Revista ALS OB - Numarul 1 (Varianta Finala)

5/17/2018 Revista ALS OB - Numarul 1 (Varianta Finala) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/revista-als-ob-numarul-1-varianta-finala 1/76



l„Despre cazurile exemplare...”(Florin Onică)

l„Evoluţia mişcării antirome până la Holocaust în Germania naţional-

socialistă (1933-1944)” (Radu Poiană)l„Holocaustul – un avertisment al istoriei” (Andreea Ciornei)l„Ein Volk, ein Reich, ein Fuhrer” (Georgiana Roşu)l„Holodomorul ucrainean - istoriografie şi actualitate” (Lucian Sava)

l„Fenomenul traficului de copii şi asistenţa socială în România post-comunistă” (Iulia Claudia Modoranu)l„Aplicaţiile astrologiei” (Cristina Iharov)l„Cu cărţile pe faţă. De la prietenie la iubire” (Ionela Dumitriu)l„Muntele Waialeale” (locuri de văzut) (Diana Roxana Ciolan)

l„De-a v-ați ascunselea cu muzica” (interviu cu Alexandra Andrei) lClubul Cinefil din Iaşi (prezentare). „Filtrarea realității prin copilărie”(Exerciții libere de receptare cinefilă.) (Dana Abageru).lZbor deasupra unui cuib de cuci (în regia lui Milos Forman) (Dana Simiuc)l„Emoții de toamnă” (expoziție de pictură, grafică,fotografie şi machetetematice la Casa de Cultură din Negreşti) (Pavel Eremei)l„Cercul de arte plastice 4ART” (prezentare)

l„Landscape – A Source of Inspiration for Romantic Poets” (Narcis

Aprodu)l„Is it possible to enjoy English medieval literature?” (Cosimo Pizzuti)l„Efectul terapeutic al epigramei” (epigrame de Constantin Manea)l„Fragmente de idei” (jurnal de idei de Marian Dănuț Adomnicăi)l„Un boxer cu pumnii fragili” (poeme de Emanuel Guralivu)l„Poesis” (poeme ale elevelor Cristina Bidirliu, Alexandra Nimirceag,Mariana Vasilachi)

l„From Boston to Bucureşti: An American Volunteer in Romania”(Anthony DeJoseph)

lTreisprezece chipuri ale lunii de Charles Frazier (Cătălin Mihai Ștefan)lRomânia, Holocaustul şi logica violenţei de Armin Heinen(Adrian Acatrinei) lSeria Discworld de Terry Pratchett (Alexandru Lupuleac)lApariții editoriale PoliromlApariții editoriale Editura Universității „Al.I.Cuza” din Iași

l„Intercultural Dialogue as a Means to Develop Creativity and Innovation”(proiect Comenius la Negreşti) (Florin Onică)

l„A inova pentru a motiva” (prezentare stagiu individual de pregătireComenius - Viorica Rotilă)lpagina sponsorului – firma CIBOCO

DosarHOLOCAUST

4ART

Zona L

Eu & Lumea

Recenzii

Diverse

Editorial

Sociomania

Nr. 1 • Anul I • Noiembrie 2011

Revistă lunară de științe socio-umaniste

și atitudine culturală

pag. 4

pag. 7 - 18

pag. 21- 30

pag. 33 - 40

pag. 43 - 52

pag. 55 - 56

pag. 59 - 64

pag. 67 - 74



Unde sunt vremurile când, adolescent şi

îndrăgostit fiind, stăteam ore în şir (nu vă mint!)

cu ochii ațintiți în sus, noaptea, și-mi spuneam că

cerul nu-i doar un tavan pictat? Și, culmea, chiar

realizam că departe, dincolo de ochiul meu e un

infinit de spațiu şi timp, cam răcoros şi cam fărăviață...

Retrospecția melancolică te vizitează pe

neaşteptate, iar înțelepciunea pe unii niciodată,

în ciuda părerii că nu ai de făcut decât să aştepți

un pic să înaintezi în vârstă, să mai trăieşti una-

alta şi cam gata.

La un moment dat Constantin Noica scria

că îşi pregătise casa, şi viața, și totul în aşteptarea

unei idei (cred că era cu „i” mare). Era uşor

nemulțumit că întârzia să apară. Noi, trăitoriiacestor zile, ne-am făcut curățenia de sezon? Și

dacă da, pe cine sau ce aşteptăm?

Jorge Luis Borges a fost numit director al

Bibliotecii Naționale în Argentina exact în

perioada în care orbise în suficientă măsură încât

să perceapă cu amărăciune ironia situației, mai

ales că iubea atât de mult cărțile... Dacă mai

simțim nevoia să accesăm lumea culturii, cum

stăm cu ochii? Mai este „omul recent” pregătit

pentru receptarea şi înțelegerea lumii absolut

fabuloase în care câteodată doar viețuim? Sau

suntem atât de bine dresați, de mici, încât să nu

mai putem deveni decât cel mult o rotiță într-un

mecanism kafkian, un simplu instrument sau

obiect în voia unor valuri pe care nu le putem

înțelege sau controla?

La un moment dat Nichita Stănescu a ajuns

în Negreşti, să propovăduiască poezia (nu

neapărat poezia lui, ci poezia în genere – iertată

fie-mi paranteza, dar eu unul nu ştiu vreun om

care să fi iubit mai mult poezia ca Nichita). Sala

era arhiplină, lumea asculta cu răsuflarea tăiată.

La un moment dat poetul se ridică tăcând în

picioare, se întoarce cu spatele la auditoriu şi

rămâne nemişcat. După o vreme, cineva îndrăz-

neşte: „Nu vă supărați, dar de ce v-ați întors cu

spatele?”. La care poetul, rotunjind starea care nu

întâmplător se manifesta în toți acei oameni,

răspunde: „Ca să vedeți că au început să-mi

crească aripi.”

Gândiți-vă bine. Noi mai lăsăm să necrească aripi? Se mai întâmplă să dormim greu

noaptea pentru că ne frământă problemele de

epistemologie? Mai imaginăm din când în când

cîte-un oraş fabulos, construit pe-o pânză de

păianjen, exact ca Italo Calvino? Mai vizităm

părinții în Macondo al nostru de baştină?

Probabil că da, altfel nu ar fi apărut această

revistă. l

Florin Onică

Rubrică de fotografie În acest număr,fotografii de Adnana Marica

Fiecare dintre filele introductive ale rubricilor numărului 1 al revistei ALS OB conține o fotografie realizatăde Adnana Marica, elevă la Grupul Școlar Industrial „NicolaeIorga” din Negreşti – Vaslui, clasa a X-a B, profilul uman,specializarea ştiințe sociale.

Adnana este membră aCercului de arte plastice„4ART”, dar pasiunea pentrufotografie o are dinainte de aajunge la liceu. Cu fotografiacare apare pe fila introductivă aultimei rubrici, eleva noastră acâştigat concursul de fotografie„Vânătorul de imagini” alrevistei Terra, luna decembrie.

În numerele următoare, în cadrul acestei rubricispeciale de fotografie, vețiavea ocazia să admirați șilucrările altor fotografi.

Rubrică de arte plastice În acest număr,

modelaje în lut realizate de către eleviFiecare filă introductivă a rubricilor acestui număr al

revistei conține pe verso câte o fotografie cu lucrăriaparținând elevilor care auparticipat la atelierele de lucrucoordonate de profesorul deeducație plastică Pavel Eremei. În cadrul numerelor următoarevor fi publicate fotografii cu altelucrări. Vom păstra formatulacestei rubrici speciale (foto-grafiile lucrărilor vor fi pre-zentate întotdeauna pe pagina

introductivă a rubricii).

Editorial

Profesor de științesocio-umane la

Grupul Școlar Industrial„Nicolae Iorga” din

Negrești – Vaslui.

E l e n a

B u r d u n

4noiembrie 2011

D

e

s

pr

e

c

a

z

u

r

i

l

e

e

x

e

m

p

l

a

r

e



foto: Adnana Marica



În istoriografia contemporană, când seface referire la exterminarea mai ales a evreilor,dar şi a romilor, în timpul celui de-al doilearăzboi mondial, se utilizează cu precăderetermenul de holocaust . Acest termen a fostcuprins şi în texte oficiale ale statelor europene,fiind astfel legitimă folosirea lui. Se mai folosescşi termenii genocid, etnocid, martiriu, Shoah . Termenul genocid defineşte exterminareadeliberată şi sistematică a unui popor, a uneicomunităţi cu identitate etnică şi, prin extensiesemantică, cu identitate politică, religioasă. Eleste destul de folosit, generând chiar numele uneinoi ramuri de cercetare academică: genocide studies 1. La origine, holocaustul a semnificat unsacrificiu religios – arderea victimei sau a

ofrandei. Prin extensie, el desemnează, înistoriografia contemporană, programul sistematicfolosit de către nazişti pentru distrugereapopulaţiei evreieşti din Germania şi Europaocupată în anii celui de-al doilea război mondial2.Sunt autori care consideră că în ultimii ani setinde la înlocuirea termenului de holocaust ,tocmai datorită semnificaţiei sale religioase, evreiifolosind deja termenul de Shoah 3.

Holocaustul a avut şi o „bază ştiinţifică”,constituită de rasismul nazist. Doctrinele nazisteau fost duse până la extrem de ideologia naţional-socialismului german şi antisemitismul a devenit

un criteriu al politicii duse de regimul lui Hitler.Afirmarea mitului ariano-germanic, Herrenvolk ,poporul stăpânitor, a dus la exterminareaplanificată a evreilor şi a romilor, ca şi lapersecutarea homosexualilor, a persoanelor cuhandicap şi a bolnavilor mintal, în numele uneiutopice „purificări” a rasei4. Lagărele au constituitun mijloc de realizare a holocaustului. Lagăreleconstituie spaţiile concentraţionare (koncentra- tionlager) utilizate încă din 1933 pentru a închidemai întâi opozanţii politici, apoi evreii, romii şihomosexualii. Aici au avut loc şi numeroaseexperimente medicale ştiinţifice sau pseudo-ştiinţifice, pe fiinţe umane. Cele în care a avut locefectiv exterminarea evreilor şi romilor suntcunoscute ca lagăre de exterminare. Dintre celemai cunoscute lagăre amintim: Auschwitz,Buchenwald, Dachau, Mauthausen, Jasenovac,Risiera di Sabba5.

Până să se ajungă la holocaust se poatevorbi de o mişcare antiromă ce îşi va face simţită

1 Felicia Waldman (ed.), Reflecţii despre Holocaust - studii, articole,

mărturii, Asociaţia Evreilor din România Victime ale Holocaustului,

Bucureşti, 2005, p. 50.2

Mihai Manea, Mic dicţionar de termeni istorici, Editura All Educational,Bucureşti, 1999, p. 125.3 Enciclopedie de Istorie Universală, traducere de Al. Balaci, M Chelemen,

R. Gâdei, S. Venier. , Editura All Educational, Bucureşti, 2003, p. 708.4 Ibidem, p. 1058.5 Ibidem, p. 802.

prezenţa chiar în legislaţia unor ţări. Începândcu a doua jumătate a secolului al XIX-lea aparlucrări ce conduc spre o atitudine antiromă.

În 1927, în Bavaria, se creează taberespeciale pentru încarcerarea romilor. 8.000 deromi cad victime în acest fel. În 1928, toţi romiidin Bavaria erau sub supraveghere permanentă.

Hans Gunther afirma că romii au introdussângele străin în Europa. Tot în 1928, în Slovaciaare loc pogromul de la Pobedin. O lege din 1929din Germania impunea romilor mai multerestricţii. Nu aveau dreptul să se deplaseze fărăun permis eliberat de poliţie şi trebuiau săutilizeze pentru deplasări rulote sau caravane.6 În1930 se face sugestia ca toţi romii să fiesterilizaţi. Oricât de dificilă a fost situaţia romilordin Germania până în 1933, ea s-a agravatcontinuu după venirea lui Hitler la putere.Persecutarea lor a prins contururi rasiale din ce

în ce mai accentuate, romii devenind, după evrei,populaţia ce a avut cel mai mult de suferit. Prin„legea pentru controlul şi prevenirea naşterilordin care ar rezulta copii cu deficienţe genetico -ereditare”, din iulie 1933, medicii au sterilizat unnumăr necunoscut de romi şi metişi. În acelaşifel, prin „legea împotriva criminalilor cu com-portament periculos”, din noiembrie 1933, poliţiaa arestat numeroşi romi, alături de alţi indivizi,văzuţi de nazişti ca „asociali”, precum alcoolicii,prostituatele, vagabonzii, întemniţându-i înlagăre de concentrare7. Tot în 1933, în martie, seinterzice romilor practicarea muzicii. Li se

interzice, de asemenea, accesul în CameraCulturală de Stat. Boxerul de naţionalitate sinti Johann Trolmann a fost deposedat de titlul decampion la categoria uşoară din motive rasiale.La 18 septembrie 1933 are loc prima arestaremasivă a romilor în „săptămâna cerşetorilor”8. În1933 şi apoi în 1938 s-a făcut recomandarea caromii să fie distruşi prin înecarea lor în mare,recomandare care nu a fost pusă în practică.Anul 1935 este foarte important deoarece acumapar Legile rasiale speciale din Nürnberg , din 15septembrie, „legea pentru protejarea onoarei şisângelui german” şi „legea cetăţeniei în cadrulReich-ului”. Aceste legi nu cuprindeau menţiunispeciale cu privire la romi, dar în cuprinsulacestora, aceştia erau priviţi, alături de evrei, caminorităţi, deosebiţi din punct de vedere rasial,cu „sânge străin”. Astfel, căsătoria acestora cuarienii era interzisă. La fel ca şi evreii, romii aufost privaţi de drepturile civile, printre care şidreptul la vot. În vara anului următor s-a deschis

6Vasile I. Ionescu, „Holocaustul rromilor”, în

www.romanothan.ro/romana/holocaust/hol_rom.ro.7 Sinti & Roma: Victims of the Nazi Era, 1933-1945 published by the

United States Holocaust Memorial Museum în fcit.usf.edu/holocaust/people/USHMMROM.HTM.8

Donald Kenrick, Dicţionar istoric al ţiganilor (romilor), Editura Motiv,

Cluj-Napoca, 2002, p. XXVII; Vasile I. Ionescu, „Holocaustul rromilor-cronologie şi estimare” în www.romanothan.ro/romana/holocaust/

hol_rom/ind_h.htm.ro.

Dosar

H

o

l

o

c

a

u

s

t

Evoluţia mişcării antirome

până la Holocaust în Germania

naţional-socialistă (1933 - 1944)

7noiembrie 2011



la München Oficiul Central pentru „combatereaneplăcerilor aduse de ţigani”. Acest oficiu adevenit sediul principal pentru baza naţională dedate privind romii. De asemenea, în iunie,sectorul pentru controlul şi combaterea naş-terilor romilor, din cadrul Ministerului de Inter-ne, a autorizat poliţia din Berlin să organizeze

raiduri împotriva romilor, astfel încât aceştia sănu păteze imaginea oraşului, gazda JocurilorOlimpice de vară în acel an. În iulie, poliţia aarestat 600 de romi, transportându-i într-un noulagăr de concentrare, special construit pentruaceştia, aşezat lângă cimitirul din suburbiaBerlinului, Marzahan. Lagărul dispunea doar detrei pompe de apă potabilă şi două toalete; înasemenea condiţii insalubre şi de suprapopulare,bolile s-au răspândit cu uşurinţă. Lagărul erapăzit de poliţişti însoţiţi de câini. Asemenea lagărepentru romi au apărut în decursul anului 1939,

din iniţiativa guvernelor municipale şi sub directacoordonare a Consi-liului General al Oraşelor(subordonat Ministe-rului de Interne), în Kőln,Düsseldorf, Essen, Frankfurt, Hamburg şi alteoraşe germane1.

Tot în 1936 îşi începe activitatea Centrulde cercetări privind igiena raselor şi biologiapopulaţiilor al Ministerului Sănătăţii. Acestcentru înfiinţat la Berlin-Dahlem avea ca directorpe doctorul Robert Ritter. În cadrul centrului seintervievau, măsurau, studiau, fotografiau, am-prentau şi examinau romii în scopul catalogăriifiecăruia. Iată ce declara Josef Reinhardt, care a

trecut prin acest centru: „Trebuia să ne aşezămpe un scaun, unul după altul. Dr. Ritter comparaochii copiilor şi îi chestiona, iar colegul său notatotul. Trebuia să deschidem gura, iar fălcile neerau măsurate cu instrumente ciudate, apoi nemăsurau distanţa dintre ochi, culoarea ochilor,sprâncenele şi urechile”2.

În mai 1938, Himmler a stabilit OficiulCentral de Luptă împotriva Ameninţării Ţiganilorcare punea în discuţie chestiunea de rasă,distingând romii puri de metişi, la fel ca şi încazul evreilor şi ordonând înregistrarea lor. În1939 aceasta a fost pusă sub jurisdicţia luiEichmann, împreună cu cea a evreilor3.Distingerea celui pur de hibrid a ridicat problemepentru nazişti. Opinia medicală în acest sens afost acordată doctorului Robert Ritter4 de la

1 Ibidem.2 Gypsies and the Porajmos: Timeline To an Overview of Gypsies and the

Porajmos, în history1900s.about.com/library/holocaust/aa021099a.htm.3 The Evolution of Nazi Policy Toward the Gypsies înwww.mtsu.edu/~boustin/gypsies.html.4 Robert Ritter - specialist în probleme de rasă din perioada regimului nazistcare, în 1936, a fondat institutul care va deveni Centrul de cercetări privind

igiena raselor şi biologia populaţiilor al Ministerului Sănătăţii. Scopul luiera depistarea tuturor romilor din ţară şi clasificarea lor ca puri sau

amestecaţi. În 1942, el pretindea că avea dosarele a 30.000 de persoane caretrăiau în Germania sau Austria. Propunea internarea romilor cu sângeamestecat în lagăre de muncă şi sterilizarea lor. Celor puri li se permitea săse deplaseze, dar nu aveau voie să se amestece cu germanii ( DonaldKenrick, op. cit., p.120; Benoit Massin, „Appredre á classer et ásélectionner”, în Revue d'histoire de la Shoah. De l'eugénisme á l'hygiène

Universitatea din Teubingen. Ritter nu era chiarmedic, ci un psiholog care cerceta problemabiologiei criminale. Trebuie luat în calcul şi faptulcă cercetările criminologiei din 1800 şi până în1900 s-au axat pe resorturile genetico-biologiceale comportamentului uman. În acest domeniu,dr. Ritter s-a proclamat liderul experţilor în rasă.

Explicaţia lui Ritter despre cum au ajuns romii săaibă „sânge inferior” este un bun exemplu alştiinţei conduse de ideologie: „Ţiganii care aupărăsit India în secolul al X-lea erau arieni puri.În orice caz, în timpul emigrării spre apus şi aamestecării cu rasele inferioare din Persia,Armenia şi ţările slave, aceştia şi-au pierdutcaracteristicile rasei ariene. Sângele inferior le-adat caracteristicile rasei care le oferă predis-poziţia unor tendinţe antisociale şi criminale”. Dr.Ritter a recomandat segregarea tuturor romilor sisterilizarea celor care erau evident impuri.

Doctorul Ritter a făcut o clasificare a romilorpentru a distinge romii puri de metişi. Iată cumarăta aceasta:

„Z = ţigan pur (Zigeuner)ZM+, ZM (+) = mai mult de jumătate ţiganZM = semiţigan (Zigeunermischling)ZM1 primul rang = jumătate ţigan, jumătate

germanZM2 al doilea rang = jumătate ZM1, jumătate

germanZM-, ZM (-) = mai mult de jumătate germanNZ = nu este ţigan (Nicht-Zigeuner)”5.

Anul 1938 este un an crucial pentru romi.

Himmler ordonă transferul Biroului problemeiţiganilor de la München la Berlin. Un alt ordincerea tuturor posturilor de poliţie de a proceda la„o săptămână de epurare”. Au loc peste tot razii.Mii de romi din Austria şi Germania sunt arestaţi.În satul Mannwoerth, sat cu romi sedentari,posedând pământ şi vii, 300 de romi au fostarestaţi într-o singură noapte6. La 8 decembrie1938 apare o nouă circulară a lui Himmler.Acesta consideră că, datorită experienţei câştigateîn combaterea problemei romilor şi cunoştinţelorderivate din cercetările asupra raselor, se poateafirma că cea mai buna metodă pentru atacareaproblemei romilor era tratarea ei din punct devedere rasial. Experienţa arăta, credea el, că ceipe jumătate romi jucau rolul cel mai importantîn criminalitatea romilor. În 1939 Partidul Nazistdecretează că ţinta măsurilor luate de stat trebuiesă fie separarea rasială a romilor de restulnaţiunii germane, o dată pentru totdeauna,apoi prevenirea amestecului rasial. Se menţinerecomandarea ca romii să fie eliminaţi, ca

raciale, La Revue du Centre de Documentation Juive Contemporaine,nr.183, juillet- décembre 2005, p.341 ).5

Christian Bernadac, „Hitler şi holocaustul ţiganilor” , în MI , Anul XXVI,nr. 6(303), iunie 1992 , p. 85.6 Vasile I. Ionescu(ed.), .), Deportarea rromilor în Transnistria. De la

Auschwitz la Bug. Rromii din România - studii şi documente istorice,Editura Centrului rromilor pentru politici publice „Aven amentza”, 2000, p.11.

Dosar

8noiembrie 2011



rezolvare a problemei rome1. Pe 21 septembrie1939, Reinhard Heydrich a organizat o conferinţăoficială a politicii rasiale la Berlin. Cel maiimportant aspect al întâlnirii a fost plănuireadeportării sistematice a evreilor în Polonia, dar s-a decis şi relocarea celor 30.000 de romi germani.De asemenea, în vederea deportării, s-a decis şi

închiderea romilor în lagăre speciale. Potrivit luiHelen Fein, „(...) în 1939 mişcarea ţiganilor a fostpusă sub jurisdicţia lui Eichmann, ca şi cea aevreilor. Ţiganilor le era interzis să umble liberi şierau concentraţi în tabere, transformate înghetouri în 1941, din care ei au fost mutaţi laAuschwitz în februarie 1943”2. Până să se ajungăla transporturile către Auschwitz, întâlnimdeportări încă din 1940 când 2800 de romi aufost transportaţi către ghetto-ul din Lódz şi deacolo la Chelmno, unde s-au numărat printreprimii ce au fost ucişi prin gazare la sfârşitul lui

decembrie 1941 şi ianuarie 1942. În acelaşi felromii germani şi polonezi internaţi în ghetto-uldin Varşovia au fost deportaţi la Treblinka, undeau fost gazaţi. Romii germani au fost, deasemenea, deportaţi în ghetourile din Byalistock,Cracovia şi Radom3.

La 12 februarie 1943 primul transport deromi din Germania soseşte la Auschwitz – Birkenau4. Au fost cazaţi în lagărul BIIe5. Transporturile au continuat. Veneau din toateţările Europei Centrale şi într-un răstimp scurt

numărul lor s-a ridicat la câteva mii6. Romiiconstituiau un grup aparte şi închis în sine. Eidispreţuiau profund pe evrei, aflaţi pe treapta ceamai de jos a ierarhiei rasiale instituite de nazişti.La început romii au avut parte de un tratamentmai bun din partea naziştilor. Acest lucru aîntărit în ei înfumurarea şi sentimentul desuperioritate. Deşi ei înşişi erau nişte ostracizaţi,îi înjoseau pe evrei. Au fost şefi de barăci peste

1Ian Hancock, „A Brief Romani Holocaust Chronology” , în

www.osi.hu/.rpp/holocaust.html.2 Helen Fein, „Accouting for Genocide: Victims and Survivors of the

Holocaust” , în www.mtsu.edu/~boustin/gypsies.html.3 Donald Kenrick, op. cit ., p. XXIX.4 Ibidem, p. XXX.5Lagărul BIIe era rezervat romilor. S-a înfiinţat în 1943, când a venit primul

transport de familii de romi care au fost cazate aici. După august 1944, cândau fost exterminaţi ultimii romi, aici au locuit bărbaţi, în special cei sosiţi în

toamna anului 1944 de la Terezin. De aici plecau în alte lagăre din

Germania. La sfârşit a fost transformat în lagăr pentru femei. (Ota Kraus şiErich Kulka, Fabrica morţii, Editura PACO 2000, Bucureşti, 1993, p. 40).6 Ota Kraus şi Erich Kulka, Fabrica morţii, op.cit., p. 226.

evrei7. La Auschwitz-Birkenau, şefii de barăci,Blockälteste , aveau drept de viaţă şi de moarteasupra deţinuţilor. Romii au fost înlocuiţi dinaceste funcţii în vara lui 1944 de deportaţii dinUngaria8.

Dintre zecile de lagăre aparţinând deBirkenau, iadul a reprezentat lagărul E,

supranumit Zigeunerlager , lagărul pentru romi.Din cele câteva sute de mii de romi care au căzutvictime nazismului, 22.696 au fost duşi laAuschwitz-Birkenau, în lagărul E, de unde şidenumirea de Zigeunerlager . În 1944 nu mai erauîn viaţă decât aproximativ 8-10000 de romi.9.Dincauza aglomeraţiei, a condiţiilor proaste de viaţă,dar şi a modului lor de viaţă, în lagărul pentruromi au izbucnit boli contagioase, în specialtifosul.

Hoffman, pe atunci şeful lagăruluiAuschwitz-Birkenau, a trimis pe locatarii a două

blocuri în camerele de gazare pentru a împiedicarăspândirea epidemiei. Romii aveau şi onumerotare aparte, numărul fiind precedat deiniţiala „Z” (Zigeuner ).

O altă mărturie este cea a lui MiklosNyiszli, doctorul autopsier folosit de Mengele,prizonier şi el la Auschwitz:

„Împreună cu colegul meu ne oprim înfaţa gardului de sârmă ghimpată. În sectorulînvecinat al lagărului vedem alergând şi jucându-se o mulţime de copii goi, cu pielea negricioasă.Femei în halate pestriţe cu faţa întunecată,bărbaţi pe jumătate goi, tineri şi bătrâni de-a

valma, aşezaţi pe jos sau în picioare, stau devorbă sau urmăresc jocul copiilor. Acesta estevestitul lagăr al ţiganilor! Eugeniştii celui de-altreilea Reisch au clasificat şi acest popor inferiorşi vătămător sub raportul apărării purităţiiraselor. Datorită faptului că sunt de religiecatolică se bucură de privilegiul de a trăi înfamilie. În lagărul lor bătrânii, tinerii, copiii potlocui împreună, unde vor. În total se află aici cam4.500 de suflete. În general ei nu muncesc.Singura lor activitate este aceea de şefi de baracăşi de lagăr în sectoarele ocupate de evrei, treburipe care le îndeplinesc cu o cruzime de neînchi-puit (...). Cel mai interesant lucru în lagărul ro-milor este baraca pentru experienţe. Laboratorulde cercetări este condus de dr. Epstein, pediatrude renume mondial (...). Cercetările de aiciurmăresc trei probleme. Prima este studiul geme-nilor, preocupare de seamă pe tot globul, maiales după ce în Canada o femeie a născut cincigemeni; a doua este studiul fiziologic şi patological nanismului (creştere pitică, spre deosebire degigantism - creşterea exagerată); iar a treia sereferă la cauzele şi tratamentul medical alcangrenei faciale, denumită în termeni medicali

noma faciei .

7 Ibidem, p. 143.8 Oliver Lustig, Limbajul morţii, Editura Alex, Bucureşti, 1990, p. 49.9 Idem, Dicţionar de lagăr , Editura Hasefer, Bucureşti, 2002, pp. 324-325.

A u s c h w i t z , i n t r a r e a î n l a g ă r

f o t o : L i v i u M i r c e a P o p a

Dosar

noiembrie 2011 9



Această boală îngrozitoare se întâlneştedestul de rar. În schimb apare în masă la copiidin lagărul romilor (...). La majoritatea copiilor deromi s-a putut constata prezenţa unui sifilisereditar, în timp ce la copii cehi, polonezi sauevrei, noma faciei nu apare pentru călipseşte sifilisul ereditar”1.

Din primăvara anului 1944, când Germaniamobiliza pe toţi cei capabili să muncească,naziştii au început să lichideze lagărul familialpentru romi. Femeile şi bărbaţii apţi pentrumuncă au fost trimişi în Germania. Pe ceilalţi,cca. 3.000 de inşi, doctorul Mengele2 i-a trimis încamerele de gazare3. O mărturie a unei internatela Auschwitz (Leopoldina Papai) este redată deChristian Bernadac4: „Părinţii mei au murit laAuschwitz; tata de tifos. În vara anului 1944 amfost trimisă la Gross-Auschwitz, împreună cusora mea, care îmi semăna ca o geamănă. Când

m-am înapoiat după opt zile în lagărul nostru numai exista un ţigan. Mi s-a spus atunci că toţi aufost expediaţi în camera de gazare. Curând, soramea şi cu mine am fost trimise cu un marenumăr de evrei la Ravensbrück. Mulţi dintre eifost împuşcaţi. După opt luni am fost expediaţiîntr-un transport la Mauthausen, apoi la Bergen-Belsen. Lagărul acesta era cel mai groaznic dintretoate. Nu era nimic, absolut nimic de mâncare şidormeam pe pământul gol”5.

O primă încercare de lichidare aZigeunerlager -ului s-a produs la 16 mai 1944.Ordinul nu a fost totuşi dus la îndeplinire. Toţi

romii ar fi trebuit să fie gazaţi. Potrivit lui DonaldKenrick „romii ştiau că urma să se întâmple astafiindcă una din femeile lor dansase în searaprecedentă în baraca ofiţerilor SS şi îi auzisevorbind. Prin urmare, când soldaţii au venit adoua zi, romii i-au aşteptat cu furculiţe, cuţite,beţe şi le-au opus rezistenţă”6. În aceeaşi zi de 16mai nu mai puţin de 6000 de deţinuţi dinsecţiunea BIIe a lagărului de la Auschwitz aurefuzat să se supună ordinului de a se urca încamioanele ce urmau să îi transporte la camerele

1

Miklos Nyiszli, Am fost medic la Auschwitz , în româneşte de Lucia Nasta,Editura pentru Literatură, 1965, pp. 28-30.2 Josef Mengele, doctoral notoriu de la Auschwitz, sau „Îngerul morţii” dupăcum i se mai spunea, reprezintă obiectul a numeroase controverse. Rolul săuera de a selecta victimele de la Auschwitz, trimiţându-le ori către camera degazare ori în lagăre. La vârsta de 20 de ani (1931) s-a înrolat în Stahlhelm.În 1933 s-a înrolat în SA, iar în 1937 a devenit membru de partid; după ce afost acceptat în Partidul Nazist a devenit şi membru SS. („Thalmann, Ploetz,Rudin, Fischer, Lenz, von Verschuer: pionniers et cautions scientifiques del'«hygiène raciale»” , în Revue d'histoire de la Shoah. De l'eugénisme á

l'hygiène raciale, La Revue du Centre de Documentation juiveContemporaine, nr. 183, juillet- décembre 2005, p. 222 ).3 Ota Kraus şi Erich Kulka, op. cit ., pp. 227-228.4 S-a născut în 1937; este licenţiat al Facultăţii de Drept şi Litere din Paris.S-a ocupat cu insistenţă de holocaust, în una din cărţi, L´Holocaust oublié,în special de holocaustul romilor. (Oliver Lustig (ed.), Ecouri din holocaust

în literatura universală, Asociaţia Evreilor din România Victime aleHolocaustului, Bucureşti, 2005, p. 21.)5 Christian Bernadac, op.cit., în MI , an XXVI, nr. 7 (304), iulie 992, p. 76.6 Delia Radu, Romii: „Holocaustul”, în www. Bbcromanian.com;„Holocaustul şi genocidul asupra romilor”,în www.2dw-world.de/romanian/politik/1.76571.1.html.

de gazare. Ulterior 3.000 dintre ei, consideraţiapţi de muncă, au fost trimişi în alte lagăre7.

Lagărul de romi de la Auschwitz-Birkenau aexistat timp de 17 luni. Din 23.000 de deţinuţi

romi, 20.078 au murit, restul fiind transportaţi înalte lagăre. Moartea s-a datorat înfometării,muncii excesive, abuzurilor de ordin medical,bolilor sau gazărilor. În noaptea de 2 august1944, lagărul pentru romi rămânea pustiu. 2.897de persoane sunt gazate într-o singură noapte8.Iată mărturia lui Miklos Nyiszli: „Sună ceasul dinurmă şi pentru romii din lagăr. Regulamentullichidării este identic celui aplicat lagărului ceh:blocarea barăcilor şi înconjurarea lor cu cordoaneputernice de SS-işti cu copoi. Romii sunt scoşidin barăci. Li se ordonă alinierea. Nenorociţilor lise spune că vor fi mutaţi în alt lagăr şi ei cred. Li

se împart porţiile de pâine şi salam. Toţi primesctrei raţii, hrana pentru trei zile de drum. Metodaeste foarte simplă (...). Mobilul ce determinăcomandamentul SS să inducă în eroareconvoaiele care pornesc la moarte nu esteuşurarea suferinţei lor, ci, pur şi simplu, grija cagloata numeroasă să poată fi escortată de unnumăr relativ mic de santinele SS, evitareadezordinii şi a timpilor morţi în sălile de gazare.Astfel au procedat şi de data aceasta. Coşurilecrematoriilor I şi II au scuipat flăcări toatănoaptea. Lagărul romilor s-a golit, rumoarea lor acontenit (...). De data aceasta au fost aruncaţi înflăcări nu evrei, ci romi de religie romano-catolicăde pe teritoriile Germaniei şi Austriei. HernanLangbein concluziona: „În lagărul ţiganilor 10849de femei şi 10094 de bărbaţi au fost internaţi.După datele oferite de muzeul de la Auschwitz,mai puţin de 3000 au fost transferaţi în altelagăre. Nu se poate stabili exact cifra celor careau murit înaintea lichidării acestei secţii de laBirkenau”9.

Auschwitz nu a fost singurul lagăr undeau fost omorâţi romi. Chelmno, Buchenwald,sau Treblinka sunt foarte bune exemple. Iată o

7 Ibidem.8 Angus Fraser , Ţiganii. Originile, migraţia şi prezenţa lor în Europa,

traducere din engleză de Dan Şerban Sava, Editura Humanitas, Bucureşti,1998, p. 263.9 Ibidem, p.77.

A u s c h w i t z , 2 9 s e p t e m b r i e 2 0 1 0

f o t o : L i v i u M i r c e a P o p a

Dosar

10noiembrie 2011



mărturie referitoare la un moment anume din primăvara lui 1943, la Treblinka: „Într-o zi, pe când lucram lângă poartă, am observat căgermanii şi ucrainenii fac pregătiri speciale ... între timp poarta s-adeschis şi aproximativ 1000 de ţigani au fost aduşi (acesta era altreilea transport de ţigani). Aproape 200 dintre aceştia erau bărbaţi,iar restul femei şi copii ... toţi ţiganii au fost duşi la camerele de gazareşi incineraţi”1. Cele câteva sute de romi care fuseseră aduşi la Dachau

au dispărut cu toţii. Situaţia efectivelor din 26 aprilie 1945 numenţionează acest lucru2.

Holocaustul romilor este un subiect care a stârnit destulecontroverse şi o va face în continuare. Anii războiului au reprezentattimpul unei experienţe colective dramatice pentru romii din ţărileaflate sub ocupaţia sau în sfera de influenţă a Germaniei naziste.Aproape peste tot au fost luate măsuri împotriva lor, de larestrângerea unor drepturi civile, până la exterminarea unorcomunităţi întregi. Este indiscutabil faptul că în Germania şi în alteţări europene s-a practicat o politică de genocid la adresa romilor.

l

Radu Poiană

1 ”Gypsies in the Holocaust”, în

www. jewishvirtuallibrary.org/jsource/Holocaust/gypsies.html 2 Paul Berben, Istoria lagărului de concentrare de Dachau. 1933-1945,

Editura Politică, Bucureşti, 1973, p. 44.

Profesor de istorie laGrupul Școlar

Industrial

„Nicolae Iorga” din


A u s c h w i t z , 2 9 s e p t e m

b r i e 2 0 1 0

f o t o : F l o r i n O n i c ă

Auschwitz, alee interioarăfoto: George Uleru

Dosar

11noiembrie 2011



Niciodată nu este o sarcină uşoară să îţiimaginezi că orice fiinţă umană este capabilă de oastfel de brutalitate şi cruzime; faptele vorbesc nudoar de ignoranţa pentru valorile vieţii umane cişi de dorinţa fără margini de a degrada şidistruge. Holocaustul a prezentat istoria ca oenigmă, cu evenimente şi personalităţi care

sfidează orice explicaţie şi sens. Holocaust (dingreacă λόκαυστον (holókauston ): holos , „complet”şi kaustos , „ars”), este un termen utilizat îngeneral pentru a descrie uciderea a aproximativşase milioane de evrei, majoritatea din Europa, întimpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca partedin „soluţia finală a problemei evreieşti”,programul de exterminare a evreilor, plănuit şiexecutat de regimul naţional-socialist dinGermania, condus de Adolf Hitler, care, prinimpunerea ideii „spaţiului vital” pentru germanişi a cultului „rasei superioare” ariene a dus la

sacrificarea a milioane de oameni. Holocaustul afost o decizie care a privit un popor oriunde s-auaflat membrii săi; a fi născut evreu echivala cu ocondamnare la moarte.

Timp de secole, creştinii din Europa auavut o atitudine discriminatorie faţă de evrei.Pentru mulţi dintre ei prejudecata împotrivaevreilor îmbrăca forma antisemitismului. Uniicercetători consideră antisemitismul a fi o pre- judecată religioasă. Alţii îl văd ca pe o variantăantievreiască a unui sentiment de ură generalăîmpotriva minorităţilor etnice. În concepţiaantisemită, evreii reprezintă forţe misterioase,

mitice şi diabolice, sunt atotputernici şi joacă unrol malefic în istoria omenirii. În Evul Mediu,creştinii antisemiţi predicau interzicerea con-tactului cu evreii şi mulţi credeau că evreii suntacoliţii Diavolului. Unii credeau că evreii de faptnici nu ar fi fost oameni şi că se foloseau demagie pentru a creea aparenţa că sunt ca ceilalţi. Toate aceste credinţe s-au amestecat cusuperstiţiile privind puterea magică a sângeluiuman, vrăjitoria şi perversiunea, ajungându-se la„eticheta de sânge”, falsa acuzaţie că evreiifolosesc sângele copiilor creştini în ritualurile lor.

Cuvântul original grecesc (holókauston )este o traducere a termenului ebraic olah , careînseamnă „ardere de tot” şi care denumeşte unvechi ritual iudaic; prin arderea în întregime aanimalului se aducea o jertfă, un sacrifiu zeilor. Termenul holocaust nu e de origine ebraică şiînseamnă la origine „sacrificare rituală justificatăteologic”. În ebraică termenul folosit e shoah ,având sensul de „catastrofă totală”. Roger Eatwelldefinea Holocaustul ca „un eveniment unic care asubminat valorile şi credinţele fundamentale alecivilizaţiei noastre şi a ridicat noi întrebări laadresa societăţii”. Cuvântul holocaust era folosit

din secolul al XVII-lea pentru a denumi moarteaviolentă a unui număr mare de oameni. Spredeosebire de cuvântul masacru , de origine latină(„ucidere în masă de oameni de către alţi

oameni”), cuvântul holocaust se putea referi şi ladezastre sau catastrofe. Cuvântul biblic shoah ,cu sensul de „calamitate”, a devenit termenul

standard în ebraică pentru holocaust încă dinanii 1940, când a descris exterminarea evreilordin Europa, denumind astfel o catastrofă caresimboliza situaţia unică a evreilor şi în principalgenocidul evreilor. Din anii 1950, utilizarea sa afost restrânsă şi este folosită astăzi doar cureferire la masacrarea evreilor de către naziştiînainte şi în timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial. Sintagma germană oficială pentru

exterminarea evreilor în perioada nazistă era„Soluţia finală a problemei evreieşti”. Unii istoricipreferă să folosească termenul de genocid (ceanulează unicitatea Holocaustului prinuniversalizare) sau pe cel de Judenvernichtung (îngermană însemnând „exterminarea evreilor”, ceeace duce la uzitarea unui limbaj asemănător celuipracticat de nazişti). Termenul de holocaust , ca şicel de shoah , s-a impus în ultimele decenii înconştiinţa istorică a lumii, în bună parte datorităfaptului că originea lor biblică reflectă con-ştientizarea naturii şi magnitudinii fără precedenta tragediei evreilor europeni de la mijloculsecolului XX.

Acţiunea de exterminare a evreilor a fostsistematică şi pe cât posibil deplină; au fost

„doar” şase milioane de victime pentru căgermanii nu au mai avut timp. Ideologia nazistăs-a bazat pe argumentul superiorităţii de rasă şipe cultul aşa zisei „rase ariene” care a fost

H

o

lo

c

a

u

s

t

Holocaustul,

un avertisment al

istoriei

g r a f i c ă : A n d r e i Ș t e f a n B o i t a n

Dosar

12noiembrie 2011



transformată în politică de stat pe termen lung.Înainte de 1933, „exterminare” era un termencare desemna lichidarea insectelor. Utilizarea luireferitor la evrei promova dezumanizarea în treptea raselor. Poporul german este poporul superior,ei susţineau că „rasa” este determinată de„sânge”, „rasa germană” fiind o rasă de „nobili”.

Ea trebuie păstrată în stare pură, neamestecatăcu rasele „inferioare”. Considerau că ei suntsingurii care aveau dreptul de a cuceri cât maimulte teritorii pe care să le „purifice”, iar cel maimare vis al naziştilor era să domine toată lumea,eliminând rasele inferioare. La sfârşitul PrimuluiRăzboi Mondial germanii îi condamnau pe evreipentru înfrângerea lor, şi astfel a pornit totul.Germanii îi vedeau de atunci pe evrei ca cei mai

aprigi duşmani ai lor. De îndată ce naziştiiajung la putere, un potop de excluderi şi deinterdicţii se abate asupra populaţiei evreieşti,în vârful piramidei găsindu-se rasa germană, iarla baza ei - evreii, consideraţi o rasă „subumană”şi „inferioară”, care trebuia eliminată.

Atrocităţile regimului nazist nu s-aulimitat la evrei. Unii autori au folosit noţiuneaholocaust în sens mai larg, pentru a descrie şialte acţiuni ale regimului nazist.

Acestea includ uciderea a aproximativ o jumătate de milion de romi, omorârea a milioanede prizonieri de război sovietici, precum şiregimul de exterminare la care au fost supusepersoanele trimise la muncă forţată, homo-sexualii, persoanele cu handicap fizic sau psihic,

cetăţeni polonezi şi ai altor popoare slave,opozanţi religioşi (martori ai lui Iehova, prelaţiromano-catolici) şi opozanţi politici.

Însă majoritatea istoricilor nu includ

aceste grupuri în definiţia holocaustului ,restrângând semantica acestui termen la geno-cidul evreilor, sau ceea ce naziştii au numit„Soluţia finală a problemei evreieşti”. Ţinând contde toate victimele persecuţiilor naziştilor, numă-rul mor ilor creşte considerabil: estimările pla-ț

sează numărul total de victime în general între 9

şi 11 milioane.Persecuţia şi genocidul s-au desfăşurat în

etape. Legislaţia privind eliminarea evreilor dinsocietatea civilă a fost promovată cu câţiva aniînainte de izbucnirea celui de-al Doilea RăzboiMondial (1933-1939).

În 1935, Hitler a introdus Legile de laNürnberg, care i-au privat pe evreii germani decetăţenie şi de toate drepturile civile, dar şi prin

care au fost interzise casătoriileinter-etnice.

În discursul său de

introducere a legilor, Hitler aspus: dacă „problema evreiască”nu poate fi rezolvată de acestelegi, atunci aceasta trebuie datăprin lege pe mâna PartiduluiNaţional-Socialist pentru o soluţiefinală (Endlösung ). Expresia„Endlösung” devenind uneufemism nazist standard pentruexterminarea evreilor.

Au fost înfiinţate lagăre deconcentrare în care deţinuţii eraufolosiţi ca sclavi până mureau de

extenuare sau de boală. Acolounde Al treilea Reich ocupa unnou teritoriu în Europa deEst, unităţi speciale numiteEinsatzgruppen exterminau evreişi adversari politici, împuşcându-iîn masă. Evreii şi romii erauconcentraţi în ghetouri înainte dea fi transportaţi la sute de kilo-

metri cu trenuri de marfă în lagărele de muncăforţată şi exterminare, unde, dacă supravieţuiaucălătoriei, cei mai mulţi erau ucişi prin gazare înîncăperi special amenajate.

Fiecare ramură a aparatului administratival statului hitlerist a fost implicată în logisticaasasinatelor în masă şi a contribuit la trans-formarea Germaniei în ceea ce un istoric adenumit „un stat genocidar”. Cele mai importanteaspecte pentru nazişti erau eficientizarea maşiniide ucis, evitarea cu orice preţ a răspândirii înlume a informaţiilor privind abominabila crimă şi,abia în ultimul rând, limitarea, pe cât posibil, acontactului dintre „călău” şi „victimă.”

Lagărele de exterminare au fost invenţialui Hitler şi au culminat cu folosirea tehnicii

moderne pentru lichidarea pe cale fizică şichimică a prizonierilor. De-a lungul războiului s-aîntârziat puţin aplicarea exterminării evreilordin motive tehnice şi pentru securitatea celor

„ ...vor să

arunce în ghetou tot ce

este

caracterizat

drept murdar,

bizar,

de speriat şi care trebuia

cumva distrus.”Emmanuel

Rin elblum

Dosar

noiembrie 2011 13



care aplicau ordinele (de exemplu, în Rusiaprizonierii erau puşi să sape gropi la margineapădurilor şi apoi împuşcaţi).

Îngroparea miilor de cadavre a ridicatprobleme tehnice, apărând pericolul de epidemii,şi atunci s-a găsit soluţia tehnică cu gazarea şiarderea lor. Cele mai cunoscute lagăre de exter-

minare sunt Auschwitz-Birkenau, Treblinka Bel-zec, Chełmno, Maly Trostine, Sobibór.

Nu trebuie uitat că Holocaustul înseamnăprivarea evreilor de drepturile lor civile şieconomice, segregarea şi înfometarea, deportareaşi ghetoizarea. Cu alte cuvinte, umilinţe nes-fârşite, suferinţe fizice şi psihice, pierdereasperanţei, distrugerea personalităţii şi, nu înultimul rând, distrugerea unor comunităţi, a uneiculturi, a unei limbi, a tot ceea ce crează împre-ună memoria colectivă a unui popor în numeleunei ideologii utopice.

Odată cu terminarea războiului, a luatsfârşit şi acest capitol negru al istoriei. Holo-caustul a devenit sinonim pentru „Lecţie aIstoriei”, fiind în acelaşi timp un „simbol al răuluiabsolut în civilizaţia vest-europeană”, care amodificat concepţiile noastre şi felul în carevedem şi înţelegem trecutul.

Se spune că somnul raţiunii naştemonştrii iar noi avem datoria de a conştientizamorala Holocaustului: tragediile trecutului

nu trebuie să se repete.

BIBLIOGRAFIE

A. **** Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional,Editura Litera Internaţional, 2002.

B. **** Micul dicţionar academic, Academia Română, Institutul de

Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 2002

l

Andreea Iuliana Ciornei

Elevă la

Grupul Școlar Industrial

„Nicolae Iorga” din Negrești –

Vaslui, clasa a XII-a A, profil

umanist, specializarea

filologie.

Pavel Eremei

„Nu”

Pavel Eremei„Nu”

noiembrie 20114

Pavel Eremei„Mamifere”

Dosar



Adolf Hitler, născut Schikelgruber, a fostfiul lui Aloise, un funcţionar vamal austriac, şi alKlarei, care a murit devreme, dând vieţii

tânărului Hitler o uşoară nuanţă de gri. Cutimpul, aceasta s-a accentuat din cauzacaracterului său nesigur şi necomunicativ. Îşitermină studiile la Linz şi Viena, Bavaria maiapoi, fără a primi, totuşi, o anume calificare. În1908 este respins de la Academia de Arte dinViena, însă merge pe calea pasiunii sale, pictura. Trăieşte din câştigurile aduse de realizareaportretelor turiştilor interesaţi, de pe străzileVienei. Duce o viaţă grea, care îi imprimă înmentalitatea fragedă concepţiile antisemite.

Îşi dezvoltă calităţile oratorice în preajma

primarului Karl Lueger. Se stabileşte la Munchenşi se alătură armatei germane la izbucnireaPrimului Război Mondial. Câştigă repedeîncrederea superiorilor şi este numit caporal. Estedecorat de două ori, însă, odată sfârşit războiul,convingerea că democraţii şi socialiştii, legaţi dinmotive economice de poporul evreu, au dus laprăbuşirea Germaniei îi înrădăcinează antisemi-tismul din ce în ce mai mult. În 1919 se alăturăPartidului Muncitorilor Germani , redenumit, apoi,Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani ,pentru ca, doi ani mai târziu, să preia conducereaacestuia.

Profitând de o perioada agitată, încearcă săpreia puterea, însă eşuează, şi este condamnat la5 ani de închisoare. Execută 9 luni, timp în careîi dictează lui Rudolf Hess cele două volume dinMein Kampf , carte în care şi-a expus principaleleidei politice. După ce iese din închisoare,reorganizează partidul şi participă la alegerileprezidenţiale. Obţine drepturi depline abia în1933, şi pune bazele unui regim totalitar.Formează poliţia secretă, iar în 1934 se auto-intitulează Fuhrer al Germaniei. Imediat dupăpreluarea puterii, hotărăşte înfiinţarea lagărelorde muncă, cu aşa-numitele camere de gazare, încare ura sa obsesivă şi vindicativă faţă de evrei aprins contur.

La 15 septembrie 1935, a avut loc cel de-alşaptelea congres al partidului, în cadrul căruiaau fost adoptate Legile de la Nurnberg, pe bazacărora s-a dezvoltat ideologia antisemită astatului. Cele trei legi adoptate („Legea pentruprotecţia sângelui”, „Legea cetăţeniei Reichului”,şi „Legea stindardului Reichului”) privau evreiistabiliţi în imperiu de drepturi fundamentale.

Încalcă Tratatul de la Versailles , convinsfiind că şi în redactarea acestuia evreii au avut

un rol important, reînarmând ţara. Cucereşteteritorii întinse, nelovindu-se de rezistenţa mari-lor puteri europene, ce doreau pace. A fost oprit,totuşi, când a încercat să atace Polonia, iar

Franţa şi Marea Britanie îi declară război. Dăpiept cu rezistenţa coaliţiei antihitleriste (SUA,URSS şi Marea Britanie), iar Imperiul Nazistîncepe să se clatine. Hitler recurge la „SoluţiaFinală a problemei evreieşti”, în urma căreia aavut loc un holocaust inimaginabil, care a avut caurmare moartea a milioane de oameni, printre

care evrei, ruşi, ţigani şi alte minorităţi. Rezistăatacului de la 20 iulie 1944, însă se sinucide,muşcând o capsulă de cianură şi împuşcându-se,când Armata Roşie invadează Berlinul, înbuncărul de sub cancelaria Reichului, împreunăcu soţia sa Eva, născută Braun (30 aprilie 1945).

BIBLIOGRAFIE

- Dumitrescu Doru, Personaje şi personalităţi ale istoriei,- Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2009.

- Lengyel Olga, traducere de Mariana Popilean, Cuptoarele lui Hitler ,Bucureşti, Editura Dacia, 2006.

-Rees Laurence, Auschwitz, naziştii şi soluţia finală, Bucureşti, EdituraDeisis, 2007

l

Elena Georgiana Roșu

Ho

lo

ca

us

t

-

Pe

r

son

a

li

t

ăț

i

al

e

is

to

ri

ei

„Ein Volk, ein Reich,

ein Fuhrer” (Un popor, un

imperiu, un conducător)

Elevă laGrupul Școlar Industrial


Negrești – Vaslui,

clasa a X-a A,

profil umanist,

specializarea filologie.

g r a f i c ă : A n d r e i Ș t e f a n B o i t a n

Dosar

noiembrie 2011 15



Prăbuşirea U.R.S.S. a însemnat pentruistoricii spaţiului sovietic mult mai mult decâtpentru politicieni, diplomaţi şi oamenii serviciilorsecrete. Misiunea deontologică şi imboldulnatural al profesionistului în scrierea istoriei facabsolut necesară nu numai reconstituireaevenimenţială a trecutului ci mai ales analiza

cauzelor profunde ale unor momente sensibile şiscanarea atentă a deciziilor politice şi economicecare au făcut posibile derapajele sociale aleregimului totalitar.

Holodomorul ucrainean1 este un episodcu valenţe apocaliptice al regimului sovietic,producând cinci milioane de morţi, un număr devictime de şapte ori mai mare decât cel al „mariiterori”, dar într-o perioadă de două ori maiscurtă. Deşi sursele pentru subiect existau -rapoarte ale diplomaţilor, note de călătorie,amintiri ale martorilor şi victimelor - a existat o

lipsă de interes cauzată politic.Dacă „marea teroare” din anii 1936-1938a beneficiat de „o critică instituţionalizată” înepoca destalinizării, fiind legată clar depersonalitatea şi excesele lui Stalin, foameteaindusă din Ucraina, din 1932-1933, nu s-areflectat în anii 50 decât în unele opere literarecare tratau subiectul, firesc, cu metode scrii-toriceşti. Istoriografia sovietică în anii desta-linizării a atins problema foametei ucrainiene,dar fără să insiste pe mecanismele intime,deoarece acestea erau cele care acţionau, înesenţă, şi în liberalizata perioadă Hruşciov. Ne

referim aici la resorturile economiei planificate şimai ales la instrumentalizarea chestiunii naţi-onale în vederea perpetuării colosului U.R.S.S.

Lipsa de interes era cauzată şi deraportarea la un model istoriografic: studiile luiE.H.Carr referitoare la anii 1917-1929, careeludau foametea din 1921-1922. Studiile apărutefie au ignorat dimensiunea naţională şi conse-cinţele adânci (Naum Jasny şi Alec Nove), fie aunegat caracterul intenţionat al fenomenului,caracterizat prin „dificultăţi alimentare”.

Deschizătorul de drumuri în reliefareaevenimentelor, dar şi în ceea ce priveşteinterpretarea lor în manieră chirurgicală, esteRobert Conquest2, care a publicat în 1986lucrarea The Harvest of Sorrow . Pentru primadată el evidenţiază legătura dintre foamete şichestiunea naţională şi focalizează măsurile celemai dure în anii 1932-1933, când a fostdeclanşată o teroare prin foamete asupraţăranilor colectivizaţi din Ucraina şi din Kubanulucrainean3. Metodele înfometării propriu-zise au

1 „Holodomor” vine de la cuvântele ucrainene голод (golod = foamete) şi

мор (mor = năpastă). Termenul poate să îşi aibă originea şi în expresia

Морити голодом (moriti golodom), ceea ce se traduce prin „a provoca

moartea prin înfometare”.2 Robert Conquest este unul din cei mai reputaţi istorici ai spaţiului sovietic.

El este autorul a altor două lucrări fundamentale pentru înţelegerea

resorturilor politice intime sovietice: The Great Teroor şi Stalin and the Kirov Murder .3 Este o regiune din Caucazul de Nord aparţinând Republicii Ruse dar

constat în: stabilirea unor cote imposibile lagrâne; confiscarea oricăror resurse alimentare,

împiedicarea oricărui ajutor din afară de a ajungela cei înfometaţi. Acestea au fost potenţate de unatac pe scară largă împotriva centrelor şi liderilorculturali şi intelectuali ucraineni4.

Gravitatea faptelor nu a însemnat ne-apărat imprimarea lor, pe scară largă, înconştiinţa publică. R.Conquest surprindemotivele esenţiale: evenimentele sunt străineexperienţei politice şi istorice a Occidentului;ucrainenii nu sunt percepuţi ca o naţiunedistinctă, aşa cum sunt consideraţi ungurii,polonezii, lituanenii; a existat o abilitate a lui

Stalin şi a autorităţilor sovietice de a ascundesau de a amesteca faptele, fiind încurajate săacţioneze astfel de către mulţi occidentali5.

Sursele folosite de Conquest sunt:materiale ale propagandei sovietice scoase lalumină în anii Hruşciov; documente emise lanivel local aflate în „Arhivele Smolensk” de laHarvard; mărturii ale foştilor activişti de partidcare au luat parte la impunerea politiciiregimului; relatările unor corespondenţi străiniaflaţi în Rusia, relatări ale comuniştilor din alteţări care lucrau în U.R.S.S., relatări directe alesupravieţuitorilor deportărilor şi foametei, bele-

tristică6.Andrea Graziosi identifică două tabere

istoriografice în ceea ce priveşte analiza şiinterpretarea situaţiei din Ucraina.

Una dintre ele, „cercetătorii de tip A”, caresusţine teza genocidului, vede în foamete unfenomen artificial, organizat pentru a-i distrugepe ţărani şi a distruge fundamentul naţiuniiucrainene care împiedică edificarea imperiuluisovietic despotic.

populată atunci, în majoritate, de ucraineni.4 Robert Conquest, Recolta durerii. Colectivizarea sovietică şi teroarea prin

foamete, traducere de Bogdan Marchideanu, Bucureşti, Editura Humanitas,

2003, p. 10.5 Ibidem, p. 11.6 Ibidem, p. 14-15.

U

n

a

l

t

f

e

l

d

e

h

o

l

o

c

a

u

s

t

Holodomorul

ucrainean istoriografie şi actualitate

(foto: Free License Attribution-ShareAlike 1.0 Generic)

P r e z e n t a r e a H o l o d o m o r u l u i î n f a ț a

C a t e d r a l e i S f . M i h a i d i n K i e v

16noiembrie 2011

Dosar



Cealaltă tabără, a „cercetătorilor de tipB”, e adepta studierii foametei ca un fenomencomplex, recunoscând totuşi natura criminală aregimului stalinist, dar cu specificaţia că laaceastă realitate au contribuit mai mulţi factori(situaţia geo-politică, efortul modernizator etc)1.

Autorul italian diagnostichează câte oproblemă fundamentală de abordare la fiecaredin cele două tabere. Cei care insistă pe problemanaţională plasează începutul măsurilorantinaţionale în 1931 şi acesta e în septembrie1932. Cei care tratează foametea doar ca unfenomen complex nu înţeleg deloc factorulnaţional şi predispoziţia lui Stalin de a exploatadin perspectivă naţională orice eveniment; dinaceastă perspectivă asasinarea lui Kirov esterelevantă2.

Graziosi inventariază cauzele profunde aleHolodomorului ucrainean: impactul devastator aldeculacizării care s-a terminat printr-un programdirijat de stat împotriva elitei ţărăneşti; proastafuncţionare şi mizeria colhozurilor; valurile decolectări nemiloase şi repetate care îşi aveauoriginea în urbanizarea necontrolată; rezistenţaţăranilor care se simţeau „subjugaţi” şi caremunceau din ce în ce mai puţin, fie din cauzaslăbirii fizice, fie din refuzul noului sistem3.

Instrumentalizarea foametei în sens

1 Andrea Graziosi, „Les famines soviétiques de 1931-1933 et le Holodomor Ukrainien. Une nouvelle interprétation est-elle possible et quelles en

seraient les conséquences?”, înCahiers du Monde russe

, 46/3, Juillet-septembre, 2005, p. 458-459.2 Serghei Mironovici Kirov era vechi membru al Partidului Bolşevic. În anii30 a fost perceput ca rival al lui Stalin. Este ucis din ordinul lui Stalin în1934.3 Andrea Graziosi, op.cit., p. 460.

naţional este plasată de A.Graziosi ca şi TerryMartin, în vara lui 1932, documentul esenţialfiind Decretul din 7 august 1932 asupra apărării

proprietăţii statului împotriva furturilor de pe câmpuri 4 . Decizia înfometării ca pedeapsă vine,aşadar, în toamna lui 1932, când efecteleprimului cincinal ating punctul culminant,

nefiind nici străină vechiului clişeu comunist„Cine nu munceşte, nu mănâncă!”.

La 27 noiembrie 1932, în şedinţa BirouluiPolitic şi Comitetului Central Executiv alP.C.U.S., Stalin a dezminţit situaţia din Ucraina,catalogându-l drept „romantic” pe primul-secretar de la Harkov, care i-a spus că înrepublică bântuie foamea5. La 24 ianuarie 1933,Comitetul Central Unional l-a numit pe PavelPostîşev pe postul de al doilea secretar alPartidului Comunist din Ucraina şi prim-secretaral Comitetului Central. Postîşev era trimisul

plenipotenţiar al lui Stalin, având drept sarcinăbolşevizarea partidului şi colectarea de noicantităţi de grâu prin înfometarea populaţieirurale6.

Au urmat schimbări politice, intensifi-carea muncii şi a numărului de activişti, dar şi onouă represiune împotriva intelectualităţiiucrainene găsită şi ea vinovată de starea delucruri din Ucraina; de pildă, au fost vizaţimedicii veterinari („vinovaţi de moartea unor caihrăniţi cu ovăz infestat”), meteorologi (acuzaţi defalsificarea prognozei pentru periclitarea re-coltei). În decembrie 1932 s-a trecut la

descoperirea şi luarea rezervelor familiale7, iar înianuarie 1933, exodul către oraşe a fost interzis8,efectul acestor măsuri fiind devastator9.

Convingerile lui Andrea Graziosi despreevenimentele din 1932-1933, din Ucraina, relevăfaptul că aici a existat un fenomen aparte, pelângă celelalte foamete din spaţiul sovietic.Ocultarea acestui sens al interpretării estecauzată de şi de faptul că judecata istorică şi

4 Acest decret era cunoscut ca „Decretul celor două spice", deoarece s-afăcut închisoare pentru un asemenea tip de furt.5 Robert Conquest, op.cit., p. 255.6

Ibidem, p. 256.7 Existau aşa numitele brigăzi de remorcă („buksir") care băteau şicotrobăiau după grâu cu nişte instrumente create special - răngi din oţelfoarte subţiri, lungi cam de la 1m la 3,3 m, având în capăt un mâner iar lacelălalt un vârf foarte ascuţit. O astfel de brigadă era formată din: unmembru al prezidiului Sovietului local sau un membru simplu; doi-treicomsomolişti, un membru al Partidului Comunist, învăţătorul din sat,studenţi pe timpul verii (Ibidem, p. 243).8 Această migraţie este descrisă de un comunist străin astfel: „O masă deoameni murdari pretutindeni în staţiile de cale ferată; bărbaţi, femei şi copiiîn zdrenţe, aşteptând un tren care să-i ducă Dumnezeu ştie unde...Încotromerg? În căutarea unei bucăţi de pâine, a unor cartofi sau a unei slujbe într-ofabrică unde muncitorii nu sunt lăsaţi să moară de foame. O bucată de pâine- mirajul ce pune în mişcare aceste cohorte de oameni" (Ibidem, p. 252).9 Începând cu primele zile ale lunii martie 1933, flagelul morţii a atins proporţii de masă: „Zăpada se topea, oamenii începuseră să se umfle din

cauza nemâncării: feţele umflate, picioarele ca nişte perne, în stomac-apă,urinau tot timpul, nici nu mai apucau să iasă din ogradă... Mâncau orice!Şoareci, şobolani, ciori, vrăbii, furnici, râme scoase din pământ, pisau şioase să facă făină, tăiau ca tăieţeii tălpile de la ghete şi piei vechi şi puturoase, fierbeau clei. Iar când a început să dea iarba, s-au apucat să saperădăcinile, să fiarbă frunzele şi mugurii..." (Ibidem, p. 259).

K i e v - M o n u m e n

t î n m e m o r i a

v i c t i m e l o r H o l o d o m o r u l u i 1 9 3 2 - 1 9 3 3

(foto: Vincent de Groot; GNU Free License )

Dosar

noiembrie 2011 17



memoria colectivă a unei epoci s-au format fărăca foamea sovietică să facă parte din ea1. Cutoate acestea foametea a căpătat un rol im-portant lăsând o amprentă politică, psihologică şidemografică vizibilă şi astăzi. După 1987, 1988redescoperirea şi interpretarea foametei au avut oimportanţă deosebită în competiţia dintre

partizanii democratizării şi cei ai vechiului regim.Adoptarea termenului de holodomor este

legitimă şi necesară pentru a opera o distincţieîntre foametea generală din anii 1931-1933 şifoametea ucraineană din 1932 1933. Acesta esteprimul pas pentru recunoaşterea Holodomoruluiucrainean de către comunitatea internaţională cagenocid, definiţia acestuia trebuind a fievidenţiată în sensul inducerii unor condiţii care să ducă la moarte; argumentele pentru aceastăîncadrare sunt evidente, doar că Holodomorul nua fost elaborat pe baze etnice şi rasiale, ci din

considerente teoretice şi politice.

1 Andrea Graziosi, op.cit., p. 455.

BIBLIOGRAFIE

Lucrări generale

1. Arendt, Hannah, Originile totalitarismului (traducere de Ion Dur şi Mircea Ivănescu), Editura Humanitas, Bucureşti, 2006.

2. Bold, Emilian, Ciupercă, Ioan, Europa în derivă (1918-1940),

ediţia a II-a, Iaşi, Casa Editorială Demiurg Plus, 2010.

3. Courtois, Stéphane, Werth, Nicolas, Panné, Jean Louis,Poczkowski, Andrzej Bartosek, Karel, Margolin, Jean Louis,

Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune ,

Editura Humanitas, Bucureşti, 1998.4. Deac, Augustin, Din istoria Ucrainei „ Ţara de margine" ,

Bucureşti, Editura Europa Nova, 2001.

5. François Furet, Trecutul unei iluzii. Eseu despre ideea comunistă

în secolul XX , Editura Humanitas, Bucureşti, 1996.6. Thom, Françoise, Limba de lemn, Editura Humanitas, Bucureşti,

2003.

7. Werth, Nicolas, Istoria Uniunii Sovietice de la Lenin la Stalin

(1917-1953), Bucureşti, Editura Corint, 2003.Articole şi lucrări speciale

8. Conquest, Robert, Recolta durerii. Colectivizarea sovietică şi

teroarea prin foamete, traducere de Bogdan Marchideanu,

Bucureşti, Editura Humanitas, .9. Graziosi, Andrea, „Les famines soviétiques de -1933 et le

Holodomor Ukrainien. Une nouvelle interprétation est-elle

possible et quelles en seraient les conséquences?", în Cahiers du

Monde russe, 46/3, Juillet-septembre, 2005.

l

Lucian Sava

Profesor de istorie la




Dosar

18noiembrie 2011



foto: Adnana Marica



Introducere

Schimbările politice survenite înRomânia la începutul anilor 1990, ca urmare a

ieşirii din blocul comunist şi a tranziţiei de la oeconomie centralizată şi un regim politicautoritar la o economie de piaţă şi la odemocraţie liberală, au antrenat o serie debulversări şi de mutaţii majore în planurileeconomic, social, instituţional, comunitar,cultural şi axiologic.

În această perioadă, disparităţile dintrediferitele segmente ale populaţiei s-au accentuattocmai datorită procesului de transformaresurvenit, ajungându-se la o creştere explozivă asărăciei. Soluţia pentru depăşirea acestei crize a

constat în migraţia tot mai accentuată atinerilor către ţările vest-europene, determinaţifiind şi de lipsa unor perspective reale deîmplinire în România.

La moştenirea oneroasă pe care a lăsat-oregimul anterior s-au adăugat apariţia şiamplificarea unor fenomene inedite pentruspaţiul românesc, care au modificat profund atâthomeostazia sistemului familial, cât şi asistemului social. În România post-comunistă s-ainstalat, aşadar, o stare de anomie în care au fostposibile apariţia şi dezvoltarea fenomenelor depauperizare, exploatare sexuală şi prin muncă a

unor categorii sociale, creşterea ratelordelincvenţei juvenile, a consumului de drogurişi a evazionismului şcolar, apariţia grupului„copiii străzii” etc.

Pentru a explica starea de anomie, dar şiincapacitatea instituţiilor de a face faţăfenomenelor noi apărute, e nevoie să precizămfaptul că aceste schimbări profunde au dereglatpractic funcţionarea tuturor instituţiilor dinsocietate, cele mai multe acuzând o lipsă delegitimitate şi autoritate. Pe acest fond, alschimbărilor şi clivajelor sociale, nu doar familiasau şcoala, dar şi sistemele judiciar şi poliţienescîn ansamblu nu au reuşit să-şi îndeplineascăfuncţiile în mod adecvat, fiind puternicculpabilizate, favorizând astfel producereafenomenului infracţional în diverse forme, printrecare şi cel sub forma traficului de fiinţe umane .

Într-o societate complexă, cum estesocietatea post-modernă, tendinţa generală de de-socializare este aproape inevitabilă, aceastatraducându-se prin instabilitate economică şipolitică, prin evoluţie socială diferenţiată, prindecalaje la nivelul ierarhizărilor sociale, prindelocalizare industrială şi migraţie necontrolată a

forţei de muncă (Tourain, 2005).Astfel, descoperim cum epocii „mo-dernităţii lichide” (Bauman, 2000) i se asociază o„mentalitate articulată pe comercial, unde

aproape totul e redus la valoareaprodusului de consum” (Cozma, 2001, p.32), deoarece „în mentalul socialpostmodern trupul funcţionează ca o

marfă” (Gavriluţă, 2009, p. 213). Şi chiarsocietatea consumeristă în care trăim determinăsacralizarea corpului, a „corpului-capital”

(Baudrillard, 2008), într-un spaţiu văzut astăzi cao răstălmăcire a valorilor şi principiilor moralepuse cândva în slujba progresului umanităţii,producându-se şi un declin al ideii de societate,după Fr. Dubet şi Danilo Martuccelli (1998).

Definirea fenomenului de traficare a copiilor

Deşi la prima vedere poate părea unfenomen social specific secolului XXI, traficul defiinţe umane nu este un fenomen de dată recentă,existând rapoarte ale poliţiei din alte state, datatela sfârşitul secolului al XIX-lea, care indicau

răpiri şi vânzări de copii şi fete din satele locuitede evreii din Ţara Galilor şi din alte ţări aleEuropei Centrale şi de Est în bordelurile din toatălumea, în special în America de Sud. În AmericaLatină şi în Caraibe, date despre astfel de cazurisunt înregistrate înainte de anii 1860(www.iatp.md, apud Mateuţ et al ., 2005, p. 11).Aşadar, astăzi se consideră a fi ilegal ceea ce întrecut era privit ca normalitate, comerţul cusclavi fiind privit de către imperiile colonialisteeuropene ca fiind absolut necesar pentrudezvoltarea statelor acestora.

Diferenţele, între ceea ce se petrecea

atunci şi ceea ce se întâmplă în societatea post-modernă, sunt date atât de mijloacele insidioaseprin care se realizează acum îndeosebi traficul decopii, precum şi de amploarea fenomenului însine, privit la scară globală, într-o societate ce sedoreşte a fi astăzi apărătoare a drepturiloromului.

În general, factorii cauzali ai traficului depersoane pot fi atât factorii de natură politică(conflicte militare, războaie civile etc.), socială(inegalitate socială, prostituţie, discriminare degen şi pe motive de vârstă etc.) şi economică(efectele globalizării, sărăcia, migraţia forţei demuncă etc.), cât şi factorii ce vizează politicilepublice referitoare la justiţie (legile privindmigraţia şi imigraţia, regimuri juridice inadecvate,aplicarea defectuoasă a legii, lacunele şi aplicareaprecară a unor legi vizând aspectele lucrative), larespectarea legii (corupţia, complicitatea statuluila desfăşurarea unor activităţi ilegale, comerţulsexual, traficul ilegal de migranţi, droguri, arme,organe şi ovule), precum şi la lipsa uneicolaborări stabile şi fructuoase între stat - cutoate instituţiile şi organismele sale - şi societateacivilă (campanii de informare şi conştientizare

ineficiente, ignoranţa şi dezinteresul populaţiei înceea ce priveşte amploarea fenomenului, slabaresponsabilizare a autorităţilor statale etc.).

În legislaţia internaţională, traficul de

Sociomania

So

ci

ol

og

ie

ș

i

a

sis

t

en

ț

ă

so

ci

al

ă

Fenomenul traficului de copii şi

asistenţa socială în România

post-comunistă

noiembrie 2011 21

http://www.iatp.md/

http://www.iatp.md/



persoane reprezintă „recrutarea, transportul,transferul, adăpostirea persoanelor prin mijloacede ameninţare sau prin forţă sau alte forme deconstrângere, răpire, înşelăciune, prin abuz deputere sau de poziţie sau prin primire sauacordare de plăţi ori alte beneficii convingătoare,în scopul de a le exploata”, conform Protocolului

de la Palermo privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor , semnat în decembrie 2000,adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate 1.

Conform UNICEF2, traficul de copii reprezintă „o violare a drepturilor copilului şi esteo activitate a crimei organizate care cunoaşte oputernică dezvoltare, pentru că este mai puţinriscantă decât traficul de droguri”.

Denumit de specialiştii în domeniu drept formă de sclavie modernă în scopul exploatării

sexuale şi/sau prin muncă şi cea mai odioasă ofensă adusă astăzi umanităţii , fenomenultraficului de copii cunoaşte o extinderealarmantă, atât din punct de vedere geografic şial specializării reţelelor criminale, cât şi alnumărului de victime şi al specificităţii vârsteiacestora.

Studiile sociologice şi statisticileîntreprinse în ultimul deceniu întăresc ideeaconform căreia îndeosebi traficul de copii adevenit o problemă globală majoră, aceastaacutizându-se în statele fost-comuniste dinEuropa Centrală şi de Est, deci şi în România.

Dacă până în 2002, zona Balcanilorreprezenta principala arie către care erautraficate persoanele din România, aceastadevenind ţară de origine, mai ales pentruvictimele de gen feminin, începând cu anul 2003,principalele destinaţii ale victimelor traficului dinRomânia au fost: Spania, Italia, Franţa, Olanda,Grecia şi Austria, această schimbare în destinaţiavictimelor traficului fiind în strânsă legătură cumigraţia pentru muncă, dar şi cu cererea dinacele ţări. Astfel, la nivel regional, în 2004 seestima că „10-15% din numărul persoanelortraficate îl reprezintă adolescentele sub 18 anitraficate în scopul prostituţiei. Copiii sub 13 ani,atât fete cât şi băieţi, sunt traficaţi din Albania,Moldova şi România în ţările vestice, în specialîn scopul exploatării prin muncă” (Salvaţi Copiii,2004, p. 4).

Din anii 2004-2005, persoanele denaţionalitate română încep să fie traficate şi îninteriorul graniţelor ţării, sub forma traficului intern , copiindu-se la scară naţională modelelereţelelor de trafic interlope.

În anul 2006, în traficul extern, ţările dedestinaţie pentru majoritatea victimelor din

România, dintr-un total de 2285, au fost cu1 Textul actului a fost publicat în M.Of. nr. 813/8 nov. 2002.2 Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii a fost creat de către Adunarea generală a Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia nr. 57 (I) din 11 decembrie

1946, ca organ al Naţiunilor Unite.

predominanţă ţări aparţinând spaţiului UE:Spania, Italia, Germania, Franţa, Grecia, Austria,Portugalia, Cehia, şi statelor din afara UE:România, Turcia etc. În anul 2007, Româniacontinuă să fie ţară de origine , dar devine şi ţară de tranzit, pentru bărbaţi şi femei din Moldova,Ucraina şi Rusia care sunt traficaţi în Italia,

Spania, Germania, Elveţia, Franţa, Cehia, Cipru,Grecia, Austria etc., în scopul exploatării sexualeşi prin muncă (Departamentul de Stat al SUA,2008).

Pe plan naţional, făcând o radiografierestatistică a fenomenului traficului de copii înperioada 2007-2009 şi primul semestru al anului2010 se observă o creştere a numărului devictime minore, deşi în cazul populaţiei totale,traficată în aceeaşi perioadă de timp, s-aînregistrat o scădere a numărului de victime – tocmai datorită invizibilităţii fenomenului.

Astfel, conform statisticilor (ANITP, 2009,p. 2), în anul 2007, din numărul total alvictimelor, de 1781, 17% au fost minore; în anul2008, din 1240 de victime, 17% au fost minore;în anul 2009, din 780 de victime, 29% au fostminore. În primul semestru al anului 2010 spredeosebire de aceeaşi perioadă a anilor anteriori,numărul victimelor minore a crescut, ajungând la33% din totalul victimelor identificate.Compara ia cu aceleaşi perioade ale anilor 2008ț şi 2009 prezintă creşterea numărului de minoricu 50% fa ă de primul semestru al anuluiț precedent şi cu 13,5% fa ă de aceeaşi perioadă aț

anului 2008 (ANITP, 2010, p. 5). Un alt aspectimportant, pe care trebuie să-l luăm înconsideraţie în interpretarea statisticilor ce-ivizează pe minorii-victime ale traficului, estefaptul că perioada de trafic variază de la 2 luni la1-2 ani, putându-se afirma că unele dintrepersoanele adulte repatriate au devenit victimeale traficului când erau minore. Astfel, luând încalcul şi faptul că nu există o metodologiecomună de identificare a victimelor, estimareacu exactitate a ponderii minorilor traficaţi peteritoriul ţărilor vest-europene este actualmenteimposibilă.

Consecinţele traficării asupra minorilorvictimizaţi. Având consecinţe devastatoareasupra personalităţii copilului, această formăextremă de abuz produce, în majoritateacovârşitoare a cazurilor, traume la nivel profund,mai mult sau mai puţin vizibile în timp, putândduce atât la declinul vieţii interioare a minorului,cât şi al vieţii lui sociale oglindită în relaţiile cuceilalţi: familie, comunitate şi societate. Dincolode gravitatea fenomenului de traficare îngeneral, copiii sunt întotdeauna cei mai

afectaţi atât de crizele din interiorul familiei,cât şi de cele sociale.În demersurile lor insidioase, traficanţii

mizează şi pe faptul că minorii sunt mai uşor de

sociomania

22noiembrie 2011



influenţat şi de controlat decât adulţii. În plus, încazul traficului extern, sub o anumită vârstă copiiinu răspund penal pentru infracţiunile comise înmulte din ţările vest-europene.

Poziţia vulnerabilă a copilului transpareşi prin faptul că el nu ştie sau nu poate spuneîncă „nu” adultului, adult care-şi permite să-l

comercializeze drept marfă tocmai pentru faptulcă cel mai slab este aproape întotdeauna pus înslujba intereselor celui mai puternic. Acest raportde putere, de cele mai multe ori, nu poate fiechilibrat sau răsturnat, deşi subiectul traficuluide copii a devenit de mult timp unul de dreptinternaţional, dar şi unul care figurează peagenda puterilor publice naţionale şi în atenţiadin ce în ce mai sensibil exprimată a diferitelorinstanţe de cristalizare a opiniei publice.

Traficul de copii şi alte abuzuri adiacenteîi privează pe aceştia de dreptul la supravieţuire,

protecţie şi dezvoltare. De aceea, „politicile şiprogramele adresate copiilor traficaţi în ţările deorigine şi de destinaţie trebuie să aibă ca scopprotejarea interesului superior al copilului,acesta fiind linia directoare a acţiunilordezvoltate de fiecare ţară, privind protecţia,prevenirea şi reintegrarea copiilor traficaţi, darşi în combaterea traficului de copii” (SalvaţiCopiii, 2004, p. 30).

Principalele instrumente legislative înprevenirea şi combaterea traficului de copii

Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la

Drepturile Copilului 1, ratificată de România prinLegea nr. 18/1990 2 , reprezintă cel mai buninstrument de protejare şi promovare a interesului superior al copilului , ca punct central al abordăriitraficului de copii, stipulând în mod explicit, înart. 35 dreptul copilului de a fi protejat împotrivatraficului: „Statele părţi vor lua toate măsurilenecesare pe plan naţional, bilateral şimultilateral pentru a preveni răpirea, vânzareasau traficul de copii în orice scop şi sub oriceformă”.

Un alt act legislativ, Protocolul Opţional cu privire la Vânzarea de Copii, Prostituţia şi Pornografia Infantilă 3 , clarifică mai mult acestarticol, definind „vânzarea de copii” şirecunoscând traficul intern şi cel transfrontalier,precum şi traficul individual sau pe bazeorganizate.

Drepturile victimelor trebuie protejate şirespectate: „drepturile copilului - în calitate dedrepturi ale omului, de care orice fiinţă umanăse bucură prin simplul fapt al naşterii, şi pe care

1Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului adoptată de

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 şi

ratificată prin Legea nr. 18/1990 publicată în M. Of. nr. 314 din 13.06.2001.2 Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile

copilului, publicată în M. Of. nr. 314 din 13.06.2001.3 Protocolul opţional al Convenţiei ONU privind drepturile copiluluireferitor la vînzarea copiilor, prostituţia acestora şi pornografia (2000),

A/RES/54/263.

le poate pretinde de la societatea în care trăieşte -fixează cadrul general, sensul, natura şi limiteleintervenţiei asistenţiale a ocrotitorilor legali aiacestuia. Respectarea drepturilor omului devineastfel principiul fundamental al teoriei şi practiciiîn asistenţa socială a copilului.” (Balahur, 2001,p. 24), legislaţia anti-trafic, politicile, programele

şi intervenţiile trebuind să nu interfereze cudrepturile omului, ale copilului şi cu demnitateapersoanelor victimizate.

Organizaţiile internaţionale au lansat unsemnal de alarmă asupra acestui fenomen, iarstatul român a reacţionat prin adoptarea unui setde legi, principalele fiind: Legea nr. 678/2001

privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane , cu modificările şi completărileulterioare4 şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului 5 , careintegrează ansamblul principiilor şi prevederilor

cuprinse atât în Convenţia ONU referitoare ladrepturile copilului, cât şi în alte convenţii şitratate internaţionale asumate de România înacest domeniu. Actul normativ include dispoziţii speciale destinate problematicii traficului de copii ,iar Capitolul VI este destinat în exclusivitatereglementărilor privind protecţia copilului împo- triva abuzului, neglijării, exploatării de orice fel,răpirii şi oricăror forme de traficare .

În ultimii zece ani au fost concepute şiadoptate numeroase convenţii, protocoaleopţionale şi legi din ce în ce mai specifice, privindfenomenul traficului de persoane, la nivel

internaţional, european şi naţional, concomitentelaborându-se multiple studii, rapoarte, progra-me de prevenire şi combatere a fenomenului însine, precum şi diverse metodologii de lucrucentrate pe formarea specialiştilor, pe incrimi-narea făptuitorilor, pe modele de bună practicăimportate din ţările occidentale care au expe-rien ă în problematica traficului de persoane.ț Însă, în mod paradoxal, traficul de persoane – inclusiv traficul de copii – este unanim recu-noscut ca o componentă a crimei organizatetransnaţionale, manifestându-se cu precădere înzonele în care lipseşte o legislaţie corespun-zătoare, dar şi un sistem de cooperare eficientîntre instituţiile al căror obiectiv comun ar trebuisă-l constituie prevenirea şi combaterea fenome-nului. Cum se explică aceasta?

Oficial, scăderea accentuată a procentelor

4 Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în M. Of. al României nr. 783 din 11.12.2001,

modificată şi completată prin: OUG nr.143 din 24.10.2002 pentru

modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal şi unele legi

speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale, publicată în M. Of. al României nr.804 din 5.11.2002; OUG nr.79/2005

pentru modificarea şi completarea Legii nr.678/2001 privind prevenirea şi

combaterea traficului de persoane, publicată în M. Of. al României nr.629

din 19.07.2005; Legea nr.287/2005 privind aprobarea OUG nr.79/2005 şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.678/2001 privind prevenirea şi

combaterea traficului de persoane, publicată în M. Of. al României nr.917

din 13.10.2005.5 Legea nr. 272/2004 cu privire la protecţia copilului şi promovarea

drepturilor acestuia, cu amendamentele şi completările ulterioare.

Sociomania

noiembrie 2011 23



victimelor a fost pusă atât pe seama eforturilorsusţinute ale tuturor specialiştilor implicaţi înlupta împotriva traficului de persoane şi aprogreselor înregistrate pe liniile de combatere şiprevenire a fenomenului, cât şi pe intensificareacooperării interinstituţionale la nivel naţional şiinternaţional, însă voci aparţinându-le practi-

cienilor în domeniu sus in că numărul scăzut deț victime se datorează invizibilităţii fenomenului,din momentul aderării României la UE în ianua-rie 2007, când persoanele aparţinând ţărilorproaspăt intrate în uniune nu mai sunt atât destrict controlate în ţările de destinaţie.

Astfel, amploarea actuală a fenomenuluitraficului de copii, precum şi dificultăţile ce ţinde combaterea şi prevenirea lui, ne conduc laideea revizuirii şi regândirii strategiilor de lucruatât la nivel de legislaţie internaţională, euro-peană şi naţională, cât şi pe planul metodo-

logiilor specifice de asistare şi protecţie avictimelor minore. Cum implicaţiile pe care lepresupune fenomenul traficului sunt atât deordin social, cât şi de ordin economic, acesta fiindfavorizat şi de utilizarea tehnologiilorinformaţionale moderne, rezultă o serie dedificultăţi în formularea unor politici unitare şicoerente pentru prevenirea şi combatereatraficului de persoane, sub toate formele lui:exploatare sexuală, exploatare prin muncă,inclusiv cerşetorie, pentru adopţie ilegală sauprelevare de organe umane, etc.

Găsirea unor soluţii optime coerente, pe

termen lung, în cazul victimelor minore traficate,vizează mai multe paliere: instituţiile publice şiONG-urile abilitate, politicile sociale aplicate,asistarea victimelor şi intervenţia specialiştilor,precum şi rolul comunităţii - ca grup de suport şisusţinător al schimbărilor individuale.

De asemenea, stabilirea unor parteneriatecu actori sociali din sectoare diverse, lucrul încolaborare cu autorităţile locale şi naţionale,precum şi participarea în grupuri de lucru, ajutăla obţinerea unor schimbări la nivel macro şi lapăstrarea unui echilibru al intervenţiilor întraficul de copii. În egală măsură, documentareaşi diseminarea bunelor practici, privindintervenţia în cazul victimelor minore traficate,pot contribui la aprofundarea colectivă a lecţiilorînvăţate şi deci, la un răspuns regional maieficient, actorii implicaţi trebuind să coopereze şisă-şi coordoneze acţiunile împreună cuguvernele, cu organizaţiile regionale şi cuagenţiile, cu scopul de a informa asupra acelorpolitici şi practici care abordează cauzele adânciale traficului şi protejează drepturile copiilor careau fost traficaţi, asigurându-le întoarcerea însiguranţă acasă şi reabilitarea.

Intervenţia în cazul copiilor traficaţi - viziuneholistică, participativă şi apreciativă. Pentrucopiii care au fost traficaţi este esenţial să se

construiască toate acţiunile de asistenţă pornindde la punctele lor forte, eforturile de reintegraretrebuind să fie adaptate potrivit stadiului dedezvoltare şi vârstei copilului, iar copilul şireţeaua sa de sprijin să participe activ laconceperea planului individual de reintegrare.

În sprijinul acestui principiu, Agenţia

Naţională Împotriva Traficului de Persoane 1 aelaborat şi înaintat pentru aprobare proiectulunei hotărâri de guvern privind standardele naţionale specifice pentru serviciile specializate de asistenţă a victimelor traficului de persoane ,reglementate prin H.G. nr. 1283/2007. Acestea„reunesc ansamblul normelor care reglementeazăactivităţile de asistenţă şi protecţie a victimelortraficului de persoane şi pe baza cărora suntevaluate activităţile furnizorilor de servicii şicalitatea serviciilor acordate de către aceştiavictimelor traficului de persoane” (Şerban, 2008,

p. 3). Identificând punctele forte ale copiiloraflaţi în stadiul de recuperare asistenţială,încurajându-i să se descopere şi să se dezvoltefolosindu-şi propriile resurse, îi ajutăm pe aceştiasă capete încredere în sine, sporind mecanismelede auto-protecţie. „Construirea unei relaţii deîncredere cu copilul şi cultivarea unor sentimentede siguranţă, securitate şi respect reciproc, suntlucruri fundamentale în acest proces. Dându-lecopiilor aflaţi în situaţie de risc, sau în ipostazade persoană acompaniată social, responsabilităţicrescute şi implicându-i în procesele de luare a

deciziei, îi ajută să îşi dezvolte respectul de sine,le oferă o ocazie de a-şi dezvolta noi deprinderi şiîi încurajează să îşi asume programele în caresunt implicaţi” (Salvaţi Copiii, 2003, p. 76).

De asemenea, este necesară şi redefinireasecvenţelor intervenţionale parcurse de specialiştialături de persoana asistată, vizându-se oeficientizare a intervenţiei pentru aceastăcategorie de victime, în sensul unei schimbări deabordare. Astfel, trecerea de la intervenţiatradiţională, axată pe paradigma deficienţei şiavând la bază conceptul de cercetare-acţiune(Lewin, 1946), la punerea în practică aintervenţiei apreciative, care are la bază conceptulde anchetă apreciativă (Cooperrider, Srivatsva,1987), devine prioritară. Acest tip de intervenţieapreciativă se focalizează pe soluţie şi „urmăreştemodificarea felului în care clienţii serviciilorsociale îşi definesc propria situaţie, punândaccent pe descoperirea, înţelegerea şi amplificareasituaţiilor de succes” (Cojocaru, 2005, p. 16).

Concluzionând, intervenţia - în cazul co-piilor victime ale traficului de persoane - trebuie

1 Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane - organ de specialitate

al administraţiei publice centrale, care coordonează, evaluează şimonitorizează la nivel naţional, începând cu anul 2006, aplicarea politicilor

în domeniul traficului de persoane de către instituţiile publice, precum şi a

celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor acestuia. Estereorganizată în martie 2009 şi iulie 2010, trecând succesiv din cadrul MAI

în subordinea IGPR, apoi revenind în cadrul MAI.

24noiembrie 2011

sociomania



să considere copiii ca fiind protagoniştii pozitivi,iară nu receptorii pasivi ai serviciilor de asistenţă,să privească holistic atât copiii cât şi mediile lor,pentru a putea aborda multitudinea de factoripolitici, economici şi sociali care sporescvulnerabilitatea copiilor în faţa exploatării şi sădezvolte strategii specifice pentru a identifica şi

observa copiii care prezintă riscul cel mai mare dea fi traficaţi, ţinând cont de contextele lorspecifice, socio-economice, geo-politice, de gensau culturale.

BIBLIOGRAFIE

1. Balahur, Doina, 2001, Protecţia drepturilor copilului ca principiu al

asistenţei sociale, Editura All Beck, Bucureşti.

2. Baudrillard, Jean, 2008, Societatea de consum. Mituri şi structuri,

Editura comunicare.ro.3. Bauman, Zygmunt, 2000, Modernitatea lichidă, Editura Antet, Bucureşti.

4. Cojocaru, Ştefan, 2005, Metode apreciative în asistenţa socială.

Ancheta, supervizarea şi managementul de caz, Editura Polirom, Iaşi.

5. Cozma, Carmen, 2001, Introducere în aretelogie: Mic tratat de etică,Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.

6. Dubet, François, Martuccelli, Danilo, 1998, Dans quelle société vivons-

nous?, Seuil, Paris.

7. Gavriluţă, Nicu, 2009, Antropologie socială şi culturală, EdituraPolirom, Iaşi.

8. Mateuţ, Gheorghe et al, 2005, Traficul de fiinţe umane. Infractor.

Victimă. Infracţiune, Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi.9. Şerban M., 2008, Ghid metodologic pentru implementarea Standardelor

Naţionale specifice pentru serviciile specializate de asistenţă şi

protecţie a victimelor traficului de persoane, MIRA& ANITP,

Bucureşti.10. Touraine, Alain, 2005, Un nouveau paradigme. Pour comprendre le

monde d’aujourd’hui, Editura Fayard, Paris.

11. Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile

copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989.

12. Protocolul opţional al Convenţiei ONU privind drepturile copilului

referitor la vînzarea copiilor, prostituţia acestora şi pornografia, 2000,

A/RES/54/263.

13. Legea nr.18/1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile

copilului, publicată în M. Of. nr. 314 din 13.06.2001.

14. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în M.Of. nr. 783 din 11.12.2001, modificată şi

completată ulterior prin Legea nr. 663/22.12.2008, adoptată de Senatul

României la 17.05.2010.

15. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în M.Of. nr. 557 din 23.06.2004.

16. H.G. nr.1584/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea

Agenţiei Naţionale de Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizare a Asistenţei Acordate Victimelor Traficului de Persoane, publicată în M.Of. nr. 5 din 4.01.2006.

17. Salvaţi Copiii, 2003, Răspuns la problema traficului de copii. Ghid

introductiv cu privire la intervenţiile bazate pe drepturile copilului, extrasdin experienţele Organizaţiei Salvaţi Copiii în Europa de Sud-Est,

Bucureşti.

18. Salvaţi Copiii, 2004, Raport privind traficul de copii-România, Bucureşti.

19. Raportul anual al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii privind traficul de persoane, 2008, disponibil online la adresa

20. http://romania.usembassy.gov/2008_tip.html, accesat la 18 aprilie 2011.

21. ANITP, 2009, Prezentare sumară a fenomenului traficului de persoane

în anul 2009, disponibil online la adresa22.http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/trafic_persoane_2009.pdf, accesat la 18

aprilie 2011.

23. ANITP, 2010, Raport semestrial 2010, disponibil online la adresa

24.http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/raport_semestrial_2010.pdf, accesatla 18 aprilie 2011.

l

Claudia Iulia Modoranu

Doctor în sociologie.

Profesor asociat în cadrul

Departamentului de

Sociologie şi Asistenţă

socială, Facultatea deFilosofie şi ştiinţe social-

politice, Universitatea„Al.I.Cuza” Iaşi

Sociomania

noiembrie 2011 25



Când se pune problema relaţiilor dintreviaţa cotidiană şi astrologie, constatăm că nuexistă domeniu al experienţei umane la care sănu poată fi aplicată astrologia. Trebuie săînţelegem că astrologia nu poate totul şi, înniciun caz, nu este un mijloc de a vizualizaviitorul. Nici un astrolog serios nu va putea spune

că o persoană va avea un accident într-o zi şi ooră bine definită sau va câştiga la loterie cuanumite numere. El poate spune că la unmoment dat, mai mult decât în altul, clientul estevulnerabil într-un anumit aspect al vieţii sale(sănătate, comportament, sentimente etc.) sau căsuma influenţelor pozitive măreşte considerabilproba-bilitatea unui câştig.

Pentru a genera o imagine de ansambluasupra domeniilor în care astrologia poate fi utilă,oferim câteva exemple:

Personalitatea. Omul este întotdeauna

dornic să cunoască, să-şi verifice opiniile, să seînţeleagă, să-şi analizeze maniera existenţei.Subiectului i se poate explica de ce nu se poateintegra într-un anumit mediu, de ce intră înconflict cu alte persoane, şi cum poate ocolisituaţia de ,,neînţeles’’, de ce, în anumiteîmprejurări, comportamentul se opunecaracterului, de ce gândeşte într-un fel şiacţionează în alt fel. Ce face persoana cu acesteinformaţii? Luând cunoştinţă de aspecte şitendinţe nebănuite ale personalităţii, unelepozitive şi altele negative, poate lupta pentrustimularea, respectiv atenuarea lor prin control,

sau nu poate face nimic. Totul depinde de el.Educaţia. Tema astrologică a unui copil

prezintă nu numai interes pentru părinţi, darpoate revela multe aspecte nebănuite şi poatesugera indicaţii practice. Se pot indica anumitefaze în evoluţia copilului când acesta se poatesimţi mai aproape de mamă decât de tată şiinvers, sau asupra cărui aspect fiecare părintepoate exercita forţa de convingere ori disciplina şipână la ce punct. Astrologia poate spune mameicând copilul va prezenta riscul accentuat de boliinfantile, poate sugera ce tipuri de jocuri şi jucăriiva prefera şi care sunt cele mai potrivite pentrudezvoltarea lui armonioasă. Din momentulînceperii studiilor poate sugera ce tip de şcoală îiconvine cel mai bine, ce tip de profesori îi potstimula plăcerea învăţării, cum pot fi folositerezultatele bune şi cele mai puţin bune pentru a-limpulsiona şi a-i deschide porţile ştiinţei şiculturii.

Viaţa afectivă. În momentul adoles-cenţei, astrologia va putea indica vârsta la caretânărul sau tânăra va cunoaşte dragostea şi cumva reacţiona în prezenţa ei. Ne poate preveniasupra existenţei unui decalaj între vârstă şi

dezvoltarea psiho-somatică, asupra dificultăţilorîn conştientizarea iubirii sau asupra apariţieiunor reacţii bizare ori anormale. Se poate definitipul de partener care convine cel mai bine, se pot

înţelege sentimentele, reacţiile afective, acţiuniledictate de inimă şi nu de raţiune, ori modalităţilede abordare sau încetare a unei legături. Se potînţelege efectele posibile asupracomportamentului, a capacităţii de studiu, a

evoluţiei în acest domeniu, oferindu-se în acelaşitimp căile şi metodele de acţiune preventivă.

Cariera. Astrologia poate da indicaţiiasupra naturii meseriei pe care o poate îmbrăţişaviitorul adult, ce şanse are în anumite categoriide activităţi, în ce măsura va atinge succesul şi înce domeniu. Poate avertiza că există odiscrepanţă între dorinţele părinţilor şi calităţiletânărului şi, urmând sfatul specialistului, sepoate evita ratarea unei cariere. De asemenea,când este angajat într-o carieră de mai mult timp,un individ poate simţi nevoia unei schimbări.

Astrologia poate prezenta utilitate practică înalegerea momentului de începere a unei afacerisau de abandonare a unor proiecte vechi.

Reuşita afacerilor. Astrologia poatepreveni asupra perioadelor favorabile dezvoltării,cât şi asupra celor ce nu sunt propiceinvestiţiilor, sau poate sfătui persoana să seocupe de alte domenii, mai apropiate structuriinative, şi să renunţe la afaceri pentru care nu arenici o chemare.

Căsnicia şi sexualitatea. Comparareatemelor de naştere (astrograme) a doi tinericăsătoriţi este foarte utilă pentru că poate atrage

atenţia asupra unor aspecte particulare alecomportamentului, gusturilor, atitudinilor,ideilor, motivaţiilor, care, altfel, nu pot ficunoscute decât după o convieţuire de mulţi ani.Ea poate răspunde la întrebarea dacă existăcompatibilitate sexuală între parteneri şi caresunt metodele şi atitudinile cele mai potrivitepentru îmbunătă irea relaţiei.ț

Sănătatea. Prin intermediul unui calculastrologic se pot detecta perioadele de maximăprobabilitate în care persoana riscă să contactezeo anumită boală, să fie marcată de o anumitătulburare funcţională. Astrologia poate spune ceorgane sunt mai sensibile şi trebuie fortificate,care este reacţia pacientului în prezenţa unei bolişi cum poate fi tratată aceasta pentru caorganismul să ofere răspunsul optim. Ea poateprevedea perioadele dificile din punct de vederemoral şi fizic sau poate oferi indicii asupra naturiiacute sau cornice a bolii şi a cauzelorgeneratoare.

l

Cristina Iharov

A

s

t

r

o

l

o

g

i

e

Aplicaţiile

astrologiei

Profesoară de geografie la


„Nicolae Iorga” dinNegrești – Vaslui.

sociomania

26noiembrie 2011



Prietenul are un statut deosebit înaccepţiunea creştină. Prietenul este acela carepoate veni oricând în casa ta. Prietenul este acelacare poate pica oricând la masa ta. Prietenului i

se permit toate. De ce? Pentru că prieteniaexprimă relaţia strânsă dintre două sau maimulte persoane. Şi Dumnezeu ne iubeşte pe noi,dacă noi Îi suntem prieteni . Oamenii mai întâi seîmprietenesc; după aceea se iubesc. Oamenii potfi, din păcate, ori prieteni, ori duşmani.

Cu fiecare zi ce trece, privesc în jurul meuşi constat, cu multă durere in suflet, cădegradarea morală a tinerilor este din ce in cemai puternică şi, după cum pare la prima vedere,

iremediabilă. Un tânărtrebuie sa îşi exprime teme-rile, sa găsească răspunsurila întrebările care îi macinăsufletul, să îşi formeze oconcepţie corectă despre lu-mea in care trăieşte. În socie-tatea în care trăim, unadominată de sexualitate, gă-sim la orice pas îndemnuri şitentaţii care ne duc spre caleapăcatului. Majoritatea adulţi-lor sunt mult prea absorbiţide ceea ce cuprinde grijilevieţii materiale, neglijând

enorm educaţia copiilor. Mi-siunea de părinte este unafoarte dificilă, într-adevăr,

însă, în acelaşi timp, tot părin ii sunt răspun-ț

zători de felul in care evoluează copiii lor.Cel mai curat şi cel mai înălţător

sentiment rămâne iubirea. În momentul în careun tânăr (o tânără) se gândeşte la iubita (iubitul)sa (ei) se întreabă în mod automat dacă aceasta(acesta) va deveni într-o zi soţia (soţul) pentru totrestul vieţii.

Părintele Nicolae Tănase ne învaţă că: „Nune este permis să avem o relaţie doar de dragul

de a ne ţine de mână, sau pentru a avea cu cinesă ne plimbăm, sau cu cine să mergem in parc, lafilm sau la teatru. Asta nu înseamnă că dacă te-ai împrietenit cu cineva sigur te vei şi căsători,dar până să constaţi că nu te potriveşti cupersoana respectivă, gândul tău trebuie să fie indirecţia căsătoriei. Când ai constatat că nu tepotriveşti cu acea persoană, trebuie să fii sincer,să-i spui acest lucru şi să închei relaţia.”

Întrebări şi răspunsuri (1) 1

«1.Care sunt calităţile unei fete? Răspunsul e:una singură, să fie bună.

1 Întrebările au fost selectate din Nicolae Tănase, De la prietenie la iubire.

Căsătoria - taina vieţii creştine, Editura Agaton, Făgăraş, 2011.

2. Şi care sunt calită ile unui băiat,ț viitor soţ? Acestea sunt şase: primadată trebuie să fie nebeţiv, a doua să

fie negelos, a treia să fie nefumător, a patra să fieneafemeiat, a cincea să fie nezgârcit şi a şasea săaibă frică de Dumnezeu.

3. Ca tineri, cum ne dăm seama că persoana delângă noi este potrivită pentru a petrece tot restulvieţii împreună? Lucrurile acestea se simt. Dacate rogi, nu se poate să nu te lumineze Dumnezeu. Te rogi şi ţi se întâmplă ceva. Dumnezeu nucomunică cu tine aşa, deodată, că nu suntem noivrednici pentru asta. Dumnezeu comunică prindiverse întâmplări. Spre exemplu: te duci să iei ohotărâre, dar scapi trenul şi nu ajungi. Pentruasta, însă, trebuie să fi făcut rugăciune, să fi avutmultă sinceritate în inimă. Dumnezeu le aşează,numai că trebuie să-I lăsăm loc şi Lui. Noi am

luat totul, noi facem planul, noi ştim câtemurături să punem toamna, câte caiete trebuie lacopil, ce bani ne mai rămân etc. Dacă facemplanuri aşa, Dumnezeu nu mai are nimic de făcutşi atunci ne lasă pe noi singuri.

4. De ce băie ii din zilele noastre se îndrăgostescț mai uşor de o fată frumoasă, cu aspect exteriorfrumos, şi nu observă mai repede o tânără cuaspect interior frumos? Interesant, dar trebuie săstabilim un lucru. Toate fetele sunt frumoase. Toate. Ochii băie ilor au nişte deformări şi le vădț aşa şi aşa. Dacă aliniezi mai multe fete, le pui

numere şi le ceri băieţilor să spună de care leplace, e foarte interesant. Unuia îi place de o fată,altuia de alta. Că dacă ar fi aşa, toţi băieţii s-arorienta asupra unei singure fete. Dar nu e aşa, evorba de ochi, e clar. Interiorul frumos al uneifete poate să existe în măsura în care ea s-aîngrijit de lucrul acesta.

5. De ce se pune pe primul plan aspectul fizic?Cel cu care te împrieteneşti trebuie să-ţi placă.Dacă nu pornim de la acest criteriu, în primulrând nu vom reuşi să întemeiem o prietenie. Sauva trebui să aşteptăm ca pofta să vină mâncând.Or nu trebuie aşa. Dacă tot suntem în postura săalegem, atunci alegem.

6. O prietenă se desparte de tine după ce i-aigreşit cu ceva anume. Încerci să te apropii dinnou, dar totul e un eşec. Până unde să meargăîncercarea de restabilire a legăturii? Nu puteminsista la nesfârşit. Timpul trece. Viaţa trece. Amvăzut fete rămase, aşa, după 2 ani de despăr ireț de un prieten, cu gândul tot la el, că nu ştiu ce şinu ştiu cum. Aceşti 2 ani au curs. Greu, ştiuasta. Şi în aceşti 2 ani trebuia să cunoască un alt

bărbat, pe care să-l fi studiat în timp util, nu îngrabă. De aceea băieţii fac o mare greşeală dacăncurcă fetele vreo 2-3 ani, după aceea spun„la revedere”, iar ele nu-şi pot reface prietenia.

R

e

l

i

g

i

e

Cu cărţile pe faţă.

De la prietenie la iubire

„Iubirea n-are

marginile omului,nici spaţiul, nici

timpul; nu piere

niciodată, e

puternică, încât

străbate dincolo de

mormânt si ajunge

pe cel iubit;

străpunge iadul care

nu-i poate sta

împotrivă si străbate

cerul.”(Părintele Arsenie Boca)

Sociomania

noiembrie 2011 27



Pentru că o fată poate să se dăruiască, în timp ceun băiat nu se poate dărui. E creaţia lui mai dintopor, aşa, şi nu poate să facă o dăruire totală, cao fată. De aceea fata trebuie să fie foarte atentăcând, cum şi cui se dăruieşte.

7. Persoana cu care ne vom căsători este aleasăde noi sau de Dumnezeu? Şi de noi, şi deDumnezeu. De noi prin acţiunea noastră şi deDumnezeu prin voinţa Lui, pentru că El vrea ceeace noi vrem, dacă noi vrem după El.

8. Cât trebuie să dureze perioada de prietenie încare să se cunoască doi tineri pentru a se lua încăsătorie? Biserica recomandă 8 ani. Pentru ceimai bine orientaţi, 4 ani. Pentru cei şi mai bineorientaţi, adică pot sesiza exact lucrurile, 1 an.Pentru excepţii, o zi.

9. Ce facem în cazul în care băieţii nu vor să aibărelaţii serioase cu noi? Adică nu vor să se

căsătorească, ci doar să se distreze. Ce să facem?Dacă sunt neserioşi, rupeţi relaţia cu ei. Nu staţiaşa, ocupate, până îi vine lui ideea nu ştiu ce săfacă.

10. Cu privire la cel care se căsătoreşte cuprietena care a suferit un grav accident şi edesfigurată. Acela s-a căsătorit cu ea din milă,frică de Dumnezeu sau iubire? Nu ştiu. Însă încăsătorie nu avem voie să facem ceva din milă.Nu e voie. Dacă faci din iubire e bine. Mila e,desigur, o virtute creştină, dar nu poţi să faci

aceasta in căsătorie. Cum sună, când cinevaspune: „Aş vrea să te iau în căsătorie din milă?”Dar când spune: „Te iubesc aşa de mult, că vreausă te iau în căsătorie, dacă eşti şi tu de acord.”Cum vi se pare?

11. Este adevărat că ce e al tău e pus deoparte? Eadevărat că nu exista destin, că nu există noroc,că nu există predestinaţie. Există zodii, dar nuexistă influenţa zodiilor. E adevărat că ce e al tăue pus deoparte în sensul că Dumnezeu are pentrufiecare darul Său. Dacă te referi la un prieten sau

la viitorul tău soţ, şi asta e adevărat. Numai cătrebuie să acţionezi. Dacă nu acţionezi, nu seîntâmplă nimic automat. Nu trebuie să aşteptămminuni.

12. E adevărată afirmaţia că o femeie poate faceun bărbat să fie bun sau rău? Da! Aşa este. Darmai sunt şi bărbaţi excepţie, care nu se lasăprelucraţi.

13. Care este vârsta cea mai potrivită pentrucăsnicie atât pentru o fată, cât şi pentru băiat?Nu există vârstă, există om. Unele fete se potcăsători la 16 ani, altele la 17, altele la 19, altelee bine să se căsătorească la 26, depinde de om. Şila băieţi e la fel.

14. Ce trebuie să facă o fată care are un prietenteolog, dar ei îi place de un alt băiat? Ei se înţelegbine, iar prietenul fetei, teologul, ştie că ei îi placede acel băiat. Păi ce trebuie să facă ea?Întrebarea este ce trebuie să facă el, teologul. Trebuie să o lase în treaba ei. Asta e, e simplu. Cerost are? Pentru că mintea şi sentimentele curg,ele se canalizează spre ceva. Dacă abaţi, abaţi;

dar apa se duce tot la mare. Şi atunci de ce sărişti? Este un risc foarte mare. Ce rost are să aiprobleme peste 23 de ani? Mai bine acum. Acume mai dureros, dar asta este. Trebuie spus „larevedere”. E dureros, e complicat, dar e semnbun, ţi-a rânduit Dumnezeu să cunoşti la timp.

15. Este păcat ca doi tineri să stea împreună, darei, totuşi, să trăiască curaţi înaintea luiDumnezeu? Se poate, am văzut eu câteva cazuri,dar e un pic complicat. E foarte riscant! De ce?Pentru că Dumnezeu a lăsat în om mai multesubstanţe chimice, mai multe glande, cum ar fi

glanda hipofiză. Trebuie să fim atenţi: „şi nu neduce pe noi în ispită”, că ne ducem noi înşine.»

l

Ionela Dumitriu

Elevă la



Negrești – Vaslui, clasa

a XII-a E, profil real,

specializarea

mate-info.

I c o a n ă

p e s

t i c l ă

noiembrie 20118

sociomania



***

În vreme ce, naufragiată dar fermecătoare,se apropie de o insulă muntoasă şi împădurită,într-un remake din 1976 al filmului King Kong ,actriţa Jessica Lange murmura uşor: „Cred căăsta va fi cel mai grozav loc din viaţa mea.” Unobservator pedant ar putea adăuga: „Şi cel maiumed.” Decorul ales pentru întâlnirea eroinei cumaimuţa uriaşă îl constituia Kauai, o insulă dinHawaii, al cărui munte central este cel mai umed

loc de pe Glob.Peisajul este într-adevăr suficient dedramatic pentru a găzdui „căminul” celei maicelebre „fiare” de la Hollywood. Un vulcan stins,Muntele Waialeale – pronunţat aproximativ „uai-alei-alei” se înalţă drept din ocean, iar craterulsău este acoperit aproape în permanenţă de nori.Creste ascuţite ca muchia unui cuţit separăravene adânci, săpate de ploaie in mii de ani, iar

vegetaţia luxuriantă coboară până pe plajele

aurii. Deloc surprinzător, Kauai este o destinaţiepreferată de regizori: filmul South Pacific a fostturnat parţial aici, ca şi primele secvenţe dinRaiders of the Lost Ark.

***

Cel mai umed loc de pe Terra. MunteleWaialeale face parte dintr-un şir de vulcani ce seînal ă de pe fundul oceanului, adânc de 5500m.ț Ei s-au format unul câte unul, pe măsura ce lavas-a ridicat spre suprafaţa fundului oceanic dintr-un „punct fierbinte” din măruntaiele Pământului.

Scoarţa terestră se află aici într-o continuămişcare spre nord-vest, cu aproape 100mm pean, deoarece placa tectonică alunecă pe stratulsemitopit de dedesubt. „Punctul fierbinte” rămâneînsă nemişcat.

Fiecare vulcan a fost mutat treptat descoarţa în deplasare şi a devenit inactiv, oferindu-i altuia posibilitatea să se formeze deasupra„punctului fierbinte”. Waialeale, vulcanul dinInsula Kauai, şi-a început dezvoltarea în acestmod acum aproape 6 milioane de ani, iar cea maitânără insulă, Hawaii, este încă în formare.

Waialeale îşi merită numele, careînseamnă „apă debordantă”. Aici, media anuală aploilor este de 12 350 mm, aproape de 20 de orimai mare decât cea din Londra. Aceasta este ciframedie; în 1948 valoarea a fost de trei ori maimare! Acest potop este adus de vânturile umedece străbat Oceanul Pacific dinspre nord-est. Cândcurentul de aer atinge versanţii MunteluiWaialeale, năvăleşte în ravenele sale,condensează şi îşi revarsă încărcătura de apă.

Unul dintre efectele acestei umezeli estevegetaţia montană ca de seră ce creşte aici.Mlaştina Alakai, din apropiere, adăposteşte o

veritabilă junglă cu plante şi păsări rare, într-unsmârc aburind, cu ape de culoarea ceaiului şirăchită neagră. Printre copacii fantomatici de aicise află lapalapa , ale cărui frunze tremură la ceamai uşoară adiere, şi ohia , cu inflorescenţe de unroşu-aprins. Toţi copacii sunt înveliţi în straturide muşchi umezi, care transformă ramuri subţiricât un deget în „bureţi” verzi, groşi cât braţul.

Ploile, noroiul şi pantele abruptedescurajează vizitatorii, Waialeale fiind astfel feritde efectele turismului, vizibile pe mai toateinsulele Arhipelagului Hawaii. Dacă mangustelevor fi ţinute departe, Waialeale va rămâne încontinuare acceaşi grădină a raiului îndrăgită deregizori şi actori.

*** Cu aproximativ 5 milioane de ani în urmă,

strămoşii albinărelului hawa-iian au traversat3200 km peste Pacific, venind din America deNord şi au coborât în Kauai şi pe alte insule dinHawaii. Grupurile au rămas izolate unele de altele – pe insule, pe recifele de corali şi în văileîndepărtate. Toate păsările aveau hrană dinabundenţă, dar cele care aveau ciocul cel mai

bine adaptat la hrana din regiune au supravieţuitşi s-au înmulţit.În scurt timp – în termenii evoluţiei,

fireşte s-au dezvoltat specii diferite de albinărel,

G

e

o

g

r

a

f

i

e

Minuni ale naturii

Muntele

Waialeale

f o t o : F r e e L i c e n c e G N U

Sociomania

noiembrie 2011 29



cu forme variate de ciocuri. Un cioc lung şisubţire, uşor încovoiat, ca al păsării kiwi, poatepătrunde în florile tubulare pentru a culegenectarul. Un plisc scurt şi gros este ideal pentrua sparge seminţele sau fructele în coajă. Cioculputernic poate perfora scoarţa copacilor,extrăgând larvele. Majoritatea celor 15 specii de

păsări de aici au puţini membri, numeroase fiinddoar păsările ce se hrănesc cu insecte şi nectar,precum amakihi si apapane.

l

Diana Roxana Ciolan

Elevă la



Negrești – Vaslui, clasa a

XII-a A, profil umanist,specializarea filologie.


sociomania

30noiembrie 2011



foto: Adnana Marica



COSMIN VAMAN: De ce te-ai apucat de muzică?

ALEXANDRA ANDREI: Pentru că atunci cândcânt mă simt cu adevărat eu. Devenim, pemăsură ce creştem, suma oamenilor pe care îiîntâlnim, a cărţilor pe care le citim, a iubirilorcare ne-au marcat, a filmelor pe care le-am văzut,

a celor mai intense trăiri. Cred că trecem prinviaţă şi încercăm să adăugăm la ceea ce suntemcâte puţin din frumuseţea lumii. Sufletului meumuzica îi vorbeşte cu la fel de multă claritate cumo fac cuvintele din cărţi. Ascultând muzică, amînceput să descopăr frumuseţea lumii prin ochii,sau mai bine zis sunetele, celorlalţi. M-am apucatmai apoi de scris muzică pentru că e felul meu dea le arăta celorlalţi cum văd eu frumuseţea dinlume şi cum simt să o sporesc.

C.V.: Ai câştigat mai multe trofee la festivalurile

din ţară şi o mulţime de alte premii pe lângă ele.Cât de important este pentru tine ca muzica ta să primească acest tip de recunoaştere?

A.A.: Premiile în sine sunt o formă efemeră derecunoaştere. Câştigarea unui festival dinRomânia nu este echivalentă cu obţinerea unuistatut de artist „mare”. Pentru asta e mult demuncă dincolo de festivaluri cu premii. Pedrumul ăsta eşti singur cu chitara ta. Dar pânăacolo, obţinerea acestor premii mă ajută să văd

că drumul pe care merg este unul bun, căprogresez de la an la an, că muzica pe care oscriu ajunge din ce în ce mai uşor şi mai frumosîn sufletele celorlalţi. E şi puţină mândrie aici,dar în primul rând e multă bucurie în a-ţi vedeamunca apreciată şi a descoperi tu însăţi, demulte ori cu surprindere, că ai evoluat şi că eşticu un pas mai aproape de a-ţi împlini visul.Păstrez amintiri foarte frumoase de la festivalurilela care am participat. Trofee am obţinut la Tulceaşi Vatra Dornei în 2009, Caracal în 2010, iar anulacesta la festivalurile de muzică folk de la Ploieşti

şi Alba Iulia. Dar îmi amintesc cu drag de maitoate participările la festivalurile din ţară, laSiret, Călăraşi, Brăila, Sulina. Peste tot amîntâlnit oameni minuna iț

M

u

zi

c

ă

f

o

l

k

De-a v-aţi ascunseleaDe-a v-aţi ascunselea

cu muzicacu muzica Interviu cu Alexandra Andrei

Ascultătorul român de folk al prezentului, spre deosebire deiubitorul de folk din perioada „Cenaclului Flacăra”, se găsește într-osituație de semi-perplexitate, datorită faptului că există în momentulde față mai multe centre folkistice (practic în fiecare mare oraș),foarte multe fenomene muzicale izolate, în sfera de interes pe care ovizăm aici, precum și o sumedenie de festivaluri de folk. Să nu mailuăm în calcul și povestea „Folk You”, care a stârnit multe pasiuni,multe polemici mai mult sau mai puțin cordiale, și în plus decalitri decerneluri virtuale pe blogurile care au lansat acest topic...

În exact aceeași ordine de idei, unul dintre cele maiimportante centre folkistice din țară este fără îndoială situat în parteade est a țării, cu climă temperată și o faună pe măsură. Ați ghicit –dragul nostru târg al Ieșilor. Iertat să-mi fie tonul, de la Iași au plecatnume importante în folkul românesc recent, dar cu festivalurile stăm

nu prea bine.M-aș bucura dacă mi-ați permite să amintesc generația meade folkiști (ușor trecuți, în medie, de 30), toți cu „rampa de lansare”

în Iași: Prefix 032, Craii de Curtea Veche, Pur și Simplu (Sebastian Albuși Tudor Popa), Non-non-sens (Paul Arva și Lucian Darie), Catharsis,Măr Verde, Estudiantina (George și Iulian Baldovin), Cătălina Beța,Walter Ghicolescu, Andrei Bauer, Nu Acum.

Nume noi continuă să apară, ceea ce nu-i rău de loc. Alexandra Andrei a participat la Cercul de chitară folk de laliceul negreștean „Nicolae Iorga”, apoi a avut suficientă determinare și talent să câștige (în ultimii trei ani) suficiente premii

încât să-mi fie destul de greu să le țin minte (la „încheierea ediției” știam de 15).Cosmin Vaman (fără îndoială unul dintre cantautorii mei preferați, de care ne vom ocupa cum se cuvine în numărul

următor al revistei) i-a luat Alexandrei Andrei un interviu, în exclusivitate pentru noi. Peste puțin timp cei doi vor inversarolurile, Alexandra Andrei ne va oferi un interviu cu Cosmin Vaman. Vă doresc audiție plăcută..., pardon, lectură plăcută!

(Florin Onică, membru fondator al grupului folk Nu Acum)

4ART

noiembrie 2011 33



pe care îmi face mare plăcere să îi reîntâlnesc cufiecare ocazie.

C.V.: În momentul acesta numele tău are deja rezonanţă în rândul folkiştilor tineri din România. Cât de uşor ţi-a fost să ajungi aici?

De fapt nu mi-a fost foarte uşor. A făst plăcut,dar nu întotdeauna uşor. Am început să cânt înclasa a XI-a la Cercul de Chitară al LiceuluiNicolae Iorga din Negreşti organizat de FlorinOnică (de tine). Faptul că îmi doream să fiuprintre cei mai buni de acolo m-a motivatsemnificativ la început. Aşa am început să „leg”primele acorduri, să cânt prima melodie cap-coadă de una singură, să capăt încrederea de aface ceea ce fac acum ca autodidact. Acolo i-amîntâlnit pentru prima oară pe cei care mai târziumi-au devenit modele, iar mai apoi prieteni şicolegi de scenă – Nu Acum, Paul Arva, IuliaGuşatu, Sebastian Albu, Andrei Bauer, WalterGhicolescu. Trebuie să recunosc că am fost foarteonorată şi emoţionată să fiu şi eu la un momentdat invitată la Cerc.

C.V.: Care e prima piesă pe care ai compus-o şi care e piesa care îţi este cea mai dragă?

A.A.: Prima piesă am compus-o pe versurile AneiBlandiana. Sinceră să fiu, iniţial am rămas şi eusurprinsă de faptul că am putut scrie muzică. Am

crezut că e o piesă banală, pe care nu va vreanimeni să o asculte vreodată. Am primit însănumeroase încurajări, de la Florin Onică de lapărinţii mei, iar apoi de la viitorii mei colegi descenă. În final piesa asta mi-a adus multebucurii. Cât despre cea mai dragă, ştiu cărăspunsul standard este „toate îmi sunt la fel dedragi”. Dar o să aleg să fiu sinceră – de obicei celmai dragă îmi e piesa cea mai recentă. Acum ease cheamă „Parfum de limonadă”, pe versurile luiGellu Naum. Iar înainte de ea, cea mai dragă mi-afost „Dulce mic” (nu sunt convinsă că nu îmi esteîncă), pe versuri proprii. Nu e o piesă despresensurile ascunse ale vieţii, ci despre ceva multmai „mic” şi personal: pasiunea mea pentrudulciuri. Nu cred însă că cele mai mari melodiivorbesc despre lucruri mari. Cred că cele maibune piese sunt cele mai sincere, şi asta încerc săfac şi pe mai departe cu muzica mea.

C.V.: Ce muzică asculţi cu cea mai mare plăcere?

A.A.: Deşi sunt încadrată în genul „folk”, ascultcu drag şi alte genuri muzicale, în special bossa-

nova. Pe viitor mă văd cochetând cu mai multegenuri muzicale din această zonă. Ca să fiusinceră, şi jazz-ul îmi face destul de insistent cuochiul. Ascult Caetano Veloso, Elis Regina, Tom Jobim, Leonard Constant, Norah Jones şi alţii.

C.V.: Care sunt colaborările muzicale de până acum?

A.A.: Prima colaborare, din care am avut foartemulte de învăţat, a fost cea cu trupa Nu Acum,unde am fost backing vocal. Din punct de vedere

tehnic, e una dintre colaborările care m-au ajutatmult să progresez. Am mai colaborat cu AndreiDănilă şi desigur, în ultimul timp, cu tine.Urmează o colaborare cu Paul Arva şi, sper, vormai fi şi altele.

C.V.: Ce te vezi făcând peste 5 ani, sau altfel spus, ce vrei să te faci când vei fi mare?

A.A.: Momentan sunt studentă la Facultatea dePsihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrulUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, înanul al doilea la specializarea Psihopedagogiespecială. Sper ca, în paralel cu cântatul pe scenă,să fac o carieră în meloterapie – terapie prinmuzică pentru copii cu dizabilităţi. Pe mine m-aajutat mult muzica până acum şi aş vrea să potsă o folosesc pentru a ajuta, la rândul meu, maideparte, pe alţii.

l

interviu realizat de Cosmin Vaman

4ARTART

Cantautor de muzică folk,născut la Bacău în 1984.

În prezent, redactor promovare laUAIC Iași.

noiembrie 20114



Clubul Cinefililor din Iaşieste un proiect al FundaţieiCulturale „Timpul”, realizat încolaborare cu Casa de Cultură„Mihai Ursachi” de către ungrup de cinefili ieşeni, care seocupă de prezentarea operei

cinematografice a unor regizorireprezentativi pentru curente,şcoli naţionale de film saustiluri cinematografice. Astfel,sub forma unor medalioanelunare, în fiecare zi demiercuri a lunii se proiecteazăcâte un film al regizorului ales,încercând a oferi o imagineconcludentă asupra viziuniiartistice a respectivului crea-tor.

Încercăm să evităm omanieră elitistă de receptare afilmelor, propunându-ne sărestabilim contactul cu titlu-rile de calibru, opere net opuseculturii de tip mall ; practic, nesituăm în zona filmul de artăşi facem o mişcare de rezis-tenţă contra filmului comercialunde accentul este pus peactor şi efecte speciale, peviolentarea publicului prinpoveste sau pe divertisment -

acest deziderat este secundar intenţiilor noastre.Principala preocupare este o familiarizare în mod direct, prin

vizionare şi discuţie, cu filme „tari” care predispun la meditaţie şi

filtru critic. Totodată, în acest scop, în mod constant, pe blogulclubului sunt postate o serie de materiale informative redactate decătre membrii echipei (dosare critice, comentarii, anunţuri etc.).

Definim activitatea clubului nostru ca fiind o încercare deculturalizare şi familiarizare cu fenomenul cinematografic la nivel deartă vizuală purtătoare de mesaj, în contextul acestei propuneri depetrecere a timpului liber făcută publicului ieşean iubitor de cinema,miercuri de miercuri, începând cu ora 18.00, în sala „Diotima” aCasei de Cultură din Parcul Copou.

l

Dana Abageru(coordonatoarea „Clubului Cinefililor”)

Filmul în care copiii sunt centrulde interes se încadrează într-o zonăspecifică de receptare critică. Copiii nusunt nişte fiinţe liliputane din„Călătoriile lui Gulliver ” care trebuie tratate cugrijă sau subestimate, ci reprezintă căi distincteşi intermediare ale devenirii umane: cunoaştereaşi trăirea nu sunt nişte explozii care se întâmplăinstantaneu omului, ci sunt conti-nue şi urmeazăfilozofia treptelor.

Am urmărit multe filme în care copilăria,universul lui Antoine de Saint-Exupery de Mic

Prinţ, este miezul. şi nu este vorba de motivaţiamea profesională, ci de convingerea că nu trebuiemarginalizat actul creativ orientat spre înce-puturi, inocenţă, primi paşi, etape de gestaţie

spre identitate. Ceea ce suntem ca indivizi îşi arerădăcinile în modul în care am început să neformăm: să te uiţi spre toate părţile din om estefascinant, la tulpină, la ramuri, dar rădăcinile auceva aparte sunt ascunse şi susţin viaţa dedeasupra. Desigur, nu intru în complexităţifreudiene şi nici nu insinuez că tot ceea cesuntem se datorează copilăriei noastre, pentru căeste simplisim şi neadevărat: suntem sumaalegerilor noastre în viaţă, dar antrenamentulpentru ele începe în copilărie.

Aici e miza pentru care mă uit şi la filme

cu şi despre copii! De la copiii pierduţi în tragicalume mare în care îi pune Angelopoulous (Peisaj în ceaţă ) la entuziasmatul copil cu balon roşu(Albert Lamorisse, „Le balon rouge” ), de la prea

C

i

n

e

m

a

t

o

g

r

a

f

i

e

4ART

H t t p : / / c

l u b u

l - c i n

e f i l i l o r . b l o

g s

p o t . c o

m /

C l u b u l C i n e f i l i l o r

C l u b u l C i

n e f i l i l o r

d i n I

a ş i

Exerciții libere de receptare cinefilă

Filtrarea realității prin copilărie

Copiii Paradisului și Buddha prăbușit puncte de vedere iraniene

noiembrie 2011 35



devreme trezitul Ivan al lui Tarkovski (Copilăria lui Ivan ) la Salvatore cel fascinat de film din„Cinema Paradisio ” al lui Tornatore, de la fetiţasinucigaşă din „Satantango ” al lui Bella Tarr laomul de-o şchioapă din „Puştiul” lui Chaplin, dela băiatul complice căutării tatălui din „Hoţii de biciclete ” a lui De Sica la copiii expuşi demonilor

adulţilor în filmele lui Ingmar Bergman (din„Fanny şi Alexander” ), de la iubirea inocentă din„Jeux interdits ” la roşcovana soră a micului prinţdin „Le renard et l’enfant” al lui Luc Jacquet, dintoate se pot face analize comparatiste la diversenivele. Copiii furnizează o altă percepţie atimpului/realităţii/cunoaşterii şi pot fi folosiţi caartificiu de compoziţie în 3 direcţii: „pretext -text - context.”

Filmografia iraniană (sintetizând din cei 5regizori din care am reuşit să vizionez filme pânăacum: Abbas Kiarostami, Majid Majidi, Mohsen

Makhmalbaf, Jafar Panahi, Darius Mehrjui) are opredilecţie pentru tematica orientată în jurulcopiilor şi, de cele mai multe ori, îi pune însituaţii-limită pentru universul lor, în coliziuniinevitabile cu lumea celor mari, cu dimensiuneaprofund etică şi religioasă a lumii în care trăiesc,dar şi cu ameninţarea îndepărtării de ea prinacceptarea progresului şi a deschiderii spreOccident.

Regizorul Majid Majidi creează în Copiii

Paradisului un text din relaţia a doi fraţi, Ali şiZahra, şi îl amplasează într-un context larg al

presiunilor din familie şi din societatea

iraniană contemporană lor. „Nu mai eşti copil, ai deja 9 ani” . „Când aveam 9 ani, îmi ajutam părinţii ” este lecţiastrigată de tată lui Ali ce trebuie săînveţe să aplice responsabilitatea

aproape ca un adult. Dar, în acelaşi timp,inocenţa pusă în chingile realităţii reuşeşte să sestrecoare şi să respire cu plămânii proprii:comunicarea pe caiet arată înfrăţirea dincolo decuvinte, în intenţie şi ajutorare reciprocă, căci Alinu simte doar o datorie morală faţă de sora lui, ciun puternic ataşament şi o împărţire decomplicitate.

Pierzând papucii, Ali şi Zahra se află înmijlocul disperării şi problematica este pentru eiuna de viaţă şi de moarte (un dramatism ajustatcondiţiei lor): desigur, ne emoţionează şi simţimcompasiune pentru ei, mai ales că mereu intervinalte obstacole şi scopul lor este în permanenţăameninţat a nu fi atins. Intenţia regizorului nueste însă de a provoca o reacţie de milă, ci de aarăta frici, aşteptări, preocupări ale acestor copii,care cresc într-o armonie unul cu celălalt pentrua ţine piept dizarmoniei neaşteptatului exterior.Ali fuge din disperare pentru salvare şi se simte

înfrânt în final pentru că nu a reuşit să îşi ţinăpromisiunea faţă de Zahra, iar bine-meritatul locîntâi nu îl alină, fiind ca un îndoliat la scenapremierii. Majidi nu face în film o tonalitate

sumbră a întregii situaţii, care, prezentate logic şisec, ar putea fi văzută drept un caz social, ciurmăreşte emoţiile şi percepţia copiilor, care auresurse duble: pentru tragic şi firesc în acelaşitimp.

Este inserată coliziunea cu oamenii maricare fac regulile - fie inflexibile (profesorulresponsabil cu disciplina), fie permisive(antrenorul) şi uneori Ali este mai descurcăreţdecât tatăl care pare mai stângaci sau pur sisimplu prea împovărat. Majid Majidi pune toateacestea în termeni de ” punct-contrapunct” , nupentru a sublinia arid o antiteză, ci pentru apotenţa că universurile umane în creştere nutrebuie subestimate. Baloanele şi peştii aurii suntlaitmotive şi prin ele copiii se abstrag problemelortemporar, dar în final este o sugestie decoincidenţă între vis şi realitate: tatăl are pe

bicicletă perechea de pantofi roşii pentru Zahra şisuferinţa se va sfârşi. Cel puţin până laurmătoarea.

Umorul, pasajele de ludic, alergăturacontinuă, perspectiva lăsată pe mâna copiilor,toate par a face filmul destul de simplu şi eposibil să fie aşa, dar atuul său la nivel detehnică este articularea. i Kiarostami a avutȘ filmul „Unde este casa prietenului meu?” bazat totpe o alergătură de la un sat la altul a unui copilîn dorinţa lui de a-l scăpa pe un coleg de lapedeapsă, dar acesta optează pentru un ritm maipuţin alert, pe o narativitate redusă la minim, peo situaţie întinsă ca într-o schiţă, pe durata uneizile, cu scene filmate static. Majidi alege sădezvolte narativ, să multiplice perspectiva la doi,să combine dinamismul cu staticul, să spună opoveste, nu să analizeze strict un nivel aldatoriei/emoţiei. Dezideratele fiecăruia îldetermină să urmărească scopul prin mijloacespecifice până la urmă.

Regizoarea Hana Makhmalbaf ilustreazăîn Buddha prăbuşit un univers tensionat.Martoră este Bahtai, curiozitate în verde şigalben. Fetiţa de 6 ani vrea să înveţe să citească

aşa cum face băiatul vecinilor şi, în ciudafaptului că lumea celor mari are reguli greu deînţeles, ea se încăpăţânează să îşi atingă scopul.Bahtai nu vede că femeile nu au drept la


f o t o : F r e e L i c e

n c e G N U

4ART

36noiembrie 2011



cunoaştere, că suntdependente de voinţabărbatului, că nu li sepermite să înveţe,pentru că nu le estenecesar în viaţadestinată prin naştere,

că libertatea este uncuvânt abstract ce seizbeşte iremediabil decortina extremistă amusulmanilor funda-mentalişti şi căsocietatea de oamenipaşnici şi religioşi din

care face parte este redusă la tăcere de ominoritate ce-şi impune prin forţă legile imuabileale cuvântului sfânt transformat în bici de ordineşi de morală interpretată uman. Filmul este plin

de metafore (barca de hârtie ce călătoreşte pe râu,ghidând-o pe Bahtai, groapa-capcană în carecade Abbas, armele false, dar violenţanedisimulată, caietul jefuit sistematic de foilesale, rujul ca obiect al păcatului, orele în aerliber, ploaia de fân din final), de antagonisme, deun ireconciliabil absurd (băieţii copie când petalibani, când pe americani, ilustrând practictoată confuzia spre care se îndreaptă în devenirealor).

Locul unde a fost filmat este Bamyan - aicia existat o antică statuie imensă a lui Buddha, pecare talibanii au distrus-o pentru că nu acceptau

în preajmă semne ale altor religii (chiar dacă înzonă nu exista niciun budist), iar istoriciiconsideră că, dacă ar fi fost încă în picioare, ar fireprezentat, probabil, una din minunile lumiimoderne. Filmul debutează cu o secvenţă dedocumentar ce surprinde distrugerea statuii şiinfiltrarea fricii în conştiinţe, coborâtă până înstraturile fragede: copiii învaţă prin procedeulmimetismului şi lumea celor mari este oglinda lorde referinţă, iar băieţii ce se comportă ca talibaniişi o pedepsesc pe Bahtai nu sunt decât victimeale expunerii la un comportament lipsit detoleranţă pe care îl preiau ca model de putere şide afirmare. Filmul nu este o poveste pur şisimplu, ci îmbracă un manifest şi dă un ghiont dereflecţie asupra exagerărilor absurde în careoamenii trăiesc în unele zone retrase alepământului.

Bahtai vrea un caiet şi ia rujul mameipentru a avea cu ce scrie pe el. Îşi foloseşteinteligenţa vânzând patru ouă pentru a-şi atingescopul şi merge la şcoală, dar nu este primită, citrimisă acolo unde învaţă cele ca ea. Fetele.Perspectiva ei este folosită drept unghi indirectcritic asupra regimului, pentru că folosind copilul

ca martor-personaj reflector-participant regizoa-rea aduce în prim-plan adevăratele punctenevralgice. Scenele din "joaca de-a războiul" (ceseamănă izbitor cu Împăratul muştelor ) spun mai

multe despre ce se întâmplă în lumea prezentă cao condiţie pentru cum va arăta lumea viitoare, cusferturi de oameni deja orientaţi inconştient sprecontinuarea absurdului instaurat ca lege, cusacrificatori şi sacrificaţi, cu o "joacă de-arăzboiul" ce va deveni "un război cu care nu e de joacă". Discernământul este inexistent din cauza

vârstei fragede şi abolit în conturarea lui dinpricina fricii şi a nevoii de dominaţie / supra-vieţuire. Te impresionează simplitatea şi suferinţasinceră, inocenţa lui Bahtai care vede joaca dură,dar nu acceptă realitatea şi fuge spre a dobândiaccesul în zona unde se învaţă "povestiri hazlii",unde se înfiripă o lume adusă de semneîntortocheate pe filele albe de caiet, spaţiuresursă şi concurent pentru urâta lume de afară.

“Dacă poezia şi cinema-ul nu ar exista,atrocităţile războaielor lumii moderne ne-ar fi transformat sigur în cele mai sălbatice bestii ale

istoriei. Conducătorii pun arme în mâna copiilor de 18 ani ca să se omoare unul pe altul pentru a face lumea mai bună. Într-o astfel de "lume mai bună",sunt recunoscătoare tatălui meu că mi-a pus în mâna camera de filmat .” (Hana Makhmalbaf)

Hana Makhmalbaf avea 19 ani când arealizat acest film (premiat la festivalurile de filmde la Berlin şi San Sebastian) şi unele stângăciisunt explicabile: uneori umorul submineazăcredibilitatea, Bahtai sună un clopoţel la şcoală şinimeni nu o pedepseşte sau îşi lasă fratele acasălegat de pat şi nu mai ştim ce se întâmplă cu el.Sunt detalii, dar unui profesionist nu îi scapă!

Aşa cum Sofia Coppola a fost încurajată de tatălei, şi Hana a avut parte de acelaşi tratament, darse simte clar emanciparea de sub viziuneapaternă.

Lewis Carroll o crea pe Alice, Mark Twain pe Tom Sawyer, Mario Vargas Llosa pe băieţii din„Oraşul şi câinii” , J.D. Salinger pe Caulfield în„De veghe în lanul de secară , şi toţi puneauaceeaşi întrebare în subsidiar:” copiii ar trebuisă rămână la nivelul poveştilor sau ar trebuifolosiţi pentru a-i provoca pe adulţi săvorbească despre ceea ce acestora le e teamăsă vorbească?

l

Daniela Abageru

„Despre mine în câteva linii... am terminatLitere (Română-Engleză) şi masterul(Hermeneutică). Lucrez în educaţie. Măinteresează: cărţile, filmele de artă (ClubulCinefililor), concertele şi mai ales călătoriileși munții. Cred mult în oameni şi în copii şipariez pe «investiţia» în ei.”

4ART

noiembrie 2011 37



Publicat în 1962, Zbor

deasupra unui cuib de cuci adevenit imediat un roman clasical contraculturii şi a fostecranizat de regizorul MilosForman 13 ani mai târziu, cu Jack Nicholson şi Louise

Fletcher în rolurile principale.Pelicula a primit 5 premii Oscar,6 premii Bafta şi numeroasedistincţii la festiva-lurile de filmnaţionale şi internaţionale.

Filmul exprimă într-omanieră directă nevoia omuluide libertate, dar şi teama lui de ase o accepta şi folosi, deşi areaceastă posibilitate. Tratamen-tele psihiatrice aplicate de SoraŞefă Ratched (Louise Fletcher)

sunt însoţite deseori de efectesecundare denaturante a sănă-tăţii mintale. Majoritatea perso-najelor sunt internate voluntar,

iar altele forţat, fiind private de libertate dinmotive politice sau sociale cum este cazul luiMcMurphy.

Deşi diagnosticul stabilit de medic esterelativ, se recurge la tratamente cu efecte tra-umatizante ca terapia cu şocuri electrice, loboto-mii. Toate acestea sunt posibile, deşi personajulMcMurphy (Jack Nicholson) menţionează cadrullegal oficial ce interzice aceste metode barbare de

terapie. Romanul prezintă aspecte reale, studiatede autor cu atenţie în timpul muncii sale laospiciu. Astfel, Ken Kesey notează pe primapagină a cărţii: Lui Vik Lovell care m-a asigurat că nu mai sunt balauri, apoi m-a condus în bârlogul lor.

Pe lângă tragedia americană, subiectulfilmului urmăreşte problemele de etică din psi-hiatrie şi frica oamenilor de a reacţiona accep-tând ca libertatea lor să fie compromisă.

Imaginile sugerează uneori mai mult decâtcuvintele. În aceeaşi măsură, uneori, imaginile nupot sugera ceea ce cuvintele ar putea. Regizorul l-a ales pe McMurphy ca peronaj principal alsubiectului, deşi cartea e o reflexie a gândurilorindianului. Surzenia acestuia îl ajută să treacădrept un personaj inofensiv şi să afle mai multelucruri decât ceilalţi pacienţi. În cadrul filmuluiindianul rămâne în umbră, însă romanul îipermite să se manifeste mai mult, el fiindnaratorul. Personajul principal este noul venit,McMurphy, care se remarcă prin nonconformism.Deşi închis de mai multe ori, acesta ignorăgraţierea fizică şi îşi păstrează spiritul liber. Fiindîn ospiciu în timpul Campionatului mondial de

baseball i se interzice să urmărească evenimenulsportiv. Remarcabilă este secvenţa în care laradio se transmit comentarii de la meciurile dinCampionatul mondial, iar în paralel pacienţii

discută într-o şedinţă terapeutică despreproblemele din viaţa personală, acceptândajutorul medicamentos al asistentei Ratched.

Bancini (Josep Elic), în postura depersonaj secundar rosteşte replica laitmotiv „suntobosit, sunt istovit”. El este un personaj bătrân,care transmite poate singurul lucru adevărat,

autentic şi important, compromiţând rutinadiscuţiilor terapeutice.

Secvenţa în care McMurphyle da instrucţiuni pacienţilor nebunişi le explică procedeul prin care săpună momeala în undiţă este redatăcu meticulozitate prin imagini şireplici semnificative extrase dinroman. Peştii mici si morţi suntluaţi dintr-o pungă de plastic caapoi cărligul să le străpungă ochii.Unul dintre personaje, Billy Bibbit (Brad Dourif)

analizează cu dezgust ochiul peştelui momeală.Această secvenţă a filmului pare să poarte ideeasubtilă a titlului.

Cheswick (Sydney Lassick) observă căcelelalte personaje s-au retras din jurul său şidecide să îi caute. Spaima lui îl determină săignore importanţa condusului vasului, scopul săuprincipal fiind de a-şi găsi colegii. Învărtitulvasului în larg pare asemănătoare confuzieipersonajului. Lipsit de simţ practic, acţioneză însensul egoismului dezvoltat prin internareavoluntară în ospiciu.

Metafora titlului îi vizează pe cei din

sanatoriu care la şedinţele terapeutice nu inten-ţionează să se elibereze de egoismul propriu,rănindu-i astfel pe ceilalţi. Analogia cu un cuib decuci îi aparţine lui McMurphy care numeşteşedinţele terapeutice sugestiv: „chiolhan deciuguleală”. Fiecare dintre personaje, în felul său,e un „cuc” (pasăre fără cuib, ce-şi depune ouăleîn cuibul altor păsări) ce şi-a făcut „cuib” însinistrul sanatoriu din cauza unei inapentenţeexistenţiale recunoscute (majoritatea celor pre-zenţi acolo sunt instituţionalizaţi voluntar), fiindîn aşteptarea iluzorie şi neconştientizată amomentului în care vor reuşi să-şi ia „zborul”,adică să revină la o viaţă aşa-zis normală pe care,însă, nu o părăsiseră niciodată. Singurul carerealizează acest lucru şi care are forţa necesarăde a-şi asuma această libertate va fi, în final,Chief Bromden.

l

Dana Simiuc

C

i

n

em

a

t

o

g

r

a

f

i

e

Zborbordeasupraeasupra

unuinui

cuibuib

dee

cuciuci

... de ce râzi,

Martini? nu

eşti un idiot.

acum nu mai

eşti nebun,

băiete, eşti

escar ...

A absolvit liceul negreştean„Nicolae Iorga” în anul 2009,profilul real, specializarea mate-info. În prezent este studentă în

anul II la Facultatea de Fizică,specializarea Fizică-Informatică dincadrul Univ. „Al.I.Cuza” - Iaşi.

4ART

38noiembrie 2011



Luni, 17 octombrie 2011, s-adesfășurat la Casa de Culturădin Negrești - Vaslui vernisajulexpoziției de pictură, grafică,fotografie și machete tematice„Emoții de toamnă”. Au fostexpuse lucrări ale elevilorGrupului Școlar Industrial

„Nicolae Iorga”, realizate în cadrul Cercului de Arte Plastice „4ART”,coordonat de profesorul de educație plastică Pavel Eremei. Acesta a expusdeasemenea o parte dintre lucrările sale. În continuare, redăm fragmente dindiscursul rostit în debutul vernisajului.

„Mulţumită acestei modalită i de exprimare realizez oț comunicare prin intermediul spaţiului bidimensional. Importantesunt trăirile pe care le aveţi atunci când intraţi în contact cu artaemoţională iar în acele momente faceţi parte din opera de arta.Fiecare dintre dumneavoastră trăieşte şi înţelege ceea ce vede

într-un mod personal iar prin asta subliniem adevăratafrumuseţe a mesajelor transmise. Aceste mesaje trebuieinterpretate prin analiză. Pentru ca discursul să nu devinăplictisitor, las fotografia, desenul şi pictura să îl continue.

Fotografia artistică reprezintă o preluare a imaginilor într-o modalitate subiectivă. Rezultatul preluării imaginilor se observăîn momentul în care aceste imagini încep să comunice cupersoana care le vizualizează. Opera de artă ia naştere atuncicând perceperea mesajului este interpretată şi începe sătrezească amintiri, să creeze poveşti sau să ducă privitorul într-un alt univers. În câteva cuvinte, acest mijloc de exprimareprezintă adevărul estetic aşa cum îl percepe el iar înţelesurileaferente preiau din orizontul visual esenţa care poate transmitemesajul într-o modalitate cât mai profundă.

Când vă vorbesc despre fotografie tind să asociez aceastăexprimare cu acele momentele în care eu, ca om, am surprins uncadru; mi-aş dori să analiza i fiecare fotografie şi să o lasa i săț ț intervină asupra emo iilor astfel încât să trăi i acele momente înț ț care am surprins imaginea.”

l

Pavel Eremei

A

r

t

e

p

l

a

s

t

i

c

e

Elsinia Guralivu - „Cheia Sol”

Andrei Boitan - grafică

Foto: Adnana Marica

Machete „Casa țărănească”

Profesor de educație plastică la Grupul Școlar Industrial„Nicolae Iorga” din Negrești – Vaslui.

Expoziţie de pictură,xpoziţie de pictură,

grafică, fotografie şirafică, fotografie şi

machete tematiceachete tematice

la Casa de Cultură

din Negreşti

E m o ţ i i

E m o ţ i i

d e t o a m

n ă

d e t o a m

n ă4ART

noiembrie 2011 39



Cercul 4ART şi-a început activitatea la Grupul şcolarIndustrial „Nicolae Iorga” pe data de 17 octombrie 2009, prinobiective şi modalită i de lucru specifice artelor plastice.ț

Un an mai tîrziu activitatea a început să îşi măreascănumărul de participan i i odată cu aceasta au început să aparățș i lucrări realizate prin munca în grup – produsele realizateș

pentru proiectul multilateral Comenius „Intercultural Dialogue

as a Means to Develop Creativity and Innovation”, la care aparticipat şcoala în perioada 2009-2011; basoreliefuri care aufost amplasate în cancelarie sau pe holul liceului.

Spa iul i capacitatea redusă a atelierului au condus laț ș desfă urarea activităș ţii în natură sau în alte spaţii – holul şcolii,foi orul de la intrarea profesorilor, parcul din curteaș şcolii sauchiar alte spa ii din ora .ț ș

În anul şcolar 2010-2011 cercul şi-a făcut sim ităț prezen a prin expozi ii, precum i prin ateliere de lucru – ț ț ș produsele realizate au fost incluse în con inutul revistei ALS OB.ț

Importan a cultural artistică a cercului i-a pus amprentaț ș în formarea şi dezvoltarea colectivului cât şi în educarea artistică

a persoanelor care au intrat în contact cu Cercul 4 ART fie prinintermediul expozi iilor fie prin simpla vizionare a lucrărilor.ț

Elevii care sunt membrii actuali ai cercului (în parantezăam notat sfera manifestării artistice sau domeniul specific deinteres) sunt următorii:

• Raul Blăni ă (grafică)ț

• Alexandru Cre u (grafică, PC design)ț

• Elsinia Guralivu (pictură)• Mariana Vasilachi (pictură, grafică, design)• Andreea Molan (pictură, design)• Diana Molan (pictură)•

Nimirceag Laura (grafică)• Nimirceag Alexandra (pictură)• Andrei Boitan (grafică)• Ana Moroşan (pictură, arhitectură)• Elena Moroşan (pictură, arhitectură)• Răzvan Rusu (pictură, grafică PC)• Bogdan Coşoveanu (pictură, grafică)• Adnana Marica (fotografie, grafică)• Alina Axinte (grafică)• Bianca Vulpe (pictură, design, grafică)• Eduard Năsuiescu (grafică, PC design)• Radu Emilian Artene (pictură)

În revista ALS OB au fost incluse lucrări în lut realizateîn cadrul atelierelor de modelaj. Au fost alese câteva dintre elepentru paginile care introduc rubricile, iar pe DVD-ul careînso e te revista pot fi vizionatețș şi celelalte.

l

Pavel Eremei

A

c

ti

vi

t

ăț

i

e

x

tra

c

ur

ri

c

ul

ar

e

Cercul deCercul de

arte plasticearte plastice

„4ART”„4ART”

Andreea Mihaela Chiriac - „Pești”

modelaj în lut de

Eduard Cristian Tomozei

noiembrie 20110

4ART

Profesor de

educație plastică laGrupul Școlar

Industrial

„Nicolae Iorga” dinNegrești – Vaslui.



foto: Adnana Marica



Lake Poets is a term loosely applied tothree English poets, Robert Southey, Samuel Taylor Coleridge and William Wordsworth, who

lived in the Lake District of England. LakeDistrict is a region of mountains and lakes, inCumbria, north-western England. A populartourist destination since Victorian times, the LakeDistrict is one of the most scenic areas of England. The area’s many lakes, mountain tarnsand streams, waterfalls, offer a variety of scenery

unmatched elsewhere in the country. The LakeDistrict is a very compact area extending only

about 50 km (30 mi) from north to south andabout 40 km (25 mi) from east to west and rising

in four points to a height of over 900 m (3,000 ft).Scafell Pike (978 m/3,209 ft), in the west of the

Lake District, is the highest point. The scenery of the area, and in particular it's most noted

feature, the lakes, are a result mainly of glaciation during the last Ice Age. The lakes lie inbroad U-shaped valleys, scoured out between thehighlands by the glaciers. The most important areLake Windermere, Derwent Water, ConistonWater, Ullswater, Ennerdale Water, CrummockWater, and Bassenthwaite Lake.

William Wordsworth was one of the mostaccomplished and influential of England'sRomantic poets, whose theories and style createda new tradition in poetry. Wordsworth was bornon April 7, 1770, in Cockermouth, Cumbria. He

developed a keen love of nature as a youth, andduring school holidays he frequently visited

places noted for their scenic beauty. In thesummer of 1790 he took a walking tour through

France and Switzerland. Wordsworth went toCambridge in October, 1787, and remained thereat St. John’s college till the beginning of 1791. He

never opened a mathematical book and thus lostall chance of obtaining a fellowship.

In 1798 Wordsworth and Coleridgepublished a book of poems entitled Lyrical

Ballads . This work is generally

taken to mark the beginning of the Romantic Movement inEnglish poetry. Wordsworth

wrote almost all the poems in the volume,including the memorable “Tintern Abbey”.Coleridge contri-buted with the famous “Rime of

the Ancient Mariner”. Representing a revoltagainst the artificial Classicism of contemporaryEnglish verse, Lyrical Ballads was greeted withhostility by most leading critics of the day.

Wordsworth and his sister settled in 1799at Dove Cottage in Grasmere, Westmorland, a

beautiful spot in the English Lake District. Thepoet Robert Southey as well as Coleridge lived

nearby, and the three men became known as theLake Poets. His chief originality is, of course, to

be sought in his poetry of nature. Certainly, hewas one of the most truthful describers of Nature.

Samuel Taylor Coleridge was born inOttery St Mary, Devonshire, on October 21, 1772,two years after Wordsworth, one year after WalterScott. From 1791 until 1794 he studied classicsat Jesus College, Cambridge University, andbecame interested in French revolutionarypolitics. In June 1797 Coleridge met and beganwhat was to be a lifelong friendship with the poetWilliam Wordsworth and his sister Dorothy. The years 1797 and 1798, during which the friends

lived near Nether Stowey, in Somerset, wereamong the most fruitful of Coleridge’s life. The

two men anonymously published a joint volume

of poetry, Lyrical Ballads (1798). The openingpoem of the first edition of the Lyrical Ballads ,“The Rime of the Ancient Mariner ”, is, in a precisehistorical sense, the only true ballad in the book. The poem is essentially a narrative one, anddescribes a meeting between the title characterand a guest at a wedding. The Wedding Guestexpects to hear an amusing anecdote from theMariner, but finds himself listening to the story of a horrific supernatural ordeal. In the autumn of 1798 Coleridge and Wordsworth left for a trip tothe Continent; Coleridge soon went his own way,spending much of his time in Germany. In 1800

he returned to England, and shortly thereaftersettled with family and friends at Keswick in the

Lake District. In 1816 Coleridge took residence inthe London home of an admirer, the doctor

James Gillman. There he wrote his major prosework, Biographia Literaria (1817), a series of autobiographical notes and dissertations onmany subjects, including some brilliantlyperceptive literary criticism. Despite the fact thathis best-known works were written by 1800, andthat several of these remain unfinished,Coleridge’s status as a major poet has remained

secure. The dramatic end to his period of poeticproduction, and his habit of leaving workincomplete have become legendary, and he eventurned these problems into the subject of a poem,

Zona L

S

t

u

d

i

u

l

i

t

e

r

a

r

LANDSCAPE – A SOURCE OF INSPIRATIONANDSCAPE – A SOURCE OF INSPIRATION

FOR ROMANTIC POETSOR ROMANTIC POETS(with special reference to the Lake Poets)(with special reference to the Lake Poets)


noiembrie 2011 43



“Dejection: An Ode ” (1802), anagonizing expre-

ssion of his desire for poetic inspiration.Robert Southey (1774-1843) was born in

Bristol and educated at the University of Oxford.He was a good friend of the poet Samuel TaylorColeridge, with whom he made plans, whichnever materialized, to found a utopian community

on the Susquehanna River in the United States.Partly in preparation for this scheme, Southeyand Coleridge married sisters. Southey and EdithFricker wed in 1795; Coleridge and Sara Frickercourted and wed at the same time. Southeytravelled in Portugal in 1800, where he gathered

material for a Portuguese history and completedhis long poem Thalaba the Destroyer (12 volumes,

1801).In 1803 he settled with the Coleridge

family at Greta Hall, Keswick. Southey became apolitical conservative and was appointed Poet

Laureate in 1813. He wrote voluminously tosupport the household, including narrative poemssuch as The Curse of Kehama (1810) and a fineLife of Nelson (1813). In 1821 Southey publishedA Vision of Judgement , a long poem written inhonour of British King George III. In the prefaceto this poem, Southey vigorously attacked theworks of Lord Byron, who retaliated with a parodyof A Vision of Judgement in 1822. His prose isnow regarded more highly than his poetry.

Southey wrote essays on moral issues, editedworks of Sir Thomas Malory and produced

volumes of history. There are few English writers

who have been the subject of more controversy indifferent kinds than Robert Southey. Southey wasparticularly influential in the days when betterpoets of his own age were still forming themselvesand when other better poets, younger as well asbetter, had not produced anything.

l

Narcis Aprodu


f o t o : F r e e

L i c e n c e G N U

Profesor delimba engleză

la Liceul„Mihail

Kogălniceanu”din Vaslui.

Windermere

The largest lake in England, Windermere is located in thenorth-west, in the Lake District National Park of Cumbria.The area first attracted attention in the early 19th centurywhen it became the chosen home of a group of poets(including William Wordsworth, who lived at Rydal at the

northern end of Windermere). They extolled the area’sbeauty in their writings, and by the Victorian era the districthad become a popular tourist destination. This pictureshows swans at Bowness-on-Windermere on the easternshores of the lake.

Cumbrian Mountains, England

North-western England’s Cumbrian Mountains includeScafell Pike, the country’s highest peak. The range alsoincorporates the Lake District, an area of rivers and lakesthat became famous when several British poets, includingWilliam Wordsworth, settled there in the early 19th century.

Zona L

44noiembrie 2011



Is it possible to enjoy medieval literaturein twenty-first-century English classes? Yes, it is.

Some teachers tend to consider the whole

literary output produced in Britain beforeShakespeare as an obsolete form of art, whichmost students would repute farfetched and

difficult to understand in terms of contents andmeanings; others argue that literature should be

read in the original language, which, in the caseof English medieval literature, would beincomprehensible for readers who ignore MiddleEnglish.

Well, since literature is also a form of communication not necessarily to be studied fromstrictly esthetic, textual, and phonolo-gical /phonetic perspectives, English medieval literaturecan be an enjoyable source of learning, a mirrorof the times where students can find themes that

are still relevant nowadays. Today’s Englishversions of Middle English texts serve the purpose

perfectly. The author who offers the most valuable

range of topics and characters is GeoffreyChaucer, acknowledged as the “father of the

English language”, whose private family matterswould attract major tabloids nowadays. Despitelacking noble origins, Geoffrey was the best-connected poet at court: his wife’s sister,

Katherine Swynford, was the long-term mistressof John of Gaunt, Duke of Lancaster, KingEdward III’s fourth son. All his life he was on theedge of great events: wars, plagues, revolts andregicide. Therefore, he understood peopleintimately, from all classes of society and walks of

life, and delighted in exposing human limitations.Chaucer’s major work is the collection of

stories called The Canterbury Tales, whose frameis the pilgrimage to the shrine of St. Thomas

Becket in Canterbury. At Southwark, in London,the poet joins a company of twenty-nine pilgrims,

who agree to compete for a prize by telling stories

on the way. Domestic, religious, romantic, andfairy stories figure among The Canterbury Tales,where the poet sheds light on the three mainfeatures of English medieval society: the church,the city and the gentry.

Students are often amused by the corrupt,immoral and sexual scenarios, as well as the newtype of bourgeois financial freedom and power,which serve as backdrops to familiar events

developed to their ultimate limits. Self-betrayalappears to be one the most humorous and

popular theme in English classes, shown aboveall by the long autobiographical prologues of The

Pardoner and The Wife of Bath : the former shareswith his mates details of his job; the latter

discusses her relationship with men. Both thesecharacters remind readers of three of today’s

popular types of “entrepreneurs”:Christian institutions selling religiousitems and making money out of their own

and other people’s creed; social climbers marryingseveral times in order to become well off; VIPs

showing off their religious sentiment despite their

own reproachable conduct.In the Knight’s Tale , present in many

secondary school textbooks, Chaucer relies on

the human tendency to be contradictory inreligion and life in general. Despite their pagan

nature, Astrology Zones and psychic readings arethriving businesses in most Christian countries,and plenty of Bible literate people, appalled byother cultures’ idolatry, make choices accordingto their “personal oracle responses” every week.Consequently, students easily identify thecontrasts within the text between the warmhumanity of mortal characters with the coldharshness of the pagan gods, who control events.

Chaucerian deities are fake and mean.

Actually, they are as dishonest as the summonerof the Friar’s Tale, who lies so much that he no

longer recognizes the truth. He meets a devil witha thorough knowledge, but he takes no notice. He

is so used to seeing the church as a giantfinancial racket that words like “Hell”, “truth,” or

“fiend” have no meaning for him left. After readingthe tale, students often sustain that, in our timeas well, it takes a strong faith to attend services,where what is being preached often differs from

what has been being perpetuated for long. The twenty-four Canterbury Tales are,

indeed, an authentic source of medieval fun,which deals with uncertain boundaries, mixedmotives, and contradictions. Every reader can seehimself/herself mirrored in the poet’s witty and

cutting remarks. Everyone is offered a chance togo back in time with a special treat: the genius of

the father of English poetry. Therefore, is it possible to enjoy Geoffrey

Chaucer and medieval literature in twenty-first-century English classes? Yes, it is.

l

Cosimo Pizzuti

L

i

t

er

a

t

u

r

ă

e

n

g

l

e

z

ă

m

e

d

i

e

v

a

l

ă

Is it possible to enjoy English

medieval literature?

Profesor italianspecializat înliteratura englezămedievală. În prezentlocuiește înVancouver.

noiembrie 2011 45



Necesitate

Acum, când viaţa-i tot mai dură,

E de dorit s-avem guverne

C-un Cantemir pe la CulturăŞi câte-un Ţepeş la interne!

Fotbalul

Fotbalu-i divinul sport

Ce impune-un mod plenar

O risipă de efort…

Mai ales financiar!

Dorinţă

Dorim ca-n fotbal să nu fie

Aranjamente de-orice gen.

Iubim terenul din Regie

Dar nu…regia din teren!

Negreştiul va fi propus „municipiu”

Nişte inşi cam pătimaşi

„Municipiu” vor să-i spună,

Că la fel i-au zis „oraş”

De pe când era comună!

Protecţia animalelor:

Plimbându-mă prin parc, odată,

Găsii prin tufe un căţel.

Eu l-am spălat, dar al meu tată

S-a oferit să-l stoarcă el!

Invitaţie la masă:

Bunicuţa, drăgăstoasă,

La masă-şi pofti odorul,

Însă el preferă masa

Unde e calculatorul!

Salariile cadrelor didactice:

Noi luminăm poporul iar,

Dar nu primim o leafă mare…

De parcă dascălul nu-i far,

Ci-i doar o biată lumânare!

Starea unor cămine culturale.

Văzând clădirea nu prea bună,

Întreb cu voce emotivă:

-Ăsta-i căminul din comună?

-Da! Din comuna…primitivă!

Tradiţie

Din străbuni avem o modă

Şi o respectăm, fireşte:

Nu contează cine-i vodă,

Tot corupţia domneşte.

Zona l

Cr

ea

ți

e

li

te

ra

r

ă

-

ep

i

gr

am

e

Efectul terapeutic alEfectul terapeutic al

epigrameiepigramei

Constantin Manea

Născut la

26 mai 1958 la Roşieşti,

jud. Vaslui

Studii:

Liceul Pedagogic Bârlad

Facultatea de Drept

UAIC Iaşi

Prezenţe publicistice:

Urzica, Flacăra – Rebus, Vremea nouă.

Prezent în 14 antologii de epigrame

46noiembrie 2011



***Relaţia om-lume ca un întreg de

metafizică şi concret, e condiţionată deînţelegerea acesteia şi de putinţa vieţuirii (cusine). Adevărul şi binele (cu rol de convenţii

definitorii şi vitale cadrului social), raportatela faptă, se manifestă în eafăcând parte, împreună cu altevalori, din bazele raţiunii; şi,cum justeţea legăturii dintrefapte este filtrată individual printr-un adevăraproximativ şi determinată de concordanţaconceptelor, Raţiunea este Conceptul, estesuma adevărurilor acceptate în ambele lumica element de echilibru, ca soluţie pentruexistenţă.

***În raţiune, sub intenţia autentificării,

răul ar trebui judecat ca un anti-bine, unsimplu antonim ce contrabalansează mersulfaptei într-o singură direcţie, pentru că,constituent prin simpla existenţă, dar şiopozant, validează binele.

***În lumea comună, cadrul socio-uman

de zi cu zi, individul se sustrage voitînţelegerii răului ca motiv (pentru că asta ar

da prea multă libertate faptei), îl judecădrept atitudine neconformă, şi îl condamnăîn baza reacţiunii, deci a sumei de efecte.Astfel raţiunea suferă mutaţii de ordintipologic şi, din ce ar trebui să fie (constantăatitudine spirituală direct proporţională cuconştiinţa comună, filtrată şi ea individualprintr-o judecată justă a valorilor proprii, şiprimită ca un filon vital al condiţiei umane),suferă nuanţe dogmatice, ideologice, devinecondiţionată de tema unui timp istoric şi de

o societate dată, şi este redusă la un conceptabstract şi nesigur, aliniată fiind la ungeneral întotdeauna imperfect în raport cuindividualul.

***Înţelegerea lumii în care fiinţează îi

oferă omului (ca unitate particulară)posibilul unei axe într-o structură spaţiu-timp ce însumează cadrul tuturor expe-

rienţelor, unde se întrevede şi trebuinţadepăşirii condiţiei singulare aindividului şi, de aici,perspectiva modelării şi chiarasimilării lui de către cetate,

ca univers uman, întregind.Alternând între conştiinţă, afect,

opţiune, de unde îşi poate primi deschidereacătre împlinire (printr-o desluşire a sineluiprecum şi către o ordine construită cu şi în sensuri universale) dar şi închiderea, (prinrefuzul sensului general, printr-un slabdiscernământ în mobilitatea gândirii, plasân-du-se pe o poziţie strict marginală şiclamând libertatea în chip de negaţie aîncadrării), individualul îşi poate pierde liniaproprie (soluţia de continuare în întregire)reducând la valoarea propriei pecep ii stareaț de satisfacere imediată a fiinţei proprii, prinnatura libertăţii sale constitutive (dar fărăpercepţia libertăţii ca fenomen ce naştefenomen, şi nici a limitelor proprieiexistente), rămânând înţepenit în capcana

instinctuală caracteristică speciei şi sus-pendat într-o existen ă aproximativă speci-ț

fică necunoaşterii naturii lucrurilor.

Zona L

Cr

ea

ți

e

li

te

ra

r

ă

-

ju

r

na

l

fi

lo

so

fi

c

Marian Dănuț Adomnicăi Bucureşti„Născut în anul Domnului 1977, cea dea cinsprezecea zi a lui august,

ceasurile 4 de noapte.” Participant la Cercul de Artă Decorativă

(secțiunea „bandă desenată”) din cadrul Palatului CopiilorBucurești - coordonator profesor Sorin Anghel.

În prezent elev al Grupului Școlar Industrial „Nicolae Iorga” dinNegrești, în clasa a XIII-a C - frecvență redusă.Hobby: alpinismul, pe care îl practică ori de câte ori are ocazia.

Jurnal de ideiurnal de idei

noiembrie 2011 47



un boxer cu pumnii fragili

mă uit în jur ca şi cum s-ar face lumină

cât de curând. îţi spui: folosesc multe

cuvinte pentru că revelaţiile sunt puţine.

aburul iese din mine încâlcindu-mă în

funiile lui. ninsoarea prin care mă mişc ca

un boxer cu pumnii fragili e venită din

copilăria mea. multe cuvinte pentru că

revelaţiile sunt puţine. notează asta

în jurnalul tău. în rest ninsoarea prin

care mă mişc cu sângele încremenit.

***

departe sunt de toate astea

pe vremuri era un adevăr

cu care mă puteam înţelege

acum doar kilometrii din glezneîmi numără cuvintele

ce atunci arătau supunere

un armistiţiu nu mai poate

înghesui totul într-o greşeală

caut epuizarea maratonistului

când timpul se opreşte la finish

kilometrii acoperind neantul

crescut în gleznele copilăriei

lucrările

călătorim cu geamurile aburite într-un 41

gata să explodeze la orice frână. afară

în realitatea oraşului plouă mărunt şi

apăsat ca o ceartă veche pe care

ţi-o aminteşti tocmai acum

când nedormit ai lăsat garda jos. nimeni nu

şterge geamurile aburite. poate nu vor să

rupă

vraja sau poate că ştiu ce e dincolo iar

geamul aburit e un fel de anestezic. oricum

eu vreau să văd. simt că ploaia asta vrea

să-mi spună ceva. dintr-o singură mişcare a

palmei curăţ geamul şi mă prefac că înţeleg

tot ce mi se întîmplă.

Cr

ea

ți

e

li

te

ra

r

ă

-

po

e

zi

e

Emanuel GuralivuNascut în 1981.

Debut în volum: Trupul meu dimineața, 2008, Editura VineaCu poeme în revistele

Luceafarul, Tribuna, Apostrof, Argeș, Poezia, Convorbiri literare, Tiuk,

Egophobia etc.

Studii universitare în Economie și Litere.

Un boxerUn boxer

cu pumnii fragilicu pumnii fragili

Zona L

48noiembrie 2011



cap sau pajură?

şi străzile scurtate de foarfecele ploii

(taică-miu aseară mi-a povestit istoria

ceasurilor elveţiene şi sângele nu s-a clintit)

noi doi mergeam foşnind ca staniolul

(dacă sângele nu s-a clintit înseamnă

că sunt gol sau e numai întunericul?)

noi doi neaşteptat de vii pentru acest

timp al morţii

(aburul ce-mi iese pe gură ca un rest de

funie)

dintr-odată mi-ai spuscap sau pajură?

şi zgomotul monedei ca o inimă

(11:15 AM)

duminicã: da!

ceaţa se îndeseşte.

singur prin casã.

în cãutarea uşii.

soarele e pe traseuca orice bun taximetrist.

mişcãrile mele casniceunde sunt?

şi

ideea cã sunt un mãr coptce se

va

desprinde.

pasul suspendat al berzei

după un film de Theo Angelopoulos

zăpada se topeşte.

pumnii unui boxer

lovesc aerul.

nu ştiu cât o să mai dureze.nu ştiu cât o să mai pot

scrie fără să respir.nu ştiu cât o să mai pot sta

pe malul ăsta privindu-te.

îţi strig de aici că zăpada se topeşte.

că pumnii unui boxer lovesc aerul.

de pe celălalt mal tu încercisă nu mai foloseşti cuvintele.

rope-a-dope

tu eşti motivul pentru caremă tot uit la meciul dintre

george foreman şi muhammad ali

stau şi eu în corzi şi încasez pumnipregătind KO-ul din runda a opta

cu o combinaţie de stânga-dreapta

am ieşit să iau aerîn faţa mea parchează

o maşină cu numărul

IS 22 AER

da

e o noapte liniştită

fără câini sau beţivi

în timp ce ultimul fumse destramă

revăd combinaţia de stânga-dreapta

Zona L

noiembrie 2011 49



***

mâinile închise în buzunarele paltonului pentru a fi jupuite. totul în ţara asta e cât se poatede real. umblă cu mâinile tale jupuite şi nimeni nu se va mira. vor spune poate încă unulDumnezeu să-l ierte. da umblă cu mâinile tale jupuite. caută-le rugăciunea şi vezi cine te

urmează.

bunicul s-a trezit din patul de moarte. a venit la noi să-i spălăm rufele la maşină. destinullui de forjor pensionar în ţara asta. munceşti mult şi eşti prost plătit. ţară de hoţi. pasiunealui de cizmar amator. degeaba ştii să faci dacă nu ai cu ce. cum a făcut el sport cu apa cutrenu cu căruţa. cum omul era o hârtie în mâinile lui. am bătut cuie cu mâinile astea. s-a

oprit să-şi tragă sufletul. prooroc răguşit scos de la naftalină.

l-am condus la autobuz şi

vocea lui mânioasă alunga moartea.

mă voi trezi şi eu din patul de moarte

şi vocea mea mânioasă va alunga moartea

Molan Andreea & Pavel Eremei

„Drumuri spre fericire”

noiembrie 20110

Zona L



De-atâta dor…

Când o să mai pot oareSă simt din nou mirosul crud al ierbii,Să respir răsuflarea dezacordată a vântului?

Îmi e atât de dor de clipele naiveÎn care îmi puneam încrederea în fiecare răsărit de soare.Îmi e atât de dor să simt cum timpul se scurgeÎn timp ce eu îmi alint visele cu vârful degetelor.Nici nu mai ştiu cate goluri de dorAm răvăşit în neştire.Nici nu conştientizez cum m-a putut trezi un vis amarDintr-un somn profund şi pacifist…Cum să mai pot trece dincolo de noaptea sfântăPrintr-o perdea transparentă de speranţe?Cu ce tragere de inimă o să mai poată zorii să-mi vorbeascăDacă ei cred că eu i-am renegat voluntar?Cum să mai conving picăturile de ploaie să mă purificei să mă scalde în prospeţimea toamnei?Ș

Am ajuns să cred că nu există tortură mai insuportabilăDecât glasurile sublime de ucenici ai vieţii.Să respir aerul fiebinte al verilor,În timp ce trupul îmi e împietrit în scaunul neputinţei,Iar cugetul cufundat peste măsuraÎn versuri ireal de solitare,A devenit un scenariu demn de perfecţiune.De-atâta dor, îmi voi grava numele „copilărie” pe sufleti o să aştept să revină.Ș

Strigăt

Soarele se izbeşte între aţe de nori.E o dimineaţă abstractă

în care zâmbetul timid de libelulă asediază feţele tuturor.

Încă te afli în toate capilarele mele.Fără să vreau îţi iau forma chipului oglindită-n fiecare imagine a firii,

Iar pleoapele fremătânde şi grele caută ale tale gesturi necugetate. Tu, am impresia că nu ştiicu câtă dragoste te port în mrejele corpului meu.

Te plimb prin nervi, te duc spre-o inimă de ciclopcare stăpâneşte o furtună furioasă şi confuză.

Corabia sufletului meu goneşte din port în port.Mă face să mă simt bolnavă,

Aruncată-n ultima închisoare a nostalgiei,în care cred că te-aş respira chiar dacă m-ai ucide.

Salvează-mă din coconul care mă sugrumă!Vreau să devin un fluture multicolor.

Ridică-mă în valurile văzduhului! Tăcerile fragede modelează prea multe sentimente deşarte.

C

r

e

aț

ie

l

it

er

ar

ă

-

po

ez

i

e

Poesisoesis

Cristina BidirliuElevă la Grupul Școlar Industrial „Nicolae

Iorga” din Negrești – Vaslui, clasa a X-a A,

profil uman, specializarea filologie.

Alexandra NimirceagElevă la Grupul Școlar Industrial „NicolaeIorga” din Negrești – Vaslui, clasa a X-a A,

profil uman, specializarea filologie.

Zona L

noiembrie 2011 51



Mir

Fierul ne domină lumea,Aburul negru trece tăcut peste noi.Pasărea nu-şi mai desface aripa,

Totul s-a scurs în simpli atomi.Nu mai vedem lumina cea albă,

Întunericul vine încet chiar din zori, Turnu-şi întinde statura înaltă,Vrea să apuce o clipă din nori.Străzile-s goale de oamenii goi,

Zgomotul trece col după col , i,ț țș

Strângându-ne inima, răul frumosterge-adevărul …Ș

Suntem prinşi ca într-o capcană,Iarba nu ne mai plânge,

Apa aprinde în iazuri culori …

Epilog

Un rânjet ironic,O glumă de puf,

Un gând demonic ,O slabă putere de duhS-adună într-o lege,

S-adună într-un loc,În sufletul jucăriei

Făr’ de noroc.Cusută e gura,

Pierde-n într-un joc,Lumea nebunăPâlpâie-n foc.

Mariana Vasilachi

Mariana Vasilachi - „Cochilia visătoare”

Elevă la Grupul

Școlar Industrial

„Nicolae Iorga”

din Negrești –Vaslui, clasa a

XII-a A, profiluman,

specializareafilologie.

Zona L

noiembrie 20112



foto: Adnana Marica



Boston is a beautiful city, situatedbetween the north and south shore of Massachusetts Bay. I live just south of the city in

a town called Braintree, a home to someimportant American founders and among the

oldest permanent European settlements in thecountry. My state has an excellent school system

and is renown for its history, culture, cuisine,university education, and medicine. Despite its

high cost of living, it is a wonderful place to live. The history of Massachusetts has had an

immense impact on the United States. Plymouthcolony and afterwards the Massachusetts BayColony were the pioneer settlements in the 17thcentury that imported English culture, law, and

religion, in addition to the language, into theAmerican Colonies. Massachusetts was a majorshipping and manufacturing center in the newworld. It is the birthplace of the American

Revolutionary War and of many importantnational leaders since then. The city of Boston

built the first subway system in the country andclaims the oldest baseball stadium still in use,

the famous Fenway Park , a beautiful monumentto America's favorite pastime. Whether or not I

ever decide to live elsewhere, this area will alwaysbe my home.

For college, I left Braintree and traveledwest to the city of Worcester, in the center of mystate. I spent four years at Assumption College, asmall Catholic school of 2,100 undergraduatestudents, studying for Major degrees in Historyand Philosophy, with an emphasis on the

Foundations of Western Civilization. Thiseducation had an enormous impact on my life,

giving me a sense of curiosity and wonderment

about humanity and the world. I feel that mygrowth as a human being was propelledexponentially by this experience.

I suppose this impact was my impetus to

join the Peace Corps, a

famous organization in the USgovernment that gives UScitizens the opportunity to

volunteer in countries of need across the world. Iasked to be placed in Eastern Europe as I desiredto work in a former communist country. The

history of Marxism, its practical and politicalimplementation in society, and ultimately, itstransformation into a multi-party, democraticcapitalist system is something I find fascinating.

I often ask myself why I wanted to joinPeace Corps, an agency that would send me to

any of it's seventy-six countries with programs formore than two years. I think it was the

"unknown" aspect of it all, the thought that mylife could go, literally, anywhere in the next year,

that I had no idea where, what, or with whom Iwould be living and working. It was and still is a

personal experiment in faith.Perhaps my main motivation to leave theUS and volunteer abroad was education. No, notthe type we receive in class but the type wereceive in life. I believe it's called "experience".And what an experience it has been: eightmonths after I applied to Peace Corps, I wasassigned to teach English in Romania, and fourmonths after that, on April 26th 2011, I left forBucureşti. I stayed in Târgovişte with a host

family for three months; they were absolutelywonderful. During the week I trained to teach

English and speak Romanian. I was exposed to

much Romanian food and culture during mystay. I arrived in Negreşti, Vaslui in July and havebeen teaching at the high school sinceSeptember.

I have learned much about teaching sofar, that it is not easy, that it is a bigresponsibility, but that I love working with highschool students. While planning is often difficultfor me, teaching and interacting with students isan absolute joy. Like any country with a naturalassortment of people, Romania, and Negreşti inmy experience, has many intelligent, talented andeager students. I am glad I have the opportunity

to work with them and I am working hard inhopes that they will benefit from my presence.

Living and working here has beenwonderful and challenging in different ways.

There are the obvious cultural differences,especially among traditions, that I always seem tofind out about too late. Party celebrations of allkinds are rich and full; Romanians certainlyknow how to have a good time. The language, mygreatest foe here, continues to be difficult for me,but is absolutely learnable. There is a peculiarattitude towards success here that my culture

certainly doesn't share, so I have found it difficultsometimes to express my normal level of optimism. I find the national politics veryinteresting and worth watching (though I am

Eu & Lumea

V

o

l

un

t

a

r

i

a

t

P

e

a

c

e

C

o

r

p

s

Foto: Philip DeJoseph

From Boston to București :

An American Volunteer in Romania

noiembrie 2011 55



forbidden to comment or participate) - this is a

great relief as I am sick and tired of the Americanpolitical circus to which I am accustomed.Accomplishing everyday tasks is usually a littlemore difficult here because of the languagebarrier and the fact that I am usually unsureabout how certain business is conducted here.

However, I have great support within my townand from my organization so I never feel isolatedor that I haven't the ability to work successfully.

I have found Romanians very welcoming. They are proud of their country and their heritageand love to share it with me, in all its flavors.

Their food and drink, which is always given freelyand in large amounts, is absolutely delicious. I

especially love the produce and the cheese, not tomention the wine. I have 20 months until I must

depart and the mission of the Peace Corpsformally ends in Romania. I plan to make every

moment count and to leave on the mind of everyRomanian I meet a positive impression of anAmerica that cares for the well-being andprogress of its neighbors in the world. I also planto carry with me the experience I gain here backto my home and share with my family and friendsthe wonderful time I have already had here andthat I know I will have in the months to come.

l

Anthony DeJoseph

The Boston Customs House Tower, surround by the “BigDig” construction project in progress. This massive project

replaced the central artery expressway running throughthe middle of this photograph.

Foto: Philip DeJoseph

S-a născut în1988 în Boston.A studiat istoria

și filosofia laAssumption

College. În prezent,

voluntar PeaceCorps, predă

limba engleză laGrupul Școlar

Industrial„Nicolae Iorga”

din Negrești

noiembrie 20116

Eu & Lumea



foto: Adnana Marica



Un început sub semnul nostalgieisumbre. ,,…sosim în viaţa de apoi la fel dezdrobiţi cum suntem când părăsim lumea.” ,,…firea trecătoare a vieţii noastre efemere face săpetrecem pe pământ atât de puţin timp câtpetrece în noi apa pe care o bem şi cu pretenţii deposesie tot atât de întemeiate.” Aceste cuvintedefinesc subtextul întregului fir narativ alromanului Thirteen Moons al lui Charles Frazier,roman scris sub semnul nostalgiei pentruînţelepciunea primilor indieni stabiliţi peteritoriul Americii, dar la momentul redactăriiacestor gânduri, dispăruţi demult.

Romanul începe cu ultima parte a vieţii lui

Will Cooper, o viaţă pe care şi-o doreşte liniştită,în realitate ea fiind tulburată atât de ascensiuneamecanizată a societăţii americane (calea feratătrece foarte aproape de locuinţa sa),dar şi de trecutul său tumultuos darpitoresc pe un teritoriu într-ocontinuă schimbare: ,,…las trecutulsă mă conducă precum nişte rafalede ploaie purtate de vânt. Mi-amlăsat viitorul în urmă”.

Apropierea de roman prinpoeticitate. Frazier are o vădităpredilecţie spre a intra imediat în

detaliul de multe ori poetizat sau celpuţin livresc. După ce May îi iacartea din mână lui Cooper, ,,stingelumânarea suflând umed printrebuzele ţuguiate, în formă de arc.”Sfidând regulile progresului Will seadresează parcă sieşi: ,,Foloseştepoşta (în loc de telefon) şi învaţăvirtuţile răbdării şi ale tăcerii!”. Cutiade lemn de stejar a telefonuluiseamănă cu o râşniţă de cafea, iarmicrofonul său cu nara unui cal, lacare el vorbeşte destul de tare ,,ca să străbatăsârmele”. Are capacitatea de a suprapunetrecutul peste viitor dându-le amândurora ocoloratură poetică. Când ajunge la magazinulcare-i fusese încredinţat şi ia contactul cumirosul şi culoarea acelei lumi percepute ca fiindvechi, Will are senzaţia că lumea sa seintersectează cu acel timp.

,,Armele frumoase te ucid tot atât dedefinitiv ca şi cele urâte.”- formaţia de literat îlajută să vadă cu claritate dincolo de farmeculorbitor al armelor, de tainele vânătoriei şi aleomuciderii: câteva pagini mai târziu, fără a se

dezice de atitudinea precedentă, dar alunecândoarecum în lirism, compară cele două pistoale cucare urma să se dueleze cu Featherstone, aşezateîntr-o cutie de lemn, pe o catifea albastră, unul

peste altul, cu ,,doi iubiţi îmbrăţişaţi pe un patcu baldachin.”

În coliba în care o va găsi pe Claire izvorulcare trecea pe dedesubt, ieşit din adâncuri aveamiros de pământ umed şi de pietre din miezullumii - intrarea în universul afectiv se face pecalea olfacţiei, apoi a unei percepţii

supraomeneşti pentru că tot atunci o şiîmbrăţişează asemănând gestul cu o cădere înfântână.

Naratorul trăieşte undeva la frontieradintre concreteţe şi ficţiune: când e aproape săajungă la locul unde se afla stăpânul care l-acumpărat apucă o cărare veche, acoperită devegetaţie, abia conturată, putând foarte bine fiimaginară.

„Când Bear îşi aţinti privirea pe flăcărilegalbene din cămin atenţia sa părea a fi atrasă cade o reprezentaţie de teatru, numai că după

expresia feţei lui nu era vorba despre o comedie” -fraze ca aceasta capătă cu multă uşurinţă nuanţede tragism ce mocneşte undeva într-un viitor

narativ predictibil.Într-una din nopţile sale de veghe

petrecute în compania cărţilor, Willare temerea că tot apropiind carte defocul în scădere îl va lua somnul şiva scăpa cartea de pe jar privind apoicum toate cuvintele pornesc pe hornîn sus, într-o coloană de fum palid.

,,Trunchiurile subţiri ale plopilor,drepte şi palide păreau funii atârnate

de cerul întunecat.” - imagine careprobează cu certitudine (cel puţin caviziune) o etapă poetică premer-gătoare romanului. Din acelaşiregistru face parte şi imaginea cuaplecarea capului şi a pletelor pestechipul lui Claire, gest asemănat cutrasul draperiilor peste o fereastră

luminată.Sunetul zăpezii sub apăsarea

paşilor este asemănat, surprinzător,cu un chiţcăit - chemarea neîncetată a

naturii este prezentă în viaţa lui Will ca un filongenerator de multe reflecţii asupra cadruluispaţio-temporal al lumii. Aici îşi are punctual depornire chiar titlul romanului, de la cele patruanotimpuri şi luna cu cele treisprezece ipostazeale sale - doar ele ,,marcau timpul adevărat”.

Folosindu-se de personalitatea lui Bear(cu care de altfel se potriveşte), Will redă unadintre trăirile tatălui său adoptiv pe care le aveaori de câte ori ajungea la câmpie: avea impresiacă ar putea aluneca dincolo de lume, nefiindmunţii care să-i oprească plonjonul în vid.Înăbuşit suflul sfânt, odată scrise cuvintele devin

o barieră în faţa lumii. O întâmplare transpusă încuvinte e ţintuită locului în vreme ce tot ce seîntâmplă e schimbător chiar şi cele trecute îşischimbă forma în memoria celui care le-a trăit,

Recenzii

L

i

t

e

r

a

t

u

r

ă

Cele treisprezece

chipuri ale lunii ...

Traducere și note:

Anacaona Mîndrilă

Editura Polirom Iaşi, 2007.

Colecţia biblioteca Polirom,

600 pagini.

noiembrie 2011 59



ceea ce e scris e nemişcat şi fals în comparaţie cuoriginalul, e plat, neclintit, neprimejdios, ceva cee făcut să fie trecător devine definitiv. Will este deacord cu el, dar nu se poate abţine de la scris,consemnând chiar acest fapt, de a şti căsăvârşeşte un sacrilegiu.

O altă trimitere, de această dată la aspectul

literal al scrisului, face atunci când vede douăfetiţe indiene trăgând după ele o creangă mare dehicori ce, în praful drumului lăsau nişte semneasemănătoare cu rândurile de cuvinte. Alt aspect,dar mai umanizat al scrisului este cuprins înpasajul în care Claire îi deseneazăîntr-una din palme harta cu traseul până la eaacasă; Will simte pe piele fiecare zgârietură apenei, iar când aceasta îi scrie numele şi adresape cealaltă palmă el simte pauzele dintre cuvinte.Până când o va reîntâlni pe Claire la maturitate,prezenţa acesteia va reveni tot timpul în

amintirea lui Will, întrerupând ritmic firulnarativ, ritmicitate care poate avea rol terapeuticatât asupra cititorului, cât şi a personajuluinarator.

Personajul din umbră, personajul simbol.

La doisprezece ani Will este cumpărat şi trimis deacasă cu un cal, o cheie şi o hartă pe un drum cutotul necunoscut la graniţa teritoriilor stăpânitede tribul Cherokee. Ajuns acolo găseşte pe cinevacare-i purta haina dată de rudele sale pentrudrum, iar în spatele casei păştea calul care-idispăruse fără urmă (acestea sunt două elementecare, pe lângă vinderea şi trimiterea sa pe un

drum necunoscut alcătuiesc un scenariu iniţiatic,o regie bine alcătuită pentru formarea băiatului).Se pare că cel din spatele acestui cadru esteFeatherstone care îi lasă un bilet în buzunar şiun rest din banii pe care Will îi câştigase de laacesta la cărţi, bilet care dă lămuriri asuprafaptului că indianul îi urmărise traseul. De altfeltot Featherstone este acela care evită duelul cupistoale cerut lui Will, deşi acesta era cu totul înfavoarea primului.

Featherstone întruchipează tipul indianuluiîndepărtat de la obiceiurile străvechi şi adaptat lavalul de schimbări venite din partea englezilor,scoţienilor şi irlandezilor - atât pe linia civilizaţieicât şi pe cea genealogică era doar pe sfert indian,dar aparţinea unui clan ceea ce era îndeajuns casă fie recunoscut. Oamenii ca el, despuiaţi despiritul indian, aveau plantaţii, proprietăţi multe,sute de sclavi şi renunţaseră la vestimentaţiatradiţională.

Din istoria civilizaţiei amerindiene. Înpartea a doua a romanului Cooper face un scurtistoric al civilizaţiei amerindiene. Cum dintr-unpopor de războinici sângeroşi, în urmaînfrângerilor repetate suferite în faţa albilor, au

fost transformaţi într-unul paşnic de agricultori,oameni americanizaţi începând de la nume şicontinuând cu modul de viaţă. De fapt estedescrisă dizolvarea unei civilizaţii cu tot arealul

lor, în special al faunei şi înlocuirea ei cuanimalele domestice aduse de albi, faună care numai păstra nimic din pitorescul sălbăticiei de altădată. Totuşi câteva pagini după acest istoricvorbeşte despre porcii domestici care au fostlăsaţi să trăiască în sălbăticie, singurul lorcontact cu stăpânii fiind momentul tăierii lor,

animale care cu timpul se sălbăticeau şi începeausă vâneze raci şi peşti. Acest mic detaliu cred că estrecurat ca o speranţă în revenirea spiritului deviaţă pur indian. Un alt pasaj ar fi acela în careBear descrie modul de adaptare la iernile aspredin munţi ale unor indieni cunoscuţi de acesta încopilărie. Timp de trei luni aceştia nu făceauabsolut nimic decât să doarmă un somn foarteprofund asemănător cu cel al urşilor. Deşisecretul s-a pierdut, faptul de a fi readus dintrecutul îndepărtat poate sugera o oarecareresuscitare a simţurilor.

Personajul din umbră, personajuldefinitoriu. Înfierea lui Will de către Bear se facefără acte, fără prea multe cuvinte: acesta esteinvitat la el acasă unde se vor desfăşura toatănoaptea dansuri, noapte la sfârşitul căreia Williese afară şi vede ieşindu-i din trup aburitransformaţi de lumina lunii într-un halou,poalele hainei sale neamiatingând pământul, civenindu-i până sub genunchi. Deci Will ne apareschimbat fizic şi spiritual în urma acestei nopţi lacapătul căreia o reîntâlneşte pe Claire, parcăpregătit pentru ea.

Panoramă. Romanul are şi un caracter

documentar deşi autorul neagă orice implicaţie deacest gen, recunoscând-o doar pe cea ficţionalăsub a cărei protecţie redă câteva legende legate deOmul Verde şi de Călăreţul Negru care vesteausfârşitul lumii dacă indienii nu se întorceau lavechile tradiţii. Nu este o capodoperă, ci unroman viu în ciuda tuturor disoluţiilor careabundă la tot pasul, coalizate doar de recurenţaprezenţei iubirii pentru Claire.

l

Mihai Cătălin Ștefan

Recenzii

Absolvent al Facultății de Litere,secția română-engleză dincadrul UAIC Iași. În prezent, lucrează la Muzeul

Literaturii Române din Iași.

60noiembrie 2011



Tema Holocaustului din cel de-al DoileaRăzboi Mondial a generat cu consecvenţă unadevărat carusel de discuţii aprinse, un duel

permanent între susţinătorii ideii că vinovaţiiresponsabili de aceste crime trebuie să plăteascăşi cei care neagă aşa-zisa propagandă deautovictimizare a fiilor lui Israel. La mijloc, ceicare ar trebui să judece fără patimă aceastădispută clatină din cap şi din păcate preferă să îşispună în barbă: „ei, lasă că nu a fost chiar aşa,nu au fost ei chiar şase milioane care au murit înlagăre...”.

Tocmai acestora (dar nu numai) li seadresează recentele cercetări care scot la ivealănu doar grozăvia principiului de exterminare

antisemit, ci şi complicitatea popoarelor cu careputerile Axei au colaborat. Anul acesta s-aucomemorat la Iaşi 70 de ani de la pogromul din1941, la care au contribuit deopotrivă germani şiromâni, cu celebrele „trenuri ale morţii” în careşi-au găsit sfârşitul mii de evrei. Regizorul FlorinIepan filmează anul acesta un documentar despremasacrul de la Odessa din 22 octombrie 1941,unde de asemenea este arătat faptul că ArmataRomână este responsabilă pentru ucidereacâtorva zeci de mii de evrei. Faptele sunt probatecu documente, sunt citaţi dintre puţiniisupravieţuitori.

Un asemenea demers este reprezentat şide cartea lui Armin Heinen, România, Holocaustul şi logica violenţei. Cercetătorul german urmăreştemai multe aspecte ale crimelor de războipetrecute în Romania printre care violenţadictatorială („epurarea etnică” şi antisemitismul„salvator”), guvernarea Antonescu şi Holocaustul,violenţa militară: între războiul „salvator” şi„forma normală” a războiului, actele de violenţăale soldaţilor şi jandarmilor români şi ale trupelorde intervenţie germane, violenţa poliţienească;limitele terorii în „administrarea” maselor de evreişi a rromilor etc.

Profesorul Alexandru Florin Platon,decanul Facultăţii de Istorie a Universităţii“Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, apreciază înprefaţa cărţii că „interesul major pe care îlprezintă cartea lui Armin Heinen nu constă

numai în identificarea di-verselor paliere aleviolenţei. El esteconsiderabil sporit şi dedistincţiile operate deistoricul german în dina-

mica lor specifică. Ceea ce a particularizat,potrivit autorului, această violenţă militaro-administrativă este – nu găsesc alt cuvânt – caracterul ei adesea improvizat. În România,deportarea şi exterminarea evreilor din nordulBucovinei şi din Basarabia au fost departe de aavea natura metodică, planificată, pe care aceste

îngrozitoare operaţiuni le-au avut în Germanianazistă.”

Tuturor celor interesaţi de istoria recentă,dar şi de o dispută care părea că şi-a pierdutreperele identitare, aceste cercetări le vor fi defolos. Pe undeva, înţelegerea istoriei se situeazăîntre a ierta şi a nu uita.

Armin Heinen (n. 1952, Krefeld, Germania) este profesor

universitar la catedra de istorie modernă a Institutului de Istorie de

la RWTH (Rheinisch-Westfalische Technische Hochschule) din

Aachen. Autor a numeroase cărţi pe tema istoriei fascismului, a

avut ca temă la doctoratul obţinut în 1984 Legiunea „Arhanghelul

Mihail“.

l

Adrian Acatrinei

I

s

t

o

r

i

e

Despre Holocaust,

fără mânie ...

Absolvent al Facultății deLitere din cadrul UAIC Iași. Înprezent, la Editura UAIC Iași,

departamentul PublicRelations.

România, Holocaustul şi logica violenţei de Armin Heinentrad: Ioana RostoşEditura UAIC Iaşi, 2011.Colecţia Historica, 242 pagini.

noiembrie 2011 61

Recenzii



Literatura fantasy fiind o pasiune,cu tendin e spre „viciu” pentru mine, amț profitat de oportunitatea de a scrie acestarticol, fie el scurt, considerându-l o introducereîn acest fenomen vast şi derutant. Partea grea afost simpla alegere a unui autor, având în vederecă m-aş putea adresa atât cititorilor dedica iț

genului, cât şi celor care, auzind sintagma„literatură fantasy”, execută o impresionantăacroba ie mintală ajungând direct la „Stăpânulț Inelelor”. În nici un caz n-aş vrea să discreditezvaluarea operelor lui Tolkien, dar genul a crescut,atât în popularitate cât şi în diversitate, cea ce nuavantajează scriitorii genera iei noastre.ț

Lumea Disc este aparent sub forma unuidisc sprijinit pe spatele a patru elefan i stând peț spatele unei estoase uria e zburând prin vidulț ș cosmic. Peste treizeci de căr i create din putereaț imaginativă a minunatului Sir Terry Pratchett, au

fost publicate într-o perioadă de douăzeci şi şaptede ani, fiecare plină de imagina ie şi umor,ț urmărind dezvoltarea socială şi industrială aLumii Disc.

În prima carte a seriei, Culoarea Magiei ,suntem captiva i de povestea quasi-absurdă aț vrăjitorului Rincewind şi a D-lui Twoflowers,primul turist din lume. Cei doi sunt aduşiîmpreună prin circumstan e atât imprevizibile câtț şi neplăcute, mai ales pentru Rincewind care, înziua întâlnirii sale cu Twoflowers şi angajarea sadrept ghid al acestuia, este arestat, interogat, trasla răspundere pentru siguran a lui Twoflowers,ț

asaltat de membrii breaslei asasinilor din oraş,cât şi aproape incinerat în incendiul rezultat dinneatenţia lui Twoflowers.

Romanele din seria Discworld con in temeț şi motive comune care se reîntâlnesc de la o cartela alta. Clişee întâlnite în literatura fantasy suntparodiate în o mare parte a operelor, la fel şipoveştile clasice - în cărţi ca Equal Rites , sauCarpe Jugulum (aici sunt parodiate poveştile cuvampiri). Pe lângă toate astea găsim analogii cuprivire la probleme din lumea reală, cum ar fireligia în Small Gods , afaceri şi politică în Making Money .

Poveştile din seria Discworld sunt maimult sau mai pu in autonome, dar, având loc înț acelaşi univers fictiv, o parte din romane suntgrupate într-un arc narativ, continuând unnumăr fix de personaje şi întâmplări. Printrepersonajele des întâlnite de-a lungul seriei se potnumăra:

Rincewind : Primul protagonist al seriei, unvrăjitor lipsit de talent sau de vreun fel decalificare vrăjitorească şi având o completă lipsăde interes fa ă de acte eroice. El e fricosulț arhitipic care, în ciuda eforturilor de a evita orice

fel de pericol este întotdeauna implicat înaventuri extrem de primejdioase, în care ajungesă salveze lumea în mai multe ocazii.

Moartea : Drept personificarea antropo-morfică a mor ii, el are rolul de a ghida sufleteleț în lumea de dincolo. De-a lungul mileniilor adezvoltat o afinitate pentru oameni, rivalizată

doar de dragostea sa fa ă de pisici. Moartea apareț aproape în fiecare roman, fiind protagonist înunele sau având doar câteva replici în altele.

Jandarmi : Prezentate în mediul urban aloraşului Ankh-Morpork, romanele întocmite în jurul jandarmilor oraşului accentuează şoculcultural al unei lumi conduse de magie şisupersti ie în contact cu dezvoltarea tehnologicăț şi socială. Este povestea evolu ei jandarmilorț dintr-o gaşcă de trei aiuri i într-o for ă de poli ieț ț ț vrednică de titlu.

Seria se bucură de nenumărate premii, şi

onoruri, printre care şi titlul de Sir acordat lui Terry Pratchett pentru „performan e în domeniulț literaturii”. Recomandate atât pentru copii cât şiadul i, căr ileț ț Discworld ne pun la dispozi ie oț lume complet diferită şi surprinzător deasemănătoare cu a noastră, reuşind să te amuzeşi să te pună pe gânduri în acelaşi timp.

l

Alexandru Lupuleac

L

i

t

er

a

t

u

r

ă

f

a

n

t

a

sy

A promovat liceul în 2007 (GrupulȘcolar Industrial „Nicolae Iorga” din

Negrești). În prezent studiază engleza șigermana în cadrul facultăţii de litere,la UAIC Iași.

Seria Discworld

de Terry Pratchett

Recenzii

noiembrie 20112



Cele douăsprezece studii reunite în acest volum acoperă operioadă istorică de aproximativ 150 de ani, de la mijloculsecolului al XIX-lea şi până astăzi. Marta Petreu abordează

probleme spinoase ale istoriei şi ale istoriei ideilor – de pildă,problema evreiască, aşa cum a fost văzută în a doua jumătate a

secolului al XIX-lea, pe vremea când P.P. Carp soma guverneleRomaniei să înceteze războiul pe care îl purtau împotriva

popula iei evreie ti din ară. De asemenea, se ocupă de felul cumț ș ț a fost văzut Nae Ionescu de către contemporanii lui, de ideile şiatitudinile genera iei ’27, de complicatele rela ii ale lui Eliade cuț ț legionarii şi de modul simbolic în care s-a despăr it de ei, pentruț a-şi începe visata „via ă nouă”, de atitudinea lui Noica fa ă deț ț Securitate sau de magnificen a religioasă care l-a făcut pe Cioranț să scrie că datoria unui popor este să pună în lumină măcarunul dintre atributele lui Dumnezeu.

Bazată pe analiza minu ioasă a surselor de primă mână iț șpe contextualizarea românească şi europeană a fiecărui subiect,De la Junimea la Noica este rezultatul unei viziuni filosofice şi

morale unitare: una care ne înva ă că trebuie să ne asumam înț mod lucid întregul trecut, pentru că numai astfel mai este cuputin ă viitorul.ț

Cuprins: „Evreofili” şi „evreofagi”. apte autori despreȘ chestiunea evreiască • De la lupta de rasă la lupta de clasă. C.

Radulescu-Motru • Portretul „înva ătorului” ca diavol • Genera iaț ț ’27 între Holocaust si Gulag • Eliade, Sebastian, Ionescu, Cioran,„copii din flori” ai Romaniei interbelice • Cioran şi Eliade învizorul legionarilor din exil.

Antropologia şi problemele lumii moderne reuneşte treiconferin e sus inute în Japonia în primăvara anului 1986, pe careț ț

autorul însuşi a inten ionat să le includă într-un volum cu acestț titlu. Cele trei eseuri reiau temele majore care l-au preocupat pe

Levi-Strauss, actualizându-le. Pe lângă legăturile dintre „rasă”,istorie şi cultură, sînt abordate probleme specifice lumii globalizate

aflate în pragul secolului XXI, de la practicile economice laprocrearea artificială. Subliniind importan aț antropologiei ca nou „umanism democratic”, Levi-Strauss analizează raportul dintre relativismulcultural şi judecata morală, dintre gândireaştiin ifică şi gândirea mitică şi sustine că viitorulț

umanită ii va fi marcat de sfârşitul suprema ieiț ț culturale a Occidentului.

Din cuprins: Trei mari probleme con-temporane: sexualitatea, dezvoltarea economică şigândirea mitică • Procrearea artificială: femeivirgine şi cupluri homosexuale • Recunoaşterea

diversită ii culturale: ce ne înva ă civiliza iaț ț ț japoneză • Antropologi şi geneticieni • Relativism

cultural şi judecată morală

A

p

a

ri

ți

i

ed

it

or

ia

le

Editura

Polirom

Iași

Colecție: Seria de Autor Marta Petreu

Anul apariției: 2011

Număr pagini: 512

Preț: 34.95 RON


Număr pagini: 5280

Preț: 31.25 RON

Recenzii

noiembrie 2011 63



Lucrarea este rezultatul Simpozionului naţional Forme ale alienării culturale în epoca globalizării , susţinut la Iaşi, Facultateade Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „AlexandruIoan Cuza” Iaşi, în anul 2010, în cadrul proiectului de cercetareCNCSIS 932, nr. 1993/2008, Maladiile axiologice ale culturii europene .

Din cuprins: Puerilismul. O perspectivă axiologică;Imaginarul spaţial al globalizării, Rolul şi atitudinea preseiamericane în epoca globalizării, Strategii culturale de inhibare aviolenţei, Pragmatismul omului de cultură, Proprietateaintelectuală ca sursă de alienare. Capitalismul cultural, culturadigitală şi cultura cărţii, Forme alienate ale ludicului, Filosofiapopulară: de la comunitatea filosofilor la liderii de trib, Alienareaspiritului european şi cultura islamică etc.

Despre autori: Nicolae Râmbu este profesor laUniversitatea "Al. I. Cuza" din Iasi, la Facultatea de Filosofie şiŞtiinţe Social-Politice. Teodor Negru este bursier post-doctoral alUniversităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi.

Lucrarea încearcă să analizeze fără prejudecăţi civilizaţiaislamică, regăsită într-o lume axiologică mult diferită de anoastră, deopotrivă cu valorile şi non-valorile ei, precum şiimpactul interferenţei cu marile culturi ale lumii contemporane,impact care se răsfrânge în viaţa noastră de zi cu zi. Subiectulprezentei lucrări îl constituie identificarea cauzelor determinanteale apariţiei fundamentalismului islamic şi ale islamismului, cureverberaţii în multipolaritatea culturală şi civilizaţionalăcontemporană, însă având rădăcini ce coboară până în epocaapariţiei Profetului Mohamed. Ne propunem, de asemenea, săseparăm din punct de vedere axiologic ceea ce este propriuislamului de ceea ce îi este doar atribuit, ceea ce constituie

valoare de ceea ce reprezintă doar forme ale orbirii axiologice.Aceasta cu atât mai mult cu cât globalizarea spirituală proprieperioadei pe care o trăim impune interacţionarea între marileculturi ale lumii şi, aşadar, necesitatea înţelegerii şi respectăriivalorilor specifice fiecăreia.

Din cuprins: Fundamentalismul islamic şi limiteleraţionalismului modern, Contextul cultural al apariţiei şi evoluţieiislamului, Sursele ideologice ale fundamentalismului islamic,Evoluţia fundamentalismului islamic şi răsturnarea valorilor,Islamul Luminilor etc.

Despre autori: Daniel Ungureanu (n. 1977) estecercetător, realizarea lucrării de faţă fiind rodul unei bursedoctorale la Sorbona – „Şcoala Practică de Înalte Studii” şi la„Institutul Lumii Arabe din Paris”.


Număr pagini: 280

Preț: 31.25 RON

Editura

Universității

„Alexandru Ioan

Cuza” - Iași


Număr pagini: 304

Preț: 22.00 RON

Recenzii

noiembrie 20114



foto: Adnana Marica



Joi 6 octombrie s-a desfăşurat laCasa de Cultură din Negreşti,începând cu orele 13.00,diseminarea finală a proiectului

Comenius în care a participat Grupul colar Industrial „Nicolae Iorga” din NegreȘ şti – Vaslui.

Proiectul Comenius s-a desfăşurat în perioada septembrie 2009 - septembrie 2011, sub

titulatura „Dialogul intercultural ca mijloc de dezvoltare a creativită ii i inova iei” (”Interculturalț ș ț Dialogue as a Means to Develop Creativity and Innovation”). Tema a permis să abordarea unor aspecteculturale diversificate, fapt care s-a concretizat într-o fructuoasă colaborare şi în implicarea unuinumăr important de elevi şi profesori ai liceului negreştean în activităţi care au condus la realizareaobiectivelor vizate. A fost un proiect de anvergură, la care au participat parteneri din unsprezece ăriț europene, coordonator fiind coala din Grecia. Au avut loc 11 întâlniri de proiect, fiecare fiindș găzduită, pe rând, de către una dintre şcolile participante în proiect. A fost stabilită o tematică pentrufiecare întâlnire şi o listă cu produse finale, pe care echipele de proiect le-au realizat împreună. Înfiecare ară s-au organizat workshop-uri (ateliere de lucru) i s-a înregistrat un intens schimbț ș intercultural.

Obiective:1*Să permită elevilor o mai bună

înţelegere a culturii fiecărei ţări partenere prinfamiliarizarea acestora cu artişti din ţărilerespective şi prin schimb permanent (folosindinternetul).

2*Să ofere un mediu de predare inovatorcare să permită elevilor de liceu să înveţe noţiuninoi din domeniul artelor.

3*Să mărească conştientizarea impor-tanţei dialogului intercultural, mai ales printretineri, pentru a contribui la dezvoltarea uneicetăţenii europene active.

4*Să mărească interesul şi respectul

pentru originalitatea şi varietatea grupurilor(culturale, naţionale şi religioase).5*Să creeze un mediu prietenos pentru

coexistenta diverselor identităţi şi moduri deviaţă: să stabilească o reţea de organizaţii pentrupromovarea şi dezvoltarea iniţiativelor în dialogulintercultural.

6*Să prezinte identitatea naţională prinarte tradiţionale şi să o compare cu identitateaeuropeană, pentru a crea identitate europeanămodernă folosind activităţi artistice:muzica, dans, arta.

7*Să mărească conştientizarea

printre europeni, mai ales printre tineri,fa ă de importanta angajării în dialogulț intercultural în viaţa zilnică şi faţă decreşterea bunei înţelegeri între culturi.

8*Să promoveze dialogulintercultural printre elevi si profesoripentru a cunoaşte cultura oamenilorcare trăiesc în societate.

9*Să vorbească despre valoridintr-o perspectivă interculturală.

10*Să încurajeze respectulreciproc dintre tineri care provin dinmedii culturale diferite - Care suntdiferenţele? Care sunt similarităţile?

11*Să confrunte generaţiile maitinere cu diferenţe culturale, de opinie

şi comportament şi să caute moduri de ainteracţiona cu aceste probleme intr-o manierădeschisă, fără a judeca pe ceilalţi.

12*Să stimuleze, prin prezentări artistice,o cetăţenie europeana activă care onoreazădiversitatea culturală şi este bazată pe valoricomune

coli implicate în proiect:Ș

I.E.S Río Duero - Valladolid, SPANIAAcropolis Gymnasium - Nicosia,

CIPRUGrup Scolar Industrial ,,Nicolae

Iorga” - Negre ti, ROMANIAșPaikuse Basic School - Paikuse,

ESTONIAOasis Academy: Lord’s Hill -

Sauthampton, MAREA BRITANIEZespół Szkół im. Komisji Edukacji Narodowej – Skoroszyce, POLONIA

Maedchengymnasium (MGB) -Essen-Borbeck, GERMANIA

Klapka György Szakközép- és Szakiskola - Jászberény,

UNGARIAAlytus Music School -

Alytus, LITUANIAIstituto statale

d’istruzione secondaria superiore “Gian Vincenzo

Gravina” - Crotone, ITALIA8th Gymnasium of

Kalamaria – Thessalonic,GRECIA

Diverse

P

r

o

i

e

c

t

m

u

l

t

i

l

a

t

e

r

a

l

C

o

m

e

n

i

u

s

„Intercultural Dialogue as a Means toIntercultural Dialogue as a Means to

Develop Creativity and Innovation”evelop Creativity and Innovation”

(proiect multilateral Comenius la Negrești)proiect multilateral Comenius la Negrești)

noiembrie 2011 67



Elevi şi profesori ai Grupului colar IndustrialȘ „Nicolae Iorga” participan i în proiect.ț

Profesori: Popa Liviu Mircea (coordonatoral proiectului, specializare - Limba Engleză),Mariciuc Vasile (director la începutul proiectului,Ştiinţe Socio-umane), Mihai Doiniţa (director,Matematică), Dominte Costel (director-adjunct,

Informatică), Terente Vladimira (Informatică),Vieru Mioara (consilier psihopedagogic), ManeaDana (Educaţie fizică), Matei Gabriel (Informatică,Fizică), Onică Florin (Ştiinţe Socio-umane), CalciuMona (Psihopedagogie), Eremei Pavel (Educaţieplastică), Ambrosă Mihai (Religie), Lucian Sava(Istorie).

Elevi: Apetrei Lidia, Ionescu Georgiana,Chiriac Andreea, Uleru George, BogdanCiorobîtcă, Boitan Mirabela, Cocea Ramona,Postoi Sarah, Cojocaru tefana-Cristina, StanȘ Corina, Scafariu Ivona, Secuianu Andreea,

Budescu Vlad, Pîrău Dan, Răbuşapcă Maria,Petrescu-Miron Mihai, Mocanu tefan-Ciprian. AuȘ mai participat şi al i elevi, la pantomima „Circle of ț Life” şi la expozi ia de icoane pe sticlă realizate cuț ocazia întâlnirii de proiect din România, precumşi la alte activită i conexe.ț

Întâlniri de proiectÎn Spania, liceul „Nicolae Iorga” a fost

reprezentat de prof. Popa Liviu Mircea(coordonator de proiect) şi de prof. TerenteVladimira. Prima temă a proiectului a fost odezbatere legată de sistemele educaţionale din

ţările partenere, urmată de vizualizarea unorprezentări PowerPoint ale acestor sisteme. Întimpul discuţiilor, s-au analizat diferenţele şiasemănările dintre sistemele de educaţie aleţărilor partenere.

În Cipru, echipa noastră de proiect a fostreprezentată de prof. Popa Liviu, prof. VasileMariciuc (director al liceului la începutulproiectului), prof. Gabriel Matei, prof. OnicăFlorin şi elevele Secuianu Alina Andreea şiChiriac Andreea. Tema întâlnirii a fost „Festivită iț

care in de via a privată (Nunta)”. Pe tot parcursulț ț întîlnirii din Cipru elevii au participat la activităţiorganizate la liceul gazdă, conform orarului 8.00-18.00, excepţie făcând perioadele de timp care aucuprins vizitele de studiu şi repetiţiile pentrufestivitatea finală. A avut loc „Seminarul debucătărie tradiţională”, unde elevii implicaţi augătit un fel de mâncare tradiţional din ţararespectivă. Elevele noastre au gătit o tochiturămoldovenească. La festivitatea finală, echipanoastră (în formulă completă) a interpretat patrucântece tradiţionale de nuntă

Tema întâlnirii din România a fost legatăde tradiţii şi obiceiuri de botez, nuntă şi

înmormântare. Au fost organizate douăworkshop-uri pentru participanţi: elevii auînvăţat dansuri tradiţionale romaneşti(,,Braşoveanca” şi ,,Horă moldovenească”,

coordonaţi de prof. Dana Manea), după care,împreună cu profesorii, au confecţionat cutii decadouri pentru nunta şi botez. Au fost prezentateşi materiale promoţionale ale ţărilor participante,care au fost expuse în Sala Comenius, undefiecare ţară parteneră este reprezentată.

În Estonia, liceul nostru a fost reprezentatde prof. Popa Liviu Mircea şi prof. Gabriel Matei.

Tema întâlnirii a fost legată de sărbătoarea zileinaţionale. A fost organizată o activitate de tipJeopardy în care fiecare ţară a propus un set deîntrebări legate de specificul acesteia. Elevii aufost împărţiţi în 6 grupe care au răspuns laîntrebările selectate de organizatori.

La întâlnirea de proiect din Marea Britanieau participat elevele Apetrei Lidia şi CojocaruCristina Ştefana, prof. Vasile Mariciuc – directorul instituţiei noastre şi prof. Popa LiviuMircea. Tema întâlnirii a fost legată de ziuanaţională şi semnificaţia acesteia. Elevii britanici,într-o manieră interactivă, ne-au prezentat şcoala

lor. Pentru a lua contact cu valorile culturale şimai ales istorice ale oraşului Southampton,gazdele noastre ne-au purtat într-un itinerareducaţional în locurile cu semnificaţie apartepentru locuitorii oraşului, facilitând astfelposibilitatea unui demers comparativintercultural. Pentru a aprofunda aceastaconexiune între naţiuni, itinerarul nostrueducaţional s-a prelungit în ziua următoare,realizându-se o extindere a arealului decunoaştere înspre vecinătăţile oraşuluiSouthampton, în special Portsmouth, reşedinţamarinei regale. Seara am avut ocazia să urmărimun spectacol organizat de elevii academiei, cutitlul Stop the Traffick . Cu acest spectacol, echipaelevilor britanici a câştigat o serie de premiinaţionale în cadrul manifestărilor şi concursurilorde gen.

coala din Polonia a găzduit echipaȘ română alcătuită din elevii Uleru George,Ciorobîtcă Bogdan, şi profesorii Popa Liviu,Mariciuc Vasile, Matei Gabriel, Onică Florin. Tema întâlnirii a fost legată de sărbătoareaPaştelui şi semnificaţia acesteia. Descinderea înoraşul Opole, care găzduieşte Muzeul Satului (Old

Village Museum) ne-a facilitat contactul cu valoritradiţionale ale culturii poloneze. De exemplu, nis-a prezentat felul în care se pregăteşte pâinea şisemnificaţia acestui proces în contextul mai

Diverse

noiembrie 20118



larg al tradiţiilor săteşti. În ultima zi a întâlniriide proiect din Polonia, echipa s-a întrunit laSkoroszyce, unde fiecare ţară participantă aexpus obiecte şi simboluri legate de sărbătoareaPaştelui. A avut loc un wokshop în cadrul căruiaelevii au pictat ouă iar profesorii, grupaţi în patruechipe, au îmbinat diverse simboluri şi tehnici

plastice în realizarea unui model care să poată fiaplicat pe ouă.

Profesorii Mariciuc Vasile, Onică Florin şielevele Boitan Mirabela, Cocea Ramona au făcutparte din echipa noastră de proiect care săadeplasat în Germania. Tema întâlnirii a fostlegată de Crăciun (tradiţii şi obiceiuri legate dedecorarea casei şi împodobirea bradului; tradiţiiculinare; colinde). În cadrul prezentărilorpregătite de către fiecare ţară în parte, echipanoastră s-a distins prin originalitate, mai întâiprin vestimentaţie (port tradiţional popular) dar

în special prin pantomima legată de împodobireapomului şi a casei în perioada sărbătorilor deiarnă.

În Ungaria, liceul nostru a fost reprezentatde prof. Popa Liviu Mircea, prof. Mariciuc Vasileşi prof. Matei Gabriel. Tema întâlnirii a fost legatăde tradiţii şi obiceiuri de carnaval. Toţiparticipanţii au prezentat materiale legate demodul în care carnavalul este celebrat în ţărilelor. Echipa noastră a prezentat un materialrealizat de elevii liceului nostru legat de tradiţiiechivalente carnavalului din alte ţări europene. S-a realizat un workshop legat de carnaval (păpuşi,

măşti şi decoraţiuni), la care au participat atâtelevii cât şi profesorii.

Reprezentanții liceului nostru în Lituaniaau fost profesorii Dominte Costică (directoradjunct), Onică Florin, Eremei Pavel şi elevulPârâu Dan. Tema întâlnirii a fost „Jocurimuzicale”. Primul work-shop al întâlnirii s-anumit „Creating Song for Europe” (imnulîntâlnirii). Cântecul a fost compus de ţara gazdă,iar fiecare echipaj a contribuit la forma finală aimnului prin schimbarea a câte două note, înanumite zone ale partiturii, prestabilite de către

gazde. După efectuarea schimbărilor s-a trecut laînvăţarea şi exersarea imnului, în vedereaprezentării lui în cadrul festivităţii finale. După oscurtă pauză, s-a efectuat prezentarea jocurilormuzicale. Echipajul nostru a prezentat cântecultradiţional „Alunelul”, care a fost adaptat la formade dialog muzical însoţit de mişcare (dansulspecific). Jocul nostru muzical a fost apreciat şiînvăţat foarte repede, toţi elevii participanţireproducându-l pe scena sălii de festivităţi aşcolii. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu fiecare jocmuzical, al fiecărui echipaj în parte.

Prof. Mihai Doinița (directorul școlii

noastre), prof. Manea Daniela şi elevele ScafariuIvona și Postoi Sarah au format echipa de proiectcare a reprezentat liceul nostru în Italia. Temagenerală a întâlnirii a fost „European Day”.

Fiecare participant la proiect a pregătit spreprezentare aspecte dintre cele mai comune,reprezentative pentru țara de proveniență. În plusfiecare echipă de proiect a dezvoltat cîte o temăspecifică: Spania – Originea diferitelor limbi , Cipru – Atrac ț ii turistice , Estonia – Geografie , MareaBritanie - Sports Quiz , Polonia – Obiceiuri

culinare , Ungaria – Patrimoniu cultural , Germania – Moda la tineri , Lituania – Muzică , Grecia – Jocurile olimpice. Echipa română a pregătitmateriale legate de 9 Mai – Ziua Europei în Mass-media. Profesorii din echipa română de proiect aupurtat costume tradiționale iar cele două eleve alenoastre și-au animat prezentarea cu un danstematic. Echipajul nostru a organizat și un mini-stand de prezentare, unde au fost expuse obiectereprezentative pentru o serie de activități șipreocupări des întâlnite în țara noastră: produseculinare specifice, obiecte din ceramică, țesături,

împletituri.

La întâlnirea finală din Grecia, liceulnostru a fost reprezentat de o echipă alcătuită dinprofesorii Dominte Costică (director adjunct),Matei Gabriel, Mariciuc Vasile şi elevii UleruGeorge, Ionescu Georgiana, Stan Corina,Budescu Vlad. Tema întâlnirii a fost „ZiuaEuropei”. Participanții s-au bucurat de expoziția

cu materialele de la toate întâlnirile proiectuluinostru. Elevii au participat la un workshop încare a fost exersat imnul proiectului nostru(„Cântec pentru Europa”), compus în cadrulworkshop-ului din Lituania. Sesiunea de lucru cuelevii a fost completată și de repetiții pentrufestivitatea finală a proiectului, care se constituieîn fond ca unul dintre produsele finale. Ziua s-aîncheiat cu participarea întregii echipe de proiectla Festivitatea de încheiere a anului școlar la„Kalamaria Gymnasium”. Ultima zi a proiectului oputem considera încununarea unei colaborărieuropene de doi ani, lucru care s-a văzut din plin

în cadrul festivității finale. S-au prezentatprodusele muncii în echipă, iar elevii noștri și-auexprimat verbal impresiile adunate în aceastăperioadă, emoționante prin sinceritate.

noiembrie 2011 69

Diverse



Produse comune finale ale proiectului: „Pagină

web a proiectului”, „Dic ionar multimedia”, „Carteț de bucate”, „Calendar educa ional”, „Agendă cuț sisteme educa ionale”, „Song for Europe”,ț „Jeopardy”, „Flip-book”, „Youth Fashion”,„Festival european”.

Produse ale echipei noastre de proiect:

„Expozi ie de icoane pe sticlă”, „Colec ia de picturiț ț Emo ii ț muzicale ”, prezentări PPT şi video,momente de pantomimă, postere, materialepromo ionale, CD-uri cu materiale pentruț întâlnirile de proiect.

l

Florin Onică

Profesor de științesocio-umane la

Grupul ȘcolarIndustrial



Selecții din colecția de picturi „Musical Emotions”, realizată de prof.Eremei Pavel

Banner-ul celei de-a treia întâlniri de proiect, la Grup Școlar Industrial „Nicolae Iorga” Negrești - Vaslui

Diverse

noiembrie 20110



Stagiu de perfecţionare pentru profesorieuropeni de limba franceză - a inova pentru amotiva în perioada cuprinsă între 4-16 ianuarie2011 am participat, în calitate de beneficiară aunei burse Comenius pentru formare continuă, laactivitatea de formare intitulată «Stage deperfectionnement pour professeurs européens defrançais: innover pour motiver», organizată laIMEF (Institut Européen de Français dinMontpellier), în Franţa. Este o instituţie privatăcare, printre alte activităţi, organizează cursuri deperfecţionare pentru profesori de limba francezădin lumea întreagă. Stagiul la care am participata fost alcătuit din module de 15h pe săptămână(dimineaţa) şi 12h pe 2 săptămâni (după-amiaza),care s-au desfăşurat în şedinţe de 3 ore

dimineaţa (module), şedinţe de 2 ore după-amiaza(ateliere) şi conferinţe cu temele «La languefrançaise: histoire et actualité», «Les institutionspolitiques et collectivités territoriales en France»,«La bande dessinée: une spécificité française»,«Les partis politiques en France», «Histoire deMontpellier» şi «Aspects de la culture française:cinéma et chansons».

Analiza obiectivă a nevoilor mele deformare, găsirea cursului adaptat acestor nevoi,pregătirea în vederea acestuia, contactareainstituţiei, pregătirea unor materiale despresistemul educaţional naţional, imagini şiinformaţii despre România, despre Oltenia în modspecial, sunt doar câteva dintre activităţile

desfăşurate înaintea stagiului propriu-zis.Organizarea a fost impecabilă, iarprofesionalismul de care au dat dovadă formatoriiau făcut ca modulele (L'expression orale:

pratiques et réflexion, Pédagogie communicativeet techniques de classe. L'utilisation pédagogiquede l'Internet en classe de FLE) şi atelierele (Blog,La presse et les médias en France, Langue etcivilisation occitanes. Le texte littéraire en classede FLE) să aibă un impact deosebit asupraparticipanţilor. Modulele menţionate au abordat

activităţi comunicative, ludice şi creative,utilizarea documentului autentic. Cursurile aufost interesante, creative, interactive, utile pentruperfecţionarea cursanţilor. Principalele metodeutilizate au fost conversaţia euristică, metodaasaltului de idei, problematizarea, analizadocumentelor, utilizarea calculatorului pentrucrearea unui blog în scopuri pedagogice şiutilizarea creativă a Internetului şi studiul de caz.

Am aflat lucruri noi şi deosebit deinteresante, metode inovative. Modulele şiatelierele s-au finalizat cu realizarea unor fişe de

lucru, atât individual cât şi pe echipe şi cuchestionare. Prin participarea la acest curs mi-ampropus dezvoltarea competenţelor în metode şiforme de predare, un schimb de bune practici şide aspecte culturale cu participanţii din alte ţări,îmbogăţirea şi perfecţionarea practicii pedagogiceprin dezvoltarea capacităţii de a evalua nevoileelevilor şi de a elabora activităţi în scopulmotivării lor, integrarea abordării pedagogice a TIC. Toate aceste obiective au fost îndeplinite.Pornind de la o acţiune în comun a practicilor declasă, metodologia a vizat îmbogăţirea acestoraprin asocierea contribuţiei didacticii FLE cu

constrângerile şi cu diversitatea situaţiilor deînvăţare.

Stagiul a facilitat schimbul de bunepractici educaţionale, contribuind la dezvoltareacapacităţii participanţilor de a oferi serviciieducaţionale la standarde europene. Discuţiilepurtate cu colegii din alte ţări desprecurriculumul european, cultura locală, regionalăşi europeană cât şi împărtăşirea din experienţadidactică a înlesnit imersia lingvistică şiculturală. Învăţarea în timpul stagiului bazată pecomunicare orală în limba franceză, pe sarcini delucru, cooperare, creativitate, excursii ca mijlocdidactic constituie dezvoltarea competenţelorsociale, stimularea dorinţei de dezvoltareprofesională continuă, deschidere către alteculturi, dezvoltarea unor experienţeinterculturale. Astfel, informaţiile acumulate întimpul stagiului şi cele din suportul de curs îmisunt de un real folos pentru activitatea meazilnică.

Am folosit pe tot parcursul stagiului deformare metode activ-participative, am fostîndrumaţi în descoperirea noutăţilor printr-oînvăţare constructivă, punându-se accent pe

latura formativă şi nu informativă. Predareacreativă, ludică, interactivă, învăţareamultisenzorială, predarea interdisciplinară şiutilizarea multi-media, utilizarea imaginii şi a

C

o

m

en

i

u

s

-

s

t

a

g

i

u

d

e

p

r

e

g

ă

t

i

re

i

n

d

i

v

i

d

u

a

l

ă

A inova pentruinova pentru

a motivamotivaDiverse

71noiembrie 2011



documentului autentic în procesul de predare-învăţare au constituit puncte esenţiale înderularea stagiului, pe care le voi integra înactivitatea mea. Dincolo de aceste aspecte, s-aulegat prietenii, s-au iniţiat colaborări, iarcontactul dintre culturi diferite ne-a permisfiecaruia să depăşim barierele lingvistice şi

eventualele prejudecăţi.Pe lângă obiectivele propuse, trebuie să

mărturisesc faptul că experienţa a fost plenară.Activităţile complementare, vizita ghidată aoraşului Montpellier şi excursiile la Sète, Palavas,Marsilia şi Nîmes au completat conferinţele,întrucât am descoperit bogăţia spirituală şigastronomia regiunii. Montpellier este capitaladepartamentului Hérault, precum şi a regiuniiLanguedoc-Rousillon. Nu este un oraş foartemare, dar este superb, strălucitor şi primitor, unoraş cu o istorie păstrată în fiecare dintre pietrele

sale. Acesta atrage turiştii datorită farmeculuipărţii vechi, datorită magazinelor, muzeelor,restaurantelor, precum şi datorită unei „art devivre” specific mediteraneană. Fondat în secolulX, Montpellier a devenit încă din Evul Mediu uncentru cultural si economic cosmopolit, undeevreii, musulmanii şi creştinii au trăit în bună

înţelegere, toleranţă şi respect reciproc.Montpellier este deopotrivă un adevarat muzeu dearhitectură franceză din epoci diverse, aiciputând fi admirate clădiri vechi, un turn de apădin secolul XVIII, străzi înguste, pietruite, dar şiun cartier nou, a cărui construcţie a început înanii '70 din secolul trecut. Ar fi minunat să aveţi

ocazia să descoperiţi singuri frumuseţea acestorlocuri...

l

Viorica Rotilă

Profesor de limba

franceză laGrupul Școlar

Industrial



72noiembrie 2011

Diverse



noiembrie 2011 73



74noiembrie 2011

Revista ALS OB - Numarul 1 (Varianta Finala)

Documents

Transcript of Revista ALS OB - Numarul 1 (Varianta Finala)