Global Internships

Program

3

REDACTOR-ŞEF

Elena Tutunaru

DESIGN / MACHETARE

Mihai Mihalachi

EDITOR / REPORTER

Ana-Maria Mihuţ

EDITOR / REPORTER

Petruţa Grijincu

REPORTER

Iulian Baxan

REPORTER

Alexandra Chiru

REPORTER

Vlad Buzoianu

REPORTER

Dana Costin

REPORTER

Daniel Cornea

REPORTER

Bianca Gângă

REPORTER

Mădălina Ghiţă

DEALTHE

REPORTER

Edina Gyor

FOTOGRAF -COLABORATOR

Anişoara Panea

PR & Marketing

Tudor Vasiliu

FOTOGRAF

Emilia Piţu

Been There, Done That

orevista.business@gmail.com

06-1706-17

Jurnalul unui student român la Londra- coming home Jurnalul unui student Erasmus

World and Travel - Lecţia 3,4

„Lady today, business lady tomorrow II”

Strategii de investiţii 1.01

I LOVE CLUJ - Adrei Mutu

Interviu cu Eusebiu Burcaş

The Dungeon

Intership India

Global Internships Program

Ce este Apple, ce este Macintosh?

Apple şi-a cumpărat căşti General Motors - balon imobiliar, ... în China

Been There, Done That

Born to Inspire

DEAL

Life around Business

THE

Cuprins

03pag

Serious Stuff

Born to Inspire

Life around Business

Serious Stuff

Business NewsBusiness News

Jurnalul unui student român la Londra- coming homeJurnalul unui student Erasmus

World and Travel - Lecţia 3,4

„Lady today, business lady tomorrow II”

Strategii de investiţii 1.01

I LOVE CLUJ - Adrei Mutu

Interviu cu Eusebiu Burcaş

The Dungeon

Intership India

Global Internships Program

Ce este Apple, ce este Macintosh?

Apple şi-a cumpărat căşti General Motors - balon imobiliar, ... în China

18-2318-23

24-2924-29

30-3330-33

34-3534-35

https://www.facebook.com/revistathedeal

Ţinuta Business - Lecţia 3Ţinuta Business - Lecţia 3

04pag

DEALTHE

E complicat cu acest „La început a fost cuvântul...” - cuvântul redactorului, adică-, că te bate gândul, uneori, să scrii ceea ce vrei în loc de ceea ce trebuie. Şi nu întotdeauna-i sănătos.

Adevăru-i că era cât pe ce să m scoţi din circuit, dar... nu ne-am lăsat. Ne-am amintit că examenele şi licenţa n-au omorât încă pe nimeni, aşa că ne-am ţinut de treabă - încet, dar sigur. Şi, după lupte seculare cu noi şi cu alţii, am reuşit să aducem pe lume cea de-a treia ediţie The Deal.

Pentru că batem, de obicei, recordul la capitolul sinceritate şi spus lucrurilor pe nume, nu voi ascunde că... ne aşteaptă o pauză. Noi îi zicem vacanţă. Nu vrem să se întâmple ca în relaţiile care dau celebra replică „Vreau o pauză!”, ca să pună apoi punctul pentru totdeauna. Căutăm o virgulă. Cel mult, punct şi virgulă. Iar din toamnă, vrem să revenim pe poziţii.

În toată nebunia apocaliptică din ultimele luni, în minţile noastre, a prins rădăcini o întrebare: Să fost oare prea târzie iniţiativa cu The Deal-ul? I mean, jumătate din echipă suntem absolvenţi. La răscruce de drumuri. Între „stânga”, „dreapta” sau „doar înainte” abia învăţăm să alegem, şi ce va mâine e la fel de greu de previzionat ca evoluţia omenirii pe parcursul următorului mileniu. Când încep să prindă contur planurile personale de studii (în afară) şi cele de carieră, planurile colective sunt tot mai greu de urmat.

Că am pornit la drum prea târziu, totuşi nu e o certitudine. S-ar putea să pornit prea devreme. Ne-am avântat spre nori şi am mizat pe feeling şi pe faptul că aripile se construiesc în zbor. Acum însă, vrem riscuri moderate şi un poligon de antrenament şi simulare situaţii de urgenţă.

Mulţumiri şi plecăciuni merg spre voi, cei care ne-aţi urmărit timp de luni de zile pe Facebook şi care ne-aţi răsfoit şi citit, printre rânduri, dragul nostru pentru ceea ce facem.

Până la următoarea întâlnire în online,

Elena Tutunaru

DEALTHE

Cuvântul Redactorului

05pag

DEALTHE

06pag

Jurnalul unui student român la Londra

reporter: Vlad Buzoianu

Episodul 3: Noul val antreprenorial şi trandarii cu rădăcini în beton - coming home

ecunosc că nu plănuiam să u antreprenor. Visam la o şcolire în lozoe şi literatură ca orice dependent de substanţă. Totuşi, şcoala banilor nu a fost chiar atât de nocivă. Studiind

managementul din punct de vedere ştiinţic, iar apoi

trăindu-l ca şi experienţă, am reuşit să-i adaug o notă

personală, văzându-l aşa cum e el: mereu lozoa

personală de corelare a variabilelor în direcţia unui scop şi

niciodată reţeta vreunui autor publicat şi validat de

Harvard. Când mi-am dat seama că "şa postului" adesea

presupune să faci ceva din nimic, altceva din ceva , sau

preferata mea: avantaj din dezavantaj, m-am bucurat -

antreprenor ind - niciodată nu am fost mai aproape de

artă sau lozoe. Am subscris la acest grup de artişti ale

căror opere cuprind locuri de muncă, prosperitate şi

oportunităţi pentru comunitate. Proaspăt revenit acasă m-am izbit de o nouă

"frustrare". Managementul ştiintic din alte părţi devenise

aproape inutil în ţara în care 24 de ani nu au fost sucienţi

pentru o tranziţie, iar artiştii mei preferaţi, cei ca Jobs sau

Branson, erau de negăsit. România se confrunta cu o

imensă lipsă de modele, iar puţinele care existau, stăteau

departe de reectoarele blocate, parcă, pe întreprinzătorii

erei întunecate. Nevoia altor perspective pozitive care să

permită dezvoltarea şi îmbunătăţirea celor proprii devenea

tot mai stringentă. Noi, oamenii simpli, am fost obişnuiţi cu imaginea

întreprinzătorilor erei întunecate post-revoluţioniste,

caracterizată de haos, în care prea mulţi răufăcători au

protat de buimăceala poporului român, aat în faţa

provocării de a gestiona şi regulariza proaspăta noţiune de

libertate. Cel mai mare prejudiciu din punct de vedere

antreprenorial a fost adus de "modelele de succes" oferite

generaţiilor viitoare, având oportunismul la baza reţetei

succesului în capitalism. Bineînţeles, nu toţi oamenii de

afaceri din şcoala veche subscriu, dar până şi imaginea

celor cinstiţi a fost pătată de către colegii de breaslă. Mă

feresc să spun ce rol a jucat politicul în toată evoluţia, nu

am nicio opinie în acest sens, dar ştim cu toţii despre

problemele de corupţie care au devenit reprezentative

pentru ţara noastră, probleme pe care oamenii minunaţi şi

capabili se luptă să le rezolve pentru noi toţi.

Been There, Done ThatBeen There, Done That

R

Dar... îndeajuns cu grădina asfaltată, căci optimismul

pe care încerc să îl transmit este cu şi despre trandari:

despre cei înrădăcinaţi în betonul ostil - diamantele care

strălucesc şi în noroiurile mişcătoare; despre antreprenorii

care au refuzat să creadă că "aşa stau lucrurile p-aici", şi şi-

au creat propriile reguli, după modelul unor exemple

regăsite mai mult peste hotare; despre aceia care aleg

reconstrucţia oricând în faţa văicărelii pe marginea ruinei;

despre oamenii care au început şi continuă să

construiască cu lumina aprinsă, în ciuda taxelor

usturătoare şi a societăţii non-protectoare; despre cei care

au ales viziunea şi eforturile supraomeneşti în poda

oportunismului, consumat deja, în mare parte, de

„campionii” anilor 90. Ei sunt noua şcoală de antreprenori care au importat

culturi organizaţionale de succes şi care cred în produsul

sau serviciul lor atât de mult, încât rezultatul nanciar nu a

fost niciodată principalul factor motivant. Ei sunt cei care

creează şi livrează cel mai înalt standard de calitate, fără

să e vreodată pe deplin satisfăcuţi - căci aşa sunt artiştii.

Vorbim despre oameni prea puţin mediatizaţi, atât din

modestia proprie, cât şi din risipa de atenţie distructivă a

celei de-a patra putere în stat. Dragi prieteni, prea mult timp am confundat

succesul cu hoţia şi, mai grav, hoţia cu succesul. A venit

vremea altor artişti, a celor care vă cinstesc prin munca lor,

vă încântă cu produsele lor şi vă oferă un loc de muncă

plin de siguranţă. Nesurprinzător, mulţi sunt tineri! Tineri care

au reuşit să clădească imperii în sfera digitală sau să

producă festivale internaţionale (electrice) înainte să îşi

descopere primul r de păr alb în oglindă. Tineri care

continuă să ne înveţe că se poate altfel şi succesul nu e

un motiv de ruşine.

Pentru clujeni, mă bucur nespus de mult să spun că

o mare parte din exemple activează chiar sub nasul

nostru, într-un oraş extraordinar, care îmbină moştenirea

istorică cu dinamismul tinereţii şi excelenţa academico-

ştiinţică. De aici şi de pretutindeni, vorbim de un nou val,

de renaşterea întreprinzătorilor români, de o categorie

importantă a reprezentanţilor progresului. Constat că e

momentul potrivit să m nemulţumiţi cu ce ni se oferă şi să

„manageriem” minusurile în avantajul nostru, ghidându-ne

după legi racordate la moralitate, care să atragă voturi

sau businessuri noi şi care să înţeleagă avantajul competitiv

al încrederii într-o societate care-i duce lipsa. Indiferent de sfera în care vă aplicaţi lozoa de

management, sper să aspiraţi la viziunea noului val. Astfel,

vom începe să pipăim roadele muncii noastre, iar

buruienile vor omorâte de timp, dacă nu de noua

mişcare.

DEALTHE

07pag

DEALTHE

Jurnalul unui student Erasmus

reporter: Mădălina Ghiţă

Dacă data trecută am vorbit despre sistemul de învățământ olandez, astăzi putem face o mică incursiune în cultura olandeză.

u trecut complet cele cinci luni pe care urma să le petrec în Olanda. Deşi, la început, îmi părea că mă aşteaptă o veşnicie de stat aici, acum am impresia că totul a trecut într-o secundă. Mai am câteva zile şi mă întorc acasă. Aş vrea să spun că sunt entuziasmată, dar nu sunt. Voi reveni asupra problemei, dar acum voi relua rul povestirii de unde am rămas data trecută. La Carnaval, parcă, nu? Atunci am vorbit despre sistemul de învăţământ olandez, aşa că astăzi, putem face o mică incursiune în cultura olandeză. Carnavalul cu pricina e o tradiţie existentă în mai multe ţări ale Europei, nu doar în Olanda. Festivităţi de acest fel se organizează, în aproximativ aceeaşi perioadă, şi în Belgia, Germania, Spania sau Italia. În ceea ce priveşte Olanda, carnavalul e mult mai popular în sudul ţării, în Limburg şi Noord-Brabant, faţă de celelalte provincii. Oraşul de top al carnavalului este Maastricht. Carnavalul se organizează cu aproximativ 7 săptămâni înainte de Paşti cu scopul de a celebra începutul primăverii şi durează câteva zile în şir. Paradele olandeze constau în măşti ciudate, groteşti chiar, şi oameni îmbrăcaţi în costume ce variază de la îndrăzneţ la scandalos. Litri întregi de bere curg pe gâturile însetate ale localnicilor, iar pe scene şi în baruri, sunt cântate şlagăre olandeze (cel puţin aşa cred eu, judecând după faptul că toată lumea cântă şi cunoaşte versurile). Părerile despre acest evenimente sunt împărţite: în vreme ce unii abia aşteaptă acest moment al anului, alţii sunt convinşi că festivalul e o anarhie şi nu văd nimic entertaining în acest gen de evenimente. Am să dau exemplul unuia dintre profesorii de la facultate, care a spus: ”Cei pe care îi veţi vedea pe stradă nu au fost studenţi la Fontys.”, făcând o aluzie destul de clară la nivelul scăzut de educaţie pe care îl au, din punctul său de vedere, cei care participă la astfel de manifestaţii. Cum sărbătoresc localnicii venirea primăverii? Pentru început, colegii mei nemţi au anunţat profesorii de miercuri că nu au de gând (sau poate, pur şi simplu, ştiau că nu vor mai avea capacitatea motrică de a o face) să vină la facultate în următoarele două zile. Profesorii au zâmbit şi le-au urat distracţie plăcută. Simplu ca bună ziua. Cu atât de multă reclamă în jurul evenimentului, nu aveam cum să nu-mi vâr şi eu năsucul. Aşadar, mi-am făcut curaj (nu dau detalii...) de a mă avânta în mijlocul mulţimii colorate, costumate şi agitate. La tot pasul, scene cu concerte, piese de teatru, stand-up comedy, programe pentru copii şi parade.

Been There, Done ThatBeen There, Done That

A

Centrul oraşului Venlo era burduşit de oameni de toate vârstele, de la prichindei de 5-6 ani, la oameni de 60-70 de ani, care de care mai colorat şi mai îndrăzneţ costumat. Erau veseli, erau dezinhibaţi, cântau, dansau, se simţeau bine. Cel mai probabil, erau îmbătaţi de... aroma primăverii, să spunem aşa. Dar nici complet lucizi, olandezii nu sunt cu mult mai diferiţi. În ochii lor nu se citeşte grijă, nu se vede teamă. Sunt liniştiţi, sunt mulţumiţi. Îndrăznesc să spun că sunt... fericiţi. Al doilea eveniment notabil din această perioadă a fost Ziua Regelui. A fost rândul provinciilor din nord, şi mai ales, al Amsterdamului să intre în frenezie. Koningsdag e declarată sărbătoare naţională şi se soldează cu party-uri cum numai în Amsterdam poţi vedea. Pe străzi, pe canale, în parcurile oraşului, totul e portocaliu cât vezi cu ochii. Spre deosebire de carnavalul sudului, la Ziua Regelui, ai parte de muzică şi DJ live, petreceri sub cerul liber şi târguri pe mai toate străzile Amsterdamului. La târgurile organizate în oraş se poate vinde orice: de la mâncare la jucării şi haine second-hand. Trebuie doar să ai răbdarea de a te strecura printre miile de oameni ce împânzesc oraşul în cele trei zile de sărbătoare. Party-urile stradale sunt uşor de imaginat, mai complicat e cu cele de pe canalele Amsterdamului, ticsite cu mii de ambarcaţiuni bogat decorate, pe care oamenii petrec şi dansează (şi nu numai...). Koningsdag e genul de eveniment greu de relatat în cuvinte (mai ales într-o revistă ca a noastră, căci nu vrem să instigăm la obiceiuri neortodoxe),

08pag

DEALTHE

dar care trebuie trăit, cel puţin o dată, de orice student amator de party-uri de acest fel. Merită! După trecerea şi petrecerea acestor sărbatori, dar şi a Paştelui, au început pregătirile pentru examene. Asta înseamnă că, în ultimele două luni şi jumătate, am fost la facultate aproximativ... patru săptămâni. Şi asta, nu pentru că nu aş eu un student eminent. Aşa a fost să e. În luna aprilie, am avut parţial din teorie, atât la International Management, cât şi la International Marketing, ambele soldate cu note bunicele – chiar mari aş putea spune, dat ind faptul că nu prea se aude aici de note de 9 şi 10. A urmat o perioadă de vacanţă semicontinuă, iar apoi, examenele nale, adică nişte prezentări în PowerPoint şi nişte întrebări pe marginea lor. Aşadar, cam asta face un student Erasmus... mai nimic. Şi deşi face mai nimic, învaţă lucuri pe care, în România, nu le-a învăţat vreodată şi nici nu le va învăţa. Învaţă că sistemul şcolar, care încurajează competiţia între studenţi, are ca efect doar tâmpirea studenţilor şi scoaterea lor total nepregătiţi pe piaţa muncii. Învaţă că 10 la toate examenele e total irelevant şi de niciun ajutor când, practic, tu nu ştii să faci nimic. Învaţă că prioritatea unui sistem de învâţământ ar trebui să e dezvoltarea competenţelor şi abilităţilor pe care ecare din noi le are. Învaţă ce e respectul faţă de alte culturi şi învaţă să vadă lucrurile prin prisma străinilor. Învaţă tot ce nu a învăţat stând, cuminte sau nu, în banca unei facultăţi din România. Revenind la ceea ce spuneam la început – şi anume faptul că nu sunt nerăbdatoare să mă întorc acasă... Nu sunt genul de persoană care, ajunsă între străini, se transformă complet într-una de-a lor şi uită să revină la setările din fabrică odată întoarsă acasă. Dar sunt genul care se adaptează rapid (deşi vorbesc bine engleză, nu cunosc sensul cuvântului ”homesick”) şi, mai ales, sunt genul care ia ce e mai bun din culturile cu care interacţionează. Nu pot spune că nu mi-e dor de Cluj, de prietenele mele sau de stilul balcanic de a petrece... dar în acelaşi timp, mă simt bine aici. Olandezii sunt reci, prea direcţi, nu-i interesează nicio secundă capra vecinului, sunt modeşti, deşi 80% au situaţii nanciare peste medie (media Europei de Vest, nu de Est), sunt muncitori şi nu privesc cu ochi buni imigranţii. Şi cu toate astea, simt că e un loc mai bun de a trăi. Deşi la început am avut dubii în privinţa destinaţiei alese, privind retrospectiv peste cele 5 luni petrecute aici, cred că am făcut o alegere bună. Cred că mica portocală a Europei şi-a lăsat o amprentă benecă asupra mea, cred că m-a mai maturizat puţin şi mai cred că aş reveni oricând aici, în sânul unei naţiuni reci, care nu dă doi bani pe străini.

Dacă aţi citit şi celelalte articole, probabil aţi tras deja concluzia că a student Erasmus nu a fost experienţa vieţii mele, cum le place multora să spună. Sunt perfecţionistă şi greu de mulţumit (adică nu-mi convine nimic, niciodată) şi mai am şi 22 de ani pe deasupra, vârstă la care ai cam trecut prin studenţie şi şi studenţia prin tine. Însă Erasmus a fost o experienţă care m-a schimbat, care a adăugat ceva din modelul olandez caracterului meu, care mi-a îmbogăţit cunoştinţele şi care m-a ajutat să iau decizii majore legate de planurile mele de viitor. Sper că prin ceea ce am scris aici, am convins măcar o mică parte din voi, că e nevoie de o experienţă Erasmus ca studenţia voastră să e completă şi denită. Efortul nanciar este minim, dacă asta vă reţine. Ceva hârtii de purtat dintr-o parte în alta sunt, dar merită efortul. Baruri şi cluburi găsiţi peste tot, dacă asta vă îngrijorează. Prietenii noi se leagă, şi poate sunt chiar mai trainice decât cele lăsate acasă, dacă acesta ar un impediment. Poate va experienţa vieţii voastre, sau cel puţin a studenţiei voastre, poate nu. Dar categoric, va o experienţă care vă va schimba. Ireversibil. În bine. Met vriendelijke groet, Mădălina Ghiţă

09pag

DEALTHE

Work & TravelLecţia #3/4 – Viză vs. Restanţe/Tips & Tricks

Din motive atât obiective, cât şi subiective, tehnice, dar şi practice, al treilea număr al revistei noastre se lansează cu o oareşce întârziere.

robabil mulţi dintre voi aţi trecut deja de momentul vizei (deşi sunt întotdeauna şi întârziaţi, iar lor poate le va prinde bine articolul ), însă tare nu aş vrea să trec peste a descrie această etapă şi să abordez doar sfaturile înainte de plecare. Sunt sigură că anul viitor, cei care vara aceasta nu şi-au făcut curaj să aplice pentru W&T, răsfoind numerele revistei noastre, vor gasi utile sfaturile legate de viză. Lecţia # 3 – Viză vs. Restanţe După etapa job fair/ skype interview, începe adevărata aventură birocratică. Vei avea multicel de umblat şi o groază de hârtii de obţinut pentru a-ţi întocmi dosarul pentru viză. Dar cu rabdarea trecem marea (de hârţogării). Aşa că, hai să vedem ce şi cum e cu obţinerea vizei J1, şi mai ales, ce şanse ai să o obţii, dacă nu eşti integralist. Ca să aplici pentru viza J1, e nevoie de mici plimbări pe ruta facultate-rectorat via registratură, pentru a intra în posesia foii matricole. Dacă tot ai ieşit din casă, poţi trece şi pe la poliţie să-ţi scoţi cazierul şi apoi pe la serviciul de eliberare a paşapoartelor după niscaiva adeverinţe cum că nu eşti infractor cu interdicţie de a părăsi ţara. Dacă încă nu ai paşaport, va trebui să-ţi faci unul. În plus, va trebui să plăteşti taxa de viză la bancă (aprox. 160 $) şi taxa SEVIS la agenţie (35 $). Foaia matricolă sau ”cazierul” tău academic merită un loc aparte în povestea noastră. De ce? Deoarece conduce detaşat în topul motivelor pentru care este posibil să nu îţi iei viza. Sau al pretextelor, cel puţin. Lucrurile stau astfel: tu duci frumuşel foaia matricolă la agenţia mediatoare, iar ei îţi trimit dosarul la ambasada S.U.A. Nu vreau să te sperii, dar există un motiv pentru care durează cel puţin 2-3 săptămâni să i programat la ambasadă şi acela este vericarea background-ului tău şi a dosarului. Pornind de la premisa că eşti în regulă cu toate celelalte, marea întrebare a studentului român ce ia calea Americii e “am şanse să obţin viza dacă am restanţe?”. Nu te obosi să întrebi publicul sau să suni un prieten. Răspunsul nal e DA! Şi asta, pentru că, de-a lungul anilor, ambasada S.U.A. a înlesnit tot mai mult condiţiile de participare la programul Work&Travel.

reporter: Mădălina GhiţăBeen There, Done ThatBeen There, Done That

P În urmă cu câţiva ani, pentru a aplica, era necesar să i integralist, cu o medie mai mult decât decentă. Între timp, presupun eu, au realizat că o cameră e curăţată în acelaşi fel şi de un student cu media 8, şi de unul cu media 6, iar îngheţata pusă în cornet are acelaşi gust şi când e pusă de un intregralist, şi când e pusă de un restanţier. Oricare ar motivul acestor schimbări, restanţele nu mai sunt spaima vizei. Dacă te ai într-o asemenea situaţie, nu trebuie decât să ai o explicaţie bună cu iz de scuză în momentul interviului. Spre ruşinea mea, recunosc că, în primul an când am aplicat pentru viză, aveam restanţă la zică... educaţie zică! În cele 15 minute de când am intrat în clădirea ambasadei şi până la interviu, nu am făcut decât să mă gândesc la cum aş putea justica o asemenea infamie: mâna în ghips două luni? lucrez în timpul facultăţii? Până la urmă am găsit soluţia salvatoare: am zâmbit larg şi am armat cum că deja lucrez la remedierea situaţiei (ceea ce şi făceam… un an mai târziu). Ideea e că ai noştri americani (vorbim de viceconsulii ce te vor intervieva) sunt înţelegători. Nu au nevoie decât de o explicaţie plauzibilă sau cel puţin “comestibilă” pentru care nu ai trecut examenele. Şi, slavă Domnului, românii sunt pe podium la capitolul creativitate în situaţii de urgenţă. Last, but not least: SMILE! Cât de larg se poate! De la o ureche la alta, dacă e posibil. P.S.: Dacă eşti programat relativ devreme şi eşti în întârziere din diverse motive, nu te panica. La orice oră ai programat, vei mai sta 1-2 ore la coadă, în soare, topindu-te pe trotuarul de vis-à-vis, aşa că take your time.

10pag

DEALTHE

Lecţia #4: Tips & Tricks Dacă etapa mai sus menţionată nu mai reprezintă o problemă pentru tine, s-ar putea să ai nevoie de alte câteva informaţii şi sfaturi. Şi dacă ai călcat deja pe pământ american, nu e nici o problemă: tot mai ai ce citi în articolul nostru. Ca şi în cazul articolelor precedente, nu am să le culeg de pe Google, asta poţi face tu când ai de învăţat pentru examene, iar procrastinarea va în oare. Să vedem, aşadar, ce, cum şi când e de făcut. Îmi voi da silinţa să pun totul într-o ordine logică şi cronologică. 1. După viză, trebuie să plăteşti biletul de avion. La agenţie cere mai multe oferte şi apoi, acasă, citeşte politica cărei companii aeriene. Ia în considerare ideea că ar putea necesar să-ţi modici data întoarcerii, iar la unele companii acest lucru poate costa 200-300 euro. În plus, i foarte atent la politica bagajelor: aă ce dimensiune şi câte kilograme poate avea bagajul tău, câte genţi îţi sunt permise, cât costă bagajele extra etc. Recomand British Airways: sunt foarte permisivi cu bagajele, iar modicarea datei de întoarcere m-a costat sub 50 euro de ecare dată. 2. Ia din timp legătura cu angajatorul tău. Comunică-i data la care ajungi şi întreabă orice detaliu legat de cazare (în cazul în care oferă) sau loc de muncă. Întreabă de uniforma de muncă mai ales, ca să nu i nevoit să dai acolo bani pe articole pe care le ai deja în dulap, ca de exemplu pantaloni, cămăşi şi papuci negri, tricouri albe sau orice altceva. 3. Mergi la medic pentru ”revizia tehnică” înainte de plecare şi, dacă e nevoie, cumpără-ţi de aici medicamentele. Nu te baza doar pe asigurarea medicală din SUA, nu acoperă toate serviciile medicale. Dacă ai probleme cu dantura, la fel, rezolvă-le în ţară. 4. Ai grijă ce pui în geanta de mână, altfel va trebui să abandonezi diverse obiecte în aeroport.

Nu-ţi lua hectolitri de parfumuri, creme şi loţiuni în geanta de mână, altfel vei nevoit să le arunci. Ia-ţi, în schimb, încă un rând de haine: în avion poate frig, la fel şi la destinaţie, în funcţie de zona şi ora la care aterizezi. 5. Nu îţi lua foarte multe lucruri la tine. Cu cât va mai voluminos bagajul, cu atât îţi va mai greu să te mişti prin aeroport, autogară etc. În plus, o să-ţi cumperi din SUA atât de multe chestii faine, încât nu are rost să porţi după tine dulapul de acasă. 6. Nu te aştepta ca sponsorii programului să te aştepte la aeroport. Odată ajuns acolo, eşti pe cont propriu. Eventual, vezi dacă angajatorul te poate aştepta la aeroport sau într-un punct anume. 7. La ieşirea din aeroport sunt numeroase puncte de informaţii. Dacă nu te aşteaptă nimeni la aeroport, întreabă acolo cum poţi ajunge la destinaţia ta, folosind transportul în comun. Nu te arunca în primul taxi, doar pentru că e mai simplu. Învaţă să te descurci! 8. Odată ajuns la locul de muncă, trebuie să suni sponsorul programului tău să te înregistrezi pentru SEVIS şi trebuie să aplici pentru Social Security Number (angajatorul tău te poate sfătui sau ajuta). Aplică pentru SSN cât de curând posibil; până nu obţii acest card, nu-ţi poţi primi paycheck-urile şi nu te poţi angaja în altă parte. Poate dura chiar şi 3 săptămâni să-l obţii. 9. Just in case, păstrează-ţi toate paycheck-urile. Sau măcar ultimele trei. Vei avea nevoie de ele pentru recuperarea taxelor (se poate şi fără ele, dar durează şi costă mai mult). În plus, citeşte cu atenţie ecare paycheck pe care îl primeşti şi asigură-te că nu plăteşti taxe pe care un J1 student nu trebuie să le plătească (adică orice taxă diferită de cea statală şi federală). Oricând ai dubii sau întrebări, vorbeşte cu managerul sau angajatorul.

11pag

DEALTHE

10. În ciuda a ceea ce ţi se spune la

sesiunea de orientare (adică să înştiinţezi sponsorul

pentru orice problemă), încearcă mai întâi să-ţi

rezolvi singur problemele de orice natură şi abia

apoi, dacă e nevoie, să contactezi sponsorul (care

oricum nu va rezolva mai mult decât ai făcut tu

deja, iar în unele situaţii, nu va face decât să

înrăutăţească problema existentă). Dacă îţi iei un

al doilea job sau îl schimbi pe primul, rămâne la

latitudinea ta dacă îl informezi sau nu (cei mai mulţi

studenţi nu o fac). 11. ATENŢIE! Dacă pleci de bunăvoie sau eşti

concediat de la jobul din contractul tău de

muncă, sponsorul nu are voie să te trimită acasă! În

această situaţie, ai 2-3 săptămâni la dispoziţie să îţi

găseşti un alt job, şi abia apoi (dacă nu găseşti

nimic), au dreptul să te trimită în România. Nu te

lăsa intimidat de nimeni şi nimic, apără-ţi drepturile,

chiar dacă asta va însemna uneori să te cerţi cu

diverse persoane. 12. Nu sta în SUA peste data trecută în

paşaport. Nu vei avea probleme la ieşirea din SUA,

dacă stai 1-2 săptămâni în plus, dar la următoarea

solicitare de viză, acest aspect poate văzut

negativ.

Acestea ind spuse, sper că, prin problemele abordate până acum, am reuşit să răspund multora (sau măcar unora) din întrebările studenţilor legate de Work & Travel, al căror răspuns nu poate găsit pe Google. Echipa noastră îţi doreşte cea mai tare vară de până acum, iar la întoarcere, aşteptăm să ne împărtăşeşti American dream-ul tău pe pagina noastră de Facebook… Deal?!

12pag

13pag

DEALTHE

Global InternshipsProgram

Ai şansa să lucrezi în companii din afara ţării, unde vei privit şi remunerat... şi iţi vei pune în practică cunoştinţele şi abilităţile

proprii... rogramul „Global Internships” îţi oferă internshipuri internaţionale plătite ce vor contribui la dezvoltarea ta profesională şi îţi vor da şansa să te specializezi într-un anumit

domeniu de activitate. Vei avea ocazia să lucrezi în companii, organizaţii şi instituţii din jurul lumii.

Ai şansa să lucrezi în companii din afara ţării, unde vei privit şi remunerat ca un angajat normal. Îţi vei pune în practică cunoştinţele şi abilităţile proprii, dar vei avea ocazia să înveţi mult mai multe. La nivel mondial, aproximativ 15.000 de persoane aleg o astfel de experienţă anual. În ultimul an, mai mult de 20.000 de tineri au beneciat de un astfel de stagiu.

De ce oferim internshipuri tinerilor? AIESEC crează lideri cu un set unic de valori şi, dezvoltarea profesională, într-un mediu internaţional, e un pas important pentru a un lider bun, care aduce un impact în societate.

Beneciile tale: Experienţă de muncă internaţională Dezvoltare personală şi profesională într-un

mediu internaţional Cunoştinţe atât teoretice, cât şi practice Abilităţi de rezolvare a problemelor şi luare de

decizii Reţea de contacte internaţională Acces la sesiuni gratuite de training şi pregătire Domenii: Management IT: Web development, Software development,

Mobile Development Marketing Resurse Umane Turism, Management hotelier Educaţie: Child learning, Student learning or

Adult learning Inginerie Investiţiile pe care e nevoie să le faci pentru

viitorul tău profesional: Taxa de susţinere* a programului: 130 EURO, dacă eşti interesat să lucrezi în

domeniul educaţiei 250 EURO, dacă eşti interesat de un internship în

alt domeniu Transportul către ţara în care alegi să lucrezi Prima lună de cazare *taxa aplicată acestui program este pentru a

acoperi cheltuielile realizate de AIESEC pentru susţinerea programului şi pentru a putea livra toate beneciile unei experienţe de calitate.

P Nu totul se învaţă la şcoală, aşadar te invităm

să pui toate cunoştinţele tale în practică într-un mediu internaţional.

14pag

Been There, Done ThatBeen There, Done That

DEALTHE

Internship India

colabolator: Ovidiu Voina

5 lucruri pe care nu credeam că le-aş putea face în ultimul an

1. Să merg în India unt un om simplu. M-am născut într-un oraş de 20.000 de locuitori care trăieşte (sau trăia) de pe urma fabricării de arme şi a maşinilor de spălat. Am devenit licenţiat în ştiinţele comunicării

(comunicare şi PR) şi, pentru că băieţii nu mai fac armata după facultate, m-am gândit să-mi iau lumea-n cap şi să-mi petrec un an într-o altă ţară. Nu ştiam unde şi nu ştiam exact cum. Am aplicat peste tot în lume. În afară de India. Care, într-un nal, m-a ales ea pe mine.

2. Să călătoresc 14.040 kilometri în toate statele din partea vestică a Indiei

Ca să dau puţină perspectivă cifrelor - 14.000 km e ca şi cum ai face înconjurul României exact pe graniţe de vreo 4,5 ori. Am vizitat şi trăit în metropole cu zgârie-nori, mahalale şi populaţie de 20 de milioane de locuitori (aşa, cam cât ţara noastră). Am urcat puţin pe Himalaya, aproape de izvorul uviului sfânt - Gange, în care am făcut şi-o baie (căreia i-am supravieţuit, contrar preconcepţiilor de acasă). Am vizitat palate, oraşe snte, temple, moschei şi alte lăcaşuri de cult a cel puţin 4-5 religii diferite. Am mâncat de pe stradă, uneori fără tacâmuri, doar cu mâna dreaptă de pe frunze de bananier şi da, m-am înghesuit în trenuri în care, din când în când, oamenii călătoreau şi pe acoperiş.

Şi toate acestea, cheltuind banii câştigaţi de mine acolo, într-una dintre agenţiile de marketing digital de top din India.

3. Să predau la universitate Înainte să lucrez în agenţia din Mumbai, am avut

un job într-o universitate privată unde trebuia să lucrez în departamentul de marketing. Exista o lipsă acută de profesori, aşa că, pentru un semestru, mi-am luat şi provocarea de a preda un curs la Masters of Business Administration (MBA). Nu pentru bani (nu mă plăteau în plus), ci pentru că îmi îndeplineam un vis - acela de a profesor.

4. Să joc în două lme indiene şi-un spot publicitar

Am început de jos, ca gurant într-un lm punjabi (e un alt stil decât Bollywood, altă limbă, se produce în altă parte a Indiei etc.) în care mă prefăceam fericit într-un club din „Bangkok”, adică un restaurant din Chandigarh (capitalala statului Punjab) transformat în platou de lmare cu decor de club de noapte. Dar apoi, înainte de încheierea celor 11 luni petrecute în India, am ajuns într-o scenă dintr-un lm

S

Bollywood cu Salman Khan (da, e tipul care se zvoneşte că ar fost cu Iulia Vântur). Eram un om de afaceri polonez care încheia o înţelegere maotă, dar într-un nal, e ucis de superpoliţistul jucat de superstarul indian. Nu, din păcate, Iulia nu era pe acolo... 5. Să cunosc, să călătoresc, să muncesc şi să mă împrietenesc cu oameni din 25 de ţări Ucraina, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania, Grecia, Polonia, Letonia, Estonia, Rusia, Brazilia, Columbia, Costa Rica, Mexic, Egipt, Maroc, Nigeria, Hong Kong, Australia, India, Portugalia, SUA, Scoţia, China, Norvegia. Şi nu sunt sigur că mi le-am amintit pe toate. Şi acum, ca să închei... toate aceste experienţe - să plec într-o ţară străină, pe care nu doar să o vizitez, ci să o şi înţeleg trăind acolo, ca un localnic, să mă susţin nanciar singur dintr-un job în domeniul în care am absolvit şi facultatea, şi să-mi condimentez viaţa (mai ales în India!) cu tot felul de experienţe (şi mâncăruri!) pe care nu mi le-aş putut imagina vreodată, nu cred că ar fost atât de la îndemână, dacă nu aş plecat prin programul de internshipuri plătite AIESEC. Dacă vrei să ai mai multe despre cum poţi face şi tu asta, intră pe http://aiesec-cluj.ro/internship-platit/, iar dacă eşti curios să ai mai multe despre experienţa mea indiană (promit că-s poveşti faine) intră pe www.ovidiuvoina.wordpress.com.

15pag

Been There, Done ThatBeen There, Done That

DEALTHE

„Lady today, business lady tomorrow II"Tânăr sosit pe tărâm clujean, fără o hartă a drumului spre dezvoltarea ta

personală, îţi vin în ajutor!

reporter: Dana Costin

upă cum ai observat deja, facultatea este o perioadă dinamică în care ai deplin drept de a experimenta. Moment mai prilenic decât acum pentru autocunoaştere şi îmbogăţire personală, greu îţi va mai îngăduit să obţii! Spun asta, deoarece Clujul este precum o brutărie care pregăteşte dis-de-dimineaţă cele mai aromate şi gustoase gustări pe care le vei savura calde, dacă eşti sucient de matinal şi rapid pentru a le cumpăra. Tot aşa se întâmplă şi în lumea proiectelor: acestea sunt organizate, dar apoi devine responsabilitatea ta de a te implica, iar primul pas este să ţopăi peste graniţa dintre lumea ta comodă şi cea în care lucrurile cu adevărat frumoase se obţin prin muncă şi dedicare. Nu te speria, crede-mă, vei bucuros în momentul în care nu vei mai rosti replica celor nehotărâţi, care se trezesc cu gândul sau scuza: ,,Mi-ar plăcut să particip la evenimentul B, dar m-am decis prea târziu…” Şi acum, dacă ai înţeles importanţa de a investi conştient în propria ta persoană şi lumea business-ului este una care te atrage, îţi voi arăta, în cele ce urmează, cum arată un eveniment din această categorie. Este vorba despre "Lady today, business lady tomorrow”, ediţia a II-a, organizat de Business Ladies Club cu sprijinul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, care s-a desfăşurat pe perioada 10-14 martie a.c. Dacă îţi spui acum că e un proiect exclusiv pentru tinerele aspirante la un business propriu, te anunţ că printre participanţi s-au numărat nu numai studente, ci şi studenţi, care nu au ezitat să prote de oportunitatea dată. Pentru a porni la drum cu putere, prima zi a fost una a motivaţiei. Astfel, sala s-a umplut de o stare de bine, prin prezenţa a două antreprenoare care şi-au creat propria reţetă a succesului - Cristina Varo şi Mihaela Bar. Discuţii cu oamenii echilibraţi şi îndrăgostiţi de viaţă combinate cu jocuri de cunoaştere între participanţi au dat startul unor zile cu mult potenţial. Şi cum ecare zi are parte de o tematică diferită, ziua II a fost alocată Marketingului, pentru a facilita înţelegerea impactului pe care acesta îl are asupra unei afaceri, indiferent de mărimea şi domeniul de activitate. Speakerii, experţi în acest domeniu, fără îndoială, au reuşit să clarice orice nelămurire apărută în sală. Olga Stanciu, aată în bordul Jolidon de 20 ani, a provocat participanţii, demostrându-le că ,,fără pasiune şi dorinţă de a îndrăzni şi a crede că visele pot deveni realitate, nu se poate conjuga verbul ,,a munci”. “

Been There, Done ThatBeen There, Done That

D Mai apoi, întreaga scenă a aparţinut lui Călin Biriş, care a vorbit cu pasiune despre cum Marketingul a devenit o parte a identităţii sale şi despre cum reuşeşte să răzbată prin numeroasele provocări ale profesiei. Ziua III - Imagine. Această zi a fost, pe deplin, dedicată imaginii pe care orice entitate aată la început de drum trebuie să depună eforturi să o creeze. Acest lucru se dobândeşte prin creativitate care, de altfel, este unul dintre punctele forte ale antreprenorilor, aceştia ind mereu preocupaţi de inovaţie şi de testarea unor lucruri mai puţin convenţionale. Cele mai grăitoare exemple în acest sens au fost Geta Ungureanu, Bogdan Pandea - Captain Bean şi Oana Vedinaş - Photography.

16pag

DEALTHE

Fără o atentă analiză a domeniului juridic,

întocmită înainte de a porni la drum, se poate

ajunge la o serie de greşeli care îl va costa timp şi

resurse nanciare pe tânărul antreprenor. De

aceea, ziua IV a fost dedicată detaliilor din acest

domeniu, oferite de Oana Luca, un consacrat

specialist în lumea contabilităţii şi auditului. Apoi, în

continuare, ziua V a venit în consolidarea

precedentei, prin informaţii nanciare care sunt, în

mod obligatoriu, de luat în considerare în

momentul îninţării unui start-up. Şi asta, cu ajutorul

lui Carmen Cebuc, un economist cu o experienţă

vastă în toate sferele organizatorice posibile,

comunism, capitalism şi bugetar, alături de Eliade

Rotariu, un practician în adevăratul sens al

cuvântului, recunoscut pentru stilul său minimalist-

realist, orientat către rezultate. Gala din seara ultimei zile a evenimentului a

fost un prilej de împărtăşire a impresiilor şi de

gustare a cupcakes-urilor tematice oferite de Alors,

alături de partenerii organizaţiei, traineri, profesori ai

facultăţii de ştiinţe Economice şi Gestiunea

Afacerilor şi participanţii proaspăt deveniţi

absolvenţi ai programului. Pe post de concluzie: După cum observi, oferta există. Există şi ajutor,

călăuzire, mentorat din partea organizaţiilor, prin

intermediul oamenilor de afaceri cu recunoaştere

locală şi naţională pentru toţi tinerii harnici care

doresc să îşi clădească succesul. Trebuie doar să îţi

doreşti, să îţi hrăneşti visul şi să perseverezi în luptă

pentru îndeplinirea lui! Deci, tânăr drag, crede, acţionează şi lucrurile

frumoase nu vor întârzia să îţi înveselească drumul

spre reuşită!

17pag

DEALTHE

reporter: Elena Tutunaru

Eusebiu Burcaş

Are peste 3.000 ore de training în vânzări şi management, investeşte pe pieţele emergente şi în afacerile online, se numără printre primii brokeri autorizaţi pe piaţa de capital din România (din 1995), este nancial coach şi se aă într-un proces de reinventare continuă. Misiunea lui este să înveţe românii să gestioneze ecient banii şi să vândă profesionist. Crede că „doar aşa vom vedea mai mult zâmbet şi bună dispoziţie în jurul nostru”. (E. Burcaş)

Peste tot găseşti informaţii despre Burcaş trainerul şi Burcaş nancial coach. Cine este Omul Burcaş şi cum a ajuns aici?

Am plecat din Sălaj prin '89 şi am început Facultatea de ştiinţe Economice odată cu revoluţia. În anul doi de facultate, lansam primul business - primul joc de darts în România, iar în anul 3, am început să lucrez, ca şi part time job, la Agenţia Română de Dezvoltare, un organism guvernamental care se ocupa de investiţiile străine în România. Abia acolo am înţeles ce înseamnă, de fapt, business, având în vedere că şi noi ne jucam de-a antreprenoriatul în vremea aceea, dar... doar ne jucam, nimic mai mult. În anul 5, am avut oportunitatea să întâlnesc fondatorii primelor case de brokeraj din România, tocmai pe liera de care ziceam mai înainte - Agenţia Română de Dezvoltare. Aşa se face că am renunţat la afacere şi m-am dus pe piaţa de capital, care era total haotică şi efervescentă în perioada respectivă, şi am început să fac brokeraj. N-a fost nevoie de mai mulţi ani ca să mi se facă dor de vânzări (poveste pe care o începusem în facultate), aşa că m-am întors şi, în scurt timp, am devenit director de vânzări într-o multinaţională. Dar... simt că revenim tot la circuitul profesional (râde) şi asta, probabil, e pentru că în perioada asta de democraţie juvenilă, cum îi zic eu, am fost foarte mult cantonat în muncă. Prin '99, cochetam cu ideea de a pleca din multinaţională şi mentorul meu de la momentul respectiv m-a atras în cursa consultanţei de management. În momentul de faţă, focusul meu e pe consultanţă nanciară, virat oarecum din zona de business to business către zona de business to consumer, pentru că mi se pare că piaţa asta a nanţelor personale este enorm de mare şi chiar se pot face enorm de multe lucruri.

Şi deocamdată beneciez de atuul primului venit, pentru că piaţa nanţelor personale era aproape inexistentă în România la momentul în care am dat eu drumul acestui segment de piaţă. Mai exista înaintea mea un autor de nanţe personale, dar nu făcea genul acesta de interacţiuni cu publicul. Dar să mă întorc la esenţa întrebării (râde): omul Burcaş este un om, înainte de toate. Sunt un tată fericit şi îmi face drag să spun asta. Îmi place muntele şi artele marţiale, fac off-road şi skiez.

Born to InspireBorn to Inspire

A

Eusebiu Burcaş, fondatorul programului independent de educaţie nanciară BURCASH, crede că numele lui n-a fost o întâmplare. Şi noi îi dăm dreptate. De când

l-am cunoscut, în urmă cu trei ani, banii şi Burcaş au devenit două noţiuni inseparabile.

18pag

În vremea când toţi cei mai răsăriţi la minte, care voiau să facă o facultate, mergeau la medicină, drept sau politehnică, tu ai ales ştiinţele economice. Aveai o pasiune pentru bani încă de pe atunci sau ai previzionat o creştere a cererii de specialişti economici, nanciari, contabili etc.?

Primul demers îţi mărturisesc că a fost tot spre medicină. Cred că tot liceul m-am pregătit pentru admitere, doar că era concurenţa foarte mare şi eu aveam o problemă cu ştiinţele exacte, în special cu zica (că, chimia îmi era dragă, am fost şi olimpic), motiv pentru care, am virat-o spre economice. Dar ind catâr şi foarte încăpăţânat, am refuzat să învăţ economia politică, partea de socialism. În vremea respectivă, manualul de economie politică avea două părţi: de socialism şi capitalism. Şi, evident, la examen mai mult de 3 n-am putut să iau, pentru că jumătate din subiecte erau din socialism. Revenind la „de ce am ales economicele”, îmi plăcea foarte mult cum suna pe atunci „marketing”, „management” ş.a.m.d. Am început, din fericire sau din păcate, să ne dumirim mai repede decât profesorii noştri cu ce se mănâncă materia economică. N-a fost uşor nici pentru ei, bineînţeles, că au fost luaţi din comunism şi, la jumătatea anului, trebuiau să facă trecerea de la un sistem la altul şi să schimbe radical toată modalitatea de planicarea a activităţii didactice, plus modul de gândire.

Cum arăta bursa de valori în primii ani de existenţă? Cât de mult se deosebeşte de ceea ce avem acum?

Din păcate, nu foarte mult, pentru că nici astăzi nu avem bursa de valori pe care ar trebui s-o avem. Adică avem nişte companii aduse, din punctul meu de vedere, cu forţa acolo, în procesul de privatizare în masă, şi, de cealaltă parte, alte companii private care ar trebui să e acolo şi să e motorul bursei, dar n-au fost sucient de atrase să intre, chiar dacă şi-au dorit mult transparenţa de acolo.

Cert e că noi avem încă o bursă de jucărie, după cum spuneam. Dau de multe ori Polonia ca exemplu, pentru că e cel mai apropiat şi din punct de vedere al comportamentului consumatorului, şi din punct de vedere al faptului că am trecut, istoric, aceleaşi etape. Şi o spun de ecare dată - bursa Poloniei este, astăzi, de 80 de ori mai mare la o populaţie dublă; asta înseamnă că e de 40 de ori mai mare, în termeni reali, decât bursa din România. Ceea ce cred eu că au făcut ei diferit fundamental şi crucial faţă de ceea ce facem noi astăzi este că au început să facă educaţie. Şi-au început s-o facă de la vlădică până la opincă: în şcoli, fabrici, instituţii de tot felul, spunându-le ce avantaje ar avea dacă ar proprietarii unei părţi din compania în care lucrează. Atunci automat a apărut acest ux de investiţii, care a putut gestionat acolo sau redirecţionat către bursă.

Ce se întâmplă cu educaţia nanciară la noi? Şi ce campanii de educaţie nanciară a elevilor şi studenţilor din Cluj ai desfăşurat?

Povestea cu educaţia nanciară e un pic mai complicată. În decembrie 2010, a fost emis un ordin de minister care spunea că se va introduce materia de educaţie nanciară ca şi facultativă. Problema reală pe care o avem în momentul de faţă este cine predă nanţele personale sau educaţia nanciară şi, mai ales, ce conţine curricula. La noi încă se face confuzie între educaţia nanciar-bancară şi educaţia nanciară. Din păcate, tot ceea ce ar trebui acum, din punct de vedere al curriculei, să se predea în şcoli este doar educaţia nanciar-bancară: să învăţăm copiii cum arată bancnotele, cum se ia un credit, cum se economiseşte. Educaţia nanciară e un concept mult mai complex, conţine o mulţime de alte forme de plasament, investiţii ş.a.m.d. Mai există, la momentul de faţă, încă un curent în România, susţinut de bănci în programele lor de CSR. Acestea atacă problema educaţiei nanciare, dar, evident, cu scopul mai mult sau mai puţin mascat de a construi nişte viitori clienţi. În colaborare cu Transylvania College, am iniţiat unul dintre primele şi cele mai puternice programe de educaţie nanciară în şcoli, My Money Week. A fost gândit şi inspirat din programe mult mai puternice la nivel internaţional, sorgintea lui ind undeva prin Anglia şi vine de la Royal Bank of Scotland, care derulează genul acesta de programe de câteva zeci de ani. În momentul de faţă, majoritatea şcolilor din lume au săptămâna banilor, în care toate materiile de studiu sunt direcţionate către zona de bani. Dar programul nostru a fost premiat, la nalul lui 2012, ca cel mai bun program de nanţe personale din lume. Am mai avut un demers de a introduce acest program în toate şcolile la nivel naţional. Din păcate, n-am reuşit să găsim sucientă forţă nanciară ca să susţinem acest proiect. Am reuşit, în schimb, să extindem la nivelul a 25 de şcoli din Transilvania programul „Contează pentru educaţie” în cadrul Săptămânii Altfel. A fost un fel de simulare regională a extinderii la nivel naţional a programului. Între timp, am încercat introducerea în facultăţi a disciplinei de educaţie nanciară, dar procedura legală e una foarte dicilă.

Tot mai mulţi vor să se facă traineri, coach şi speakeri, dar nu toţi ştiu ce e în spatele acestei meserii. Care sunt provocările cele mai mare cu care se confruntă un trainer?

De ecare dată când răspund la întrebarea asta, îmi aduc aminte de o discuţie pe care am avut-o la începutul activităţii mele de consultanţă cu unul dintre cei mai mari profesori de management din România - profesorul Nicolescu, care spunea că „dacă vrei să te faci consultant de management, n-o să ai decât o singură mare problemă - clienţii.” Din punctul meu de vedere, trainerii şi coachii care trăiesc la un nivel decent în România doar din această meserie sunt numărabili. Adică, for real, trainingul nu este un business şi nu poţi face mari bani din asta. Neplăcut este şi să i prins pe picior greşit. Or, cu viteza la care au acces la tehnologie şi la informaţie cursanţii la momentul de faţă, există riscul ca orice armaţie de a ta să e pusă sub semnul întrebării.

DEALTHE

19pag

DEALTHE

Un alt lucru pe care trebuie să ţi-l asumi este absenţa de acasă. Foarte puţini realizează ce distractiv este să dormi prin hoteluri 120 zile pe an. (râde) Pe de altă parte, această avalanşă de oameni care vor să facă training, coaching şi consultanţă nu mă surprinde şi nu este deloc greu de anticipat. Pentru că se văd venind de dincolo. În Austria, de exemplu, a spune acum că eşti trainer este mai rău decât a spune că eşti chelner la Marty. În sensul că toate programele de training sunt livrate de către guvern şi a trainer deja este egal cu a funcţionar. Cu siguranţă, se va ajunge la asta şi la noi. În schimb, oamenii care într-adevăr au foarte multă expertiză în spate şi creează programe şi concepte noi, vor avea întotdeauna trecere, pentru că aduc valoare adăugată. O spun de ecare dată: „Da, poţi trainer, dacă ai citit două cărţi, dar atâta vreme cât cei din sală n-au citit cele două cărţi.” La fel ca în cazul actorilor, ecare are publicul pe care-l merită.

Câte surse de venit ar trebui să avem, pentru ca, în perioadele de criză, să ne simţim în siguranţă?

La nivel teoretic, oricât de multe, că-s mai bune decât una. Ideal ar totuşi să-i ajungem pe cei care au trecut din zona de siguranţă nanciară în zona de independeţă nanciară şi care au cel puţin trei surse de venit.

Dacă ai acum la vârsta noastră, ai părăsi România?

Încerc să nu spun „Da” cu toată gura şi mă întreb astăzi dacă o să mai stau mult aici. (râde) Dacă e să u sincer, aş pleca doar pentru ica mea, eu, cel care mi-am pierdut toţi prietenii şi colegii din facultate, majoritatea plecând în străinătate, în special pe tărâm american. Mai suntem câţiva din trupa noastră de nebunatici, rătăciţi pe aici, într-un fel de „freelancing antreprenorial”. Nu excelăm nici unul dintre noi, n-am ajuns nici miniştri, nici directori generali de bănci şi nici n-avem business mai mare de 50 milioane de euro.

Uitându-mă dincolo cu un ochi critic şi analizând dacă a părăsi ţara ese o decizie corectă, ajung la concluzia că statistica se aplică şi acolo, exact ca peste tot: mai puţin de 1% dintre românii care lucrează în străinătate sunt realmente prosperi şi au dat marea lovitură, ceilalţi au schimbat un mod de trai cu un alt mod de trai, dar la acelaşi nivel al piramidei...

Ce te nemulţumeşte la sistemul educaţional din România?

Tot. Şi în primul rând faptul că există. (râde) Eu cred că scăparea sistemului educaţional din România va translaţia către online. Am eu marea problemă de a vedea întotdeauna „peste deal” şi ceea ce presimt este că, în următorii ani, ne vom întâlni cu educaţia la distanţă, adică şcoala se va face acasă, de fapt, prin tot felul de variante online, iar ce se va întâmpla ofine va doar interacţiunea pruncilor la joacă. Cu alte cuvinte, previzionez că vom shifta la 180 grade modul în care se face educaţia. Dacă astăzi educaţia se face la şcoală şi copiii vin acasă să se joace, va exact invers. E foarte simplu, pentru că tot ceea ce înseamnă tehnologie este deja la degetul mic al ecărui prunc. Pare scos dintr-un lm SF, dar nu te poţi opune, este un curent natural. În rest, tot încercăm să facem reforme şi să ne menţinem la suprafaţă, dar constat că învăţământul rămâne tot aceeaşi formă fără fond. Nu reuşim să pregătim oameni pentru ceea ce se întâmplă în realitate, pentru că, pe de o parte, oamenii din sistem sunt prost plătiţi şi, în consecinţă, prost pregătiţi, şi rezultatul lor, din păcate, este rebutat în proporţie de 90%. Nu contest că sunt şi educatori buni în România, pentru că-i cunosc pe mulţi, talentaţi şi foarte dedicaţi în ceea ce fac. Cred totuşi că e mai mult o defecţiune a modului de a pune lucrurile să lucreze coerent într-o anumită direcţie.

Cât de mult crezi în potenţialul tânărului de azi?

Eu cred că lipseşte un anumit nivel de maturitate în rândul tinerilor şi, din punctul meu de vedere, este greşeala părinţilor că voi sunteţi nepregătiţi în acest

20pag

DEALTHE

moment pentru ceea ce înseamnă real life.

Shiftarea asta de la economia socialistă la cea capitalistă a însemnat că părinţii au înţeles să facă orice demers posibil, astfel încât odraslelor lor să nu le lipsească nimic şi să e cocoloşite până la vârste destul de înaintate. Nu ştiu dacă vă daţi seama, dar scenariile nu sunt foarte optimiste. Repet, eu sunt un om al cifrelor şi cred că statistica nu minte niciodată: în tot acest pool de tineri care par răvăşiţi şi se învârt brownian în toată povestea asta, există un segment de copii care au direcţie, sunt dedicaţi, ştiu ce-i aia muncă şi muncesc de dimineaţa până noaptea, pentru că au convingerea că nu pot să facă performanţă altfel - probabil 20-30% dintre ei. Exită, evident, partea cealaltă a spectrului, un eşantion de loaze, cum le zic eu, cărora orice le-ai face, nu ai cum să-i resetezi - vor reciclaţi continuu de societate şi trecuţi prin diferite forme de reeducare. Şi mai există marea masă, care azi visează să devină ceva, încă nu ştiu ce, dar care vor sluji cu succes intereselor celor din prima categorie.

Voles-noles, lucrurile nu se vor schimba radical în următorii 20 de ani. Şi cred că ecare generaţie a avut o structură de felul acesta. E un lucru perpetuu. Şi, probabil, din cauza neadaptării, generaţia peste 40 de ani se va uita cu o oarecare invidie către cei de 20, numindu-i imaturi, necopţi ş.a.m.d. Am certitudinea că există viitor pentru ecare dintre generaţii. Primul lucru de la care orice generaţie şi orice om matur ar trebui să pornească este să e ancorat în realitate. Şi de acolo-ncolo, cu siguranţă, va lua deciziile care-i aparţin..

Tu, ca şi angajator, cum tolerezi căutarea continuă de sine a tânărului de azi şi cum trăieşti cu sentimentul că mâine ar putea să realizeze că nu-i mai place ceea ce face şi pleacă din rmă?

Eu rămân de părerea că, în general, angajatorul e de vină, dacă angajatul tânăr pleacă. Angajatorul l-a adus într-un loc şi i-a vândut un job care nu i se potriveşte. E problema mea să-ţi dau atât de multe întrebări şi să-ţi ridic atât de mult ştacheta, încât să văd dacă rezişti sau nu. Adică, for God's sake, nu poţi să pui 25 de ani de experienţă cu zero ani experienţă în aceeaşi oală şi să întrebi care-i vinovatul în toată poezia asta. Eu cred că şi chestia asta cu angajat versus angajator e un proces de vânzare, ca oricare altul.

Şi mai am o vorbă care-mi place: oamenii vin în companie pentru numele companiei şi pleacă, din cauza managementului.

Multinaţională sau afacere mică?

Afacere mică. Multinaţionala e bună ca să înveţi, să-ţi toceşti coatele şi să-ţi ai limitele. E un fel de puşcărie în care primeşti bani în loc să primeşti zile de libertate, ca să zic aşa. Dar depinde foarte mult de ce ţi se potriveşte. Pentru alţii n-aş putea să dau un diagnostic sau un verdict. Dacă îţi place mediul corporate, go for it, urmează-ţi pasiunea. S-ar putea să nu te vezi decât acolo, în panto cu toc, cămaşă scrobită şi nopţi dormite prin hoteluri sau în avion, şi să nu-ţi pese de antreprenoriat, în care poţi veni îmbrăcat la patru ace, dar să i nevoit să descarci un camion sau să desfunzi o chiuvetă.

Un om de afaceri crede în prietenie?

Categoric, pentru că de aia şi se numeşte „om de afaceri” - mai întâi de toate, e om. Şi afacerile adevărate se pornesc cu prieteni. Lupul de pe Wallstreet vă oferă o imagine completamente eronată şi o lecţie, din puctul meu de vedere, total trasă de păr vizavi de afaceri. Fiţi mai selectivi.

Cum ar arăta mini ghidul de ascensiune profesională al lui Eusebiu Burcaş?

1. Identică ce îţi place să faci. Dacă nu ştii acum, testează, experimentează. Oricum vei aa până mori.

2. Du-te şi plăteşte pe cineva, dacă este cazul, ca să te lase să faci ceea ce-ţi place sau spală pe jos, ca să ai ce povestesc ei acolo. Asta am făcut-o şi eu în facultate - ajutam patronii unui magazin să-şi facă aprovizionarea de la METRO, doar ca să văd cum arată facturile, ce înseamnă TVA şi cum se calculează preţurile când pui marfa pe raft în magazin.

3. Dă dovadă de integritate şi disciplină.

4. Munceşte zi-lumină, noapte-bec.

5. Găseşte pe cineva în jurul tău care să te susţină - un părinte, frate, soţ, prieten, mentor, profesor.

Eu cred că problema cu care tinerii de azi se confruntă este faptul că au atâtea exemple pozitive, încât sunt realmente drogaţi de Mark Zuckerberg, Steve Jobs, Bill Gates şi alte asemenea exemple de succes. Şi de ecare dată o spun: „Oameni buni, ţi atenţi, astea sunt excepţia, nu sunt regula.” Statistic vorbind, oamenii aceia constituie 2% din populaţie şi de sute de ani se respectă regula asta. Nu vă mai minţiţi, nu încercaţi s-o puneţi pe dos. E important să-ţi doreşti să i în procentul acela, dar... trebuie să faci ceva. Acolo n-a fost numai noroc, a fost enorm de multă muncă şi dedicaţie.

21pag

DEALTHE

reporter: Alexandra Chiru

Andrei MutuDespre Cluj s-au spus şi se pot spune multe: capitala Ardealului este astăzi un important centru

economic şi educaţional, iar din ce în ce mai mulţi oameni, români sau străini, aleg să locuiască aici.

Born to InspireBorn to Inspire

luj-Napoca cucereşte prin frumuseţe şi autenticitate, e că vorbim de tineri studenţi, antreprenori, artişti sau oameni de afaceri. L-a prins în mrejele sale şi pe Andrei Mutu, tânărul antreprenor care a pus pe picioare comunitatea I Love Cluj şi a contribuit cum a ştiut mai bine la promovarea oraşului transilvănean. 1. Cred că toată lumea care are un cont de facebook şi e din Cluj ştie de pagina “I love Cluj”; citeam pe site “istoria” comunităţii şi scrie că a fost ideea unui student care, odată ajuns în Cluj, s-a îndrăgostit de oraş şi a vrut să le arate şi altora asta. Deci, ce te-a adus aici şi de ce iubeşti oraşul ăsta? Eu m-am născut şi am copilărit la 100 km de Cluj, şi, cum era aproape, am venit destul de des în oraş şi am reuşit să cunosc o parte din el. Dincolo de cum arată oraşul totuşi, m-a adus spiritul care se simte aici şi felul în care sunt oamenii. Îl iubesc, pentru că evoluează permanent şi pentru că poţi să construieşti ceva aici ca şi tânăr. Mai sunt multe lucruri de îmbunătăţit, însă în ecare an vedem cum se schimbă în bine: un parc nou, evenimente tot mai bune, oportunităţi pentru tineri, reabilitări de clădiri. Iar legat de motivul al doilea, trăim într-un oraş tânăr cu mulţi oameni deschişi la minte, alături de care poţi să faci lucruri frumoase. 2. Te gândeşti să pleci din Cluj sau din România? Deocamdată nu aş vrea să plec, însă, pe viitor, nu exclud această variantă. Aş pleca doar ca să văd alte culturi şi să învăţ lucruri noi… dar, cu siguranţă, m-aş întoarce aici. Clujul îţi oferă cam tot de ce ai nevoie pentru a trăi decent. 3. Ce oportunităţi crezi că le oferă Clujul tinerilor/ studenţilor? Dar tinerilor antreprenori? Cred că le oferă şansa de a avea un start bun în carieră, iar dacă nu găsesc toate resursele necesare aici, pot pleca apoi către alte locuri, însă e important startul. Există foarte mulţi specialişti în Cluj care le pot deveni mentori, iar mediul universitar este foarte dezvoltat. Să nu mai punem la socoteală că avem şi acces la tehnologie şi internet. Tinerilor antreprenori le oferă multe oportunităţi, însă depinde de ecare dintre noi cum le fructicăm. Există numeroase conferinţe, traininguri şi seminarii în Cluj de unde pot învăţa, mulţi posibili mentori în domeniu şi oameni inuenţi, care sunt sucient de deschişi la minte pentru a încuraja un tânăr cu iniţiativă şi o idee cu potenţial.

C

4. De la pagina de FB la site&produse cum a fost drumul? Ce ai învăţat şi ce ai face diferit dacă ar trebui să o iei de la capat acum? Vizualizând retrospectiv, drumul a fost frumos, dar deloc uşor. Orice iniţiativă este, în primii ani, un “trial and error” în care încerci toate căile posibile şi faci greşeli după greşeli până ajungi la stabilitate şi la un model de lucru care funcţionează. Foarte mulţi se sperie şi renunţă după primul eşec, însă dacă luăm biograile antreprenorilor consacraţi, vedem cât de grele şi romantice sunt începuturile lor.

22pag

DEALTHE

Ar o întreagă listă şi propun să alocăm pe viitor un articol doar pentru acest lucru. Am făcut multe lucruri de care sunt mândru, însă încerc în continuare să îmbunătăţesc ceea ce fac şi, indiferent de cum ne ies lucrurile, avem în ecare zi oportunitatea să o luăm de la început. Foarte mulţi fac greşala să catalogheze tinerii după anumite tipare, dar uită că noi suntem în evoluţie şi ne putem schimba radical deciziile şi modul în care privim şi facem lucrurile. Important este să m deschişi să învăţăm şi să avem încredere în noi. 5. Cum s-a schimbat viaţa ta, ce elemente noi au aparut de când există “I love Cluj”? S-a schimbat frumos. Am cunoscut mulţi oameni valoroşi şi am obţinut acces la multe informaţii legate de oraş. În acelaşi timp, s-a adăugat şi responsabilitatea de părinte - “I Love Cluj” este un copil de care trebuie să am grijă constant ca să poată creşte frumos. 6. Unde vezi proiectul peste 2-3 ani? Momentan dezvoltăm mult partea de produse personalizate şi, din această vară, vom avea un packaging nou pentru ecare produs. Sunt în lucru câteva lucruri frumoase, dar prefer să vorbesc despre ele când vor lansate. 7. Apropo de asta, unde te vezi pe tine în câţiva ani? Mai ai alte idei pe care vrei să le dezvolţi sau un alt plan? Am multe planuri legat de ceea ce vreau să fac în continuare şi, în această vară, voi lansa o agenţie boutique pe strategie de brand. De asemenea, caut oportunităţi noi şi în zona de servicii online. 8. Cum lucrezi pentru proiect? Ai colaboratori, te caută oamenii interesaţi sau tu pe ei? De obicei, mâ gândesc de ce resurse am nevoie şi apoi cer recomandări la prieteni. Am mai mulţi colaboratori şi ecare se pricepe bine pe nişa lui. Cred că acesta este cel mai sănătos mod de face lucruri. Însă mereu caut oameni noi, dornici de a face lucruri frumoase şi de calitate. 9. Ştiu că ai o licenţă în domeniul nanciar, însă ai ales să te reprolezi spre antreprenoriat şi marketing. Spune-ne câte ceva despre studiile tale şi cum te-au inuenţat ele în demararea proiectului. Nu văd neapărat o reprolare în faptul că am ales antreprenoriatul şi marketingul, pentru că sunt, oarecum, tot în domeniul economic. Însă motivul pentru care nu m-am dus către domeniul ales iniţial a fost că am avut o dorinţă puternică de a începe de la zero un proiect personal şi de a independent. Plus că am avut nevoie de un loc de învăţare şi de ucenicie, iar I Love Cluj a venit perfect. Nu cred că învăţam în alt mediu atât de multe despre mine, oameni şi piaţă. 10. De cât timp eşti în YAA Cluj şi cu ce ai ramas în urma activităţii tale de acolo? Nu mai activez în cadrul organizaţiei de ceva timp, din cauza lipsei de timp. Dar am rămas cu multe amintiri şi am învăţat lucruri care m-au ajutat. Recomand tuturor studenţilor să meargă într-o organizaţie, pentru că vor învaţa multe lucruri, indiferent de cum va experienţa.

11. Ce pasiuni şi hobby-uri ai, şi cum investeşti în ele? Sportul e una dintre cele mai mari pasiuni. Aproape zilnic merg la cycling indoor, alerg, înot sau ies cu bicicleta. Îmi place să citesc, am citit multe biograi şi cărţi de specialitate. Şi nu în ultimul rând, muzica e una dintre pasiunile mele. 12. Ce sfaturi ai avea pentru tinerii din ziua de azi, din anul 1 şi 2 de facultate? Nu ştiu dacă sunt eu cel mai în măsură să dau sfaturi, pentru că încă mai am multe lucruri de învăţat şi, în plus, există multe cărţi, articole, video-uri legate de dezvoltare personală, care i-ar ajuta innit mai mult decât sfaturile mele. De-a lungul anilor, am realizat că sunt importante două lucruri: să te cunoşti şi să ai încredere în tine. Să te cunoşti, pentru că va trebui să îţi alegi un drum în viaţă şi e foarte important să faci ceea ce îţi place. Asta va inuenţa foarte mult starea ta de spirit din ecare zi, performanţa, banii şi fericirea. Iar ca să îţi dai seama, trebuie să încerci multe lucruri (unii poate sunt mai norocoşi şi ştiu din prima). Al doilea lucru, încrederea, joacă un rol foarte important - aş risca să spun chiar că e mai important decât cunoaşterea. Şi la şcoală, din păcate, nu prea se vorbeşte despre asta. Nu lăsa pe nimeni să îţi spună că nu poţi face ceva şi nu te îndoi nici măcar o secundă de tine. Cât despre veşnica dilemă a studentului: ce e mai important - teoria sau practica, pot să spun doar atât: e bine să cunoşti teorie, dar ceea ce contează cu adevărat şi face diferenţa este experienţa practică, la care se mai adaugă deschiderea noastră către tot ce e nou şi dorinţa de a creşte constant. Foarte mulţi se plâng de lipsa oportunităţilor pentru tineri şi de faptul că e greu să găseşti un job, dacă nu ai experienţă practică. Cred că trebuie să ieşim un pic din tiparul clasic şi să încercăm să ne construim noi viitorul. Bunul cel mai de preţ sunt viziunea şi capacitatea noastră de a face lucruri, iar resursele o să vină, dacă ne dorim cu adevărat. Există tot mai multe programe de mentorat, nanţări şi sprijin acordat tinerilor proactivi. Importantă este perseveranţa, lucrurile nu se construiesc de pe o zi pe alta. Recomand cartea “Cei care schimbă jocul”, lansată recent de editura Publica, în care veţi putea citi începuturile celor mai mari antreprenori români. Contrar a ceea ce se aşteaptă lumea, acele companii au fost clădite pe viziune, muncă şi pe foarte multe greşeli şi eşecuri, din care au învăţat lucruri valoroase. Avem nevoie de modele şi mentori care să ne inspire... şi vă recomand să îi găsiţi, să le spuneţi ce vreţi să faceţi şi să-i lăsaţi să vă ajute cum ştiu ei mai bine. Din păcate, şcoala românească a pedepsit eşecul şi asta ne face să nu mai încercăm, să nu mai avem încredere în noi. În cultura americană, pe de altă parte, e foarte important să faci greşeli, pentru că asta este oportunitatea cea mai bună de a învăţa şi a reuşi să creezi lucruri măreţe. Vă recomand să citiţi mai multe despre asta, veţi rămâne surprinşi cât de multe lucruri le veţi vedea dintr-odată cu alţi ochi. 13. Dacă vrei să ne spui tu ceva şi nu te-am întrebat... Au fost bune întrebările. Cei care vor să mai întrebe ceva, îmi pot scrie pe andrei@ilovecluj.ro

23pag

DEALTHE

The Dungeon

reporter: Ana-Maria Mihuţ

The Dungeon este primul joc real de evadare din Cluj-Napoca, este o modalitate nouă de a petrece timpul liber şi de a experimenta

senzaţii inedite. ntr-o lume în care realitatea ne prinde în mrejele ei şi nu ne mai dă voie să visăm şi să dăm frâu liber imaginaţiei, undeva în Cluj-Napoca, într-o pivniţă veche de 300 de ani din centrul oraşului, o nouă afacere s-a pus pe roate. Poate ştiţi, poate nu - dar un lucru e sigur: curiozitatea şi ineditul sunt ingredientele principale ale succesului în businessul Ancuţei Vancea. Am vizitat-o, acolo în micul ei birou de pe Petru Maior, şi am convins-o să ne spună şi nouă cum a reuşit, de ce a ales drumul antreprenoriatului şi ce ne recomandă nouă, viitorilor oameni de afaceri. În primul rând, spune-ne câteva cuvinte despre The Dungeon? The Dungeon este primul joc real de evadare din Cluj-Napoca, este o modalitate nouă de a petrece timpul liber şi de a experimenta senzaţii inedite. Conceptul a prins viaţă acum 7 luni, în pivniţa de pe strada Petru Maior, nr. 13, ca urmare a ambiţiei şi dorinţei de a aduce ceva nou şi de calitate în oraş. Este un business născut din pasiune, ecare detaliu este ales cu grijă, iar originalitatea puzzle-urilor şi a brandului demonstrează acest lucru. Cum ţi-a venit această idee? Ştiam despre acest gen de joc (room-escape) din mediul online (mi-au plăcut dintotdeauna jocurile - îţi stimulează gândirea, logica şi creativitatea), iar atunci când l-am experimentat pentru prima dată, am fost impresionată peste măsură şi am ajuns la concluzia că trebuie să fac asta, să le ofer şi altora o astfel de experienţă.

Life around BusinessLife around Business

Î Cât de mult ţi-a luat să pui ideea în practică? Foarte puţin. Fiind un SRL-D, mi-a fost uşor să îninţez rma: luni am depus actele, miercuri am primit răspunsul. Mai dicil a fost să aleg un cod CAEN, având în vedere că nu e ceva tocmai standard, iar de la primărie nu am întâmpinat prea multe dicultăţi pentru că era ceva nou şi nu era supus procesului birocratic. Cât despre implementarea jocului, a durat aproximativ o lună şi a fost realizat cu sprijinul unei echipe mici, formată din câţiva prieteni. Care a fost cea mai mare provocare la iniţierea afacerii, dar şi pe parcursul celor câteva luni de funcţionare? Ah, bună întrebare: Cea mai mare provocare a constat în a explica ce înseamnă conceptul de room-escape. Faptul ca e un joc real (live) a surprins, mai ales ca suntem obişnuiţi cu jocurile online. Din octombrie şi până la jumătatea lui decembrie, nu am făcut decât să trezesc interesul pentru o astfel de activitate şi să conving că nu există vreun pericol să i închis într-o pivniţă, deşi primeam diverse telefoane cu cele mai amuzante întrebări, gen: „trebuie să aducem ceva cu noi?”, „cum să ne îmbrăcăm?”, „avem nevoie de intrumente speciale, cum ar un topor?” şi multe, multe altele. Cum îţi promovezi afacerea? Am început cu balurile studenţeşti, unde am mers şi am vorbit despre The Dungeon, oferind şi premii la tombole. Am participat apoi la alte diverse evenimente şi, desigur, n-am uitat de Facebook, care

24pag

DEALTHE

funcţionează foarte bine şi aduce rezultate vizibile. Mai târziu, după ce deja aveam o bază importantă de clienţi, au început să vină mulţi alţii pe baza recomandărilor, ceea ce m-a ajutat foarte mult. Mulţi turişti vin prin Trip Advisor, unde la secţiunea „Things to DO in Cluj-Napoca”, The Dungeon ocupă primul loc. O altă metodă de promovare a fost presa: ziardecluj, adevărul, bloggeri care au scris despre experienţa lor, iar în februarie, PRO TV a făcut şi un reportaj, transmis la nivel naţional. Când au venit primii clienţi? Chiar din prima săptămână de la deschidere, deşi erau doar câte o echipă-două pe săptămână. Prima echipă a fost formată din doi tineri şi o doamnă peste 50 de ani, ceea ce m-a frapat în primă instanţă, având în vedere că eu îmi stabilisem un public ţintă de 20-35 de ani. Doamna s-a arătat foarte încântată de experienţă, mărturisindu-mi că va veni şi la următorul joc. Şi apoi, au tot urmat grupuri cu persoane trecute de 60 de ani, care voiau ceva inedit, chiar şi bunici cu nepoţi, ind un cadou de aniversare. De ce vin studenţii la The Dungeon? Pentru că vor să încerce ceva nou, sunt împinşi de curiozitate, atraşi de imprevizibil şi doresc să e impresionaţi. Pe viitor doreşti să te extinzi şi spre alte oraşe? Cred că da. Am luat în calcul posibilitatea asta, dar deocamdată vreau doar să dezvolt ceea ce este deja aici, pentru că tocmai am schimbat varianta jocului, este o variantă mai dicilă, mult mai complexă, iar noua temă a jocului este „The Experiment”. De altfel, din toamnă intenţionez să deschid o altă locaţie în Cluj-Napoca. Dacă continuă tot aşa, probabil da, mă voi orienta şi spre alte oraşe cu potenţial din ţară. Care sunt cei 3 piloni ai succesului pentru The Dungeon? 1. Este o activitate nouă, inedită chiar, şi, cum am mai spus, suprinzătoare. 2. Face oamenii fericiţi! – toate echipele care termină jocul au un sentiment de satisfacţie şi împlinire. 3. Faptul că afacerea se promovează prin recomandări - puterea cuvântului este nemărginită. Ce te-a determinat să devii antreprenor? Terminând UTCN, am avut ocazia să lucrez într-o fabrică şi, deşi a fost muncă de birou, m-a făcut să-mi dau seama că vreau altceva - ceva nou, care să-mi aducă satisfacţie, mulţumire, calitate atât mie, cât şi celor din jur.

O recomandare pentru viitorii antreprenori? Să aibă AMBIŢIE şi CURAJ! Dacă au o idee, să-şi ia inima în dinţi, să creadă în ea cu toată tăria şi să-şi asume riscul, indiferent de mărimea lui. Cuvintele „sunt în România şi nu mă pot dezvolta sau nu pot face nimic” nu funcţionează în toate cazurile - dacă vrei, se poate! Aşadar, ceea ce am desprins eu din experienţa businessului „misterios” este că, dacă munceşti în linişte, succesul va vorbi pentru tine! Ancuţa a văzut, a plăcut, a tăcut şi a făcut, iar acum, propria-i afacere vorbeşte pentru ea. Şi-a găsit ideea, a crezut în ea şi a dezvoltat-o, ind un exemplu foarte clar de reuşită într-un mediu destul de competitiv, precum Clujul. Am admirat-o şi o admir în continuare pentru implicarea şi devotamentul faţă de afacerea ei, demonstrând, prin ecare frază rostită, că ea este The Dungeon şi The Dungeon este ea!

25pag

Ce este Apple, ce este Macintosh?

reporter: Bianca Gângă

Această secţiune, aparent creată cu scopul de a PR-a, s-a transformat, treptat, în mai mult de atât.

robabil, cum aţi citit şi în numărul trecut, s-a schimbat puţin optica. S-a... cum să zic... lărgit. Nu voi mai scrie doar despre campanii de PR, ci voi face o analiză relativ in-depth a unui brand cunoscut. Apoi, treptat-treptat, voi ajunge şi la brandurile mici, care sperăm noi, să devină mari. Acestea ind spuse, vă invit să aruncaţi o privire în istoria Macintosh-ului. Pe scurt. Sau pe mai puţin lung.Ce este Apple, ce este Macintosh? Pe lângă o serie de produse extrem de scumpe şi cu "i" în faţă, patentate de către faimosul Steve Jobs şi comercializate, în special, de către hipsteri? Ce este? Ei bine, aparent, după cum ne spune literatura de specialitate... Apple a fost un fel de... cult. Cu... STAI PUŢIN, CE? Bine, bine, nu trebuie să vă impacientaţi sau să vă aruncaţi toate produsele de marca Apple, gândindu-vă că au fost cumva infestate de cine ştie ce sindrom al cărei religii inexistente ale tehnologiei. În regulă, fraza de mai devreme nu are sens. Şi nu are sens nici să spun că nu există o religie bazată pe sharing-ul de informaţii, numită Kopimism. Asta, în alt articol. Acum... Ce este Apple? Ştim: o corporaţie mare-mare-mare, care are o gamă largă de electronice, printre care putem aminti laptopuri, computere, telefoane (smartphones, nu oarecare), tablete şi mp3-uri, numite foarte drăguţ, iPod. Curând, evident, va apărea şi iCoffee şi iCar.

Life around BusinessLife around Business

Dar asta, în viitor. Acum, că am trecut peste deniţia asta plictisitoare pe care o ştie toată lumea, să intrăm în poveste. De ce Apple e aşa de şmensy-trenzy? Exceptând faptul că a revoluţionat cumva lumea electronică. Dar cum? Şi de ce? Şi ce are atât de special în afară de preţuri? Bun, acum că am trasat un oarecare plan de abordare, să vedem...“In the beginning (of the Information Age) was the void. And the void was digital. But lo, there came upon the land, the shadow of Steven Jobs (and Stephen Wozniak). And Steven (Stephen) said, “Let there be Apple.” And there was Apple. And Steven (Stephen) beheld Apple. And it was good. And Apple begat Macintosh. And it was good. And soon upon the land there began to appear, The Cult of Macintosh. For they had tasted of Apple. And it was good.” (Russell W. Belk, Gülnur Tumbat) Povestea Apple începe aşa: primul calculator Mac a fost creat într-un garaj, de către doi Steven: Wonziack şi Jobs, din laptopturile lor HP. În literatura de specialitate, acest fapt este perceput ca ind sacriciul suprem: sacricarea accesului la informaţie în numele ştiinţei, în numele unui vis. Nouă, omuleţilor crescuţi relativ cu tehnologia în mâini, ni se pare puţin absurd, aberant, nebunesc şi inutil. De ce ai face aşa ceva, dar mai ales, de ce ai face atâta caz? Dar hei, pe atunci însemna ceva. Lumea evolua, dar nu la fel de repede.

P

DEALTHE

1976 1976-1998 1998 Logo actual

26pag

DEALTHE

Dar, probabil că, un alt motiv pentru care acest început modest este atât de ridicat în slăvi este faptul că acum a ajuns o corporaţie. Mare. Internaţională. Cu produse râvnite de toată lumea. Bun. Ce se ştie despre fondatori? Despre Wonziack nu se zice prea multe. Doar că şi-a vândut calculatorul pentru câteva sute de dolari, pentru a putea inventa primul Apple. Dar despre Jobs? Actual guru al marketingului şi geniu al revoluţiei electronice? Pentru început... ştim că Steve Jobs, fost CEO al Apple Inc., a renunţat la facultate. Şi a avut succes. Iar, din păcate (sau nu), pe acest principiu se axează tot mai mulţi tineri - freelancing. Nu zic că e o idee rea, din contră, dar facultatea îţi oferă mai mult decât o diplomă - pile, relaţii, cunoştinţe. În ne, revenind. Alături de acest fapt, se mai ştie despre Jobs că era un rebel. În loc de maşină, mergea cu motocicleta la serviciu, şi purta părul lung, geacă de piele şi jeans. Şi îşi parca motocicleta în interiorul sediului principal din Cupertino, California. Ca să mai adăugăm încă puţin praf de rebeliune, voi menţiona şi faptul că, în faţa sediului, utura un steag cu un craniu şi oase încrucişate. “It is better to be a pirate than to join the Navy”, spunea Jobs. Aşa o ? Ce se spune despre consumatori? Ei bine, pentru început, un articol de specialitate, scris în anul 2005, sublinează loialitatea utilizatorilor de Macintosh. Unii experţi spun că Macintosh ar fost un cult, alţii, mai reticenţi, spun că e, de fapt, doar o subcultură, bazată pe o structură socială ierarhică, jargonuri specice, ritualuri etc. Câţiva specialişti, mult mai sceptici, au considerat fanii Mac ca ind ceea ce sunt de fapt: o societate de consum şi, uneori, chiar o "idiocultură" (grupuri legate de interese comune, asemănător celor pasionaţi de sport). Însă, cu toate acestea, Macintosh nu este un brand obişnuit şi frizează normalul... puţin. De ce spun asta? Pentru că, în acelaşi articol (apropo, se numeşte The Cult of Macintosh, e scurt şi catchy), ne este prezentat un insight asupra consumatorilor. Ştim că a apărut în anii '70, dar în anii '80 a prins la public... oarecum. A fost, în special, distribuit în instituţiile educaţionale and stuff. În ne, să vedem consumatorii. În 2005, 4% din utilizatorii de PC-uri foloseau Macintosh. Ceilalţi, clar, foloseau PC-ul clasic, oferit de Microsoft. Ce avea Apple atât de special? Unii spuneau că... e pentru oamenii diferiţi. Oamenii care nu se tem să se ridice în picioare când toată lumea îngenunchează în faţa călăului, oamenii care nu se tem să e rebeli şi să meargă contra masei. Mac era pentru oamenii ghidaţi de principiul "Think Different" (campanie lansată în 1997, în care apar Albert Einstein, Bob Dylan, Picasso, Martin Luther King etc). Bun, bun, dar de ce ar asta un lucru rău? Păi, pentru că... erau puţin cam fanatici. Mulţi dintre ei încercau să convertească efectiv oamenii să încerce produsele Mac. Un fel de martorii lui Iehova, varianta tech (să-mi e iertată comparaţia). Bine, adevărul e că, datorită faptului că erau atât de puţini fani Mac, relaţia dintre ei era şi mai strânsă. În articol, se menţiona că userii Mac erau mult mai prietenoşi, iar dacă aveai nevoie de un încărcător, de exemplu, ţi-l împrumutau cu drag. Aw...

Acum, că am studiat puţin publicul ţintă, să mergem mai departe. Care e, în fond, faza cu produsele? Ştim că sunt super-duper, dar ce au atât de special? Pentru început, Apple practic nu a inventat nimic: nici smartphone-ul, nici mp3-ul portabil, nici tableta şi, în niciun caz, laptopul. Dar au reuşit să... reinventeze aceste produse. Macintosh-ul original nu era doar un simplu computer. Era o declaraţie a puterii: acum, calculatoarele puteau aparţine tuturor (acest fapt este cumva menţionat aluziv în campania din 1984, care face referire la carte omonimă a lui George Orwell). Nu erau complicate şi toată lumea putea să le folosească. Ăsta a fost primul pas. iPod-ul, spre exemplu. Nu a fost primul. Dar a fost bine creat şi bine vândut. Nici prea devreme, nici prea târziu. La fel se poate spune şi despre iPhone, iPad şi alte minuni. Steve Jobs a reuşit să găsească nişa, iar apoi, să o perfecţioneze. A reuşit să vândă o poveste, un statut. Pe principiul "Think Different". Logo-ul are o poveste interesantă. Au fost 5 logo-uri. Toate reprezentând un măr. Apropo, ştiaţi că numele de Macintosh vine, de fapt, de la un soi de mere?Primul logo a fost cu Sir Isaac Newton stând sub un copac. Măr, evident. Din păcate, a fost repede retras din producţie, pentru că nu arăta foarte bine pe device-uri, iar numele era inteligibil. Al doilea logo şi, probabil, cel mai renumit este cel cu un măr muşcat în culorile curcubeului. A apărut în 1976 şi a fost folosit până în 1998. Este o poveste interesantă legată de acest măr: “the symbol of lust and knowledge, bitten into, all crossed with the colors of the rainbow in the wrong order. You couldn't dream of a more appropriate logo: lust, knowledge, hope, and anarchy.” În continuare, a apărut mărul monocrom, folosit din 1998 până la sfârşitul anilor 2000, în special pe hard. Apare, în continuare, pe pachetele produselor, în culori diferite, precum iLife packaging. Din 2001 până în 2007, avem acelaşi măr, mai stilizat, în nuanţe de gri, iar din 2007 până în prezent, i-a luat locul un măr... încă mai stilizat. Mai alb. Ca să fac şi o glumă, logo-ul Apple a fost aproape perfect de la început. Ca şi Lada. Bun. Asta e povestea Apple pe scurt. Pe lung... e mai lungă. Oricum, trebuie menţionat că unul dintre motivele pentru care Apple Inc. a ajuns atât de departe este faptul că produsele sunt de lux. Îţi vând un statut, o falsă impresie, o stare de spirit - la fel ca şi cafeaua de la Starbucks. Desigur, mai putem adăuga şi spiritul rebel, dar, din păcate, a dispărut între timp. Apple şi-a pierdut, datorită hipsterilor, identitatea de Think Different. Ideea e că... Apple a reuşit. Cu toate aluziile, iluziile şi referinţele sarcastico-ironice, Apple a devenit o corporaţie internaţională. Şi iarăşi ironic, la fel ca şi Starbucks, are aceeaşi reţetă: delimitarea publicului ţintă şi vinderea unei poveşti. Autentice. Îmi aduce puţin aminte de Filantropica: Mâna-ntinsă care nu spune o poveste..."Hello, I am Macintosh. Never trust a computer you cannot lift... I'm glad to be out of that bag." - talking Macintosh Computer.

27pag

DEALTHE

Ţinuta BusinessF a s h o n

lecţia 3

reporter: Edina Gyor

upă o pauză

lungă, a venit

timpul să aveţi

parte de o

nouă lecţie de fashion.

De data asta, vom

vorbi despre stilul

vestimentar pentru

bărbaţii tineri.

După îndelungi

dezbateri cu mai mulţi

prieteni, am ajuns la

concluzia că, imediat

ce începem să ne

căutăm un loc de

muncă, alegerea unei

vestimentaţii potrivite e

poate al doilea „cel

mai important lucru”

după abilităţile şi

cunoştinţele de care

dispui. Imaginea pe

care ne-o proiectăm

în exterior va

întotdeauna alcătuită

atât din performanţele

noastre profesionale,

cât şi din felul în care

ne îmbrăcăm.

D

28pag

DEALTHE

Elementele de bază ale garderobei:

1. Sacou navy - nici prea larg, nici prea strâmt, e jolly joker-ul garderobei tale; 2. Cămaşă albă - bine călcată; 3. Pantaloni denim de culoare închisă - potrivite pentru ocazii mai puţin ociale, combinaţi cu un sacou, o cămaşă albastră de nuanţă mai deschisă, panto maro şi o curea ce se asortează cu pantoi; *în nici un caz, nu se poartă jeans rupţi sau modele skinny 4. Costum clasic de culoare gri/ negru/ bluemarin; *la costum nu se poartă cămaşă cu mânecă scurtă 5. O pereche de panto din piele - model şi formă clasică; pe lângă faptul că pot purtaţi aproape cu orice, pantoi din piele, într-o nuanţă închisă, sunt şi uşor de întreţinut; *Ştii regula cu şosetele albe? Le porţi numai la sala de tness. 6. Cravata; *Evităm cravatele haioase, dacă nu vrem să m consideraţi oameni neserioşi. 7. Pantaloni bumbac sau din lână

Dacă seriozitatea și profesionalismul sunt ingredientele principale ale succesului tău în carieră, atunci ideile de mai sus ar putea să-ți prindă bine. Nu uita însă că... ce e prea mult strică întotdeauna.

8. Pulovere cu smart V-neck pentru zilele mai friguroase; 9. Cardiganul de culoare gri deschis cu unul sau doi nasturi desfăcuţi în partea de jos; 10. Accesorizarea ţinutei business: alege un ceas care te reprezintă, ca să-ţi exprimi stilul personal; prezenţa batistei de buzunar e punctul culminant al vestimentaţiei de bun gust.

29pag

reporter: Iulian Baxan

Strategii de investiţii1.01

per ca lectura să e una plăcută, în poda unei complexităţi mai mari decît în cazul articolelor anterioare. În acest articol aş vrea să diferenţiez cîteva strategii de investire în acţiuni şi să vorbesc

despre importanţa stabilirii unei strategii potrivite pentru

personalitatea şi capacităţile investitorului. În funcţie de timpul şi resursele pe care le alocă,

investitorii se împart în două mari categorii, denite de

Benjamin Graham în cartea „Inteligent Investor”.

Investitor activInvesteşte mult timp şi resurse

Investiţiile sunt sursa primară de venitNecesită cunoştinţe aprofundate în domeniu

Ia deciziile de unul singurCâştig mare

Investitor defensivInvesteşte puţin timp şi resurse

Investiţiile sunt surse secundare sau pasive de venitNecesită cunoştinţe generale ale principiilor nanciare

Ia deciziile cu ajutorul unui broker sau consultantCâştig moderat

Dacă vrei să devii un investitor activ, atunci trebuie

să tratezi investiţiile ca pe profesia ta. Nu poţi să te

aştepţi la câştiguri mari, dacă ai un job ziua, vrei să

dedici sucient timp familiei şi vrei să aplici tehnici

avansate de investiţie. În loc de jobul actual, ar trebui să

faci investiţii. Investitorul defensiv, însă, investeşte banii

săi economisiţi pentru a atinge unele obiective

nanciare personale: de exemplu, vrea să asigure o

educaţie bună a copilor săi sau vrea să îşi permită o

lună de odihnă în Bora Bora când se pensionează. Astăzi vom vorbi despre investitorii activi.

Investitorilor pasivi le vom dedica data viitoare un articol

mare, în care voi relata două tehnici simple, pe care le

poate folosi oricine pentru a investi. Până atunci,

investitorii defensivi pot citi articolul din prima ediţie a

revistei, unde se vor găsi cîteva metode de a investi

pentru necunoscători. Acum, să trecem la treabă, pentru că avem de

acoperit multe lucruri interesante. E posibil să găseşti şi

alte strategii de investiţii, dar cele prezentate de mine

mai jos sunt cele mai importante şi, într-un fel sau altul,

înglobează alte strategii mai mici.

S Value Investing: Din denumire se poate observa că această

metodă este legată de valoare. Dar ce înseamnă

valoare? Warren Buffet (value investor şi el) a încercat s-

o denească în felul următor: „Preţul e ceea ce plăteşti

şi valoarea e ceea ce primeşti” - pe cât de simplu, pe

atât de profund. Atunci când cumpărăm un obiect de

la magazin, plătim un preţ care credem că este mult

sub valoarea, sau dacă vreţi, satisfacţia oferită de acest

obiect. Este pertinent şi sfatul unui colaborator şi mentor

pe care l-am cunoscut în timpul unui internship la o

companie în domeniul nanciar, care a făcut şi el

investiţii. El mi-a spus următorul lucru: „Avere faci din

lucrurile pe care le cumperi ieftin, nu din cele pe care le

vinzi scump”. Dacă produsele îţi sunt scumpe, nu e

garantat că cineva o sa le cumpere, dacă, în schimb, îţi

cumperi lucrurile la un preţ redus, atunci, cu siguranţă,

vei câştiga bani. În cazul activelor nanciare se păstrează acelaşi

principiu. Preţul pe care îl plăteşti trebuie să e sub

valoarea beneciilor nanciare pe care le vei obţine din

acest activ. Una dintre teorii spune că valoarea unei

acţiuni este egală cu suma dividendelor care vor

obţinute (vezi modelul Gordon).

Disclaimer: Începând cu acest articol, voi încerca să ating subiecte mai specice şi voi include elemente mai tehnice, vizând diferite aspecte ale investiţiilor în

acţiuni, obligaţiuni şi, eventual, alte hârtii de valoare.

DEALTHE

Serious StuffSerious Stuff

30pag

Investiţiile value se bazează pe calculul valorii intrinseci ale unei acţiuni şi pe procurarea acesteia când preţurile sunt extrem de mici. Investitorii de tip value, de cele mai multe ori, cumpără companii în declin sau care trec printr-o perioadă tulburată, dar care are au şanse de a se redresa sau a obţine câştiguri suciente pentru a plăti dividende decente. Pentru un investitor de tip value este foarte important să cunoască contabilitatea. Calculele făcute pentru aarea valorii intrinseci sunt uşoare şi comune, în schimb, înţelegerea contului de prot şi pierdere, a bilanţului şi cashow-ului sunt destul de complexe. Pentru a înţelege cu adevărat ce se întâmplă într-o companie este nevoie de cunoştinţe contabile şi de o doză mare de scepticism. Investitorii din această categorie, atunci când citesc rapoartele nanciare, ajung la concluzia că această companie valorează mult peste preţul ei de pe piaţă şi astfel achiziţionează un pachet de acţiuni în speranţa ca piaţa să observe că, de fapt, compania valorează mai mult sau, pur şi simplu, aşteaptă să primească dividendele. Benjamin Graham şi Warren Buffet sunt promotorii acestui tip de investiţii şi au reuşit foarte bine să arate meritele acestuia. Eu sunt foarte inuenţat de stilul acestora de a face investiţiile şi, probabil, acest lucru se simte în articolele mele. Cu toate acestea, încerc să u maxim de obiectiv, pentru a vă permite să vă formaţi singuri o opinie. Growth Investing: La un pol cumva opus se aă investiţiile în acţiuni de tip growth. Din această categorie au făcut parte Apple, Google şi Microsoft, iar acum se regăsesc companii ca Tesla şi Facebook.

În multe surse se întâlnește un criteriu după care acțiunile pot denumite growth, și anume randamentul de peste 15% pe an pentru o perioadă de câțiva ani (de exemplu 5-7). În acest caz, se fac investiţii conforme cu așteptările mari pe care le are investitorul despre compania dată. Să luăm cazul Tesla. În momentul de față, Tesla este o companie relativ nouă şi cu o protabilitate relativ redusă, însă un investitor poate presupune că, în următorii ani, compania va creşte de câteva ori, poate de 10 ori, şi atunci merită achiziţia acţiunilor, chiar şi la un preț înalt astăzi, pentru a benecia de câştigurile de peste câţiva ani. Importantă în acest stil de investiţii este înţelegerea afacerii şi a trendurilor. În cazul Tesla este de înţeles că, probabil, automobilele electrice le vor substitui, în viitorul apropiat, pe cele care consumă petrol. Totuşi companiile noi sunt într-o fază în care este foarte greu să prognozezi creşterea. Acţiunile acestora sunt foarte volatile şi sunt drastic penalizate prin micşorări mari de preţuri atunci când protabilitatea întârzie să apară. Există investitori care au făcut averi în astfel de companii, deoarece aceastea au tendinţa de a se dubla în preţ într-o perioadă foarte scurtă. Personal, nu sunt fan al acestui stil de investiţii, pentru că e destul de riscant şi, deseori, acţiunile tind să evolueze, luând forma unei bule speculative, care, în cele din urmă, explodează. Cu toate acestea, recunosc că aş dedica o parte din portofoliul meu anume acţiunilor growth în care mă pricep. Există şi ideea conform căreia, de fapt, value investing şi growth investing sunt concepte similare, cu mici diferenţe.

DEALTHE 31

pag

Value investing este bazat pe stabilitatea şi reputaţia afacerii, growth pe viitorul foarte favorabil al companiei, însă ambele pledează pentru ideea de a cumpăra acţiuni atunci când acestea se vând sub valoarea intrinsecă a companiei. Portofoliu optim: Deşi echivalentul în română al acestei teorii nu este tocmai portofoliu optim, această denumire este una foarte relevantă. Acest stil de investiţii este bazat pe studiul lui Harry Markowit, economist bine cunoscut şi laureat al premiului Nobel. Teoria spune că este posibil să construieşti un portfololiu optim care să maximizeze randamentul pentru un anumit criteriu de risc. Pentru a construi acest portofoliu este nevoie de o analiză a acţiunilor. Analiza nu e una fundamentală, ca cea întâlnită la metodele menţionate anterior, ci e mai mult o analiză tehnică şi statistică. Un manager de portofoliu care foloseşte această metodă, mai întâi, studiază cum s-au comportat acţiunile sau activul nanciar de-a lungul timpului şi compară evoluţia acestuia cu alte active nanciare. Făcând corelaţii, covarianţe şi multe alte calcule statistice, acesta determină ponderile ecărui activ în portofoliu pentru ca acesta să e optim. De exemplu, portofoliul va consta din 10% acţiuni Apple, 30% contracte futures de grâu, 30% obligaţiuni de stat şi 30% le deţine în contracte de schimb valutar Euro/Dolar. Aceasta e o formă simplicată şi, în realitate, portofoliul de acest tip este foarte diversicat, probabil, mult mai diversicat decât în cazul unui portofoliu de tip value sau growth (în mai multe studii se arată că diversicarea excesivă nu aduce nici un avantaj unui investitor individual, un număr cuprins între 30-50 acţiuni este limita de sus pentru un investitor simplu). Unele fonduri care folosesc metoda portofoliului optim deţin mii de poziţii. De cele mai multe ori, această strategie este folosită cu ajutorul unui program computerizat, care mereu face calcule şi schimbă aceste rapoarte când este necesar. Teoria are multe merite şi este, în general,

recunoscută ca teorie practică pentru gestionarea unui portofoliu. Este foarte des adoptată de hedge fonduri şi s-a dovedit a destul de lucrativă. Totuşi modelele statistice sunt destul de complexe pentru o persoană care nu are pregătirea necesară pentru a le pricepe. Prin urmare nu e o strategie pentru investitorii mici, o recomand, în schimb, celor care vor o carieră în nanţe. Arbitraj: Arbitrajul se referă la situaţia în care un investitor execută câteva tranzacţii, care împreună aduc un prot, iar riscul este absent. De exemplu, acţiunile Erste se vând în România şi Austria. Să presupunem că în Austria acţiunile acestei bănci se cotează la 10 Euro, pe când în România se cotează la echivalentul a 10.5 Euro (cotaţiile în România sunt în lei). În acest caz, un investitor ar putea cumpăra acţiuni din Austria şi le-ar putea vinde în România cu un prot de 50 eurocenţi pe acţiune. Evident, această tranzacţie presupune mai multe formalităţi, dar principiul general este acesta. Piaţa nanciară oferă foarte multe oportunităţi de arbitraj, însă datorită faptului că devine din ce în ce mai ecientă, numărul acestor oportunităţi scade vertiginos. De cele mai multe ori, tranzacţiile sunt executate de către calculatoare, care pot observa oportunităţile de arbitraj uşor şi pot executa tranzacţia instant. Din nou, este o strategie ce nu poate folosită de investitorii mici. Alte tipuri de arbitraje se fac cu ajutorul acţiunilor preferenţiale convertibile în acţiuni simple sau instrumente de tip warant. Pentru a putea face o tranzacţie bazată pe arbitraj în această situaţie, trebuie să ai o putere de cumpărare mare şi să i un investitor cunoscut şi inuent. Această modalitate de a face investiţii este una foarte protabilă, dar necesită multe cunoştinţe şi investiţii. Persoana doritoare să opereze în acest domeniu trebuie să cunoască cum se calculează preţurile unui instrument nanciar, să înţeleagă proprietăţile acestor instrumente şi să ştie programare.

DEALTHE

32pag

High Frequency Trading: Este vorba de încă o strategie puţin accesibilă

pentru investitorii simpli. E unica formă de trading pe

care o văd de-a dreptul protabilă. Un calculator

programat de un om cunoscător execută milioane de

tranzacţii pe zi, deseori, puţin protabile individual, dar

care, cumulativ, aduc un câştig foarte frumos. Pe lângă

barierile mari de intrare pe care le presupun, acest tip

de investiţii sunt criticate foarte mult de comunitatea

investitorilor. Pe Wall Street s-a făcut o mare zarvă după

apariţia cărţii „Flash Boys”, scrisă de Michael Lewis, care

critică şi arată părţile tenebre ale acestui tip de investiţii.Deşi e folosit calculatorul, tehnicile de High Frequency

Trading nu se bazează pe principii de arbitraj. Acestea

pot folosi anumiţi indicatori tehnici şi calcule statistice

pentru a determina momentele potrivite de cumpărare

şi vânzare. Cei interesaţi, mai întâi de toate, trebuie să

priceapă matematică, programare şi nanţe. E un

domeniu în care vă puteţi angaja şi, mai puţin, un

domeniu în care puteţi lucra pe cont propriu. Din nou, acestea nu sunt unicile strategii. De

exemplu, „disstresed investing” este o formă de value

investing, care se bazează pe investiţia în companii în

situaţii critice, care au şanse mare să-şi revină şi vor

aduce un beneciu enorm. Probabil, pe Wall Street,

banii se fac în multe alte metode, dar acestea nu

neapărat pot considerate metode de investiţii.

Investiţiile, în opinia mea, sunt tranzacţiile al căror risc îl

poţi controla ţi minimiza, dar există mii de metode pe

care oamenii le cred investiţii, dar sunt speculaţii pure al

căror rezultat depinde de noroc. În următoarele articole voi scrie mai multe despre

strategiile growth şi value, acestea ind cele mai mari şi

cele ce pot folosite de către investitorii individuali.

Acest articol sper totuşi să vă lărgit orizonturile, astfel

încât să priviţi acum cu alţi ochi complexitatea

investiţiilor.

DEALTHE 33

pag

Apple şi-a cumpărat căşti

reporter: Iulian Baxan

Apple și-a cumpărat căștile Beats… pe toate cele existente!

General Motors - balon imobiliar,

... în China

DEALTHE

Business NewsBusiness News

otuşi să ne înţelegem: nu este vorba de cumpărarea în masă a căştilor Beats pentru a le pune drept cadou, ataşat iPhone-ului 6, ci este vorba de cea mai mare achiziţie făcută de Apple vreodată. După multe zvonuri şi speculaţii, pe 28 mai, s-a anunţat decizia nală referitoare la achiziţionarea companiei create de rapperul Dr. Dre şi producătorul Jimmy Iovine. Aşadar, cel mai mare producător de căşti premium va achiziţionat cu aproximativ 3 mlrd USD. Deşi nu e o achiziţie enormă, comparativ cu WhatsApp, reprezintă cea mai mare achiziţie zică făcută de Apple. La capitalizarea a peste 500 miliarde USD (Apple este cea mai mare corporaţie din lume), cu rezerve cash de 150 miliarde, Beats pare o picătură în ocean, însă managerii producătorului de telefoane spune că achiziţia va creşte enorm vânzările de muzică prin intermediul iTunes şi va îmbunătăţi calitatea muzicii la iPod-uri şi iPhone-uri. Segmentul industriei muzicale este foarte fragmentat, din cauza competitorilor precum Pandora şi alte servicii de streaming online. Marja a scăzut foarte mult, însă Beats a reuşit să arate că poate transforma clienţii pe care îi „ademeneşte” cu servicii gratis în clienţi monetizabili. La vânzări de 1.3 miliarde şi o marjă de prot mare, preţul companiei Beats nu pare a prea mare, mai ales, luând în calcul acelaşi WhatsApp, despre care am scris un articol în numărul precedent al revistei. Până nu demult, HTC benecia de cel mai bun sunet la telefoane, deoarece încorpora tehnologiile Beats, dar după achiziţia făcută de către Apple, cel mai probabil, acest lucru nu se va mai întâmpla. Rămâne totuşi de văzut. Considerând că încheierea achiziţiei se prognozează pentru trimestrul 4 al acestui an, iPhone-ul 6, care se pare că-şi va face apariţia mai devreme decât se stabilise, nu va încorpora tehnologiile Beats. Următoarele generaţii însă, cu siguranţă, vor avea o calitate a sunetului mult mai bună.

T General Motors are un an ghinionist

ând am anunţat în una din ediţiile anterioare că e pentru prima dată când o femeie va conduce una dintre cele mai mari companii producătoare de automobile, nu am anticipat

că Mary Burra va prelua o companie cu foarte multe

defecte. La începutul acestui an, GM a iniţiat o campanie

de retragere a unor modele de automobile, care au

probleme cu sistemul de pornire - problemă care a fost

cauza mai multor accidente, soldate cu 13 decedaţi.

Această problemă a persistat de câţiva ani şi, acum,

GM este investigată pentru felul în care a încercat să o

soluţioneze. Acuzaţia reiese din faptul că sistemul

managerial al rmei ar putut reacţiona mai devreme. Mary Burra nu poate considerată vinovată, deoarece

multe dintre erorile de producţie datează încă de la

începutul acestui mileniu, însă acest lucru nu îi uşurează

munca. GM a angajat deja mulţi ingineri şi avocaţi

străini pentru a rezolva problemele, a plătit amenzi de

zeci de milioane de dolari şi a avut o pierdere de circa

78$ pe ecare automobil retras. Numărul acestora pare

să depăşească vânzările pe care producătorul de

automobile le-a înregistrat în acest an în SUA. Chiar şi aşa acţiunile GM par a se menţine foarte

bine. De la începutul anului, acestea au pierdut doar

circa 15%. Probabil, investitorii cred că mai rău decât

atât nu poate . Dacă e să sperăm că alte probleme

de acest fel nu vor mai apărea şi repercursiunile

incidentului actual nu se vor acutiza, momentul de faţă

este unul optim pentru cumpărarea de acţiuni GM.

C

Concept neocial, SUA

34pag

DEALTHE

Balon imobiliar 1.2: De această dată, în China

u a trecut încă sucient timp de la explozia balonului imobiliar din SUA din 2008, că deja ne putem aştepta la o versiune nouă, şi tot în una din cele 2 mari puteri economice - China. Sectorul imobiliar s-a dezvoltat în China cu viteză

cosmică. Aproximativ 20% din PIB-ul Chinei îl constituie

investiţiile în imobiliare. Gradul de îndatorare a ajuns să

crească, în ultimii 5 ani, de la 120% din PIB la 190%, pe

când în SUA, în perioada de boom de dinaintea crizei,

acesta a crescut cu doar 40 puncte procentuale. China are nevoie de aceste construcţii, deoarece

se simte o foarte puternică migrare a populaţiei din

regiunile rurale în cele urbane, însă din cauza preţurilor

ridicate şi a incapacităţii oamenilor de a-şi permite o

locuinţă, acestea rămân nelocuite şi formează „oraşele

fantomă”. Când am fost în China acum un an, am locuit într-

un oraş mediu pentru standardele chineze, cu o

populaţie de aproximativ 9 milioane de oameni. Însă

atunci când am ajuns la marginea oraşului, am văzut

zgârâie-norii înălţându-se ca ciupercile după ploaie, iar

de la mine şi până la orizont, vedeam doar locuinţe noi. Când acestea sunt scoase în vânzare, în mod

normal, oferta creşte, prin urmare, preţul general al

locuinţelor ar trebui să scadă. Cumpărătorul însă are o

problemă de raţionament, iar dovada clară o constituie

criza din SUA.

N

Astfel, chinezii construiau locuinţe pentru a

menţine creşterea PIB-ului. Pentru ei, creşterea de 8%

anuală a fost, până nu demult, ca o obligaţiune morală.

Abia acum, China pare să iasă din perioada pubertăţii

şi se îndreaptă, fermă, spre maturitate, încetinindu-şi

astfel metabolismul. Oamenii încep să realizeze că nu

mai e posibilă, sub nici o formă, creşterea resimţită până

acum. Cel mai probabil, balonul va exploda în curând,

iar odată cu el, şi băncile care au nanţat construcţiile,

făcându-şi calculele conform preţurilor actuale -

exagerat de mari, de altfel. Avantajul însă e că

guvernul chinez deţine foarte multe bănci şi companii, şi

le va susţine în momente de criză. În acelaşi timp, e

foarte greu de precizat cât de mare este acest balon şi

care vor consecinţele. E posibil să intrăm într-o

recesiune, din fericire, mai mică decât cea din 2008,

însă nimic nu e sigur. Decizia cea mai înţeleaptă cred

că ar să ne pregătim pentru o eventuală furtună, dar,

în acelaşi timp, să nu ne pierdem speranţa că aceasta

ne-ar putea totuşi ocoli.

35pag

It was a pleasure doing business with you.

DEALTHE