G A N D I R E A

Gândirismul a fost orientarea traditionalista spiritualizata, care a prezentat autohtonismul

prin ortodoxism. Denumirea miscarii vine de la revista Gândirea, a carei activitate artistica, destul

de eclectica si complexa, a fost un punct de referinta al perioadei interbelice.

Gândirea a aparut la Cluj, la 1 mai 1921, la initiativa lui Cezar Petrescu si D. I. Cucu, într-o

efervescenta culturala în care erau implicati tineri scriitori ce vor deveni nume mari ale literaturii

noastre: Lucian Blaga, Adrian Maniu, Gib I. Mihaescu si altii. Unii dintre acesti scriitori lucrau in

redactia ziarului “Vointa”, altii se intalnisera in paginile a doua publicatii patronate de Al.Vlahuta:

“Luceafarul” si “Lamura”.

Revista nu avea un program, ci exprima, în articolul Cuvinte pentru drum, dorinta de a

reuni scriitori din întreaga tara si de a oglindi astfel complexitatea fenomenului literar românesc în

poezie, proza, teatru si în publicistica. Aceasta a aparut mai intai ca supliment literar al ziarului

“Vointa”, sub conducerea lui Cezar Petrescu. Din 1922, Gândirea si-a imbunatatit aspectul, si-a

sporit numarul paginilor si, la indemnul si sub directia lui Nichifor Crainic, redactia s-a mutat în

Capitala. Acum i se vor alatura revistei nume precum: Victor Papilian, Ov. Papadima, V. Bancila

etc. Gandirea intretine relatii cordiale si cu Tudor Arghezi, I.Vinea, Z. Stancu, G. Calinescu,

fiecare devenind ulterior adversari ideologici ai Gandirii.

Revista a publicat literatura de calitate, reprezentând orientari estetice diverse, situate între

traditionalismul care a asimilat inovatii moderniste si un extremism neosamanatorist, promovat

mai ales de Pamfil Seicaru (director la “Curentul”). Gandirea a aparut intre 1921-1944 cu o

singura intrerupere, in anul 1933, cand I. Gh. Duca a fost asasinat de legionari. Orientarea

Gandirii a fost urmata si de alte publicatii: RAMURI ,NAZUINTA, FAMILIA,

DATINA, GAND ROMANESC, LINIA DREAPTA, DARUL VREMII, SECOLUL,

RANDUIALA, SFARMA-PIATRA — toate acestea compunand asa - numita directie

gandirista.

În primul număr al revistei, Cezar Petrescu afirmă, în linie tradițională, că

revista își propune să apere „românismul”, adică ceea ce e specific „sufletului

național”, în fața „spiritului internaționalist”, fata de care literatura epocii „se leapada

cu o prea umanitara generozitate”. Acest antioccidentalism este sustinut de ideea ca, în

cultura autohtona exista forte neexploatate inca si care sunt capabile sa se opuna unei societati a

masinismului distrugator adus de civilizatia apuseana care ar putea altera spiritualitatea

româneasca pastrata la sate.

Viziunea gandirista se orientează spre absolutizarea autohtonismului,

ortodoxismului și primitivismului rural. In 1929, N. Crainic recunostea ca Gandirea a pornit

de la mostenirea Samanatorului reluand doua puncte capitale: ideea istorica si ideea filozofica,

puse ambele in slujba idealului unionist. Tot Crainic este cel care mentioneaza ca rezumarea

numai la latura materiala a vietii neamului a fost slabiciunea viziunii samanatoriste: In

configurarea sufletului national, “Samanatorismul” a avut viziunea magnifica a pamantului

romanesc, dar nu a avut cerul spiritualitatii romanesti. Peste pamantul pe care am invatat sa

iubim din “Samanatorul”, noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii Ortodoxe.

Inca din primii ani, revista face o larga publicitate irationalismului filozofic, in paginile ei

fiind invocate mereu nume precum Nietzsche, Oswald Spengler si Merscovski. “Gandirea” isi

sarbatorea 10 ani de la existenta incepand cu tiparirea “Eonului dogmatic”, autorului Blaga paradu-

i-se ca distinge conturarea unei noi si mari epoci irationaliste in cultura. Dogma ar fi in aceasta

epoca expresia unui mod propriu de gandire, original, in sensul ca stiintele erau prezente in discutie

(relativismul einsteinian, mecanica cuantica), insa acum erau acum tot mai combinate de mit,

analogie, magie si hieraldica.

Marc Bals se ocupa in 4 numere ale reviste de mistica satului, Stelian Mateescu scria

despre metafizica laica si metafizica sfintilor, iar N.Crainic scria articolul “Iisus in tara mea” in

care reliefa tendinta de autohtonizare a misticismului crestin si observatia ca fiecare opera literara

romaneasca sa inchida in substanta ei fiorul metafizic.

O alta idee majora cultivata la “Gandirea” a fost aceea de a cauta in specificul culturii

romanesti temeiuri mai adanci si expresii cu o valoare universala. Cel care a depus stradanii in

acest sens a fost Lucian Blaga in “Filozofia stilului”. Preconizand ca mijloc de cercetare a vietii

tipologicul si fizionomicul, Blaga a cautat sa descopere principiile unificatoare prezente in oricare

din manifestarile umane romanesti.