Revista Migrant in Romania nr. 14

Migrant în România - nr. 14, 2012 1

Ofi ciul Român pentru Imigrari

Direcţia Generală Afaceri Europene și Relații Internaționale

Proiect fi nanţatde Uniunea Europeană

Ministerul Administraţiei şi Internelor UNIUNEA EUROPEANĂ

MigrantRomâniaîn RomâniaRomâniaRomâniaRomâniawww. migrant.ro

nr. 14 / 2012

Recunoașterea diplomelor pentru accesul pe piaţa forţei

de muncă din Româniapagina 16

Demersuri de implicare civică la nivel local

pagina 6

Pentru o structură de reprezentare a migranților în România

pagina 12

migrant in romania nr 14.indd 1 17.07.2012 15:23:44

Migrant în România - nr. 14, 20122

Revista este disponibilă și online la www.migrant.ro.

Exemplare tipărite pot � comandate la Institutul Intercultural Timișoara

sau la Punctul Naţional de Contact pentru Resortisanţii

Ţărilor Terţe, Str. Povernei nr. 28-30, et. 1, ap. 3,

Sector 1, București

Revista Migrant în România este editată de

Institutul Intercultural Timișoara (coordonator) în colaborare cu LADO � liala Cluj, Centrul pentru Resurse Civice – Constanţa și Asociaţia ADIS – București

Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 TimișoaraTel. 0256 498 457, Fax. 0256 203 942E-mail: [email protected] Site: www.intercultural.ro

Acest număr este realizat în cadrul proiectului „România

interculturală“. Contract nr. ref.: IF/10.01-04.01,

� nanţat de Uniunea Europeană prin Programul General

„Solidaritatea și gestiunea � uxurilor migratorii“,

gestionat în România de O� ciul Român pentru Imigrări.

Comitetul de redacţie:Daniela Cervinschi, Oana Bajka, Romina Matei, Oana Neștian, Mbela Nzuzi, Călin Rus. Gra� ca: Codruţ Radu Contact: [email protected]

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor. Aceștia păstrează drepturile de autor pentru articolele publicate. Comitetul de redacţie primește propuneri de contribuţii la Revista „Migrant în România“. Detalii pe coperta 3 sau la www.migrant.ro



Suntem obișnuiți în România cu formule de genul „să ne aliniem la standardele europene”, ceea ce implicit înseamnă să adoptăm legislație și poltici publice mai bune, mai avansate, mai e� ciente, cu atenție mai mare la drepturile cetățenilor etc.

Trebuie să recunoaștem că așa au și stat lucrurile în ultimele două decenii, mai ales după demararea, în 1999, a negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană. Politicile privind problematica migrației nu fac nici ele excepție, legislația pe care o avem în prezent � ind în mare măsură rezultatul conformării la directive europene și al schimburilor de experiență ale personalului din instituțiile românești de pro� l cu colegi din țări UE.

Procesul nu este complet încheiat, chiar în acest număr al revistei noastre mai multe articole făcând referire la nevoia de a îmbunătăți cadrul legislativ și practicile instituționale în acord cu referințe europene.

Ce se va întâmpla însă dacă în viitor vom asista la nivel european la pași înapoi făcuți în domenii ce au legătură cu migrația și circulația în Uniunea Europeană?

În mai multe țări, partide extremiste ajunse în parlament sau chiar în coaliții a� ate la guvernare, fac presiuni asupra autorităților din țările lor pentru a limita drepturile migranților și a înăspri măsurile anti-imigrație. Putem da cel puțin trei exemple cu consecințe negative vizibile în acest sens.

Un prim exemplu este cel al blocării abuzive a aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen, trecându-se peste înțelegerile anterioare și peste criteriile tehnice stabilite. Un al doilea exemplu este cel al deciziei adoptate recent de Consiliul European, potrivit căreia statele UE pot decide unilateral introducerea de controale la frontieră, chiar dacă fac parte din spațiul Schengen, fără a solicita aprobare în acest sens din partea Parlamentului European. Al treilea exemplu se referă la o dezbatere ce a avut loc în cadrul Forumului European pentru Integrare, organizat de Comisia Europeană în 31 mai și 1 iunie 2012 la Bruxelles. Forumul a reprezentat momentul � nal al unei consultări inițiate în 2011 pe baza Cărții Verzi referitoare la directiva europeană privind reuni� carea familială. Pe scurt, participanții au concluzionat că ar � utilă o îmbunătățire a textului directivei pentru a facilita procedurile de reuni� care familială și pentru a preveni interpretările restrictive ale unora dintre statele UE. Cu toate acestea, opinia predominantă a fost că deschiderea dezbaterii pe textul directivei nu este oportună în actualul context politic european, deoarece există riscuri importante ca textul directivei să � e modi� cat în sens negativ, cu prevederi mai puțin favorabile pentru bene� ciarii procedurii de reuni� care familială decât cel actual.

Ne putem așadar aștepta în perioada următoare ca „standardele europene” să nu mai reprezinte referințe pozitive și ca legislația și procedurile

naționale să � e preferabile acestora. Ne punem întrebarea: ce putem face, noi, societatea civilă din România, într-o asemenea situație? Un posbil răspuns ar avea probabil două componente: (1) să menținem dialogul cu mediul instituțional și politic din România, astfel încât o eventuală coborâre a ștachetei la nivel european să nu se re� ecte în pași înapoi la nivelul politicilor publice naționale și (2) să ne asociem cu structurile civice europene pentru a susține măsurile ce au în vedere respectarea drepturilor migranților și pentru a exprima opoziția față de tendințele restrictive și politicile bazate pe discursuri populiste ce au în centru frica de imigranți.

Standarde europene?

EDITORIAL

Călin RusDirectorInstitutul Intercultural Timișoara



PROIECT

de limba română în prezent au rămas înscrise 34 de persoane. Motivele retragerii au fost mai mult sau mai puţin întemeiate, datorită examenelor, călătoriilor, programului încărcat, lipsei determinării. A avut loc o triere naturală aș spune, persoanele cu adevărat interesate de cursurile respective au preferat să le frecventeze în mod constant, � ind de părere că programul este într-adevăr util și oportun. De asemenea, majoritatea persoanelor care au preferat să continue cursul intenţionează să se stabilească în România.

Principalele motive pentru care participanţii actuali s-au înscris la cursuri sunt următoarele: studenţii la medicină în perioada stagiului și rezidenţei trebuie să comunice cu pacienţii în limba română; dorinţa de a se integra în comunitatea clujeană; persoanele care sunt căsătorite cu un cetăţean român doresc să � e capabile să comunice în limba română cu partenerul și cu familia acestuia; pentru angajarea în muncă; ultimul motiv invocat a fost obţinerea cetăţeniei române. Majoritatea participanţilor provin din ţări precum: Kazahstan, Mauritania, Tunisia, Pakistan, India, Mexic, Australia, Republica Moldova, Canada, Ucraina, Somalia, Nigeria, Liban, SUA, Camerun, Algeria, Rusia, Iran. Observăm diversitatea valorilor și culturilor, toate concentrate într-o sală de curs. Sub masca unui observator discret la cursurile de limba română, mi s-a părut interesant schimbul intercultural ce avea loc în mod constant. De foarte multe ori când profesoarele prezentau unele obiecte, obiceiuri, preparate culinare românești,

participanţii întotdeauna le comparau cu cele din ţara de origine, astfel se crea un dialog poliglot profesor-participant.

La cursurile de orientare socio-culturală s-au înscris doar elevi originari din Republica Moldova. Pentru identi� carea acestora, echipa de la Cluj a vizitat principalele cămine în care erau concentraţi majoritatea elevilor basarabeni. Din momentul în care ne-au văzut cu braţele pline de reviste și materiale informative au rămas plăcut surprinși de atitudinea prietenoasă a echipei și de existenţa acestui curs adresat în mod special nevoilor lor de integrare. M-a impresionat dorinţa de implicare și comunicare a elevilor înscriși la cursuri.

Structura cursului a fost gândită în așa fel încât să � e interactivă și bazată pe jocuri de rol și interacţiune interculturală, utilizându-se

Bună ziua, te iubesc,la revedere!

„Bună ziua, numele meu este Ruiz, Shynar, Raja, Mehdi, Aboobakr, Larisa, Brian, Christopher, Ksenia, Tatiana și sunt din Mexic, Kazahstan, Pakistan, Tunisia, Iran, Serbia, America, Australia, Rusia și Republica Moldova”.

În acest fel s-a dat startul cursurilor de limba română și orientare socio-culturală la Cluj, cu un bună ziua timid și luminos și cu o deschidere aproape genuină spre cunoaștere și interacţiune.

Primii pași ai proiectului au fost greoi și nesiguri din cauza faptului că facilitatorii și formatorii nu reușeau să identi� ce persoanele interesate, chiar dacă au apelat la instrumente de promovare precum: a� șe și bileţele informative postate în incinta Serviciului pentru Imigrări, postări pe grupurile studenţilor și pe paginile lor de Facebook.

Echipa de la Cluj și-a dat seama că aceste instrumente de promovare nu vor avea rezultatele scontate, astfel a apelat la o modalitate mai rudimentară, dar e� cientă, precum recomandarea și discuţiile faţă în faţă cu actualii și foștii bene� ciari ai Centrului de Informare pentru Străini. De asemenea, cei care s-au înscris deja la cursuri în anul precedent au fost rugaţi să identi� ce în comunităţile lor alte persoane interesate și astfel s-a ajuns pe parcursul a 2-3 luni la un număr de 62 de adulţi înscriși la cursurile de limba română și 41 de elevi înscriși la cursurile de orientare socio-culturală.

Dar aceste numere s-au înjumătăţit pe parcursul proiectului, la cursurile

„Cursul de limba română favorizează interacţiunea și schimbul intercultural între comunităţi de pe continente diferite.”

Amrina Shynar(participantă la cursurile

de limba română)



instrumente educaţionale non-formale precum: dezbateri, jocuri de rol, proiecţie de � lme, vizite la cinematograf și teatru. De � ecare dată când organizam dezbateri pe marginea unor � lme care vizau aspecte culturale ale societăţii românești și celei din Republica Moldova, majoritatea elevilor se implicau în discuţii cu un foarte mare interes.

Implementarea cursurilor nu ar � fost posibilă dacă nu am � avut parte de colaborarea școlilor din Cluj prin intermediul Inspectoratului Școlar Judeţean. Școlile care au acceptat să colaboreze sunt: Colegiul Naţional George Bariţiu și Liceul Teoretic Nicolae Bălcescu. În incinta acestor școli au loc cursurile de limba română și orientare socio-culturală.

foarte util pentru interacţiunea cu societatea românească, cu prietenii mei români. Mulţumesc pentru această oportunitate.

Mehdi

Acest curs mă ajută să mă integrez și să înţeleg cultura română și să știu cum să mă adresez oamenilor pentru a obţine lucrurile care îmi sunt necesare. Un alt avantaj este că voi obţine un certi� cat foarte util pentru studii. Profesoara este foarte înţelegătoare și dacă cineva nu înţelege ceva, reia explicaţiile până înţelege.

Shynar

Experienţa mea personală în privinţa acestui curs este una fantastică, nu doar datorită experienţei de studiu, dar și datorită șansei de a cunoaște oameni din culturi diferite și care vorbesc limbi diferite. Aceste persoane fac cursul să � e foarte interesant, interesante sunt poveștile lor privind migraţia spre România. Chiar și cei mai timizi dintre participanţi au început să se exprime cât de cât în limba română. Am o frază pe care o spun echipei mele de fotbal american (sunt antrenor): Joci ceea ce înveţi, în acest caz, vorbești ceea ce înveţi.

Ruiz

LADO s-a oferit să ne ajute în oricare problemă am avea-o, ne-a oferit un curs de „orientare socio-culturală” unde am cunoscut alţi moldoveni din Cluj, formatoarele ne-au provocat să gândim, să ne argumentăm propria opinie. Simplul fapt că există cineva căruia îi pasă de niște su� ete rătăcite în lume, în căutarea idealului, înseamnă enorm pentru mine cel puţin.

Alexandra

Aceste cursuri se desfășoară în cadrul proiectului „Cursuri de limba română și orientare socio-culturală pentru RTT 2011-2012” coordonat de Institutul Intercultural Timișoara, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, Universitatea de Vest din Timișoara, Centrul Cultural Româno-Arab din Timișoara, Organizaţia Femeilor Refugiate în România. Proiectul este � nanţat prin Fondul European pentru Integrare, gestionat în România de O� ciul Român pentru Imigrări.

Daniela CervinschiLADO Cluj

Cursurile de limba română și orientare socio-culturală sunt utile pentru comunităţile de străini din România, dar principalele mele comentarii în privinţa modului lor de implementare privesc perioada de timp pentru identi� carea participanţilor, aceasta trebuie să � e mai mare de 2 luni. În privinţa promovării acestora, un rol mare trebuie să îl aibă unităţile teritoriale ale O� ciului Român pentru Imigrări, menţionez că majoritatea cursanţilor au a� at de curs de la prieteni, și din anunţurile postate online, în timp ce doar 1, 2 persoane au a� at de acest curs de la Serviciul judeţean pentru imigrări, deși echipa proiectului a postat în incinta o� ciului a� șe și bilete informative. Profesorii și formatorii trebuie să � e capabili să se exprime într-o limbă străină înţeleasă de majoritatea participanţilor la curs pentru a facilita înţelegerea termenilor și a gramaticii. Iar participanţii trebuie responsabilizaţi în privinţa prezenţei la curs.

În continuare vă prezint câteva opinii ale participanţilor la cursurile de limba română și orientare socio-culturală.

Sunt bucuros că sunt unul dintre studenţii care poate bene� cia de acest curs. Apreciez foarte mult munca profesoarei din grupa mea, ea asigură pentru � ecare dintre noi materialele necesare pentru studiu în � ecare săptămână. În acest fel noi reușim să învăţăm mai repede și nu pierdem timp cu copiatul propoziţiilor de pe tablă. Acest curs îmi va �



ANALIZĂ

Cu privire la acest domeniu s-a ridicat în discuţie atât lipsa informaţiilor „în prima linie”, adică acolo unde migranţii pot a� a de ele, cât și faptul că toate informațiile, chiar și cele de la ministere sunt in limba română. În plus, în unele instituții publice sau organisme private există confuzii în ceea ce privește statutul diferitelor categorii de migranți în România, accesul acestora la drepturi, și de aceea evită să răspundă solicitărilor venite din partea străinilor.

Este nevoie de o mai mare vizibilitate, a� șare a informaţiilor în locurile des frecventate de migranţi, pe site-urile accesate de aceștia și în limbile pe care ei le pot întelege. Un prim pas în acest sens a fost formarea de persoane din cadrul acestor comunităţi – 30 de

mediatori interculturali în Timișoara, Cluj-Napoca, Constanţa, Iași și București. Mediatorii interculturali au rolul de a transmite informaţii într-un mod cât mai ușor accesibil pentru comunităţile de migranţi, de a identi� ca probleme și de a asigura o cât mai bună comunicare între migranți, populația majoritară și instituţiile publice. În� inţarea birourilor de informare pentru migranţi în 15 orașe din România a fost de asemenea, binevenită.

Toate aceste proiecte sunt însă la început. Pentru a asigura sustenabilitatea lor pe termen lung este nevoie de o mai mare implicare a autorităţilor publice. În primul rând, este necesară includerea migranţilor pe agenda autorităţilor locale și invitarea lor să ia parte la dezbaterile

Mecanismul de consultare între migranţi, autorităţi publice și societatea civilă dezvoltat în ultimii 4 ani în cadrul proiectelor coordonate de Institutul Intercultural Timișoara cuprinde, între altele, și o serie de seminarii locale trimestriale. La aceste seminarii se dezbat problemele cu care se confruntă migranţii și se propun soluţii. Problemele identi� cate sunt � e probleme pe care migranţii le pot rezolva singuri sau cu ajutorul ONG-urilor prin intermediul unor proiecte destinate informării și cunoașterii reciproce, � e probleme datorate lacunelor legislaţiei și lipsei de fonduri (sau de implicare a instituţiilor abilitate) pentru transpunerea în practică a prevederilor legale. Întâlnirile locale au scopul de a aborda aceste aspecte și de a asigura o mai bună informare, o implicare pe termen lung și o mai bună colaborare între migranţi, autorităţi publice și societatea civilă.

O parte dintre problemele dezbătute la aceste seminarii în București, Cluj-Napoca, Constanţa, Iași și Timișoara sunt prezentate în continuare. Rapoartele integrale ale seminariilor locale pot � consultate pe www.migrant.ro

Accesul la informaţii

Oana Neștian SanduInstitutul Intercultural Timișoara




publice. În același timp trebuie depășită concepţia conform căreia migranţii sunt cei de care se ocupă O� ciul Român pentru Imigrări. Migranţii sunt oameni cu aceleași nevoi și dorinţe ca ceilalţi cetăţeni, de aceea, existenţa lor trebuie recunoscută de toate autorităţile, situaţia lor trebuie înţeleasă pentru a putea răspunde adecvat nevoilor lor.

O problemă recurentă este lipsa de transparenţă în procedurile Ministerului Justiţiei și di� cultatea contactării Autorităţii pentru Cetăţenie. Numărul de telefon la care se cer informaţii despre cetăţenie nu funcţionează corespunzător. Deseori, la acel număr de telefon nu răspunde nimeni. Prezenţa unui reprezentant al Autorităţii pentru Cetăţenie la conferinţa naţională

Migrant în România din mai 2011 a fost foarte apreciată, având rolul de a deschide dialogul între migranţi și această instituţie faţă de care există foarte multe întrebări și neclarităţi. Din păcate, instituţia respectivă nu a mai răspuns solicitărilor ulterioare de participare la seminarii de lucru pentru integrarea migranţilor.

Educaţie

În domeniul educaţiei, s-au ridicat adesea probleme legate de recunoașterea diplomelor și cali� cărilor, de accesul la educaţie și formare profesională și referitoare lacursurile de limbă.

Taxa pentru anul pregătitor (obligatoriu pentru studenții străini care vor să studieze în România în cadrul unui program de studii în limba română) este prea mare și presupune un efort � nanciar pentru această categorie de studenți. Alternativa propusă este recunoașterea de către universități a cursurilor de limba română asigurate în mod gratuit străinilor de către organizațiile nonguvernamentale sau de Ministerul Educaţiei.O situaţie anormală este cea a basarabenilor înscriși la facultăţi din România, care sunt obligați să participe la cursurile de limba română de nivel începător derulate în cadrul universității, deși aceștia dețin cunoștințe su� ciente de limba română. Motivaţia universităţilor în unele cazuri este că în cadrul acestor cursuri învaţă termeni de specialitate. Însă, atât timp cât studenţilor români nu li se cere să înveţe termeni de specialitate înainte de a începe studiile, nu există nici un motiv real pentru care studenţii basarabeni ar trebui să facă acest lucru.

Taxele de studii la Universităţile de stat sunt foarte ridicate (până la 5000 de euro pe an) și se modi� că în � ecare

an. De asemenea, foarte putine burse de studii sunt acordate pentru cetăţenii străini, iar acestea nu sunt acordate direct de universităţi, ci trec prin ambasade, ne� ind stabilite criterii certe pe baza cărora sa se acordă aceste burse. Propunerea grupurilor de lucru este ca măcar o parte din aceste burse să nu � e acordate de ambasade, ci de universităţi.

O altă problemă în domeniul educaţiei se referă la accesul la educaţie pentru copiii migranţilor. Una dintre soluţiile propuse este realizarea unei baze de date cu copiii migranţilor, care ar putea � un instrument important pentru organizarea unor activităţi care să răspundă la nevoilor reale ale acestora.

Tinerii migranţi au adus în discuţie, în cadrul grupurilor locale de lucru, nevoia lor de a avea în școli și cursuri de limba maternă, deoarece nemaiavând contact cu ţara de origine, riscă să piardă cultura proprie și să intre într-un proces de asimilare. O posibilă soluţie este ca școlile să includă în curriculum un curs opţional de limbă (în funcţie de interesul local). Dacă numărul lor nu este destul de mare într-o școală sau dacă nu există su� cienţi profesori, elevii interesaţi,de la mai multe școli, ar putea să se grupeze și să participe la aceste cursuri într-o școală. Organizarea acestor cursuri în cadrul școlii și a curriculumului naţional este o unealtă importantă de integrare. La aceste cursuri ar putea participa și elevii români interesaţi de limba respectivă.

O sesizare importantă este faptul că noţiunea de migrant nu apare deloc în legea actuală a învăţământului.

Muncă

Cetăţenii proveniţi din state terțte, la terminarea Facultăţii de Medicină sau




ANALIZĂ

Farmacie în România, potrivit legislaţiei in vigoare, nu se pot angaja ca medici, farmaciști sau tehnicieni, deoarece acordarea autorizaţiilor de muncă pentru aceste categorii de străini este reglementată de o lege specială care nu permite acest lucru. Au fost făcute propuneri de lege ferenda pentru schimbarea legislaţiei,pentru a se permite angajarea ca medic sau farmacist a străinilor din statele terţe. De asemenea, străinii nu au voie să se înscrie la examenul de rezidenţiat, cu toate că au diplome române de absolvire. Astfel, ei ajung să plătească rezidenţiatul (până la 7500 de euro pe an), în loc să � e plătiţi pentru munca pe care o prestează.

Problema angajării a fost discutată la toate seminariile locale: taxele foarte ridicate pe care trebuie să le plătească angajatorii, procedura lungă și complicată, neclarităţile legislative etc. au fost amplu dezbătute și prezentate în numerele anterioare ale revistei Migrant în România. Câteva propuneri concerte formulate de grupurile locale se referă la:

Plata contribuţiilor la CAS– care presupune mult timp de așteptare la rând, problemă generată de spaţiul redus și personalul insu� cient. Propunere: crearea unui cont în care să poată � virate aceste contribuţii și realizarea unei discuţii între reprezentanţi CAS și reprezentanţi ai comunităţilor de străini pentru discutarea problemelor și găsirea unei modalităţi comune prin care să � e soluţionate problemele legate de plata contribuţiei. Denumirile în Clasi� carea

Ocupaţiilor din România (COR)– când o companie dorește să angajeze un cetăţean străin trimite o cerere la AJOFM, informaţia este postată pe site-ul de ocupare a forţei de muncă. Dacă nici un cetăţean românnu poate ocupa acest post, atunci se dă permisul. În ultimii ani sunt din ce în ce mai multe cereri de angajare a cetăţenilor străini, însă datorită creșterii șomajului în ultima perioadă AJOFM este nevoită să respingă aceste cereri. Legislaţia este problematică – de exemplu, un bucătar chinez nu se poate angaja dacă există bucătari români șomeri. Însă un bucătar poate avea nevoie de competențe speci� ce pentru a găti mâncare chinezească, greu de găsit la un bucătar român. Propunere: Operarea de modi� cări în COR de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale. Asigurarea unui standard de

asistenţă minimă pentru toate categoriile

de migranţi și acces la servicii de asistenţă socială, medicală și legală

Atitudini

Atitudinea personalului de la ghișeele instituţiilor statului, de la birourile teritoriale ale O� ciului Român pentru Imigrări a fost percepută de unii migranți ca � ind neadecvată, iar străinii, nu au curaj să își ceară drepturile, de teamă să nu li se spună să se întoarcă în ţara lor. Informaţia cerută este, uneori, oferită complet. Oamenii pregătesc documentele cerute, iar când se întorc pentru depunerea lor a� ă că mai trebuie să aducă și alte documente.

O altă problemă semnalată este legată de situaţiile în care străinii sunt agasaţi, întrebaţi în mod sistematic de către organele de poliţie despre motivul care i-a adus în ţară, cu ce se ocupă etc. Uneori aceste veri� cări nu sunt justi� cate, sunt prea dese și pe un ton agresiv.

A fost subliniată necesitatea cursurilor de comunicare interculturală sau a unora prin care să � e promovat speci� cul cultural al mai multor comunități de străini în România. Totodată, o altă nevoie ar � organizarea de cursuri pentru jurnaliști în cadrul cărora perspectiva culturală să � e abordată îndeaproape, astfel încât aceștia să � e mai bine pregătiți în prezentarea situațiilor care se referă la imigranți.

Legislaţie și proceduri

În cadrul seminariilor locale au fost semnalate cazuri de aplicare diferită a procedurii în situații similare (de exemplu, unele persoane sunt sancționați pentru că nu au declarat schimbarea adresei, altele nu; unora li se primește dosarul pentru obținerea permisului de ședere, chiar dacă este incomplet, altora nu etc.); birocrația

este excesivă, iar solicitările sunt diferite de la un funcționar la altul.

Una dintre probleme se referă la persoanele al căror statut s-a schimbat. De exemplu, o persoană venită ca membru de familie și care divorţează sau o persoană căreia îi expiră permisul de rezidenţă și dorește să solicite azil. Conform legii, azilul se solicită la venirea în ţară, însă sunt situaţii în care condiţiile din ţara de origine s-au schimbat între timp (ex. a început război). Sunt necesare revizuiri legislative cu privire la situaţiile și modalităţile în care pot � modi� cate statutul și tipul de rezidenţă al unei persoane.

De asemenea, este nevoie de o mai mare colerare între instituţiile statului deorece uneori există suprapuneri, alteori există lacune și neclarităţi.

Cetăţenie

Subiectul referitor la obţinerea cetăţeniei naște de � ecare dată discuţii aprinse. Una dintre probleme este legată de faptul că depunerea dosarului se poate face doar la București. Dacă din dosar lipsesc niște acte, persoana respectivă trebuie să revină cu dosarul și astfel pierde foarte mult timp și cheltuie foarte mulţi bani pe transport. De asemenea, dosarele pentru cetăţenie se pot depune într-o singură zi din săptămână, ceea ce creează cozi și prelungiri, dacă dosarele nu sunt complete. Pe lângă lipsa coerenţei în lista de acte solicitate pentru obţinerea cetăţeniei, migranţii se confruntă și cu di� cultăţi logistice și indiferenţă din partea autorităţilor. De exemplu, unei persoane din Iași care a mers la Autoritatea Naţională pentru Cetatenie în sigura zi in care se primesc actele potrivit programului,i s-a spus de la poartă că trebuie să se întoarcăși să revina altă dată, deoarece persoana care se ocupă cu primirea dosarelor lipsește.

Pentru a soluţiona o parte din problemele întâmpinate de persoanele



care doresc să depună dosarul pentru obţinerea cetăţeniei române, grupurile de lucru locale au propus ca birourile teritoriale care există și care, în prezent servesc doar cetăţenilor care aplică pentru redobândirea cetăţeniei, să poată prelua și dosarele pentru dobândirea cetăţeniei.

Majoritatea persoanelor consideră că examenul de cetăţenie este prea complex și cunoștinţele evaluate prea ample și uneori nerelevante. Informaţiile pentru completarea cunoștinţelor obligatorii pentru obţinerea cetăţeniei se obţin cu di� cultate, din foarte multe surse, iar evaluarea cunoștinţelor nu are criterii standardizate. Propunerea grupurilor de lucru locale este ca autorităţile publice să elaboreze un Manual pentru obţinerea cetăţeniei, care poate facilita dobândirea cunoștinţelor necesare pentru străinii care doresc să devină cetăţeni români.

Religie și cultură

În ceea ce privește sistemul educaţional, s-a adus în discuţie perspectiva introducerii în școli a istoriei religiilorși a istoriei minorităţilor, pentru a asigura o mai bună cunoaștere reciprocă și pentru a evita propagarea superiorităţii unei religii sau a unei culturi faţă de altele. De asemenea, în școli și grădiniţe este necesar să se ţină cont de restricţiile alimentare speci� ce diferitelor religii și culturi.

Este nevoie ca Ministerul Culturii și Cultelor să ofere sprijin pentru locurile de rugăciune ale comunităţilor de migranţi în România. În foarte multe cazuri aceste locuri nu există (sau sunt prea puţine pentru persoanele din zona respectivă), sau funcţionează în spaţii improvizate.

În același timp, sărbătorile religioase importante trebuie recunoscute prin oferirea de zile libere pentru persoanele practicante ale religiei

respective. Există în prezent anumite reglementări în acest domeniu pentru persoanele de religie catolică. În Dobrogea există și pentru musulmani, însă este nevoie de o implementare pe scală mai largă a acestor proceduri.

În domeniul medical este necesar, de asemenea, să se ţină cont de speci� cităţile culturale și religioase. De exemplu, mersul laun ginecolog bărbat intră în con� ict cu principiile religioase ale unor comunități. Se poate ajunge în situații foarte grave deoarece, din aceasta cauză, nu se merge la medic din timp. Cunoașterea speci� cităţilor culturale poate duce la înţelegerea și respect reciproc, și la identi� carea unor soluţii și proceduri care să � e în regulă pentru toată lumea.

Problema lipsei unui cimitir musulman apare în mai multe orașe. Ea a fost adusă în discuţie pe agenda primăriilor. Problemele întâmpinate sunt legate nu doar de lipsa spaţiului, dar și de procedurile complicate prin care unui spaţiu i se poate da o astfel de destinaţie. După mai mulţi ani de negocieri, la Timișoara s-a gasit anul acesta o soluţie viabilă care poate � pusă în practică în viitorul apropiat.

În cadrul întâlnirilor locale s-a discutat adesea posibilitatea realizării unui program cultural, a unor evenimente sau festivaluri. Există evenimente culturale, dar sunt destul de izolate și cu o participare redusă. Un rezultat al demersurilor de implicare civică locală este faptul că, cu ocazia Zilei Toleranţei (numită de grupurile locale Ziua Toleranţei și a Integrării) – 16 noiembrie, se realizează în paralel, în diferite orașe, activităţi culturale cu și pentru comunităţile de migranţi.Pentru un mai bun schimb intercultural, s-a propus ca în viitor să se organizeze celebrarea diferitelor sărbători religioase împreună, de către comunitatea care marcheză

sărbătoarea, dar și de membri ai altor comunităţi și ai populaţiei majoritare.

Vizibilitatea situaţiei rezidenţilor străini stabiliţi în România

În ceea ce privește re� ectarea migranţilor în mass-media s-a constat că se vorbește foarte puţin despre comunităţile de străini din România. În plus, informaţiile despre ţările de provenienţă ale studenţilor rezidenţi se referă, în cea mai mareparte la aspectele negative precum con� ictele armate, sărăcie, etc. Se vorbește foartepuţin despre aspectele pozitive ale acestor ţări, iar știrile despre cetăţenii străini sunt doar ocazionale și de cele mai multe ori negative.

De asemenea, în foarte multe cazuri nu se respectă codul deotologic care spune că: „Se va menţiona rasa, naţionalitatea, apartenenţa la o anumităminoritate numai în cazurile în care informaţia publicată se referă la un fapt strict legat de respectivaproblemă”. De cele mai multe ori, atunci când o persoană care nu este cetăţean român comite o infracţiune sau este suspectată de a nu � respectat legea, presa și instituţiile publice menţionează cultura sau zona din care provine persoana respectivă. Prin menţionarea apartenenţeiculturale a unei persoane care a comis un act negativ se transmitstereotipuri despre întregul grup cultural respectiv. Aceste stereotipuri sunt preluate de cititor, care pe baza lor, va dezvolta prejudecăţi cu privire la grupulcultural respectiv.

Este necesară o mai mare promovare a poveștilor de succes în mass-media și o mai mare consecvenţă în prezentarea informaţiilor despre și pentru cetăţenii străini. Există câteva iniţiative de acest gen în media, însă mai sunt multe de făcut pentru a ajunge la o situaţie de reprezentare corectă și adecvată a migranţilor, o situaţie în care mass-media să aducă o contribuţie semni� cativă pentru integrarea migranţilor.

Orice probleme, soluţii, propuneri în domeniul integrării migranţilor pot � comunicate pe Forumul de pe site-ul www.migrant.ro. Dacă doriţi să faceţi parte din grupul de lucru local pentru integrarea migranţilor în unul dintre orașele București, Cluj-Napoca, Constanţa, Iași sau Timișoara, vă rugăm să ne contactaţi la [email protected]



ÎN VIZOR

Publicație soră revistei noastre Migrant în România, Les immigrants de la Capitale a fost inițiată și este condusă de Mihai Claudiu Cristea, un jurnalist timișorean stabilit în urmă cu câțiva ani în Quebec.

Orașul Quebec, capitala provinciei canadiene cu populație majoritar francofonă, este în ultimii ani noua casă pentru un număr tot mai mare de

Les immigrants de la Capitale: vocea imigranților din Quebec

imigranți. Conform statisticilor o� ciale, sunt peste 26 de mii de persoane venite din afara Canadei în orașul Quebec și în zonele limitrofe, la o populație totală a zonei metropolitane de aproximativ 700 de mii de locuitori. Deși fenomenul de migrație s-a manifestat aici mai târziu și la o scară mai redusă decât în marile metropole canadiene, în ultimii ani acesta a devenit un aspect important pe agenda publică locală.

Cu ocazia unei reveniri în România, Mihai Claudiu Cristea a vizitat Institutul Intercultural Timișoara și ne-a vorbit cu pasiune despre publicația pe care o realizează împreună cu o echipă entuziastă, încercând să răspundă cât mai bine intereselor imigranților din Quebec.

Articolele din Les immigrants de la Capitale sunt, ca și cele din revista

Călin RusDirector

Institutul Intercultural

Timișoara

noastră, foarte diverse, incluzând interviuri cu persoane cunoscute public, dar și cu oameni obișnuiți care își povestesc experiențele legate de viața ca imigrant în capitala Quebec-ului, informații practice legate de anumite instituții și proceduri administrative, precum și de servicii comerciale direct relevante pentru membrii diferitelor comunități. Sunt prezentate fără menajamente di� cultățile cu care se confruntă mulți dintre cei recent veniți în Canada, dar și exemple de succes, de reușite personale sau de solidaritate și sprijin reciproc.

Evenimentele culturale sau cele adresate copiilor sunt de asemenea prezentate. Revista Les immigrants de la Capitale se străduiește să asigure un echilibru în conținutul articolelor între diferitele țări și regiuni de origine ale imigranților, precum și o re� ectare corectă a diversității din interiorul � ecărei comunități. Am remarcat de asemenea mai multe articole ce descriu exemple de colaborare și solidarizare a unor persoane ce vin din țări foarte diferite, din Europa, din Caraibe sau din Africa, și care înțeleg să se susțină în demersurile de integrare în societatea canadiană.

Spre deosebire de revista noastră, Migrant în România, care este susținută � nanciar prin Fondul European pentru Integrare, revista Les immigrants de la Capitale se autosusține, în special prin includerea de publicitate în ediția tipărită. Astfel, o serie de companii care oferă servicii de interes pentru imigranți și le promovează în revistă. Desigur, în numeroase cazuri în spatele acestor companii se a� ă imigranți. Având în vedere acest sistem de � nanțare pe baza veniturilor din publicitate, doar o mică parte din conținutul revistei poate � accesată online, spre deosebire de Migrant în România, care este integral disponibilă la www.migrant.ro/revista.

Dorim succes în continuare revistei Les immigrants de la Capitale și editorului său, Mihai Claudiu Cristea, pe care îl așteptăm și cu contribuții la numerele următoare ale revistei noastre.



PROIECT

ERNA – agregatorul de știri euroregional

Cetăţenii din Euroregiunea Dunăre-Criș-Mureș-Tisa au de câteva luni un instrument ce își propune să crească gradul de informare și accesul la știri și informaţii de interes regional transfrontalier. Agregatorul de știri www.ernainfo.eu oferă, în română, maghiară, sârbă și engleză, pe de o parte, știri și articole relevante identi� cate și formulate de o echipă de specialiști din România și Ungaria, și, pe de altă parte, o selecţie a � uxului de știri primit în sistem RSS din diferite surse, incluzând mass-media, instituţii publice și organizaţii neguvernamentale.

Articolele și știrile oferite de www.ernainfo.eu contribuie la informarea corectă a cetăţenilor din cele trei părţi ale euroregiunii în limbi ce le sunt accesibile, dar și la promovarea unui jurnalism de calitate, în condiţiile în care mai ales în mediul online s-au generalizat practici jurnalistice inspirate de stilul tabloid.

Agregatorul de știri euroregional oferă, de asemenea, un spaţiu echilibrat de comunicare instituţiilor publice și organizaţiilor neguvernamentale care pătrund mai greu, cu informaţii utile, dar fără caracter senzaţional în mass-media tradiţională. O problemă pe care echipa româno-maghiară își propune să o rezolve este legată de numărul mic al site-urilor instituţiilor publice și ONG-urilor din euroregiune care au implementat un sistem RSS de la care agregatorul să preia știri. Un avantaj al www.ernainfo.eu este și faptul că permite categorizarea știrilor din � uxurile RSS și ajustarea selecţiei știrilor pe baza unor cuvinte cheie ce pot � modi� cate periodic, astfel încât să se asigure menţinerea doar a știrilor cu relevanţă reală pentru publicul euroregiunii.

Site-ul www.ernainfo.eu este realizat în cadrul proiectul „EuroRegional News Aggregator” – ERNA de către Institutul Intercultural Timișoara, în parteneriat cu Societatea cu răspundere limitată non-pro� t de utilitate publică DKMT. Proiectul continuă eforturile de promovare a

colaborării regionale transfrontaliere iniţiate în urmă cu peste un deceniu de jurnaliști ai posturilor publice de radio din Timișoara, Szeged și Novi Sad. În prezent, agregatorul de știri este singura sursă de informare prin care, spre exemplu, cetăţenii din Timișoara pot a� a în limba română noutăţi despre ce se întâmplă la Szeged, iar cetăţenii din Szeged pot � la curent cu noutăţile din Timișoara.

Proiectul „EuroRegional News Aggregator” este implementat prin Programul de Cooperare Transfrontaliera Ungaria-România 2007-2013 (www.huro-cbc.eu) și este � nanţat de Uniunea Europeana prin Fondul European de Dezvoltare Regională, completat de co-� nanţarea naţionala a celor doua state membre

participante în program, Ungaria și România. Obiectivul general al Programului este de a apropia actori economici, persoane și comunităţi, cu scopul de a exploata mai e� cient oportunităţile oferite de dezvoltarea comună a zonei de frontieră.

La evenimentele publice organizate în cadrul proiectului au participat membri ai grupului local de lucru pentru integrarea migranţilor și mediatori interculturali, care au apreciat demersurile de acest gen și consideră că sunt deosebit de utile pentru informarea migranţilor. Având în vedere ușurinţa cu care poate � aplicate și folosit sistemul RSS, organizaţiile migranţilor din România pot � în contact mai apropiat cu membrii comunităţii lor, cât și cu publicul general.



ANALIZĂ


obținut cel mai mare număr de voturi la alegerile parlamentare pentru minoritatea respectivă.

Cu privire la reprezentarea migranților în alte țări, există mai multe practici interesante. Una dintre ele se regăsește în Franța. Aici s-au în� ințat, de mai mulți ani, în orașele mari, Consilii ale Rezidenților Străini. Aceste consilii își desemnează membrii prin vot, la care pot participa toți cetățenii străini cu reședința o� cială în orașul respectiv. Cele mai active consilii sunt cele din Strasbourg și Toulouse. În 2011, ca urmare a demersurilor inițiate de Consiliul Rezidenților Străini din Strasbourg, prin participarea unor reprezentanți ai consiliilor rezidenților străini de la nivel local din mai multe orașe, s-a constituit un Consiliul Național al Rezidenților Străini (Conseil Français de la Citoyenneté de Résidence - CoFraCiR) care acționează ca o structură reprezentativă la nivel național. CoFraCiR (despre care sunt disponibile detalii la www.cofracir.org) își propune atât să in� uențeze

a migranților, care să devină un interlocutor pentru autoritățile naționale? Dacă da, care ar � cea mai potrivită modalitate de structurare a acestei forme de reprezentare națională?

Pentru a răspunde la aceste întrebări ar � utilă, pe de o parte, analiza modului în care funcționează sistemul de reprezentare și consultare pentru minoritățile naționale și, pe de altă parte, analiza structurilor de reprezentare a migranților din alte țări.

Minoritățile naționale din România bene� ciază de un sistem bine structurat care asigură o consultare și o reprezentare corectă la nivel național. Astfel, pe lângă reprezentarea parlamentară, funcționează și Consiliul Minorităților Naționale, o structură cu rol consultativ, recunoscută o� cial de Guvernul României și susținută logistic de Departamentul pentru Relații Interetnice și Secretariatul General al Guvernului. Fiecare minoritate națională are trei reprezentanți în Consiliul Minorităților Naționale, desemnați de organizația care a

Mai multe documente europene susțin ideea că participarea migranților la viața democratică și implicarea lor activă în dezbaterile privind politicile publice care ii afectează în mod direct reprezintă factori esențiali ce favorizează integrarea. Procesul de elaborare și revizuire a cadrului legislativ din România referitor la migrație a respectat cerințele democratice, organizațiile neguvernamentale cu activitate în acest domeniu � ind consultate și putând formula propuneri. Cu toate acestea, la consultări au participat foarte puțini migranți, în principal datorită faptului că nu există o structură reprezentativă a migranților.

Așa cum se poate vedea și din baza de date disponibilă pe www.migrant.ro, există în România un număr mare de organizații ale diferitelor categorii de imigranți, unele constituite pe criteriul apartenenței naționale, altele pe criterii etnice sau religioase, și chiar unele pe criterii teritoriale, în anumite zone din România. Nu se știe cu precizie care dintre aceste organizații sunt cu adevărat active și care au dorința și capacitatea de a participa la consultări publice și de a intra într-un dialog structurat cu autoritățile.

Seria de proiecte inițiate de Institutul Intercultural Timișoara din 2009 a urmărit constituirea unor mecanisme de consultare între autorități publice, organizații neguvernamentale și migranți, cu focalizare prioritară pe dimensiunea locală, în cele mai mari cinci orașe din România. Din dezbaterile ce au avut loc în acest context, și ținând cont și de situația din alte țări membre UE, s-au născut două întrebări: este oportun să avem și la nivel național în România o formă organizată de reprezentare

Călin RusDirector


Timișoara



politicile naționale privind integrarea și combaterea discriminării, cât și să stimuleze schimburi de bune practici între consiliile rezidenților stăini din orașele membre.

Cele două exemple ilustrează două variante distincte de structurare ce pot � luate în discuție pentru reprezentarea migranților în România: prima pe baza desemnării de reprezentanți de către � ecare comunitate, iar a doua pe criteriu teritorial, ca federație de structuri reprezentative locale.

Această problemă a fost pusă în discuție la Conferința Națională „Migrant în România”, care a avut loc în 15-16 iunie 2012 la București. Participanții au fost de acord că existența unei structuri care să reprezinte migranții la nivel național este bene� că și dezirabilă. Cu toate acestea, realizarea practică a unei asemenea structuri și asigurarea funcționării acesteia în condiții bune riscă să pună probleme serioase.

Astfel, o variantă de reprezentare similară cu cea pentru Consiliul Minorităților Naționale, în care � ecare comunitate să își desemneze reprezentanți ar � di� cil de realizat și ar putea genera mai multe efecte negative, inclusiv con� icte între organizații, absența reprezentării unor comunități, sau o reprezentare dezechilibrată. Nici varianta bazată pe federalizarea unor structuri reprezentative locale nu ar putea avea succes în contextul actual din România, dat � ind faptul că, în ciuda eforturilor din ultimii ani, nu este încă asigurată o reprezentare echilibrată și o continuitate în participare nici la nivel local pentru toate comunitățile, iar implicarea numai a comunităților care au organizații stabile și active ar exclude unele voci și ar putea genera un efect opus celui dorit, îndepărtând unii migranți de procesele de consultare publică.

Propunerea formulată de reprezentanții mai multor comunități de migranți și susținută ulterior de

participanții la conferința națională a fost aceea ca în această perioadă, asigurarea consultării migranților la nivel național să se facă prin intermediul rețelei de mediatori interculturali constituită în cadrul proiectului „România interculturală”.

Astfel, s-a propus ca rețeaua de mediatori interculturali să � e completată, astfel încât să includă și mediatori proveniți din alte comunități de migranți, iar între atribuțiile mediatorilor să intre și cele privind transmiterea către membrii comunităților lor de informații provenite de la diferite instituții naționale, inclusiv probleme supuse dezbaterii publice, precum și colectarea opiniilor și propunerilor

membrilor comunității în legătură cu aceste teme, în vederea transmiterii lor spre autoritățile vizate.

Astfel, mediatorii își păstrează rolul de a facilita comunicarea, nu devin reprezentanți, nu intră în competiție cu liderii diferitelor organizații și comunități, ci asigură transmiterea corectă a tuturor opiniilor și stimulează membrii comunităților de migranți să își exprime punctele de vedere. Rețeaua mediatorilor interculturali ar urma să rămână deschisă, pentru ca pe parcurs să i se poată alătura mediatori și din alte comunităţi.

Ne propunem ca din toamna acestui an să punem în practică această propunere și așteptăm opiniile și sugestiile tuturor celor interesați.




mai bine și să constatăm că avem interese comune – acelea de a proteja și promova comunităţile de migranţi.

Așa cum mă așteptam, am fost întâmpinaţi cu foarte multă căldură de colegii de la Timișoara. Am văzut cum � ecare dintre cei prezenţi acolo se destinde pe măsură ce schimbă idei cu ceilalţi și că se implica tot mai mult în activităţile prevăzute în cadrul cursului. Am văzut cum se leagă prietenii și cum se deschid orizonturile pentru cunoașterea altor culturi, altor persoane, altor tradiţii. Am văzut cu câte probleme se pot confrunta unele persoane, peste câte piedici și impasuri trebuie să treacă, dar nu am văzut pe nimeni care să se plângă de asta sau care să vrea să � e compătimit. Din contră, am văzut oameni extrem de puternici care sunt pregătiţi pentru orice surpriză le-ar rezerva universul, care debordează de optimism și care văd în � ecare lucru negativ o parte pozitivă... și nu doar că o văd, ci se și leagă de ea și o fructi� că.

„Aproape de comunitate, aproape de oameni:mediatorii interculturali“

până la locul comun de întâlnire a fost lung, însă de neuitat pentru că eram însoţită de mediatorii interculturali din Cluj, reprezentanţi ai comunităţilor de marocani, tunisieni, pakistanezi, latino-americani, peruani și basarabeni. Mi-am dat seama că deja aveam lângă mine niște persoane deosebite, dedicate comunităţilor lor și extrem de determinate să ajute, să mobilizeze, să realizeze ceva. Mă a� am într-un compartiment de tren înconjurată de 6 oameni din culturi diferite, care de care mai interesante. Cu toate acestea, toţi eram la fel: � ecare dintre noi avea ţeluri, � ecare avea dorinţe, nevoi, probleme. Eram diferiţi, dar totuși asemănători. Eram veseli și nerăbdători să vedem ce ne așteaptă la Timișoara. Eram obosiţi dar totuși cu bateriile încărcate pentru că știam că urma să luăm parte la o întâlnire interesantă. Eram mai fericiţi decât la urcarea în tren din Cluj pentru că am avut ocazia să povestim, să ne cunoaștem

OPINII

Făceam voluntariat de mai bine de 3 ani în LADO � liala Cluj când am primit un telefon de la președinta organizaţiei, Ana Ludușan. Pe un ton cald, vesel și încântător de optimist mi-a spus că în curând vom începe un proiect pentru integrarea migranţilor și că eu voi coordona reţeaua naţională de mediatori interculturali. Era vorba de „România interculturală”, proiectul Institutului Intercultural Timișoara în parteneriat cu LADO � liala Cluj, Centrul pentru Resurse Civice – Constanţa și Asociaţia Adis București. Vestea era extraordinară însă în mintea mea lucrurile începeau deja să intre în ceaţă. Pe de-o parte era foarte bine ceea ce mi se întâmpla, pentru că nu mai aveam motive să mă plâng că mă voi plictisi pe perioada verii; pe de altă parte mă urmăreau întrebări de genul „Bine, bine, dar eu ce trebuie să fac?” sau „Reţea naţională de mediatori? Oare ce responsabilităţi voi avea?”

Nu am apucat să stau mult cu întrebările în minte pentru că proiectul urma să înceapă foarte curând. Așadar, după ce mi-am clari� cat semnele de întrebare și am încheiat toate formalităţile legate de acte, au urmat săptămânile de selecţie a mediatorilor. Aveam de selectat câte 6 persoane din � ecare oraș prevăzut în proiect (Cluj, Constanţa, Iași, Timișoara, București) care urmau să ocupe poziţia de mediatori interculturali. Rolul lor este de a asigura o mai strânsă legătură între membrii comunităţilor de migranţi și autorităţile publice, respectiv societatea civilă. Ei sunt reprezentanţii comunităţilor lor în situaţii relevante, imaginea comunităţilor lor, având în același timp rolul de a încerca constituirea unei federaţii a organizaţiilor imigranţilor.

După ce au fost realizate selecţiile și reţeaua de mediatori interculturali a fost constituită, a urmat partea cea mai frumoasă: întâlnirea cu ei, cursul de formare pentru mediatorii interculturali de la Timișoara. Drumul



Am văzut oameni impresionant de generoși cu toţi cei din jurul lor, indiferent de cultură. Am văzut oameni care știu că ești mai fericit atunci când dăruiești, nu atunci când primești, atunci când apreciezi ceea ce ai, nu când risipești. Am văzut cât de mult se pot implica unele persoane în activităţi de ajutorare a semenilor lor... și ce e mai important, e că fac asta necondiţionat și cu mult drag. Acestea sunt unele dintre caracteristicile principale care îi atribuie unui individ calitatea de a � „om”. Echipa de mediatori interculturali e formată doar din Oameni extrem de valoroși și demni de calităţile lor.

După cele câteva zile de formare, a urmat aplicarea practică a cunoștinţelor dobândite la curs. Fiecare mediator avea sarcina de a asista cetăţenii străini din afara UE în relaţia cu autorităţile locale, indiferent de comunitatea din care proveneau cei care solicitau sprijin. Erau responsabili de „traducerea” informaţiilor și a legislaţiei pentru

membrii comunităţilor, de distribuirea de materiale de interes către membrii comunităţii și de a raporta echipei de coordonare activităţile realizate în cadrul proiectului.

Partea de raportare a fost cea mai di� cilă, dar și cea mai interesantă. Cea mai di� cilă în sensul că � ecare activitate trebuia pusă pe hârtie de mediatori și trimisă întregii echipe. Asta presupunea un efort suplimentar din partea lor și o investiţie de timp preţios care putea � folosit în interesul comunităţilor. A fost cea mai interesantă pentru că prin intermediul lor am realizat încă o dată că paleta de probleme cu care se confruntă migranţii este mult mai vastă decât îmi imaginam. Cele mai frecvente probleme identi� cate în comunităţi au fost cele legate de lipsa de informare cu privire la drepturi și obligaţii, cele legate de di� cultăţile în utilizarea limbii române, de identi� carea unor locuri de muncă și a unor spaţii de locuit, de obţinerea vizei, a actelor de rezidenţă și a documentelor de asigurare medicală. În cazul studenţilor, problemele cele mai stringente au fost cele referitoare la obţinerea locurilor de cazare în cămine, � ind urmate îndeaproape de taxele ridicate de școlarizare, de neacordarea de burse sau de facilităţi pentru locurile bugetate, de eliberarea carnetelor de student și a legitimaţiilor de transport de către facultăţi.

S-au întâlnit și situaţii mai delicate de genul abuzurilor în familie, cazuri de proxenetism sau tra� c de persoane. Indiferent de situaţie, probleme sau nevoi, mediatorii noștri nu s-au ferit să îi ajute pe semenii lor: au oferit sfaturi și asistenţă în problemele de cuplu, au tradus pentru cei care nu cunoșteau limba română, au luat legătura cu diferite spitale și cadre medicale pentru problemele de sănătate ale migranţilor, au sesizat organele abilitate care ar putea oferi ajutor în cazul persoanelor cu situaţie materială precară, au solicitat realizarea de anchete sociale la domiciliul potenţialilor bene� ciari, au mediat formalităţile de solicitare de

azil în România, au mediat probleme la locul de muncă, au soluţionat decizii de returnare, au asistat migranţii în cazul înfăţișărilor la tribunal etc. Mai mult decât atât, au solicitat întâlniri cu reprezentanţii autorităţilor publice prin care să se pună la curent cu legislaţia în vigoare, să analizeze problemele cu care se confruntă comunităţile de migranţi, și să supună discuţiei subiectul referitor la rolul activ al autorităţilor în crearea unui cadru cât mai prielnic pentru integrarea cetăţenilor străini. De asemenea, au sesizat organele abilitate în legătură cu transmiterea unor informaţii nejusti� cate și incorecte la adresa unei comunităţi de migranţi.

În ceea ce privește interacţiunea mea cu echipa de mediatori, pot spune că a fost extraordinară. Nu am coordonat o echipă de mediatori, ci am învăţat alături de ei să ajut. Nu am simţit că muncesc, ci că îi pot face pe alţii fericiţi prin activitatea mea. Nu am simţit oboseala, ci am simţit că în � ecare zi am semni� cativ mai multă energie decât în ziua precedentă, și asta pentru că în � ecare zi văd cum lucrurile di� cile se pot schimba și se transformă în zâmbete și voie-bună. Am simţit că am în jurul meu niște persoane hotărâte, muncitoare, perseverente, optimiste, care îţi sunt oricând alături și pe care te poţi baza. Am avut ocazia să cunosc niște Oameni… și nu am văzut doar unul, sau doi, sau trei... am văzut o echipă de 30, toţi mediatori interculturali.

„Aproape de comunitate, aproape de oameni:mediatorii interculturali“

Ionela RăcătăuCoordonator reţea mediatori interculturali



PROCEDURI

Centrul Naţional de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED) din cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) oferă cetățenilor, începând cu anul 1999, servicii de recunoaștere și echivalare a studiilor efectuate în străinătate, în scop academic sau profesional.

Recunoașterea diplomelor pentru accesul pe piaţa forţei de muncă din România

Angajatorii, persoane � zice sau juridice, se pot adresa Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor pentru recunoașterea studiilor, în scopul accesului cetățenilor din statele terțe pe piaţa forţei de muncă din România.

În acest sens, atestatul de recunoaștere emis de CNRED este necesar angajatorului pentru a obține autorizaţia de muncă pe teritoriul României din partea O� ciului Român de Imigrări. Documentele necesare pentru emiterea atestatului de recunoaștere sunt postate pe site-ul CNRED la adresa http://www.cnred.edu.ro/#atestate-recunoastere-permise-munca și pot � transmise Centrului, personal sau prin servicii poștale.

Totodată, cetăţenii din Uniunea Europeană (UE), Spaţiul Economic European (SEE) și din Confederaţia Elveţiană (CE) se pot adresa în nume propriu Centrului pentru a obţine atestatul de recunoaștere a studiilor, fără a � necesară solicitarea expresă din partea unui angajator. Aceștia se pot adresa Centrului personal sau pot trimite prin poștă documentele care sunt necesare pentru emiterea atestatului și care pot � accesate pe site-ul CNRED la adresa http://www.cnred.edu.ro/#atestate-recunoastere-UE.

Accesul la exercitarea unei profesii reglementate în România este asigurat de autoritățile competente pentru acea profesie, care sunt responsabile cu recunoașterea studiilor pentru

cetățenii UE, SEE și CE. Cadrul legislativ pentru profesiile reglementate și autoritățile competente este asigurat atât de Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și cali� cărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modi� cările și completările ulterioare, cât și de normele speci� ce � ecărei autorități competente.

Cetăţenii din statele terţe se vor adresa CNRED pentru recunoașterea actelor de studii care dau accesul la o profesie reglementată, numai în cazul în care nu există o interdicţie a dreptului de exercitare a profesiei respective, așa cum este prevăzută în legislaţia speci� că referitoare la exercitarea acelei profesii reglementate. În același timp, pot bene� cia de accesul pe piața forței de muncă și în cazul în care funcția ocupată la respectivul loc de muncă nu presupune exercitarea profesiei pentru care se aplică interdicția legală.

Recunoașterea diplomelor obținute în străinătate pentru înscrierea la studii în România

Cetățenii din statele membere ale UE, SEE și CE pot solicita Centrului Naţional de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor recunoașterea studiilor efectuate în țara de origine, în vederea înscrierii la studii în România. Dosarele pot � depuse la Inspectoratele Școlare Județene, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, la o instituție de învățământ superior acreditată sau la Registratura MECTS,

iar documentele pe care trebuie să le conțină dosarul sunt publicate pe site-ul CNRED la adresele

- http://www.cnred.edu.ro/#echivalare-perioade-studii-preuniversitare

- http://www.cnred.edu.ro/#recunoastere-studii-pentru-inscrierea-la-studii-superioare-in-Romania

Resortisanții din statele terțe care doresc să studieze în România trebuie să se adreseze Direcției Generale Relații Internaționale și Europene din cadrul MECTS, în vederea înscrierii la o instituție de învățământ preuniversitar sau universitar.

În cazul în care doriți să vă înscrieți copiii la o școală care organizează și desfășoară, pe teritoriul României, activități de învățământ corespunzătoare unui alt sistem educațional din altă țară, vă recomandăm să consultați site-ul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar pentru a a� a detalii despre statutul școlii respective. Astfel, la � nalizarea studiilor există garanția recunoașterii studiilor de către direcțiile de specialitate din cadrul MECTS.

Supralegalizarea sau apostilarea actelor de studii

Un alt element care trebuie luat în considerare înainte de a depune la CNRED solicitarea de recunoaștere a actelor de studii obținute în străinătate este acela de a veri� ca forma în care trebuie depuse respectivele documente




referindu-ne aici la supralegalizarea sau aplicarea Apostilei Convenției de la Haga, în țara emitentă.

În cazul în care cetățenii români sau străini, care și-au � nalizat studiile universitare în România, intenționează să plece în străinătate, trebuie să se adreseze CNRED pentru vizarea actelor, în scopul Supralegalizării sau obţinerii Apostilei de la Haga, care se solicită de autoritățile competente din statele respective în procedura de recunoașterea academică sau profesională a studiilor. CNRED vizează diplome de studii universitare, certi� cate, foi matricole, suplimente la diplomă, programe analitice.

În concluzie, considerăm că informarea prealabilă reprezintă o etapă


esențială a procedurii de recunoaștere, care trebuie parcursă atât în cazul ați studiat în străinătate și intenționați să vă continuați studiile sau să ocupați un loc de muncă în România, cât și în situația în care, după ce ați studiat în România, urmează să lucrați sau să studiați în străinătate. În ambele situații, CNRED vă stă la dispoziție cu informații.

CNRED este, așadar, autoritatea competentă pentru recunoașterea, conform legii, a diplomelor obținute în străinătate, exercitând, cu profesionalism și în deplină concordanță cu bunele practici și tendințele internaționale în materie, activitățile de informare a publicului și de recunoaștere sau echivalare.

Str. Spiru Haret nr. 12, Sector 1, 010176 București Telefon: 021 405 63 00Fax: 021 313 10 13 Web site(s): http://www.cnred.edu.ro/ Echipa: http://www.cnred.edu.ro/#Echipa

Date de contact



ANALIZĂ

la Lisabona nu menţionează însă nimic referitor la dreptul de vot al imigranţilor din afara UE.

Consiliul Europei însă, incearcă prin diferite documente să atragă atenţia statelor membre asupra necesităţii de a acorda dreptul de vot cetăţenilor străini din afara UE.

Convenţia privind participarea străinilor la viaţa publică la nivel local este un tratat al Consiliului Europei adoptat în 1992. Această convenţie menţionează, printre altele, dreptul străinilor de a vota la alegerile locale, dacă au avut rezidenţă în statul respectiv

timp de 5 ani. Convenţia a fost rati� cată de 8 state membre ale Consiliului Europei și semnată de încă 5 care nu au rati� cat-o deocamdată. România nu se numără printre aceste state. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a solicitat cu mai multe ocazii statelor membre să adopte Convenția privind participarea străinilor la viața publică la nivel local, argumentul principal � ind acela că la nivel local cetățenii străini au aceleași obligații și responsabilități ca și localnicii care au cetățenia statului respectiv, deci ar � normal să aibă drepturi egale cu aceștia.

Migranții și alegerile locale

Tema acordării dreptului de a vota la alegerile locale și pentru rezidenții străini a fost repusă pe agenda publică europeană în urma dezbaterilor legate de alegerea președintelui Franței. Având în vedere că și în România au avut loc recent alegeri locale, am considerat potrivit să abordăm acest aspect și în revista noastră.

În cadrul campaniei electorale prezidenţiale din Franţa, candidatul care ulterior a devenit președintele Franţei, François Hollande, a a� rmat că este pregătit să organizeze referendum privind dreptul de vot al străinilor extracomunitari la alegerile municipale, dacă nu obţine o majoritate în Parlament care să-i permită să modi� ce legislația în acest sens. El pledează pentru modi� carea Constituţiei, astfel încât imigranţii legali extracomunitari care se a� ă de peste cinci ani pe teritoriul Franţei să aibă drept de vot la alegerile locale.

Dreptul cetăţenilor europeni de a vota în alte ţări europene decât cea în care au cetăţenia este stabilit prin Tratatul de la Lisabona. Cetățenia europeană o deține orice persoană care are cetățenia unuia din statele membre ale UE. Cetăţenia europeană nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează. Aceasta acordă, printre altele, dreptul de ședere pe întreg teritoriul UE, dreptul de vot și de a candida la alegerile locale, precum și la cele pentru Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE. Tratatul de

Oana Neștian Sandu

și Călin Rus


Timișoara



Mai mult, printr-o serie de rezoluții și recomandări, Adunarea Parlamentară încurajează statele membre să acorde dreptul de vot la nivel local rezidenților străini după numai 3 ani, nu după cinci cum prevede Convenția.

În multe state europene prevederile esențiale ale Convenției sunt deja aplicate, deși există anumite diferențe în privința condiționării dreptului de vot și a procedurilor pentru asigurarea exercitării acestuia.

În 2004 în Belgia dreptul de a vota în alegerile locale a fost extins și pentru rezidenții din state non-UE,

cu anumite condiții. Astfel, aceștia au drept de vot dacă au trăit cel puțin cinci ani în Belgia, dacă depun un jurământ de credință constituției țării, declară solemn că respectă legile și semnează Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Rezidenții din țări nemembre UE nu au însă și dreptul de a candida în alegeri.

Constituția Finlandei, adoptată în 2000, conferă atât cetățenilor � nlandezi cât și tuturor străinilor cu reședință permanentă în Finlanda, în vârstă de peste 18 ani, dreptul de a vota la alegerile locale și la referendumuri locale.

Din 2010 și rezidenții din țări nemembre UE în Grecia pot vota la alegerile locale dacă se înregistrează în acest sens. La alegerile din 2012 dintre cei 26.6250 cetățeni din afara UE cu reședința în Grecia, doar 12.762 și-au exercitat acest drept.

În Irlanda, Luxemburg, Olanda, Slovenia și Suedia rezidenții permanenți au drept de vot la alegerile locale fără restricție, indiferent din ce țară provin și de cât timp au statutul de rezident.

În Slovacia dreptul de vot este asigurat pentru toți rezidenții străini care au acest statut de cel puțin trei ani, în timp ce în Spania și Portugalia dreptul la vot în alegerile locale este asigurat doar cetățenilor acelor țări care au acorduri bilaterale ce asigură, pe bază de reciprocitate, drept de vot pentru cetățenii spanioli, respectiv portughezi rezidenți în țările respective.

În Regatul Unit încă din 1949 cetățenii din țările Commonwealth-ului și Irlanda nu sunt considerați prin lege ca străini și au drept de vot și drept de a candida în alegeri la orice nivel, nu doar la nivel local.

Deși procentul cetățenilor din state ne-membre UE rezidenți în țările UE care își exercită dreptul de vot la alegerile locale (raportat la numărul total al celor care au acest drept) este sub 20%, mai multe sondaje de opinie din ultimii ani arată, pe de o parte, o creștere a interesul de a participa la procesul democratic, ce se va manifesta în perioada următoare printr-o participare sporită și la alegeri, și, pe

Migranții și alegerile localede altă parte, o creștere considerabilă a procentului cetățenilor UE care sunt informați asupra faptului că cetățenii străini rezidenți în țara lor au drept de vot la alegerile locale.

În România legislația nu prevede posbilitatea rezidenților străini din afara UE de a vota la alegerile locale.

Numărul persoanelor care au rezidență permanentă în România și sunt cetățeni ai unor state ne-membre UE este redus prin comparație cu state în care imigranții reprezintă procente importante din populația totală. Cu toate acestea, dreptul de a vota și de a � ales la nivel local este unul dintre elementele cele mai puternice care oferă recunoașterea apartenenței la comunitatea locală și stimulează eforturile de integrare ale imigranților. Ne exprimăm așadar speranța că, în viitorul cât mai apropiat, și România se va alinia normelor și practicilor europene în acest domeniu. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există indicii ale unei opoziții din partea populației la astfel de măsuri. Dimpotrivă, o serie de studii din ultimii ani arată o atitudine pozitivă a cetățenilor români față de acordarea de drepturi politice cetățenilor străini. Spre exemplu, în 2010, Eurobarometrul cu privire la dreptul de vot al cetățenilor europeni plasează România printre țările în care există cea mai mare susținere (57%) pentru acordarea dreptului de vot al cetățenilor UE la alegerile naționale.

Desigur, sunt și alte state membre UE care, la fel ca România, nu acordă drept de vot rezidenților care nu au cetățenie europeană: Austria, Bulgaria, Cipru, Franța, Germania, Italia, Letonia, Polonia, și Republica Cehă. Dacă promisiunile electorale de la alegerile prezidențiale din Franța vor � îndeplinite și dacă în Italia cadrul legislativ general ce permite votul imigranților va � transpus în legislație operațională, o majoritate considerabilă a rezidenților proveniți din țări nemembre UE va avea drept de vot în alegerile locale și este � resc ca acest drept să se aplice și celor care au rezidența în România, la alegerile locale de peste patru ani.

Adunarea parlamentară a Consiliului Europei recomandă

acordarea dreptului de vot pentru rezidenții străini care au

acest statut de cel puțin 3 ani



OPINII

Cursuri socio-educaţionale pentru elevii basarabeni

Trăim într-o societate în care cerem mai multe libertăţi decât sunt responsabilităţile pe care suntem dispuși să ni le asumăm. Există Constituţii, Coduri și regulamente, dar fără conștientizarea importanţei respectării lor în zadar sunt sancţionaţi cei care le încalcă. Iar o societate sănătoasă poate � construită doar având la bază oameni conștienţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor, oameni informaţi și responsabili.

De aceea mi s-a părut o provocare invitaţia de a participa la cursul de educaţie socio-culturală organizat de Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului. Am zis provocare, pentru că, datorită faptului că sintagma „educaţie socio-culturală” este atât de complexă, nu am știut la ce să mă aștept. Am acceptat însă fără a ezita, tocmai pentru că eram curioasă să a� u ce ar putea oferi acest curs.

Primul lucru care mi-a plăcut și mi-a inspirat încredere a fost căldura cu care ne-au întâmpinat formatoarele. Entuziasmul și energia pe care le emană te fac să uiţi că ai avut o zi mai proastă, sau că ai mâine o zi grea, și să vrei să stai în sala de clasă pentru a epuiza orice subiect, pentru a dezbate și a pune punctul pe i, indiferent care ar � tema discuţiei.

Alt lucru de care am rămas plăcut surprinsă încă de la prima întâlnire este

că elevii basarabeni din Cluj au fost receptivi și că au vrut să se implice, să-și împărtășească părerile și experienţele, să cunoască și alte lucruri decât viaţa de școală și cea de cămin. Nu e deloc ușor să vii singur la un liceu situat la câteva sute de kilometri de familie și prieteni, să lași în urmă copilăria și viaţa fără prea multe griji și bătăi de cap. Nu e deloc ușor să accepţi că acasă, fără tine, lucrurile nu vor rămâne intacte, și că și tu te vei schimba la rândul tău. Dar pe de altă parte, exact asta e și partea frumoasă a lucrurilor. Făcând liceul aici ţi se lărgesc extrem de mult orizonturile, înveţi să lupţi pe cont propriu și să � i puternic, înveţi să � i critic și să distingi bunele de rele.

Tot în cadrul cursurilor am ajuns să mă gândesc la subiecte care nu credeam că mă vor interesa vreodată. De exemplu, conform de� niţiei din DEX, societatea reprezintă „totalitate a oamenilor care trăiesc împreună și între care există anumite relaţii bazate pe legi comune; colectivitate”. Fiind vorba despre o totalitate, este evident și faptul că există foarte multe diferenţe și criterii de clasi� care. Dar nu m-am gândit niciodată că diferenţele dintre oameni pot însemna marginalizare, segregare chiar. Discutând despre imigranţi și integrare, despre grupuri etnice, religii și confesiuni, valori,

probleme și nevoi, mi-am dat seama că viziunea mea despre lume nu reprezintă decât un punct de vedere mic și neînsemnat. Am ajuns la concluzia că societatea nu e plană, ca o coală de hârtie, ci e mai degrabă ca o sferă, și ca să o poţi percepe cât de cât trebuie să încerci să o rotești pe toate feţele, să o privești din toate perspectivele ei.

În plus, oferindu-ni-se posibilitatea de a vedea � lme tematice și de a discuta pentru a le înţelege toate substraturile și subtilităţile, suntem puși faţa-n faţă cu o realitate pe care poate nu o știm, poate nu vrem să o acceptăm, dar pe care trebuie să o cunoaștem, pentru că un om neinformat este cel mai ușor de dominat. De aceea, atâta timp cât suntem tineri și mai dispunem de timp liber e păcat să nu ne implicăm în astfel de proiecte, care nu doar ne îmbogăţesc cultura generală, dar ne ajută să ne formăm ca personalităţi, ca membri ai societăţii din care facem parte.

În teorie educaţia este obligatorie. Școala, teoretic cel puţin, ne obligă să ne dezvoltăm intelectual. Practic însă nimeni, dar absolut nimeni nu ne poate face să învăţăm. De ce? Pentru că avem dreptul de a alege. Dreptul de a alege dacă vrem sau nu să obţinem ceva. Dreptul de a alege dacă ne pasă sau nu. Dreptul de a alege să � m ambiţioși sau să parazităm. Eu am ales să urmez cursul de educaţie socio-culturală.

Elena Bînzari



Racha KhamisMediator intercultural

Viaţa mea în afara ţării mele

Mă numesc Khamis Racha, am 24 de ani, sunt născută în Syria, în orașul Allep. Când aveam 5 ani, părinţii mei au hotărât să revină în România, după ce în prealabil au studiat aici.

Sincer, nu cunosc nici până acum motivul lor, dar oricum nu contează deoarece, cu sau fără un motiv întemeiat, eu sunt numită în prezent străină.

Primii ani în România au fost foarte frumoși, deoarece eram mică și se știe că, cu cât crești în vârstă, cu atât cresc problemele tale. De atunci până în prezent nu am avut nici un incident care să mă facă să sufăr din cauza unei persoane xenofobe. Adică, replicile pe care le-am auzit în decursul anilor au fost minore, suportabile și trecătoare.

E adevărat că trăiesc aici de 19 ani și câteva luni, dar dorul de ţară nu a scăzut, religia, cultura, obiceiurile, gândurile și limba au rămas neschimbate și bine înrădăcinate.

M-am obișnuit… sau poate nu… cu faptul că în � ecare zi îmi este dor de ceva: Syria, rudele mele, străzile, claxoanele mașinilor, mirosul aerului de acolo, mâncarea, oamenii care merg pe stradă, chemarea la rugăciune de 5 ori pe zi făcută de moschee.

E adevărat că am multe lucruri în viaţă de care sunt mulţumită aici în România: studiul meu la Facultatea de Farmacie, prietenii mei iubitori, săritori și respectuoși, faptul că sunt membră a clubului LEO (club ce desfășoară activităţi caritabile), faptul că sunt voluntară la Salvaţi copiii în Centrul de Refugiaţi dar există ceva care îmi lipsește și anume faptul de a � crescut secundă cu secundă în ţara mea.

Sunt conștientă de faptul că mi-am pierdut cele mai frumoase detalii care au loc în viaţa oricărui om de la naștere la moarte. Vreau să precizez că nu sunt străină din punct de vedere al actelor, deoarece am pașaport românesc , ci sunt străină din punct de vedere sentimental.

Un alt lucru de care sunt conștientă e faptul că atunci când mă voi întoarce în Syria, voi întâmpina multe situaţii care presupun că o să mă facă să compar întotdeauna mentalităţile celor două ţări.

Cu toate că sunt practicantă a islamului,

vorbitoare � uentă de limba arabă, știu că atunci când mă voi întoarce acolo oamenii mă vor considera străină într-un anume fel. Pentru că zilele, sau mai bine zis anii petrecuţi în România mi-au dat o mentalitate diferită de cea arabă, dar culmea e că eu o consider arabă și la întoarcere arabii o vor considera română.

Adică simplu spus sunt străină în România și voi � din anumite aspecte străină în ţara mea, ceea ce este foarte greu, dar viaţă fără greutăţi nu există.

Am făcut grădiniţa, școala, liceul, facultatea si in prezent lucrez ca farmacistă. Am foarte mulţi prieteni, sunt bine integrată, în ciuda diferenţelor pe care le am.

Ceea ce mă deranjează aici în România este mentalitatea închisă a unor oameni care refuză din cauza indiferenţei, inculturii sau încăpăţânării faptul că nu tot ceea ce apare la televizor și mai ales în telenovele de genul „Clona” și „Iubire și onoare” este adevărat: Femeia musulmană nu este

dată la schimb cu o cămilă Femeile nu au de la naștere

un soţ, că dacă ar � așa, nu ar � fost unele nemăritate acum Avem mese și tacâmuri, dar

asta nu ne împiedică să mâncăm și cu mâna și putem sta pe jos, lucruri care nu reprezintă nici o rușine Nu toţi bărbaţii au 4 neveste Nu avem cămile pe stradă Avem mașini Femeile nu sunt încuiate în casă Bărbatul nu are dreptul

să își bată nevasta Dacă porţi batic înseamnă

că îl porţi și în ţara ta și în România și în oricare altă ţară Nimeni nu te forţează să porţi

batic, e adevărat că este un lucru foarte bun pentru femeie, dar trebuie să simţi că asta vrei și să � pe deplin convinsă că ești capabilă să-l porţi așa cum trebuie Avem femei care lucrează, merg

la facultate și sunt active în societate Tatăl nu te obligă să te căsătorești

cu un bărbat pe care nu-l vrei Nu toţi arabii sunt bogaţi, chiar

dacă avem „petrol” pentru că aceste

două aspecte nu au nici o legătură Nu toţi arabii sunt închiși la culoare,

există și blonde, blonzi, roșcate, roșcaţi Arabii și musulmanii nu au

de a face cu terorismul, deci nu avem colecţii de bombe acasă Chiar dacă unii omoară pe nedrept

în numele religiei, vreau să precizez că una dintre originile cuvântului ISLAM este pacea = SALAM

Viaţa mea în afara ţării mele m-a învăţat foarte multe lucruri: Dialogul intercultural Acceptarea altor naţionalităţi,

religii, limbi, mentalităţi Deschiderea orizontului Dorul și iubirea faţă de Syria și în

general faţă de originile arabe și musulmane Răbdarea Visul MulticulturalismulÎn același timp mi-a luat

foarte multe lucruri Detalii privind viaţa

socială și sentimentală Sentimentul de apartenenţă Rudele mele Posibilitatea unor prieteni lângă

care aș � avut mai puţine puncte diferite Posibilitatea de a mă exprima

continuu în limba arabă.Dar așa mi-a scris Dumnezeu și

așa a fost să � e și dacă încă mai trăiesc înseamnă că mai am lucruri de făcut în viaţă, unul dintre acestea e faptul că să pot schimba unele prejudecăţi ale românilor faţă de arabi și musulmani.

Pentru că până la urmă toţi suntem locuitori ai aceleași lumi, indiferent de religie, rasă, limbă, culoare și mentalitate. Motto-ul după care mă ghidez eu este: „TOLERANŢĂ RECIPROCĂ”.



OPINII

Viaţa în ritm de tobe africane

Sunt fotograf prin educaţie și ONG-ist prin vocaţie și posed o experienţă de 15 ani în munca cu adolescenţii și copiii în organizaţii din Africa de Sud, Filipine și România. Născut într-o comunitate „coloured” dezavantajată a orașului Cape Town, m-am implicat devreme în proiecte comunitare de amenajare a unor grădini urbane pe pământurile aride ale suburbiei natale, cursuri de arte tradiţionale, fotogra� e etc., adresate tinerilor ameninţaţi de consumul de droguri, alcool și SIDA.

Am venit în 2002 în România pentru a � project manager la o casă de copii din comuna Domnești, de lângă București. Rolul meu aici a fost și cel al unui mentor, pentru a-i pregăti pe adolescenţi pentru asumarea de responsabilităţi, dobândirea de abilităţi practice, continuarea studiilor sau căutarea de joburi etc. Apoi m-am căsătorit cu o româncă și am rămas în București, impresionat � ind de deschiderea către nou a românilor și frumuseţea întregii ţări. Am lucrat aproape 2 ani în presă ca fotograf la un ziar de limba engleză. Acum sunt profesor la o școală internaţională, precum și coordonator al diferitelor cluburi de tip aº er-school ale școlii: percuţie africană, grădinărit,

confecţionarea de instrumente muzicale, » ai-chi, fotogra� e digitală etc.

M-a pasionat dintotdeauna lucrul cu lemnul, sculptura și tâmplăria și am învăţat încă din anul 2000 să îmi confecţionez propriile tobe și să le acordez din „materiale reciclate”, adică trunchiurile moarte ale copacului de Agave și piei de capră. Am dăruit una dintre primele tobe făcute de mine tribului Xavante din Amazon și multe dintre cele 50 de tobe ale mele au ajuns în diferite colţuri ale lumii.

În timpul liber sunt tatăl unui băieţel de 2 ani și jumătate și mă ocup de propria școală de percuţie africană la care organizez workshop-uri pentru copii și tineri, evenimente corporate și cluburi pentru școli.

În cadrul acestei școli invităm grupuri de tineri sau copii să participe la workshop-uri de percuţie africană, create pentru a-i ajuta pe aceștia să lucreze împreună, să se relaxeze și totodată să înveţe să cânte la un instrument exotic: toba africană numită djembe. Scopul unui workshop este de a-i ajuta să se destindă și să comunice prin intermediul ritmului și de a crea astfel o atmosfera propice pentru exprimarea emoţiilor creative și a energiilor pozitive. În calitate de facilitatori ai

Autor și fotogra� i: Mark

OostendorpTraducere:

Valentina Manea

acestui workshop, eu și colegul meu Vincent prezentăm participanţilor noţiunile de bază ale percuţiei africane, după care explorăm împreună stiluri spectaculoase și ajungem în scurt timp să interpretăm o varietate de ritmuri și cântece din întreaga Africă.

Un astfel de workshop este o experienţă spirituală, dar și o activitate foarte accesibilă, astfel încât un grup de începători va reuși să cânte la unison în doar câteva minute, ceea ce le va provoca o mare bucurie și satisfacţie. Una dintre nevoile noastre de bază este aceea de a ne face auziţi și de a ne simţi mai aproape de ceilalţi, iar participarea la o astfel de activitate muzicală reprezintă metoda perfectă de a reuși aceste lucruri și de a comunica prin intermediul ritmului.

Totodată, workshop-ul poate contribui la îmbunătăţirea abilităţilor de ascultare, crește toleranţa la frustrare și poate ajuta la dezvoltarea autocontrolului, răbdării și a dorinţei de cooperare în rândul participanţilor.

Percuţia africană nu este doar artă și divertisment, ci are aplicaţii terapeutice cu bene� cii recunoscute pe plan internaţional și pe care le-am constatat personal în grupurile pe care le-am facilitat. Acest tip de workshop și-a dovedit pe deplin succesul în lucrul cu copiii și adolescenţii cu probleme de comportament sau cei confruntaţi cu lipsa oportunităţilor de învăţare și educaţie. De multe ori, aceștia au un sentiment atât de puternic al ratării individuale încât se percep ca ne� ind buni de nimic și suferă astfel de probleme de auto-acceptare, părere proastă despre sine, frustrare, depresie, anxietate și crize de furie. Simplitatea și caracterul accesibil al percuţiei africane îi poate ajuta să dobândească încredere în forţele proprii și să își crească stima de sine, pentru că este foarte ușor să prindă și să ţină ritmul, iar caracterul repetitiv al acestuia are un efect psihologic de calmare și liniștire.



Impresii de migrantde sfârșit, eu am întrebat: „După părerea dumneavoastră, poporul român are concepţii superioare, inferioare sau egale faţă de sud-americani?” Răspunsul a fost extrem de controversat. În primul rând conferenţiarul a fost extrem de surprins de întrebare și în sală s-a auzit un „Ooooo”. După mai multe răspunsuri foarte confuze, la sfârșit mi s-a dat un răspuns politicos, care cred că nu este important a-l scrie, pentru că nu e di� cil de imaginat.

670 km...

de Alexandra Boișteanu

„Cu pași mici faci lucruri mari”... și azi îmi amintesc vorba tatei când m-a adus pentru prima dată în Cluj, un oraș necunoscut și totuși speranţa mea pentru un viitor mai bun, mai optimist. Nu am plâns. Toate colegele și prietenele moldovence de aici au plâns... din dor de casă, din frica de necunoscut, din singurătatea în care s-au trezit peste noapte. Tot timpul am avut în minte un gând „eu am vrut să vin aici, eu mi-am convins părinţii să-mi acorde această șansă să dovedesc că pot să mă descurc fără nici un sprijin”. Au trecut 3 ani deja, mă urc în autocar și sunt acasă, clipesc și iarăși mă urc în autocar cu destinaţia Cluj-Napoca. Două vieţi paralele, casa și școala, la o depărtare de 670 km.

Nu a fost ușor să mă integrez într-o societate aproape complet diferită în concepţii, mentalitate, mod de viaţă etc. Dar a fost o experienţă care m-a ajutat să mă maturizez rapid și forţat... trebuie să recunosc, spre binele-mi propriu. Integrarea mea a fost mai ușoară și datorită activităţilor extrașcolare prin intermediul cărora mi-am făcut o mulţime de prieteni de la care am învăţat să înfrunt viaţa cu zâmbetul pe faţă, și să privesc tot timpul partea plină a paharului.

Nu știu ce-mi rezervă viaţa mai departe, îmi doresc doar să rămân aici, să absolv facultatea de medicină, să-mi construiesc o carieră și un trai decent, iar pentru împlinirea visurilor mele, în momentele cele mai grele îmi amintesc cuvintele tatălui meu: „Cu pași mici faci lucruri mari”.

Ecuador, o ţară plurinaţională și interculturală

de Alex Jacho

Ţara mea este situată la jumătatea lumii, între Columbia și Peru și la 23 de ore de zbor din România. Este un loc cu mulţi vulcani, lacuri la peste 2500 m altitudine, are un arhipelag cu mai multe insule în Oceanul Paci� c, unde se găsesc o multitudine de � ori și o faună unică în specii. Insulele au multe plaje, cu lanţuri hoteliere de până la 7 stele. Există multe locuri turistice unde se găsesc biserici din anii 1680 împreună cu biserici gotice din secolul trecut. Cu orașe la nivelul mării, aproape de pădurea amazoniană sau la peste 3000 m altitudine, care deschid porţile lor multor turiști în � ecare an. Ţara mea a fost o republică democratică din 1830 până în prezent. Niciodată nu a fost o ţară comunistă. Astăzi trece de la un sistem economic capitalist la unul socialist. Dacă e bine sau nu, doar timpul va spune.

Majoritatea poporului ecuadorian are o istorie de doar 500 de ani, pentru

că, după cucerirea spaniolă, s-a născut un popor amestecat între spanioli și popoarele indigene. Poporul a păstrat din tradiţia indigenă, dar a deschis și porţile spre un stil de viaţă occidental. Din păcate, Ecuadorul, faţă de poporul indigen, a fost, la fel ca restul Americii de Sud, o ţară omogenizantă, excluzionistă și discriminatorie. Dar, din 2008 a recunoscut în Constituţia de stat drepturile colective a 14 popoare și 13 naţionalităţi indigene. Astăzi, Curtea naţională de justiţie are ca membru o femeie din poporul Paranca de naţionalitate Quichua, pe nume Yumbay Yallico Mariana. Este o onoare pentru mine să pot scrie că astăzi Ecuadorul este un adevărat stat plurinaţional și intercultural. Și alte ţări din America de Sud au demonstrat convingeri similare, precum Peru și Bolivia.

România se pare ca are un popor nediscriminatoriu, nerasist faţă de sud-americani. Discriminarea este di� cil de diagnosticat, dar ușor de manifestat zilnic. Într-una din zilele trecute am asistat la o conferinţă a unui psiholog pe tema relaţiilor familiale și sociale, sala � ind plină de cetăţeni clujeni. Aproape

Yumbay Yallico

Mariana



OPINII

lăsat-o presa cu privire la societatea arabă este exact opusul acestor valori, o societate patriarhală, în care femeia nu are prea multe posibilități de a se realiza profesional și mai ales, nu are prea multe libertăți. Bineînțeles că statutul femeii este mult sub standardele europene în multe state și culturi, însă nicicare nu a primit atâta ”atenție” din partea presei. Acesta a fost primul lucru care m-a intrigat la societatea arabă și totodată m-a provocat să vreau să descopăr o societate aparent închisă femeii. Apoi mai sunt stereotipurile din media referitoare la anumite țări arabe și asocierea arabilor cu extremismul și terorismul. Atunci m-am întrebat, cum se poate să integrezi cu succes o comunitate de străini arabi când percepția generală este una atât de negativă, când știrile pozitive din presă referitoare la arabi sunt aproape inexistente. Fiind atât de absorbită de aceste stereotipuriși de întrebările pe care le ridicau, am hotărât să îmi încep propria incursiune spre lumea arabă, și nu doar pentru a înțelege statutul femeii, ci pentru a experimenta, în cel mai real mod cu putință, o altfel de societate.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost unul de setare mentală. Generalizările, din media în primul rând, nu au cum să ofere o imagine corectă, fără să � e cel puțin super� cială. Nu poți să categorisești o cultură făcând câteva judecăți de valoare negative. Cu acest lucru în minte, am decis să nu mai iau în considerare imaginea pe care alții încearcă să o gândească și să o creeze pentru mine, ci să-mi formez propriile idei și opinii prin contactul direct cu oamenii, luați individual. Al doilea lucru a fost să-mi doresc să mă duc să locuiesc pentru o perioadă într-o țară arabă, pentru a interacționa direct cu obiceiurile și tradițiile locale. Însă, în același timp, capacitatea de a înțelege ceva dintr-o astfel de experiență ar � fost redusă

pentru că nu puteam comunica direct cu oamenii simpli, necunoscându-le limba, și aș � mers cu propriile mele valori ajungând astfel să-i judec. Atunci am găsit un compromis, acela de a învăța limba arabă, pentru moment la mine în țară, însă cu un profesor arab. În același timp, din pur interes cultural, am decis să comunic mai mult cu arabi care trăiesc în orașul meu, cu gândul că ei ar putea să-mi explice diferențele culturale, cunoscându-mi în același timp cultura și valorile mele.

Astfel, am început cursurile de limba arabă acum zece luni și pot spune încă de pe acum că este poate cel mai important instrument pentru a înțelege o altă cultură. Îmi amintesc aproape perfect primul curs, în care mi s-a introdus alfabetul arab. Nu puteam să-l compar cu nimic din ceea ce știam deja. Limba vorbită de mine, româna, este o limbă latină, deci oarecum puteam înțelege faptul că limba arabă este melodioasă. Cu toate acestea, literele arabe, împletite într-un cuvânt, apoi într-o propoziție, nu sună nici a cântec, dar nici a ceva perceptibil de urechile mele care să transmită un mesaj. Mi-am spus atunci ”Ai răbdare, învățarea unei limbi străine necesită timp, la fel ca

În ultimii ani s-a tot vorbit despre integrarea străinilor în România. Atât societatea civilă cât și instituțiile publice au devenit tot mai preocupate de acest aspect, în special în ceea ce privește intregrarea imigranților din statele non-UE și a refugiaților, grupuri printre cele mai vulnerabile. Mai mult din punct de vedere emoțional decât din punct de vedere intelectual, am început să studiez și eu problema integrării. M-a fascinat întotdeauna necunoscutul în oameni, acel altceva care îi face autentici și misterioși. Pentru mine străinii reprezintă în primul rând o bogăție, un liant pentru a înțelege o altă cultură, un ceva DIFERIT care îmi stârnește curiozitatea și mă provoacă să ies din zona mea de confort.

Acel ceva diferit și provocator l-am găsit în cultura arabă. Din perspectiva mea, de femeie tânără, educată, care trăiește într-un stat european, independența, capacitatea de a � lider și libertatea ar trebui să � e cele mai de preț valori ale unei femei. Astfel, imaginea pe care mi-a

Daniela Crăciun Institutul Intercultural Timișoara

Incursiune în lumea arabă sau despre cum am învățat să învăț o limbă străină

femei. Astfel, imaginea pe care mi-a femei. Astfel, imaginea pe care mi-a femei. Astfel, imaginea pe care mi-a femei. Astfel, imaginea pe care mi-a



și înțelegerea unei culturi!”. Cursul a trecut apoi la un alt nivel, acela în care trebuia să scriu literele alfabetului. Și mai mare consternarea, mă simțeam ca în anii de grădiniță în care trebuia să fac bastonașe și cerculețe, cu toate că semănau mai mult a ecuații și fracții matematice. Pictam, nu scriam, ceva... altceva... Astfel am ajuns la concluzia că singurul mod de a învăța limba arabă este să uit toate automatismele pe care mi le crease propria limbă, să pornesc de la zero, păstrând totuși regulile generale. Faptul că are alte norme logice nu o face mai puțin un mod de comunicare, ci este ca atare o limbă străină ce are litere, cuvinte, propoziții, fraze, ce are structură gramaticală, și categorisiri de genul verbe, substantive, adjective etc.Cu această idee în minte, mi-a fost mult mai ușor să accept substraturile limbii arabe, printre care faptul că se scrie de la dreapta la stânga, nu de la stânga la dreapta ca în limbile latine, faptul că semnul întrebării ”؟” se scrie invers, la fel și virgula ”،”, iar vocalele nu sunt litere per se, ci semne care acompaniază consoanele. După zece luni de studiu, aceste lucruri mi se par acum normale, am început să înțeleg și melodia deosebită a cuvintelor și logica din spatele structurii per ansamblu. Mai am mult de lucru pentru a a� rma faptul că știu limba arabă, dar baza a fost pusă, automatismele create, la fel de natural ca și în cazul învățării limbii române în anii de școală.

La fel cred că este și cu înțelegerea unei altfel de societăți și implicit culturi. Regulile de bază, de structură și umane rămân aceleași, însă interpretarea celor care o trăiesc este făcută altfel, valorile și automatismele, setările mentale și comportamentale sunt altele decât cele ale societății în care am crescut, trăiesc și am fost educată. Faptul că sunt diferite nu le face mai puțin valoroase, ci dimpotrivă, și nici nu-mi dă dreptul să le judec.Am plecat de la aceeași premiză și în interacțiunea ulterioară

cu arabii. Nu îi judec, îi iau ca atare și faptul că am oportunitatea să învăț câte puțin din substraturile culturii lor nu poate decât să mă îmbogățească, uman și spiritual. Am avut ocazia să vorbesc și cu femei de proveniență arabă, care trăiesc în societatea mea dar păstrează elemente culturale speci� ce, cum ar � vălul care le acoperă capul. Mi-au explicat că nu e un accesoriu care le privează de libertate și că pentru ele libertatea înseamnă posibilitatea de a-și putea păstra tradițiile. Mi s-a părut un argument perfect valabil, o alegere bazată pe asumarea conștientă a apartenenței la comunitatea musulmană pe care o iau ca atare, însă în același

timp mi-am spus că nu voi mai accepta generalizări și că nu este neapărat argumentul dat de întreaga comunitate de femei musulmane. În aceeași măsură am avut ocazia să vorbesc cu bărbați arabi foarte atenți și respectuoși cu oamenii din jur, foarte buni profesioniști în domeniile lor de interes, foarte diferiți de stereotipul arabului terorist. Toate aceste interacțiuni au fost făcute cu imigranți din statele non-UE în România, pe care îi consider acum ambasadori ai culturii lor, oameni pe care îmi doresc să îi susținem în integrarea în societatea românească dar de la care avem și multe de învățat, care ne pot îmbogăți prin cultura lor.

Această incursiune a mea spre lumea arabă este de departe a se � încheiat. Am făcut primii pași, care sper că vor � urmați curând de o vizită într-o țară arabă. Fără a judeca, ci doar a trăi, autentic...

Incursiune în lumea arabă sau despre cum am învățat să învăț o limbă străină



ANALIZĂ

Am prezentat într-un număr anterior al revistei noastre modul de funcționare al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și procedurile prin care orice persoană sau organizație poate reclama situații de discriminare, precum și faptul că CNCD se poate autosesiza pe baza unor informații din presă. Nu am avut însă cazuri concrete prin care să ilustrăm aplicarea acestor proceduri pentru protejarea persoanelor care sunt sau au fost cetățeni ai altor țări și care sunt discriminate din acest motiv.

Recent a apărut un astfel de caz și îl aducem în atenția cititorilor noștri: este vorba despre cazul sancționării lui George Becali, om de afaceri, politician și deputat în Parlamentul European, pentru declarațiile făcute în contextul manifestărilor publice de susținere a lui Raed Arafat.

Sub-Secretarul de Stat la Ministerul Sănătății, medicul român de origine palestiniană Raed Arafat, fondatorul serviciului de urgență SMURD, a fost pentru câteva săptămâni în centrul unor controverse privitoare la proiectul noii legi a sănătății propus de o comisie prezidențială. Opoziția exprimată public de Raed Arafat față de anumite prevederi ale legii, care în

opinia sa puneau în pericol calitatea sistemului de urgență, a contribuit la retragerea proiectului de lege dar a condus și la demisia acestuia din funcția de Sub-Secretar de Stat. În mai multe orașe din țară au fost organizate manifestări de susținere a lui Raed Arafat. După scurt timp doctorul Arafat a revenit în funcție și și-a reluat activitatea la Ministerul Sănătății.

În acest context, George Becali a făcut la un post TV următoarea declarație:

„Am fost scârbit când am văzut că mii de români au ieșit în stradă ca săia apărarea unui arab împotriva președintelui Traian Băsescu. Chiar dacă ar � greșit Băsescu, n‐ai voie să iei apărarea unui arab! M‐am uitat cu scârbă la televizor! Mi‐e scârbă de românii care au ieșit în stradă! Arafat să se ducă la el în țară, la arabi, acolo! Cum să țin cu un arab împotriva președintelui țării mele? Să nu pună ministru arab în viața lor.”

Colegiul director al CNCDs-a autosesizat și a constatat, prin hotărârea nr. 88/29.02.2012, că a� rmațiile lui George Becali reprezintă o diferențiere pe bază denaționalitate, etnie (cea arabă) și religie (cea musulmană)

și au caefect încălcarea dreptului la demnitate. Având învedere că declarația s‐a făcut pentru presă, cu scopul de a ajunge lapublicul din România, CNCD a considerat că George Becali a avut un comportamentmanifestat în public de natură să atingă demnitatea și să creezeo atmosferă ostilă, degradantă împotriva comunității arabilor și acelor de religie musulmană. Mai mult, unele a� rmații au caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la urărasială sau națională: „n‐ai voie să iei apărarea unui arab”, „Arafat săse ducă la el în țară, la arabi”, „Să nu pună ministru arab în viața lor”.

Astfel, Colegiul director al CNCD a decis sancționarea lui George Becali cu amendă contravențională în cuantum de3000 lei conform art. 26 al O.G. nr. 137/2000, republicată.

Această decizie este o excelentă ilustrare a faptului că legislația și sistemul instituțional din România sunt în măsură să reacționeze prompt și în cazul în care sunt afectate drepturile fundamentale ale unor comunități etnice, inclusiv cele care nu au statut de minoritate națională, cum este comunitatea arabă, și să apere cetățenii străini și cei originari din alte țări, chiar față de atacuri ale unor politicieni.

Un exemplu de aplicare a legislației antidiscriminare

Călin Rus


Timișoara



ORGANIZAŢII

Acţiunile UE în domeniul integrării bene� ciază de expertiza Reţelei europene a experţilor juridici în domeniul non-discriminării, o reţea formată din experţi naţionali care oferă Comisiei Europene consultanţă independentă în domeniul non-discriminării.

Reţeaua cuprinde toate Statele Membre UE și (din 2010) ţările candidate: Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia și Turcia și rezultă din fuziunea a trei reţele care aveau atribuţii în domeniul originii etnice și rasiale, religiei și credinţei, în domeniul dizabilităţii și în cel al orientării sexuale.

Reţeaua europeană a experţilor juridici în domeniul non-discriminării a fost în� inţată în 2004 la iniţiativa Comisiei Europene în cadrul Programului de acţiune comunitară pentru combaterea discriminării (2001-2006), cu scopul de a oferi consultanţă independentă cu privire la discriminare pe toate bazele cuprinse în Directiva 2000/43/EC pentru implementarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică și în Directiva 2000/78/EC de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forţei de muncă.

Conform legislaţiei europene, Comisia Europeană are dreptul de a iniţia proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Statelor Membre dacă acestea nu transpun directivele UE în legislaţia naţională sau dacă implementarea este insu� cientă sau incorectă.

Cu toate că unul dintre scopurile fundamentale ale Uniunii Europene este prevenirea și combaterea discriminării pe baza religiei sau credinţei, dizabilităţii, vârstei sau orientării sexuale etc., nu există încă su� cientă protecţie legală la nivel european pentru a aborda discriminarea pe aceste bază în afara pieţei muncii. Astfel, în urma unei consultări publice cu peste 5000 de răspunsuri, Comisia Europeană a adoptat în 2008 o propunere pentru o nouă Directivă anti-discriminare. Această directivă are scopul de a implementa principiul tratamentului egal indiferent de religie sau credinţă, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală în afara pieţei muncii, stabilind un cadru pentru interzicerea discriminării pe aceste baze și un nivel minim de protecţie, uniform la nivel european, pentru persoanele care au suferit de astfel de discriminare. În 2009 Parlamentul European a adoptat această propunere.

Noua directivă condamnă discriminarea în domeniul protecţiei sociale, inclusiv în ceea ce privește asigurarea socială și de sănătate, avantajele sociale, educaţia, accesul și furnizarea de bunuri și servicii publice, inclusiv locuinţe. Directiva condamnă discriminarea directă sau indirectă, hărţuirea, victimizarea și instigarea la discriminare și introduce un nou concept, cel de negare are acomodării rezonabile, care este considerată o formă de discriminare, în conformitate cu Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Directiva permite tratamentul diferenţiat pe bază de vârstă, dacă este justi� cat printr-un scop legitim și duce la atingerea unui obiectiv adecvat și necesar.

Pentru a combate discriminarea în mod e� cient, este important să înţelegem efectele legislaţiei UE. De aceea, Reţeaua europeană a experţilor juridici în domeniul non-discriminări oferă informaţii despre implementarea ce Directivelor europene anti-discriminare în legislaţia naţională și realizează rapoarte de analiză a impactului pe care acestea îl au în practică.

Mai multe informaţii la nivel european și naţional puteţi găsi pe site-ul reţelei: www.non-discrimination.net.

Reţeaua europeană a experţilor juridici în domeniul non-discriminării



EUROPA

Un grup de 20 de organizații neguvernamentale europene, cărora li s-au alăturat altele, peste 40, cu ocazia Forumului European pentru Integrare organizat la Bruxelles în 31 mai și 1 iunie 2012, au semnat apelul de mai jos. ARCA – Forumul Român pentru Refugiați și Migranți se a� ă printre semnatarii apelului.

Astăzi, în Ziua Internaţională a Familiilor, organizaţiile subsemnate fac apel către Comisia Europeană și Statele Membre UE să garanteze dreptul la viaţa de familie și la reuni� care familială pentru toţi migranţii și bene� ciarii de protecţie internaţională. Este în interesul Statelor Membre să armonizeze practicile și legislaţia în domeniul reuni� cării familiale. Reamintim că Statele Membre au obligaţia să implementeze în mod crespunzător Directiva UE pentru Reuni� care Familială și să înlăture multiplele obstacole legale și practici care există astăzi în calea reuni� cării familiale.

Deși toate Statele Membre ar putea să își îmbunătăţească practicile de reuni� care familială, un număr din ce în ce mai mare de state încalcă standardele minime ale Directivei. În 2008, Comisia Europeană a publicat un raport în care recunoaște faptul că Statele Membre nu au fost în conformitate cu câteva articole ale Directivei. De atunci însă, nu a fost luată nici o măsură legală. Facem apel către Comisia Europeană să actualizeze evaluarea făcută în 2008 și să înceapă procedura de infringement împotriva Statelor Membre care nu se conformează regulilor UE actuale. Încurajăm, de asemenea, Comisia Europeană să stabilească un mecanism continuu de monitorizare a modului în care Directiva este implementată în Statele Membre și a impactului practic asupra familiilor de migranţi.

Pe baza raportului din 2008, precum și a expertizei noastre în domeniu, considerăm că procedurile de infringement împotriva Statelor Membre ar putea să înceapă deja, în special în legătură cu netranspunerea sau transpunerea incorectă a Directivei cu privire la facilitarea vizei, taxe excesive pentru reuni� carea familială, proporţionalitatea măsurilor pentru integrare și condiţiile materiale adiţionale, precum și solictarea de

Apel către Statele

Membre UE și către Comisia

Europeană pentru

protejarea vieții de

familie a migranților și

refugiaților



REPORTAJ

dovezi, în special pentru bene� ciarii de protecţie internaţională.

Pe lângă aceste măsuri, considerăm că existenţa unor linii directoare ar putea � un bun instrument care să ajute Statele Membre să implementeze corect legea și să adopte practici mai bune pentru facilitarea reuni� cării familiale. Fiecare acţiune implementată ar trebui să implice actori relevanţi în domeniu, precum societatea civilă sau Parlamentul European.

Familia are o importanţă vitală în vieţile oamenilor, inclusiv ale migranţilor. Reuni� carea familială, un drept fundamental conform legilor UE, oferă famililor posibilitatea de a trăi în demnitate și sprijină integrarea lor în societate. Rezultatele unor serii de cercetări arată efecte pozitive ale reuni� cării famliale și efecte negative ale politicilor restricitive și ale perioadelor extinse de separare, atât pentru migranţi, cât și pentru societăţile în care trăiesc.

Considerăm că Directiva UE pentru Reuni� care Familială prevede obiective corecte și standarde minime. Statele Membre trebuie să implementeze dreptul la reuni� care familială prin respectarea standardelor drepturilor omului, inclusiv Articolul 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului și Articolul 7 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Statele Membre trebuie să respecte, de asemenea, principiile fundamentale ale dreptului, cum ar � proporţionalitatea, interesul copilului și non-discriminarea. Această directivă oferă, de asemenea, oportunitatea pentru practici mai favorabile, pe care multe State Membre le aplică deja.

Considerăm că aspecte precum căsătoria forţată sau căsătoria de convenienţă pot � adresate mai bine prin alte mijloace decât legislaţia privind reuni� carea familială, cum ar � măsuri educaţionale sustenabile, consiliere pentru victime și acces la un statut legal independent. Politicile și procedurile restrictive de reuni� care familială lasă membrii de familie cu puţine opţiuni în afară de intrarea ilegală în ţară sau ședere peste durata vizei. Statutul de migrant ilegal le restricţioneată drepturile de bază și

oportunităţile de integrare, făcându-i mai vulnerabili la exploatare și abuz.

Organizaţiile noastre și membrii monitorizează transpunerea Directivei și se confruntă cu de� cienţe în munca de zi cu zi în asistarea migranţilor și bene� ciarilor de protecţie internaţională. În răspunsurile noastre la consultarea cu privire la Reuni� carea familială am ident� cat o serie de aspecte comune care trebuie luate în considerare în procesul care urmează.

Lansăm apel către Statele Membre UE și Comisia Europeană să abordeze următoarele aspecte:

Înlăturarea obstacolelor practice din calea reuni� cării familiale, cum sunt taxele ridicate, birocraţia complicată, accesul di� cil la viză și documente de călătorie pentru membrii de familie, în special în cazul bene� ciarilor de protecţie internaţională. În unele cazuri, taxele pentru reuni� care familială sunt de 10 ori mai mari decât costul unui act de identitate. Cazuri recente de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului con� rmă faptul că asemenea practici sunt discriminatorii.

Scurtarea perioadelor de așteptare și a duratei procedurilor. Cu cât este mai lungă perioada sau procedura, cu atât mai di� cilă devine viaţa de familie. Când sunt implicaţi copii, interesul copilului trebuie să aibă prioritate.

Evaluarea proporţionalităţii și accesibilităţii măsurilor de integrare pentru reuni� care familială.

Statele Membre impun membrilor de familie măsuri de integrare, care devin în realitate condiţii pentru acordarea șederii și cerinţe adiţionale pentru reuni� carea familială. Într-adevăr, majoritarea Statelor Membre nu impun nici o condiţie de integrare. Doar câteva State Membre impun asemenea condiţii astăzi, cum sunt Austria, Franţa, Germania și în special Olanda.

Realizarea unor principii directoare pentru egalitate și proporţionalitate în ceea ce privește condiţiile materiale sau de locuinţă. Condiţiile de salar sau locuinţă cerute de Statele Membre nu pot deveni obstacole în calea reuni� cării familiale. În unele ţări, se așteaptă ca familiile reunite să îndeplinească condiţii pe care nici

familiile cu statut socio-economic mediu nu le pot îndeplini. Facem apel către Statele Membre să nu solicite resurse economice peste nivelul asistenţei sociale sau al salariului minim și să permită includerea unor bene� cii sociale în calcularea acestor resurse.

Bene� ciarii de protecţie subsidiară trebuie să aibă dreptul la aceleași reguli ca refugiaţii, în conformitate cu practicile multor State Membre UE și procesul de armonizare legislativă la nivelul UE cu privire la azil, și mai recent, Directiva cu privire la cali� care și Directiva cu privire la rezidenţa pe termen lung.

Clari� carea faptului că vârsta minimă pentru soţi ar trebui să � e majoratul și reevaluarea modului de luptă împotriva căsătoriilor forţate. Unele State Membre solicită ca soţii să aibă o vârstă minimă mai mare de 18 ani pentru reuni� care familială, stabilită în mod arbitrar sau într-o limită excesivă. Considerăm ca limitele de vârstă mai mari decât cele pentru majorat sunt discriminatorii, nejusti� cate și ine� ciente în promovarea integrării sau luptei împotriva căsătoriilor forţate. Majoritatea Statelor Membre impun majoritatul ca vârstă minimă pentru cuplurile reuni� cate.

Clari� carea de� niţiei membrilor de familie și rudelor dependente cu drept de reuni� care familială, pe baza proporţionalităţii și non-discriminării. În prezent, doar cuplurile căsătorite și copiii lor minori, necăsătoriţi au dreptul la reuni� care familială în baza Directivei. Ar trebui oferită îndrumare cu privire la modul în care Statele Membre pot include alţi membri de familie și pot de� ni dependenţa pe baza unei evaluări individuale a vieţii de familie.

Garantarea accesului la permisul de rezidenţă independent. Membrii de familie trebuie să aibă acces la un permis de rezidenţă individual independent cât mai devreme posibil, înaintea perioadei de 5 ani, fără condiţii adiţionale. Acest tip de acces este deja pus în practică în câteva State Membre.

Bruxelles, 15 Mai 2012



CULINAR

Sukaina Hashim Jasim

Reţete din bucătăria lumii

Znood Assit

Mod de preparare

Ingrediente: O cutie de foi de plăcintă, două cutii de cremă sau budincă, � stic măcinat, 300 g unt.

Crema: două căni de lapte, două linguri de amidon, 3 linguri de zahăr, o lingură de apă de tranda� r. Se amesteca tot într-o cratiţă mică și se pune la foc mediu, amestecând încontinuu până amestecul devine gros. Se scoate

Znood Assit este un desert delicios care își are originea în orașul Kirkuk din Irak și care este bine cunoscut în Irak și Siria, dar în special în orașul Bagdad. Desertul nu lipsește de pe mesele arăbești pregătite pentru

ocazii speciale și pentru sărbători. Se prepară din foi de plăcintă

umplute cu o cremă specială si se presară cu sirop de zahăr. Se decorează cu � stic măcinat, se servește caldă sau rece, în funcţie de gust.

de pe foc și se lasă să se răcească.Siropul de zahăr: 2 căni de zahăr,

o cană de apă, două linguri de apă de tranda� r, o linguriţă de suc de lămâie se amestecă și se pun la � ert până se leagă.

Se topește untul pe foc și se lasă la o parte.

Se taie foile de plăcintă în formă de pătrat și apoi se umplu cu crema sau budincă. Se rulează și se închide

în lateral ca să nu iasă umplutura. Se pune în tava unsă cu unt și se repetă operaţiunea până se umple tava sau se termină foile. Apoi, se ung rulourile cu unt și se pune în cuptorul încins timp de 8-10 minute.

Rulourile se aranjează pe o farfurie și se presară � sticul măcinat și siropul de zahăr.

Poº ă bună!



Institutul Intercultural Timișoara solicită contribuţii la revista Migrant în România.

Articolele trebuie să fie relevante

pentru problematica integrării cetăţenilor din ţări ne-membre UE care locuiesc în România, să aibă între 3000 și 10000 de caractere și să fie redactate în limbile română, franceză, engleză sau spaniolă. Sunt acceptate texte ce descriu cazuri individuale, comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale, precum și alte tipuri de texte.

Textele trebuie transmise de către

autori, aceștia asumându-și întreaga responsabilitate pentru conţinutul transmis. Autorii păstrează în totalitate drepturile asupra textului transmis, prin transmiterea lui permiţând însă Institutului Intercultural Timișoara să îl publice în revista Migrant în România și pe site-ul www.migrant.ro. Autorii trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani și să aibă o formă de ședere

legală în România, indiferent de cetăţenie. Transmiterea articolelor se va face exclusiv în format electronic (.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa [email protected] sau prin postare la secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro.

Comitetul de Redacţie al revistei

va informa autorii ale căror texte vor � publicate. Aceștia vor putea � invitaţi să participe la acţiuni locale, naţionale sau internaţionale privind problematica migraţiei.

Articole pentru revista Migrant în România

Standarde europene?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3Bună ziua, te iubesc, la revedere! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4Demersuri pentru implicare civică locală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Les immigrants de la Capitale: vocea imigranților din Quebec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10ERNA – agregatorul de știri euroregional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Pentru o structură de reprezentare a migranţilor în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Mediatorii interculturali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Recunoașterea diplomelor pentru accesul pe piaţa forţei de muncă din România . . . . . . 16Migranţii și alegerile locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18Cursurile socio-educaţionale pentru elevi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Viaţa mea în afara ţării mele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Viaţa în ritm de tobe africane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Impresii de migrant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Incursiune în lumea arabă sau despre cum am învățat să învăț o limbă străină. . . . . . . . 24Un exemplu de aplicare a legislației antidiscriminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Reţeaua europeană a experţilor juridici în domeniul non-discriminării. . . . . . . . . . . . . . . 27Apel către Statele Membre UE și către Comisia Europeană pentru protejarea vieții de familie a migranților și refugiaților . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Reţete din bucătăria lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

CUPRINS


Migrant în România - nr. 14, 201232 Publicaţie �nanţată de Uniunea Europeanăprin «Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe»

în cadrul proiectului „România Interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timişoara migrant.ro

Nr. 10 - 2011

Publicaţie realizată în cadrul proiectului „România Interculturală“, � nanţat prin Programul general „Solidaritatea și gestionarea uxurilor migratorii“, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe - Programul anual 2010

Editor: Institutul Intercultural Timișoara Data publicării: iunie 2012 Adresa de sesizări: Institutul Intercultural

Timisoara, str. 16 Decembrie 1989, nr. 8. Tel. 0040.256.498.457; Fax: 0040.256.203.942; E-mail: [email protected]; Web: www.migrant.ro

„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia o� cială a Uniunii Europene“

ISSN 2067 – 6565


Revista Migrant in Romania nr. 14

Documents

Transcript of Revista Migrant in Romania nr. 14