã, iar interesul meu este spre poezia de frontierã,unde viaþa este menþinutã de tensiunea elementelor înopoziþie, fiecare bazându-se pe celãlalt pentru propriavieþuire. Pare de asemenea sã fie o metaforã pentru omultitudine de alte relaþii ºi aspecte ale vieþii. Acest interespentru malul mãrii este reflectat în titlul primului meu volumde poezii, Beachgame. Mai puþin afectat, un editor acomentat o datã cã o bunã parte din poeziile mele eraudespre mare ºi cã ar fi dorit sã citeascã uneori ºi poeziicu un alt subiect!

M.Z.G.: Ce autori/ titluri preferaþi sã selectaþiM.Z.G.: Ce autori/ titluri preferaþi sã selectaþiM.Z.G.: Ce autori/ titluri preferaþi sã selectaþiM.Z.G.: Ce autori/ titluri preferaþi sã selectaþiM.Z.G.: Ce autori/ titluri preferaþi sã selectaþipentru recenziile pe care le scrieþi ca editor al revisteipentru recenziile pe care le scrieþi ca editor al revisteipentru recenziile pe care le scrieþi ca editor al revisteipentru recenziile pe care le scrieþi ca editor al revisteipentru recenziile pe care le scrieþi ca editor al revisteiLittoral?Littoral?Littoral?Littoral?Littoral?

A.G.: Cred cã fiecãrui critic literar îi place sã recenzezelucrãri despre care poate fi pozitiv, ºi eu nu sunt, nu facexcepþie. Nu am avut o metodã strictã pentru recenzareamaterialelor, deºi din punctul de vedere al revistei estefolositor sã gãseºti un echilibru între scriitorii consacraþiºi scriitorii noi, pe care urmeazã sã-i recenzezi.

M.Z.G.: Vã influenþeazã munca de secretar alM.Z.G.: Vã influenþeazã munca de secretar alM.Z.G.: Vã influenþeazã munca de secretar alM.Z.G.: Vã influenþeazã munca de secretar alM.Z.G.: Vã influenþeazã munca de secretar alSouthend Poetry Group în stilul ºi temele scrierilorSouthend Poetry Group în stilul ºi temele scrierilorSouthend Poetry Group în stilul ºi temele scrierilorSouthend Poetry Group în stilul ºi temele scrierilorSouthend Poetry Group în stilul ºi temele scrierilordumneavoastrã?dumneavoastrã?dumneavoastrã?dumneavoastrã?dumneavoastrã?

A.G.: M-am implicat în activitatea la Southend Po-etry Group de peste treizeci de ani, aºa cã nu ar fi realistsã gândesc cã scrierile mele nu au fost influenþate, darnu ºtiu care este sau cum aº putea sã disting aceastãinfluenþã în progresul general al scrierilor mele. Unul dinprincipiile fundamentale ale grupului este recitareapoeziilor considerat unul din cele mai importante aspecteale dezvoltãrii unui scriitor; astfel am fost introdus înscrierile unor autori pe care probabil cã nu i-aº fi citit.Este de asemenea important sã leg prietenii cu alþi scriitoricare sunt oneºti atât pentru încurajare cât ºi în criticã.

În cei peste 24 de ani grupul a publicat scrieri dinpeste 80 de poeþi în antologia lor anualã, dar nu cred cãexistã vreun aspect particular care sã-i defineascã dreptscriitori din Southend – diversitatea grupului este probabiltrãsãtura sa cea mai semnificativã.

M.Z.G.: Ultimul dumneavoastrã volum este intitulatM.Z.G.: Ultimul dumneavoastrã volum este intitulatM.Z.G.: Ultimul dumneavoastrã volum este intitulatM.Z.G.: Ultimul dumneavoastrã volum este intitulatM.Z.G.: Ultimul dumneavoastrã volum este intitulat


PRO

PRO

PRO

PRO

meridiane

Chorus and CodaChorus and CodaChorus and CodaChorus and CodaChorus and Coda - de unde preferinþa pentru acest - de unde preferinþa pentru acest - de unde preferinþa pentru acest - de unde preferinþa pentru acest - de unde preferinþa pentru acesttitlu? Ce teme sunt abordate în volum?titlu? Ce teme sunt abordate în volum?titlu? Ce teme sunt abordate în volum?titlu? Ce teme sunt abordate în volum?titlu? Ce teme sunt abordate în volum?

A.G. - M-am gândit întâi sã folosesc titlul unui poemindividual, dar am decis cã aceastã colecþie, ca întreg,ar fi mai importantã decât un poem individual. Chorusand Coda este o metaforã muzicalã menitã sã exprimeforma volumului care începe cu referinþe muzicale maideschise în poeziile cu jazz, apoi progreseazã pânã la oconcluzie care este mai tristã, dar soluþionatã în cele dinurmã printr-o coda a speranþei.

Cartea abordeazã o serie de teme / subiecte ce pleacãde la observaþii fãcute de muzicieni ºi interpreþi de jazz,la o contemplaþie a iubirii ºi a vieþii. Existã un numãr dereferinþe la zona localã, deºi am rezistat tentaþiei de a

Azil*

La azilcu certitudineochii tãi ard Lumea taca spaþiul cosmicîmi este la fel de strãinã ºi muzica taeste restrânsîn aceastã încãpere care nu are colþîndoielii melesau fereastra gândirii

pânã când lumeaeste gatasã te primeascã înapoi. La azilvãd o vãpaiecare nu va pieri un omcare nu se întindeci suferãtimiditatea nebunilor.

Cântãreþii

Cântãreþii pe vinilinsunt instrumente uitate,înlãturaþi dupã cântare. Nu este vârstasau perfectare -sunetul lor fixat în impuritate

împãrþi cartea în secþiuni clar definite pentru cã simt cãastfel de linii de demarcaþie abat cititorul în mod artificialde la o tranziþie gradatã ºi schimbã perspectiva în carese oglindeºte viaþa realã.

M.Z.G.: Ce teme abordaþi pe moment în scrierile M.Z.G.: Ce teme abordaþi pe moment în scrierile M.Z.G.: Ce teme abordaþi pe moment în scrierile M.Z.G.: Ce teme abordaþi pe moment în scrierile M.Z.G.: Ce teme abordaþi pe moment în scrieriledumneavoastrã?dumneavoastrã?dumneavoastrã?dumneavoastrã?dumneavoastrã?

A.G.: Întotdeauna, dupã ce am publicat o colecþiede poezii, a trecut o bucatã de vreme înainte de a fifost sigur de direcþia scrierilor mele. Viaþa, iubirea ºilocaþia sunt întotdeauna importante ºi bãnuiesc cã,ajungând deja la o fazã când am mai mulþi ani în urmãdecât în viitorul probabil, memoria ºi reflecþia vor devenimai semnificative. Dar mai am mult de parcurs pânãatunci!

* Poezii incluse în volumul de versuri Chorus and Coda,Editura The Littoral Press Coggeshall Essex UK 2007

chiar dupã moarte -un requiem nesfârºit al tinereþii.

Reflecþii pe sticlã

cum urci scarao juxtapunere inocentãcreeazã o imaginenevãzutã de artist vreodatã Doi strãini care s-au întâlnitîn stãpânirea ochiuluifac din acest loc sanctuar - pe fereastrã, soare de dupã-amiazã,ºi nemiºcare, o dimensiune în plusbântuind galeria în care visam.Cu fiecare miºcare, pozamo altã întrebareîn afara ramei ºi umplem spaþiile dintreartist ºi acumcu tãcerea iubiþilor.

Artistul

Artistul se auto-disecã în faþa mulþimiiNu curge sânge dinexpunerea mãruntaielor þinute sus laluminã sã fie privite,dar mulcimea cere sângechiar dupã ce au bilete,vãd tot sângele care le trebuieºi aplaudã artistul

pentru cã are curajulde a se expune în public.

El spune cã-i totul cum trebuieeste numai o repetiþieîntr-o zi o voi face de-adevãrat

ca Mishima.


PRO

PRO

PRO

PRO

meridiane

ªlepurile cu pânze laSouthend

În deriva unei maree de demult,Aruncã fãrã zgomot o ancorãÎnfãºuratã în ceaþa dis-de-dimineþii,Precum fantomele astâmpãrate cu vârsta. Cu nume ca Gladys, Will ºi Edith MayLegende eroice nemiºcate pe antice prore,Aºteaptã briza, cu rãbdareSupuse toanelor refluxului ºi aerului. Mai târziu, cu vinciul zãngãnind când ancorele suntcântãrite,Pânzele ridicate la miºcarea vântului peste mareeDuc departe un cortegiu de bunuri memorate -Un stol de pescãruºi demni prin coridoare aeriene.

Înainte ca muzica sã tacã

ºi dupã toþi anii aceºtiadncuitoriochii noºtri nu se mai întâlnesc. Muzica cântaltã melodie care sã mã bântuie,încetinind ºidansând strâns,altã ºansãpentru tine sã nu-mi întâlneºtiprivirea. Ritmul s-a dus,totuºi îmi amintescdansând cu ochii tãi,când dansul era sfârºit.

În traducerea d-nei Mariana Zavati GardnerÎn traducerea d-nei Mariana Zavati GardnerÎn traducerea d-nei Mariana Zavati GardnerÎn traducerea d-nei Mariana Zavati GardnerÎn traducerea d-nei Mariana Zavati Gardner

DESPRE „MARELE DILETANT” SAVINIO(pre-text pentru lecturã, traducere, cunoaºtere)(pre-text pentru lecturã, traducere, cunoaºtere)(pre-text pentru lecturã, traducere, cunoaºtere)(pre-text pentru lecturã, traducere, cunoaºtere)(pre-text pentru lecturã, traducere, cunoaºtere)

Ioan Dumitru DenciuIoan Dumitru DenciuIoan Dumitru DenciuIoan Dumitru DenciuIoan Dumitru Denciu

se charge de remettre les pendules à l’heure. À minuit,bien sûr, à l’heure des fantômes. Mais à condition de nepas oublier la mythologie. Le fantastique n’est qu’un re-gard décapant sur notre monde onirique, sur les fondrièresde l’âme. Sur l’autre qui est en nous.” [… Breton ºi tova-rãºii sãi de drum ridicau în slãvi pe Alberto Savinio, legatde avangardele pariziene încã din anii ‘1910. Magistru înarte magice, Hermes bifrons plãmãdit din mãsurã ºi lipsãde mãsurã, grecul Savinio îºi ia sarcina de a repuneceasurile la orã. La a miezului nopþii, bineînþeles, orafantomelor. Dar cu condiþia de a nu uita mitologia. Fantas-ticul nu este decât o privire ce rãscoleºte ºi curãþã,reaºeazã lumea noastrã oniricã ºi hârtoapele mlãºtinoaseale sufletului. Pe celãlalt-ul din noi.] ªi: „Savinio, grecpar naissance, italien par culture et européen par voca-tion, est partout et nulle part. Comme certains de sespersonnages.” [Savinio, grec prin naºtere, italian princulturã ºi european prin vocaþie, e pretutindeni ºi nicãieri.Ca unele dintre personajele sale.]

Nuvela Vita dei fantasmiVita dei fantasmiVita dei fantasmiVita dei fantasmiVita dei fantasmi /Viaþa fantomelor/, la careîn subtext se referã universitarul citat, a fost publicatãprima oarã în 1925 în Rivista di FirenzeRivista di FirenzeRivista di FirenzeRivista di FirenzeRivista di Firenze. Iar cel care seautodefinea «il grande dilettante» /marele diletant/, autorulei, s-a stins pãmânteºte – din aceastã existenþã – la 6mai 1952, dacã dãm crezare (ºi nu vãd de ce n-am da)Dicþionarului cronologic Literatura italianã Dicþionarului cronologic Literatura italianã Dicþionarului cronologic Literatura italianã Dicþionarului cronologic Literatura italianã Dicþionarului cronologic Literatura italianã al specialiº-tilor noºtri Nina Façon, Doina Condrea-Derer ºi AndreiaVanci-Birtolon (Editura enciclopedicã românã, 1974), deºiadnotatorul antologiei franceze amintite indicã anul 1951.

Alberto Savinio, pe numele sãu adevãrat Andrea DeChirico, frate mai mic al celebrului pictor Giorgio DeChirico, s-a nãscut la Atena, la 25 august 1891. A fostunul dintre cei mai interesanþi, bizari, fascinanþi artiºti aiavangardei culturale (italiene ºi) europene din secolul alXX-lea. Prieten cu Max Jacob, Picasso, Apollinaire etalii, pictor (important ºi el, pare-se), compozitor, scriitor,s-a ilustrat în literaturã prin opere precum: Les chantsLes chantsLes chantsLes chantsLes chantsde la Mi-Mortde la Mi-Mortde la Mi-Mortde la Mi-Mortde la Mi-Mort /Cânturile Semi-Morþii/, poem dramatic(1914) – aluzie ºi la Les chants de Maldoror ale luiLautréamont? –; HermafroditoHermafroditoHermafroditoHermafroditoHermafrodito /Hermafroditul/, roman(1918); Infanzia di Nivasio Dolcemare Infanzia di Nivasio Dolcemare Infanzia di Nivasio Dolcemare Infanzia di Nivasio Dolcemare Infanzia di Nivasio Dolcemare /Copilãria luiNivasio [=Savinio anagramat!] Dolcemare/ (1941),Ascolto il tuo cuore, cittàAscolto il tuo cuore, cittàAscolto il tuo cuore, cittàAscolto il tuo cuore, cittàAscolto il tuo cuore, città /Ascult inima ta, oraºule/ ºiNarrate, uomini, la vostra storia Narrate, uomini, la vostra storia Narrate, uomini, la vostra storia Narrate, uomini, la vostra storia Narrate, uomini, la vostra storia /Oameni, spuneþi-vãpovestea/ (1942), romane ºi/sau naraþiuni autobiografice;Alcesti di SamueleAlcesti di SamueleAlcesti di SamueleAlcesti di SamueleAlcesti di Samuele (1949) ºi Emma B. vedova GiocastaEmma B. vedova GiocastaEmma B. vedova GiocastaEmma B. vedova GiocastaEmma B. vedova Giocasta/Emma B. vãduvã Iocasta/, teatru; Scatola sonoraScatola sonoraScatola sonoraScatola sonoraScatola sonora /Cutia sonorã/, eseuri despre muzicã (postum, 1955).

Meritã reþinute urmãtoarele consideraþii ale lui FrançoisLivi, profesor la Universitatea Paris-Sorbonne, spicuitedin Introducerea la Nouvelles fantastiques italiennesNouvelles fantastiques italiennesNouvelles fantastiques italiennesNouvelles fantastiques italiennesNouvelles fantastiques italiennes /Novelle fantastiche italianeNovelle fantastiche italianeNovelle fantastiche italianeNovelle fantastiche italianeNovelle fantastiche italiane, Librairie GénéraleFrançaise, Le Livre de Poche, 1990, col. Les LanguesModernes/Bilingue, pp. 11-12:

„ (...) Breton et ses compagnons de route portaientaux nues Alberto Savinio, lié aux avant-gardes parisiennesdès les années dix. Maître ès arts magiques, Hermesbifrons pétri de mesure et de demesure, le grec Savinio


PRO

PRO

PRO

PRO

PROLOGPROLOGPROLOGPROLOGPROLOGNoapte. Fântânile cântã cântecul lor cel mai secret.

Hermes coboarã de pe soclul sãu scund ºi îmi vine înîntâmpinare. Trupul tânãrului zeu încet se animã, privireasa blândã prinde viaþã.

«Caldã e mâna ta în seara aceasta, o Hermes.– Un misterios, foarte adânc izvor þâºneºte în mine ºi

curge ramificându-se în corpul meu, ca nervurile de pespatele unei frunze. Moartea îmi devine prietenã: îi ºizãresc chipul surâzându-mi de departe. Dar spune-mi:aceste convorbiri ale noastre nimeni nu le-a descoperitîncã?

– Ceea ce lumea pragmaticã ºi fericitã considerã denescrutat în noapte, aici este lege inderogabilã: prietenianoastrã o protejeazã misterul. La ce te gândeºti?

– Priveam la steaua mea. Într-o zi, mã gândeam,apropiatã poate, vom înfrunta soarele!

– Aºadar, nu fântânile: lumina însãºi îþi va cântacântecul sãu cel mai secret. Sã mergem.

SCENASCENASCENASCENASCENAÎntunecatã, camera. Mercur s-a aºezat la masa mea,

cu bãrbia în mânã. Mi-a cerut sã sting: lumina îl oboseºte.Fereastra e presãratã de stele, harta deseneazã pe pereteun pal dreptunghi, reflexul unei ape imobile vãluie supra-faþa oglinzii.

Hermes nu va mai vorbi.Primele vise, uºoare ºi transparente, sunt tãiate de o

neliniºte neaºteptatã ce mã trezeºte. Iatã din noufereastra spuzitã de stele, harta pe perete, reflexul înoglindã, zeul aºezat: totuºi ceva în acelaºi timpmonstruos, neînsufleþit ºi impalpabil s-a agãþat de minepe marginea visului ºi persistã, îmi suflã în obraz.

«Hermes!(Râsul lui Mercur sclipeºte ºi oribilul parazit mã lasã.)– Pact contra pact: eu te ajut sã devii muritor, tu m-ai

salvat de la moarte.– Nu tocmai: doar de o biatã fantomã.– Fantomã?– Taci: o vei simþi cum respirã.(Din întuneric se ridicã un suspin tânguitor.)MERC. – Hei, rãspunde! Eºti fantomã de om sau de

altã speþã?FANT. – De om.MERC. – De unde vii?FANT. – Nu ºtiu.MERC. – Ai murit?FANT. – M-am simþit dezlegat, fãrã corp, mai uºor.MERC. – Vreau sã zic: când ai murit?

FANT. – Cum aº putea s-o ºtiu?MERC. – De ce te învârþi prin pãrþile astea?FANT. – Mã învârt? Credeam cã stau nemiºcat.– Întreabã-l de ce se agãþa de mine.MERC. – Este secretul pe care fantomele îl pãzesc

cu cea mai mare grijã. Oprimate de o melancolie disperatã(auzi cum suspinã), simt nevoia sã...

(Nerãbdãtoare sã scape, fantoma se loveºte de pereþi.)– Liniºte! Ce apucãturi! Atâta balamuc pentru cã era

sã dezvãlui una din micile tale ºmecherii! Dacã nu tepotoleºti, aprind lumina.

(Fantoma se potoleºte.)– Se teme de luminã: e o fantomã–copil. Ziceam: þi s-

a arãtat aºa de afectuos, din cauza unui vechi obicei alfantomelor de a se alipi de câte o fãpturã vie spre a ficãratã.

(Fantoma suspinã sã-ºi despice pieptul, nu alta, însãnu se miºcã.)

– Dac-ai fi mai generos!...– Sã-i servesc drept vehicul? De ce nu tu, mai

degrabã?– Noi ne asemãnãm prea mult. Amândoi, nesuferiþi

de destin. Ascultã cum se agitã, numai cât audepronunþându-se cuvântul! Dar tu crezi în fantome?

– Dupã câte s-a întâmplat!...– O dovadã, într-adevãr. Însã mã refeream la semenii

tãi: mai cred ei în asta? O, universul e mult mai vast ºimai bogat decât apare ochiului uman! Viaþa, naºterea,existenþa ºi moartea se trag din eternitate, adicã dintr-ostare care, în sine, exclude naºterea, existenþa, moartea.

– ªi totuºi se asociazã!– Obscurã chestiune. Fapt este cã în operaþiunea dintâi

s-a stabilit un pact între aceste contrarii inconciliabile.Odatã formatã ºi desfãºuratã în timp, viaþa se stinge dinnou în eternitate. Dar nu tot ce moare se întoarce înaceasta. Pe unele creaturi trecutul le respinge. Un împãratal vostru a spus: „Mor vitejii o datã, laºii de mai multeori.” Înþelegi? Mor ºi iar mor, încercând în mai multe rândurisã intre pe porþile Erebului, ºi fiind mereu alungaþi. Dreptcare, rãtãcesc prin lume: umbre, spectre, fantome. Nuse supun timpului, nu cautã o soartã, nu nãzuiesc la undestin. Dãinuie dar nu trãiesc. În jurul lor, totul se miºcãºi se petrece; ei, deºi agitându-se mai rãu decât cei vii,rãmân inerþi ºi refuzaþi. Ai în minte rãspunsul de acumcâteva clipe al fantomei tale? Într-o cãlãtorie a meadeasupra Africii am vãzut Ecuatorul populat de fantomelevechilor sclavi.

– O zonã atât de aridã ºi neîndurãtoare!– Înainte de toate ei au fãcut-o sã ajungã aºa. În afarã

de asta, fantomele de la Ecuator sunt cele mai bãtrâne

VIAÞA FANTOMELOR

Alberto SavinioAlberto SavinioAlberto SavinioAlberto SavinioAlberto Savinio

meridiane


PRO

PRO

PRO

PRO

ºi mai îndârjite. Este greºitã pãrerea cã fantomele preferãclima rece ºi ceþoasã. Spun necunoscãtorii cã nordul ecartierul general al fantomelor. E fals: cele de acolo suntblânde ºi benigne. Fantome de recentã promoþie, abia laînceputurile peregrinãrii lor disperate. Fantome tinere caren-au experimentat încã toatã oroarea vieþii fãrã destin ºiaproape cã se bucurã, zãpãcitele!, de acea detaºare ºiirealitate. Se aratã drãguþe. Nu rar întâlneºti printre elepoznaºi. Se þin de ºotii ºi iubesc trucurile. Rãspândescgroaza, e adevãrat, umplu întunericul de voci lugubre,urmãresc sãtenii pierduþi noaptea pe coclauri, dar în glumãºi fãrã rãutate. Nedeprinse cu lumina, încã firave ºitemãtoare, se cuibãresc în locuri sãlbatice ºi întunecate.Însã pe mãsurã ce îmbãtrânesc ºi se învârtoºeazã însuferinþã...

– Suferã deci ºi fantomele?– Unele simþãminte, ºi durerea mai ales, mai

înrãdãcinatã ºi mai adâncã decât toate, dureazã ºi dupãmoarte. Când Perseu a tãiat capul Meduzei, ea ºi-a datultima suflare cu un cânt foarte frumos ºi neconsolat,care se repetã din mie în mie de ani într-o noapte cu lunãplinã: este durerea de nestins ce învinge cumplitul somnal monstrului. Cât despre fantome, ce nu sunt altcevadecât resturi dislocate, o palidã ºi searbãdã continuare,imaginea vlãguitã a oamenilor care au fost; pãstrând oamintire nesigurã a vieþii, dar simþind cã nu mai trãiesc,suferinþa lor e infinitã. Nu din greºealã voi oamenii vãînchipuiþi fantomele sub aspectul celei mai sumbre dureriºi obiºnuiþi sã spuneþi cã vocea lor rãsunã surd ºi disperat,ºi chiar tu ai avut prilejul sã remarci ce dureroasã, cetânguitoare era rugãmintea fantomei tale.

„Care, poþi sã adaugi, este o fantomã tânãrã ºi abiaîºi încearcã primele arme: inofensiv deocamdatã, darmâine, când va fi adult(ã), apoi bãtrân(ã), vai de tine,dacã...! Va emigra din aceste meleaguri prea septentrio-nale ºi fericite. Va urma cortegiul semenilor sãi care, pemãsurã ce îmbãtrânesc ºi se deprind cu starea lor de golºi disperare, pãrãsesc regiunile unde pãmântul e tânãrîncã ºi plin de surprize. Aerul de aici nu tolereazãvecinãtatea, plãcerile, nevoile acestor umbre fameliceºi, cum ai fãcut tu însuþi, se scuturã cu oroare de ele.Trag deci, aceºti respinºi, cãtre þinuturile mai sterpe, seadunã pe pãmânturile nefertile ºi arse, populeazã nisipuriledeºerturilor. Fantome din sud, cutezãtoare ºi lacome!Nimic nu le mai înspãimântã. Spectrele lor, ºuierând ºiurlând, se agitã cumplit în luminã. În jurul culcuºurilor lorsolul se usucã, iarba se ofileºte ºi moare, orice firicel deviaþã se stinge, þãrâna se albeºte ºi umple de oseminte,ca în preajma vizuinelor unor fiare. Aceea e reºedinþafantomelor, împãrãþia lor: niveleazã, stinge, distruge încetdar necruþãtor: creºte, se lãbãrþeazã: urcã, urcã, urcã.

(Tãcere: Mercur se apropie de fereastrã, urmãreºtescânteietoarele defilãri de planete, lungile panglici deconstelaþii care coboarã lent spre orizont.)

„Într-o zi spectrele creaturilor pe care eternitatea lerefuzã vor fi consumat orice viaþã pe planeta noastrã. Înspaþiul silenþios, pãmântul, rece ºi încãrunþit, va continuasã se roteascã inutil, târând cu sine un întreg popor destrigoi, tulbure ºi zadarnic.”

(Ultimele stele se nãpustesc spre orizont. Mercur se

întoarce ºi se aºeazã în faþa mesei. Trupul sãu recapãtãpuþin câte puþin imobilitatea statuii. „Mercur!... Mercur!...”Chemãrii mele nu-i rãspunde decât plânsul disperat alfantomei.)

ADNOTÃRIADNOTÃRIADNOTÃRIADNOTÃRIADNOTÃRICe intenþie a determinat pe tânãrul zeu sã coboare în

destinul muritorilor? Nu ºtiu. Oricum ar fi, speranþeleacestui convalescent extraordinar converg toate spredestinul uman ºi moarte. Cheia unei hotãrâri atât decurioase este de cãutat, cred, în diferenþa între «nemurire»ºi «eternitate». Quod demonstrandum est.

– Acea stranie judecatã despre moartea celor bravi ºia celor miºei a fost rostitã de Julius Caesar.

– Despre cântul Medusei, cf. Pindar.– Ceea ce Mercur mi-a revelat în legãturã cu obiceiurile

ºi comportamentul fantomelor se potriveºte pentru apreciza, prin opoziþie, adevãrul principiului individuãrii(principium individuationis). Cel care îºi pierde sentimentulpropriei individualitãþi se converteºte în fantomã. Mulþimeaeste fantomã. Fantomã este omul apatic, omul care selasã cãrat. De exemplu: Regele, Miniºtrii, Bancherii etc.Sã ne gândim la regii trândavi, la chinezii în palanchin, laregele Soare în caleaºca sa. Omul în trãsurã areîntotdeauna în sine ceva gol ºi spectral: o stare deinferioritate faþã de pieton: el ar trebui sã-l salute primul.

Femeia, fãpturã seacã ºi aiuritã, merge în trãsurã fãrãsã se sinchiseascã. A se lãsa dusã e visul sãu: lipsã deindividualitate. Cele din Celestul Imperiu recurg chiar lamutilarea picioarelor.

Birjarul ºi luntraºul nu sunt propriu-zis fantome: unulmânã caii ºi celãlalt vâsleºte. Cât despre omul cãlare, elface mai mult decât sã-ºi pãstreze individualitatea; secentaurizeazã: cazul condotierilor, conchistadorilor,cavalerilor rãtãcitori.

A merge ºi a gândi: iatã justificarea peripatetismului.Drumeþul e personificarea poetului ºi a filozofului.

Nietzsche sfideazã gândurile care vin în fotoliu. Trebuiasã adauge: gândurile care vin în trãsurã sunt gânduri defantome. În ce mã priveºte, am oroare sã mã simt miºcatde o forþã externã. Merg rar în trãsurã ºi, pe cât pot, evitsã mã urc în tramvai. Justificare metafizicã a încãpãþâ-nãrii mele de a practica mersul pe jos.

Traducere din italianã de IOAN DUMITRU DENCIUTraducere din italianã de IOAN DUMITRU DENCIUTraducere din italianã de IOAN DUMITRU DENCIUTraducere din italianã de IOAN DUMITRU DENCIUTraducere din italianã de IOAN DUMITRU DENCIU

meridiane


PRO

PRO

PRO

PRO

meridiane

Adolf PAdolf PAdolf PAdolf PAdolf P. Shvedchikov. Shvedchikov. Shvedchikov. Shvedchikov. Shvedchikov*

ÎNAINTE DE FURTUNÃBEFORE TEMPEST

Soarele strãluceºte, pãsãri ciripescNatura îºi pãstreazã armonia.Dar prin pãrþile de jos ale ceruluiNori negri se adunã.Triºti, copacii aºteaptã…Furtuna se apropieRamuri vãluresc…ªi iatã cã vine prima rafalã de vântªi tunetul se-aude izbind în depãrtãri.Norii negri vin tot mai aproape,Cerul se lumineazã în sfârºitÎn spectacolul fãrã seamãnAl furtunii de varã!

MUZAMUSE

Muza mea se ascunde printre copaci,Muza mea se rostogoleºte pe dealuri,Muza mea locuieºte în mãreþia norilorMuza mea se leagãnã în adierea vânturilorMuza mea se confundã cu trilul privighetoriiMuza mea se aºazã în interiorul clopotului de argint,Fãrã muza mea n-am ce cãuta nicãieri,Cãci ea e pretutindeni cunoaºtere ºi plãcere.

* Om de ºtiinþã rus, poet ºi traducãtor. S-a nãscut la 11 mai1937 la Shakhty, Rusia. Licenþiat al Universitãþii de Stat dinMoscova în 1960. ªef lucrãri ºtiinþifice la Institutul de Chimie-fizicã, Academia Rusã de ªtiinþe, Moscova. ªef chimist,Pulsatron Technology Corporation, Los Angeles, S.U.A. Apublicat peste 150 de articole ºtiinþifice ºi peste 300 de poeziiîn Rusia, S.U.A., India, Brazilia, China, Coreea, Japonia, Italia,Spania, Franþa, Albania, Grecia, Anglia, Australia. Poeziilesale au fost traduse în toate limbile de circulaþie universalã.Din toate aceste motive, colaborarea sa ne onoreazã.

Sã mai adãugãm cã este membru al Societãþii Interna-þionale a Poeþilor, Congresului Mondial al Poeþilor, o perso-nalitate respectatã ºi în aceastã ipostazã. A fost mult elogiatpentru traducerile sale din englezã în rusã (spre exemplu,sonetele lui W. Shakespeare) ºi pentru traducerile unor poeþimoderni din Brazilia, India, Grecia, S.U.A., Anglia, China ºiJaponia.

Textele din ciclul propus aici au fost traduse în limbaromânã de Nadia-Cella Pop ºi Dragoº Barbu.

ÎNCÂNTARE ASCUNSÃHIDDEN DELIGHT

Eºti pe câmp. Priveºte, iatã!Arii de triluri subit se desfãºoarã.Priveºte cerul, turcoaz strãlucitorªi invizibila ciocârlie care încântã auzul!Un greier vesel þârâie prin ierburiªi sã mã crezi, în veci nu-l vei gãsi!Mugurii s-au îmbrãcat în valuri de frunzeSã-ºi ascundã deliciul de ochii hoþilorÎncântarea poetului e sã se amestece în gândulCel mai subtil, mai plin de sentiment!

BARZIITHE BARDS

Barzi ai tristeþii, barzi ai hazuluiVoi aþi cântat bucuria ºi îndurerarea,Barzi ai tainei, ne-aþi fost clopote ºi gongugi,ªi uneori pãreaþi zei de pãmânt!Întinzând aripi lucitoare de omãtVoi aþi plutit în spectrul curcubeului.Emoþionaþi, pãmântenii v-au urmat zborulCãci sublimele voastre cuvinteAu atins coarda sufletului lor.Dar mulþimile de barzi au avut o soartã sumbrã,Trecând în necunoscut, unul câte unulFãrã a fi vreodatã scãldaþi în soarele glorieiªi nimeni nu le-a spus cã sunt vestiþi ºi mari.O, glorioase Ceruri, deschideþi-vã poarta,Daþi-le altã ºansã, ca sã încânte iarãSufletul ºi istoria popoarelorPânã nu va fi prea târziu!

CHINUL CREAÞIEICREATIVE TORTURE

Dispoziþia mea se schimbã ca fazele Lunii.Odatã se înalþã ºi alteori coboarã.Dar sufletul meu, acoperit de zãbranicul nopþiiE încã viu, uimeºte încã.Dar totu-i fals: cuvânt ºi frazã.Mã simt uneori ca o pasãre în colivie:Cuvinte sunt multe, dar palide pe hârtieªi nu poþi scãpa din teribilul labirint !


PRO

PRO

PRO

PRO

meridiane

Cãci nu-i luminã, nici mãcar o razãªi, fãrã inspiraþie, aproape te sufoci,Viaþa-i doar în spate, de moarte eºti aproapeªi nu e vreo speranþã, nici vis mãcar nu e.Dar iatã cã deodatã întinzi mândrele-þi aripi.ªi, deschizând o uºã a sãlii cu comoriTu spada descântatã o-nvârþi prin aer iar,ªi cântã, cântã iarãºi, scânteietoarea-þi lirã!

MINTE ªI INIMÃMIND AND HEART

Ascultã, minte! Rãul e peste totNu pot deosebi sfârºitul de început.Spun minciuni sãrmanei mele inimi,Ea cere puþinã mãgulire ca sã fie fericitã!Nu mai conteazã cã florile iubiriiNu-s chiar proaspete, dar te rog, nu uitaCã eºti în aceeaºi barcã,ªi ne aºteaptã acelaºi edec.Minte-mi inima frumos, lecuieºte-mã oarecum.E insuportabil sã simt mereuTãiºul cel dur al tristeþiiªi sã-mi spun mereu cã voi muri!Minte treazã, dã-mi o ºansã,Ca sã mai cred doar un momentÎntr-un miracol zadarnic. Eu ºtiuCã tu ai înþeles totulÎn aceastã lume crudã.Totuºi, eu te implor din nou:Sã nu-nchizi uºa bietei mele inimi!

ÎMI AMINTESCI REMEMBER

Îmi amintesc de glorioasele zileAle splendidei mele tinereþiCând cenuºiul vieþii nu exista,ªi ne spuneam unii altora adevãrul!Îmi amintesc acei umbroºi copaci,Care îmi mângâiau simþurile.Îmi amintesc de vechiul orãºelCe mã-nvãluia cu roba nopþii.Acele zile vor rãmâne pe veciAle tale, tinereþe, ca un cântec eternDespre frumuseþea ºi claritateaZilelor luminoase ºi sideraleCare au fost odatã.

PEGAS ªI CALULPEGAS AND A HORSE

E diferenþã între Pegas ºi un cal.Pegas, armãsar înaripat, iubeºte zborul,Calul mãnâncã ovãz ºi secarã, într-o iesle.Pegas necheazã voios, calul rãguºeºte desPegas e entuziast, ager ºi sensibil,Îi plac metaforele strãlucite, alegoriile!Dar despre cal, povestea-i alta,El ºtie doar la ce-i bun biciul!Pegas, fluturându-ºi coama împletitãE mult prea vestit ºi prea mândruCa sã se gândeascã la mulþimea guralivã…Pentru cal, viaþa e trudã nesfârºitã.ªi, unori, desigur ca Pegas vrem sã fim,Sã plutim pe aripile gloriei.Dar imediat vedem cã nu putem zbura,Ci suntem, din pãcate, doar un cal de ham…

PASÃREA-ALBASTRÃ ABUCURIEI ªI PLÃCERII MELETHE BLUEBIRD OF MY JOYAND PLEASURE

Pasãre-albastrã a bucuriei ºi plãcerii mele,Te caut frenetic, peste tot.Nu te gãsesc nici aici altundeva.Nu pot gãsi nici mãsura cu careSã-mi evaluez nepreþuita comoarã.Tu, pasãre-albastrã invizibilãEºti vie oare sau o absurdã legendãScrisã pe al cerului azur?


PRO

PRO

PRO

PRO

memoria arhivelor

Duminicã, 14 iulie.Duminicã, 14 iulie.Duminicã, 14 iulie.Duminicã, 14 iulie.Duminicã, 14 iulie.Ziarele reproduc comentariile, cu caracter oficios, ale presei

germane ºi italiene la întrevederea de la Munchen. Astfel,„Deutsches Allgemeine Zeitung” precizeazã „cã orice noiprobleme s-ar putea pune dupã terminarea rãzboiului în sud-estul european, toate statele din aceastã regiune trebuie sãaibã încredere ºi sã se supunã arbitrajului Germaniei, renunþândpentru totdeauna la influenþa Angliei”. Iar Roma dã „asigurareacã actualul status-quo balcanic nu va fi tulburat de nimeni ºicã de sacrificiul Ungariei nu va profita nimeni ºi cu atât maipuþin vreo putere balcanicã”.

O circularã a d-lui I. Gigurtu, în calitate de ºef de stat majoral partidului naþiunii, dispune cã „evreii botezaþi sau cei carepoartã nume româneºti, soþiile creºtine ale evreilor sau evreicelesoþii de români, chiar dacã sunt botezate, nu se vor înscrie subnici un motiv” în partid.

În altã parte, „Universul” publicã o notã oficioasã din Ber-lin, 11 iulie, referitoare la conversaþiile de la Munchen, care,între altele, cuprinde urmãtorul pasaj instructiv:

„Germania, Italia ºi Ungaria, împreunã cu toate celelaltestate balcanice, gata sã colaboreze la reorganizare, vor ºti sãmenþinã pacea în Sud-Est ºi vor construi aci o nouã Europa,eliberatã de orice urã ºi injustiþie”.

Asta, dupã mine, nu însamnã nici mai mult ºi nici mai puþindecât cã biata România trebuie sã se aºtepte la noi sacrificii,adevãrat cã nu chiar acuma, dar la conferinþa de pace, cândungurii ºi bulgarii îºi vor prezenta poliþele lor.

Noua organizare a Franþei e în plin curs. Mareºalul PhilippePetain a publicat un act de stat, socotit constituþional, cu datade Vichy, 11 iulie 1940, având urmãtorul cuprins:

„Noi, Philippe Petain, Mareºal de Franþa, având în vederelegea constituþionalã din 10 iulie 1940, declarãm cã /ne/asumãm funcþiunile de ªef al statului francez.

În consecinþã, decretãm:Articolul 2 din legea de la 25 februarie 1875 este abrogat”.Acest act constituþional a fost precedat de demisia

Preºedintelui Lebrun, datã dupã o telegramã a agenþiei Stefanidin Geneva, din 12 iulie, în urmãtoarele condiþiuni:

„Mareºalul Petain a avut o lungã conversaþie cu PreºedinteleRepublicii. Mareºalul Petain a comunicat PreºedinteluiRepublicii intenþia sa de a prelua, odatã cu funcþiunea dePreºedinte al consiliului, ºi pe aceea de ªef al statului francez,spre a purta personal rãspunderea conducerii treburilor publiceîn actualele împrejurãri excepþionale ale Franþei.

D. Lebrun s-a plecat imediat faþã de aceste motive ºi a pusputerile sale la dispoziþia Mareºalului Petain”.

Într-un discurs, þinut pe ziua de 12 iulie, noul ªef de stat,vorbind de noua administrare a statului, a zis cã aceastãadministrare va fi încredinþatã unui consiliu de miniºtri, compus

ÎN REFUGIU (II)

Max HacmanMax HacmanMax HacmanMax HacmanMax Hacman

numai de 12 miniºtri, ajutaþi de secretari generali, în frunteaprovinciilor fiind numiþi guvernatori.

D. Giovani Ansaldo, directorul ziarului „Telegrapho”, zice,într-un articol dedicat convorbirilor din Munchen, între altele,urmãtoarele:

„În rezumat, pãmânturile care se aflã dincoace de frontierala care au ajuns ruºii prin excursia lor motorizatã spre Basarabia,este în interesul Axei sã rãmânã în liniºte ºi cu frontierele lorneschimbate”.

La prânz suntem invitaþii d-lui Pascu, medic veterinar aljudeþului, cu care am fost senatori liberali sub prima guvernarea d-lui Tãtãrãscu. D. ºi d-na Pascu sunt oameni foarte afabili.Dupã prânz, d. Pascu ne dã trãsura, cu care facem o excursie laFloreºti, din apropierea Focºanilor, la d. ºi d-na Ferhat, care auacolo moºia lor. E un adevãrat Turentino acest conac curat, cugrãdiniþa în plinã floare ºi cu via foarte bine îngrijitã, iaramfitrionii oameni drãguþi, care ne primesc cu cea maiimpresionantã ospitalitate.

Luni, 15 iulie.Luni, 15 iulie.Luni, 15 iulie.Luni, 15 iulie.Luni, 15 iulie.„Monitorul oficial” din 14 iulie publicã un decret-lege prin

care Direcþiunea generalã a poliþiei, Comandamentul corpuluide jandarmi ºi Prefectura poliþiei Capitalei se contopesc într-un singur organism, numit Direcþiunea generalã a poliþiilor ºisiguranþei statului.

Ieri, duminicã, în 14 l.c., s-a oficiat, în biserica Patriarhieidin Bucureºti, un parastas „pentru odihna sufletelor luptãtorilornaþionaliºti ºi ale ostaºilor români cãzuþi în zilele din urmãpentru apãrarea þãrii ºi a credinþei strãbune”. A oficiat însuºiPatriarhul Nicodim, rugându-se pentru pomenirea „fraþilor careau adormit întru nãdejdea învierii neamului românesc, apãrândsfânta cruce ºi pãmântul strãmoºesc”. Au luat parte, între alþii,d. Caracostea, ministrul educ. naþ., Nichifor Crainic, ministrulpropagandei, Radu Budiºteanu, ministrul cultelor, apoi d. prof.Traian Brãilean, ing. Virgil Ionescu, Ilie Gârneaþã º.a.

În Franþa, noul ªef de Stat a dat, pe ziua de 11 iulie, douãacte constituþionale, nr.2 ºi nr.3.

Cuprinsul actului constituþional nr.2:Art.1. ªeful statului francez are deplinãtatea puterii

guvernamentale. Eu numeºte ºi revocã miniºtrii ºi subsecretariide stat, care sunt responsabili în faþa lui.

El exercitã puterea legislativã în consiliu/l/ de miniºtri: a)pânã la formarea noilor adunãri; b) dupã aceastã formare, încaz de încordare externã sau de gravã crizã internã, prin pro-pria sa decizie ºi în aceeaºi formã. În aceleaºi împrejurãri, elpoate edicta orice dispoziþii de ordin bugetar ºi fiscal.

El promulgã legile, asigurã executarea lor prin adunãrilelegislative.

Art.2. cuprinde abrogarea legilor constituþionale referitoare,de la 1875, incompatibile cu acest act.


PRO

PRO

PRO

PRO

memoria arhivelor

Actul constituþional nr.3 menþine, în principiu, Senatul ºiCamera pânã la formarea noilor adunãri, dar le amânãtotdeodatã pânã la noi dispoziþiuni.

Un decret al ªefului de stat din 13 l.c. dispune cã guvernulfrancez se va compune în viitor numai din 12 miniºtri, secretaride stat ºi din 3 subsecretari de stat. Preºedintele consiliuluieste, în acelaºi timp, ºi ºeful statului, guvernul fiind condus device-preºedintele consiliului. Mareºalul Petain a ºi format noulguvern în baza acestui decret. Din acest guvern fac parte, înspecial, d-nii Pierre Laval, ca vice-preºedinte, Baudoin, laexterne, ºi generalul Weygand, la apãrarea naþionalã.

Astãzi Franþa este guvernatã de 12 miniºtri, dintre careprimul este, în acelaºi timp, ºi ªeful Statului ºi 3 subsecretaride stat, iar România de 17 miniºtri, dintre care unul, d. Leon,este ad-interim numit la alte 3 ministere ºi 11 subsecretari destat!

Am vizitat astãzi, cu soþia mea, pe Artur ºi Lala M., refugiaþiîn Bacãu împreunã cu al lor ªtefãnel.

Încã Diti Tarangul, fiind sâmbãtã în 13 l.c. la noi, mi-a zis cãîn ziua de vineri, 28 iunie, pânã a intra ruºii în Cernãuþi, s-auprodus grave excese, provocate de evreii din localitate. Astfelaceºtia, arborând steaguri roºii, au deschis penitenciaruloraºului, dând drumul la cei închiºi. Cu ocazia aceasta au fostasasinaþi mai mulþi gardieni, în frunte cu directorul peniten-ciarului. În oraº au fost împuºcaþi 11 sergenþi de stradã. S-ar fidat adevãrate lupte de stradã, fiind omorâþi ºi mai mulþi dintreevreii comuniºti. Amãnuntele acestea le avea Diti Tarangul dela acei sergenþi de stradã din Cernãuþi care s-au putut refugiala Suceava.

În Bacãu, Artur M. mi-a confirmat aceste ºtiri, adãugând cãau mai fost asasinaþi d. Kopetzki, viceprimarul german aloraºului, ºi învãþãtorul german Leugner cu soþia ºi cu fiica sa.

Apoi Diti Tarangul venise cu ºtirea din Bucureºti cã, chiar înscurtã vreme, Cernãuþiul va fi redat de ruºi României, nou/a/frontierã fiind tot Prutul, astfel cã ºi Herþa cu satele româneºtiva fi retrocedat. ªi aceastã ºtire circulã în Bacãu, cum mi-a zisArtur M. În plus, chiar astãzi am primit o scrisoare de la GicãAlexandrescu din Dorohoi, care confirmã ºi el aceastã ºtire.Numai cã Gicã mai adaugã cã în cercurile militare nu se ºtienimic, ºi ãsta-i adevãrul. Nici eu nu cred nimic din acestezvonuri. Doar Conferinþa de pace de la sfârºitul rãzboiului sãne aducã aceastã bucurie.

Ceea ce, însã, m-a impresionat profund, este cã în Bacãucirculã cu persistenþã zvonul de formarea, în scurtã vreme, aunui guvern pur legionar, aºteptându-se întoarcerea în þarã acelor 2.000 legionari care petrec de mai lungã vreme înGermania. Cu ocazia aceasta se va cere abdicarea Regelui, cucare ºi ofiþerii din Bacãu ar fi foarte nemulþumiþi ºi cerând ºi eiaceastã abdicare. ªeful biroului drumurilor din Bacãu, d.Barcianu, l-ar numi pe Rege, în gura mare, Moritz II, fãcândastfel aluzie la Lupeasca. Doamne, ce ne mai aºteaptã?

Marþi, 16 iulie.Marþi, 16 iulie.Marþi, 16 iulie.Marþi, 16 iulie.Marþi, 16 iulie.Ziarele publicã numele a 65 medici evrei, scoºi din

funcþiunile publice pe care le aveau la asigurãrile sociale, ladiferite spitale sau ca medici de circumscripþie..

Miercuri, 17 iulie.Miercuri, 17 iulie.Miercuri, 17 iulie.Miercuri, 17 iulie.Miercuri, 17 iulie.„Mon. Ofic.” francez din 13 iulie publicã actul constitu-

þional nr.4, prin care Mareºalul Petain, în calitate de ªef al statuluifrancez, îl desemneazã pe d. Pierre Laval, vicepreºedintele

Consiliului, ca ªef al statului, „dacã din orice ºi ce cauze /sic!/, înaintea ratificãrii de cãtre naþiune a noii Constituþii, vom fiîmpiedicaþi a exercita” aceastã funcþiune. În cazul când d. PierreLaval ar fi împiedicat ºi d-sa, din orice cauze, va fi, la rândulsãu, înlocuit de o persoanã ce va fi desemnatã de majoritateade 7 voturi ale consiliului de miniºtri”.

Pe ziua de 14 iulie, prim ministrul englezesc Churchill apronunþat prin radio un mesaj, din care extrag urmãtoarelepasaje:

„Marina britanicã a trebuit sã-ºi impunã trista datorie de ascoate efectiv din funcþiune, pentru toatã durata rãzboiului,principalele vase ale marinei franceze... Trecerea lor în puteread-lui Hitler ar fi pus în pericol în acelaºi timp securitatea MariiBritanii ºi a Statelor Unite... Trebuia sã acþionãm aºa cum amfãcut ºi sã acþionãm imediat.

Când ai un prieten care a luptat alãturi de tine, fãcând faþãunei lupte formidabile, pe când acel prieten este doborât sublovituri care l-au ameþit, trebuie sã te asiguri cã arma cãzutã dinmâna lui nu se va adãuga la armele inamicului ºi nu trebuie sãfii supãrat pe el pentru strigãtele lui de delir sau pentru gesturilelui de agonie. Nu trebuie sã-i mãreºti durerea, ci trebuie sãlucrezi pentru refacerea lui.

Totul face sã se creadã cã rãzboiul va fi lung ºi greu... Aici,în acest puternic oraº de refugiu... aºteptãm liniºtiþi salutuliminent. Poate se va produce astã searã, sau poate sãptãmânaviitoare; poate nu va veni niciodatã... S-ar putea sã ne folosimde milã – dar n-o vom cere.

Vom apãra fiecare sat ºi fiecare oraº. Numai uriaºa Londra,dacã ar fi apãratã stradã cu stradã, ar putea cu uºurinþã sãînghitã întreaga armatã duºmanã ºi am prefera sã vedemLondra cenuºã ºi ruine, decât s-o vedem subjugatã.

Nu este oare remarcabil faptul cã, dupã 10 luni de atacurisubmarine ºi aeriene, rezervele noastre de mãrfuri alimentaresunt mai mari decât oricând ºi cã avem sub pavilionul nostruun tonaj sensibil mai mare decât la începutul rãzboiului?

Trebuie sã ne pregãtim nu numai pentru varã, ci ºi pentruiarnã; nu numai pentru 1941, ci ºi pentru 1942, când sper cãrãzboiul nu va mai avea forma defensivã.

Totul depinde însã ºi de faptul cã toate popoarele noastreasociate ºi toþi acei care ne voiesc binele, din orice þarã ar fi ei,sã facã tot ce vor putea, zi ºi noapte, dând totul, îndrãznindtotul ºi suferind totul”.

Toate-s bune ºi frumoase. Dar îmi aduc aminte cã în rãzboiulmondial am auzit ºi am citit manifestãri de energie englezeascãasemãnãtoare cu cea de faþã. ªi totuºi, Lloyd George, înmemoriile sale, publicate dupã rãzboi, aratã cã situaþia Anglieiîn timpul rãzboiului adesea a fost criticã, mai ales în urmatonajului pierdut pe mare. Ori pierderile de astãzi, pe care lesuferã marina comercialã englezã, mi se par mai mari decâtpierderile din rãzboiul mondial, iar germanii n-au fost atuncistãpâni pe întregul litoral atlantic francez, belgian ºi olandez,ca astãzi.

Agenþia D.N.B. anunþã, din Cracovia, pe ziua de 15, cã guver-natorul general al Poloniei ocupate „a dispus ca partea de pemalul de vest al râului San a oraºului Przemysl sã devinã oraºliber ºi sã poarte numele de Deutsch-Przemysl”.

Un prieten focºãnean, d .cãpitan Prisacaru, îmi atrageatenþia asupra unor anunþuri de parastas, publicate în„Curentul” din 15 iulie. Sunt nouã la numãr, care toate s-auoficiat duminicã, în 14 iulie, orele 11 dim., în biserica Sf.-þii


PRO

PRO

PRO

PRO

Apostoli din Bucureºti, pentru persoane care, pe cât dau deînþeles în unele cazuri profesiunile indicate, par a fi fost tineri,care toþi au murit „în dreaptã credinþã”. La asistentul universitarVasile Cristescu au trecut un an ºi 6 luni de la moartea sa. De lamoartea lui Ilie Minea, elev ºcoala militarã, a lui Ion A. Ursu,Gheorghe Teodorescu, sculptor, Nicolae Strugaru, avocat,Iordache Nicoarã, asistent universitar, ºi Vasile Buhai, student,au trecut 10 luni, iar de la moartea lui Gh. Nicolicescu, inginer,ºi a lui Filipov, licenþiat al acad. Comerciale, au trecut 9 luni. Para fi unii din acei tineri care, dupã moartea prin asasinat a luiArmand Cãlinescu, au fost executaþi.

Joi, 18 iulie.Joi, 18 iulie.Joi, 18 iulie.Joi, 18 iulie.Joi, 18 iulie.În „Universul” de astãzi citesc o ºtire, venitã din Berlin, 15

iulie, dupã care „cercurile autorizate germane precizeazã cãmai sunt numai puþine minute pânã la începerea” ofensiveiGermaniei contra Angliei.

Astfel de ºtiri mi se par ridicule.Pe de altã parte, jurnalul elveþian „Neue Zuricher Zeitung”

din 16 iulie, într-o corespondenþã din Roma, anunþã „cã oultimã ofertã de pace, sub forma unui ultimatum, ar urma sã fiefãcutã Angliei de cãtre puterile Axei”, înainte de a se începeofensiva. – Mai ºtii?

Vineri, 19 iulie.Vineri, 19 iulie.Vineri, 19 iulie.Vineri, 19 iulie.Vineri, 19 iulie.„Problema jidãneascã nu se poate rezolva decât prin

aplicarea unei soluþii unitare”. – Asta-i, cel puþin, opinia d-luiA.C. Cuza, cum ne spune „Curentul” de astãzi.

Tot în „Curentul” de astãzi, d. Ion Dimitrescu, într-un articolintitulat: Terapeutica demisiei, face urmãtoarea precizare:

„Vã închipuiþi cum s-ar fi dezmeticit Franþa dacã – prinoctombrie sau noiembrie – un Gamelin, Daladier sau Lebrunazvârlea þãrii o asemenea demisie de alarmã: Demisionez pentrucã nu am nici o iniþiativã de autoritate. Pentru cã eu nu sunt eu!

Pe când Anglia ºi Germania se pregãtesc pentru o luptã dincare una va ieºi distrusã, Japonia continuã realizareaprogramului sãu imperialist. Jurnalele aduc ºtirea despreformarea unui nou guvern, prezidat de Prinþul Konoye, cucaracter totalitar. Un punct din noul program guvernamentaleste: Stabilirea spaþiului vital japonez. Iar acest spaþiu vitalpare cã urmeazã sã cuprindã ºi Indochina francezã, mai alesînsã bogatele posesiuni olandeze din arhipelagul malaic:Sumatra, Borneo, Java, Celebes etc. Vorba lui: Duobuscertantibus. Oare ce-a zice America?

Azi am fost în Bucureºti. În drum încolo am cãlãtorit cuziaristul Teodorescu din Cernãuþi, care mi-a istorisit cã,întrebându-l, înaintea plecãrii sale din Cernãuþi, pe DumitruMoldovan dacã nu fuge ºi el, acesta i-ar fi rãspuns: „Nu, eurãmân aici. Spune-le regãþenilor d-tale cã 20 de ani am robotitdegeaba – aici o înjurãturã trivialã – nu aprob nici politica lorexternã, nici cea internã – altã înjurãturã de mahalagiu”. AcumMoldovan este un fel de preºedinte al tineretului comunist ºial învãþãtorilor în Cernãuþi. Iar Gicã Alexandrescu îmi scrie cã înpãrþile Dorohoiului se vorbeºte cã Moldovan împãrþeºte înjudeþul Cernãuþilor pãmântul marilor proprietari la þãrani.

În Bucureºti l-am vãzut de data aceasta ºi pe Aurel Morariu.Nu mi-a plãcut. Pãrea enervat, ca ros de griji mari, nu ºtiu,pentru Leca, sau din alt motiv.

La ora 6 am luat parte la întrunirea profesorilor universitaridin Cernãuþi refugiaþi în Bucureºti. Prezida Nistor. S-a hotãrâtca o delegaþie, condusã de Nistor, sã meargã în audienþã la

primul ministru ºi la ministrul educaþiei naþionale pentru a lecomunica dorinþa noastrã de a stabili birourile Universitãþii încasa noastrã din Gura Humorului ºi de a cere sã ni se dea ºinouã, ca ajutor, leafa de o lunã, cum s-a acordat acest ajutormagistraþilor ºi personalului de la ministerul sãnãtãþii refugiat.

Sâmbãtã, 20 iulie.Sâmbãtã, 20 iulie.Sâmbãtã, 20 iulie.Sâmbãtã, 20 iulie.Sâmbãtã, 20 iulie.Ziarele relateazã cã pe ziua de 17, orele 10 dimin., s-a produs

o puternicã explozie la uzina electricã din Galaþi, distrugândîntreaga clãdire, împreunã cu instalaþiile. Ce-o mai fi ºi asta?

Din Chicago se anunþã cã partidul democrat l-a desemnat,pe ziua de 18 l.c., pe d. Roosevelt ca candidat al partiduluipentru a fi ales a treia oarã preºedinte al Statelor Unite, cu 940voturi. Dintre ceilalþi candidaþi, d. Farlog a obþinut abia 72 voturi,iar d. Cordell Hull 5 voturi.

Duminicã, 21 iulie.Duminicã, 21 iulie.Duminicã, 21 iulie.Duminicã, 21 iulie.Duminicã, 21 iulie.Corespondentul special al „Universului” reproduce un

articol din „Hamburger Fremdenblatt”, din 18 iulie, în careurmãtorul pasaj mi se pare relevant:

„Ziarul afirmã cã cercurile politice din Berlin sunt de pãrerecã, cu toatã intransigenþa guvernului Churchill, Germania nus-a pronunþat încã în mod definitiv în ce priveºte soluþionareaacestei probleme, ceea ce ar permite sã se audã anumite vocicare fac sã se presupunã cã o acþiune politicã specialã în aceastãdirecþie n-a fost încã definitiv îndepãrtatã din planurile politicegermane”.

Serviciul central de cenzurã a suspendat definitiv 10 jurnaleºi a retras autorizaþia de apariþie la alte 18 publicaþiuni periodice,conduse de ovrei.

La cererea Japoniei din 24 iunie, Anglia, prin un acordîncheiat cu Japonia la 18 iulie, declarã cã exportul de arme ºimuniþie pentru China prin Hong-Kong a fost oprit încã dinianuarie 1939, iar guvernul din Birmania a convenit sã suspende

memoria arhivelor


PRO

PRO

PRO

PRO

aºijdere astfel de export.Într-o cuvântare de propagandã pe care preºedintele,

candidat la preºedinþie, Roosevelt a adresat, pe ziua de 19iulie, prin radio, congresului democrat de la Chicago, care l-aproclamat candidat, d. Roosevelt a zis, între altele:

„Ne aflãm nu atât în faþa unui rãzboi obiºnuit, cât în faþaunei revoluþii, care încearcã sã întemeieze dictatura”.

Mi se pare cã Roosevelt nu greºeºte tocmai!

Luni, 22 iulie.Luni, 22 iulie.Luni, 22 iulie.Luni, 22 iulie.Luni, 22 iulie.Adolf Hitler a vorbit poporului german, a vorbit lumii întregi.

Ca ºi toamna trecutã, dupã prãbuºirea Poloniei, el a convocat,la 19 iulie, Reichstagul în ºedinþã solemnã, la care de dataaceasta a luat parte ºi un numãr mare de generali, comandanþiîn campania francezã. Din acest discurs istoric, fie aici scoaseurmãtoarele pasaje mai remarcabile:

„Miºcarea naþional-socialistã a anunþat în programul sãu,alãturi de eliberarea interioarã de lanþurile iudeo-capitaliºtilorºi ale unei subþiri pãturi de pluto-democraþi ce exploataupoporul, hotãrârea de a elibera Reichul în afarã de lanþurilepãcii forþate de la Versailles. Realizarea acestor revizuiri a pututfi efectuatã fãrã rãzboi”.

„Dar, din ce în ce mai mult, otrava internaþionalã evreiascãa început sã distrugã bunul simþ al lumii. Evreii ºi francmasonii,fabricanþii de armament ºi profitorii de rãzboi, negustoriiinternaþionali ºi speculanþii au gãsit indivizi politici, disperaþiai soartei de felul lui Erostrate, care pretindeau cã rãzboiul estede dorit”.

„Aceastã luptã ar fi putut fi încã evitatã la 2 septembrie(1939). D. Mussolini a fãcut o expunere în vederea încetãriiimediate a ostilitãþilor ºi a negocierii pãcii. Eu am acceptataceastã propunere. Numai beliciºtii anglo-francezi vroiaurãzboiul ºi nu pacea”.

„La 6 octombrie 1939 am vorbit aci cãtre poporul german.Am adresat cu acest prilej un apel la bunul simþ al oamenilorresponsabili din þãrile inamice ºi al popoarelor lor. Am avertizatîndeosebi pe francezi de a nu începe o luptã care, independentde rezultatul ei, ar avea consecinþe grozave. Am adresat acestapel ºi restului lumii. Mi-a fost teamã cã voi predica în pustiu.Am avut dreptate”.

Urmeazã o expunere, de ordin strategic, a operaþiunilor înNorvegia, Olanda, Belgia ºi în Franþa ºi o elogiere a conducã-torilor merituoºi ai diferitelor unitãþi militare, în frunte cuMareºalul Goering, ridicat de Fuhrer la rang de „Reichsmars-chall” al Marii Germanii. În aceastã parte a discursului sãu,Fuhrerul þine sã sublinieze ºi calitãþile sale proprii de strateg,prin cuvintele:

„Contrar planului Schlieffen din 1914, eu am fãcut sã cadãtoatã greutatea operaþiunilor militare pe aripa stângã a frontuluide strãpuns, lãsând inamicului sã creadã cã trupele germanefãceau contrariul. S-a reuºit sã se înºele inamicul. Darconducerea tuturor operaþiilor mi-a fost înlesnitã de mãsurileluate chiar de inamic”.

Apoi Fuhrerul continuã:„De când existã un regim naþional-socialist, programul sãu

de politicã externã ºi-a fixat douã þeluri:1. a ajunge la o adevãratã amiciþie cu Italia ºi2. a ajunge sã se stabileascã aceleaºi raporturi cu Anglia”.„Sunt fericit cã am putut realiza cel puþin primul punct al

programului meu de politicã externã. O datorez, în primul rând,

geniului care se aflã în fruntea poporului italian”.„Reichul a tras foloase extraordinare de pe urma atitudinii

Italiei. De la început, Italia a reþinut puternice efective inamiceºi, mai ales, a paralizat libertatea dispoziþiilor strategice aleinamicului”.

„Germania este astãzi, din punct de vedere militar, maiputernicã decât oricând. Germania ºi Italia posedã un spaþiueconomic care dispune de 200.000.000 oameni, din care numai130.000.000 sunt soldaþi, iar peste 70.000.000 suntîntrebuinþaþi numai în economie”.

„Relaþiile germano-ruse sunt definitiv pecetluite. NiciGermania, nici Rusia nu au fãcut un singur pas în afara sferelorde interese”.

„Nu cred ca poporul englez sã plece în Canada, dar se parecã profitorii de rãzboi se vor retrage acolo. Sunt aproapeîndurerat cã soarta m-a ales sã rãstorn ceea ce aceºti oameniau ruinat, cãci intenþia mea nu a fost sã duc rãzboaie, ci sãclãdesc un nou stat social de cea mai înaltã culturã”.

„D. Churchill ar trebui sã mã creadã, în mod excepþional,cel puþin de data aceasta, când prevãd, ca profet, urmãtoarele:un mare imperiu mondial va fi nimicit. D. Churchill poate credecã va fi distrusã Germania. Eu ºtiu cã va fi distrusã Anglia”.

„În acest ceas mã simt obligat, faþã de conºtiinþa mea, sãadresez din nou un apel la raþiune ºi Angliei. Cred cã o pot face,cãci nu cer ceva ca învins, ci vorbesc ca învingãtor în numeleraþiunii. Nu vãd nici un motiv care ar impune continuarea acesteilupte”.

Astfel vorbea Zarat/h/ustra!Mã întreb, totuºi: de unde a scos Fuhrerul cele 130 milioane

soldaþi care s-ar afla în „spaþiul economic” germano-italian?Nu pricep!

Apoi, faþã de elogiile aduse Italiei, ºi în special d-luiMussolini, declaraþiile la adresa Rusiei mi se par sãrãcãcioaseºi reduse la strictul necesar. Dar ele mai seamãnã, dupã pãrereamea, foarte mult cu asigurãrile date în presara unor marievenimente contrare, asigurãri date Austriei, Cehoslovaciei,Olandei ºi Belgiei, de a respecta integritatea lor teritorialã ºisuveranitatea lor. Mã tem cã, pe tema aceasta, ruºii ei singuri îlvor crede pe Conu Adolf cum îl cred eu.

Totuºi, acest apel, dat însuºi în situaþia în care se gãseºteastãzi Fuhrerul-Cancelar, va rãmânea fãrã efect nici cu Anglia.

Marþi, 23 iulie.Marþi, 23 iulie.Marþi, 23 iulie.Marþi, 23 iulie.Marþi, 23 iulie.Ziarele continuã sã reproducã comentariile la discursul

Fuhrerului din þãrile strãine, din Anglia, Franþa, Italia, Spania,Statele Unite etc. Numai Rusia tace!

Pe ziua de 20 iulie, preºedintele Roosevelt a semnat o nouãlege, care prevede pentru noua „flotã /a/ celor douã oceane”suma de 46 miliarde dolari!

Diti Tarangul îmi comunicã un zvon din Suceava dupã careLeca Morariu ar fi fost dus în Siberia. Ar fi îngrozitor sã-l pierdemastfel.

Miercuri, 24 iulie.Miercuri, 24 iulie.Miercuri, 24 iulie.Miercuri, 24 iulie.Miercuri, 24 iulie.Noile parlamente ale Lituaniei, Letoniei ºi Estoniei, de

culoare curat comuniste, astfel cum au ieºit din ultimele alegeri„libere”, au þinut ºedinþe duminicã, 21 iulie, la aceeaºi oarã, încapitalele lor, pentru a hotãrî în unanimitate cã aceste trei statedevin republici sovietice autonome, aderând la U.R.S.S.

Joi, 25 iulie.Joi, 25 iulie.Joi, 25 iulie.Joi, 25 iulie.Joi, 25 iulie.În locul primului ministru Churchill, Lordul Halifax, ministrul

memoria arhivelor


PRO

PRO

PRO

PRO

permite ca aceste regiuni sã devinã obiect de troc într-oreglementare a diferendelor europene, sau câmp de bãtãliepentru ajustarea acestor diferende”.

Deci: ªah eventualelor aspiraþiuni ale Germaniei asupraacestor posesiuni!

Un comunicat oficial din Berlin, din 23 iulie, anunþã cã încursul acestei sãptãmâni d. preºedinte al consiliului de miniºtriromân, I. Gigurtu, ºi d. ministru de externe al României, M.Manoilescu, vor veni „într-o scurtã vizitã” în Germania, undevor fi primiþi de Fuhrer ºi de ministrul de externe german. Parecã /i/ se pregãtesc alte sacrificii teritoriale României.

Vineri, 26 iulie.Vineri, 26 iulie.Vineri, 26 iulie.Vineri, 26 iulie.Vineri, 26 iulie.ªi primul ministru Filoff, împreunã cu ministrul de externe

Popof, din Bulgaria, sunt chemaþi în Germania „într-o scurtãvizitã”.

„Curentul” publicã douã documente, aflate de germani înFranþa, referitoare la România. Unul este un raport foarte se-cret al fostului ambasador francez la Bucureºti, Thierry, din 28septembrie 1939, care propune guvernului sãu de „a realiza,fãrã întârziere, un baraj al Dunãrii, astfel ca traficul fluvial întreRomânia ºi Germania sã fie complet întrerupt”. Al doilea esteun raport detaliat al unui însãrcinat special al guvernuluifrancez, Leon Wenger, din 1 octombrie 1939, cuprinzând planulbine elaborat de distrugere a tuturor sondelor, stabilimentelorºi rafinãriilor petrolifere din România ºi a mijloacelor de trans-port al petrolului.

Azi am fost iarãºi în Bucureºti, unde am aflat de la prof.Gheorghe Popescu din Cernãuþi cã Leca Morariu a fost hotãrât/=se hotãrâse/ sã pãrãseascã Cernãuþul încã luni, în 22 l.c., cuo trãsurã. Deci nimic nu-i adevãrat din cele /ce/ s-a/u/ spusdespre el.

Sâmbãtã 27 iulie.Sâmbãtã 27 iulie.Sâmbãtã 27 iulie.Sâmbãtã 27 iulie.Sâmbãtã 27 iulie.Agenþia rusã Tass dezminte ºtirea cã U.R.S.S. ar fi remis

guvernului român o notã prin care i-ar fi cerut sã se formeze înRomânia un guvern democratic, condiþie fãrã de care se pre-tinde cã ar fi imposibil sã se garanteze relaþiuni amicale întreaceste douã þãri.

Cred ºi eu cã Rusia s-a feri sã calce pe o bãtãturã germanã.În fine, ºi preºedintele Slovaciei, d. Tiso, împreunã cu preºe-

dintele consiliului, d. Tuka, au fost invitaþi în Germania, ºi ei„într-o scurtã vizitã”.

Duminicã, 28 iulie.Duminicã, 28 iulie.Duminicã, 28 iulie.Duminicã, 28 iulie.Duminicã, 28 iulie.În ziua de 26 iulie, d. Funk, ministrul economiei Reichului,

a fãcut în faþa reprezentanþilor presei strãine ºi germane uneledeclaraþii, dintre care cele mai importante mi se par urmãtoarele:

„Se înþelege cã moneda Bãncii Reichului va fi monedadominantã în Europa”, adicã dupã terminarea rãzboiului.

„Aurul nu va mai juca în viitor vreun rol pentru valuteleeuropene. Valuta nu este dependentã de acoperire, ci devaloarea pe care i-o dã statul”.

„Prin încheierea de tratate economice pe termene lungi custatele europene, se va urmãri adaptarea economiilor naþionaleeuropene la viaþa germanã prin planul de producþie pe termenelungi, adicã adaptarea la o piaþã de desfacere sigurã pentru anide zile”.

Adicã adaptarea la un pangermanism economic, oricumpreferabil unui comunism economic rusesc!

Vineri în 26 l.c., d-nii Gigurtu ºi Manoilescu au fost primiþi,

de externe britanic, rãspunde Fuhrerului prin un discurs þinutla radio, la 22 iulie. Este o respingere netã ºi categoricã a apelu-lui fãcut de Fuhrer, cum rezultã din urmãtoarele fraze esenþiale:

„Cancelarul Hitler a spus cã nu doreºte câtuºi de puþin sãdistrugã imperiul britanic, dar în discursul sãu nu a fost nici osugestie în sensul cã pacea trebuie sã fie bazatã pe justiþie ºinici un cuvânt, admiþând cã celelalte naþiuni ale Europei audreptul sã decidã ele propria lor soartã”.

„De aceea în fiecare parte a Marii Britanii nu existã decât unspirit: spiritul unei hotãrâri de neclintit”.

„Ne dãm sama cã lupta ar putea sã ne coste totul, dartocmai pentru cã lucrurile pe care le apãrãm sunt demne deorice sacrificiu, este un nobil privilegiu de a fi apãrãtorii unorlucruri atât de preþioase”.

„Fundamentele þãrii în care trãieºte poporul american, ca ºiale noastre, au fost sãparea în suflete a religiei ºi a credinþei înDumnezeu. Noi ºi marile noastre dominioane de peste Marerezistãm solid ºi vom continua sã rezistãm solid în faþa forþelorrãului”.

ªi de data aceasta, Anglia, prin reprezentantul sãu autorizat,se complace în rolul unui apãrãtor al libertãþii altor popoare,mai ales /a/ celor mici. Numai cã istoria ei o dovedeºte cuprisosinþã cã una sunt vorbele ºi contrarul sunt, în Anglia,faptele în Irlanda, Africa de Sud ºi în Indii, pentru a numi numaiunele din exemplele mai importante din aceastã istorie.

La conferinþa panamericanã din Havana, d. Cordell Hull,ministrul de externe al Statelor Unite, a þinut, la 22 iulie, undiscurs, declarând cã Statele Unite aprobã sugestia ca toaterepublicile americane sã stabileascã o tutelã colectivã asupraposesiunilor europene din emisfera occidentalã. „Nu avem nicio dorinþã”, a spus el textual, „de a absorbi aceste posesiunisau de a întinde suveranitatea noastrã, nici de a le cuprindeîntr-o anumitã formã de sferã de influenþã. Totuºi nu vom putea

memoria arhivelor


PRO

PRO

PRO

PRO

„Guvernul crede ºi afirmã din propria sa iniþiativã cã a sositmomentul sã facã o datã mai mult dovada bunelor saleintenþiuni de convieþuire paºnicã ºi amicalã cu vecinii sãi”.

„Guvernul ar dori sã pãºeascã, cu mijloace ºi mai radicale,la rezolvirea definitivã a problemei minoritãþilor de acelaºi sângecu popoarele învecinate cu noi prin... schimbul de populaþie”.

„Pe de altã parte... þara nu poate cãpãta o perfectãomogenitate româneascã... decât dacã se rezolvã, prin mãsuricategorice ºi hotãrâtoare, problema elementului evreiesc de lanoi”.

Conferinþa pan-americanã de la Havana a dat, pe ziua de 30iulie, publicitãþii un act în care republicile întrunite considerãorice transferare posibilã de suveranitate în legãturã cu coloniileþãrilor neamericane din emisfera lor „drept contrarã sentimen-telor americane ºi drepturilor statelor americane de a asigurasecuritatea ºi independenþa lor politicã”. „Nici un transfer deaceastã naturã nu va fi recunoscut sau acceptat de republicileamericane, oricare ar fi procedura utilizatã.” „Republicile vorstabili un regim provizoriu pentru aceste regiuni pânã în clipaîn care va fi stabilit un guvern definitiv prin libera alegere apopoarelor respective”.

Sâmbãtã, 3 august.Sâmbãtã, 3 august.Sâmbãtã, 3 august.Sâmbãtã, 3 august.Sâmbãtã, 3 august.Ca ecou al convorbirilor din Salzburg, „Berliner Borsenzei-

tung”, oficiosul ministerului de externe german, a publicat, cudata de 31 iulie, un articol în care spune, între altele, cã Î/n/þelegerea Balcanicã în curând va face parte din domeniultrecutului.

Prin un Decret Regal din 29 iulie au fost trecuþi din oficiu înrezervã, pe ziua de 31 iulie, urmãtorii ofiþeri superiori: IoanRaºcu, general de divizie, Constantin Buniº, Nicolae G. Ionescuºi Sebastian Ionescu-Munte, generali de brigadã; Vladimir I.Chirovici colonel ºi Ioan Marinescu locotenent-colonel dininfanterie; Haralambie N. Efrimescu, Alexandru N. Martero ºiGheorghie I. Ionescu, coloneli din artilerie. Sunt ofiþeri desprecare se zice cã nu s-au solicitat în retragere!

Duminicã 4 august.Duminicã 4 august.Duminicã 4 august.Duminicã 4 august.Duminicã 4 august.În Moscova s-a/u/ întrunit Sovietul naþionalitãþilor ºi

Sovietul Uniunii într-o ºedinþã comunã în care, în ziua de 1august, d. Molotov, ministrul de externe, a þinut o cuvântaredin care reþin urmãtoarele pasaje:

„Relaþiile noastre cu Germania continuã sã se menþinã înîntregime aºa cum s-a prevãzut prin acordul sovieto-german.În ultima vreme presa strãinã, mai ales presa englezã ºi anglo-filã, a speculat adesea asupra posibilitãþilor unor divergenþeîntre U.R.S.S. ºi Germania, cãutând sã ne înspãimânte cuperspectiva întãririi puterii germane. Aceste încercãri au fostdin nou demascate ºi respinse ca improprii, atât de noi, cât ºide Germania”.

„Putem numai sã confirmãm cã la baza relaþiilor amicale ºide bunã vecinãtate care s-au stabilit între U.R.S.S. ºi Germaniase aflã nu consideraþii întâmplãtoare, având caracterul unorconjuncturi, ci interesele de stat fundamentale ale U.R.S.S.-ului ca ºi ale Germaniei”.

„Dupã toate actele ostile ale Angliei contra Uniunii Sovie-telor, era greu sã se ajungã la o dezvoltare favorabilã araporturilor sovieto-engleze”.

„Nu mai este necesar sã ne oprim în amãnunt laîmprejurãrile în care s-a fãcut reuniunea Basarabiei ºi aBucovinei de Nord cu U.R.S.S. Documentele relative la aceasta

cu mare atenþie, în Salzburg de d. von Ribbentrop, ministrul deexterne al Reichului, ºi în Berghof, lângã Berchtesgaden, deFuhrer.

Astãzi am fãcut o excursie la Floreºti, la familia Ferhat, undeam petrecut o zi întreagã foarte plãcutã. Am mers pe jos 40 deminute de la gara Focºani. Am fost primiþi cum nu se poate maidrãguþ. Au mai fost ºi alte persoane, printre care simpaticapereche Davidoglu. D. Davidoglu este judecãtor în Focºani ºifratele d-nei Ferhat, iar d-na Davidoglu este de origine engle-zoaicã. Am înþeles-o atât de bine când mi-a mãrturisit cã, deºieste nãscutã ºi crescutã în România, simþindu-se întru toateromâncã, totuºi îi este penibil când aude criticile /pe/ care lefac astãzi Angliei franco- ºi anglofilii de ieri, alaltãieri. PerecheaFerhat sunt oameni foarte simpatici, iar ca amfitrioni neîntre-cuþi. El spiritual ºi vesel, ea nu numai o gospodinã cum rar alta,dar ºi o doamnã de salon fãrã pereche ºi o artistã la pian ºi cacântãreaþã. În rezumat, toþi oameni dupã placul nostru.

Luni, 29 iulie.Luni, 29 iulie.Luni, 29 iulie.Luni, 29 iulie.Luni, 29 iulie.Ziarele reproduc o ºtire, apãrutã în „L’Oeuvre Bretonne”

din Rennes, dupã care, în Franþa, din cinci departamente s-ar ficreat un stat naþional breton prin care, cum ar zice o manifestaþiepublicã din Rennes, „avându-se în vedere actualul rãzboi întreGermania ºi Anglia, poporul breton þine sã sublinieze cã politicalui va fi pe deplin îndreptatã împotriva duºmanului ereditar alcelþilor”.

Azi ne-au vizitat Gogu ºi Zoica Christescu, venind din Tecuci,unde Gogu conduce Curtea marþialã. Am petrecut o zi foarteplãcutã.

Marþi, 30 iulie.Marþi, 30 iulie.Marþi, 30 iulie.Marþi, 30 iulie.Marþi, 30 iulie.În ziua de sâmbãtã 27 l.c., d-nii Gigurtu ºi Manoilescu,

plecând la Roma, au fost foarte cordial primiþi – aºa zic celpuþin comunicatele oficiale – de Duce ºi d.Ciano, ministrul deexterne.

Joi, 1 august.Joi, 1 august.Joi, 1 august.Joi, 1 august.Joi, 1 august.Luni în 29 iulie, Regele-Împãrat al Italiei, Vittore Em/m/

anuele, a împlinit 40 de ani de domnie. Cu ocazia aceasta ºi d.Mussolini i-a adresat, „de undeva din Italia”, o telegramãomagialã, la care Regele-Împãrat rãspunde tot prin o telegramã,adresatã „Cavalerului Benito Mussolini, Duce al fascismului,ºef al guvernului”. Adresa aceasta pare cã ar fi o punere lapunct!

Ziarele înregistreazã ºtirea, venitã din Vichy, cã guvernulfrancez a hotãrât sã trimitã în faþa unei Curþi de justiþie speciale,pentru a/-i/ judeca ca rãspunzãtori pentru declaraþia rãzboiuluiºi pentru conducerea operaþiunilor militare ºi în acelaºi timpca principali acuzaþi, pe d-nii Daladier, generalul Gamelin,Reynaud, Blum, Mandel, Pierre Cot ºi Guy la Chambre.

Vineri, 2 august.Vineri, 2 august.Vineri, 2 august.Vineri, 2 august.Vineri, 2 august.Întors în þarã, d. M. Manoilescu, ministrul de externe, a

fãcut presei declaraþii privitoare la vizitele sale în Salzburg ºiRoma, din care reþin urmãtoarele fraze:

„În mod special þin sã subliniez cã, prin contrast cu atâtealegende absurde ºi interesate, libertatea de a decide asupradestinelor noastre ne rãmâne întreagã. Independenþa noastrãpoliticã, precum ºi independenþa noastrã economicã, vor fiabsolute în noul sistem sud-est european în devenire”.

„Puterile Axei nu au altã intenþiune decât de a deveni clienþiinoºtri cei mai buni ºi furnizorii noºtri cei mai cãutaþi”.

memoria arhivelor


PRO

PRO

PRO

PRO

memoria arhivelor

Joi, 8 august.Joi, 8 august.Joi, 8 august.Joi, 8 august.Joi, 8 august.Un comunicat al înaltului comandament german anunþã

cã, de la începutul rãzboiului, Anglia a pierdut 4.996.860 tonevase de tot felul.

O telegramã îmi vesteºte moartea lui Nicu Tincu în Piteºti.

Vineri, 9 august.Vineri, 9 august.Vineri, 9 august.Vineri, 9 august.Vineri, 9 august.Pe ziua de 5 august, în Statele Unite a intrat în vigoare

legea serviciului militar obligatoriu, care îi asigurã Americii oarmatã de 8 mil. oameni.

Sâmbãtã, 10 august.Sâmbãtã, 10 august.Sâmbãtã, 10 august.Sâmbãtã, 10 august.Sâmbãtã, 10 august.În Alsacia, Lorena ºi în Luxemburg au fost numiþi, începând

cu ziua de 7 august, ºefi ai administraþiei civile germani. Astaînseamnã alipirea de pe acum a acestor trei teritorii la Reich.

Am asistat la înmormântarea lui Nicu Tincu în Piteºti. GicãVântu a avut bunul simþ sã vie ºi el din Bucureºti ºi sã þinã încãºi o cuvântare foarte frumoasã la mormânt.

Duminicã, 11 august.Duminicã, 11 august.Duminicã, 11 august.Duminicã, 11 august.Duminicã, 11 august.Primul nostru ministru, I. Gigurtu, a þinut vineri, în 9 au-

gust, un discurs la radio asupra situaþiei internaþionale. Reþinurmãtoarele pasaje remarcabile:

„De atunci (adicã de la rãzboiul independenþei de la 1877)politica externã a României a fost totdeauna alãturi de politicagermanã ºi apoi de aceea a Triplei Alianþe”.

„Toþi oamenii mari ai generaþiei rãzboiului nostru naþional(adicã a rãzboiului mondial) au manifestat, în formeindiscutabile la declararea lui, simþãmântul regretului cã s-augãsit numai prin forþa împrejurãrilor în tabãra opusã Germaniei”.

Dupã rãzboiul mondial „era cu totul firesc ca politicaRomâniei sã meargã de acord cu politica puterilor alãturi decare ea se gãsea în rãzboi”.

„Putem afirma cã, încã din preajma anului 1935, Româniaa refuzat în mod constant orice propunere de înþelegere saualianþã care ar fi putut fi interpretatã ca fiind ostilã Germaniei”.

„Care sã fie cauza cã nu s-a putut afla mai devreme drumuladevãrat pentru aceastã necesarã apropiere? Este foarteprobabil cã adevãrata cauzã poate fi aflatã în instinctul deconservare al oamenilor regimului politic apus”.

„Trebuie sã recunosc cã cu ocazia vizitei fãcute atât laSalzburg, cât ºi la Roma, ni s-a exprimat numai dorinþa uneiasemenea înþelegeri (cu Ungaria ºi cu Bulgaria), lãsându-nestãpâni pe hotãrârile noastre”.

„E nevoie sã precizez datele problemei: avem înlãuntrulhotarelor noastre, conform recensãmântului din 1930, unnumãr de 1.452.000 unguri ºi 183.000 bulgari. Dar avem ºiromâni în Bulgaria minim 83.ooo, în Cadrilater minim 100.000,iar în Ungaria 50.000 pânã la 80.000”.

„Prin urmare, la o înþelegere nu am putea ajunge decât îndouã feluri: Ori Ungaria ºi România ajung sã înþeleagã cãnaþiunea maghiarã ºi cea românã trebuie sã meargã împreunãîn temeiul unei fatalitãþi istorice, renunþând la pretenþiuniteritoriale, ori ele nu cad de acord ºi atunci este nevoie sãfacem un schimb de populaþie care implicã fatal mici cesiuniteritoriale din partea noastrã”.

„Aceiaºi situaþie, cu un caracter mai puþin grav, este ºi cuBulgaria, cu care sperãm sã ajungem la o înþelegere”.

„Legãturile noastre cu U.R.S.S., dupã ce am fãcut cel maigreu sacrificiu ce se putea cere, sperãm cã se vor putea dezvoltade aici înainte pe bazele celei mai bune vecinãtãþi”.

Ziarele de astãzi mai publicã ºi Decretul-Lege referitor la

au fost publicate integral la 28 iunie. Demersul fãcut de minepe lângã ministrul României la Moscova, d. Davidescu, conþineaurmãtoarea propunere: 1. Restituirea Basarabiei cãtre U.R.S.S.;2. Cedarea cãtre U.R.S.S. a pãrþii de nord a Bucovinei. Se ºtie cãguvernul român a acceptat propunerea noastrã ºi cã conflictulîntre U.R.S.S. ºi România, dupã ce a dãinuit 22 de ani, a fostlichidat pe cale paºnicã. Locuitorii Basarabiei ºi Bucovinei denord, îndeosebi ucrainenii ºi moldovenii, s-au putut alipi lafamilia unitã a poporului sovietic ºi inaugura o viaþã nouã,aceea de popor liberat. Cunoaºtem astãzi cu câtã bucurielocuitorii Basarabiei ºi Bucovinei de nord au luat loc în rândurilecetãþenilor sovietici. Teritoriul Uniunii Sovietelor s-a mãrit, prinreunirea Basarabiei, cu un teritoriu de 44.000 de kilometripatraþi ºi o populaþie de 3.200.000 locuitori ºi prin reuniuneaBucovinei de nord cu un teritoriu de 6.000 de kilometri patraþiºi cu o populaþie de peste 500.000 locuitori... Camarazi, ºtiþi cãpoporul sovietic în întregime a aflat cu bucurie ºi cu maresatisfacþie fericita soluþionare, de atâta vreme aºteptatã, achestiunii Basarabiei. Pe de altã parte, relaþiunile noastre cuRomânia trebuie, de azi înainte, sã ia o întorsãturã pe deplinnormalã”.

„Adeziunea þãrilor baltice la U.R.S.S. însamnã cã UniuneaSovietelor îºi va spori populaþia cu 2,8 mil. locuitori din Lituania,cu 1.150.000 din Letonia ºi cu 1.120.000 din Estonia. Astfel,cu populaþia din Basarabia ºi din nordul Bucovinei, populaþiaU.R.S.S.-ului va spori cu aproximativ 10 mil. locuitori. Dacã seadaugã 13 mil. locuitori din Ucraina occidentalã ºi din Bielorusiaoccidentalã, rezultã cã populaþia U.R.S.S.-ului a sporit în cursulanului trecut cu peste 23 mil. locuitori”. (Azi, dupã Molotov,Rusia are astfel 193 mil. locuitori).

„Despre Japonia se poate declara cã în ultimul timpraporturile noastre au o tendinþã de normalizare într-o anumitãmãsurã”.

„Nu mã opresc asupra raporturilor cu Statele Unite dinAmerica ºi aceasta pentru singurul motiv cã este imposibil sãspun ceva de bine”.

„Pentru a asigura noi succese ale Uniunii Sovietice trebuiesã ne aducem întotdeauna aminte de cuvintele camaraduluiStalin care a spus cã „întreg poporul nostru trebuie þinut înstare de mobilizare pentru ca el sã fie gata sã facã faþã pericoluluivreunei agresiuni militare în aºa fel ca nici o manevrã a inamicilornoºtri externi sã nu ne poatã gãsi nepregãtiþi”.

Luni, 5 august.Luni, 5 august.Luni, 5 august.Luni, 5 august.Luni, 5 august.Mã impresioneazã o observare a corespondentului

„Universului” din Berlin, din 2 august, dupã care dintre princi-palele ziare berlineze, „Deutsche Allgemeine Zeitung” estesingurul care ia cunoºtinþã de discursul d-lui Molotov, publi-când o dare de seamã asupra conþinutului acestui discurs,fãrã nici un comentar. De ce?

În ºedinþa din 3 august, Sovietul suprem al U.R.S.S. aadoptat în unanimitate proiectele de lege privitoare la formarearepublicii sovietice socialiste federale moldoveneascã ºi încor-porarea la republica sovieticã socialistã Ukraina a pãrþii septen-trionale din Bucovina, precum ºi a judeþelor Hotin, CetateaAlbã ºi Ismail din Basarabia.

Miercuri, 7 august.Miercuri, 7 august.Miercuri, 7 august.Miercuri, 7 august.Miercuri, 7 august.Aflu, dintr-un comunicat al Ministerului de Interne, cã pânã

în ziua de 4 august din România în „teritoriile cedate” au trecut112.000 persoane.


PRO

PRO

PRO

PRO

memoria arhivelor

criticã publicaþiunii, apãrutã de curând, a d-lui G. Tãtãrãscu:Evacuarea Basarabiei ºi a Bucovinei de Nord, a cãrei apariþie euo consider cel puþin utilã ºi lãmuritoare. Dar Pamfil ªeicaru þinecu orice preþ sã nu se dezmintã nici în grelele zile prin caretrecem.

Joi, 15 august.Joi, 15 august.Joi, 15 august.Joi, 15 august.Joi, 15 august.Din Moscova se anunþã cã preºedinþia Sovietului suprem,

desfiinþând regulamentul comisarilor militari ai armatei roºii, aînlocuit pe aceºti comisari cu comandanþi adjuncþi pentruactivitatea politicã. Curat terpentin, terpentene!

„Aviaþia germanã atacã în valuri coastele Angliei, luptelecontinuã ziua ºi noaptea”.

Vineri, 16 august.Vineri, 16 august.Vineri, 16 august.Vineri, 16 august.Vineri, 16 august.Ziarele aduc ºtirea despre asasinarea albanezului Taud

Hogea în regiunea provinciei Argirocastro, cu unele deosebirisemnificative. Dupã ºtirile din Roma, acest Hogea ar fi fost un„patriot albanez” cãruia, pe când dormea dupã un chef sub unpom, doi emisari greceºti i-ar fi tãiat capul pe teritoriul albanez.Iar dupã ºtirile din Atena, patriotul albanez ar fi fost un criminalordinar care în repeþite rânduri chiar ar fi fost pedepsit pentrucrime comune. Apoi asasinii ar fi fost albanezi. Nu cumva Italiacaut/ã/ nod în papurã? ª-apoi în Albania când doarme un omsub un pom, cum sã cunoºti cã este numai un patriot chefuitsau un bandit mort /de/ beat?

Marea Ducesã de Luxemburg a rãmas fãrã tron cãci prinnumirea ºefului de administraþie german, Marele Ducat Lux-emburg a fost desfiinþat.

Duminicã, 18 august.Duminicã, 18 august.Duminicã, 18 august.Duminicã, 18 august.Duminicã, 18 august.În „Universul”, d. Aurel Cosma publicã un articol, arãtând

strãduinþele bãnãþenilor în scopul înfiinþãrii unei „Universitãþide Vest” în Timiºoara, în special prin aºezarea Universitãþiicernãuþene în acest oraº.

Vineri în 16 august au început în Turnu-Severin negocierileromâno-maghiare referitoare la cererile ungurilor de a li seretrocedeze /sic!/ Ardealul. Asupra acestui eveniment s-a daturmãtorul comunicat oficial:

„Vineri 16 august, la ora 12, s-au întrunit în ºedinþã dedeschidere delegaþii însãrcinaþi cu conversaþiunile ungaro-române.

ªedinþa a avut loc în sala mare a Palatului FundaþieiBibicescu din Turnu-Severin. Dupã cuvântãrile de bunã urarepentru reuºita conversaþiunilor ºi dupã verificarea deplinelorputeri, d. Andre de Hory, delegatul ungur, a prezentat d-luiValeriu Pop, delegatul României, propunerile guvernului ungar.

Punctul de vedere românesc ºi propunerile guvernului re-gal român vor fi expuse în ºedinþa viitoare, luni 19 curent, laora 10”.

„Glasul Bucovinei” anunþã cã de aci înainte o sã aparã numaio datã pe sãptãmânã, duminica. Într-un articol plin de duioºie,el se adreseazã nouã cu cuvintele dureroase: „Nu ne întrebaþide ce?”. Din rândurile sale ne vorbeºte sufletul ºi inima luiAurel Morariu.

Luni, 19 august.Luni, 19 august.Luni, 19 august.Luni, 19 august.Luni, 19 august.Corespondentul lui D.N.B. transmite din Roma, 16 l.c.,

urmãtoarea ºtire senzaþionalã:„Dupã o ºtire primitã aci, ambasadorul englez din Cairo, Sir

Miles Lampson, a prezentat, cu ocazia unei audienþe, RegeluiFaruk un ultimatum care prevede urmãtoarele mãsuri, în caz

noua situaþie juridicã a evreilor din România ºi Decretul-Legereferitor la oprirea cãsãtoriilor între românii de sânge ºi evrei.

Dupã masã am fãcut, invitaþi de prefectul de Focºani,colonelul Vasile Ionescu, o excursie cu auto la Tecuci, undeam petrecut o sarã plãcutã în grãdina unui restaurant, împreunãcu d. ºi d-na ªtefãnescu, colonel ºi prefect de acolo.

Luni, 12 august.Luni, 12 august.Luni, 12 august.Luni, 12 august.Luni, 12 august.Corespondentul „Universului” raporteazã din Berlin cã presa

germanã nu comenteazã discursul d-lui I. Gigurtu, þinut la ra-dio. Oare de ce? Numai un jurnal puþin cunoscut, „Dienst ausDeutschland”, se ocupã de acest discurs.

Marþi, 13 august.Marþi, 13 august.Marþi, 13 august.Marþi, 13 august.Marþi, 13 august.Ziarele anunþã cã, la cererea Japoniei, Anglia ºi-a retras

garnizoanele sale din China. O nouã loviturã datã prestigiuluienglezesc în Extremul Orient.

Fiind astãzi în Bucureºti, am anunþat Comisariatului gene-ral pe lângã ministerul de interne, instalat în ªcoala Crovica /?/Bulevardul Basarab no. 52, urmãtoarele pagube îndurate înCernãuþi:

1. Casa din Sextil Puºcariu no. 7, cu grãdinã:Suprafaþa: 1350 m2; parter 7 cam., bucãt. etc., subsol. 1

apart. 2 cam. ºi buc. ºi 1 apart. 2 cam. ºi buc. Valoarea: 2 mil.;mobile etc.: 1 mil. bibl. 800.000 lei, chirie în subsol 18.000 lei.

2. Casa din Sextil Puºcariu 5, cu grãdinã:Suprafaþã: 1000 m2; 4 cam. buc. Etc. Valoarea: 1.000.000

lei; chirie anualã: 48.000 lei.3. Apartamentul din Carmen Silva 5: 3 cam. bucãt. Valoare:

500.000 lei. Chiria anualã: 30.000 lei.Totalul pagubelor l-am cifrat din greºalã cu 5.378.000 lei

în loc de 5.396.000 lei.Apoi am fost la d.Poppenberger, fost redactor la

„Czernowitzer Tagespost” ºi acum redactor la „BukaresterTageszeitung”, dându-i câte o scrisoare cãtre Vladimir ºi Gruiaºi alta familiei Lorber. Mi-a promis cã va trimite aceste scrisoriprin un curier la Cernãuþi care mi-a aduce ºi rãspunsurile. Pe dealtã parte, am cerut prin ministerul nostru de interne repatrierealui Vladimir, a Genei, Claudiei, Mizzi, Ovid, familiilor Lorber ºiPopadenciuc, iar a treia zi încã ºi a familiilor Teofil Gramatoviciºi Bileþchi.

Nistor mi-a citit memoriile pe care el le-a prezentat unulRegelui ºi altul Ministerului educaþiei naþionale, prin care el, înnumele Senatului universitar, cere menþinerea Universitãþiinoastre, sau a facultãþilor, care sã fie ataºate facultãþilor similaredin þarã. În cazul din urmã, facultatea de teologie sã fie ataºatãUniversitãþii din Cluj, dar sã funcþioneze în Suceava. Zadarnicãostenealã.

Miercuri, 14 august.Miercuri, 14 august.Miercuri, 14 august.Miercuri, 14 august.Miercuri, 14 august.Ziarele anunþã o mare bãtãlie aerianã, care ar fi început încã

duminicã, în 11 august, între Germania ºi Anglia. Sã fie astapreludiul mult aºteptatei ofensive germane?

De altã parte, în Bulgaria, 15 contingente, începând cu 1904,au fost chemate sub arme; ar fi vorba de oameni care pânãacum n-au fãcut serviciul militar. Dar asta ce sã fie?

În „Curentul”, Pamfil ªeicaru, sub titlul: D. Gh. Tãtãrãscu seapãrã, publicã un articol în care îl atacã foarte violent pe fostulprim-ministru, numindu-l între altele om ce a dus o politicã demiopie de neînþeles, cântãreþ de operetã, pânã ºi acuzat. Înacest fel directorul „Curentului” se crede autorizat sã-i facã o


PRO

PRO

PRO

PRO

când Regele persistã contra dorinþelor britanice:1. Înlãturarea Regelui;2. Ali Maher Paºa, fost prim-ministru ºi alþi membri ai fostului

guvern, care se opun la cererea englezilor de a participa larãzboi, vor fi traduºi în faþa unui consiliu de rãzboi împreunãcu fostul ºef de stat major din Egipet, Aziz el Masri Paºa,cunoscut contrar al Angliei.

3. Comandantul forþelor armate englezeºti din Orient,generalul Wawel, ºi-ar asuma autoritatea suveranitãþii în Egipt.

„Monitorul oficial” de ieri, duminicã 18 august, publicãdecretul-lege pentru înfiinþarea Institutului român din Germania(Rumanisches Institut in Deutschland), cu sediul la Berlin. Acestinstitut va fi organizat ºi condus de Sextil Puºcariu, care încãpe ziua de 9 august mã chemase la Bucureºti pentru a-mi ofericolaborarea, rezervându-mi în special partea reprezentativã ºiadministrativã a institutului ºi asigurându-mi un salar de 1.000mãrci lunar. Luat cu surprinderea, eu nu m-am putut hotãrîîndatã, mai ales cã doream sã mã înþeleg mai întâi cu Finuþa.Sâmbãta trecutã, în 17, Sextil îmi cerea telegrafic rãspunsul ºiapãrând încã ºi acest decret-lege, am acceptat. Azi fiind înBucureºti, i-am comunicat aceasta ºi Graþielei ºi lui Aurel, cares-au bucurat sincer.

Marþi, 20 august.Marþi, 20 august.Marþi, 20 august.Marþi, 20 august.Marþi, 20 august.Pe ziua de 17 august, Germania a declarat blocada totalã a

insulelor britanice, comunicând aceasta tuturor þãrilor neutre.

Miercuri, 21 august.Miercuri, 21 august.Miercuri, 21 august.Miercuri, 21 august.Miercuri, 21 august.Luni, în 19 august, s-a întrunit în Craiova, în palatul

rezidenþei regale, delegaþia bulgarã, condusã de ministrulplenipotenþiar Svetoslav Pornacoff /?/ cu delegaþia românã,prezidatã de ministrul plenipotenþiar Cretzianu, pentruaplanarea diferendului româno-bulgar.

Joi, 22 august.Joi, 22 august.Joi, 22 august.Joi, 22 august.Joi, 22 august.Ziarele anunþã cã, încã pe ziua de 19 l.c., italienii au ocupat

Berbera, capitala Somaliei englezeºti, punând astfel stãpânirepe aceastã colonie importantã a Angliei în Africa.

Vineri, 23 august.Vineri, 23 august.Vineri, 23 august.Vineri, 23 august.Vineri, 23 august.Pe ziua de ieri, 22 august, au fost numiþi consilieri regali

Patriarhul Nicodim, Mitropolitul Nicolae Balan ºi Mitropolitulgreco-catolic Alexandru Niculescu.

Pe ziua de 21, Leon Trotzky a fost lovit în Mexico decomunistul francez Frank Jacques cu un drug de fier în cap.

În Camera Comunelor, primul ministru englez Churchill aþinut un discurs din care extragem:

În rãzboiul actual pierderile totale, militare ºi civile, morþi,rãniþi ºi prizonieri, sunt, pânã acum, de 92.000 oameni.

„Acest rãzboi va dura mult timp ºi guvernul englez facepregãtiri metodice pentru luptele ce se vor da în anul 1941-1942”.

Anglia este hotãrâtã sã menþinã blocada nu numai contraGermaniei, dar ºi contra Italiei, Franþei ºi a tuturor þãrilor aflateîn stãpânirea Germaniei.

„În vederea apãrãrii navale ºi aeriene a emisferei occidentaleîn contra unui atac german, Marea Britanie a hotãrât sã punã ladispoziþia Statelor Unite posesiunile britanice transatlantice”.

Sâmbãtã, 24 august.Sâmbãtã, 24 august.Sâmbãtã, 24 august.Sâmbãtã, 24 august.Sâmbãtã, 24 august.În urma rãnilor suferite, Trotzky a murit în ziua de 22 l.c.Am fost astãzi la Bacãu la Lala, Artur ºi ªtefãnel. Artur mi-a

spus, între altele, cã ºtie pozitiv cã ºi saºii ºi secuii s-aupronunþat în contra retrocedãrii Ardealului cãtre unguri.

Luni, 26 august.Luni, 26 august.Luni, 26 august.Luni, 26 august.Luni, 26 august.Ziarele publicã un decret regal din 23 august, care cuprinde

numirea d-lui general-adjutant Gheorghe Mihail, vicepreºedinteal Consiliului de miniºtri, ca ºef al Marelui Stat Major al armatei.Deci ºi generalul Þenescu a trebuit sã plece.

Tot vineri, în 23 august, s-a þinut un Consiliu de coroanã încare, între altele, pe de o parte delegatul României în tratativelecu Ungaria ºi, de altã parte, delegatul României în tratativelecu Bulgaria au arãtat felul cum decurg negocierile în curs.„Consiliul luând cunoºtinþã de expunerile fãcute, aprobãpolitica guvernului, constatând cã ea este conformã cuîmprejurãrile ºi interesele permanente ale neamului”.

Marþi, 27 august.Marþi, 27 august.Marþi, 27 august.Marþi, 27 august.Marþi, 27 august.Ziarele publicã urmãtorul comunicat oficial din 24 august,

referitor la tratativele de la Turnu-Severin:„Dupã ce primii delegaþi au informat personal guvernele

lor asupra mersului tratativelor, delegaþiile ungarã ºi românã s-au întrunit în a treia ºedinþã, la 24 august.

S-a stabilit de comun acord folosirea limbii germane încursul tratativelor, aceasta însã sub rezerva ca protocolulºedinþei de astãzi sã fie redactat în limbile germanã ºi francezã,rãmânând ca textul german sã fie considerat drept autentic.

... d. Andrei de Hory a citit un memoriu al guvernului regalungar, pentru a cãrui examinare ºedinþa a fost întreruptã.

Deoarece nu s-a putut gãsi o bazã comunã pentru tratative,discuþiile, la dorinþa primilor delegaþi unguri, au fost consider-ate închise.

Se are însã în vedere cã tratativele vor fi reluate în cel maiscurt timp”.

Prin un comunicat al preºedinþiei consiliului de miniºtri,guvernul sfãtuieºte pe locuitorii români din Caliacra ºi Durostorsã-ºi strângã în liniºte recolta ºi sã nu plece pripit. – Prea bine,numai cã onor. Consiliul de miniºtri uitã sã-i sfãtuiascã peaceºti locuitori ce sã facã dacã la strângerea recoltei ar fi atacaþide comitagiii bulgari!

Azi am fost la Bucureºti. L-am gãsit pe Iancu Nistor singur,familia sa fiind la Izvorul Mureºului. Era indispus. Mi-a zis cãvinerea trecutã, întâlnindu-se cu d. Caracostea, ministruleducaþiei naþionale, la o ºedinþã a Academiei române, acestai-a zis cã Regele a aprobat deja decretul-lege referitor laîncadrarea noastrã, a profesorilor de la Universitatea dinCernãuþi, ºi cã i-a arãtat acest decret-lege.

Vineri, 30 august.Vineri, 30 august.Vineri, 30 august.Vineri, 30 august.Vineri, 30 august.Ziarele publicã o ºtire senzaþionalã. Încã pe ziua de miercuri,

28 august, d-nii M. Manoilescu ºi Valer Pop ar fi fost invitaþi ded-nii v. Ribbentrop ºi Contele Ciano sã vinã la Viena pentru aavea acolo o întrevedere cu ei ºi cu Contele Csacky, ministrulde externe ungar, invitat ºi el sã vinã acolo.

Aflând, pe de altã parte, încã în ziua premergãtoare cãdecretul-lege referitor la încadrarea profesorilor din Cernãuþi aºi fost publicat în „Monitorul oficial”, am plecat încã de joiseara la Bucureºti. Gogu Cristescu, care a plecat în urma mea,ajungând deci abia azi dim., îmi istoriseºte cã asearã, dupãplecarea mea, au ajuns Leca Morariu cu nevastã-sa cu trãsuricalor, venind din Suceava la Focºani. Mergem apoi cu Cristescula garã, unde trenul din Braºov tocmai intrase, cu care se întoarce

memoria arhivelor


PRO

PRO

PRO

PRO

teritoriul nostru în apropiere de Carei. Aviatorii unguri, un cãpitanºi un locotenent, au fost arestaþi”. – Asta s-a întâmplat trei zileînaintea Conferinþei de la Viena! – „Universul” publicã, în tradu-cere dupã originalul unguresc, unul din aceste manifeste. Iatã-l:„Suntem induºi în eroare. Pãcat pentru orice picãturã de sângeromânesc. Mai bine treceþi dincolo la unguri. Cei deºtepþi ºi înRusia subcarpaticã au rãmas în funcþiunile lor. Acuma încãsigur cã vã primesc. Aºa cel puþin micile voastre pãmânturi ºicãminurile voastre se pot salva. În regatul ghiftuit noi nicipâine nu putem avea!!”. – „Universul” numeºte acest manifestinfam; eu îl gãsesc doar stupid.

Leca ºi Þachi Morariu ne istorisesc amãnunte profundmiºcãtoare despre fuga lor din Cernãuþi.

Ziua ºi de altfel este destul de agitatã. În afarã de incursiunileungurilor în teritoriul român, se vorbeºte ºi de ciocniri serioasela frontiera româno-ruseascã, iar radio Budapesta anunþã cã înregiunea Dorohoiului s-ar fi angajat adevãrate lupte în care arfi fost 150 morþi ºi rãniþi.

Duminicã, 1 septembrie.Duminicã, 1 septembrie.Duminicã, 1 septembrie.Duminicã, 1 septembrie.Duminicã, 1 septembrie.În noaptea de 29/30 august s-a întrunit din nou un Consiliu

de coroanã. Printre consilierii regali lipseºte N. Iorga. În schimbînsã, alãturi de ceilalþi consilieri regali ºi miniºtri, iau parte:generalul-adj. Gh. Mihail, ºeful marelui stat major, AndreiRãdulescu, prim preºedinte al Curþii de casaþie, Constantin I.C.Brãtianu, Teofil G. Sidorovici, comandatul Strãjii Þãrii, IonMihalache, Mihail Popovici, Silviu Dragomir, deputat, pãrinteleIon Moþa ºi Horia Zelea Codreanu. „Consiliul de coroanã, luândîn deliberare comunicãrile cu caracter ultimativ fãcute deguvernele german ºi italian, a hotãrât acceptarea arbitrajuluiputerilor axei asupra tratativelor româno-maghiare”.

O telegramã din Berlin, din 29 august, anunþã transferareagermanilor din Basarabia ºi Bucovina de nord în Germania,care transferare se va începe în primele zile din septembrie. –Oare vor avea fericirea sã scape mãcar în acest fel rudele noastredin Cernãuþi de sub jugul sovietic?

Corespondentul „Curentului” de la Berlin transmite ziaruluisãu ºtirea cã „convorbirile de la Viena decurg într-o atmosferãdin cele mai conciliante”. – Oare?

Luni, 2 Luni, 2 Luni, 2 Luni, 2 Luni, 2 septembrie.septembrie.septembrie.septembrie.septembrie.În sfârºit, jurnalele de astãzi ne aratã ce s-a petrecut în

Viena în ziua de doliu de vineri, 30 august, în „atmosfera dincele mai conciliante”. La cererea comunã a României ºi Ungariei,puterile axei, Germania ºi Italia, instituindu-se arbitri, au dat osentinþã arbitralã ºi arbitrarã, prin care România este condam-natã sã cedeze cam 45.000 kilometri pãtraþi cu o populaþie decca. 2,5 mil. locuitori, deci jumãtate din Ardeal, Ungariei. Prinalte douã convenþii, încheiatã una cu România, alta cu Ungaria,Germania a avut grijã sã asigure conaþionalilor ei din acestedouã þãri situaþiuni politice, sociale ºi economice extrem deavantajate. În fine ºi în schimb pentru oribilele sacrificii impuse,Germania ºi Italia garanteazã României integritatea teritoriuluisãu grav ciuntit. – Ciudatã dreptate! Adevãratã Pax RomanaPax RomanaPax RomanaPax RomanaPax Romana!Biata þara, gãsesc cã prea greu trebuie sã ispãºeascã ea pãcatelepoliticianismului greºit din trecut!

La Consiliul de coroanã, convocat pentru sâmbãtã 31august, în afarã de consilierii regali, printre cari se gãseºte dedata aceasta ºi N. Iorga, ºi în afarã de miniºtri, iau parte ºefulmarelui stat major, mai ales însã d-nii Iuliu Maniu ºi Gh.Brãtianu.

memoria arhivelor

Iancu Nistor, plecat cu douã zile înainte la Izvorul Mureºuluipentru a-ºi aduce întreaga familie înapoi la Bucureºti. Mergapoi la Aurel Morariu, unde îl gãsesc ºi pe Victor Morariu, venitºi el cu o zi înainte la Bucureºti cu soþia sa bolnavã. ªi pe el l-afãcut panica izbucnitã în Suceava sã fugã, panica produsã deo parte prin retragerea trupelor noastre spre frontiera ungarã,iar pe de altã parte prin zvonul cã ruºii ar concentra din nouarmata lor la frontiera româno-sovieticã. La Ministerul Educaþieiaflu cã încadrarea noastrã se va începe miercuri, în 4septembrie.

Sâmbãtã, 31 august.Sâmbãtã, 31 august.Sâmbãtã, 31 august.Sâmbãtã, 31 august.Sâmbãtã, 31 august.Un comunicat oficial din 28 august zice:„În ultimul timp, avioane militare ungare au violat în

nenumãrate rânduri spaþiul aerian naþional.Cu toate protestele noastre energice pe lângã guvernul

ungar, aceste zboruri s-au repetat, avioane ungare ajungândchiar pânã la Braºov, Vinþul de jos ºi Someºeni, unde au aruncatmanifeste cu conþinut duºmãnos faþã de statul român.

Faþã de aceastã atitudine, au fost luate mãsuri spre a seinterzice, prin forþã, încãlcãrile teritoriului nostru.

Ieri, 27 august, ora 12.15, un avion de bombardamentungar, cu iniþialele C.A. 112, care a trecut frontiera românã, afost întâmpinat, în dreptul localitãþii Sãcuieni (Nord Oradea)de un avion român de vânãtoare care, angajând lupta, l-a forþatsã se retragã peste frontierã. Avionul ungar a fost grav avariatºi echipajul rãnit.

Astãzi zborurile avioanelor ungare s-au repetat, executândadevãrate acte de ostilitate.

Astfel, la ora 10.15, un avion ungar de bombardament, cuiniþialele F 225, a mitraliat ºi a aruncat ºase bombe asupraaerodromului civil de la Satu-Mare, avariind un hangar.

Acest avion, încercând sã se înapoieze în Ungaria, a fostforþat de focul intens al apãrãrii anti-aeriene, sã aterizeze pe


PRO

PRO

PRO

PRO

memoria arhivelor

CHIRIAªA, HULIGANUL ªI GÃINA

Rodica LãzãrescuRodica LãzãrescuRodica LãzãrescuRodica LãzãrescuRodica Lãzãrescu

Am gãsit, printre hârtiile rãmase de la scriitorul I. Peltz, uncontract de închiriere, o petiþie adresatã Secþiei financiare araionului Tudor Vladimirescu ºi o scrisoare de la Maria Arsene.Ce leagã cele trei documente, în afara personajului principal?Încercãm sã þesem o poveste. Câte se vor fi petrecut aºa cumne i le imaginãm, nu vom ºti niciodatã, iar protagoniºtii suntde mult trecuþi în lumea de dincolo de unde, cel mult, ne potsurâde cu îngãduinþã.

Arthur-Maria Arsene, pe numele sãu Arthur Leibovici, nãscutla 18 octombrie 1907, scriitor destul de prolific, dar fãrã realizãriartistice notabile, trecut în lumea umbrelor la 23 octombrie 1975,coreligionar ºi prieten al lui Peltz, îi scrie „maestrului”, ca ultimãsoluþie de comunicare cu acesta, urmãtoarea epistolã, pe care oredãm respectându-i întocmai punctuaþia ºi ortografia:

Bucureºti 16 august 1966Stimate Maestre Peltz,

Nu mi-aºi fi închipuit niciodatã – dealungul celor zece anide cînd ne cunoaºtem – cã voi fi nevoit sã-mi exprim pãrerile(douã) ºi sentimentele (unul) prin scris, întrucît, dupã ultimanoastrã convorbire telefonicã, atunci cînd fãrã avertisment m-aþi predat direct, odatã cu receptorul, soþiei Dvs., ca sã mãjudece ºi dupã ce m-am lãsat „condamnat”, dinbinecunoscutele de amândoi, motive ºi mi s-a închis telefonulîn nas, am aºteptat, dupã cum era firesc sã mã rechemaþi dinnou – la acelaº numãr de telefon pe care nu l-am schimbat încãºi nici nu-l þin „secret”.

Din pãcate ºi spre regretul meu, ceiace speram ºi bãnuiam,nu s-a produs. Nici dupã 5 minute, nici dupã zece, o orã, douã,o zi, trei, pânã azi când mã vãd obligat de a lua condeiul pentrua vã spune:

1) Am luat parte sincerã sincerã sincerã sincerã sincerã la necazul Dvs. cu atitudineabarbarã a chiriaºei pe care o aveþi ºi în mãsura în care mi-a statîn putinþã, am încercat sã vã ajut. Dacã sfatul pe care nu l-aþiprimit cît ºi propunerea de a vã adresa unui for superior nu acãpãtat urgenta rezolvare ºi nici amploarea la care vã aºteptaþi– prin însãºi faptul în sine, reflectat de personalitatea celuicare a semnat scrisoarea – de ce v-aþi supãrat pe mine?

Doar ºtiþi prea bine cã la rîndu-mi rugându-vã în cîtevacazuri, minore dealminteri, nu aþi reuºit absolut nimic, deºirelaþiile Dvs. cu acele persoane erau de naturã de veche prietenieºi intimitate. Atunci? V-am spus eu un singur cuvânt de re-proº? Dimpotrivã, am înþeles cã aþi dat tot ce aþi putut. Ce vãputeam cere mai mult?

2) Mi-aþi afirmat, nu odatã, cã sunteþi un ins orgolios.Dracu sã mã ia dac-ar putea creºte în mine glanda asta! Mi-aþidovedit însã cu prisosinþã cã o aveþi. Poate aci ar sta cauza,ignorãrii mele de cãtre Dvs. întrucît nu am putut mobiliza celemai mari foruri spre a vã soluþiona pe loc, dealminteri dreaptacerere a Dvs.

Uitaþi însã cã fiicã-mea Leontina ºi-a pierdut aproape unochi, fãrã sã izbutesc a o ajuta? (Hai, recunoaºteþi cã-i mai gravdecît accidentul cu huliganul ºi gãina!)

ªi cã, deasemeni, lipsit de relaþii, limitându-mã doar de acere în scris ºi nu odatã, am fost nevoit de atîtea ori sã solicitcunoºtiinþele Dvs.?

ªi-atunci?Sã-mi cer ertare cã n-am avut puterea sã-l mut pe huliganul

de chiriaº ori sã vã promit cã voi face ºi voi drege? Nu sunt„mahãr” ºi-mi repugnã comediile acestea, pe cari atîþi le practicã,cu destul de puþin dar penibil talent.

Iatã de ce, nedumerit ºi neprimind nici un semn dela Dvs.am întrebat-o pe Tia la telefon, ce s-a întâmplat.

Dragã Maestre,Nu am cerºit nimãnui prietenia ºi mai puþin bunãvoinþa.

Respect opera Dvs. chiar dacã nu sunt întrutotul de acord cuunele tematici ale ele [!], dar excelentã realizatã artistic. Vãiubesc pentru umanitatea Dvs. care vã depãºeºte titlurile decãrþi muncite.

Dacã este cineva care a greºit, apoi eu sunt acela. Vã iubescmai mult decît puteþi primi, v-am sublimat, poate, pânã dincolode barierã.

Vã trimit aceste rînduri la gîndul cã poate aveþi vre un altmotiv de supãrare, pe care nu-l cunosc – deci nefind intenþionatautomat mã ºi disculpã. Totdeodatã aceastã tristã misivã –pentru mine – vrea sã plãteascã prin recunoaºtere, plãcuteleore ce le-am obþinut ca oaspe al Dvs.

M-ar interesa sã ºtiu dacã vã mai continuaþi lucrul ºi nusunteþi cumva reþinut la pat. În cea dintâi ipostazã, realitatea arconfirma cã sunteþi în plinãtatea forþelor spirituale – de careþine ºi logica – ºi deci atitudinea Dvs. faþã de mine este perfectºi normal deliberatã, nefind legatã de vre-un factor obiectiv, demaladia Dvs. de pildã, care vã împedecã a mã chema la telefon.

Iatã pentruce atunci, dacã într-adevãr sunteþi pe picioare ºiîn proces de creaþie, mâhnirea de a mã fi ºters din rândurileprietenilor Dvs. nu va fi luminatã decît de omeneasca-misatisfacþie cã veþi da înc-o lucrare valoroasã.

Doresc multã sãnãtate soþiei Dvs. ºi tot atît de multã forþãde înþelegere ºi discernãmânt pentru Dvs.

Maria Arsene

Scrisoarea este expediatã prin poºtã, pentru „Tov. I. Peltz”, peadresa cunoscutã (str. Traian nr. 21), cu menþiunea „Personal”.

Pe spatele plicului, se aflã adresa expeditorului: ªos. ªtefancel Mare 25, Bloc 28 Sc. A Et. I Ap. 5, Raion 1 Mai.

Nu ºtim ºi nu vom afla niciodatã ce neajunsuri a pricinuitchiriaºa, cine era „huliganul” ºi ce a pãþit gãina. Ceea ce aflãmdin puþinele acte pãstrate de la I. Peltz este cã familia închiria,în baza repartiþiei serviciului de Gospodãrie Locativã, o partedin locuinþa, ºi-aºa modestã, situatã în str. Traian nr. 21. Astfel,un contract de închiriere înregistrat sub nr. 463 din 25octombrie 1963 la Întreprinderea de Gospodãrie Locativã araionului Tudor Vladimirescu, încheiat între proprietaraSchendel Peltz, soþia scriitorului, ºi un anume Udrescu Dumitru,precizeazã cã acesta beneficiazã de o camerã, un hol-bucãtãrie(8,80 m.p.), un vestiar (2 m.p.), o magazie ºi acces la baie, baiafiind în folosinþã comunã.

Sã mai precizãm, tot în baza documentelor pãstrate în arhivafamiliei, cã locuinþa din str. Traian, cumpãratã pe numele soþieiîn anul 1935, avea o suprafaþã construitã de 117 m ºi era


PRO

PRO

PRO

PRO

cartonaºul roºu

compusã din patru camere, o baie ºi o bucãtãrie.Mai mult ca sigur, în urma incidentului, familia Peltz reuºeºte

sã se descotoroseascã de nedoriþii chiriaºi, cãci printr-o petiþieînregistratã sub nr. 84957 din 4.XI.1967, scriitorul se adreseazãorganelor competente, aproape triumfãtor, folosindu-ºi lamaximum glanda orgoliului:

Subsemnatul, soþul proprietarei imobilului din str. Traian,no. 21 (raionul Tudor Vladimirescu), îmi iau îngãduinþa a vãanunþa cã dela 3 ianuarie, 1967 nu mai am chiriaº.

Nici cît timp l-am avut, secþia financiarã a considerat lavenitul respectiv (24 – douãzecipatru lei) lunar cã nu sîntimpozabil.

Luptãm pentru pace! I. Peltz

Membru al Uniunii Scriitorilor din R.S. România Membru fondator al Uniunii Ziariºtilor

Nu ºtim nici cum au evoluat relaþiile cu Maria Arsene, darpeste câþiva ani, la apariþia ultimului roman al acestuia, avândca subiect tragedia evreilor îmbarcaþi, cu promisiunea emigrãrii,pe „Struma”, ºubredul vas ce se va scufunda, I. Peltz îi face ocronicã favorabilã în Revista cultului mozaic (O carte despre„Struma” în nr. 277 din 1 iunie 1972), iar în nr. 355 din 1noiembrie 1975 al aceleiaºi publicaþii, scrie, la moarteaprietenului sãu, articolul Arthur-Maria Arsene.

Desigur cã asemenea incidente intereseazã prea puþin saudeloc istoria literaturii, dar relatarea lor ne-a dat putinþa sãînsufleþim pentru o clipã niºte hârtii acoperite de praf ºiîngãlbenite de vreme ºi, odatã cu ele, sã readucem în memoriacititorilor nume pe drept sau pe nedrept cãzute în uitare.

LAURENÞIU ORÃªEANU

Roxana IoanidRoxana IoanidRoxana IoanidRoxana IoanidRoxana Ioanid

clãtite / Torceau iar ºi iar amintirile lor smântânite”. Sau: „Avea-n total ºase butoaie / Patru pe hol cu-acces la baie / Departe detumult ºi certuri / Se simþea bine între cercuri”.

La asemenea texte, o pauzã de publicitate e bine venitã:„Laurenþiu Orãºeanu nu iese din canoanele poeziei clasice, ciîncearcã, ºi reuºeºte (?) sã le ducã mai departe prinaprofundarea caracteristicilor acestui gen de poezie…Autorul,slujind cu fidelitate întregul instrumentar poetic, în special cuajutorul metaforei, creeazã un spaþiu din care rezultã poeme cuiz vizionar” (Aurel Pop). Viziuni?! Sã le vedem:

„ Cu pãrul despletit, cu buze arse / în mine te scufunzi caîntr-un gând / Mã strângi

cu-o scurtã zbatere-ntre coapse / Din golful-acesta n-o sãplec nicicând” E o promisiune fermã. Alt exemplu:” SãrmanulHermes / cine o sã-i spunã lui / în îndepãrtatul Poloponez / cãîntre timp în Olimp s-a instalat telefonul” Sau: „ªi lemnul putredva-nflori / Din rãnile de cari sãpate / Cã-n pãr, miraþi ne vomtrezi / Cu flori de mure scuturate” Sau:” Mai înainte spuneaualþii / Mai înainte trebuiau (!) sã fi fost Munþii / Mai înaintesusþineau alþii / Mai înainte a fost focul / Mai înainte / înainte”Sau: „Sunt mai aproape de tine c-un zâmbet / Sunt mai aproapede tine cu-o ºoaptã / Sunt mai aproape de tine cu-o clipã / Sunttot mai aproape cu buzele uscate” În sfârºit, încheiem acestregal cu versurile:” Þi-e pãrul ud ºi-atâtea perle marea ! / Þi-epãrul ud de roua dimineþii / Þi-e pãrul ud ºi-mi picurã pe gene/ Þi-e pãrul ud când scriu parcã ºi versul”.

Asemenea versuri mã duc cu gândul la un catren parodicpe care-l recitam cu toþii prin liceu (mai ales bãieþii):”Iubitamea cu ochii ca cafeaua / ªi pãrul lins ca

catifeaua / Eu cã când m-apucã dorul / Sunt ca Cãlinrãtãcitorul”. Pentru toate aceste contraperformanþe, domnulLaurenþiu Orãºeanu primeºte CARTONAªUL ROªU ºirugãmintea de a citi în continuare poezie, dar semnatã de alþii…

P. S. Mulþumesc tuturor acelora care mi-au trimis materialepentru rubrica de faþã! Puþinticã rãbdare…

„Din ce în ce mai des eu dau pe-acasãDe gropi ºi câini ºi- aurolaci îmi pasã…”*

Domnul Laurenþiu Orãºeanu este un român – întremilioanele de români – care trãieºte departe de þarã. ªi, pentrua-ºi alina dorul de plaiurile natale, domnul Orãºeanu (de la„oraº”, nu-i aºa?!) nu s-a apucat de cântat la fluier sau caval,nu s-a apucat de rezolvat rebus, integrame, nici probleme dematematicã, fizicã ori chimie, ci s-a apucat de scris poezii, laîndemâna oricãrui român, cã… vorba aia!! „Nu e om sã nu fiscris o poezie”, unii chiar un volum!

Domnia Sa nu a greºit ºi nu greºeºte scriind vresuri; degreºit au greºit aceia care l-au încurajat sã le publice. De ce?Simplu: pentru cã versurile cu pricina nu au valoare literarã;sunt naive, declarative, ºchioape, stângace, ridicole deseori,lipsite de orice emoþie, de orice fior estetic. Trist este cã, înþarã, s-au gãsit ºi destui lãudãtori ai balivernelor semnate de d-l Laurenþiu Orãºeanu, aceºtia sperând – probabil – la o invitaþieîn Statele Unite ale Americii, acolo unde locuieºte autorulnostru. Eu fiind o doamnã cu rãu de înãlþime (îmi priesc doarînãlþimile culturii!) declin o asemenea invitaþie. Nu mãavantajeazã.

Revenind la oile noastre, cum se spune, sã vedem ºi noiversurile cu pricina „care se înregimenteazã perfect în post-modernismul românesc”, dupã cum afirma (inexact) uncomentator: „Nicio speranþã nu e pentru mâine! / ºi pensionariin-au sã-ºi ia o pâine / ªi mor cu zile, mor încet, în rate / ªiuneori la cozi la compensate” Sau: „Ne pleacã tinerii, ne pleacãviitorul / Rãmân pãrinþii sã le ducã dorul” Înduioºãtor! Sau„Din ce în ce mai des eu dau pe-acasã / De gropi ºi câini ºi –aurolaci îmi pasã”. E vocea unui cetãþean responsabil. Sau „înmintea mea un gând mereu se toarce / Oricât de greu, mã voiîntoarce” Sã fie o ameninþare ? „Rãtãceam prin cãmãri, mãpriveau borcanele goale / Dulceaþa de viºine toatã fugise-n

* Laurenþiu Orãºeanu, Picãturi de ploaie în deºert Iaºi,Editura Timpul, 2004.


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

SUB SEMNUL REVIZUIRILOR

Ionel PopaIonel PopaIonel PopaIonel PopaIonel Popa

În primul rând trebuie sã subliniez cã acribia, obiecti-vitatea ºi spiritul analitic au permis ordonarea ºi sistema-tizarea datelor, ideilor ºi a cronologiei referitoare la proto-cronismul românesc. Rezultatul: o carte cu atribut deexcelenþã. Teza de la care porneºte tânãra cercetãtoareeste aceea mãrturisitã în Argument: „ceea ce ne-a intere-sat, în primul rând, a fost sã relevãm cum, penetrândcultura, politicul a reuºit sã deturneze ºi sã altereze sensulºi valorile acestuia”. Studiul Alexandrei Tomiþã, O istorie„glorioasã”-Dosarul protocronismului românesc*****, are ocertã importanþã integrându-se în mai amplul demers destudiere a comunismului în România. De reþinut ºi titlulinspirat, mai ales în partea a doua a lui (subtitlul), deoarecelasã sã se înþeleagã, în mod just, cã fenomenul de proto-cronism a existat în forme ºi grade de intensitate ºi duratãdiferite cu substrat ideologic de diferite nuanþe ºi în alteliteraturi mai mari sau mai mici, mai bãtrâne sau maitinere.

Ca unul care a trãit pe propria-i piele fenomenulmãrturisesc cã am citit cu folos ºi cu o anumitã nostalgiea întoarcerii în timp, dar fãrã regrete dupã acele vremuriºi mentalitãþi. Cu un zâmbet autoironic refac din memorieepisoade din activitatea la catedrã ºi din celebrele cercurimetodice când, vrând-nevrând, chiar dacã nu eram proto-croniºti, eram nevoiþi sã dezbatem problema metodico-pedagogic, adicã sã maltratãm, sã deturnãm funcþia este-ticã-educativã a literaturii. Citez din memorie douã titluride referate: Angajare politicã în poezia lui Adrian Pãunescu,„Noua semnificaþie a imnului ” în poezia lui Ioan Alexandru.

Metodologia folositã (geneza conceptului, definireaconceptelor operaþionale, alegerea, ordonarea ºi analizafactologiei, identificarea ºi descifrarea mitologemelorcomunismului, analiza retoricii discursului protocroniºtilor,mulþimea citatelor comentate, identificarea ºi descriereadiferitelor etape ale autohtonismului ceauºist au dus larezultatul scontat: o riguroasã cartografiere a fenomenului.

În principal, douã i-au fost modele: Lucian Boia cucelebrele sale cãrþi despre mitologia istoriografiei româ-neºti ºi a mentalului popular din perioada comunistã, studiiintrate în bibliografia obligatorie, ºi Katherine Verdery,semnatara cãrþii Compromisuri ºi rezistenþã în culturaromânã sub Ceauºescu [trad. rom., Humanitas, 1994].Faþã de unele interpretãri ale Katherinei Verdery, AlexandraTomiþã are, pe bunã dreptate, câteva rezerve critice. Astfelîntr-o notã de la p. 58-60 se delimiteazã ferm de

interpretarea pluralismului prin care autoarea americanãnu face decât sã „inocentizeze” pe protocroniºtii români.La acestea se adaugã o substanþialã bibliografie bineasimilatã ºi utilizatã. Studiul e construit rotund. El începecu un Prolog ºi se încheie cu un capitol final defalcat îndouã „pãrþi”: Epilog ºi Câteva concluzii. Între „început” ºi„sfârºit” se succed 7 capitole divizate în subcapitole-probleme: Protocronismul românesc sau terapie prin mit;Cariera spectaculoasã a unui concept; Preistoria ideii deprotocronism; O istorie glorioasã; O idee beligerantã;Mizele protocronismului; Ecouri postdecembriste. Ca oricestudiu realizat la înalte standarde academic-ºtiinþifice,cartea Alexandrei Tomiþã cuprinde o bibliografie rigurosordonatã în cãrþi, periodice, internet.

Având în vedere importanþa ºi valoarea acestuidemers de istorie literarã ne simþim obligaþi sã comentãmcartea cât mai concret, urmãrindu-i structura oglinditã înpagina de „cuprins”.

Cap. 2 (în numerotarea autoarei), dupã câteva lãmuririetimologice, analizeazã cauzele ºi condiþiile care au gene-rat protocronismul românesc; conþinutul ºi manifestãrilelui ideologice; mecanismul sãu pervers prin care ºi-aanexat componentele psihice si spirituale ale specificuluinaþional: patrie, istorie, patriotism, erou, conducãtor;concluzia: protocronismului s-a vrut un „ mit terapeutic”pentru dezastrul pe care totalitarismul comunist l-a produsþãrii ºi poporului ei. Cap. 3, pornind de la analiza concep-tului face un scurt excurs în istoria literaturii aducând îndiscuþie modul cum „noii lovinescieni” s-au folosit desincronismul criticului de la „Sburãtorul”, cum s-au folositde „Valorificarea moºtenirii” cum, în colaborare cu cenzuracomunistã, au croºetat ediþiile din clasicii literaturiinaþionale. Centrul de greutate al capitolului îl constituiecontribuþia ºi locul lui Edgar Papu în conceptualizareaideii de protocronism. Probabil cã intenþia nobilã a luiE.PE.PE.PE.PE.P. . . . . a fost aceea de a cãuta surse ºi motive care sãatenueze complexul de provincialism de care suferealiteratura românã. Dar în ce constã greºeala omului deculturã? Cred cã E. PE. PE. PE. PE. P. . . . . nu a fost chiar atât de inocent pecât pare încât sã nu conºtientizeze necesitatea de a sedelimita de derapajele la care a fost supusã ideea sa decãtre ideologia comunistã a lui Ceauºescu. Mai mult, aavut momente când s-a complãcut în situaþia creatã.Ceilalþi actori (Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu, ArturSilvestri, Ilie Bãdescu, Corneliu Vadim Tudor, Paul Anghel,Ion Coja, Constantin Sorescu) sunt de condamnat pentruifosul lor intelectual-ºtiinþific, pentru oportunismul moralºi ideologic. Actorii n-au fost exagerat de mulþi, darsuficienþi (ºi sprijiniþi de puterea politicã) ca sã facãgãlãgie.

*Alexandra Tomiþã, O istorie „glorioasã” – Dosarulprotocronismului românesc, Bucureºti, Editura CarteaRomâneascã, 2007.


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

Nu trebuie trecut cu vederea nici cap. Preistoria ideiide protocronism. În paginile respective autoarea demon-teazã piesã cu piesã acþiunea protocroniºtilor de a-ºifabrica pãrinþii. Ei nu s-au mulþumit cu un singur cupluparental, ci ºi-au dorit, pentru legitimizare, cât mai mulþistrãmoºi. Astfel naºterea doctrinei în viziunea lor, a fostmoºitã de paºoptiºti, de Junimea [Eminescu fiind primulnaº], de sãmãnãtorism [N. Iorga fiind al doilea naº] ºi dediferite personalitãþi din perioada interbelicã. Nu sunt uitaþiNicolae Densusianu, Vasile Pârvan, Dan Botta. Proto-croniºtii nu s-au mulþumit cu literatura. Autoarea studiuluienumerã o serie de „cercetãri” care fructificã protocronistrealizãri din domeniul tehnicii ºi ºtiinþei româneºti. Tot înacest capitol este demontatã o altã strategie a protocro-niºtilor: manifestãrile comemorative ºi aniversare în caresunt valorificaþi ºi apreciaþi la modul hiperbolic-exclusivistdiferiþi oameni de culturã ºi ºtiinþã: de la Dimitrie Cantemirpânã la ultima „personalitate” din contemporanitatea lorceauºistã. Din astfel de valorificãri a moºtenirii rezultãaspectul trumfalist al doctrinei lor, care – cu devotamentpatriotic-revoluþionar – ne-a inoculat ideea unui supra-populaþii româneºti de genii, deschizãtoare de drumurinoi în cultura europeanã (ºi nu numai) începând cu dacii[care de facto au intrat în Istorie cu un asasinat – n.n.] ºiculminând cu „genialul Conducãtor”, „geniul Carpaþilor”Nicolae Ceauºescu. Tot „Luceafãrul” ºi „Sãptãmâna” suntrevistele care dezlãnþuie o furibundã campanie împotrivascriitorilor din exil, colaboratori ai „Europei libere”.Reconstituirea „istoriei glorioase” se face pe douã paliere:domeniile de manifestare ºi a strategiei de lucru a doctri-narilor naþionalismului ceauºist (ficþiunea, hiperbolizarea,aglomerarea faraonicã de date, evenimente, nume,acþiunea de a crea false mituri). Revista „Luceafãrul”, prin-cipala tribunã a protocronismului, sistematic, organizeazãdezbateri invitând ºi antiprotocroniºti ºi indeciºi, în modpremeditat pentru a da falsa impresie de problemã naþio-nalã ºi de dezbatere democraticã. Focalizarea fiind asupraliteraturii, aº face o observaþie. Alexandra Tomiþã nuinsistã suficient pe gafa protagoniºtilor: identificarea înmod deliberat a talentului cu calitatea de protocronist.Pornind de la aprecierile doctrinarilor la care se referãautoarea ºi fiind un anti nu pot spune decât: 1. Eminescu

nu face altceva decât ridicã la înalte valori estetico-literareºi de gândire poeticã anumite componente ale romantis-mului într-o epocã când acesta în plan european ºi-aepuizat resursele ºi a trecut în Istorie; 2. Caragiale cutalentul sãu de excepþie nu face decât sã dea hainãromâneascã unor teme de comedie, vechi ºi universale;3. Sadoveanu nu e primul care propune o soluþie unicatpentru relaþia tensionatã dintre omul modern ºi naturã(cosmic), ci doar imagineazã una, „made în România”.Unde este protocronismul lor identificat de slugileideologiei ceauºiste? Evident, întrebare retoricã!

Din cap. 6, „O idee beligerantã” reþinem ideea meta-morfozei ideii în arma de rãzboi. „Corifeii” protocronismuluis-au luptat straºnic, dar fãrã sã obþinã victoria finalã, cuscriitorii români din exil ºi cu românii de la postul de radio„Europa libera”: Monica Lovinescu ºi Virgil Ierunca.

Cap. 7. „Mizele protocronismului” reia ºi dezvoltã cunoi argumente ºi exemple idei din capitolul precedent.Ideea directoare este de a ilustra modul cum teorianaþionalismului ceauºist valida valoarea dându-seprioritate angajãrii politice ºi selecþiei aleatorii neglijându-se calitãþile estetice intrinseci ale operei literare. Aceastagafã se materializeazã în acele aprecieri delirante fãrãnici un suport real în textul operei vizate. Iatã câtevaexemple scoase din cartea Alexandrei Tomiþã: PaulAnghel un „romancier genial”; Eugen Barbu [plagiatorul –n.n.] e un „romancier rafinat de excepþie”; C.V.T. cel maiermetic poet [pe lângã el, Ion Barbu e un moft, – n.n.];Ion Lãncrãnjan e un „mare stilist” [sãrmanul Sadoveanu!– n.n.]. Mã mir cã din rândul exemplelor lipseºte MihailDiaconescu, creatorul unicei [numeral ºi adjectiv – n.n.]– epopei – a istoriei românilor [formularea ne aparþine].Tonul aulic al textelor de criticã literarã despre astfel descriitori ºi opere denotã cã e vorba de o grosolanã laudãîn familie. În acþiunea lor, doctrinarii ºi susþinãtorii proto-cronismului au mizat pe tensiunea dintre generaþii [careexistã în mod obiectiv într-o literaturã liberã], alimentând-o în fel ºi chip.

„Ecouri postdecembriste” ne avertizeazã cã proto-cronismul n-a dispãrut odatã cu Ceauºescu ºi comunismulsãu. Susþinãtorii lui ºi-au strâns rândurile în jurul lui C. V.Tudor ºi a ziarului sãu România Mare continuator al Sãptã-mânii ºi a vechiului „Luceafãr” ºi „Flacãra”. . Ei sunt primiicare s-au opus vehement necesarelor revizuiri ale culturii(literaturii).

„Epilogul” este fireasca ºi necesara continuare aultimului capitol al cãrþii. Perioada postdecembristã, înloc sã reducã la tãcere pe gãlãgioºii protocroniºti, le-aoferit cu generozitate reparaþii morale, ºtiinþifice ºi sociale.Prin noile luãri de cuvânt, prin masiva republicare aoperelor lor, aceºtia construiesc o justificare a trecutuluilor reprobabil, urmãrind ºi o spãlare a creierului celor deieri ºi de azi care i-ar putea acuza. În câteva fraze, doldorade adevãruri-concrete, autoarea cercetãrii prezintã carierapostdecembristã a luptãtorilor pe baricadele protocro-nismului românesc: Ilie Bãdescu, Ion Coja, Artur Silvestri,Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu, C.V. Tudor. Din ultimelepagini ale „Concluziilor” reþinem cã „scopul lucrãrii nu afost de a epuiza tema […] întrucât fenomenul poate ficercetat dintr-o multitudine de perspective”.


PRO

PRO

PRO

PRO

ºi paraziþi infestându-i ºi deturnându-i vlaga. La capãtul acestor aprecieri îmi permit ºi câteva

observaþii mãrunte. Autoarea studiului aduce în discuþienumeroase manifestãri din diferite domenii care cad subincidenþa doctrinei, tocmai de aceea mã întreb de cecinematografia nu este amintitã. Când formulez între-barea mã gândesc în primul rând la filmele „istorico-legendare” ale lui Sergiu Nicolaescu. De asemenea mãîntreb de ce nu sunt cel puþin amintite atitudinile unorprelaþi ai Bisericii Ortodoxe Române, care au avut atingerecu literatura. Ca un cititor interesat mã indispune frecvenþaobositoare a termenului „indigeniºti”, chiar dacãproblematica ºi contextul ei impun ºi folosirea acestuilexem, uneori fiind necesar ºi pentru ceea ce se numeºterotirea sinonimelor; apoi termenul are ºi o sonoritate maipuþin eufonicã ºi chiar o rostire greoaie. În schimb avemcuvinte de laudã pentru consecvenþa în scriiturã, pentruþinuta intelectualã. Evitã formulãrile impresioniste sau detipul ego; întotdeauna fiecare apreciere ºi judecatã esteurmatã de trimiteri la autori ºi texte, iar acolo unde enevoie foloseºte notele ºi comentariile de subsol. Deaceea citatele numeroase din textele doctrinare nuafecteazã nici structura textului, nici curgerea lui ideaticã.Cercetarea despre protocronismul românesc ºi-a atinsscopurile. În mod firesc aºteptãm acum studiul asupraliteraturii produsã sub umbrela protocronismului.

Fãrã doar ºi poate O istorie glorioasã; DosarulO istorie glorioasã; DosarulO istorie glorioasã; DosarulO istorie glorioasã; DosarulO istorie glorioasã; Dosarulprotocronismului românesc protocronismului românesc protocronismului românesc protocronismului românesc protocronismului românesc este una din cãrþile anului.Recenzia era terminatã (manuscris) când am aflat dinRL cã a fost nominalizatã pentru premiere. În acestecondiþii ºi având în vedere ºi întârzierea publicãriirecenziei (revistele noastre de literaturã sunt lunare) ameliminat ultima frazã prin care avansam tocmai propunereapentru nominalizare.

Protocroniile, alãturi de alte fenomene, sunt prezenteîn orice culturã (literaturã) în anumite momente dinevoluþia ei istoricã. Pericolul nu stã atât în apariþia ideii,cât în fetiºizarea ºi în confiscarea ei de cãtre putereapoliticã. O culturã care se dezvoltã natural, liber cunoaºtemomente de „reculegere ºi sintezã” ºi de „anticipãri”.

La finalul lecturii poþi construi portretul robot alprotocronismului. Doctrina naþionalismului ceauºist subaspect ºtiinþific se caracterizeazã prin dilentantism,inocenþã, delir ideologic, manipularea politicã a diferitelorconcepte, mixajul de idei preluate din filosofia ºi istoriaculturii, istorie, psihologie, etnologie etc. În felul acestaprotocroniºtii au propovãduit cultul personalitãþii ºi aublindat practici ºi discriminãri de tot soiul. Într-un cuvântau promovat Kitsch-ul ºtiinþific ºi literar. Promotorii proto-cronismului se considerau ab initio „oameni de culturã-revoluþionarã”; cele zece porunci cele zece porunci cele zece porunci cele zece porunci cele zece porunci ale lor sunt hilarele„principii ale codului eticii ºi echitãþii socialiste”. Ei nu aufãcut altceva decât au elaborat pentru culturã un „marxismromânesc”. Dupã justa remarcã a autoarei instrumentarulargumentativ autohtonist exclude prin excelenþã civili-tatea fãcând uz de arme precum: calomnia, culpa denaturã politicã, atacuri la persoanã, rãstãlmãcirea,acuzaþia de nepatriotism, de întreþinerea discordiei înlumea cultural-literarã, cultivarea chiar a „terorismuluicultural”. Erau total lipsiþi de deontologie. Discursul barocºi gongoric avea menirea sã camufleze golul ideatic, lipsaargumentelor, dezordinea logicã. Doctrinarii fenomenuluinu au fost nimic altceva decât niºte arhivãri de informaþiiºi niºte mediocritãþi în ale creaþiei. Alte pãcate majore:antielitismul, antimodernismul, antieuropenismul. Au fostanti tocmai când trâmbiþau mai tare cã suntem un poporde genii ºi cei dintâi în toate. Protocroniºtii n-au fãcutaltceva decât sã introducã în corpul culturii naþionale viruºi

lector

CALOFIL PRIN LUMEA CÃRÞILOR.ION IANOªI


*Ion Ianoºi, Autori ºi opere, Bucureºti, Editura Euro PressGrup, 2007.

Ceea ce surprinde la Ion Ianoºi* – nu de-acum, ca oobiºnuinþã mai recentã, ci ca o permanenþã a luciditãþiisale debordante – este apetenþa pentru sintezã, pentruaºezarea fenomenului cercetat într-o panoramare deansamblu, perspectivantã, ceea ce faciliteazã detaºareaesenþei de precaritãþile fenomenului ºi de toate ingredien-tele adjuvante. În 1996 a redactat lucrarea de referinþã O

istorie a filosofiei româneºti (Editura Apostrof, Cluj-Napoca, 1996), iar în paralel a coordonat apariþia excelen-tului instrument de lucru, Dicþionarul operelor filosoficeromâneºti, apãrut la Humanitas în 1997 – amândouãlucrãrile având rolul de a ventila aerul stãtut dintr-undomeniu virusat ºi urgisit multã vreme, înfeudat unui di-agnostic proletcultist, pus de Lucreþiu Pãtrãºcanu laînceputul domniei comuniste. N-a decupat, e drept, dinbibliografia fenomenului filosofic românesc decât 111opere, dar faptul cã le-a selectat pe cele „fundamentale”, dã mãsura exactã a actului ºi a locului rezervat acestei


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

lucrãri în cultura româneascã. Vorbim acum despre ultima sa apariþie editorialã

editorialã Autori ºi opere apãrutã la ambiþioasa editurã„Euro Press Grup” din Bucureºti. Cum recunoaºte în celecâteva rânduri prefaþatorii istoria ideilor ºi a personalitãþilorcare le-au activat l-a interesat totdeauna ºi nu o datã aconsimþit sã dea seama de învãpãierea lor în lumeaeuropeanã. A prefaþat ºi a postfaþat ediþii româneºti ºi s-a poziþionat eseistic ori de câte ori a avut ocazia. Asupraunor texte a revenit ºi le-a dezvoltat de-a lungul anilor,altele au rãmas în forma iniþialã. Acum a venit timpul sãle adune între douã coperte ºi sã le propunã publicãrii. Eun dar pe care autorul îl face cititorilor interesaþi demiºcarea ideilor europene.

Cartea este structuratã în patru diviziuni, fiecare cusecvenþele ei constitutive. Aflãm din succinta prefaþã cãsub acest generic autorul are în intenþie mai multe vol-ume, fiecare încorporând, probabil într-o dispuneretematicã bine gânditã, risipirile eseistice ºi comentariileperceptive ale autorului. Le aºteptãm ºi noi cu bucuriacelui ce-a rãmas bine statornicit în receptarea autorului.

În prima secvenþã a cãrþii sunt adunate prefeþele ºipostfeþele semnate de autor cu prilejul editãrii unor lucrãrisau discutãrii unor autori din perspectivã istorico-literarã.Este vorba de romanul lui Heinrich Mann – Tinereþea luiHenric al IV-lea, ciclul Forsyte Saga aparþinând lui JohnGalsworthy, Conºtiinþa lui Zeno de Italo Svevo, consideratun „italian printre austrieci ºi austriac printre italieni”,„Metamorfozei” lui Franz Kafka ºi Omul fãrã însuºiri a luiRobert Musil, roman inspirat din investigarea conglome-ratului austro-ungar de la începutul secolului al XX-lea.

În secþiunea a doua a cãrþii, autorul analizeazã câþivagânditori de mare audienþã în lumea contemporanã,filosofi care s-au impus în secolul trecut cu o anumitãautoritate, ba chiar i-a determinat sensul ºi direcþia deevoluþie. Este vorba de Heinrich Heine ºi cunoscutelesale Contribuþii la istoria religiei ºi a filosofiei în Germania, text cu mare trecere în retorica lui Nietzsche, careprofetiza cu aplomb cã amândoi vor fi consideraþi „ceimai de seamã artiºti ai limbii germane”, de nefericitulManifest comunist al lui Marx ºi Engels, de „Genealogiamoralei” a lui Nietzsche, de Scrisoarea despre umanisma lui Heidegger ºi de Paradoxul moralei a lui VladimirIankelevitch, acesta din urmã figurând împreunã cu uncuprinzãtor studiu despre iertare.

În sfârºit, cea de a treia diviziune a cãrþii nu mai esterezervatã unor cãrþi anume, ci unor viziuni de ansambluasupra filosofiei lui Kant ºi Wöringer, la care mai adaugãºi o surprinzãtoare paralelã între Marx ºi Nietzsche. Sãmai zãbovim puþin asupra acestui eseu; nu e prima oarãcând Ion Ianoºi se apleacã asupra lui Marx, expediatadesea ºi de multã lume sub formula „câinelui mort”.Evident, dupã deceniile de impunere forþatã ca unicãideologie veritabilã, animatã de ideea emancipãrii omului,nu mai este un subiect de actualitate. Epoca lui Marx ºia ideologiei sale a devenit caducã ºi hulitã în toatetonurile, mai ales în lumea celor ce i-au îndurat efectelebrutale, imunde ºi rascolnice.

Sã concedem însã cã nu e singura doctrinãpernicioasã izvoditã în istoria generalã a ideilor filosofice

ºi nu toate au fost la fel de blamate aposteriori. Numaicã, tot la fel de adevãrat este cã nici una, dintre celemalignizate n-a avut efecte concrete aºa de prãpãstioaseca aceea activatã de bãrbosul din Trier. Sigur cã filosofiasa poate fi discutatã, dar e greu s-a disociem de consecin-þele pustiitoare pe care le-a generat, pe acolo pe unde-afost adoptatã ca „oficialã”. Nu spun c-a devenit prohibitã,dar abordarea ei (a filosofiei marxiste, vreau sã spun)trebuie lãsatã în seama istoricilor interesaþi de evoluþiafilosofiei materialiste, ca direcþie de gândire cu reprezen-tanþi plini de râvnã ºi cu multe puncte de vedere omologa-bile într-o viziune perspectivantã. Oricum, despre Marx,care a elaborat o teorie socialã, economicã ºi un pro-gram politic malign este prematur sã vorbim, chiar dacãadmitem c-a fost deformat ºi virusat pânã lanerecunoaºtere de cãtre partidele comuniste care l-auadoptat ca program.

Ultima diviziune a cãrþii este consacratã gânditorilorpreclasici (cu Thales, Anaximandros, Anaximenes,Parmenide, Heraclit ºi Empedocles) ºi clasicii Democrit,Protagoras ºi Socrate, autorul certificând o excelentãaºezare în doctrinele celor vechi ºi în toposul coasteioccidentale a Asiei Mici, de fapt, în leagãnul spriritualitãþiieuropene. Sã mai subliniem, tot aºa, frugal ºi în trecere,luciditatea debordantã a autorului, interesul pentruclaritate, pentru o logicã impecabilã a discursului ºi pentruo fastuoasã eleganþã a exprimãrii. Sunt convins cã atuncicând autorul îºi va publica toate volumele proiectate, vomavea o imagine de ansamblu asupra ideilor carenervurizeazã spiritul european.


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

Metamorfozele pasiunii pentru neant se reflectã înevoluþia spectaculoasã a conceptului de nihilism: de laSfântul Augustin încoace el a fost utilizat cu referire lacele mai diverse arii culturale (budism, cinism al Grecieiantice, individualism contemporan etc) ºi la cele mai di-verse atitudini filosofice (egoism, solipsism, scepticism,pesimism, ateism etc). Abia o datã cu Nietzschenihilismul devine boala generalizatã de care suferã culturaeuropeanã la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi careameninþã secolele viitoare: începând de aici, nu mai poatefi vorba de un curent filosofic, de o miºcare literarã saude o atitudine politicã anume. Nihilismul nu mai este odoctrinã, ci o categorie ontologicã, o ameninþare planândasupra întregii umanitãþi moderne: cu cât progreseazãcunoaºterea, cu atât mai limpede apare cã lumea estelipsitã de sens ºi de valoare. Dacã accepþiunea termenului„nihilism” poate fi extinsã pânã la trãdarea condiþiei iniþiale,atunci Paul Georgescu poate fi considerat adeptul celmai fervent al nihilismului dintre toþi criticii – prozatoriromâni. În 1961, pleca de la Gazeta literarã, unde fuseseredactor-ºef, iar în 1967, (când avea deja trei cãrþi decriticã), ne oferea prima paginã de beletristicã. El poateface parte – cum ar spune Cioran – din familia trãdãtorilor– model, a celor cuprinºi de voinþa de a abandona totulfãrã sã ºtie ce reprezintã acest tot, de a respinge –printr-un divorþ metafizic – substanþa care l-a zãmislit ºil-a consacrat: „O dorinþã de eficacitate negativã împinsãpânã la lichidarea principiului însuºi al propriei respiraþii.”2

Conºtient de talentul scriitoricesc3, surprinde, rând perând, cu douã volume de nuvele ºi douãsprezece romane.

n proza lui Paul Georgescu, în absenþa schimbãrilormajore, în plan social, infernul contextului socio-politiccheamã ruperi de cupluri, înþepeniri de aspiraþii practiceºi… sporovãialã. Aceasta din urmã este conceputã iniþialca o armã de apãrare într-o lume care suferã deplictisealã, lehamite provincialã ºi instabilitate conjugalã:„le mensonge le plus fréquent, c’est le bavardage”, afirmãAndré Comte – Sponville, în Le mythe d’Icare. „On mentpar horreur du vide…Mais bavardage est lâcheté aussi:peur du silence, peur de la vérité…C’est parole apeurée.”4

Prost mânuitã, sporovãiala se întoarce adeseaîmpotriva noastrã; Cioran, a cãrui gândire, înscrisã înfilonul filosofic nietzschean, implicã explorarea valorilornegative ºi critica celor pozitive, considerate iluzorii, nearatã cã, dacã prin fiecare cuvânt rostit repurtãm o victorieasupra neantului, este numai pentru a-i resimþi maiamarnic tirania: „Nous mourons en proportion des motsque nous jetons tout autour de nous (…) La vie n’est que

cette impatience de déchoir, de prostituer les solitudesvirginales de l’âme par le dialogue, négation immémorialeet quotidienne du Paradis.”5 Ambiguitatea periculoasã aconvivialitãþii este perfect sugeratã de Roland Jaccard:„La vie en groupe peut ne pas manquer de charme. Il fautsimplement se souvenir de cette „Fable pour notre temps”de James Thurber. Une mouche qui volait vit un grandrassemblement de mouches. Elle s’empressa de rejoin-der ses congénères et se trova prisonnière d’un papiercollant. Moralité: il n’y a pas de sécurité dans le nombre,ni en qoui que se soit d’autre.”6

P. Georgescu îºi pune actanþii sã sporovãiascã.Dialogul (Revelionul, Coborând) devine un antidialog, enociv, distructiv, nu constructiv. Prin conversaþiile purtateeroii lui Paul Georgescu ating apogeul înstrãinãrii de lumearealã ºi de ei înºiºi, adicã îºi uitã complet, ca Don Quijote,identitatea individualã, iar fiinþa lor devine, în termenii luiBarthes, o „fiinþã de hârtie”7. O fiinþã de gradul doi,totalmente livrescã, din care orice urmã de experienþãonticã – de trecut, de biografie personalã sau de iniþiativãspontanã– a pierit. Þinând cont de aceastã situaþie, dedes-existenþializarea extremã a fiinþei protagoniºtilor, amputea zice cã, în proza de imaginaþie, Paul Georgescu aajuns pe cont propriu la intuiþia capitalã a destrucþiei prinlimbaj/vorbire, acum, în postmodernitate, a experienþei i-mediate, autentice ºi directe, adicã a experienþei înseºi.

Acþiunea Revelionului se petrece în trecutul interbelic,problema este însã una „actualã”.8 În comunism, „gurali-vitatea” era o armã perfidã, murdarã, pe care Celãlalt(cenzorul, Securitatea) o putea îndrepta cu repeziciuneasupra victimei, profitând de primul moment de neatenþie.În romanele criticului inutilele ºuete lasã un gust decoclealã ºi pustiu interior. Conversaþiile lui G. Dimancea,profesorul de literaturã din Revelionul ºi Vara baroc, încalcãcu bunã ºtiinþã codul monden care i-ar cere sã rãmânãspumoasã, agreabilã ºi superficialã. A învãþa sã-þitemperezi dorinþele într-o lume anostã ca cea aPlatoneºtilor, a Saricãi, a Huzureilor, ori din Bucureºtiullui Mihai Zamfir ºi D. Micu, echivaleazã cu „a învãþa cãlumea nu e comestibilã: vrând s-o înghiþi, nu faci decâts-o vomiþi.”9 Sau cu cuvântul lui Cioran, a deveni „larându-ne canibali, dar nu pentru plãcerea de a-i devorape cutare sau cutare, ci pentru aceea de a-i vomita.”10

Senzaþia de tânjire, de stagnare, de lâncezealã mizeazãadesea pe conjugarea a douã elemente þinând de ceeace Sonia Larian numeºte partea marandenbonicã auniversului („o materie plinã de rea-voinþã. ªi complicân-du-se parcã pervers, în aceastã condiþie a ei, de materie

HERMENEUTICA RÃULUI ÎN ROMANULREVELIONUL1 AL LUI PAUL GEORGESCU

Diana Loredana PavelDiana Loredana PavelDiana Loredana PavelDiana Loredana PavelDiana Loredana Pavel


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

ca materie.”11): moleºeala ca efect al caniculei ºi greaþaca efect al lãcomiei. Excesul de cãldurã ºi excesul demâncare12 potenþeazã teama faþã de materia vie, forfoti-toare. Teama de Celãlalt proclamatã de Paul Georgescuîºi are rãdãcinile în dezgustul disperat în faþa mulþimii alnihiliºtilor. Lui Cioran îi ajunge sã se trezeascã în mulþime,pentru a se simþi deîndatã solidar cu toate planetelemoarte. Odatã ieºit în stradã, exterminare e primul cuvântcare-i vine în minte (Ecartèlement). Dupã Kierkegaard,în vreme ce Antichitatea ºi Evul Mediu au ºtiut sã res-pecte singurãtatea, pe noi modernitatea ne-a transformatîn infirmi („Cette gent écervelée d’hommes qui n’en sontpas, ce tropeau d’inséparables”13) ce nu pot trãi, mânca,spera sau iubi fãrã refrenul încurajator al veºniceisociabilitãþi. Structura originarã de Eu pe cale sã devinãegal cu sine însuºi – se vede amputatã; acest Eu carese vede „castrat” de Celãlalt este ºi preocuparea centralãa romancierului Paul Georgescu: „A voir tant de foulesautour de lui, à se mettre sur les bras tant d’ affaireshumaines, en tâchant de saisir comment va le train dumonde, ce désespéré-ci s’oublie lui-même, oublie sonnom divin, n’ose croire en lui-même et trouve trop hardide l’ être et bien plus simple et sûr de ressembler auxautres, d’ être une singerie, un numéro, confondu dans letroupeau.”14

În viziunea lui Roland Jaccard, protecþia grupului, amulþimii în general, e iluzorie, din moment ce sub mascarozã cu care se împodobeºte dialectica microasã arecunoaºterii Celuilalt se ascunde rânjetul urii.15 Potrivitaceluiaºi Roland Jaccard, numai voinþa de a nu face nimicpermite lucrurilor sã se modifice de la sine; aspiraþia de aschimba lumea, simptom morbid prin excelenþã, e însoþitãinevitabil de furia de a o distruge: „Selon le principed’énantiodromie, énoncé par Héraclite, tout bien apporteavec lui le mal correspondant.”16.

În toate romanele lui P. Georgescu, motivul torporii ºial lehamitei sunt asociate sistematic temei de a acþiona:supradozatã, vitalitatea hranei ºi a cãldurii se preschimbãîn energie inversã – instrument ideal pentru semnareasentinþei de moarte, acceptarea lucrurilor aºa cum sunt.Cãldura mare e catalizator ºi factor de multiplicare alprocesului de germinare malignã declanºat de Celãlalt;în arºiþa verii rãul creºte exponenþial. Cãldura poate stârnimirosuri pestilenþiale: „e zãpuºealã, zãduf ºi crãpãt, (…)doar seara adie, dinspre baltã, de la turmele de porcizãcând în mâl, un miros specific, cu care ne-amobiºnuit”17. Arºiþa ne transportã din teritoriul creºterii înacela al excrescenþei, al proliferãrii malefice ºiincontrolabile: „L’excroissant”18 – scrie Jean Baudrillard –„c’est ce qui se développe sans égard à sa propredéfinition, c’est ce dont les effets se multiplient avec ladisparition des causes.” Excesul de finalitate ne orbeþte,fãcându-ne sã nu mai surprindem regula jocului ºi sãpãtrundem, stupefiaþi, într-un univers al non-contradicþiei,al non-sensului ºi ireversibilitãþii: „Tant qu’il y a dysfonctiondans un système, désobéissance à des lois connues defonctionnement, il y a perspective de solution par dépas-sement. Ce qui ne tient plus de la crise, mais de la ca-tastrophe, c’est quand le système s’est outrepassé lui-même, qu’il a dépassé ses propres fin set qu’il ne peut

donc plus être trouvé aucun remède. Le manque n’estjamais dramatique, c’est la saturation qui est fatale: ellecrée en même temps une situation de tétanisation etd’inertie.”19

Tetanizarea cauzatã de cãldura nãucitoare e sugestivschiþatã în Revelionul: „asemenea prafului, vara nãvãleºteirezistibil în curþi ºi case, maculând totul”20. În acestecondiþii, lumea e guvernatã de „jegoasã neîncredere,sordidã pizmã ºi acea urã crudã ce ducea, uneori, pânãla crimã.”21 Într-o lume în care „bietul corp” (Sonia Larian)e abandonat fertilitãþii Rãului ºi supus aºteptãrii, în care„ne simþim izolaþi, încercuiþi de forþe necontrolate ºiinamice”22

Maxima eficacitate destructivã o are cãldura însezonul invernal: „E groaznic de cald aici, ºi înãbuºitor,în acest miez de iarnã, alt giumbuºluc al timpului (…)Simþea nevoia sã iasã din etuva asta, sã respire, sã selungeascã niþel pe pat ºi sã…da, sã doarmã.”23 Incipitulromanului stã sub semnul primei confuzii puse pe seamafactorului climateric (scena în care Dimancea, privindu-se în oglindã, în timp ce se bãrbiereºte ca în Joyce,zãreºte un bãrbat jumãtate bãtrân, jumãtate tânãr).Romanul este înþesat de imagini simbolice aledezorientãrii tragice produse de arºiþã. Altãdatã stareade confuzie e generatã de efectul conjugat al ceþii ºi alradiaþiilor malefice – solare ºi radioactive: „În camerã ecald (…) uluit de luminã, stânjenit de prezenþe strãine…Murmurã: (…) e ceaþã…m-am rãtãcit”24.Vieþuirea într-unmediu opac, diminuat ºi neserios naºte decizii ridicole(„Dimancea încearcã sã schimbe societatea burghezãdin interiorul acesteia, ºi anume vrând sã conducã ziarulunui partid burghez. Nu e ridicol?”25) Delirul eroului dinfinalul cãrþii e sinonim cu insuportabila prezenþã aCeluilalt: „Când nu reuºeºte nici crima, nici sinuciderea,ne mai rãmâne doar nebunia”26 scrie R. Jaccard. Expresiacea mai halucinatorie a stãrii de confuzie produse subimperiul moleºelii o reprezintã Vara baroc: „simþea cum îiieºea sudoarea din piele, nãclãindu-l, ar fi dorit sã facãrepede o baie, îºi apercepea creierul ca un ou moale ºisufletul praz fiert. (…)Epiderma îl dogora blând”27 sau„Buzele se uscaserã, îºi simþea pielea nãclãitã ºi creieriijegoºi.”28

Încã ºi mai periculoasã decât cãldura în sine e aso-cierea ei cu cheful (petrecerea de Revelion, ospãþul laconac în Coborând etc). Petrecerile grupului nu reprezintãniciodatã prilej de comuniune spiritualã (cãci spiritul afost înecat de abjecþiile trupului), ci doar de satisfacere aunui instinct mereu treaz: prostituarea fiinþei. Fiecare dintrenoi – scrie Cioran – ne-am nãscut cu o dozã de puritate,predestinatã sã fie coruptã de comerþul cu oamenii, acestetern pãcat împotriva singurãtãþii.29 Contactul cu Ceilalþiînseamnã înainte de toate desfacere a structurii, pierderea identitãþii, a ordinii interioare. Informul, vâscosul,gelatinosul sunt atributele dintotdeauna ale grupului/ aleturmei. Jocul, travestiul (pe care-l propun gazdele dinRevelionul) nu înseamnã decât topire a individualitãþii într-o pastã amorfã. La petrecerea de sfârºit de an, toatelaolaltã, agresiunea mirosurilor („Erau bãuturi mironosite,parfumate ce te loveau pe la spate, hoþeºte, pânã la celedure, tãioase, fãþiºe ce te provocau la trântã dreaptã”30),


PRO

PRO

PRO

PRO

amestecul gusturilor („variatele bucurii comestibile”31) ºial culorilor („Erau acolo culoarea fragilor ºi a murei, atrandafirului gaben sau roºu sau întunecat”32), facerea ºidesfacerea cuplurilor transformã casa în loc al haosuluiabsolut. Barthes (Roland Barthes par Roland Barthes,Éditions du Seuil, Paris, 1975) fãcea în legãturã cu tocanaSukiyaki precizarea cã uneºte într-o singurã duratã, timpulpreparãrii cu acela al consumãrii. Concluzia: pusã subsemnul cantitãþii ºi al amorfului, lumea adunatã la casalui Tiberiu ºi a Corinei reprezintã o colectivitate care îºiîngurgiteazã indivizii componenþi: „Mestecã exaltat, apoienergic, apoi cu disperare (…)Dinþii se-nfigeau cu mânieinutilã în materia alunecos rezistentã, sfârâiau pe loc,derapau ca roþile otomobilului în gioavla platoneºtianã.”33;nici în episodul prânzului la familia Dorinþei (Vara baroc)nu mai existã personaje, ci doar plescãitul limbilor,trosnetul fãlcilor ºi înghiþituri „cu noduri” întrerupte depauze scurte de meditaþie ºi analize: „În vremeamestecatului i se analiza ºtiinþific ºi bugetul Timp (…)contemplând printre clefãieli”34.

Asemenea imagini nu pot sã nu ducã cu gândul lagrotescul carnavalesc, aºa cum a fost definit de M. Bahtinîn cartea despre Rabelais35: Unul dintre principiile esenþialeale culturii populare medievale e acela al josului mate-rial-corporal, care explicã de ce imaginile mâncãrii aparîn carnaval indisolubil legate atât de tema fertilitãþii ºiprocreaþiei (ospãþul celebrând izbânda vieþii), cât ºi detema distrugerii ºi infernului (orgia fiind incompatibilã cutristeþea, nu ºi cu moartea). Alãturi de alte semnificaþii,cuvântul a muri o avea la origini pe aceea de „a fi înghiþit”,„a fi mâncat”, prin urmare gura simboliza porþile care ducîn jos, în infernul trupului, iar gura larg deschisã evocaimaginea înghiþirii, strãvechi simbol ambivalent al morþiiºi reînvierii. Hiperbolizarea trupului, a mâncãrii, bãuturiiºi desfrâului þine de acelaºi realism grotesc bazat peambivalenþa josului: degradarea ucide în vederea uneinoi naºteri, pãmântul fiind în acelaºi timp principiu aldevorãrii (mormântul, vintrea), dar ºi al regenerãrii (pân-tecele mamei). Atât lãcomia cât ºi indecenþa – vizânddeplina eliberare de seriozitatea vieþii – presupune un trupgrotesc, inform, neîmplinit, interacþionând cu lumea; înactul mâncãrii, ca ºi în actul sexual, corpul îºi depãºeºtelimitele, înghite, devoreazã, supune lumea la supliciu,juiseazã pe seama ei: „oare grupul organizatoric (…) nuavea a se teme de fascinaþia mirabilelor clondire, deameþeala pe care licori ciudate ºi pieziºe ar fi putut sã oproducã între convivi, aþâþând spiritele, (…) îndemnândspre desfrânare, adicã pierderea controlului de sine?”36.

În capitolul introductiv al cãrþii sale, Bahtin motiveazãdenaturarea spiritului carnavalesc în cultura modernãtocmai prin slãbirea semnificaþiei ambivalente a principiuluimaterial-corporal al vieþii: sensul josului trupesc devinepur negativ, distrugerii nu-i mai urmeazã regenerarea, ºiastfel carnavalul sãrãceºte în conþinut, înceteazã sã maifie acea sãrbãtoare a devenirii universale, în care fiecareîmplinire era continuatã de un început nou. Fenomenuldegenerãrii sãrbãtorescului se manifestã ºi în romanelecriticilor dar cauza nu ni se pare a fi dispariþia valorilorpozitive prin stoparea procesului de regenerare ci,dimpotrivã, hipertrofia valorilor negative prin accelerarea

lui. Problema nu e cã pãmântul (sau pântecele mamei)nu mai rodeºte, ci aceea cã rodul este malign. Tragediapersonajelor lui Paul Georgescu nu este sterilitatea, cifertilitatea inversã, însãmânþarea rea, proliferarea diabo-licã. Înspãimântãtoare ºi insuportabilã nu este rigiditateamorþii, ci oribila, monstruoasa foialã a vieþii. O explicaþiea procesului de degradare a vocaþiei sãrbãtoreºti agrupului este formulatã – din dubla perspectivã a biologieiºi a economiei politice – în eseul lui Georges Bataille, Lapart maudite (1949). Într-un articol din 1933, La notion dedépense, scriitorul francez punea deja problema evoluþieienergiei excedentare, manifestate în efeverscenþa vieþii:materia vie nu poate fi decât ca diferenþã ilogicã, repre-zentând în raport cu economia universului ceea ce crimareprezintã în raport cu legea. Excesul de energie dovedin-du-se un factor periculos de ruinare, societatea provoacã,la anumite intervale, pierderi considerabile care produccrize de neliniºte ºi o stare orgiasticã. Oamenii îºi asigurãsubzistenþa sau evitã suferinþa nu pentru cã aceastãfuncþie angajeazã, prin ele-însele un rezultat suficient, cipentru a accede la funcþia subordonatã a cheltuielii libere:luxul, rãzboiul, jocul, spectacolul, activitatea sexualã per-versã reprezintã tot atâtea forme de consum neproductiv,bazate pe principiul pierderii.

Tema e comentatã ºi de R. Jaccard: „Comme si unevoix me répétait: fais le mal; c’est ce qu’il y a de meilleuren toi. Refuse les illusions, les faux-semblants, lesbénéfices de la „bonne-conscience”. Trahis, trompé,bléssé, tué s’il le faut, car la vie est du côté du crime,jamais du côté de la vertu.”37 Problema cheltuielii nepro-ductive e reluatã de Bataille în cartea din 1949: preaplinulse cere cheltuit în opere neproductive ale unei energii cenu poate fi acumulatã la infinit ºi deci trebuie sã ne scape,sã rãmânã pierdutã pentru noi; aºa s-ar explica impulsulde a distruge bunurile materiale ºi morale care ar fi pututsã fie utilizate raþional sau hrãnirea fãrã mãsurã: Tiberiu„acaparând întreg platoul cu icre, înainta vertiginos, pedouã coloane, creând mari goluri”38. Principiul exuberanþeivieþii e întruchipat de energia solarã, care se cheltuieºteîntotdeauna fãrã profit. Materia vie o recepþioneazã înlimitele spaþiului disponibil, o destineazã creºterii (limitatã),iar surplusul îl risipeºte inutil, urmând exemplul soarelui.Se ajunge la anihilarea excesului prin dezvoltarea luxului,„o grãdinã a deliciilor”39 cum îi zice autorul Revelionului.Forma extremã a risipei o reprezintã desfacerea cuplurilorºi refacerea lor aleatorie: „Dacã mi-au luat nevasta, celpuþin sã-mi lase haleala, se întristã micuþul Tibi”40.Tendinþa naturalã a individului de a se hrãni pentru a-ºispori volumul ºi forþa e înlocuitã cu o freneticã cheltuirea resurselor, împinsã pânã la limita posibilului: „Cette di-lapidation va bien au-delà de ce qui suffirait à la croissancede l’espèce (…). Elle s’accompagne chez l’homme detoutes les formes possibles de ruines, elle appellel’hécatombe des biens – en esprit celle des corps etrejoint pour finir le luxe et l’excès déraisonnables de lamort.”41 Problema vine din aceea cã, dacã societãþile vechiau ºtiut sã provoace decongestionarea prin sãrbãtori,atribuind valoare gloriei neproductive, în lumea modernã,accentul nu mai cade pe consumarea energiei, ci peachiziþia ei, raportatã invariabil la procesul producþiei.

lector


PRO

PRO

PRO

PRO

Cheltuirea surplusului nu mai este trãitã ca frenezie, cica blestem: „Au moment ou le surcroît des richesses estle plus grand chi fut jamais, il achève de prendre à nosyeux le sens qu’il est toujours en quelque sort de partmaudite.”42

Teama de risipa care ne constituie, ne permite sã fim,presupune un punct de vedere mãrginit, individual, radi-cal opus punctului de vedere general, ce postula exube-ranþa materiei vii în ansamblul ei (limitarea corespundeperfect fenomenului de degradare a sãrbãtoresculuianalizat de Bahtin). Plinãtatea ambivalentã a sãrbãtorii –în dubla ei ipostazã, sacrificialã (Bataille) sau carna-valescã (Bahtin) e schema simplã a romanelor lui P.Georgescu: cãldura distrugãtoare, josul corporal caprincipiu al devorãrii (înghiþirea) dar ºi al reînnoirii (schim-barea partenerilor ºi reproducerea). Totul devine trans-parent, deschis, infinit pentru cei care consumã inutil.Dezlãnþuirea instinctelor lasã cale liberã nebuniei, beþiei,dezmãþului (Aºa se explicã ºi decizia petrecãreþilor dinRevelionul de a se transfera la Codrul verde, „cârciuma-ia plinã de derbedei ºi umplutã cu miros de etuvã.”43) dar,în acelaºi timp, desfiinþeazã ordinea constrângãtoare arealului, fãcând loc unui univers explodat poetic (delirulprofesorului de literaturã din ultimul capitol: „se simþearespins, negat, anulat, având impresia cã nu mai existãºi –în timp ce paºii îl duceau fãrã consimþãmântul lui – ovoce întreba mirat: nu cumva am murit. (…) delirez?Visez? Sunt mort? Umbrã. Atunci el va veni pentru cã…Dar dacã m-am sinucis.”44) În termenii lui Georges Bataille,victima reprezintã un surplus extras din masa bogãþiilorutile pentru a fi distrus; ea simbolizeazã parteablestematã a existenþei promisã consumãrii violente, in-utile. Sacrificiul o smulge din lumea obiectelor, fãcând-osã radieze un amestec de frenezie ºi angoasã de caresunt învãluiþi cãlãii – aratã autorul eseului La part maudite– pe mãsurã ce sporeºte cãldura: „În camerã ecald(…)uluit de luminã, stânjenit de prezenþe strãine…Murmurã: (…) e ceaþã…m-am rãtãcit”45.

Rãtãcirea nu este decât o formã de agresiune aalteritãþii, una dintre temele ce definesc absurdul realitãþiiîn literatura de imaginaþie a criticului Paul Georgescu, oliteraturã care se situeazã la o distanþã mai mare de ladefiniþia lui Mihai Zamfir, datã tonului prozei românepostbelice: „tonul prozei noastre din ultimii patruzeci deani este involuntar lugubru, de tristeþe reþinutã ºi fãrãfleac.”46 Nuvelele ºi romanele lui Paul Georgescu sunttexte ieºite direct din starea de creaþie, întoarse denenumãrate ori în fantezie.

Note:Note:Note:Note:Note:1 Paul Georgescu, Revelionul, Ed. Eminescu, Bucureºti,

19772 E. M. Cioran – c.f. Précis de décomposition, Editions

Gallimard, Paris, 1988 [1949], p. 293 În august 1983, P. Georgescu îi scria lui Ion Simuþ: „am

pricepere în trii cestiuni: portret, Anna-Lisa, desfãºurareacaracterului (lor). În primele douã ponturi m-am exprimat, daral treilea avantaj este nefolosit.” – Învãþãturile unui venerabilcritic bucureºtean cãtre un tânar critic din provincie, BibliotecaApostrof, Cluj Napoca, 1999, pp.111-112

4 André Comte – Sponville –Op. Cit., pp. 18-19

5 E. M. Cioran – Précis, p. 296 Roland Jaccard – Les chemins de la désillusion, Edi-

tions Grasset, Paris, 1979, p. 667 Roland Barthes – S/Z, Paris, Seuil, 1970, p. 2178 Paul Georgescu –Învãþãturile unui venerabil critic

bucureºtean cãtre un tânar critic din provincie, BibliotecaApostrof, Cluj Napoca, 1999, p. 44

9 Roland Jaccard – Les chemins, p.2710 c. f. Cioran – De l’inconvénient d’ être né, Editios

Gallimard, Paris, 1988 [1973], p. 19411 Sonia Larian – Bietele corpuri, Ed. Cartea româneascã,

Bucureºti, 1986, p. 4312 N. Manolescu - Arca lui Noe, Ed. Gramar, Bucureºti,

1998, p. 711: «la Paul Georgescu schema e simplã ºi totodatãaceeaºi: personajele se întâlnesc, pe rând, sau toate deodatã,la masã [Revelionul, Vara baroc, Solstiþiu tulburat – n.n.] orila cafenea ºi stau de vorbã. Mâncarea ºi taclalele reprezintãîn fond subiectul principal.»

13 Soeren Kierkegaard – Traité du désespoir, traduit dudanois par F. et O. Prior et M. H. Guinot, Editions Gallimard,Paris, 1989 [1843], p. 138

14 Idem – p. 9115 Roland Jaccard - La tentation nihiliste, Presses

Universitaires de France, Paris, 1989, 19, 32-3616 Idem – p . 1117 P. Georgescu– Revelionul, Ed. Eminescu, Bucureºti,

1977, p. 818 Jean Baudrillard– La transparence du Mal. Essai sur

les phénomènes extrêmes, Ed.Galilée, Paris, 1990, p. 3819 Jean Baudrillard– La transparence, pp. 38-3920 P. Georgescu– Revelionul, p.921 Idem – p. 1022 Idem – p. 923 Idem – p. 2324 P. Georgescu – Revelionul, p. 30825 Florin Mugur – Vârstele raþiunii. Convorbiri cu Paul

Georgescu Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 1982, p.8026 Roland Jaccard– La tentation nihiliste, p. 3827 P. Georgescu – Vara baroc, Ed. Eminescu, Bucureºti,

1980, p. 1228 Idem – p. 1529 E. M. Cioran – Précis de décomposition, Editions

Gallimard, Paris, 1988 [1949], p. 2830 P. Georgescu – Revelionul, p. 15031 Idem – p. 14932 Idem – p. 15033 Idem – p. 13234 P. Georgescu – Vara baroc, pp. 20-2235 M. Bahtin – François Rabelais ºi cultura popularã în

Evul Mediu ºi în Renaºtere, în rom.de S. Recevski, ed. Univers,Bucureºti, 1974

36 P. Georgescu – Revelionul, p. 15337 Roland Jaccard – Les chemins, p. 8638 P. Georgescu – Revelionul, p. 15639 Idem – p. 15540 Idem – p. 15741Georges Bataille– La part maudite, Éditions de Minuit,

Paris, 1967 [1949], p. 7642 Georges Bataille– La part, p. 8043 P. Georgescu – Revelionul, p. 29944 Idem - pp. 303-30645 P. Georgescu – Revelionul, p. 30846 Mihai Zamfir – Cealaltã faþã a prozei, Editura Eminescu,

Bucureºti, 1988, p. 201-220

lector


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

UN POET CU DESTIN


* Nicolae Teoharie, Camera de concret, Slobozia, Ed.Revistei „Helis”, 2008.

Un poet autentic, de mare acurateþe ºi profunzimeliricã, dar care a stat ani în ºir într-o totalã, discretã ºipânditoare expectativã, este Nicolae Teoharie*. A debutatcu un grupaj de poeme în revista Helis, Helis, Helis, Helis, Helis, spre finele anului2007, ca, imediat, adicã în primele luni ale lui 2008, sãaparã pe piaþa literarã cu consistentul volum Camera deconcret, la Editura aceleiaºi reviste din capitala Ialomiþei.

Poetul vorbeºte de alienare, de singurãtate, de nonco-municare între semeni ºi îndrãgostiþi, de pustiu ºi vidsufletesc, de boeme postrimbaldiene ori de scandalurieseniniene: „Seniori, tristeþea mea fumeazã ca o vampã!/Seara ies din birt c-un limbaj de hingher. / Ce-i pe faþamea cu aceastã jupuiturã de cer ? / Iubita mi-o bat zdravãnºi iluminat, /deodatã, acum ºi blazat. / Iute mi se facanalizele de scandalagiu. /De umbrã dezvelindu-mã /medicul dã de pustiu. /Fãrã efort deºertul alb este acolo./Îl strãbat prin efracþie. /Lumina merge pe o specie decuvinte /scãpate pe jos de creaþie. /Întors din insomnieºi din mâine / sub cap îmi pun un calendar de câine”(Veghe). Îºi trãieºte din plin dezabuzarea de-a se fi nãscutprea târziu ºi cu toate amintirile viitoare consumate dejaca ºi cu destinul arvunit, „exilat într-o ranã”(C. V. ).

Într-o lume absurd-robotizantã poetul cautã refugiuîn vis, trecând „din somn în somn”, implorând gãzduireîn spaþiul halucinogen ocrotit de necântecul cocoºuluipentru cã trezirea ar rima cu revenirea în braþele spaimeice i-ar revela, nemiloasã, vidul existenþial sau, cel mult,dublul lucid ºi necruþãtor (Încântarea de sine ). Jocul de-av-aþi ascunselea în sfera himericului îi conferã forþaprotectivã ºi controlul asupra tuturor trãirilor, implicit acelor erotice: „Folosindu-mã de un ºiretlic /am împrejmuitinima cu stâlpi de nimic, /fiinþa fiindu-mi himerã. /Uzândde procedeele efectului de serã /ea intrã însã în vedereprin efracþie, / adunându-se apoi într-o rotaþie /în jurulinimii de foc. /Este aici, dar nu ºtiu când. /Este acum,dar nu ºtiu în ce loc” (Lupta cu nimicul). Discursul nupoate ocoli elogiul iluziei donquijoteºti ori al scenariuluificþional (Prea multe mori de vânt). Calea de întoarcereeste presãratã, precum în basm, cu cenuºa rezultatã din„pãdurile de mesteceni din ochii celei dragi” (Mã voiîntoarce ). Poetul îºi conºtientizeazã cu acuitate ardereade tot pe toate palierele existenþial(ist)e ºi, în moddeosebit, pe cel erotic: „Cel mai adesea femeia coboarã/ pe scara de incendiu a sângelui meu / direct în artere”

(Întâlnire). Firesc este, pe fondul acestei intensitãþicombustiþionale, ca lumina sã se estompeze: poetulciteºte „la lumina spulberatã a îngerului” (Naivitate). UneoriÎngerul îi cântã prin carnea prost luminatã” (Ultimul tren).Alteori „se înveºmântã în haina focurilor de popas” ºichiar îºi anuleazã „o parte din rãsãriturile de soare”(Priveam pe fereastra unui cântec). Existã ºi situaþii cândlumina pauperizeazã imaginaþia ºi atunci i se preferãîntunericul (Sst, afarã ninge).

Sentimentul curgerii timpului cu întreaga lui sarabandãde anotimpuri dintre care cel mai apãsãtor pare sã fietoamna ce i se instaleazã angoasant-bacovian în toatãfiinþa pendulând între cãutarea de rosturi ºi renunþareadefinitivã la ele, este trãit la cele mai înalte, autentice,tensionate ºi dureroase cote lirice (Stabilimentul toamnei,Metamorfozã). Universul întreg pare sã se restructurezeîn funcþie de seducãtoare ficþiune dezlãnþuitã în ceasurilefaste ale marii poezii ca, de pildã, în antologica piesãintitulatã Pianistul din care citãm cu gândul cã nu-s preapuþini confraþii care sã nu-l invidieze pe acest performeural cãrui har ºi forþã artizanalã nu mai pot fi puse la îndoialã:„Într-un bar, lângã o garã, intrã un tânãr pianist. /Cere ofereastrã ºi lasã pe tejghea un cântec trist. / El însuºi sevede îndreptându-se spre fereastra / care se aflã în el. /Cu timpul pe acolo s-a ridicat un castel. / Cel ce adeseapriveºte pe geam ºi brusc / îºi azvârle înainte fereastrape care priveºte / ºi nimereºte undeva în stepa timpului,/ acela e ajutat de fãpturi discrete. /Umblã în cânteccineva cu o sete. Un bec pingelit aprinde melancoliapãgânã, / Hai, cântã-mi strãine! E searã în mânã, / înfocuri e searã / ºi-n sânge ora dã pe dinafarã. / Plouã,plouã obscen / cu þipete de tren / în ruine / ºi cânteculpoartã umbrelã sã ajungã la mine. / Tu vii cu umbra loculuide unde ai plecat / într-un alai de fluturi, / dar timpul aîntârziat / în vãzduhul fumegând de vulturi”.

Când reuºeºte sã se debaraseze de sentimentuldeºertãciunii, al singurãtãþii corozive, al depresieinervoase ºi al aºteptãrii intranzitive, poetul se dovedeºteun însetat utopic de trãire „într-un cântec nelocuit” ºi seînscrie, ca într-un ritual sacrificial, pe pistele ucigaºe ºiireversibile ale absolutului. Cursa se deruleazã cu freneziaepuizãrii paroxistice a tuturor rezervelor de uimire pe caremarii poeþi ai lumii le aduc clandestin din copilãria lor,„ascunse sub salteaua ochilor / într-un ciorap de trandafiri”(Dorinþa).

Se simte în discursul poetic un chiot, pe cât dediscret, pe atât de puternic, al bucuriei vieþii ca miracolmereu reiterat, bucurie în care se infiltreazã, sfâºietor,


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

remuºcarea pentru timpul pierdut pe cãi rãtãcitoare,proptite cel mai adesea în pierzanie (Recurs la fiinþã).Vidului existenþial al vârstei cãinþelor de fiu risipitor detimp ºi de himere, poetul îi opune, salvator, reactualizân-du-le cu rarã forþã eideticã, trãirile basmice ale copilãrieiîn care fiinþa se potenþeazã dizolvându-se în cele din jur(Real). De aici decurge mereia ºi acuta nevoie de poveste,de spovedanie perpetuã ºi de ºansã a mântuirii, actulritualic fiind anevoios ºi deloc la îndemâna iniþiaticã aoricui: „Lacrima este fruct al gândului /ce nu se poaterepede povesti. / Îmi pun cãmaºa albã de borangic /pentru setea mea de nimic. / Duc palma la ochi înt-untârziu. / Scot ochiul din palma stãtutã de pustiu / ºi îltrimit prin iarmaroc / sã-mi cumpere loc fãrã de loc. /Cumpãr orice epavã umanã, /O voi repara în docurilefiinþei /c-un fulger scãpat dintr-o ranã. // Doarme secundaîntr-o pãrere. / Sperioasã o pasãre plinã ochi de zbor ºitãcere / se rupe în douã. / Curge din ea bezna, cuibul cuouã. / E ceva ce-mi scapã. / Frumos ca o discordie amfost. / Iarba e uscatã, sângele-i anost. / Un copil de-oºchioapã / încã îmi duce la pãscut caii focului. /Timpulnu era de prin partea locului. // Mã spalã cu poveºticocoºii. / Îmi pun hainele roºii, /limpede, limpede intrând/ în capcana din cuvânt, / sfidând nimicnicia cu frigulunui sfânt. ” (Lacrima timpului ).

Plonjãrile în amintire ating, nu o singurã datã, cu totdramatismul de rigoare, zonele increatului, ca spaþii aletuturor virtualitãþilor din care doar una a fost onoratã înplin hazard. Nu-i este scris oricui sã se cufunde în netrãitsã posibilizeze mental imposibilul, sã dizolve paradoxalrealul în ireal ori concretul pauperizator ºi singularizatorîn abstractul plurivalent ce-i procurã fiinþei iluzia uneilibertãþi absolute (Deºertul interior, Eclipsa ). Fiecare omîºi are clipa lui astralã fastã pe care-o aºteaptã cuînfrigurare preþ de-o eternitate ca sã se trezeascã, celmai adesea, dincolo de ea. ªtiinþa aºteptãrii acestei clipede iluminare poate fi fructificatã poetic, ceea ce conferãun sens major existenþei ºi nu o datã o smulge dinghearele devorante ale pãrelniciei (Prinsoare). Dãtãtoarede sens existenþial este ºi dragostea. Absenþa femeiiiubite inflameazã în chip dureros dorinþa întregitoare defiinþã: ”Oricât de mult aº amesteca eu clipele, /mã apucãrisipele. / E frig ºi fug în toate pãrþile carnale, / Clãnþãninda puncte cardinale. // Îngerul, pe scaunul hodorogit alinimii, / îºi aºeazã penele, / îºi scoate rãnile, fâlfâirea,venele. / Chiar are tupeu / de se bronzeazã la flãcãrilesângelui meu. / Ai plecat trântind în urma ta uºa ceagrea, / trântind în urma ta absenþa ce venea, / lãsându-ºiînfometarea în carnea mea. //Aveam istorie cu ochii tãiîn prag. / Tot aºteptându-þi în deschisul uºii /sãrutul tãude furtiºag, / au adormit în inimã supuºii. / Cu niºte cioturiale vederii ºi-o ameþealã / pândesc o stea în rãsãriristrãine / ºi uºa înnopteazã în mine.” (Strãina ).

Poemele lui Nicolae Teoharie beneficiazã de-o sin-ceritate întru totul rimbaldianã, ieºind din orice conven-þionalism imagistic ºi etalând fãrã emfazã un suflet carea trecut purificator prin infern ºi încercând sã refacã acestregat al absenþei de sine. Fericirea uzatã a devenit insu-portabilã ºi, în acest caz, spovedania liricã se impuneeliberator, tranºant ºi cu rol catalizator de destin.

Supravieþuitor al propriei apocalipse interioare, poetuldepune, cu scrâºnitã voluptate oniricã, mãrturie despreaceste experienþe schizoide capitale. Într-o „liniºte de seaude culoarea ninsorii”, poetul înþelege cã „sinele estezidul pe care trebuie sã te sui”. Poezia se constituie caterapie a escaladãrii rãului venit de aiurea ori fãcut de omcu mâna lui. Din pãcate, curgerii timpului neiertãtor ºimaculant nu i se poate pune stavilã ºi pe acest fundaldezolant singurãtatea prolifereazã galopant cãtrenimicnicie: „ªi niciodatã n-or sã se întoarcã /acele cliperãtãcite-n noi. / Ne-om întâlni strãini de parcã /n-am fostfrumoºi de patimi, mari ºi goi. / Vom trece absenþi, înalþivor trece anii / ºi vânturi milenare ne-or spulbera pe-ostea. / ªi ninge, ninge, iubita mea / peste chipul meu dinnimic înserat / ºi deodatã uitat, sfâºiat, spulberat. ” (Chipulînserat din nimic). Ulcerând abundent, memoria etaleazãdezolante spectacole ale degradãrii ce genereazã gerexistenþial (Portrete din memorie). Partea sacrã din om eîn veºnicã luptã cu cea cãzutã ori pasibilã sã cadã înmocirlã. Poetul are obsesia dublului sãu castrator fie prindeficit de raþionalism ori propagator de mistere ºi deconectare la vis, fie prin situarea lui exact la antipodultrãsãturilor de mai sus:

„CelãlaltCelãlaltCelãlaltCelãlaltCelãlalt chibzuind cum sã coboare / în lumea cãzutãdeja în întâmplare, / se apleacã / pe sub înger sã treacã,/ ªi s-a aflat mai de vãzut, / de-mi semãna la fãcut. / Elmã obligã sã intru în vis / fãrã mâna de scris. / „Esteinterzisã orice tresãrire, orice mirare. / Este interzis sãaduni /copilãria din tãciuni. / S-a fãcut risipã de minuni !”// Prinþul era disperat ºi singur ºi gând. / Iese din trupularzând, / nu înainte de a-ºi fi bãtut în cui /umbra de din-lãuntrul lui / ºi se pierde într-o definitivã pasãre”. (Demisiaceluilalt ). Cãderea în profan se produce inevitabil: În res-taurant îngerul bea de zvântã / ºi cântã ºi cântã, ºi abiaapoi cuvântã: / - Domnilor, aºa cum se cuvine, / se clatinãpaharele în mine. /Bãtea vântul, cu atâta spaimã bãteaîncât / i-a smuls cântecul din gât ºi învoiala a cãzut. / demai înainte de marele disc / umblã un gând cu zgomoteîn mine ºi cu plisc” (Neînþelegerea). Desfrâul este umani-zant prin aceea cã propune un liman tangibil. Gâlceavasau admonestarea între membrii binomului fiinþial sedesfãºoarã pe axa dintre ascezã ºi desfrânare, cuminþeniemonahalã ºi scandal eseninean, seninãtate contemplativãºi þipãt disperat de neputinþa de a schimba macazuldestinului, ispãºire liniºtitoare ºi comiterea pãcatuluitrufiei, zbor purificator ºi adâncire în mocirlã, somn ºiveghe, luciditate restrictivã ºi vis fãrã margini, rai ºi iad,bucuria de a exista ºi conºtientizarea tot mai acutã azãdãrniciei, real ºi ireal, palpabil ºi ideatic, rezonabil ºiabsurd ca în aceastã ipostazã a eternului „celãlalt” delocstrãin de un principiu al rotaþiei: „Când am intrat în depresie/ aveam mandat de percheziþie în nimicul teritorial. / peatunci eram un prosper fabricant de real, / ºi tot mergândprintr-însul, / înaintând pe o privire de septembrie / mãaflu în deplinã înfãþiºare de fum, / þinând în mâini ocâmpie, un cal ºi un drum. / el m-a vãzut visându-mã, /chircit cum stau de frig într-un tunel, / ºi-am tras un puide þipãt de pe mine / peste el” (Trimite pe cineva sã mãgãseascã))))).....

Nicolae Teoharie este Poetul pe care orice critic îl


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

aºteaptã toatã viaþa. Bucuria de a-l fi descoperit a revenitîn acest caz unui grup de poeþi din Slobozia: ªerbanCodrin, Gheorghe Dobre, Costel Bunoaica. Acest poetde excepþie, cu o scriiturã totalmente epuratã de poncifeºi de convenþionalisme, mediteazã cu gravitate asupraproblemelor spirituale de cãpetenie ale omului: dragostea,moartea, singurãtatea, poezia, fericirea, transcendenþa,comunicarea, miracolul, eternitatea, norocul, mãrirea,decãderea etc. fiecare dintre acestea orchestrându-le pecelelalte sau lãsându-se pusã în ecuaþie cu o parte dincelelalte. Iatã, în finalul acestor însemnãri, un poemilustrativ intitulat Destin: „Între noapte ºi zi existã ospãrturã, existã o fâºie / prin care poþi sã treci în con-templare, / rãmânând în ºedere / doar dacã prinzi clipace nu mai are cãdere. / Fireºte, conform cu aceastãpoveste, / a început din mine sã creascã în afarã /latentele corãbii de piraþi, rãtãcitorii de odinioarã. / Îngânduri stau înºeuaþi, / caii luminii asudaþi. / Oh, pe atâtaluminã ºedem / de-am început sã nu ne mai vedem. //

Merg pe un câmp de viori comestibile, mute. / Ajung înfaþa unei colibe stãtute /pe obrazul unei câmpii, / Împinguºa, / împing ora din odaie, . / Se vede secunda cãzând,i se vede cenuºa. / Coborând pe scarã, / cu nãrile des-chise-n scorþiºoarã / Fãrã sã mã opresc din mers, /fiindgata-gata înþeles, / m-am împiedicat de pãrul tãu, / ca deun sentiment învechit, / ºi-am cãzut cu cal cu tot printrestânci / în ochii tãi adânci. // – Din lipsã de aer tãcereaare ecou!/ îmi strigã fata din bistrou. / Urcã-te pe ninsoareaochilor mei. / Sus pe deschizãturã am un fulg de nea cenu picã. / Mai sus, pe tãiº ! / Nu-þi fie teamã, e felul meude-a muri fãþiº. / ªi eu m-am cocoþat sus pe o rotundã delacrimã grea, / ce tocmai cãdea / cu toate contemplãrileîn ea. ”

Nu-mi rãmâne decât sã-i urez bun venit în poezieacestui poet de zodie arghezianã ºi pe al cãrui destin sepoate paria fãrã niciun fel de rezerve. Cu nume precumcel al lui Nicolae Teoharie orice literaturã se poate simþinu doar mai bogatã, ci ºi norocoasã.

PAROXISM IN TONALITATE ORFICÃ


* Marian Ruscu, Jar printre friguri, Deva, Editura Emia,2007.

Ultimul volum al lui Marian Ruscu, Jar printre friguri*,conþine o poezie zãmislitã din prea plinul retrãirilorîntâmplãrilor unei existenþe consumate eºalonat.Optimismul funciar al poetului e potenþat de amintiri încare se revarsã clipa de faþã ºi încearcã s-o înveºni-ceascã prin ºi întru nestrãmutatã iubire: „din dragosteamea dintotdeauna,/ pentru totdeauna / zilele pe care le-amfurat, / dupã ce am trecut golgota, / ºi cu care ne trezimîn dimineþi,/ cât mai târzii / sunt proaspete, pline de viaþã/ ºi doar pentru noi doi” (ºi doar pentru noi).Existã înpoemele lui Marian Ruscu o neostoitã dorinþã deîmplântare în candoare, chir cu preþul suferinþei ori cu untribut nemãsurat plãtit acesteia într-un ritual de perpetuãispãºire ºi de plonjãri iniþiatice în profunzimi metafizice:„cine numãrã ploile trecãtoare / are curcubeu sub pleoape/ ºi-l pãzeºte cu suflet de icoanã, / sapã în stânca vie / ºistã la sfat cu zburãtorii.// cine numãrã ploile trecãtoare /are râuri pe fruntea-i fãrã prihanã / ºi în sânge i se cutre-murã norii” (cine numãrã ploile trecãtoare).Scanareaspectacolului rezultat din simultaneizãri temporale, oricâtde dur ar fi acesta prin combustia sa oximoronicã, erãsplãtitã prin efecte cathartice pe mãsurã (v. Pietre dejar ºi cioburi de oglinzi).

Discursul poetic al lui Marian Ruscu nu poate ocoli

nici tristeþea pe care i-o dau trãirile irepetabile (v. ºi nu-imai aºtept, pânã la ultima brumã). Stiletul amintirilor îºiface simþite virtuþile ucigaºe. Terenþii, ca toþi foºtiicameleonici de altfel (am hotãrât), s-au multiplicat învremea ce le e propice prin coloritul ei pragmatico-desacralizant: „gong, / resemnaþi ºi nepãsãtori,/ nu maiprivim la clarul de lunã / pitit de priviri / ºi nici nu mailuãm la braþ / poezia – ca altãdatã,/ cine sã spunã,/ cinesã asculte poveºti de dragoste? (în piept floarea de roºu).Nici viitorul nu pare sã facã excepþie: „Un mâine nedecis,/ azi rãdãcinã doar,/ trup rãstignit pe jar” (un mâinenedecis). Însãºi dragostea, cândva revigoratoare, e acumcopleºitã de o incurabilã dezabuzare: „am plecat din ochiitãi / leºinaþi de sete / nu mai priveau roua / decât ca pe omâzgã de rãºinã cu sânge / topitã din candela unui îngerlasciv” (plecare din ochi).

Poetului îi repugnã tot ceea ce atenteazã la echilibrulºi la estetica ecologicã a peisajului (v. corifeii ºi drujbarul).De multe ori amintirile devin o frânã în calea vieþii.Depozitarea în seiful uitãrii se dovedeºte de bun augurpentru conservarea integritãþii ºi deplinului mister alacestora ( v. pazã amintirilor).Sunt de preferat, în aceastãdialecticã a lucrurilor, fulguraþiile trãirilor anterioare,îndeosebi a celor þâºnind dintr-o memorie culturalã ances-tralã a lumii (v. roland în plutirea lui de-o clipã). Rãbufniriletrecutului îi creeazã poetului sentimentul de statornicieºi-l reconforteazã ca o varã indianã (v. cum n-a mai fost).

Insului trãitor într-o lume aºa zis modernã. De fapt


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

într-o societate mai alienantã ca niciodatã, nu-i mai rãmânede cele mai multe ori decât replierea spre sine (v. ominune de minune) sau cufundarea în credinþã ca reperexistenþial salvator: „orizontul / ºi-a pierdut ºi urma detãrâm./ e anonim ºi incolor.// oamenii mai trãiesc încã,/fac tot felul de mãtãnii,/ unii ai insomnie / ºi atunci umplupieptul de cruci./ alþii duc în spate somnul de veci.// eupotolesc pocale. //zvonuri sunt cã vremea bunã / va venila sfântu’aºteaptã./ tot e ceva, va veni, nu?” (mã întorcla rugãciune).Întoarcerea la naturã poate fi o modalitateromanticã de refugiu din faþa vitregiilor vieþii ºi ingratitudiniisemenilor agresivi (v. sãgeþi otrãvite, craiule etc.). Naturaîn accepþia ei ocrotitoare se dovedeºte însã o iluzie, iarmanifestãrile ei sunt dintre cele mai disconfortabile: „rouae gata sã dea în clocot / drumu-i de foc, oriunde-ai îndrãzni/ iarba are gust de mucegai pus la uscat / tãlpile-miîntoarse din iad,/ roase de poteci,/ sunt o ranã tãvãlitãprin noroi ºi sânge / ºi nu-i toiul verii.// unde sã mai pleci?/ lasciv, îmbibat de sictir, vântul fiert / rãspândeºte transpi-raþia pãmântului / ºi of-uri multe, multe, multe of-uri.” (undesã mai pleci?).

Apãsarea timpului e resimþitã de poet cu tot mai multãacuitate pe mãsurã ce înainteazã în vârstã. Cu tristeþelasã în urmã idealurile avântate de altãdatã ºi speranþacã ar mai fi „în stare de lucruri minunate” (ce vreme!).Sentimentul curgerii ireversibile a timpului potenþeazãnostalgiile care se intensificã dureros pe ecrane predilectnocturne (v. searã cu scântei de varã) sau intruzionate învisul spulberat întotdeauna definitiv la ivirea zorilor (v.întâlnire uitatã).

Toate aceste eforturi recuperative îmbogãþesc sensulvieþii ca „balanþã în echilibru fragil” (v. viaþa e un dat) sau

zbor cãruia nu-i e permis dezvãþul (fãrã dezvãþ). În aceeaºiordine de idei, poetul îºi radiografiazã stãruitor zbuciumulºi pendularea între materie ºi spirit, sondând posibilitãþileºi ºansele de evadare din cea dintâi care se aratã tot maiîmpovãrãtoare pe mãsurã ce trec anii în cavalcada lorspre neant (v. povarã plinã de oase).Nici mãcar în utopiaraiului nu mai crede ºi o fletriseazã fãrã menajamente:„numai proºtii cred cã paradisul / e plin de roze parfumate./nu,/ e plin de pustnicie neparfumatã,/ un fel de veºnicieîn roz / care nici nu rãsare / ºi nici nu apune / dupã cumvrem noi. // în pustiu va fi un pustnic / în veºnicie roz”(pustnic în veºnicie roz). Poetul se simte tot mai mult lacheremul destinului însã þine cu tot dinadinsul sã-ºitrãiascã pânã la capãt viaþa care i s-a dat, neconcepândsã se sustragã niciunei experienþe capitale din celeintrinseci condiþiei umane (v. dansul de foc, pânã la capãt,sic erat in factis). Dintre aceste experienþe nu vor lipsiexreciþiile de rãbdare care conduc, fie ºi pe drumul plinde hârtoape al disperãrilor de tot felul, la o împãcare cusine ºi la înþelepciune în faþa inerentului prag final: „numã mai tem de venirea iernii / am pus la pãstrat un kil deprecauþie,/ douã de prudenþã, / o litrã, doar, de rãbdare,cu ea stau mai prost, ºi nu de-acum,/ ºi ceva tutun./ nutrebuie, / dar mi-am propus sã trãiesc din / economie,/aºa ca omul aproape de îngheþ.” (venirea iernii, cloneleºi de-a v-aþi ascunselea).

O autoironie amarã îl învãluie pe poet în ceasurilesale de bilanþ fãcut cu o sinceritate dezarmantã, spove-dania fiind jalonatã lucid de fapte diverse, polarizabile pescala moralã a omenescului din noi, „la mijloc de rãu ºibun”, cum ar spune Ion Barbu. Iatã, în întregime, poemulfinal al cãrþii Jar printre friguri „am fãcut de toate./ ºi buneºi rele./ nu am fãcut minuni./ ºi asta nu pentru cã nu aº fiavut de ce / ºi pentru cine./ pur ºi simplu nu am putut./ edrept, nici nu am dat în brânci.// am fãcut ºi prietenii./ºtiþi, voi, colegi de suferinþã,/ câte dezamãgiri?/ o, darcâte! / aproape prietenia ºi dezamãgirea./ puþine mi-aupus marca pe suflet./ puþine./ dar sã nu mã înec cu retrãiri.// am fãcut ºi trocuri./ trocuri sub soare ºi felinare,/ trocuripentru seminþe ºi bomboane,/trocuri cu adunãri ºiîmpãrþiri,/ trocuri ºoptite, ba ºi în gura mare rostite./trocuri-ruºine,trocuri meschine,/ trocuri bãnoase, trocuripãguboase. /în fine.../ trocuri.// ce am fãcut ºi nu aº fivrut sã fac: am tãcut, /am minþit,/ am mituit,/ amacceptat,/ am înºelat,/ am neglijat, /m-.am prefãcut,/ chiarm-am trãdat./ ºi mult mai multe am-uri ºi n-am-uri / cuurmãri adânci pentru mine ºi pentru cei din jur.// ce nuam fãcut ºi nu aº fi vrut sã fac / sã mã împart./ în niciuncaz la unul./am stat rãu cu câtul./ ºi-apoi în lumea ºi-nurma mea / s-au fãcut fel de fel de jocuri.// a! ªi cãlãuzã-mitrecea prin cap,odatã,/ sã mã fac / cãlãuzã pentru sãruturiºi muºcãturi,/ printre zâmbete ºi strâmbãturi,/ printre apeºi focuri,/ printre marionete ºi pãpuºari,/ printre sãbii ºiscuturi.// am fãcut de toate / ºi bune ºi rele ./ cine-oputea ,/ cine-o vrea / e binevoit sã mi le spele” (întrebune ºi rele).

Scrisul poetic,extrem de personalizat, al lui MarianRuscu meritã mai multã atenþie valorizatoare din parteacriticii literare.


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

DE LA O CARTE LA ALTA (III)

Mircea DinutzMircea DinutzMircea DinutzMircea DinutzMircea Dinutz

VEªTI BUNE… DIN VESTUL VEªTI BUNE… DIN VESTUL VEªTI BUNE… DIN VESTUL VEªTI BUNE… DIN VESTUL VEªTI BUNE… DIN VESTUL APROPIA APROPIA APROPIA APROPIA APROPIATTTTT

Am primit veºti de la Timiºoara – cu mare bucurie – ocarte* de atitudine ºi interpretare (literarã) sub semnãturaMariei Niþu, distinsa noastrã colaboratoare. Sunt textecritice publicate între 1993–2006 de aceasta în „Orientlatin” (majoritatea), „Rostirea Româneascã”, „Timiºoara”,„Orizont”, „Confluenþe”, „Forum studenþesc”, „Arca”, încare sunt discutate nu mai puþin de 38 de volume: 9 deprozã, între care o antologie de prozã femininã ºi un ro-man cu trei autori dupã modelul Femeii în roºu, 27 cãrþide poeme, între care douã antologii, un volum depublicisticã (N. Sârbu) ºi o insolitã antologie de „expresiimemorabile româneºti” (Florin ªperlea). Parcurgândvolumul, ce se referã exclusiv la autori bãnãþeni, a trebuitsã recunosc, cu mare pãrere de rãu, cã îmi sunt necunos-cute cel puþin jumãtate din nume; sau cunoscute foartepuþin, din presã. Chiar dacã mi-au cãzut în mânã câtevavolume ale lui Ion Chichere, Nicolae Sârbu, Ion Scorobetesau Rodica Draghincescu, acestea sunt pãrþi ale unuiîntreg în desfãºurare ºi, deci, nu aº avea ºansa uneievaluãri în cunoºtinþã de cauzã. Din atari motive, mi-ampropus doar sã citesc onest cartea de faþã ºi sã înþelegcât mai bine „lumea ficþiunii” exploratã de colega mea dinTimiºoara, prin „jocul interpretãrilor” critice, propus deaceasta. De aici plecând, îmi ofer ºansa de a desenaprofilul critic al unei autoare ce nu se jeneazã a se ocupacu abnegaþie de grãdina proprie.

Maria Niþu se apropie de romanul Noaptea orgoliilor(1999, al doilea la activ) semnat de Ion Scorobete, refu-zându-ºi orice prejudecatã nãscutã din imaginea poetuluicu acelaºi nume, mai bine fixatã în memoria publicã, darneezitând, dupã o analizã atentã, sã încline balanþa cãtreprozator. Ea apreciazã cã poetul imagist, convertit laprozã, ºi-a gãsit deja „un stil propriu de frazare”, îmbinândingenios „fraza modernã cu scriitura clasicã, tradiþionalã”,ba chiar gãseºte pagini reuºite de analizã ºi introspecþieîn triunghiul Zeno Pato – Alexandru Meca – Emily; maimult decât atât, autorul surprinde exemplar epoca deadâncã îndoctrinare comunistã din ultimele decenii deregim totalitar, ceea ce o îndreptãþeºte pe comentatoaresã facã apropieri (uºor riscante) de romanele lui G. Orwell(1984) ºi Marius Þupan (Vitrina cu pãsãri împãiate). Toateaceste note bune acordate nu o împiedicã sã reproºezeautorului ritmul monoton al naraþiunii, amestecul nefiresc

de cuvinte aparþinând unor straturi lingvistice greu compa-tibile (pentru un asemenea gen de text), „aureolarea” luiAl, protagonistul naraþiunii, precum ºi implicarea moral –afectivã (dãunãtoare) a naratorului auctorial. Judecatafinalã este însã ferm pozitivã: în prozã, Ion Scorobete„se exprimã mai explicit ºi plenar”.

Darul de Crãciun (1995) al lui Gheorghe Secheºaneste romanul unei renaºteri sufleteºti – prin iubire – într-orealitate coºmarescã (aceeaºi perioadã social - politicã).Doar cã Maria nu este un personaj feminin memorabil, cimai degrabã o figurã „fãrã neprevãzut, cuminte, în tipareleclasice ale unei poveºti de dragoste”. Comentatoarea lasãa se înþelege cã îl preferã pe prozator în ipostaza decritic ce-ºi converteºte discursul, oripilat de lumea imundãîn care e obligat sã vieþuiascã, „într-o satirã amarã”,tratând-o „cu ironie ºi scepticism cinic”. Când reuºeºtesã evite sentimentalismul minor ºi dialogurile stângaci –adolescentine, Gheorghe Secheºan performeazã în prozade observaþie socialã din unghi moral. Prozatorul are simþulnuanþelor (în acest plan) ºi se remarcã prin câtevasecvenþe ce prezintã personajul aflat în impact cu violenþairaþionalã practicatã de un patron ºi „body-garzii” sãi.Episodul Maria e menit sã vindece personajul de prea –puþinul sãu sufletesc, ceea ce se ºi întâmplã, deºi cititorulnu este convins de aceastã schimbare, mai mult afirmatãdecât demonstratã. Maria Niþu este un critic cu perspec-tivã, care priveºte un autor în devenirea sa, mereu atentãla nuanþe, lumini ºi umbre, construindu-ºi cu grijã argu-mentaþia, cât mai aproape de text, cu dreptate ºidemnitate. Nici urmã de ezitare în formularea diagnos-ticului, cu atât mai puþin în formularea judecãþii de valoare.

Ion Chichere, al cãrui nume mi-era cunoscut nu numaidin comentariile critice apãrute în presã, dar ºi din lecturavolumului sãu de debut, ajuns printr-o întâmplare în biblio-teca mea, având un titlu ce nu se uitã aºa uºor: Poemevesele ºi triste scrise prin cârciumi comuniste (1990) este,în exprimarea fericitã a comentatoarei, „efigia unui boemrãzvrãtit”, întors salvator în adâncurile fiinþei umane pecare o chestioneazã pentru a-i înþelege natura contra-dictorie: suflet ºi trup, îndumnezeire ºi întunecare progre-sivã. Orchestra neagrã (2001) este o antologie de autorce cuprinde texte scrise ºi publicate între 1983–2000dispuse, dupã cum observã Maria Niþu, nu în ordine crono-logicã ci în aceea dictatã de „identificarea Poet - Iisus”ca imagine definitorie a discursului sãu liric ce sugereazã/ influenþeazã forma ºi menirea textelor, finalitatea lorsacrã. Nu se poate sã nu admirãm fineþea ºi probitatea* Maria Niþu, Lecturi la fileu. Cronici de întâmpinare din

Vestul apropiat, Timiºoara, Editura Eubeea, 2007, 216 pag.


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

observaþiilor fãcute. Astfel, într-un loc identificã ecouridin Odã (în metru antic) („pe mine mie mã sfâºii”), în alãparte, convinsã de „rotunjimea” volumului, gândit ca oconstrucþie unitarã, vede în acesta „memoriile sauconfesiunile lui Iisus, în tonalitate augustinianã” (fireºte,Iisus - Poetul), în mãsura în care noul Mesia „preia cristicsuferinþa” celor din jur ºi o sublimeazã în creaþia artisticã:„Este o desfãºurare epicã încatenatã în maniera lui NichitaStãnescu ºi în stilizãri brâncuºiene”. Poetul evanghelist,cu stofã de mentor, a sfârºit – credea Maria Niþu - „într-unarghezian prea cuminte”. N-avem motive sã o contra-zicem.

Cea de-a treia carte a lui Mircea Bârsilã, Scutul luiPerseu (1993) prilejuieºte comentatoarei un discurs fermºi curabil, o dovadã peremptorie de lecturã criticã rafinatãºi expresie elevatã, cu amplã cuprindere a întregii ariilirice (trei volume), observând – în acest caz – tristeþeacopleºitoare, universul devitalizat, „dominat de umbrã”,un incitant joc al nuanþelor pe dimensiunea (descendentã)revoltã – abdicare, cu absorbþia unor simboluri culturalede certã rezonanþã expresionistã: corbul lui E. A. Poe,cocoºii apostolului Petru, încleºtarea ultimã a lui Laocooncu ºerpii rãzbunãtori, lupta lui Iacob cu îngerul… Sprefinalul cronicii, Maria Niþu strãluceºte cu adevãrat: „Prinscris, Poetul doreºte sã fie Perseu, prin transfigurareapoeticã sã învingã cu scutul sãu. Dar e o iluzie. O auto-amãgire. Poetul nu mai e cu adevãrat Perseu. Realitateaîn neagrã luminã, meduza, în veninoasa urâþenie, paresã-l fi atins ºi sã-l fi învins.” Pentru cã, mai spune criticul,„Gorgona înainte de a muri, i-a atins cu privirea-i veninoasãsufletul, lãsându-l bolnav de îndoialã ºi de moarte.” Astfel,Poezia rãmâne singura salvare în drumul sãu „spre An-dromeda ºi Casiopeea, constelaþii tainã”.

Trec peste faptul cã – personal – nu agreez abundenþavolumelor bilingve, trilingve apãrute în ultimele douãdecenii, în condiþiile în care acestea nu au o ºansã realãde a fi citite ºi receptate în altã parte a lumii decât acasã.Se ºtie cã occidentalii sunt foarte suspicioºi ºi nu primescdecât ceea ce-ºi oferã ei înºiºi (prin traducere). Fãrã sãgeneralizez (cum mi-aº permite?) aº observa cã – îndestule cazuri – traducerile nu se justificã decât pentru adomoli vanitatea unui creator sau altul. Nu aceasta paresã fie situaþia Veronicãi Balaj care are – pânã în acestmoment – patru volume de poeme traduse în englezã ºifrancezã. Deºi îi admirã poezia, echilibrul profesionistîntre mesaj ºi expresie, între talent ºi conºtiinþa esteticã,frazarea atentã cu efecte calculate, criticul se aratã cir-cumspect în faþa notaþiilor de reporter „la faþa locului”,momentelor de persiflare ce poartã amprenta oralitãþiinestrunite, interogaþiilor „puerile”, prozaismului – uneori –bãtãtor la ochi. Ceea ce salveazã poezia este prezenþamãriimãriimãriimãriimãrii ca fascinaþie permanentã ºi, fireºte, „imagineaîngerului” cu deschidere spre rosturile existenþei ºi alecreaþiei; sentimentul apãsãtor al timpului, „ceasorniceobosite”, „clepsidrã cu heruvim”, se asociazã cu respon-sabilitatea ºi solemnitatea „ritualicã de scrib”, aºa cumse înfãþiºeazã poeta cititorului.

Volumul Veronicãi Balaj, Între alb ºi noapte (2002)

confirmã talentul, capacitatea de a se supune unei viziuni,dar ºi infirmã, în sensul cã preferã acum poemele deamplã respiraþie, adevãrate „desfãºurãri de alegorii denseîn metafore simbolice”. Coerenþa volumului e garantatãde reluarea unor motive / laitmotive ce devin „jaloanelede profunzime, de susþinere a universului poetic propriu”.Nu lipsesc nici aici aluziile, livreºti ºi mitologice: „soldaþiilui Hanibal”, lampa lui Diogene, cutia Pandorei, insulaAfroditei, mãrul Evei… Momentele de autoreferenþialitatenu slãbesc ºi nu trãdeazã fondul genuin al creaþiei sale.

Cred cã Rodica Draghincescu, cu al sãu volum, Obiectde lux ascuþit pe ambele pãrþi (1997), cu greu ºi-ar fiputut gãsi o interpretã mai pãtrunzãtoare. Personajul –narator multiplicat, autoarea („singurul meu personaj sunteu”), remarcabilã prin naturaleþe ºi spontaneitate, comen-tatoarea acestei cãrþi par niºte oglinzi puse faþã în faþã,ce rezoneazã intim, cu o fireascã deplasare de lumini ºiumbre, de substanþã necontaminatã, de „lecturi” reci-proce, emisii ºi receptãri de mesaje ce se cer traduse peînþelesul cititorului. Maria Niþu crede cã în discursul epical autoarei (marcat de „un prea programat intertextua-lism”) e vorba de o „asumare a feminitãþii într-un mod…nefeminin”, întrucât se recurge la procedee mai puþinobiºnuite în proza femininã: expresia directã, frustã,numitã aici „antipudoare artificialã”, un „teribilism caus-tic”, starea permanentã de insurgenþã mascatã abil demetafora – simbol a unei cãlãtorii cu trenul într-o miºcaretrepidantã a cuvintelor ºi a gesturilor. Volumul, încheiecriticul, „contureazã o biografie poeticã relaþionatã la ex-terior „cu sinceritate ºi cinism” într-o formulã puternicpersonalã care impune”.

Deºi – în principiu – autoarea „Lecturilor la fileu” nuagreeazã experimentul, proza sterilizatã de lirism,cãrturãrescul excesiv, ea se apleacã asupra cãrþilor fãrãprejudecãþi, le apreciazã cu dreptate, aºa cum se întâmplãcu romanul – jurnal, experiment declarat, De 3 x vara(jurnal orãviþan), Arad, 2004, ce poartã trei semnãturi:Doru Ilana, Igor Isac ºi Mihai Moldovan.

În concluzie se poate spune, fãrã ezitare, cã MariaNiþu stã bine la fileu, returneazã cu lejeritate mingile trasede autori, loveºte din toate poziþiile ºi obþine puncte peterenul comun al literaturii pe care, se simte asta, o


PRO

PRO

PRO

PRO

iubeºte, fãrã ca aceastã iubire sã-i afecteze în vreun feljudecata criticã. Privind în trecutul nostru literar, confruntatcu prezentul atât de tulburat ºi agitat, nu se poate sã numãsurãm, încercaþi de regrete ºi spaime tardive, ingrati-tudinea lumii în care trãim. Cine mai pomeneºte azi, înafara judeþului Timiº, cu respectul cuvenit, numeleAniºoarei Odeanu, Sofiei Arcan sau Alexandrei Indrieº?!?Ce motive am avea sã credem în recunoºtinþa (minimã)a posteritãþii pentru faptele noastre literare, pentru modulîn care am slujit – necondiþionat – lumina spiritului?!...Mai ales cã asemenea exemple nu sunt, nici pe departe,singurele!! Deocamdatã, însã, Maria Niþu oficiazã exem-plar, chiar dacã în loc de altar a preferat… fileul.

ARARARARARTTTTTAAAAA DE A DE A DE A DE A DE A AªTEPT AªTEPT AªTEPT AªTEPT AªTEPTAAAAA SAU DRUMUL SAU DRUMUL SAU DRUMUL SAU DRUMUL SAU DRUMULDE LADE LADE LADE LADE LA AP AP AP AP APARENÞÃARENÞÃARENÞÃARENÞÃARENÞÃ LA LA LA LA LA ESENÞÃ ESENÞÃ ESENÞÃ ESENÞÃ ESENÞÃ

Recunosc: nu sunt cititor de teatru. Prefer sã fiu spec-tator. Citesc teatru din necesitãþi didactice ºi dacã suntprovocat insistent, ca în cazul de faþã. Preferinþele melemerg spre poezie, eseu, prozã scurtã, roman (în aceastãordine, cu precizarea cã, în urmã cu douã – trei decenii,ordinea era inversã). ªtiam Bãtrâna ºi hoþul, în variantaei televizatã, citisem Greºeala în urmã cu 6–7 ani; oricum,aveam o imagine a dramaturgului Viorel Savin, un moral-ist de stirpe modernã care i-a fãcut pe comentatori sãaprecieze, pe bunã dreptate, densitatea intelectualã atextelor, aptitudinea de a gândi teatral ºi de a comunica,de fiecare datã, sub forma unor ingenioase parabole,adevãruri esenþiale despre OM ºi relaþia acestuia cuDestinul.

Sunt adevãruri care se confirmã ºi în cazul piesei deteatru* publicate relativ recent: Poarta, însoþitã de opostfaþã temeinicã semnatã de Petre Isachi ºi dublatãde varianta în limba englezã realizatã de experimentatatraducãtoare Mariana Zavati Gardner, aºa cum era deaºteptat, întâlnim ºi aici personaje – idei angrenate într-unconflict tensionat ce absoarbe epicul ºi-l converteºteîntr-un discurs dramatic cu puþine momente de respiro,gradat ascendent, având ca finalitate revelaþia multaºteptatã. Structura circularã a textului subliniazã – încazul de faþã – caracterul repetitiv, la scarã universalã,al relaþiei maestru – ucenic, dascãl – iniþiat, victimã –cãlãu, iubire – urã, aparenþã – esenþã cu translaþiinãucitoare dincolo de cuvinte ºi gesturi. „Primiþi-mã!Deschideþi, vã vreau! Sunt singur!”, se roagã personajulmacerat de singurãtate ºi nefericire, aducându-ne amintede ultimele cuvinte ale torþionarului pocãit din Greºeala:„Eram prea singur, Doamne!” Este o evidenþã cã în textelelui Viorel Savin greºeala repetatã conduce inevitabil lasingurãtate ºi meditaþie. Iar greºeala poate fi evitatã prinlegitimarea omenescului, omenescului, omenescului, omenescului, omenescului, dupã ce personajul a încheiatparcursul unei iniþieri dureroase.

Momentul în care cortina se ridicã, în faþa spectatorilor(în concepþia autorului, solicitanþi virtuali în marelespectacol) se aratã o plajão plajão plajão plajão plajã, aici – substitut al scenei, oconvenþie ca atâtea altele, mareamareamareamareamarea, topos consacrat alzãmislirilor, al transformãrilor continue ºi al renaºterilor,imagine mitizatã a vieþii ºi a morþii, purtând în sinefascinaþia necunoscutului, locul de unde ar trebui sã vinãrãspunsuri la marile întrebãri ale lumii, poartapoartapoartapoartapoarta (în acestmoment de început), rezistentã, impenetrabilã, simbol altrecerii (posibile) de la profan la sacru, cu ºansadeschiderii spre misterul ultim, cele douã bãncicele douã bãncicele douã bãncicele douã bãncicele douã bãnci pentruaºteptare, de fapt un îndemn la rãbdare ºi penitenþã,Portarul,Portarul,Portarul,Portarul,Portarul, apãrãtorul de drept al Marii Taine, pentru ca –în zgomotul valurilor ºi al cântecului de greieri – sã intreSolicitantulSolicitantulSolicitantulSolicitantulSolicitantul aflat în cãutare de Sine, dupã ce ratase, cuinconºtienþã, tot ce poate rata o fiinþã omeneascã înaspiraþia fireascã spre fericire.

Dacã treptele coborârii pãmânteºti, întru suferinþãpurificatoare, par a fi trei, ca momente decisive aledesprinderii / înstrãinãrii de iubitã (Johanna), copil (Carla)ºi pãrinþi [ne întrebãm: oare sã fie întâmplãtoare coinci-denþa onomasticã între Ioana, soþia trãdãtoare ºi Johanna,numele ei germanizat?], treptele INIÞIERII (poarta –iniþierea) presupun o multiplicare a ipostazelor, ºapte lanumãr: SolicitantulSolicitantulSolicitantulSolicitantulSolicitantul, din prima secvenþã, aspirantul la tran-scendent, SoþulSoþulSoþulSoþulSoþul, într-o relaþie subînþeleasã cu Ioana,personaj – absenþã, AmantulAmantulAmantulAmantulAmantul, omul jumãtãþilor de mãsurãºi al compromisurilor apãsãtoare, TTTTTatãl, atãl, atãl, atãl, atãl, copleºit de vinade a nu-ºi fi înþeles ºi iubit fiica, aºa cum s-ar fi cuvenit,Fiul, Fiul, Fiul, Fiul, Fiul, vinovat moral de moartea pãrinþilor sãi, pe care i-aprivat de dragoste ºi de singurul lor rost (Carla), OmulOmulOmulOmulOmulsolidar solidar solidar solidar solidar cu nefericirea semenilor sãi confruntaþi cu furiaapelor (au murit copiii ºi bãtrânii) ºi, în ultima secvenþã,PortarulPortarulPortarulPortarulPortarul, dupã ce procesul de iniþiere s-a încheiat, luândlocul aceluia ce are – în sfârºit – dreptul de a trece dincolode Poartã, pentru cã „i-a sosit clipa” (Destinul - Mesagerul).

Cu greu ai putea gãsi o secvenþã a textului care sã nupoatã fi copios comentatã ºi interpretatã, pentru cã nimicnu e gratuit aici: nu existã rarefieri sau scãderi nici înplan ideatic, cu atât mai puþin în plan estetic. Chiar dacã– la prima vedere – textul pare fracturat, organizat pemai multe idei – adeziv, cu treceri inopinate de la un planla altul, în realitate coerenþa sa se aflã în afara oricãreidiscuþii dacã þinem cont, în primul rând, de personajelece garanteazã consistenþa, unitatea ºi rigoarea unuiveritabil spectacol de idei. Discursul dramatic astfelconstituit trãieºte din coliziunea (uneori), dinamismul(alteori) unor atitudini, concepþii, adevãruri topite într-oplasã de simboluri pe cât de densã, pe atât de surprinzã-toare, þinând permanent cititorul / spectatorul în prizã.Spre exemplu, de la început, Portarul se aratã iritat deamabilitatea / politeþea solicitantului, mijloc de obþinere abunãvoinþei cuiva, ascunzând – deci – falsul, interesul;apoi se revoltã împotriva abundenþei verbale complet in-utile, convins cã oamenii se ascund dupã cuvinte (îºiascund „vidul sufletesc”); în sfârºit, condamnã graba casemn al lipsei de înþelepciune: „Tare vã mai grãbiþi. Uite,de asta aveþi numai necazuri!”

* Viorel Savin, Poarta. The Gate Versiunea în limbaenglezã Mariana Zavati Gardner. Postfaþã: Petre Isachi.Bacãu, Editura Psyhelp, 2007, 160 pag.

lector


PRO

PRO

PRO

PRO

În altã parte, oscilând între starea de revoltã ºirugãciune, Solicitantul „se repede la porþi”, insistã, strigã,se lamenteazã, dar „Sesam, deschide-te!” nu maifuncþioneazã, ceea ce înseamnã moartea poveºtilormoartea poveºtilormoartea poveºtilormoartea poveºtilormoartea poveºtilor (cufinal fericit). Sau, poate, oamenii au uitat – pur ºi simplu– formula magicã. NU TOT CE SE ARATÃ privirilor esteºi adevãrat, ne aflãm sub vãlul Mayei, încercãm mereusã vedem mai departe, dar nu întotdeauna oamenii percepsunetul grav al existenþei. Solicitantul ºi Portarul seînfruntã / confruntã, conºtienþi cã sunt doar douãpersonajepersonajepersonajepersonajepersonaje ce-ºi joacã cu onestitate pateticã rolurile carele-au fost pre-scrise. Primul susþine cã MILA înseamnã„înþelegere, mãrinimie, duioºie” (tipul contemplativ, cre-ator), în timp ce – ostentativ – Portarul se gândeºte launitatea de mãsurã (omonimul aceluia) ºi subdiviziunilesale (omul activ, raþional, pragmatic ºi cinic).

Civilizaþie ºi naturã! Aceasta pare sã fie tema „dez-baterii” între tatã ºi fiicã care-i spune pãrintelui înainteadespãrþirii irevocabile: „Noi nu ne minþim cu victoriilecivilizaþiilor voastre bolnave: ne întoarcem la naturã”,conflict ce are – aparent – simptomele unui conflict întregeneraþii. În realitate, e mai degrabã un protest virulentîmpotriva lumii oamenilor maturi care au creat un spaþiuartificial, sufocant ºi neproductiv, un spaþiu al interdicþiilorde tot felul. Omul care a crezut ºi crede necondiþionat îniubire a ratat iubirea de fiecare datã (soþie, amantã, fiicã)pentru cã nu a ºtiut sã aleagã, pentru cã nu ºi-a înþelesDestinul, motiv pentru care se aflã în faþa Porþii inacce-sibile (neofiþilor). Experimentat, aflat într-un stadiu supe-rior al iniþierii, Portarul îi pune un diagnostic tulburãtor deadevãrat: „…sunteþi exemplul perfect de nefericire: vreþimult, tot mai mult!” De aici decurge, firesc, lecþia decumpãtare care urmeazã: „Domnul NU a murit de prostpentru cã era lacom”

Înaintea confruntãrii finale, cei doi îºi acordã reciprociertarea, Solicitantul admiþând (în urma bãtãilor aplicatecu metodã, pricepere ºi profesionalism) cã începe sãdevinã „un altul”. Acesta din urmã picteazã icoane, seroagã pentru mântuire, posibilã numai cu condiþia depãºiriipragului dintre cele douã lumi. Sacrificiul de Sine (ungebalamalele Porþii cu sângele sãu, replicã modernã datãgestului christic) aduce momentul mult aºteptat: „Se audeo muzicã cereascã. Poarta se deschide uºor”. Dar celcare va trece dincolo va fi Portarul, cãruia „i-a sosit clipa”.Printr-un transfer total de substanþã, Solicitantul devinenoul apãrãtor al Porþii în aºteptarea momentului în careMesagerul va reveni pentru el. Cu ºansã realã, pentru cãacum, Acesta – cel nãscut a doua oarã – a învãþat ceeste aºteptarea, cumpãtarea, renunþând complet la vise.Deloc întâmplãtor, chiar în ultima secvenþã se vedetrecând Johanna, într-un cãrucior electric pentru infirmi,„cu privirea aþintitã în zare”, parcã aºteptând ceva ce nuva mai veni.

În mod cert, seria interpretãrilor posibile ºi probabilenu se opreºte aici. Ne vine în minte ºansa de a interpretaparabola savinianã (de ce nu?!) ca una încifrând dramaartistului ce cautã sã-ºi potoleascã nevoia de absolutprin picturã. Cele cincisprezece expoziþii cu care se

mândreºte în faþa Mesagerului reprezintã doar Succesul,sursã a singurãtãþii sale: „confraþii m-au negat, iar prieteniimei au devenit prietenii duºmanilor mei”; probabil ºi oexplicaþie plauzibilã a înstrãinãrii sale de familie. Ca oriceartist care se respectã, se simte izolat, dar nu mai puþinorgolios: „Ei nu ºtiu cã astfel m-au obligat sã mã cunoscºi sã rodesc mai mult. ªi bine!” În cazul unui artistautentic, care are cu adevãrat ceva de comunicat lumii,dar ºi mijloace de expresie la aceeaºi înãlþime,singurãtateasingurãtateasingurãtateasingurãtateasingurãtatea nu naºte neapãrat monºtri, ci ºi capodopere!Dacã am admite o asemenea interpretare, s-ar puneproblema sã mãsurãm corect raportul dintre om ºi artist!Nefericirea e a omului ºi, abia spre final, cu cât se apropiede zona sacrului, se descoperã artistul cu neostoita sanevoie de transcendent. El deseneazã, picteazã, contri-buie la realizarea altarului, apropiind arta de funcþiile eiprimordiale: religioasã ºi utilitarã.

„Poarta” este piesa unui dramaturg aflat în plinãtateaputerilor sale creatoare, lucid, echilibrat, mai alesexperimentat, un observator încercat de amãrãciune, darnu nu nu nu nu ºi de resemnare, al naturii umane puse în situaþii –limitã, explorate în profunzime ºi confruntate cu o lume aaparenþelor strãlucitoare, ce se lasã greu „despodobitã”,lãsând privirii rãnile sale cele mai adânci. „Jocul ritmic”cu viaþa ºi cu moartea naºte, în suferinþã, cunoaºtereaºi acceptarea limitelor noastre. Închei, asigurându-l peautor cã voi revizui lista prioritãþilor pe genuri ºi speciiliterare. Asta cu condiþia sã întâlnesc texte ºi autori deacelaºi calibru.

O BIOBIBLIOGRAFIE EXEMPLARÃO BIOBIBLIOGRAFIE EXEMPLARÃO BIOBIBLIOGRAFIE EXEMPLARÃO BIOBIBLIOGRAFIE EXEMPLARÃO BIOBIBLIOGRAFIE EXEMPLARÃ

Deºi adevãraþii iubitori de literaturã cunosc faptele dearme (aproape eroice) ale Marilenei Donea, totuºi îmi faceplãcere sã le reamintesc: o biobibliografie Ovidiu Genaru– 65, apãrutã în 1999, George Bacovia. Bibliografie 1971–2001, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor peanul 2001, apoi Sergiu Adam – 65, apãrutã în acelaºi an,Ateneu – 40. Bibliografie 1964–2004, vol. I–II, apãrutã lasfârºitul anului 2004, totul executat cu probitate ºiprofesionalism. Observaþia lui Dan Perºa, conform cãreiaviziunea autoarei „este una organicã ºi graviteazã în jurulGrupãrii literare Ateneu” (v. „Vitraliu”, Bacãu, nr. 1-2 / aprilie2008, pag. 50) se dovedeºte a fi corectã. De ce n-arurma lucrãri de acelaºi gen, impecabil finalizate, ca ºiaceasta, dedicate lui Radu Cârneci, Eugen Uricaru,Constantin Cãlin (acesta din urmã ignorat cu o obstinaþiejenantã de „capitaliºti”), Petru Cimpoeºu sau Ioan TudorIovian?!?... Bacãul, ca spaþiu spiritual, ar avea ceea cemeritã pe deplin.

De data aceasta, Marilena Donea îºi concentreazãatenþia, energia, toate forþele creatoare (uimitoare) pentrua dedica o lucrare similarã unuia dintre prozatoriiemblematici ai veacului ce abia a trecut, George Bãlãiþã*,

lector

* Marilena Donea, George Bãlãiþã. Bibliografie, Bacãu,Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cul-tural Naþional ºi Editura Corgal PressCorgal PressCorgal PressCorgal PressCorgal Press; 2007, 268 pag.


PRO

PRO

PRO

PRO

la care trudeºte – din câte ºtiu – de vreo 6 – 8 ani, curãbdare ºi un total angajament intelectual – sufletesc,muncã întreruptã – la un moment dat – pentru realizareabibliografiei revistei Ateneu – 40 (2004). În Prefaþã MarilenaDonea îºi motiveazã gestul, singular pe plan naþional,atât prin valoarea de excepþie a romancierului (Lumea îndouã zile, în special), cât ºi prin farmecul personalitãþiisale: „distant, interiorizat”, cel mai adesea „zâmbitor ºiafabil”, uºor enigmatic, ajuns în situaþia de a ocupascaunul de director al Editurii „Cartea Româneascã” între1980–1989. Bibliografia alcãtuitã cu atâta trudã ºipricepere, „încearcã sã ofere o imagine de ansambluasupra vieþii ºi operei lui George Bãlãiþã, valorificândinformaþiile existente în documente tipãrite pânã în acestmoment” (pag. 8)

Prezenta lucrare este organizatã în ºase mari secþiuni:I CRONOLOGIA ce prezintã sintetic evenimentelesemnificative din viaþa artistului; II OPERA unde suntînregistrare volumele publicate în limba românã, prezenþaîn antologii, interviurile acordate, creaþia artisticã publicatãîn periodice, traduceri în limbi strãine; III REFERINÞE:în volume, în dicþionare de specialitate, recenzii, cronici,exegeze asupra cãrþilor sale (apãrute în presã), prefeþeleºi postfeþele apãrute, în majoritatea cazurilor, la romanullui Antipa confruntat cu cele douã feþe (antagonice) aleexistenþei: domesticã ºi infernalã. În mod firesc, criteriulde ordonare este cel cronologic corelat cu cel tematic(pe opere, în ordinea apariþiei lor). O noutate, inspiratã ºieficientã, ar fi reproducerea unor citate reprezentative,extrem de utile celor care nu prea ar avea timp ºi ºansãsã gãseascã informaþia doritã. Urmeazã o secþiunespecialã: IV ICONOGRAFIE ce cuprinde seria fotografiilorreproduse din presa literarã între 1975 – 2005, precum ºifacsimile apãrute în „Familia”, „Rampa ºi Ecranul”,„Apostrof” ºi cap. V, cuprinzând INDICELE DE NUME,cu trimitere la poziþia referinþei unde este pomenit autorul/ comentatorul / exegetul. Cartea se încheie cu VIILUSTRAÞII – 29 de fotografii oferite de autorul „Lumii îndouã zile”, veritabile documente de istorie literarã.

Cititorului i se oferã datele esenþiale, pe etape, pevolume, cu un interes marcat pentru a sublinia valoareade excepþie a scriitorului ºi caracterul exemplar alpersonalitãþii sale. În orice caz, se verificã supoziþia unorcomentatori conform cãreia autorul s-a confesat mai puþin/ extrem de rar în faþa confraþilor deghizaþi în reporteri**,dar a fãcut-o cu toatã voluptatea în opera sa. Ca o dovadã,Marilena Donea, pentru a reface traiectul existenþial alautorului, nu se poate baza decât pe un interviu acordatTaniei Radu în 1984, unul acordat lui C. Stãnescu în 1993,altul lui Ion Simuþ în 1999 ºi cel mai recent, pe un interviuacordat lui ªtefan Agopian în 2002. Datele oferite sunt

confruntate cu amintirile ºi aprecierile lucide, dar nu lipsitede încãrcãturã emoþionalã, ale autorului angajat îndialogurile menþionate mai sus. Slãbirea interesului pub-lic pentru faptele sale literare, spre exemplu, este come-ntatã acid de G. Bãlãiþã, care tocmai editase un volumde publicisticã, Gulliver în Þara Nimãnui (1994) – acestaconstatã, deloc amuzat, cã nu a fost bãgat în seamãdecât de un condeier („de tranziþie”, aº spune eu), super-ficial ºi gãunos: „scrise vreo ºase rânduri cam aºa: credeþicã Bãlãiþã a scris o carte nouã?! Aº!! Este o culegere dearticole vechi…” (Interviu luat de Ion Simuþ în 1999) Camaºa merg lucrurile în România postdecembristã:marginalizãm, proiectãm în derizoriu, luãm în bãºcãlie înnumele unor principii (?!?) care n-au nimic de-a face cuvaloarea esteticã.

Dacã ne vom concentra puþin asupra referinþelor criticevom constata urmãtoarele: din cele 134 de texte care sereferã la opera lui George Bãlãiþã, 64 apar în volumul decriticã ºi istorie literarã, 10 în sinteze semnate de Al.Piru, D. Micu, N. Manolescu, Marian Popa, Alex.ªtefãnescu, 13 în dicþionare literare ºi bibliografii, iar 47în periodice. Din acest total (înregistrat) de comentarii,aºa cum era de aºteptat, 50 se referã la Lumea în douãzile (32 de intervenþii au fost provocate de prima ediþie aromanului – 1975, 16 au apãrut la ediþia a doua aromanului, în 1985 ºi doar 2 în 2005 – „quod eratdemonstrandum”), iar 22 se referã la romanul apãrut în1978, Ucenicul neascultãtor; deci aceste douã capodopereacumuleazã aproape jumãtate din totalul intervenþiilorcritice (în volume sau periodice).

Marilena Donea, din dorinþa de a face un lucru câtmai temeinic ºi din respect pentru cititorii sãi, le oferã numai puþin de 91 de citate cu adevãrat reprezentative,aparþinând unor condeie critice respectate, unele foartegeneroase, cantitativ ºi calitativ, semnate de: N.Manolescu, Constantin Cãlin, Eugen Simion, ValeriuCristea, Valentin Taºcu, Lucian Raicu, Ion Vlad, PaulGeorgescu, Alex. ªtefãnescu, Ileana Mãlãncioiu…Oricine ar parcurge aceastã substanþialã contribuþie aMarilenei Donea, va avea la îndemânã nu numai un preþiosinstrument de lucru, dar ºi un itinerar ideal în inimanaraþiunilor semnate de ex- bãcãuanul George Bãlãiþãdespre care scriam cândva cã a realizat „o sintezãorganicã puternicã a romanului modern, în substanþa ºiîn procedeele sale artistice, sintezã ce stã sub semnulmaturitãþii la care a ajuns romanul românesc ºi caredeschide drum larg împlinirilor viitoare” (1979).

Nu ne rãmâne decât sã o felicitãm pe autoare ºi sã-iurãm din toatã inima puterea ºi tenacitatea de a-ºi ducepânã la capãt proiectul: de a revela identitatea unei grupãriliterare („Ateneu”), grupare ce a demonstrat – în timp – ouimitoare omogenitate, coerenþã ºi forþã intelectualã,valoare în primul rând. Aºteptãm de la Marilena Doneaelaborarea altor bibliografii care pot impune o imaginemeritatã a Bacãului ca topos spiritual.

** Eu însumi am încercat aºa ceva în 1982; nu m-a refuzat,dar m-a amânat cu atâta eleganþã, încât am renunþat!!

lector


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

* Elena Stroe-Otavã, La umbra teilor în floare, Focºani,Editura Andrew, 2007.

Cartea de debut a Elenei Stroe-Otavã* * * * * se asimileazãneorealismului prin acurateþea amãnuntelor prezentate înalb ºi negru, prin disponibilitatea de a scoate la luminãinsalubrul din domeniul asistenþei medicale ºi prin viziuneamoralistului contrariat de indolenþã ºi corupþie. Estereportajul unei drame rememorate pe nerãsuflate, fãrãpauze, capitole, pãrþi. Nouã luni de coºmar trãite ca osingurã zi, la reanimare sau la terapie intensivã, în salade operaþie sau în dureroase ºedinþe de recuperare. Ocompoziþie coerentã, o generoasã deschidere sprerealitate, care rosteºte niºte adevãruri ce stau la inimãoricui.

Personajul principal, profesoara de liceu VictoriaStroescu (nume predestinat unei învingãtoare) esteaccidentatã grav pe o trecere de pietoni. În 25 de ani decarierã a idealizat noþiunile de bine ºi rãu. A sãdit, aîngrijit, a dãruit. Pe patul de suferinþã pretinde aceleaºivalori pentru a putea merge din nou. Le gãseºte doar lamembrii familiei ºi la medicii din Bucureºti. Starea devinovãþie cã a dat de furcã celorlalþi se împleteºte cu otãrie de caracter ieºitã din comun. „Ce este mai durerospentru mine, este cã eu nu uit nimic!”, exclamã eroina.La început are ezitãri dacã sã cearã sã fie mutatã la unspital din capitalã („ce vor spune medicii din Focºani?”),dar, lucrul de mântuialã dupã principiul „Lasã cã, dacãare zile, se vindecã de la sine”, „medicul care conduceoperaþiunile asistentelor din pragul uºii, de parcã pacientaar fi avut ciumã”, faptul evident cã „toþi încercau sã câºtigebani din suferinþa bolnavilor ºi a rudelor acestora”, teamacã va rãmâne infirmã o determinã sã lupte împotrivavanitãþii provinciale ºi sã obþinã trimiterea la Bucureºti.

Trãirile Victoriei Stroescu, având o mânã ºi un piciorimobilizate, penduleazã între afecþiunea familiei, talentul,cutezanþa ºi tactul medicului curant de la SpitalulFloreasca, pe de o parte, ºi atenþia condiþionatã aasistentelor, infirmierilor ºi a brancardierilor, pe de alta.De o mare expresivitate sunt portretele feminine, unelegreu de uitat, distorsionate parcã de tirania diferiteloraccidente, prinse în prim-planuri de concreteþe, cu izolareaici-colo a unui cadru lucrat mai stãruitor. Din vremuristrãvechi, femeile au direcþionat energiile, bãrbaþiiîmplinindu-se sau nu prin ele. Aºa se face cã personajelemasculine nu au în aceastã carte consistenþã, chiar ºi„medicul cel bun” fiind convenþional.

În calitate de cititor simþi cã e o poveste adevãratã,cã sinceritatea autoarei rãcoreºte asemenea unei pungicu gheaþã. Prezentând propria întâmplare nefericitã cape un fapt divers, lectura este plãcutã, închiderea cãrþii

SPITALUL DE URGENÞÃ

Gheorghe PostelnicuGheorghe PostelnicuGheorghe PostelnicuGheorghe PostelnicuGheorghe Postelnicu

aducând ceva tulburãtor, poate chiar sugestia de tragismºi absurd ale vieþii. Însuºi cuvântul reanimare provoacãfiori în afara spitalului, afirmã personajul cãruia camera ise pãrea ca un cavou, „în care doar eu eram vie”. Înacest spaþiu „cu lumina galbenã strecuratã prin jaluzele,bolnavii sunt condamnaþi la chinuri groaznice”. O ideestrãbate nuvela de la început pânã la sfârºit: vinovatultrebuie sã plãteascã integral, dacã nu în justiþie, atunciîn faþa divinitãþii. Discursul are vehemenþa unuirechizitoriu, diluat doar pe alocuri de romantismul femi-nist ºi de aprecierile moraliste. Autoarea este puternicãîn arta monologului ºi a evocãrii copilãriei rurale, în limbajnatural, pitoresc. Rãutãþii ºi nepãsãrii le sunt opusecandoarea ºi valorile umane specifice meseriei de dascãl(o prelungire a copilãriei), paseismul. Spitalului de provincie– instituþia bucureºteanã, oraºului ºi vieþii de la bloc –satul ºi pãdurea, totul sub semnul florii de tei, calmantdesãvârºit al sistemului nervos.

Dacã starea de graþie în acest moment este emoþia,cred cã simplificarea secvenþelor cu pronunþatã tãieturãilustrativã, pedagogicã, va lãsa un loc mai mare meditaþieiîn care ºi epicul se va miºca mai dezinvolt.


PRO

PRO

PRO

PRO

atitudini

INFERNUL CLIPEI, PURGATORIULCUVÂNTULUI, PARADISUL AMINTIRII

Quo VQuo VQuo VQuo VQuo Vadis România?!adis România?!adis România?!adis România?!adis România?!

George VigdorovitsGeorge VigdorovitsGeorge VigdorovitsGeorge VigdorovitsGeorge Vigdorovits

VOLUPTVOLUPTVOLUPTVOLUPTVOLUPTAAAAATEA MARGINALITÃÞIITEA MARGINALITÃÞIITEA MARGINALITÃÞIITEA MARGINALITÃÞIITEA MARGINALITÃÞII

Cumplit de greu m-am decis sã las urma scrisã a acestorrudimente de impresii, gânduri sau chiar idei (majoritatea fixe). Eu mã definesc prin excelenþã drept un nonconformist decafenea, un rebel de salon, un luptãtor virtual. Fulgurãrile cucare vã voi plictisi, contraria, enerva preþ de câteva ceasuri delecturã (activitate pe cale de dispariþie) sunt de fapt un pariuexistenþial cu mine însumi. Pariu dinainte pierdut, cu bunãºtiinþã, ba poate cu stil, voluptatea unui looser de a rãmânemarginal, de a fi mereu þintuit pe circumferinþa cercului, pecare nu-l voi închide niciodatã.

MIZILICURI PSEUDO-INTELECTUALEMIZILICURI PSEUDO-INTELECTUALEMIZILICURI PSEUDO-INTELECTUALEMIZILICURI PSEUDO-INTELECTUALEMIZILICURI PSEUDO-INTELECTUALE

Aceste scrijelituri în roca moale ºi perisabilã a conºtiinþeide sine constituie în primul rând un suprem efort individual deînvingere a lenei, a comoditãþii intelectuale, a artei de a pierdevremea cu ºtaif artistic, o ultimã încercare disperatã de atranscede instinctul sigur al autodistrugerii spirituale.

În al doilea rând, bombasticismele cu tentã dramaticã cucare vã voi obosi în cele ce urmeazã reprezintã o tentativãhaoticã de „salvare prin scris„, sintagmã folositã prea adeseade precursorii mei simandicoºi si elitiºti, ataºaþi culturii si arteiînalte precum muºtele…de paradisul anabolic. Totuºi, pentrumine, salvarea prin scris este o purã încercare de autodefinire,una sper definitivã, dupã ce vreme de patru decenii am trãitnumai din aproximãri penibile…

În al treilea rând, mizilicurile pseudo-intelectuale pe care levoi presãra pe întinderea imaculatã a hârtiei sunt o operaþiunede supravieþuire in deºert, adicã de salvare a fiinþei limbiiromâne, grav bolnave ºi epuizate din cauza rupturii de patria-mumã. Apãrarea prin scris a ultimei redute de identitateromâneascã. În acest sens, îmi cer scuze dinainte pentrucantitatea, calitatea si eficienþa muniþiei lingvistice folosite.

În al patrulea rând, rafalele de conºtiinþã pe care aminsolenþa sã le trag asupra D-voastrã sunt de fapt îndreptateîmpotriva dictaturii singurãtãþii, pe care eu însumi am instituit-o, cu un masochism, demn de o cauzã mai bunã, prin douãemigrãri ºi douã divorþuri. Colecþionar de neveste si cetãþenii,îmi urmez revoltat destinul de „jidov rãtãcitor”, cu menþiuneacã eu revin mereu la vatrã, pentru întãriri morale, muniþie eticãºi sprijin logistic- cultural.

EXTRAEXTRAEXTRAEXTRAEXTRATERITORIAL BÂLCIULUI LITERARTERITORIAL BÂLCIULUI LITERARTERITORIAL BÂLCIULUI LITERARTERITORIAL BÂLCIULUI LITERARTERITORIAL BÂLCIULUI LITERARMIORITICMIORITICMIORITICMIORITICMIORITIC

Nu-mi fac iluzii cu privire la eventualul succes literar alprezentelor însãilãri din exil.

Din pãcate, nu fac parte din nici o confrerie literarã saugazetãreascã, nici mãcar în Clujul natal n-am fãcut lobby saun-am susþinut material vreo revistã, mai mult n-am recurs laschema levantinã a invitãrii vreunui literat sau universitar localîn strãinãtate pe speze proprii, cum se obiºnuieºte. Dupã treipremii naþionale de poezie obþinute in România (Eminescu –1991, Minulescu – 1992, Panait Cerna – 1992), unul în Israelpentru cultura românescã (Fundaþia Ianculovici – 1998), sutede articole publicate în ziare din România ºi Israel sunt practicun ilustru necunoscut, admirat poate doar de câþiva prieteni ºiapropiaþi. Un etern debutant, aflat la a cincea carte, dupã treiplachete de poezie ºi o culegere de articole politice, toateapãrute la prestigioasa editurã Clusium, consemnate marginaldoar în Tribuna, Steaua ºi Realitatea Evreiascã. Noroc, nu trãiescdin scris ºi mã pot defini drept un bun inginer printre poeþi,respectiv un bun poet printre ingineri. Mai mult, dezgustat decoteriile ºi spiritul de gaºcã ce domnesc în viaþa literarã ºigazetãreascã a noii Românii democratice, dominate de cel maipur spirit stalinist: – cine nu e de-al nostru, nu existã! – amadaptat niþel la specificul local, am ajuns sã nu mai am nici oambiþie literarã, cu excepþia intrãrii în Uniunea Scriitorilor. Nupentru sporul ridicol de pensie sau vreun concediu la Caselede Creaþie, ci pentru a-mi instituþionaliza o activitate pasionalã,fãrã nici o finalitate practicã.

Raþional prin formaþia de inginer, extrateritorial, iudeo-ma-son dubios, singura mea posibilitate de ancorare în realitatealiterelor româneºti este apartenenþa oficialã la breaslascriitorilor. În rest, spectacolul jalnic al grupurilor de interes ºiinfluenþã care se publicã ºi premiazã reciproc, nu mã intereseazã,ba sunt chiar mândru cã nu particip la acest bâlci balcanicdezgustãtor, în mare parte tipic pentru elita culturalãromâneascã.

SCORMONIRE LA ORIGINISCORMONIRE LA ORIGINISCORMONIRE LA ORIGINISCORMONIRE LA ORIGINISCORMONIRE LA ORIGINI

Acum, cã mi-am pus-o singur, ca sã folosesc jargonul ac-tual la care, deºi l-am preluat, nu subscriu, trec la chestiuneaspinoasã a originii evreieºti. Sunt unicul urmaº a doi


PRO

PRO

PRO

PRO

lector

supravieþuitori ai Holocaustului.Tata a fost deportat la Bergen-Belsen ºi a scãpat ca prin minune cu întreaga-i familie, fiindeliberat de anglo-americani ºi transferat în Elveþia la sanatoriulde boli pulmonare de la Davos, prin bunãvoinþa Crucii RoºiiInternaþionale, din cauza infiltratului pulmonar ºi a greutãþii debalerinã subnutritã – 38 kg. Dupã 6 luni de recuperare medicalã,a început cursurile Facultãþii de Drept la Geneva. Între timpprimise dreptul de ºedere în Elveþia, dar chemarea strãbunilorsau a patriei, poate mirajul rãdãcinilor, l-au determinat caîmpreuna cu sora, mama ºi tatãl sãu sã se repatrieze in România,în Cluj, unde familia Vigdorovits trãieºte de patru generaþii. Afost cea mai proastã decizie dintre cele posibile, pentru cãdupã instaurarea comunismului a fost luat la bani mãrunþi,ameninþat ºi ºantajat de autoritãþi din cauza originii burgheze(pãrinþii, comercianþi bogaþi ), respectiv din cauza excursieielveþiene drept pentru care a fost mereu suspectat cã estespion occidental. Acestui „ simþ istoric vizionar „al bunicilor ºitatãlui meu pot mulþumi naºterea mea târzie, în epocadezgheþului stalinist a lui Dej.

Mama, târgu-mureºeancã dintr-o familie burghezã înstãritã,a avut ºansa ca împreunã cu pãrinþii sã fie ascunsã în pivniþacasei unor vecini maghiari de bine, în cursul ghetoizãrii ºideportãrii evreilor din oraº. În aceastã Odisee subteranã de treiluni, salvatoare a fost prezenþa de spirit a bunicului meu,avocatul Schwartz Lazãr, care în prima fazã a deportãrii evreilora fost exceptat datoritã decoraþiilor cu care s-a întors din primulrãzboi mondial. El ºi-a lãsat braþul drept în zãpezile din Alpi, laDoberdo, întru „gloria eternã” de încã un an a Imperiului Austro-Ungar, lucru apreciat formal de hortiºti. Lui i s-a prelungitdreptul la viaþã, în sensul cã nu era livrat la crematoriile dinAuschwitz, odatã cu grosul materiei prime evreieºti. În scurtulrãstimp ce i-a rãmas la dispoziþie a reuºit sã-ºi ascundã ºi sã-ºisalveze soþia si fata.

PROCREAPROCREAPROCREAPROCREAPROCREAT ÎN RÃSPÃR CU ISTORIAT ÎN RÃSPÃR CU ISTORIAT ÎN RÃSPÃR CU ISTORIAT ÎN RÃSPÃR CU ISTORIAT ÎN RÃSPÃR CU ISTORIA

Practic, am încolþit dintr-un miracol istoric, din doi norocoºisupravieþuitori. Halal noroc de altfel, deoarece cred cã spaima,frustrarea ºi mizeria prin care au trecut pãrinþii îmi suntimplementate indirect în gene.Nu am cãderea sã fac digresiunide psihologie colectivã, dar sunt convins cã o traumã deasemenea proporþii se transmite cel puþin încã preþ de ogeneraþie. Am cunoscut personal câþiva copii de supravieþuitoride lagãre fasciste, nãscuþi imediat dupã rãzboi, care aveaumalformaþii fizice sau tulburãri psihice grave.

Probabil ai mei reprezintã o spiþã geneticã puternicã ºi auavut un interludiu de 18 ani, în care au avut timp sã-ºi refacãvitalitatea reproductivã. Dar maxim atât, cãci au trãit tot inspaimã ºi relativã mizerie sub tãiºul luptei de clasã, în carehuruitul nocturn de dubã sau bocãnitul de bocanci pe casascãrilor erau monºtrii cotidieni ai unei istorii încazarmate trãitela firul ierbii, sub obrocul terorii noi. Am regretat toatã viaþa cãnu am fraþi, dar nu mã mir cãci doi evrei intelectuali, minoritariatât etnic cât ºi social, n-aveau de ce sã procreeze, ca sã umplebeciurile securitãþii, ºantierele de reeducare ideologica sau celmult sã producã noi soldaþi ai partidului comunist.

PPPPPARADIS SECOND-HANDARADIS SECOND-HANDARADIS SECOND-HANDARADIS SECOND-HANDARADIS SECOND-HANDDE UNICÃ FOLOSINÞÃDE UNICÃ FOLOSINÞÃDE UNICÃ FOLOSINÞÃDE UNICÃ FOLOSINÞÃDE UNICÃ FOLOSINÞÃ

În copilãrie am fost înconjurat de oameni vârstnici, cu maricalitãþi sufleteºti ºi intelectuale, majoritatea fãrã urmaºi, care

formau o insulã de urbanitate, burghezie, civilism într-o mareomogenizatoare de primitivism, colectivism ºi teamã difuzã.Lumea veche, cosmopolit-burghezã, în cea mai purã tradiþieardeleneascã a toleranþei interetnice ºi solidaritãþii dintre claselesociale. Aceasta a fost ºansa alteritãþii mele, microuniversuldin str. Ciurea din centrul Clujului, unde am petrecut o copilãrieaproape paradisiacã, sub aripa ocrotitoare a mãtuºii Peri siunchiului Þini, doi comuniºti de salon, rude prin alianþã. Amfost lansat în lume cu un bagaj uman-educaþional exemplar ºicompetitiv, fapt pe care l-am conºtientizat doar mai târziu.Gaºca copilãriei, cu care am comis cele mai tembele ºotiiposibile, în care erau copii români, maghiari, germani ºi de altenaþionalitãþi, vorba conducãtorului suprem din acea perioadã,m-a integrat perfect in societatea de-atunci, în care mijeaubobocii unei desprimãvãreri a regimului. Vechea lume trainic-interbelicã, aºezatã ºi armonioasã mai persista insular. Erauanii socialismului cu faþã umanã, ai unei uºoare liberalizãri ºislãbiri a hãþurilor dictaturii, suflau vânturi de simpatie ºi chiarsusþinere occidentalã. Celebra luare de poziþie a lui Ceauºescuîmpotriva invadãrii Cehoslovaciei, menþinerea de relaþiidiplomatice bune cu Israelul dupã rãzboiul de 6 zile din 1967ºi în speþã desovietizarea þãrii erau realitãþi de bun augur. Miculmeu univers era însufleþit de aroma de cafea brazilianã prãjitãºi banane de pe unul din bulevardele centrale ale Clujului,alimentele de bazã erau ieftine, galantarele magazinelorîncepeau sã se coloreze ºi diversifice chiar cu mãrfuri din im-port, la meciurile lui U se cânta Gaudeamus, la chioºcurile deziare gãseai Libération, Humanité, Der Spiegel iar rafturilelibrãriilor se umpluserã cu cãrþi strãine sau autohtone interzisevreme de trei decenii.

EFECTUL BENEFIC AL RÃDÃCINILOR AMAREEFECTUL BENEFIC AL RÃDÃCINILOR AMAREEFECTUL BENEFIC AL RÃDÃCINILOR AMAREEFECTUL BENEFIC AL RÃDÃCINILOR AMAREEFECTUL BENEFIC AL RÃDÃCINILOR AMARE

Deºi mi-am propus sã nu fac excursuri autobiografice, num-am putut abþine sã nu evoc „matricea formativã” personalã,bineînþeles cu tendinþa intrinsecã de idealizare a copilãriei.

Revenind la originea mea evreiascã, de care am fost, sunt ºivoi fi conºtient, responsabil si mândru toatã viata, mã marcheazãprin regimul de urgenþã al fiinþei, prin permanenta stare de asediua sufletului ºi mai ales prin permanentul „rãzboi civil” spiritual.Practic, în continuu sunt condamnat prin structura personalitãþiila neliniºte, angoase, frãmântãri, drame personale (majoritateade alcov) ºi uneori chiar depresii. În esenþã sunt un nevropaterotoman, cu o neostoitã poftã de viaþã, dinamism (de multe oriîntors împotriva propriei persoane) ºi deschidere afectivãirepresibilã spre oameni. Starea de crizã sufleteascã sau zbaterespiritualã reprezintã normalitatea mea, constanta existenþei mele.Iuda trebuie sã sufere! Poporul evreu va suferi pânã la sfârºitultimpurilor pentru deicid! Aceste stereotipii antisemite milenare,cu toate cã mã lezeazã personal, în ce am mai uman ºi profund,mã pun pe gânduri…ºi mã fac copãrtaº la un pãcat absurd,independent de voinþa mea.

ZODIA NOROCOASÃ A POPORULUI ROMÂNZODIA NOROCOASÃ A POPORULUI ROMÂNZODIA NOROCOASÃ A POPORULUI ROMÂNZODIA NOROCOASÃ A POPORULUI ROMÂNZODIA NOROCOASÃ A POPORULUI ROMÂN

Destinul colectiv evreiesc m-a impresionat încã din fragedãpruncie. Þin minte, aveam doar patru ani, eram cu pãrinþii ºicâþiva prieteni de-ai lor la Sovata. În loc sã ieºim seara laplimbare, aceºti cunoscuþi stãteau cu urechea lipitã de un ra-dio vechi ºi discutau aprins si cu entuziasm despre uluitoarea


PRO

PRO

PRO

PRO

victorie militarã a Israelului din 1967. Acolo, într-un cadru fa-milial ºi natural feeric am început sã pricep setea de demnitatea unei minoritãþi mondiale, cãreia îi aparþin, mereu expusã lainvidia, ura, fãrãdelegile ºi bunul plac al oricãrui principe,monarh sau regim politic. Aflaþi întotdeauna la cheremul,discreþia, batjocura sau violenþa extremã a oricãrui vecin, sa-trap local, partid, curent ideologic, singura ºansã de supra-vieþuire colectivã a strãmoºilor mei era de a câºtiga maximaltoleranta ºi aprecierea mediului în care au trãit.

Eu personal am fost un bãftos, nãscut în zodia norocoasãa poporului român, în mijlocul cãruia, n-am avut parte decât deafecþiune, înþelegere, ba chiar admiraþie. N-am fost niciodatãironizat, jignit, umilit sau discriminat. Sunt convins cã e ºinoroc individual.

O singurã datã, un coleg de facultate ºi-a permis gluma clasicãde Auschwitz, potrivit cãreia evreii au intrat pe poartã ºi au ieºit pecoº. În semn de recunoºtinþã i-am tras un pumn zdravãn ºi l-amtrimis la podea. Regret, nici el nu era un monstru, ci doar unadolescent tembel, care vroia sã epateze în prezenþa altora.

SMERITÃ MÃRTURIE DE CREDINÞÃSMERITÃ MÃRTURIE DE CREDINÞÃSMERITÃ MÃRTURIE DE CREDINÞÃSMERITÃ MÃRTURIE DE CREDINÞÃSMERITÃ MÃRTURIE DE CREDINÞÃ

Fãrã a fi emfatic sau conjunctural, chiar dacã asemeneaefuziuni au fost demonetizate de tribuni nebuni ºi patrihoþisforãitori, datorez formaþia mea profesionalã, spiritualã,culturalã ºi mai ales umanã, bunului ºi nepreþuitului poporromân, în mijlocul cãruia m-am nãscut, crescut, suferit ºiîmplinit ca persoanã simþitoare ºi gânditoare. Eu câte zile voiavea, voi simþi, iubi ºi gândi româneºte. Totalã identificare, bamai mult, altoire, cãci poemul meu cosmic lãsat pentrueternitate sunt cei doi copii nãscuþi din trup ºi suflet de femeiromânce. Aceste umile rânduri se vor de fapt o apologie alimbii române scrise într-un exil asumat, o smeritã mãrturie de

credinþã faþã de rãdãcinile româneºti, pe care le voi sãdi prinneajutoratele mele metafore pe cerul veºniciei tricolore.

NIÞEL PNIÞEL PNIÞEL PNIÞEL PNIÞEL PAAAAATRIOTISM LOCAL, SUPRAETNIC ªITRIOTISM LOCAL, SUPRAETNIC ªITRIOTISM LOCAL, SUPRAETNIC ªITRIOTISM LOCAL, SUPRAETNIC ªITRIOTISM LOCAL, SUPRAETNIC ªIPOLITICPOLITICPOLITICPOLITICPOLITIC

Negreºit, barza destinului m-a aruncat „ pe-un picior deplai, pe-o gurã de rai „, în mijlocul Ardealului trainic, mãsurat,serios, eroic uneori, supus înþelept alteori, sintezã sublimã detradiþie ºi modernitate istoricã, superbã vatrã multicolorã deîntrepãtrundere interetnicã.

Evit cu bunã-ºtiintã gargara postmodernist-globalistã amulticulturalitãþii. La noi, neamurile au rãdãcini profunde,cutume pãstrate cu sudoare ºi sânge, verticalitate visceralã,morminte ºi biserici seculare care nu pot fi obiectul disputeiaride a întâietãþii cronologice sau de bonton a simpozioanelorsuperficial-mondene. Ardelenismul este grav, cumulativ,supraetnic. În acest aluat dumnezeiesc, existã totuºi pondericlare: este întâi de toate românesc, apoi unguresc, apoisãsesc, ºvãbesc, evreiesc, sârbesc, slovac ºi þigãnesc. Noiardelenii de bun simþ, ºtim, purtãm în trup ºi suflet acest„tablou sanguin complex”, miraculos ºi unic în Europabântuitã de marasme sanguinare. Integrarea europeanã aînceput cu un mileniu în urmã pe plaiurile mele natale, uneorinatural, alteori prin forþa armelor. Poate cã sunã protocronistsau sunt un minoritar frustrat, excedat de patriotismele lo-cale antagonice, dar cred cu tãrie în viitorul Transilvaniei, camodel de europenism ºi rampã de lansare a noii Româniidemocratice pe mapamondul secolului 21. A venit vremea caArdealul sã fie restituit ardelenilor, dupã atâtea experienþeistorice tragice, când sforile existenþei noastre au fost trasedin exterior...

atitudini

Societatea umanã este caracterizatã de un procespermanent de redefinire. Valorile se schimbã aproapeinstantaneu, viteza actualã nu poate fi înþeleasã prinprisma valorile clasice. Tradiþia a fost izolatã, pentru cãnu mai reuºeºte sã se ridice la un nivel competitiv. Astãzi,când accentul se pune pe un capitalism existenþialesenþialmente cinic, oamenii vor sã vadã rezultateleimediate. Orice teorie care presupune valori definite vag,se erodeazã aproape instantaneu. Vremea romantismuluia trecut, oamenii ºtiu astãzi cã pot pretinde eficienþã, auînþeles în sfârºit cã societatea existã pentru ei ºi trebuiesã se adapteze nevoilor individuale ºi nu teoriile abstracte.

CULTURA DE MASÃªI CONDAMNÃRILE IPOCRITE


Societatea secolului 21 nu mai are timp sã aºtepte, numai are timp pentru teorii profunde. Vrem sã facem câtmai mult ºi cât mai repede. Calitatea alunecã automatpe planul doi. Pe mãsurã ce lumea se dezvoltã, oameniiînþeleg cã viaþa nu se reduce la o încercare permanentãde a te autodepãºi. Individul modern vrea sã îºi optimi-zeze viaþa, sã câºtige cât mai mult timp, pentru a seputea bucura cu adevãrat de existenþã.

Cultura de masã reprezintã stadiul ultim atins deumanitate pânã în acest moment. Astãzi, datoritãexploziei mijloacelor mass-media, oamenii au acces lainformaþie. Suntem liberi sã cercetãm, putem dispune în


PRO

PRO

PRO

PRO

atitudini

orice moment de elementele constitutive necesareconstruirii unui raþionament. Suntem liberi sã gândimtocmai pentru cã societatea actualã se bazeazã pelibertatea de exprimare. O libertate de exprimare care nutrebuie înþeleasã pãrtinitor. Orice opinie are dreptul sãexiste, nu doar cele cu care suntem de acord. Ori putemsã spunem orice ori nu putem sã spunem nimic. În cazullibertãþii de exprimare nu pot exista jumãtãþi de mãsurã,pentru cã niciun interes colectiv nu trebuie sã devinã maiimportant decât interesul individual. Suntem fiinþe natu-rale ºi nu vom putea niciodatã sã îi punem pe ceilalþiînaintea noastrã.

Explozia culturii de masã a dus, aidoma oricãruiproces ideologic, la construirea unor mituri. Dacã înantichitate existau zeii, astãzi existã vedetele. Dacã acumcâteva secole existau ºi erau apreciaþi Kant, Hegel ºialþii, astãzi impact asupra societãþii au cãrþile unor autorica Dan Brown, Paulo Coelho, J.K. Rowling etc. Nu estevorba de o scãdere a nivelului, nu este vorba de o rafinarepozitivã sau negativã a gusturilor, este vorba de realitate,de evidenþã. În trecut cultura era un process exclusivist,astãzi cultura este accesibilã tuturor. În trecut, oameniierau obligaþi sã citeascã, pentru cã nu existau altemijloace de a se informa. Oamenii de culturã erau ceicare impuneau modele, pe care, în absenþa altor posibili-tãþi, nu puteai sã le conteºti. Frustrãrile acumulate audus la formarea unei majoritãþi tãcute care, atunci când aavut posibilitatea, a sancþionat drastic clasa conducã-toare. Odatã ce evoluþia le-a oferit alternative, oameniiau ales, renunþând la rolul de simpli cobai. Astãzi culturanu mai poate exista aplicând standardele trecutului, pentrucã acestea au fost depãºite de mult. Discuþiile sunt in-utile, nu conteazã de ce, nu conteazã cum, nu conteazãîn ce direcþie, conteazã doar cã aceste standarde audevenit inaplicabile. Cei care continuã sã lupte pentruvechile sisteme sunt sortiþi izolãrii. Intelectualii au ajunssã nu mai conteze în ceea ce priveºte marea scenã, iaracest lucru nu ar trebui sã ne surprindã. Oamenii ºi-aupierdut încrederea în intelectuali, la fel cum în ultimultimp încep sã-ºi piardã încrederea ºi în presã. Spectatoriirefuzã sã aplaude atâta timp cât actorii nu se ridicã laînãlþimea aºteptãrilor. ªi în cele din urmã, de foarte multeori, spectorii pleacã din salã. Este o realitate fireascã,pentru cã atunci când simþi cã interesele nu îþi suntreprezentate, vrei sã te revolþi, sã le arãþi celor din jurultãu cã ai puterea de a riposta. Animalul luptã pânã laultima suflare pentru a rãmâne în viaþã. Omul de ce artrebui sã facã altfel?

Accesibilitatea este una dintre cele mai apreciatecalitãþi astãzi. Valoarea unui simbol este strâns legatãde posibilitatea indivizilor de a ajunge sau nu la el. Astfelse poate explica laicizarea societãþii. Oamenii nu se maipot raporta la principii imuabile, ei au nevoie de doveziincontestabile. Teoria lasã locul practicii, pentru cã doaraceasta le poate oferi indivizilor ceva palpabil. Am învãþatde mult sã nu mai credem fãrã sã cercetãm!

Cultura de masã este accesibilã, cultura de masã nuse agaþã de niºte valori absolute. Totul se aflã în continuã

miºcare, oamenii au reuºit sã se elibereze deconstrângeri. Sexul începe sã nu mai constituie un subiecttabu, homosexualitatea este acceptatã legal, influenþacultelor a scãzut, libertatea de exprimare este apãratãchiar ºi prin rãzboi. Lumea a început sã nu mai tratezetotul în modul apocaliptic specific trecutului. Astãzi trebuiesã învãþãm cã viaþa merge înainte orice s-ar întâmpla.Nu avem cum sã ne opunem schimbãrilor ºi tocmai deaceea trebuie sã ºtim sã ne adaptãm. Natura gãseºteîntotdeauna o cale iar omul nu ar trebui sã facã excepþie.

Evident, ca în orice organism social cu caracter emer-gent, apar indivizi care contestã evoluþia. Fãrã sã înþeleagãcã libertatea individualã este fundamentul existenþeiumane, analiºtii acuzã sistemul, oferind pretexte.Fumãtorii sunt “forþaþi” de împrejurãri sã fumeze,magazinele de tip junk-food sunt vinovate pentruproblemele nutriþionale ale oamenilor. În loc sã se întrebede ce tinerii cautã modele printre starurile rock, oameniicondamnã rock-ul, în loc sã se gândeascã la modalitãþipentru a îmbunãtãþii calitatea mâncãrii naturale, oameniiaruncã vina asupra localurilor fast-food. ªi iatã cumcondamnãm fãrã sã înþelegem de ce o facem. Societateanu poate garanta indivizilor ºanse egale, viaþa nu este înesenþã „politicaly corect”. Discriminarea este esenþasistemului natural. Cineva învinge ºi cineva pierde, aºaa fost ºi aºa va fi ºi de acum înainte. Nu avem cum sãatentãm la firescul existenþial, pentru cã suntem în primulrând fiinþe, supuse la rândul nostru aceloraºi constrângerinaturale, ºi abia mai apoi entitãþi etice.

Cei care acuzã societatea capitalistã dau dovadã deipocrizie. Nimeni nu te împiedicã sã reuºeºti. Atunci cândvrei ºanse egale, atunci când vrei ajutor, înseamnã cãnu consideri cã poþi reuºi pe cont propriu. Sã învãþãm sãgândim ca niºte învingãtori. Dependenþa poate fi învinsãoricând, este vorba despre o simplã decizie. NuMc’Donald’s este vinovat pentru cã oamenii îºi distrugsãnãtatea. Atâta timp cât avertismentele sunt ignorate,atâta timp cât individul alege de bunãvoie se acþioneze,el este singurul responsabil. Fumãtorii au dreptul sã sesinucidã, ei trebuie doar sã respecte libertatea celorlalþi.În propria casã, în spaþiul tãu privat, eºti liber sã faciabsolut orice ºi nimeni nu altcineva în afarã de tine nupoate fi vinovat pentru alegerile tale. Nu avem voie sãîncãlcãm legea, însã în rest regulile nu ne pot constrânge,nu avem cum sã aruncãm vina asupra celorlalþi. Viaþanoastrã, alegerile pe care le facem, sunt în mod absolutdecizii personale. Nu conteazã contextul în care am ales,nu conteazã presiunile exterioare. Acestea sunt doarscuze. În definitiv, conteazã rezultatul, ºi nu modalitãþileprin care ajungi la rezultat. Cinismul existenþial va fi „religia”noului mileniu.

Atunci când pierzi, sistemul apare demonic, încercisã conteºti elementele care crezi cã te-au înfrânt. Sãprivim însã din perspectiva învingãtorului. Doar cei carereuºesc au dreptul sã critice, pentru cã doar atunci o vorface fãrã resentimente. Când nu existã presiune aparevaloarea. Altfel, lãsându-ne mânaþi de urã, nu vom reuºidecât sã distrugem fãrã discernãmânt.


PRO

PRO

PRO

PRO

Este uºor sã conteºti, este uºor sã acuzi. Sã învãþãmsã ne analizãm acþiunile, sã învãþãm sã înþelegem deunde vin nevoile noastre, ºi în primul rând sã învãþãm sãfim sinceri. Nu existã greºeli colective, pentru cã sistemulde valori þine în mod exclusiv de individ. Trebuie sã neasumãm responsabilitatea gesturilor noastre, trebuie sãcredem cu tãrie în noi. Doar astfel vom învãþa sã neridicãm deasupra disputelor, doar astfel vom înþelegefrumuseþea jocului numit viaþã.

Globalizarea este fireascã, capitalismul este oconsecinþã a dezvoltãrii umane. A le nega înseamnã acontesta însãºi societatea care ne garanteazã existenþa.Nu trebuie sã ne temem de noi înºine, nu trebuie sãcapitulãm la primul obstacol. A fi liber înseamnã a ºti cãpoþi sã faci orice vrei. Asta nu înseamnã însã cã trebuiesã ºi faci ceea ce gândeºti. Înseamnã pur ºi simplu sã aicertitudinea cã eºti independent ºi nu depinzi de niciunfactor exterior. Sã învãþãm sã fim dispuºi sã ne asumãmconsecinþele acþiunilor noastre ºi vom deveni liberi, mailiberi decât ne-am imaginat vreodatã cã am putea fi.

Nu ceea ce mâncãm ne îmbolnãveºte, ci alegereanoastrã de a mânca acele produse. Nu þigãrile ne ucid, cialegerea noastrã de a fuma. Nu putem nega dreptulcompaniilor de a îºi promova produsele, trebuie sãînvãþãm sã alegem. Cine reuºeºte bine, cine nu, dispare!Selecþia naturalã este cel mai simplu ºi în acelaºi timpcel mai desãvârºit proces natural. Sã învãþãm sãsupravieþuim, sã învãþãm sã învingem întotdeauna,indiferent de condiþii.

Obstacole existã. Însã nu poþi acuza obstacolul pentrueºecul tãu. Atâta timp cât existã indivizi care reuºesc,se poate, atâta timp cât existã mai multe posibilitãþi,existã libertate. Limitele iluzorii pe care le ridicãm pentrua ne masca neputinþa trebuie conºtientizate. Nu este nicioproblemã dacã dorim sã ne minþim în continuare, însãhaideþi sã o facem conºtient. Nu este nicio ruºine,amãgirea de sine face parte din natura noastrã umanã.Pânã la urmã, singurul nostru scop trebuie sã fie fericirea.Trãim pentru a ne bucura de viaþã. Sã o facem însãconºtientizându-ne, sã fim fericiþi pentru cã vrem cuadevãrat asta! Nimeni nu ne poate împiedica.

Fie cã vrem, fie cã nu, societatea va continua sã seschimbe ºi trebuie sã ne mulãm pe noul model social.Altfel, vom fi marginalizaþi. Râul împinge nisipul la margineºi îºi continuã drumul spre mare. Cursul istoriei esteimplacabil. Dacã vrem sã schimbãm lumea, trebuie sãînþelegem cum funcþioneazã ea. Altfel, ne vom lupta lanesfârºit cu morile de vânt. Sã acceptãm ceea ceconsiderãm corect, sã luptãm împotriva a ceea ce ni separe greºit. Dar sã facem asta pãstrând întotdeauna unechilibru, având grijã sã urmãm cãile sigure. Altfel, riscãmsã pierdem totul. Iar viitorul aparþine celor care ºtiu sãcâºtige.

Sã încercãm sã analizãm lumea cu sinceritate. Sãschimbãm perspectiva mãcar pentru câteva momente.Sã învãþãm sã punem altfel problema, sã renunþãm laipocrizia care din pãcate ne caracterizeazã din ce în cemai mult în ultimul timp. Poate cã þigara le oferã indivizilor

ceva în plus, poate cã mâncarea de tip junk-food estepur ºi simplu mai bunã decât mâncarea sãnãtoasã, poatecã oamenilor le place extremismul, poate cã rasismul ºiegoismul sunt condiþii sine qua non a existenþei, poatecã teroriºtii au motive foarte bine justificate, poate cãoamenii vor o presã tabloidizatã, poate cã oamenii suntinteresaþi doar de sex ºi de bani, sau poate cã oameniivor aceste lucruri pur ºi simplu, fãrã sã se gândeascãprea mult la asta. Pânã la urmã, cine a spus cã raþiuneaeste singurul criteriu...? Orice este posibil. Sã nu mairespingem din start ipoteze, sã cercetãm cu meticulo-zitate, sã ne punem întrebãri fãrã a ne aºtepta la anumiterãspunsuri. Doar dacã plecãm la drum cu inima deschisãvom reuºi sã ne bucurãm de cãlãtorie. Asta nu înseamnãcã trebuie sã renunþãm la obsesiile personale. Nu avemcum sã fim obiectivi. Însã trebuie sã ne acceptãmsubiectivitatea, sã înþelegem cã întregul nostru sistemvaloric nu este decât o înºiruire de mofturi pur personale.Poate cã pare o vulgarizare gratuitã, însã nu mai are rostsã ne minþim. Nu avem nimic de pierdut pentru cã nimeninu ne poate împiedica sã câºtigãm. Concurãm singuri!Trebuie doar sã învãþãm sã ne adaptãm dorinþele la ceeace ne poate oferi lumea exterioarã. Nu trãim ºi nu vomtrãi niciodatã într-o lume idealã, este absurd sã pretindemasta. Nimic nu este corect, nimic nu poate fi corect, pentrucã orice concept este doar teorie. Haideþi sã fim siguri cãvom fi privilegiaþi, sã acceptãm greºeala dar sã neasigurãm cã se va greºi în favoarea noastrã! Izbucnireavieþii nu poate fi controlatã, nu urmãreºte tipare prestabilite.Sistemul se schimbã neîncetat iar cei care îl contestãnu ºtiu sã-l înþeleagã.

Sã încercãm sã privim viaþa prin ochii unui copil. Înfiecare moment putem descoperi ceva nou, putem sã nebucurãm de fiecare clipã. Sã uitãm de teorii, sã înþelegemcã nu putem gãsi în cãrþi simplitatea existenþei. Vorbimde dragul de a vorbi, construim teorii pentru cã ne simþimastfel mai puternici ºi mai importanþi. A pretinde însã cãacele teorii sunt aplicabile la modul absolut înseamnã acere imposibilul. Mai puþinã încrâncenare, mai multãfericire. Societatea se schimbã în fiecare moment ºitrebuie sã învãþãm sã ne bucurãm de experienþele noicare ne aºteaptã. Viaþa este impunãtoare prin perspec-tivele nelimitate pe care le deschide.

Lumea existã ºi în absenþa noastrã. Dacã vrem sãavem impact asupra realului, trebuie sã ne adaptãmregulilor sale. Altã soluþie nu existã. Sau da, putem rãmâneveºnicii învinºi. Însã fericirea aparþine celor puternici.

Sã râdem din nou, sã zâmbim. Astãzi fericirea poatefi întâlnitã pretutindeni. Trebuie doar sã ºtim unde ºi cumsã ne uitãm.

Pânã la urmã, viaþa învinge. Sã acceptãm noilesimboluri. Ele fac parte din realitatea noastrã. Nu trebuiesã luptãm împotriva morilor de vânt. Dacã viitorul aparþinemodelului Big Mac, soluþia este adaptarea, o porþie dublãde fiecare datã. Sã învãþãm sã ne placã ceea ce putemavea, sã învãþãm sã ne dorim ceea ce poate fi obþinut.

Pânã la urmã, e simplu:

why change perfection?

atitudini


PRO

PRO

PRO

PRO

info-cultural

SURPRIZA TANIAC

Mircea Radu IacobanMircea Radu IacobanMircea Radu IacobanMircea Radu IacobanMircea Radu Iacoban

În aceeaºi zi de mai, Suceava a gãzduit douãevenimente muzeale „la concurenþã”: Muzeul judeþeaninvita vizitatorii sã admire coroana Reginei Maria ºi pestedrum, la „Club 60”, cam aceleiaºi perioade îi eraconsacratã colecþia de documente Filimon Taniac,vernisatã în prezenþa câtorva iubitori de informaþie istoricãineditã ºi spectaculoasã. Categorie în care se încadreazã,fãrã doar ºi poate, aducerea în prim planul interesuluicercetãtorilor ºi al publicului larg a unui personaj pânãacum ignorat – Taniac – de remarcabil interes cultural ºiliterar, cu prodigioasã activitate în a doua jumãtate a sec.XIX ºi prima jumãtate a veacului XX. Cãlinescu, atât debun cunoscãtor al perioadei, nu-i menþioneazã nicãierinumele (cel puþin dupã ºtiinþa noastrã), poate pentrumotivul cã lucrãrile ce l-ar îndritui pe condeierulbucovinean la un locºor în istoria literaturii române aurãmas în manuscris, ori au fost redactate, parte din ele,într-o altã limbã (germana). Documentele expuse înpremierã la Suceava reveleazã au autor de prozã, poezie,culegeri de folclor, criticã, traduceri (din Goethe!), teatru– probabil, cel dintâi dramaturg al Þãrii de Sus – ºi unluptãtor activ pentru drepturile românilor bucovineni aflaþisub stãpânire kesaro-crãiascã. Acuzat de spionaj ºi crimãde înaltã trãdare faþã de armata austriacã (1918), judecatde Curþile marþiale din Braºov, Cluj ºi Lemberg, Taniac ascãpat cu greu de pedeapsa cu moartea prinspânzurãtoare, dupã un lung periplu prin cruntele închisoriaustro-ungare. Nu statura de militant politic – ce ar merita,desigur, luatã în atenþie de istoricii perioadei – intereseazãînsã acum ºi aici, ci ivirea, dintr-un adevãrat nicãieri, aunui scriitor pe care istoria literarã l-a ignorat pur ºi simplu.ªi necunoscut ar fi rãmas pe mai departe, dacã destinulsãu postum nu s-ar fi intersectat mai întâi cu o anumeîntâmplare ºi, apoi, cu instinctul de adevãrat copoi într-ale istoriei ce l-a caracterizat pe þãranul auto-didact ToaderHrib de la Arbore. Iatã cã, plecat în alte lumi de atâtavreme, moº Toader ne mai prilejuieºte surprize culturale!Dac-aº crede în spiritism ºi aº mai lua ºi-n considerarefaptul cã, pe Internet, instituþia muzealã Hrib continuã sãfuncþioneze, deºi-i închisã ºi abandonatã de cine ºtiecând (o menþioneazã pânã ºi site-ul Poliþiei din Rãdãuþi!),aº afla în acest „azi o vedem ºi nu e” un temei pentruacceptarea para-existenþelor misterioase dincolo dehotarele lumii noastre concrete ºi exacte! Moº Toadermoºtenise nemãsuratul respect pentru „a fost odatã”, caºi pentru carte ori manuscris, de la taicã-su, care, deºianalfabet, adunase o bibliotecã de peste 200 de volume,cu gândul la instrucþia copiilor. Aºchia nu sare departede trunchi! Toader a aflat cã, la Rãdãuþi, ar fi refugiatã o

rusoaicã albã, care, nu se ºtie de ce, cum ºi de unde,face focul în soba de la bucãtãrie cu hârþoage vechi. Avizitat-o. Coºul de lângã plitã era plin-ochi cu dosareîngãlbenite. Deschizând coperta primului, a dat peste unsoi de curriculum (ori, dacã vreþi, mapã profesionalã) afuncþionarului Filimon Taniac, nãscut la Kornuluncze(Cornu Luncii, desigur) în 1869. Între aceleaºi coperþi,câteva povestiri: „Fiica lui Decebal”, „Din vremea lui ªtefancel Mare”, „Petru Cercel domn ºi poet în scaunulMunteniei”, „Capul lui Radu”. Instinctul l-a fãcut pe ToaderHrib sã le cumpere imediat ºi sã le ducã la „Muzãu”.Când, în 1970, pregãteam pentru tipar, împreunã cuFlorenþa Albu, „Cronica de la Arbore”, trecând în revistãtot ce era înscris tezaurizat ºi ne-expus la „Muzãu”, n-am dat peste acest adevãrat „Fond Taniac”. Poate încãToader nu achiziþionase documentele, poate nu adunasesuficiente informaþii despre Filimon Taniac. Avea sã i lefurnizeze abia în 1987 Mircea Pahomi (m. 2002), uncercetãtor specializat în istoria Bisericii Ortodoxe dinnordul Bucovinei. Cea de a treia întâmplare fericitã a fãcutca hârtiile lui Taniac, pãstrate de Toader Hrib, sã le re-descopere un tânãr împãtimit de istorie, pe numele luiMarius Mirãuþã, care s-a strãduit sã le ordoneze ºi sã leexpunã, atrãgând astfel atenþia asupra unui nume penedrept ignorat - Filimon Taniac. Care îºi spunea, simplu,„publicist”. De când Caragiale l-a fãcut pe Ricã Venturiano„studinte în drept ºi publicist”, termenul s-a cam ofilit,ajungând sã nu mai desemneze o profesie, ci mai degrabãun hobby. Cele douã bresle de condeieri, a ziariºtilor ºi ascriitorilor, ºi-au hotãrnicit domeniile; sunt tolerateincursiuni dintr-o arenã în cealaltã (de regulã, ale scriitorilorpe tãrâmul gazetãriei) ºi cam atât. Documentele salvatede Moº Toader Hrib pot atesta, cu egalã îndreptãþire,ambele calificãri în cazul Taniac, care a fãcut mai întâigazetãrie în cel mai deplin înþeles al cuvântului, editândla Viena, în fierbintele an 1918, „foaia sãptãmânalã depropagandã naþionalã” intitulatã „Timpul Nou”. I-o ceruseIuliu Maniu (dintre toþi ofiþerii prezenþi la Consfãtuirea din29 oct. 1918, noteazã Taniac, „eram unicul publicistromân”); ºi-a îndeplinit misia considerând-o „un serviciueminamente patriotic, în acele zile în care s-a efectuatîntregirea neamului românesc.” Dupã rãzboi, a continuatsã colaboreze la diverse publicaþii bucovinene, trecândla ceea ce azi am numi „gazetãria culturalã”. Principalãpreocupare: vechile manuscrise româneºti, dar scriefrecvent ºi cronicã teatralã. Îl tenteazã, apoi, eseistica(„Drama istoricã - studiu critic ºi literar”), precum ºimeditaþiile pe tema „sic transit...” grupate sub titulatura„Poeta nascitur” (scrise, probabil, în timpul detenþiei dinpuºcãria Lemberg). Un „cultural al epocii”, s-ar putea spune


PRO

PRO

PRO

PRO

info-cultural

noºtri urmeazã sã se pronunþe cu privire la exacta valoarea acestor tãlmãciri dintr-o operã cu atât de bogatã ºi dedificilã încãrcãturã filosoficã. Meritã cercetate – de astãdatã de cãtre folcloriºti – ºi culegerile lui Taniac din liricapopularã. O primã impresie: nu ºi-a îngãduit intervenþii înpiesele adunate din nordul Bucovinei, pãstrândautenticitatea, spontaneitatea ºi naturaleþea unor creaþiipuþin ori chiar deloc cunoscute specialiºtilor. În fine, separe cã Filimon Taniac a fost petrecãreþ ºi vesel. Dacã ameditat pe tema „sic transit...”, nu-i strãin nici de „carpediem”. A scris sumedenie de „glume chipãrate”, a compustextele unor cântece studenþeºti, precum ºi lucrãri înversuri cu subiectul rezumat în titlu: „Sã nu stãm cu guriuscate!”, „Ergo bibamus”, „ªi la Iaºi se bea!”, „Crâºmãriþade la Teiu” º.m.a. Este obligatoriu sã luãm în considerareºi ipoteza cã documentele salvate de Toader Hrib nu-sdecât parte din virtualul „Fond Taniac” ºi cã, pentrufierberea barabulelor rusoaicei din Rãdãuþi, se vor fi mistuitpe horn cine ºtie câte alte dosare. Oricum, ceea ce s-apãstrat ºi ni s-a revelat acum e destul pentru a ne uimiîncã odatã cât de multe NU ºtim despre truda înaintaºilor.ªi pentru a-l adãuga, în Pantheonul bucovinean, peFilimon Taniac, cel care, acum un veac, vieþuia înSuceava, pe str. Petru Muºat, la nr. 6...

luând în considerare cele de mai sus – ºi tot ar fi de-ajuns pentru a motiva ºi susþine atenþia acordatã, la 139de ani de la naºtere, slujbaºului uitat de la AdministraþiaFinanciarã suceveanã. Incursiunile în domeniul literaturiivor adãuga, însã, tuºa definitorie. A scris, mai întâi detoate, o piesã de teatru a cãrei acþiune se desfãºura chiarla Suceava, în jurul anului 1400. Dramaturgie pe temeistorice, deci. Din denumirile ºi rangul personajelor înþele-gem c-ar fi vorba despre boieri curteni, ultimului de pelistã, dregãtorului Domokos revenindu-i, probabil, rolul deiniþiator în declanºarea conflictului dramatic. Din nefericire(pentru mine) piesa este scrisã în germanã, limbã dincare, pânã la aceste adânci bãtrâneþi, n-am izbutit apricepe decât vreo trei cuvinte (foreiber, tischlaifer, schlaff-wagen), aºa cã, pânã se va tocmi tâlmaciul necesar, nupot emite nici mãcar obiºnuitele aproximaþii. Prozele însã,sunt caligrafiate (cu tuº, extrem de îngrijit, zici cã-i scriscu „italic” la computer!) în româneºte. N-aº zice cã aduccine ºtie ce mare noutate stilisticã ºi cã ar putea provocaniscaiva mutaþii în ierarhii. Sunt scrieri oneste, potenþatede un vibrant fior patriotic, deplin explicabil dacã negândim la împrejurãrile în care au fost scrise. Remarcabilã– ca preocupare deocamdatã – traducerea Elegiilor luiGoethe, însoþitã ºi de un amplu studiu critic. Germaniºtii

SE CITEªTE – ÎN TREN, AUTOBUZ,PE IARBÃ, ÎN PARCURI – SE CITEªTE

Lucia DãrãmuºLucia DãrãmuºLucia DãrãmuºLucia DãrãmuºLucia Dãrãmuº

M-am întrebat dintotdeauna de ce oamenii de culturã dinOccident, cei din ºtiinþã, scriitorii, pictorii, muzicienii sunt maicunoscuþi ºi mai apreciaþi decât ai noºtri. O vizitã în Anglia arlãmuri pe oricine, o ºedere încã ºi mai mult. În primul rând,ceea ce izbeºte este gentileþea englezeascã, felul manierat încare þi se vorbeºte pe stradã, la rând, în muzeu, în centreleuniversitare. Toatã lumea îþi zâmbeºte când þi se adreseazã. Vãrog, mulþumesc, scuzaþi-mã sunt cele mai uzitate cuvinte.Majoritatea englezilor citesc în tren, autobuz, pe gazon înparcuri, fie ziarele cu tiraj naþional, fie cãrþi de beletristicã saude specialitate.

Londra, desigur, nu e doar lapte ºi miere, cel puþin aºami-am spus iniþial. Aºadar, am vrut sã vãd ºi altã faþã, cea aperiferiei. Mã aºteptam la gunoaie, mizerie, tomberoaneneridicate, ca la noi, la betoane ºi asfalt, ca la noi, la manelecare sã rãsune în tot cartierul, ca la noi. Nu micã mi-a fostuimirea sã dau peste zona industrialã, care nu e caracterizatãnici pe departe de betoane, ci de spaþii verzi largi, pomi fructiferi,grãdini estetic aranjate, de altfel, întreaga Londrã e o grãdinãdichisitã, de un verde aparte. Manele, tomberoane neridicate...nici vorbã de aºa ceva.

Singurul loc în care te împiedici de ziare, hârtii de la plãcinte,

pahare de la suc sau cafea, este trenul.Am strâmbat din nas, însã nasul imediat mi-a fost îndreptat

de cei din jur, asigurându-mã cã nu aºa au stat lucrurile pânã înziua în care a avut loc primul atentat.

Londonezii ºtiu ce înseamnã nebunia acestui secol! Încâteva rânduri, bombele (indiferent de mãrime, confecþionateartizanal sau nu) au fost plasate în coºurile pentru resturi. Deatunci, lumea este încurajatã sã-ºi lase gunoiul în tren, pentrua nu se mai pune coºurile. Nici în Londra nu prea gãseºterecipiente pentru gunoi, cu toate acestea oraºul este extremde curat.

Revenind la lumea care citeºte – (când nu citesc, cel puþintinerii, se joacã un fel de fazan pe cãrþi, autori, pictori, ceea cem-a încântat ºi provocat, în acelaºi timp, sã mã alãtur unuigrup, fiind generos cu mine, þinând cont cã mã autoinvitasem)– mi-am fãcut o listã cu ceea ce citeau cei din jurul meu.

Isaac Rosenberg: The Making Of A Great War Poet, by JeanMoorcroft Wilson – o carte foarte interesantã, cel puþin aºa amdedus din ceea ce mi-a povestit domnul din tren, din ceea ceam prins, rãsfoind-o preþ de 30 de minute, dupã ce mi-ambãgat nasul cu insistenþã în paginile deschise ºi dupã ce domnulPeter, aºa îl chema, a cedat, punându-mi-o în mâini.


PRO

PRO

PRO

PRO

info-cultural

E o carte despre complicata lume evreiascã, despre poeþiievrei din timpul Rãzboiului Mondial, tocmai bunã de lecturatîn quiet zone, unde eºti rugat sã-þi respecþi tovarãºul de cãlãtorieºi sã nu foloseºti telefonul mobil, cãºtile ipod-ului ºi alteaparate electronice care ar putea deranja. Aºa cã se citeºte ºise discutã într-o tonalitate a vocii foarte joasã.

Câteva comentarii de la sfârºitul cãrþii spuneau: „If WilfredOwen and Siegfried Sasson remain the most popular poets ofthe First World War, David Jones and Isaac Rosenberg haveclaims to be their betters. In a typically cautious comment,that maker of reputations, TS Eliot, said of Rosenberg that hewas „perhaps the greatest English poet to be killed in the war”– a judgement that characteristically left Eliot scope for rela-tions with other nationalities and those who survived.”

O altã carte care mi-a atras atenþia în tren este WartimeNotebooks: And Other Texts, by Marquerite Duras.

Conþine texte autobiografice, despre copilãria ºiadolescenþa petrecute în Indochina, scrise la maturitate, darplecând de la notaþiile cu obstinenþã, fãcute în jurnalul aceleiperioade. Sunt texte sentimentale, nu însã romanþioase,surprinzând brutalitatea timpului. Cu privire la aceastã carteBelinda Jock noteazã:

„This is often down to bald statements made vivid by ref-erence to body fluids: „Catholics cannot bear blood. De Gaulleis a Catholic general, meaning that his role is to spill blood butunder orders. Popular uprisings make him puke.”

The Anatomy Of Deception, by Lawrence Goldstone, mi-acaptivat atenþia, pentru cã, cel care-o þinea în mânã, o citea cunesaþ, dând paginã dupã paginã. I-am tulburat lectura, desigur,cerându-i permisiunea de a mã uita peste ea.

Un volum atrãgãtor, care îmbinã informaþiile despre ºtiinþelemedicale cu cele culturale ºi istorice din Philadelphia.Personajul principal este un tânãr doctor, cu o minte sclipitoare,care devine erou, implicându-se în investigarea unui cazmisterios. Din spitalul din Philadelphia, unde-ºi fãcea stagiu,dispare din morgã un cadavru. Însãºi moartea omului estemisterioasã pentru doctori. De aici, acþiunea se deruleazã alert,prezentându-se diverse cazuri, boli, reguli interne ale spitalului,etica medicalã, crime etc. ºi tânãrul doctor care ajutã ladezvãluirea misterului.

„ As Much Faction as fiction, this book delivers a lesson inthe history of medicine. Most of the characters are historicalfigures: American pioneers of surgery, Doctors Eakins; and avariety of residents of 19th-century Philadelphia.”

Englezii citesc! Citesc mult!Parcurile, extrem de largi ºi cu un verde generos, sunt pline

de tineri ºi bãtrâni care citesc. O carte am primit ºi eu – Writers’And Artists’ Yaerbook, scoasã de The Society Of Authors, - dela redactorul ºef al The Publishers Association.

Pentru un scriitor, un editor, un manager cultural este unvolum esenþial, pentru cã în fiecare an sunt adunate în aceastãpublicaþie toate editurile englezeºti, cu adresele ºi temele deinteres, toate agenþiile literare cu datele de contact, revistele ºiziarele, asociaþiile culturale, ºtiinþifice ºi literare existente, cudatele necesare, festivalurile, concursurile ce au loc în acel an.Un instrument de lucru extrem de util, care ar prinde bine ºiscriitorului român.

Despre cãrþi am aflat ºi din muzeele englezeºti, toate, fãrãnici o excepþie, cu intrare liberã.

M-am întrebat din ce trãiesc oamenii de culturã, dacã

aceasta este la liber.Englezii au aflat de mult timp cã faþa Angliei este cultura;

aºadar ºtiu s-o vândã foarte scump, deºi îþi lasã impresia cã ela liber. Din taxele care vin din turism etc. o mare parte revineculturii. Fiecare muzeu, fãrã nici o excepþie, are partea luicomercialã: un magazin cu vederi, suveniruri, cãrþi, exponateoriginale (piese de muzeu de prisos), care sunt bine etichetate,însoþite de informaþii bogate, puse pe suport audio sau hârtieºi vândute la preþuri consistente; într-o aripã separatã, e drept,poþi lua masa, o parte din taxe intrând în fondul muzeului etc.

La British Museum am avut ocazia sã vãd ºi sã fotografiezCoranul în original, sã aflu istoricul acestei cãrþi. E adevãrat cãîn majoritatea muzeelor, datoritã istoriei Angliei ºi a ceea ce eaa însemnat de-a lungul timpului, extrem de multe piese demuzeu aparþin, de drept, altor naþii. Aºa se face cã pavilionuldin British Museum ce þinea de istoria Greciei nu era accesibil,pentru cã, momentan, se duc tratative, din partea Greciei, derecuperare a ceea ce le aparþine.

„The Quar’an is a holly book of Islam, one of the world’smajor monotheistic religions.”

Despre cãrþi, mai recente de aceastã datã, am aflat ºi de laScience Museum. De exemplu, la pavilioanele istoriamatematicii, istoria fizicii, am dat peste pagini de manuscrisale diferiþilor matematicieni ºi fizicieni. L-am întâlnit pe Einstein.Oferta informaþionalã cu privire la acesta era extrem degeneroasã. Existau mostre ale scrisului lui în original, existausimulatoare pentru experimentele fãcute de acesta. M-amîntrebat ce cautã în muzeul londonez, dar nu le-am putut bãgade vinã pentru cã era vorba de istoria fizicii.

La muzeul farmaciei, pe câteva etaje, în aceeaºi clãdire cuRoyal Pharmaceutical Society Of Great Britain, pe lângãfotografii, inscripþii medicale ºi farmaceutice, am putut rãsfoicãrþi interesante.

Pharmacy History – Nigel Tallis and Kate Arnold-Forster – eo carte care conþine date importante despre istoria farmaciei înMarea Britanie, despre întemeietorul societãþii, ilustrate dearhivã, evidenþiind atât relaþia dintre pacient-farmacist, cât ºicea dintre medic-farmacist.

Extrem de atractivã mi s-a pãrut The Bruising Apothecary,reprezentând istoria farmaciei ºi medicinii în caricaturi.Ilustratele aparþin societãþii, fãcând parte din fondul decaricaturi. Aceastã colecþie de caricaturi descoperã treptelefarmaciei ºi medicinii, începând cu secolul al XVII-lea pânã însecolul XX. Fiecare caricaturã color este însoþitã de informaþiide specialitate, dar ºi culturale, acolo unde a fost cazul,oferindu-se denumirile latineºti. Generoasã e ºi bibliotecasocietãþii.

Impresionante mi s-au pãrut artefactele, de mãrimi diferite,fãrã excepþie gravate în stil floral, fãrã excepþie indicândconþinutul prin denumirea în limba latinã.

La National History Meseum m-am bucurat de prezenþaaltor cãrþi, pagini de manuscris, informaþii din trecut ºi dinprezentul imediat, englezilor nescãpându-le nimic. Atrãgãtoreste îndemnul de la intrarea în primul pavilion: See, TSee, TSee, TSee, TSee, Touch,ouch,ouch,ouch,ouch,Discover!Discover!Discover!Discover!Discover!

Cele mai apetisante cãrþi le-am gãsit, însã, în bibliotecileuniversitãþilor din Londra ºi Oxford, însã, despre fiecare muzeuîn parte, despre Universitãþile londoneze, despre Oxford,Colegiile lui ºi Muzeul din Oxford în paginile numerelorviitoare.


PRO

PRO

PRO

PRO

„PÂINEA VERSURILOR” ªI „APA CUVÂTULUI”

Florentin PopescuFlorentin PopescuFlorentin PopescuFlorentin PopescuFlorentin Popescu

sunt pentru tine / Cel mai cântat cântec / De odinioarã”. Vedemaici un fel de rãsturnare a perspectivei, poetul gãsind, în finalcea mai potrivitã comparaþie, cãci unde s-ar putea afla o maisugestivã apropiere a sentimentului decât într-o melodie „deodinioarã”, cu parfumul ºi nostalgiile ei? În contextcontemplarea, meditaþiei, dorul se înfiripã pe starea deaºteptare, de nostalgie, pe acea clipã în care chiar ºi „drumurileau plecat în exil”, iar pe cineva (ºi nu e greu de ghicit pe cine),aflat între întuneric ºi luminã „în doare cuvântul” în faþacântecului nerostit presimþit ºi îndelung aºteptat. Nu ºtim cums-a prezentat poetul în primele volume, pe care n-am avut ocaziasã le citim, dar aici el ne apare ca un inspirat ºi bun „construc-tor” de versuri, impresionând prin capacitatea de a ºti sãgãseascã simbolice expresii ºi figuri, imagini ºi metafore de ooriginalitate ºi prospeþime care nu pot întâlni decât rar ºi numaila autorii înzestraþi cu har: câmpia cuvântului, trupul tãcerii,rãnile cuvântului, oasele albite ale liricii º.a.

Ce mult s-au rãrit scrisorile ne spune poetul ºi prin astaînþelegem, de fapt, tristeþea de a vedea cum omul modern, alsecolului al XXI-lea se alieneazã, se înstrãineazã de simþireacuratã, de sentimentele frumoase, dar ºi de trecutul liniºtit ºiromantic din care fiecare mai pãstrãm o pãrticicã în noi. Acesteia– ºi nu numai ei! – îi consacrã Jeton Kelmendi o bunã parte dinpoeme, dar ºi iubirii vãzutã ca un soi de refugiu din faþanemulþumirilor ºi nebuniilor prezentului – fapt foarte interesantºi pe care cititorul, iubitorul de poezie nu poate sã nu-l ob-serve, devenind, fãrã îndoialã, complice autorului.

Antologia lui Jeton Kelmendi ne apare mult mai mult decâto „patã de culoare” în contextul liricii care se practicã azi înlume,. Ea este þãrmul de refugiu, de autoexil al fiecãruia dintrenoi ºi totodatã locul în care, chiar dacã s-au rãrit, scrisorileîncã ne mai sosesc. ªi odatã cu ele ºi fiorul tainic ºi fermecãtoral poeziei.

Nu demult cititorii din România au avut surpriza întâlniriicu încã un poet adevãrat – din mulþii poeþi valoroºi ºi interesanþi,originali ºi frumoºi – din Kosovo, teritoriu care, dincolo devicisitudinile istorice cunoscut, se dovedeºte a fi ºi un spaþiuliterar ce se afirmã ºi se impune din ce în ce mai mult în concertuluniversal al liricii. Numele acestui poet este Jeton Kelmendi,iar volumul lui, tradus în limba românã de Baki Ymery, poartãun titlu nu numai sugestiv, ci ºi plin de o încãrcãturãsentimentalã ºi simbolicã ce spune multe: Ce mult s-au rãritscrisorile.

Jeton Kelmendi, aflãm dintr-o scurtã notã biobibliograficã,a debutat la 21 de ani, în 1999, cu un volum intitulat SecolulPromisiunilor – ceea ce înseamnã cã poetul lasã sã se vadã, celpuþin prin titlul ales pentru acea carte, cã încã de atunci avea oviziune maturã ºi de deplin responsabilã despre rostul bardului,dar despre secolul nervos ºi alert în care i-a fost datã sã trãiascã.De altfel, în treacãt fie spus, Jeton Kelmendi s-a dovedit a fifoarte inspirat ºi ulterior, fiindcã volumele care au urmat au ºiele generice deopotrivã „polemice” ºi incitante: Dincolo detãcere (2002), Dacã ar fi miazãzi (2004), Dãruieºte-mi un pic dePatrie (2005), Unde se duc venirile (2007), Doamna Cuvânt(2007), Ce mult s-au rãrit scrisorile (2007).

Volumul care ne-a ne prilejuieºte aºternerea pe hârtie agândurilor ºi impresiilor de faþã este o antologie din întreagacreaþie a poetului ºi poartã, tot în chip inspirat, titlul împrumutatde la ultima dintre cãrþile amintite.

Spunem ºi scriem „titlu inspirat” nu întâmplãtor, ci fiindcãel rezumã, în fapt, un întreg univers liric. Un univers liric care-l individualizeazã pe autor, conturându-i o personalitate deneconfundat, atât în poezia kosovarã cât ºi în lirica mai largã,am zice chiar europeanã.

Riscând sã fum acuzaþi cã enunþãm un adevãr arhi-cunoscutã – anume acela cã omul este poezia lui, dup cumpoezia este omul, vom afirma cã Jeton Kelmendi se exprimã pesine direct ºi necontrafãcut, sincer ºi fãrã zorzoane ori cãutatefiguri literare, care l-ar trãda imediat.

Jeton Kelmendi este – fapt cu totul remarcabil în vremurileagitate pe care le trãim cu toþii – un poet al iubirii ºi al candorii,al meditaþiilor în faþa trecerii timpului ºi a condiþiei umane. Iardacã ar fi sã rezumãm într-un singur cuvânt creaþia lui, nu ºtimcare termen ar fi cel mai potrivit: Simplitate? Sinceritate? Tainã?ªoaptã? Mãrturisire? Nu ºtim întrucât poetul are din toateacestea câte ceva. El vrea sã comunice ºi celorlalþi ceva dinprea plinul lui sufletesc. O simplã mãrturisire fãcutã iubiteicapãtã, de aceea, valoare generalizatoare, precum în poemulCuvântul a sãrit tãcerea: „Ieri am învãþat / Sã tac / Sã vorbescpuþin / Sunt plin de duhul tristeþii / Prin genele rupte / Aleochilor tãi / Demult am pornit spre tine / Sã vorbesc tãcând / Sãpovestesc / Despre tine / ªi despre mine // ªi m-am gândit /Sã-þi spun / Cã eºti / Pâinea versurilor / Apa cuvântului / Eu

lector


PRO

PRO

PRO

PRO

evocãri

ÎN CÃUTAREA ZÃPEZILORDE ALTÃDATÃ

Gheorghe MincãGheorghe MincãGheorghe MincãGheorghe MincãGheorghe Mincã

Cu Ernest Maftei, suspendat în viforniþele BãrãganuluiIarna care de un timp se abate peste noi, mai în fiecare

an, abia pe la început de februarie, de data aceasta ºi cuninsoare u viforâtã, nu doar cu soare, dupã aproape doualuni în care mugurii stau gata - gata sã dea semn deiminentã explozie sinucigaºã, aminteºte, în fine, deanotimpul altãdatã din belºug înveºmântat în alb, de prinnoiembrie timpuriu ºi pânã cãtre sfârºitul lui martie,Altãdatã nevrând sã însemne, neapãrat, acum un secolsau douã în urmã! Altãdatã vrând sã spunã, pentru ceeace ne intereseazã, cândva, foarte aproape de pragul deschimbare al lui 1989.

Decembrie abia ce începuse. Era ziua din lunã când(parantezã deschisã pentru cine nu îºi mai aduce amintesau cel pentru care timpul abia de atunci înainte avea sãînceapã sã curgã!) debuta, an de an, Festivalul filmuluila sate. Tot în parantezã fie spus, era pe vremea când,în toate aºezãrile noastre, chiar ºi în cele mai bãtute deDumnezeu, funcþionau cinematografe dotate cu aparatede proiecþie, încadrate cu operatori proiecþioniºti plãtiþi înfuncþie de încasãri, pe care erau obligaþi sã le raportezelunar. Deconturile, cum se numeau respectivele rapoarte,aveau ºi o rubricã specialã care se referea la numãrul despectatori, care trebuia defalcat pe genul filmului – dinproducþia internã sau externã. Operatorii, printr-o manevrãcare le era acceptatã fãrã rezerve, poate tocmai pentrucã le fusese cândva sugeratã, treceau întotdeauna toþispectatorii direct la rubrica filmului românesc. Cu altecuvinte, producþia autohtonã bãtea detaºat peliculaamericanã la capitolul audienþã... Dar se ºtia bine cãcinematografele sãteºti nu puteau exista cu nici un chipfãrã filme strãine, pentru cã de fapt filmele strãine – chiardacã uneori titlul cu care apãruserã ele iniþial pe piaþaromâneascã era ulterior abandonat, din varii, foarteinteresante, motive –, erau cele care aduceau spectatori.Acest lucru îi era foarte clar centrului, adicã municipiuluinostru reºedinþã de judeþ, de astãzi ºi de atunci, Buzãu,loc în care funcþiona instituþia tutelatoare în domeniu,Întreprinderea cinematograficã, cea care programa ºiexpedia filmele în teritoriu.

Festivalul filmului la sate însemna cu mult mai multdecât atât! Festivalul filmului la sate rãsturna toateadevãrurile îndeobºte tacit admise, dinamitând firesculde peste an! Atunci, nu se vorbea decât de filmul româ-nesc! Atunci, în prima zi a Festivalului, poposeauneapãrat la Buzãu ºi actorii, actorii noºtri în carne ºi oase,idolii tuturora, aducând pe strãzile anoste de provincieveºnica, invidiata lor intangibilã þinutã de nobili ai spiritului,pe care o risipeau cu o nepãsare caldã printre muritoriide rând ce eram.

În anul acela, de exemplu, prima zi a însemnatsosirea de la Bucureºti a unei trupe întregi de regizori,actori ºi scenariºti. În frunte cu Sergiu Nicolaescu!

Un Sergiu Nicolaescu abia trecut de 50 de ani!Regizorul lui „Atunci i-am condamnat pe toþi la moarte”,al lui „Cu mâinile curate”, „Dacii”, „Mihai Viteazul” ºi alaltora, multe, ºtiute, tocmai se pregãtea sã vadã cumuna din multele lui pelicule se apropia sã treacã de milionulde spectatori ºi sã înceapã, ceea ce era cu totul altãviaþã, un alt, poate ºi el dupã aceea repede încheiat,milion. Nicolaescu era programat sã se întâlneascã laCinematograful „Dacia”, care nu cu prea mult timp înainteîºi deschisese pentru prima datã uºile, cu cinefilii noºtri,care astãzi parcã nu mai sunt, parcã s-au hotãrât,irevocabil, pe ascuns, sã intre cu toþii în pãmânt!

Pânã atunci, mai ninsese în iarna aceea de câtevaori! Nu cine ºtie cât; doar atât cât sã ne hotãrascã sãscoatem definitiv paltoanele vechi de la naftalinã! Pestenoapte, cu mult înainte de ivirea zorilor, începuse dinnou sã ningã; de da ta aceasta, sã ningã însã din greu,deºi fãrã nici o prevestire de vis col. ªi, totuºi, în jurulorei 8,00, când am ajuns la Întreprinderea cinemato-graficã, aflatã atunci pe strada Bistriþei, într-un imobilnaþionalizat, o veritabilã vilã, cu scãri interioare din lemn,scârþâind prelung, obosite de vreme, ori de câte ori leuitai, ºtirile referitoare la starea drumurilor care m-auîntâmpinat erau pe de-a-ntregul alarmante.

Îngrijorarea ne-a transmis-o, mie ºi tuturor celorlalþicare, ca ºi mine, fuseserã „mobilizaþi” de slujbã pentrua-i întâmpina ºi apoi pentru a-i însoþi pe bucureºteni, celcare la vremea aceea era directorul Cinematografieibuzoiene, Ion Despoiu. Ion a fost întotdeauna, cu oricine,niciodatã pe... alese, cum fãceau cei mai mulþi din ceicare se vedeau ajunºi sus, o gazdã desãvârºitã! Fãceau,totuºi, excepþie de la acest tratament, fãrã îndoialã,jigodiile, cu alte cuvinte mulþi! Pânã ºi biroul lui îi dãdeade gol ospitalitatea! Îl amenajase ad-hoc, ajutat de ceicâþiva zidari, tâmplari ºi pictori de reclamã pe care îi aveaangajaþi la cinematografele din oraº. Pe unul din pereþiibiroului, mascase cu o draperie uºa veche, care duceaodinioarã cãtre o debara. Acolo, în spaþiul acela fãrãfereastrã, strâmt cât o mãnuºã intratã la apã, imaginaseun fel de bar, în care dãdea fuga ori de câte ori avea pecineva la el, ca sã se întoarcã imediat cu paharele ºisticla de coniac bun în mânã, pe care le punea, radiindde bunãvoinþã, în mijlocul mesei mari din birou, în jurulcãreia în mod obiºnuit se aºezau subalternii lui ascultãtori,când îi aduna el pentru o muºtruluialã dreaptã.

Când i-am trecut pragul biroului, dupã ce scuturasemîndelung zãpada prin care înotasem pânã la genunchi ºi


PRO

PRO

PRO

PRO

care mi se lipise definitiv de haine, sub forma unor ciuliniîncãpãþânându-se sã nu se mai lase desprinºi de la locullor, l-am gãsit pe Despoiu trântit într-un fotoliu. Era rãvãºit;aºtepta sã-i intre pe uºã ºi câteva mãrimi, niºte mutreacre de la judeþ, care sã-I întrebe ce ºi cum, Despoiu eratrecut prin multe ºi ºtia pânã unde poate sã ajungãavertismentul pe ton ridicat, cã adicã „acþiunea nu trebuiecompromisã”. Dãduse deja telefon la Bucureºti, sã vadãdacã nu cumva artiºtii îºi contramandaserã plecarea,ceea ce ar fi fost echivalent cu absolvirea lui de oricevinã. Ceea ce nu era tot una pentru el, în cazul în care arfi vãzut plutonul de actori rebegiþi la uºã, dar, chiar dacãdin cauza vremii care la noi fãcuse majoritatea drumurilorimpracticabile, nu ar mai fi putut sã îi târascã, realmente,pânã la întâlnirile cu buzoienii, programate pentru ziuaaceea în mai multe zone ale judeþului, în maºinile care îiaºteptau afarã, pe care la venirea mea cu greu reuºisemsã le mai zãresc cum erau ele acoperite de omãt.

– Am telefonat la Bucureºti! Au plecat, nenorociþii!,l-am auzit pe Despoiu lamentându-se, alergând, pentru acâta oarã în dimineaþa aceea care nici nu începuse bine?!,spre fereastra care dãdea spre curte, ca sã vadã ce maiera afarã.

Ce era sã mai fie?! Era prãpãd! Ningea cu fulgi uriaºi!Ningea ca în basme! În curte, câþiva operatori se luptausã sape un fel de tranºee ºerpuite în jurul maºinilor pecare reuºiserã sã le scape din sechestrarea omãtului, pecare însã zãpada se aºeza imediat la loc.

– Poate dã bunul Dumnezeu ºi se împotmolesc pedrum, undeva, înainte de Urziceni, de unde sã poatã faceºi ei cale întoarsã, l-am mai auzit rugându-se, dupã cares-a repezit spre debaraua-bar, de unde a ieºit cu sticlade coniac în braþe, ca ºi când s-ar fi aflat în fata unuitrofeu care trebuia eliminat, ca nu cumva plinã sã-i poarteghinion, aducându-i toþi actorii României pe cap, ca ca ca ca ca sãfie nevoit el sã-i transporte spre toate vãgãunile Buzãului,de hatârul Festivalului filmului la sate ºi de dragul unuinou milion de spectatori la care tocmai atunci îl gãsise ºipe Nicolaescu sã viseze, cât era el Nicolaescu de mare.

La vreme de iarnã, cu vifor cumplit afarã, coniaculpus pe masã este tot ce ai putea sã îti doreºti mai mult,mai ales atunci când este ºi foarte bun, ºi adus de altul! Înstarea asta ne aflam, când ne-am trezit peste noi cumãrimile acelea de care ne tot temuserãm, fãrã sã o maiºi spunem cu voce tare. ªi ei erau rebegiþi, ºi ei s-au repezitsã se încãlzeascã lângã soba de teracotã, având grijã sãþinã bine, deºi cu oarecare greutate, paharul în mânã.

Dupã câteva noutãþi în legãturã cu drumurileînzãpezite din þarã (mai toate þinuturile erau sub troienedar, ca un fãcut, numai varianta prin Urziceni spreBucureºti – nu!) a urmat ºi dezastrul. Venise, în sfârºit,clipa cea mult temutã, a catastrofei; au dat nãvalã pestenoi actorii. Parcã le incendiase simþurile odiseea drumuluiparcurs! Erau transfiguraþi, toþi, îmbujoraþi la faþã, ca niºtesfecle sãnãtoase, roºii, cu ochii împodobiþi de luminacare ne încearcã, fãrã sã mai tinã cont de vârstã, înpreajma bradului de Crãciun.

La venirea lor, Despoiu a declarat, cu o voce pe carenu am înþeles de unde putea sã o mai aibã, cã este foartehotãrât sã îi îmbarce pe actori în maºini, imediat ºi sã îiexpedieze val-vârtej spre localitãþile unde erau programate

întâlnirile ºi unde îi aºteptau oamenii. Chiar cu risculiminent de a eºua toþi, înainte de a ajunge la destinaþie,pe drum deschis, ºi de a rãmâne blocaþi definitiv în munþiide zãpadã.

– ªi cine rãspunde, Despoiule, de soarta oamenilor,pentru cã aºa ceva chiar cã s-ar putea întâmpla?, l-arepezit X.

Despoiu era însã hotãrât sã joace tare, pe o singurãcarte, pânã la capãt.

– N-are cum sã se întâmple, pentru cã îi mobilizaþidumneavoastrã pe cei de la drumuri ºi, dacã nici ãºtia nuar reuºi sã-i deblocheze, daþi imediat telefon la o unitatemilitarã ºi le ordonaþi comandanþilor sã trimitã câte otanchetã dupã fiecare maºinã, de la caz la caz, ca sã lescoatã de acolo.

Stratagema lui Despoiu reuºise ºi scopul fusese atins!Pe toþi a început sã îi intereseze, subit, coniacul de pemasa din birou, acoperitã cu o bucatã de cortinã de scenã.Sigur cã le venise ºi lor rândul sã dea din colþ în colþ ºinu s-au mai arãtat neapãrat interesaþi de o eventualã eºuare în maidanele îngrãmãdite de viscolul care îþi tãiarespiraþia, în drum spre cinematografele comunale, risipitede-a lungul Vãii Buzãului, a Slãnicului, sau cãtre Focºani,pânã dincolo de Rîmnic. A fost o unanimitate absolutã,ca la un veritabil congres al partidului comunist! O unani-mitate nesperatã! Aducãtoare a unei mari descãtuºãri! Afost o îndelung, copios, declaratã unanimitate absolutã!...absolutã!...absolutã!...absolutã!...absolutã!...

Altfel spus, s-a renunþat, într-un entuziasm general ºinecenzurat, la deplasarea la Rm. Sãrat; ce sã ne aven-turãm spre acolo când, la Crucea Comisoaiei, zãpada,viscolitã în ºtiutul gãvan natural din zonã, era înaltã de 2metri, încã de la miezul nopþii. S-a renunþat ºi la depla-sarea la Vîlcele; ºi în direcþia aceea drumul fuseseînzãpezit. De Valea Buzãului, cãtre Pãtîrlagele ºi Nehoiu,nici vorbã nu mai era! Comuna Smeeni era izolatã ºi eaîn nãmeþii Bãrãganului, adunaþi cât stogurile de fânardeleneºti, undeva, înainte de a intra în Þinteºti, imediatdupã ce se trecea de calea feratã... Comuna Smeenirãmânea, totuºi, în picioare, urmând ca deplasarea cãtreacolo sã se facã pe varianta Costeºti, prin Gherãseni.Acolo urma sã mã duc eu, însoþindu-l pe Ernest Maftei,Bãdia. Dar nici la Gherãseni nu s-a mai ajuns pânã laurmã, pentru cã, imediat dupã ce am trecut de ºcoala dinCosteºti ºi am luat-o spre stânga, microbuzul nostru s-aaventurat tot mai mult, din ce în ce mai greu, pânã cânda eºuat definitiv în omãtul adunat în mijlocul drumului,cã nici portierele nu au mai putut sã fie, la început, în niciun chip, deschise.

Ajunseserãm la câteva sute de metri de intrarea înGherãseni, dar erau semne cã acolo vom rãmâne pentrunu se ºtia cât timp. Pe dreapta ºi pe stânga drumului,parazãpezile fuseserã fie dãrâmate, fie acoperite dezãpada care curgea fãrã întrerupere din cer ºi viscolul,care înaintea noastrã împinsese omãtul direct în mijloculºoselei, se nãpustea acum direct asupra microb uzuluila volanul cãruia se afla Costicã Bâsceanu. Fuseseprevãzãtor Costicã ºi luase cu el ºi nisip, ºi lopatã, darde folosit ne temeam cã pânã la urmã nu îi vor folosi lanimic, pentru cã portierele se încãpãþânau sã rãmânãînchise, cu toate eforturile noastre disperate de a le urni,împingându-le cu umãrul, mãcar doar atât cât sã stre-

evocãri


PRO

PRO

PRO

PRO

curãm afarã o mânã, cu care apoi, spre a ne elibera, sãscormonim zãpada pe sub portiere, folosindu-ne depalmele îngheþate ca de niºte salvatoare labe de cârtitã.Microbuzul rãmâne a mai departe nepãsãtor, bineînchingat în valul de omãt, ca într-un ireal calup de halvaalbã. Bãdia renunþase ºi era speranþa cã vom scãpa dinîncercuirea ucigaºã ºi acum, aºezat pe bancheta dinspate, lângã mine, bãtea de zor cu cizmele lui pânã lagenunchi în podea, dând semne nu neapãrat cã dorea sãîºi punã sângele în miºcare, ci mai repede ca sã se facãînþeles cã îºi pierduse, irevocabil, orice iluzie ºi cã estela un pas de resemnare.

A fost o minune cã, dupã multe încercãri, ºoferul areuºit în cele din urmã sã coboare; înotând prin zãpadacare îi ajungea pânã la brâu, a dat cu greu roatã micro-buzului ºi, ajungând în dreptul portierei noastre, ne-aeliberat din încarcerarea din care nu crezuserãm cã vommai scãpa cu una cu douã. Am scormonit, toþi trei, cupicioarele, mâinile ºi cazmaua, zãpada care acoperiseroþile din spate, am turnat sub ele nisip dar, pânã cândCosticã ºi-a reluat locul lui la volan ºi a încercat sãmeargã în marºarier, zãpada era la locul ei.

Era limpede pentru amândoi, pentru mine ºi Bãdia,cã ºoferul nu trebuia sã se mai dea jos de la volan, cãtrebuia sã încremeneascã definitiv acolo, Iãsându-ne penoi, sub biciul acelor de gheaþã, sã scormonim cu hârleþulîn zãpada de pe marginea drumului, în încercareadisperatã de a aduna vreascurile câ te le-am mai fi pututgãsi, ca sã le proptim sub roþi, în chip de fascine.

A durat mult strãdania noastrã!Credeam, fãrã sã o mãrturisim, cã acolo ne va apuca

primãvara sau cã, mã rog, aici ne vor descoperi mai târziulocalnicii oasele, când avea sã devinã drumul practicabil,dupã potolirea urgiei. În aºteptarea sfârºitului, pe careamândoi trebuie sã îl fi simþit suflându-ne în ceafã,respiram din ce în ce mai greu ºi ne învineþiserãm defrig, aºa cã nici eu nu ºtiu de unde am mai gãsit în mineputerea de a-l lãuda pe marele actor pentru rezistenþa luidemnã de invidiat. Bãdia mi-a replicat imediat, mãrturi-sindu-mi cã în tinereþea lui a primit o educaþie cu adevãratspartanã ºi, ca sã fie credibil, nu s-a sfiit sã îmi spunã cãfusese, înainte de rãzboi, membru de frunte al unui partidtrecut la index sub comuniºti. Numai la auzul numeluipartidului în discuþie ºi sângele putea la vremea aceeasã îþi îngheþe în vine, mult mai repede decât din cauzagerului care ne tãia feþele ca un brici.

Foarte nepãsãtor era Bãdia la ceea ce ar fi putut sã ise întâmple dacã s-ar fi aflat despre el ceea ce îmispusese el mie sub avalanºa valurilor de zãpadã viscolitã.Am vrut chiar sã fac auzitã remarca asta, care tot îºifãcuse drum spre corzile vocale ºi nu ajunsese sã semai întrupeze, dar tocmai atunci microb uzul s-a milostivitsã se urneascã înapoi, gata sã treacã peste trunchiurileîncremenite de frig, ca de lemn, care ajunseserãm noi sãfim.

Am ajuns la Buzãu fãrã alte peripeþii, cãtre amiazã,deºi aici a fost nevoie sã mai pierdem ceva timp pânãcând ne-am lãmurit care era restaurantul în care artiºtiiºi gazdele lor, care nu se miºcaserã din oraº, retrãseserãla masã. Bucuria celor din Bucureºti de a-l vedea pecolegul lor viu ºi nevãtãmat a izbucnit sub forma unor

salve repeta te trase cu divizionul de artilerie.Bãdia, aflat pentru un timp în centrul atenþiei generale,

prinsese prilejul sã se dea ºi mãreþ ºi modest. Se vedeaînsã bine cã era radios; înfruntase tinereºte viscolulBãrãganului ºi i se recunoºtea public acest lucru, la urmaurmelor plin de o gravã, sfântã gratuitate, ca oricare altdemers artistic autentic. Eu eram pe mai departe cutre-murat de taina pe care mi-o încredinþase el pe neaºtep-tate, deºi cred cã o mai fãcuse ºi faþã de alþii, cu alteprilejuri.

Exuberanþa generalã dãdea semn, prelung reverberat,ca un gong de argint pe scena de teatru, cã prima zi aFestivalului filmului la sate se încheia triumfal, adicã fãrãvictime umane pe frontul bãtãliei noastre crâncene ºi surdecu pelicula de celuloid de altã provenienþã decât ceaautohtonã, adicã producþia de film capitalistã. Pentru cã,pânã una – alta, filmul strãin, nestingherit de vremuri ºisfidând toate îndelung apãsatele indicaþii preþioase” / seîncãpãþâna sã îi atragã, întotdeauna, fãrã rezerve, pespectatorii noºtri în sala de cinematograf. La mijloc eravorba, fãrã îndoialã, de o mare îndãrãtnicie a oamenilor,pentru cã, atunci când era cazul, se eschivau la nesfârºitsã dea nãvalã când vedeau cã în afiºul pus pe garduriiarãºi era vorba despre Salva-Viºeu sau Mitrea Cocor...

La plecarea din restaurant, noaptea, târziu, afarã con-tinua sã ningã. Ca la sfârºitul lumii! Aplecând pânã lapãmânt vârfurile brazilor, peste care se abãtea blândpovara imaculatã a cerului!

Când am ajuns acasã, ferestrele erau lumina te toate,din belºug, ca întro-o interzisã ilustratã pentru sãrbãtorileCrãciunului care se apropia. Era ceva ºi din lumina aceeade atunci când, într-o primãvarã, în plinã lunã de mai,familia Lazãr Bãciucu, înfruntând mari riscuri, avusesecurajul sã ne viziteze, imediat dupã ce acest domn, cutoate literele cuvântului scrise cu majuscule, fusesepromovat din funcþia de redactor ºef al ziarului „ViaþaBuzãului” în aceea de secretar cu probleme depropagandã la judeþeana de partid.

Nu trecuse prea mult timp de când scãpaserãm, dupãaproape treizeci de ani de amãrãciuni, de chiriaºii dincamerele din faþã. Numai cã, acum, Ia începutul acesteiierni care se anunþa îmbelºugatã, focul ardea în sobaalbã de teracotã, iar de iminenta demolare, care ne pândeatotuºi la colþ de stradã, nu aflaserãm pânã atunci nimic,deºi avea sã se dovedeascã nu prea îndepãrtatã.

Se auzeau palele de zãpadã lipindu-se de geamurilelargi ale sufrageriei, prin care vedeam dezlãnþuirea careacum nu mã mai speria a Înaltului.

Era întinsã masa mare, ai mei fuseserã îngrijoraþi toatãdupã-amiaza de soarta mea, ºi nu se atinseserã de nimic,aºteptându-mã pe mine sã mã întorc de pe coclauriiFestivalului filmului meu românesc la sate.

ªi eu m-am aºezat lângã ei, ca ºi când nici nu aº fimâncat ºi nici nu aº fi bãut nimic în ziua aceea de pominã,când cerul ezitase, încã o datã, sã ne îngenunchezepentru multele noastre rãtãciri, la care ne împingeau fãrãcruþare ºi ireversibil timpurile. Timpuri a cãror potrivnicieriscam sã o simþim tot mai stins, ca printr-o pâslã din ceîn ce mai groasã, ºi cu care dãdeam semne alarmantecã, uneori, începuserãm sã ne obiºnuim, cum se obiºnuiserã de veacuri cu povara jugului vitele în ogradã.

evocãri


PRO

PRO

PRO

PRO

info-cultural

REVISTA REVISTELOR

Virgil PanaitVirgil PanaitVirgil PanaitVirgil PanaitVirgil Panait

CULCULCULCULCULTURATURATURATURATURA – NR.16/2008. Actorul (modest, dupã cumspune lumea) Radu Duda scrie un articol intitulat pomposPurtãtorul de drept al valorilor fundamentale are nu poatefi altcineva decât socrul sãu, Mihai, fostul rege alRomâniei. Iatã ce spune autorul: „Egalitatea a redevenito parte a României pentru a pune umãrul la statornicie.Ea a putut influenþa mersul þãrii , chiar ºi deposedatã deputere politicã sau de rãspunderi administrative… Regeles-a întors în þara sa. Este vremea ca ºi România sã punãcapãt exilului la care a fost pe nedrept condamnatã…Dacã mã uit, prin comparaþie, la comportamentul publical regelui ºi la acela al liderilor politici, constat cã Regele,deºi octogenar ºi purtãtor de coroanã, s-a purtat înpermanenþã în spiritul unei democraþii liberale armo-nioase… Regele este purtãtorul de drept al valorilorfundamentale. Pentru a vedea coroana pe care regeleMihai o aºazã pe creºtetul României de azi, nu ai nevoiede ochi, ci de cetãþenie”.

Obiectivitate sutã la sutã, nimic de adãugat. Ar trebuica domnul Duda sã fie acuzat de… socrism ? Cred cãda, mai ales cã nu ne spune ce s-a întâmplat cu valorilecu care regele Mihai a pãrãsit Þara!… În rest, sã auzimde bine!

SUDSUDSUDSUDSUD – NR.3/2008.O radiografie nu prea rozã acondiþiei scriitorului român de azi face poetul Liviu IoanStoiciu: „Astfel, scriitorul muritor de rând, membru alU.S.R., nu s-a vãzut scos în faþã nici dupã Revoluþie- ela stat la masa de scris ºi de citit, ºi-a scris opera dupãputeri, fãrã sã aibã parte de vreun avantaj nesindical cãe membru al U.S.R. (avantaj cum au atâþia din conducereaU.S.R.) ºi din jurul acestei conduceri care se credprovidenþiali, considerând cã e normal ca ei sã-i reprezintepe scriitorii români în strãinãtate, pe gratis, sã fie traduºiºi promovaþi cu obstinaþie, sã fie susþinuþi critic în mass-media audio-vizualã ºi scrisã. U.S.R. e azi un amestecde scriitori oneºti, necompromiºi de trecut ºi de scriitoricolaboratoriºti ceauºisto-comuniºti… Când aduci vorbade lustraþie în cadrul U.S.R. ºi al revistelor ce apar subegida sa, îþi aprinzi paie în cap.” Ce s-ar mai putea adãugala cele spuse / scrise de inconfundabilul poet (ºi pole-mist) care este LIS?

TRIBUNA TRIBUNA TRIBUNA TRIBUNA TRIBUNA – NR.134/2008.Un excelent Editorialintitulat Biserica ºi politica – un nou experiment semneazãRadu Preda. Domnia Sa trateazã un subiect care a trecut,pânã acum, aproape neobservat ºi anume dreptul preoþilorde a candida la alegerile locale! Dar de ce ne-am mira,când unii preoþi deþin magazine, maºini luxoase ºi

discoteci? Mai primesc ºi salarii de la stat! Spune d-lPreda: „Decizia, luatã la recentul sinod de a permitepreoþilor ortodocºi sã candideze la alegerile locale,surprinde. Ea trezeºte serioase semne de îndoialã dacãBiserica noastrã majoritarã ºtie ce vrea, de fapt, pe scenapoliticã ºi socialã. Termenii în care aceastã decizie afost formulatã trãdeazã nu doar nesiguranþa raportãrii lapropria tradiþie canonicã, dar, ºi lipsa unei minime culturicivice, a unei viziuni organice despre rolul ºi locul Bisericiiîn statul de drept. În loc sã limpezeascã raportul deseoriambiguu, decizia sinodalã adânceºte confuziile…”Acestea fiind spuse, n-ar mira pe nimeni dacã Bisericas-ar transforma, cine ºtie, într-un Partid. E doar o sugestienevinovatã…

PLUMBPLUMBPLUMBPLUMBPLUMB – NR.13/2008. Dan Romulus Busnea scrieun necesar articol de atitudine despre Politica denigrãrilorîn culturã, fenomen (regretabil) cãruia unii îi mai spun ºidemitizare. Aºa au fost „demitizaþi” Eminescu,Sadoveanu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Marin Sorescu,Nichita Stãnescu – nici Mioriþa n-a scãpat teafãrã acestortendinþe demolatoare. Iatã ce spun de D.R.B.: „Sfârºitulsecolului al XX-lea ºi începutul noului secol au adus cusine un context cultural esenþial modificat, generat de olume globalizatã, care tinde sã uniformizeze tot mai mult,sã erodeze ºi interiorul sufletelor noastre tot mai mãcinatede sentimente ciudate, contrare principiilor pe care s-auclãdit spiritual generaþii întregi. Trãim un timp al înstrãi-nãrilor, desolidarizãrii ºi destrãmãrilor de tot felul, în caredenigrarea a ajuns stindardul multor indivizi care seconsiderã elitiºti ºi pentru care termenul denigrare adevenit sinonim cu plãcerea dusã pânã la paroxism, maiales când le reuºeºte bãlãcãreala cuiva…” Trist, daradevãrat! ªi, mai ales, periculos!

VVVVVAAAAATRATRATRATRATRA – NR.1-2/2008. Numãr dublu, dedicat în mareparte lui ION MUREªAN – poetul, poate, cel mai discretal generaþiei ’80 despre care criticul literar Al. Cistelecanspunea cã este cel mai mare poet român contemporan,ºi îl propunea în vederea luãrii Premiului Nobel pentruliteraturã. Spune Iulian Boldea: „Versurile lui Ion Mureºanedificã o structurã liricã singularã, de o frapantã origi-nalitate din care fac parte integrantã spasmul ºi luci-ditatea, fiorul morþii ºi figuraþia oniricã, dizarmoniile voiteºi, oricât ar pãrea de ciudat, calofilia ilicitã. Ion Mureºane un poet de primã mãrime ce trãieºte fãrã rest vibraþialirismului, un poet ce se identificã total, fãrã niciun rabat,cu propria poezie, alcãtuitã din fantasme, ultragii alesinelui ºi însingurãrii…” Eu unul nu cred cã Ion Mureºan


PRO

PRO

PRO

PRO

info-cultural

e cel mai mare poet român de azi, dintr-un singur motiv:el este un poet important, deocamdatã, pe care timpul îlva aºeza la locul potrivit. Fãrã îndoialã cã se va afla înprimele rafturi ale literaturii române.

CAFENEAUA LITERARÃCAFENEAUA LITERARÃCAFENEAUA LITERARÃCAFENEAUA LITERARÃCAFENEAUA LITERARÃ – NR.3/2008. Poetul VirgilDiaconu ne prezintã pe larg pe 4 (patru) pagini lansareala Piteºti a volumului O panoramã criticã a poezieiromâneºti din secolul al XX-lea de Marin Mincu – volumapãrut la Editura Pontica spre sfârºitul anului 2007. Multemai spune Marin Mincu cu acest prilej: „Poate cã înbibliografia obligatorie a studenþilor de la Litere, profesoriiUniversitãþii piteºtene vor introduce ºi cãrþile mele… Nus-a spus cã sunt un scriitor bilingv… Sunt primul produsal culturii româneºti calificat în Occident… Carteacuprinde 94 de poeþi. Cine nu este aici nu este important.L-am sãrit pe Eminescu, pentru cã atunci când Mallarméfãcea ermetism, el era un romantic întârziat…”

Câteva observaþii se impun:1) Era bine dacã d-l Marin Mincu se califica ºi în ceea

ce priveºte modestia (aici sau în Occident, nu areimportanþã);

2) Este o aberaþie (cel puþin) sã afirmi cã un poet carenu-þi place þie nu este important;

3) Antologia fiind consacratã secolului al XX-lea nuputea sã înceapã cu… Eminescu dintr-un motiv foartesimplu: acesta a trãit ºi a creat în secolul al XIX-lea.

Mai exact, spre informarea Domniei Sale, autorulLuceafãrului a murit în anul 1889. Sã-i fi scãpat acestamãnunt d-lui Marin Mincu?! Tot ce se poate…

LITERELITERELITERELITERELITERE – NR.3-4/2008. Am scris ºi eu la vremearespectivã despre aberaþiile Elenei

Vlãdãreanu la adresa lui Nichita Stãnescu.Abia acumvãd cã am fost mult prea blând, pe lângã cele spuse(bine) de d-l Tudor Cristea în Editorial. Iatã: „O fracturistãcare, vorba ceea, nici prea frumoasã pânã la douãzeci,nici prea deºteaptã pânã la 27 de ani (…) De unde-i vinemaimuþei lirice respective(al cãrei nume am sã-l trec subtãcere, pentru cã ea, conform adagiului eminescian, nuîncearcã decât sã se lustruiascã pe sine sub umbranumelui poetului contestat – dar care, în viaþã fiind, n-arfi cheltuit pe ea nici mãcar o privire), de unde –i vine,aºadar, oþãrârea þanþoºã? Din neputinþa de a-l înþelegepe poet în vremea liceului, urmat în Medgidia (…) Cumîntre timp domniºoara comisar a urmat ºi facultatea, poates-o spunã în gura mare: continuã sã nu-l înþeleagã peautorul „viziunii sentimentelor”. ªi de ce sã punã eachestia asta pe seama ceþii din propriu-i cap, când poates-o punã pe seama aburilor alcoolici dintr-al lui Nichita?”Un text cu adresã pentru demolatorii ieftini!…

CONVORBIRI LITERARE CONVORBIRI LITERARE CONVORBIRI LITERARE CONVORBIRI LITERARE CONVORBIRI LITERARE – NR.3/2008. În rubricasa (Prãvãlia cu poezii) distinsul poet Adrian Alui Gheorghescria despre un autor foarte prolific – poate exagerat deprolific – care a publicat, în doar ºapte ani, 18 volume deversuri, fiecare având în jur de 300 de pagini! Citiþi, vãbucuraþi, vã minunaþi ºi vã faceþi cruce!

Asta, da grafomanie ºi lipsã de mãsurã! Sã vedem

ce anume debiteazã poetul respectiv, pe nume MartinAbramovici: „Privim steaua Terra din fereastã-n zori / cape-o noimã cu raze de aur / când vremea vremuieºtepostmodern / arborele meu cu verde abuziv / capãtã otransparenþã aurie / un galben insinuat câºtigat la alegeri/ de poeticitatea limbajului / care face o gaurã-n cer /plesnind de devitalizare / corupând strãina chemare / cao langurare cromaticã / ce determinã egalitatea femeii cubãrbatul / în toate domeniile vieþii sociale / ºi-n pat…” Eclar! Acest autor ar putea intra în Cartea Recordurilor,dar în poezie nu prea cred cã are sorþi de izbândã…Dar,mai ºtii ?!…

DACIA LITERARÃ DACIA LITERARÃ DACIA LITERARÃ DACIA LITERARÃ DACIA LITERARÃ – NR.2/2008.Savuros, interviulrealizat de Cãlin Ciobotari cu poetul Emil Brumaru (maiales cã este reprodusã ºi o fotografie a autorului la spitalul„Socola” din Iaºi – a cui o fi fost ideea?). La întrebareareferitoare la viitorul literaturii ieºene, rafinat – cum îl ºtim,maestrul Brumaru evitã cu dibãcie un rãspuns tranºant:„Mie nu-mi place sã discut despre viitor. Sã vorbim desprePREZENT. Avem la Iaºi câþiva poeþi importanþi. L-aºpomeni pe Mihai Ursachi; mai era Ioanid Romanescu,aºa, mai zvãpãiat! Apoi l-aº aminti pe Dan Laurenþiu careera la „Cronica”… Ca sã nu mai zic de Cezar Ivãnescu.*Uite, ãsta un mare poet. Nu conteazã temperamentul lui,ciudãþeniile pe care le are ºi faptul cã se pune rãu cutoatã lumea. Cezar Ivãnescu nu e încã atât de lãudat pecât ar trebui. Ar trebui mereu scos mai în faþã…” EmilBrumaru îºi propusese sã vorbeascã despre PREZENT;fiind întrebat de VIITOR! Se vede treaba cã viitorul celmai sigur (ºi-n literaturã) este tot TRECUTUL, nu-i aºa?!

VITRALIU VITRALIU VITRALIU VITRALIU VITRALIU – NR.1-2/2008. Un act de maregenerozitate ºi reparaþie moralã face criticul Marius Mantapublicând un amplu articol despre regretatul poet MihailSabin, autor nu lipsit de importanþã, dar despre care sevorbeºte, din pãcate, foarte rar.

Marius Manta: „…poetul promoveazã o liricã intelec-tualistã în care îngusteazã aria emoþiei directe, odatã curefuzul etalãrii lipsite de discreþie ºi de rafinare a stãrilorsufleteºti elementare. Poezia nu e o simplã argumentarea unei idei filosofice, morale, sociale, chiar dacã, într-oprimã fazã, ea porneºte din acest punct. În propriaaccepþie, poetului îi este destinatã cea mai înaltã treaptãpe scara cunoaºterii (…) Poetul pare a prefera acestunivers decantat al cãrþilor ºi de aceea sintetizeazãadevãrul lor cu cel al naturii, atribuind noii descoperiri unechilibru al convingerilor intelectuale. Mihail Sabin credeîn destinul geniului…” Oare s-a gândit cineva sã re-editezetoatã opera poeticã a lui Mihail Sabin, însoþitã ºi de unaparat critic adecvat? Ar fi o bucurie pentru iubitorii depoezie adevãratã…

* În momentul în care scriu/citiþi, cei patru poeþi ieºeniaparþin trecutului: Ioanid Romanescu (m. 1996), DanLaurenþiu (m. 1998), Mihai Ursachi (m. 2004) ºi CezarIvãnescu (m. 2008).


PRO

PRO

PRO

PRO

ROMÂNIA LITERARÃROMÂNIA LITERARÃROMÂNIA LITERARÃROMÂNIA LITERARÃROMÂNIA LITERARÃ – NR.14/2008. Când bunicalui Adrian Copilul Minune a împlinit o sutã de ani, iar tatãllui Irinel Columbeanu o sutã ºi ceva, subiectele au apãrutpe prima paginã a ziarelor, precum ºi în jurnalele TV laloc de cinste. Când un distins scriitor, traducãtor ºi edi-tor, mare iubitor al cãrþii, pe nume Romulus Vulpescu, aîmplinit 75 de ani, nimeni nu a scos o vorbã. ªansa afost ca „România literarã” sã-i dedice o paginã aniversarãsemnatã de d-l George Radu: „Dincolo de laturaspectaculoasã a personalitãþii lui Romulus Vulpescu, pecare i-o cunosc cei mai mulþi oameni, se aflã o laturãsobrã, gravã a unui om care trudeºte la potrivireacuvintelor întocmai ca ºi înaintaºii sãi…”. Iatã ce spuneaºi Nichita Stãnescu:

„Romulus Vulpescu este unul dintre foarte rarii scriitoricare sunt în acelaºi timp ºi propriul lor personaj. RomulusVulpescu este invenþia lui Romulus Vulpescu, aºa cumDon Quijote este invenþia lui Cervantes. Ceea ce frapeazãpeste tot, cu constanþã, e suavitatea vehementã, puritateagroasã, angelismul exprimat cu brutalitate al unei structuririmbauldiene”. La mulþi ani, domnule Romulus Vulpescu!

AAAAATENEU TENEU TENEU TENEU TENEU – NR.4/2008. Frumoase ºi inspirate poeziipublicã în acest numãr Viorica Rãduþã ºi Ion Panait, doipoeþi din generaþii diferite, dar ambii – scriitori autentici,cu personalitãþi bine conturate. Ce ne facem, însã, cutextele (poemele) semnate de Gabriel Stãnescu? Simpleînºiruiri de cuvinte care nici ca prozã nu merg, nuconving, cu toate cã autorul ne „loveºte” cu câteva numeproprii americãneºti – asta pentru a ne demonstra cãDomnia Sa locuieºte în… America! Iatã: „În BatonRouge, Louisiana / E un vechi obicei ca în ziua de MardiGrass / Lumea sã sãrbãtoreascã intrarea în primãvarã /Muzicã de jazz dansuri pe strãzi / care fac prin tradiþie/ Din pitorescul oraº înfiinþat / De coloniºtii francezi unulcu alurã europeanã / Cuiva i-a trecut prin cap sã aºeze/ Pe un car alegoric un falus uriaº / O butaforie careaminteºte prin semnificaþie De vechile mituricosmogonice ale omenirii…” Bla, bla, bla, etc. Adicãvorbe goale, vide ideatic ºi emoþional. Dacã autorul pub-lica acest text ca o ºtire de ziar, mai mergea, dar capoezie… e prea de tot!…

BREVIAR

Dinu MireaDinu MireaDinu MireaDinu MireaDinu Mirea

info-cultural

BIBLIOTECA JUDEÞEANÃ „DUILIU ZAMFIRESCU”DIN FOCªANI

De când se aflã sub coordonarea ambiþioasã ºienergicã a Teodorei Fântânaru, colectivul acestei instituþiivrâncene – entuziast ºi competent – nu înceteazã sã nesurprindã prin faptele sale culturale: „Europa. Ghid determeni pentru o societate multiculturalã”, un strãlucitproiect finalizat în colaborare cu Biblioteca Centralã „Con-vent de Sant Roc” din Gandia (Valencia, Spania) ca osingurã echipã devotatã ideii de promovare a inter-culturalismului.

Într-o primã secþiune gãsim informaþii sintetice desprecele douã provincii / judeþe ºi oraºe (cu minime repereistorice, geografice, economice, cultural - sociale).Urmeazã firesc, un corpus de termeni aplicaþi pe temainterculturalitãþii, a cãror cunoaºtere faciliteazã contactuldintre douã sau mai multe culturi (alteritate, apartenenþã,asimilare, diversitate, educaþie interculturalã etc.)Excelentã ideea unui chestionar cu întrebãri foarte binegândite la care rãspund câteva persoane care au trãitdeja o experienþã de acest gen.

Considerãm cartea ca fiind bine – venitã, cu atât maimult cu cât tocmai sentimentul alteritãþii, de care vorbea

Adrian Þiglea în „Comentarii”, se aflã în pericol, dacã nereferim – în special – la tineri. O bibliografie esenþialãînchide / deschide acest excurs preþios, care ne obligãsã-i respectãm pe realizatori (prea mulþi, ca sã-ienumerãm).

Tot o iniþiativã a Bibliotecii Judeþene „Duiliu Zamfirescu”din Focºani (în cadrul proiectului: „Târgul de carte pentrucopii ºi tineret” 19 – 22 aprilie 2007) s-a finalizat prinapariþia unei substanþiale ºi surprinzãtoare antologii:Experimentul Focºani, (Bucureºti, Editura MuzeulLiteraturii Române, 2007), de naturã sã atragã atenþia,încã o datã ºi la modul cel mai convingãtor, asupra faptuluicã existã aici, în zona Vrancei, un topos creativ stimula-tor ºi merituos – VRANCEA LITERARÃ, nu neapãrat însensul cã participanþii la acest festin spiritual ar fi vrâncenisutã la sutã (5 din cei 13 sunt, indiscutabil, ai Vrancei),ci în sensul cã se dovedeºte existenþa unui coagulantmintal, cel puþin, care-i uneºte pe creatorii veniþi din di-verse zone ale þãrii sub semnul Logosului (Bucureºti,Buzãu, Vaslui, Bacãu, Ilfov, Teleorman, Galaþi). „Într-osearã la Lepºa”, ca sã folosim inspirata formulã a DoineiPopa, s-au adunat treisprezece cavaleri ai Spiritului, atât


PRO

PRO

PRO

PRO

info-cultural

de diferiþi ca temperament, structurã psiho – intelectualã,principii, expresivitate ºi au zidit o nouã poartã LuminiiLuminiiLuminiiLuminiiLuminii.Sã le dãm cinstea cuvenitã: Liviu Ioan Stoiciu, TeodoraFântânaru, Constantin Frosin, Ioan Adam, Viorelªtefãnescu, Maria Stoian, Cristian Sãvescu, GabrielFurnica, Marin Codreanu, Silvia Chiþimia, Doina Popa,ªtefan Ghidoveanu, Radu Cârneci.

Dar, fãrã îndoialã, cea mai de seamã realizarebibliograficã a instituþiei vrâncene mai sus menþionate,nu numai pe anul în curs, este antologia antologia antologia antologia antologia DuiliuZamfirescu. 150 de ani de la naºtere (Focºani, EdituraAndrew, 2008) ce cuprinde nu mai puþin de 50 de articoledespre viaþa ºi opera autorului vrâncean, apãrute în ultimii7 – 8 ani în revistele culturale de pe aceste meleaguri(„Cronica Vrancei”, „Oglinda literarã”, „Pro Saeculum”,„Lector”) sau în volume separate aflate în custodiaBibliotecii. Din cei 27 de autori se disting, de departe,contribuþiile lui IOAN ADAM, zamfirologul nr. 1 la nivelnaþional, ALEXANDRU SÃNDULESCU, în imediata luiapropiere, MIHAI CIMPOI, CONSTANTIN CIOPRAGA,THEODOR CODREANU, FLORIN PARASCHIV, IOANDUMITRU DENCIU, DUMITRU HUÞANU ºi, fireºte,LASCÃR DUILIU ZAMFIRESCU, ce depune mãrturie încalitate de nepot al marelui scriitor. Sunt reprodusefotografii de familie, ilustraþii (foarte inspirate) realizatede graficianul Alexandru Cucereanu. Performerele acesteiantologii cu adevãrat remarcabile sunt: Nicoleta Opriºan,Doina Popa Stoiciu, Corina Aiacoboaie ºi AngelicaParaginã care meritã – din plin – admiraþia ºi felicitãrilenoastre.

GEORGE COANDÃ – HOLOGRAFIILE, Târgoviºte,Editura „Bibliotheca”, 2007.

O personalitate marcantã a meleagurilor dâmboviþeneeste George Coandã: George Coandã: George Coandã: George Coandã: George Coandã: poet, prozator, publicist, istorical culturii ºi civilizaþiei, geopolitician (creatorul acestuiconcept), expert ABI (S. U. A.) în jurnalism ºi literaturã.El ne oferã, de aceastã datã, un volum de SONETE,„capricii libere de orice prejudecãþi” scrise în perioada1974 – 1979, amânate „sine die” de Editura Eminescu ºipublicate – iatã – acum la Editura „Bibliotheca” dinTârgoviºte (2007). Nãscutã din nevoia de refulare, dar ºidintr-o sincerã revoltã împotriva dictaturii ideologice ºi apsihopatiei politice, dupã a sa mãrturisire, aceastã cartedã seama – prin cele 125 de texte – de profunda crizã încare se aflã OMUL OMUL OMUL OMUL OMUL cu ºansa lui de a trãi ºi de a seexprima liber: „Aº da un regat pe-un duh teleleu /ºi înc-un regat aº mai da pe iubire / ºi regretele toate le-aº dafãrã dar / sã pot sã mai fiu sã mai pot…”

GHEORGHE CHIRTOC – Sirepele domnului Anason,Focºani, Editura Andrew, 2007

Aflat la debut, el se adaugã pe lista scriitorilor proveniþidin rândul medicilor: Liana Enache, Ion Cocioabã, DãnuþCeamburu... Talentul de povestitor este bãtãtor la ochi,dupã cum la fel de evident este cã autorul nu ºtie (sauignorã?!) tehnicile moderne de a face roman, cu atât maipuþin pe cele postmoderne. Momente de tensiune existã

destule în aceastã naraþiune, chiar unele momente liricetulburãtoare, de asemenea, suficiente naivitãþi ºi stângãciicare-ºi au farmecul lor. Lãudabil este, însã, faptul cãpovestitorul reuºeºte sã creeze viaþã, cã în paginileacestei cãrþi respirã o umanitate atinsã de tristeþeatrecutului. Textul este o despovãrare ºi împlinirea uneipromisiuni: de a converti suferinþa ºi dragostea de viaþãîntr-o poveste.

DAN PURIC - Cine suntem cu douã prezentãri (în locde Prefaþã) aparþinând pãrintelui Iustin Pârvu ºi lui DanCiachir; o postfaþã aparþinând lui Gheorghe Ceauºu,Bucureºti, Editura Platytera, 2008.

În numai doi ani, DAN PURIC a devenit o voceautoritarã, tandrã ºi charismaticã, în primul rândpersuasivã ºi tulburãtoare, prin adevãrurile adânci pe carele transmite cu simplitate ºi iubire de oameni. Era ºitimpul: dupã apariþiile coºmareºti ale lui Dan Negru (numepredestinat), Gigi Becali, Miticã de la Ligã, Vadim Tudor,adevãrate fãpturi ale întunericului ºi subumanului, aveamnevoie ºi de un „prinþ al Luminii”. Iatã-l, de data aceasta,prezent cu o carte în care se aflã rãscolit de ampleprobleme identitare. Volumul acesta adunã textele a douãinterviuri publicate în „Formula AS” ºi „Tango” în primele6 – 7 luni ale anului 2007, textele a trei interviuri televizatela Realitatea TV Realitatea TV Realitatea TV Realitatea TV Realitatea TV ºi N24 N24 N24 N24 N24 (în regia lui Robert Turcescu ºiBogdan Gamaleþ), o conferinþã susþinutã la ArhiepiscopiaAlba – Iulia, la 22 noiembrie 2007, o cuvântare, „Luminãde om ºi de neam românesc”, la înmormântarea pãrinteluiAtanasie (Mãnãstirea Petru Vodã, 4 martie 2008), opredicã la aceeaºi mãnãstire (la 20 ianuarie 2008), însfârºit, o comunicare în cadrul simpozionului internaþionalortodox organizat de Arhiepiscopia Alba –Iulia în martie2008 ºi un text scris special (singurul) pentru aceastãcarte: „Cine suntem”, de unde citãm: „…recursul la me-moria neamului nu creeazã o vale a plângerii continue,un paseism al fricii de prezent, ci îl ridicã pe om din mâlulmediocritãþii la demnitatea autenticului, anulând frica demoarte ºi înlocuind firesc progresul umanitãþii cu desã-desã-desã-desã-desã-vârºirea fiinþei.vârºirea fiinþei.vârºirea fiinþei.vârºirea fiinþei.vârºirea fiinþei.” În vremuri atât de întunecate, când avorbi despre identitatea neamului este, în cel mai fericitcaz, privit ca un fapt derizoriu sau un lux inutil, ce meritãignorat cu trufie, cartea lui Dan Puric e ca o razã de luminã.

ANDREI VARTIC ºi NICOLAE RUSU Diptic. AndreiAndreiAndreiAndreiAndreiVVVVVartic artic artic artic artic - Basarabia, rana de la hotarul de est ºi NicolaeNicolaeNicolaeNicolaeNicolaeRusuRusuRusuRusuRusu - Povara ºi osânda orgoliului, Bacãu, EdituraVicovia, 2008.

De la Bacãu ne-a parvenit un dipticun dipticun dipticun dipticun diptic de numai 108pagini, format mediu, care ne-a tulburat pentru cã nereaminteºte de datorii neonorate încã, ba chiar uitate într-un nod mai mult decât vinovat. Cele douã opuri sunt dedi-cate aniversãrii a 90 de ani de la Actul Unirii Basarabieicu România, act votat de Sfatul Þãrii (Chiºinãu) la 27martie 1918. Avem aici, între altele, o demonstraþieconvingãtoare a faptului cã Basarabia a contribuit uneoridecisiv la renaºterea naþionalã, la eforturile de întregire aneamului, la crearea statului român modern, adevãruriprea lesne ºi condamnabil uitate ( Andrei Vartic). În celãlalt


PRO

PRO

PRO

PRO

op, de atitudine, se insistã asupra cazului Ion Druþã, figurãtragicã a scriitorimii basarabene, „conºtiinþã scindatã” (v.Theodor Codreanu) ºi, în final, eºuatã în afara ideii deromânitate (Nicolae Rusu). Ne rãmâne în minte întrebareatemãtoare a lui Andrei Vartic: „Vom mai putea sã ni-i onorãmºi peste 100 de ani pe ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazul,aºa cum americanii ºi-i onoreazã pe George Washingtonºi Benjamin Franklin?” Bunã întrebare, zãu aºa!!...

ANA DOBRE- Utopiile realului (criticã literarã),Bucureºti, Fundaþia Culturalã Libra, 2007

Înainte de a primi cãrþile de la aceasta, cunoºteam peAna Dobre din intervenþiile publice (aplicate ºi pertinente)din „Caligraf”, „Luceafãrul”, „Viaþa Româneascã”, „ProSaeculum”... Cartea de faþã este o încununare, o sintezãºi o sumã a unei prestaþii critice demne, respectate ºirâvnite. „Utopiile realului” atestã calitãþile binecunoscuteale comentatoarei din Teleorman: sobrietate, echilibru,judecatã nuanþatã, rareori tulburatã de dorinþa de acontraria aºteptãrile cititorului (de calitate). Materia criticãeste împãrþitã în cinci secvenþe: I PORTRETE unde suntdiscutaþi: Horia Gârbea, ªtefan Mitroi, Dumitru VasileDelceanu, Gheorghe Stroe, Stan V. Cristea, Daniel Dincã(6); II. PROZÃ unde apar în prim – plan prozatori de toatevârstele ºi orientãrile (estetice, fireºte): de la Fãnuº Neagula Ioana Bãieþicã, de la Constantin Þoiu la Dan Miron, dela ªerban Tomºa la Ioan Neºu, în sfârºit de la MariusTupan la Gheorghe Filip (8); III POEZIE Aici se aflãdiscutaþi: Valeriu Sârbu, Gheorghe Pituþ, Liviu IoanStoiciu, Constantin Abãluþã, Leo Butnaru, Ioan Dinulescu,Angela Furtunã, Paul Aretzu, Ilie Gorjan, Valentin EmilMuºat, Theodor Rãpan (11); IV CRITICA CRITICII. ESEUunde se fac aprecieri, descrieri, nuanþãri asupradiscursurilor critice susþinute de Gheorghe Ganã, Alexªtefãnescu, Mihai Drãgan, Gheorghe Drãgan, IoanaLipoveanu, Radu Sãplãcan, Al Dobrescu, Ion Cristofor(8); în sfîrºit... V MÃRTURII DESPRE TRECUT ªIPREZENT cu 3 profiluri de mãrturisitori: Irina Mavrodin(în dialog cu Alexandru Deºliu, Dumitru Anderca, autorulunei cãrþi – document despre deportaþii din Bãrãgan ºiînchisorile comuniste, existenþe aflate permanent subsemnul tragicului ºi Petru Groza, cunoscutul demnitarcomunist ce se confeseazã: „o mãrturie despre sine ºidespre lumea în care a trãit”).

Cartea impune prin probitate, se citeºte cu mult interes,deºi – dacã mi-este permis – cred cã Ana Dobre e maisigurã pe sine atunci când comenteazã prozã ºi criticã.Mã-nºel oare?!

LOREDANA DÃNILÃ - Cauþiune pentru destin(poeme), Bacãu, Editura Proplumb, 2007

Autoarea unor versuri memorabile („Plãteºte destinuluicauþiune, / eliberându-mã de singurãtate, / Iubire trãitã înzori, / rugã / înaintea altor pãcate…”) se aflã la a treia sacarte de poeme, dupã debutul editorial: Sã mori dindragoste (1999) ºi Înger zãvorând clipa (2004), ambeleapãrute la Editura Corgal Press din Bacãu. Mãrturisesca nu ºti cine este Danile Nicolescu, prefaþatorul de acum,dar îi dau dreptate atunci când remarcã fibra tragicã ce

vrea sã trãiascã autentic într-o lume maculatã de profanºi atinsã de frigul neantului (v. „Frig îngeresc”) ,retrãgându-se în cetãþuia, altãdatã reconfortantã, acuvintelor mântuite prin creaþie.

CONSTANÞA CORNILÃ - Aleea scrisorilor, Focºani,Editura Andrew, 2008

Autoarea nu se aflã la prima „abatere” de acest gen.Nevoia ei irepresibilã de a comunica cu semenii,dragostea de viaþã ºi de oameni, de luminã ºi tandreþe,naºte poezia ºi, oriunde s-ar afla, ea þine sã-ºi facã auzitãaceastã voce încercatã de suferinþã, zbucium dureros;ea vine dintr-un prea plin sufletesc ºi dintr-o speranþã,niciodatã stinsã, cã vremea zâmbetului vremea zâmbetului vremea zâmbetului vremea zâmbetului vremea zâmbetului va veni, trebuiesã vinã… O mai mare severitate în selectarea textelor(sã-i spunem, autocenzurã), ceva mai multã rãbdare în„pieptãnarea” acestora ar fi fãcut din acest al patruleavolum (dupã Anotimpul cinci, Galaþi, 1994, Arhitecturasufletului, Focºani, 2000 ºi Alergarea luminii, Focºani,2005) cartea care sã o reprezinte cel mai bine. Sugerezautoarei o antologie fãcutã cu toatã „rãutatea” de care eîn stare. Pânã atunci, o mostrã de aleasã poezie: „Etimpul / Din crengile / Gândului alb / Ce-n iernile triste numoare / Ne-nvaþã sã fim / ªi pãdure ºi ºes / Când umbradin talpã / Ne doare” Dacã ar fi fost numai atât!... dinpãcate e un fragment (eminent) dintr-un text mai mare!...

CARMEN ION - Þara Vrancei. Cine am fost. Cinesuntem. Cine vom fi?, Focºani, Ed. Andrew, 2007

Îmi face plãcere sã consemnez aici debutul colegeimele de la Liceul Pedagogic „Spiru Haret”, Carmen Ion,care îndrãzneºte un discurs (competent) despre valorileperene ale folclorului vrâncean. Pentru a reuºi aºa ceva,îþi trebuie multã dragoste ºi rãbdare, rigoare, spiritsistemic, discernãmânt ºi … multã, multã trudã. Aproapenimic nu-i scapã exegetei: arhitectura popularãtradiþionalã, tehnicile de încondeiere a ouãlor de Paºti,mãºtile cu funcþie ritualicã, dansurile populare din zonaVrancei, obiceiurile calendaristice care – împreunã –garanteazã specificitatea acestui topos spiritual. Urmeazãpeste 70 de pagini de ilustraþii, atent selectate ºi binepuse în valoare: peisaje, case þãrãneºti ce probeazã otradiþie arhitecturalã, aspecte din „frumosul cotidian”(pãpuºi, scaune, instrumente muzicale, obiecte casnice,costume de sãrbãtoare, pãretare împodobite), profiluriumane dezarmante prin simplitatea lor, datini ºi tradiþii înimagini… La realizarea proiectului au contribuit ºi eleviiBianca Macovei, Valentina Mirela Bucur, Ana Maria Petre,Ana – Maria Manta, Roxana Martea, Daniela Arion, AncaOlivia Iancu, Alexandru Dumitru Filimon (acesta din urmã,cu un material remarcabil: „Paradisul pierdut?”). Pe lângãelogiile pe deplin meritate, aº avea doar douã micinedumeriri: de ce autoarea, de fapt coordonatoareaproiectului, þine sã semneze de 4 (patru) ori, apãsând peideea cã ea este profesoaraprofesoaraprofesoaraprofesoaraprofesoara Carmen Ion ºi nu, pur ºisimplu, autoarea unei cãrþi utile ºi fermecãtoare? Estecumva Liceul Pedagogic un liceu de fete? De ce un singurbãiat între realizatorii acestui proiect (admirabil, fãrãîndoialã)?!? În rest, sã auzim de bine…

info-cultural

PROPROPRO SAECULUM 5/2008 1 editorial VRANCEA LITERARÃ ÎNTRE DA ªI NU Mircea Dinutz Se scrie pe...

Documents

Transcript of PROPROPRO SAECULUM 5/2008 1 editorial VRANCEA LITERARÃ ÎNTRE DA ªI NU Mircea Dinutz Se scrie pe...