Revista Alerg nr. 3

Moieciu 2011EcoMarathonProvocatoarea cursă a trifoiului verde

Cât mai bine la antrenamenteEchipament, Nutriţie, Stretching

Seniorul alergării montane

Chiar ajută alergarea la slăbit? Despre efort fizic, dietă și slăbire

Nr. 3 (anul 2), p

rimăvara 2011

alerg.ro ⁄ ⁄ 3

cuprins

EDITORIAL4 Alegare cu tradiţiePRIMA CURSĂ6 O alergare de GerarACTUALITATE8 Noi recorduri în alergările lungi 9 Un succes deosebit. Ionuţ ZincăDOSAR10 Chiar ajută alergarea la slăbit?LA START14 Respiraţia. Un fel de ghidEXEMPLU16 Andrei Roșu - maratonist cu business planPRIMA CURSĂ17 Maratonul Internaţional ClujLA FEMININ18 Mica, Mica... dar voinicăECOMARATHON 20 Provocatoarea cursă a trifoiului verde24 Voci despre Ecomarathon25 Viorel Pălici: „Am avut un an foarte bun”28 Test încălţări de alergare montanăANTRENAMENT26 Exerciţii de stretching pentru spatePORTRET30 Seniorul alergării montane româneștiSĂNĂTATE34 Vitaminele: ce e vital pentru alergători

PRACTIC 36 Jurnal online de antrenament ARTA FUGII40 Ce se mai cară pe la maratoane!PROFIL42 Hiroko Ogawa

“La început de mai, pe dealurile din jurul micii localităţi Moieciu de Sus din judeţul Brașov e con-semn: se strâng toţi pasionaţii de alergare montană. Vine aici o gașcă mare de prieteni nebuni, cu încălţări de trail, tricouri teh-nice, șepci, bidoane și centuri, cu multe geluri la ei. E prima cursă montană a sezonului și e musai să participi”. 20-29

⁄ ⁄ primăvara 2011 4

editorial

⁄ ⁄ primăvara 20114

Redactor-editor: Marian ChiriacArt director: Alex SpineanuRedactori specializaţi: dr. Șerban Damian (nutriţie sportivă),Viorel Ghiţă-Grizon (narator), Cornelia David (reporter), Vlad Telibașa („Pauza de masă”)Product Reviewer: CrazyFlowerFotografi i: Antonia Georgescu, Alex Spineanu. Coperta 1: Nico VerhelstCorectură: Andra StănescuDocumentare: Matei CristianRevista „Alerg” este un proiect al Asociaţiei de Investigaţii Media în Balcani și al Ro Club Maraton.

Așteptăm orice comentariu, sugestie sau informaţie (text scris sau imagine) la adresa:

Toate drepturile de autor pentru articolele și fotografi ile publicate (cu excepţia celor unde este menţionat altceva) aparţin revistei „Alerg”. Reproducerea parţială sau totală se face numai cu acordul scris al redacţiei. Responsabilitatea pentru articolele și fotografi i-le publicate aparţine în exclusivitate autorilor.Articolele publicate au un caracter exclusiv informativ. Revista „Alerg” nu poate fi făcută responsabilă pentru eventuale daune sau accidentări ale cititorilor în urma folosirii informaţiilor din revistă.

[email protected]

www.alerg.ro

ISSN 2068 - 2832

de Marian ChiriacAnul acesta totul a început mai devreme ca de obicei. Când spun „totul” mă refer, desigur, la sezonul

competiţional al curselor de alergare. A fost mai întâi Gerarul, la sfârșitul lunii

ianuarie. Concursul, organizat în București de către Ro Club Maraton a inclus un cros și un semi-maraton inedit, pe echipe, cu câte trei partipanţi. Deși a fost zăpadă, deși a fost frig, Gerarul (după cum vedeţi, a devenit deja un nume propriu!) s-a bucurat de un neașteptat succes, circa 400 de oameni din toată ţara participând la probele de alergare. Din ima-ginile afl ate în revistă se vede clar că totul la Gerar a stat sub semnul entuziasmului și al lucrului temeinic făcut.

Tot despre seriozitate și entuziasm a fost vorba și în cazul unui alt eveniment de aler-gare care a debutat în acest an: Maratonul Internaţional Cluj. Circa o mie de oameni, printre care numeroși copii, au alergat la Cluj, în aprilie. Competiţia din capitala neofi cială a Transilvaniei, organizată de către Running Club, a avut atât clasica probă a celor 42,195 km, dar și semi-maraton și cros, ca și o probă de alergare pentru copii. Iar la Cluj, după cum era de așteptat, treaba a mers fain, fără mul-tă zarvă. Ardelenește adică.

După aceste debuturi, sezonul curselor de alergare ar urma să intre în normal. Adică se va putea alerga la curse care au „tradiţie”, asta însemnând că sunt cel puţin la ediţia a doua, cum este și cazul EcoMarathonului de la Moieciu.

Despre EcoMarathon veţi afl a unele lucruri inedite - și sper că și interesante – din paginile revistei. Am vorbit cu organizatorii (îi știţi foarte bine, sunt cu toţii alergători de top!), iar ei au împărtășit câte ceva despre cât de greu, dar totuși plăcut, e să organizezi o cursă de alergare montană. Tot de la ei aveţi recomandări despre încălţările de trail running, adică partea cea mai importantă a echipamentului. Am stat de vorbă și cu Viorel Pălici, câștigătorul primei ediţii a maratonului

Alergare cu tradiţieși care a fost totodată cel mai constant aler-gător montan al anului trecut.

Tot din această ipostază, de cea mai pre-zentă alergătoare montană de top în 2010, am realizat un interviu și cu Ioana Mica, o clujeancă modestă și tăcută, dar care pune sufl et în tot ce face, inclusiv în alergare. Interviul cu Ioana se găsește în paginile „la feminin”, care vrem să devină o tradiţie în revistă, semn că și femeile aleargă.

Și pentru că tot vorbim de alergarea montană... În comunitatea aceasta nu foarte mare a alergătorilor există un domn care se impune prin experienţă, prin pasiune și prin determinare. A bătut Carpaţii de la un capăt la celălalt. A alergat numeroși alţi munţi: în Alpi, în Pirinei, în Himalaya. I-am spus cât mai simplu cu putinţă: Seniorul. E vorba de Cristian Chiurlea, al cărui portret se găsește în paginile 30-32.

Și tot despre un portret este vorba în cazul japonezei Hiroko Ogawa (vezi pagina 42). O

japoneză care aparţine de fapt comunităţii alergătorilor din România, atâta timp cât nu prea este competiţie internă de la care să lipsească.

În rest, revista Alerg – ajunsă la numărul trei – conţine rubrici deja obișnuite. „Dosarul” este cel mai cconsistent și abordează o ches-tiune care știu sigur că e de interes: ajută sau nu alergarea la slăbit? Nu vă oferim o soluţie defi nitivă la această dilemă, dar sperăm că exemplul prezentat (mulţumiri “Melcului”) ca și sfaturile specialiștilor să vă ajute să ajungeţi singuri la răspunsul dorit. Pe de altă parte, în paginile revistei mai sunt informaţii pentru începători – despre cum să respiri în timp ce alergi, spre exemplu – sau despre cum să îţi întărești mușchii spatelui prin intermediul antrenamentelor de stretching ca și informaţii despre cum să îţi alegi un jurnal online de antrenament.

Sper să vă bucuraţi de o lectură agreabilă și utilă. Apoi, gata, la alergat cu voi!

Grafi că de Joaquim Hockwww.joaquimhock.blogspot.com

6

prima cursă

⁄ ⁄ primăvara 2011 Imagini surprinse de: Antonia Georgescu, Alex Spineanu și Dinu Marius Dănuţ

O alergare de

LA MASĂ BOGATĂCarbohidraţi pentru toată lumea. Și un ceai cald

ROȘU ȘI NEGRUTotul pe fond alb

ÎN ALERGAREPași săltaţi, respiraţie gâfâită, zâmbete. Cam frig, dar frumos

ÎN AȘTEPTAREEmoţiile obișnuite

de dinainte de start. Lume multă

și bună

3, 2, 1 START!

gerarPeste 350 de alergători. Frig cu soare. Entuziasm, multe zîmbete, o organizare foarte bună. Pe 30 ianu-arie a fost prima ediţie a crosului și semi-maratonului Gerar organizat de către Ro Club Maraton.

alerg.ro ⁄ ⁄ 7

prima cursă

PE PODIUM Diplome, medalii, fl ori, premii, zâmbete. Am uitat ceva?

MR. CHIPSau sistemul electronic de cronometrare cu acţiune manuală

E GATAUnde pune

președintele mâna… vor urca viitorii campioni

MULTUMIRINu ar fi ieșit totul

așa de bine fără sprijinul gazdelor

de la Universitatea Politehnica

BUCURIE LA CUBLa linia de fi niș a Gerarului bucuria e de trei ori mai mare când alergi în echipă


actualitate

Conform ultimului raport al organizaţiei Running USA, anul trecut peste 500 de mii

de persoane au terminat o cursă de maraton în Statele Unite. Numărul exact de fi nisheri a fost de 507.000, în creștere cu circa 8.6 la sută faţă de anul 2009.

Numărul total de curse de maraton organizate a fost de peste 625 (spre comparaţie, în 1980 se organizau sub 200 de curse), dintre care 35 au fost maratoane la prima ediţie.

Tot anul trecut s-a înregistrat cel mai mare număr de participanţi la o cursă, din întreaga lume: 44.977 alergători la maratonul de la New York.

Cererea de participare la unele curse a fost atît de mare încît înscrierile s-au terminat în 8 (!!!) ore la maratonul de la Boston sau în 28 de ore la Marine Corps.

Vîrsta medie a maratonistelor a fost de 36,1 ani (iar timpul mediu de terminare a unei curse – 4h:42min), în timp ce la bărbaţi vîrsta e puţin mai ridicată – 39,6 ani, dar timpul mai scăzut – 4h:16min.

Atleta Cristina Frumuz, de la clubul CSM Buzău, a cîștigat proba de semi-maraton din cadrul maratonului desfășurat pe 17 aprilie la Viena, cu un timp

de 1h:15min:38sec. Frumuz este una dintre cele mai bune fondiste din România, campioană naţională anul acesta la cros. Recordul naţional la semi-maraton este deţinut în continuare de Constantina Diţă-Tomescu, cu un timp de 1h:08min:07sec, realizat în 2006 la Chicago.

Dacă la fete am avut mai mereu rezultate foarte bune, surprinde plăcut și apariţia unui atlet. Astfel, afl at la primul lui maraton, craioveanul Marius Ionescu (26 de ani) a reușit să se claseze pe un excelent loc 13 la Rotterdam

cu un timp de 2h:16min:11sec. Recordul României la maraton e de 2h:12min:30sec și datează din 1978. Timpul realizat de Ionescu reprezintă îndeplinirea criteriului B de califi care la Jocurile Olimpice de la Londra, de anul viitor. El ar urma să fi e abia al doilea maratonist român din istorie care va concura la Olimpiadă, după Constantin Grecescu, care a fost prezent la ediţia Tokyo 1964. La fete, în schimb, avem chiar și o campioană olimpică.

NOI RECORDURIîn alergările lungi

Rezultate competitivePENTRU ROMÂNI tot mai popular!

Primul dintre ele este unul ofi cial recunoscut. Pe 18 februarie, la Ras Al Khaiman (Emiratele Arabe Unite), kenyanca Mary Keitany a reușit un nou

record mondial în proba de semi-maraton cu un timp de 1h:05min:50sec. Keitany are 29 de ani și a fost campioană mondială la semi-maraton în 2009.

Un alt record, de data aceasta neputând să fi e validat, a fost realizat de un alt kenyan, Geoffrey Mutai care a terminat maratonul de la Boston în 2h:03min:02sec. Este cel mai rapid timp înregistrat vreodată pe distanţa marato-nului, însă acesta nu va putea fi recunoscut drept record mondial deoarece cursa de la Boston este una pe un traseu preponderent în pantă descrescătoare și, în plus, a bătut vînt puternic, din spatele alegătorilor.

Conform standardelor internaţionale, o cursă omologabilă pentru un record mondial trebuie să aibă o elevaţie descrescătoare de cel mult 1 metru pe kilome-tru. La Boston, traseul descrește pe verticală cu 135 metri. În plus, “punctul de start și de fi niș ale cursei trebuie să se situeze pe o teoretică linie dreaptă între ele, lungă cu nu mai mult de 50% din distanţa maratonului”. La Boston traseul este unul în linie dreaptă, pe direcţia nord-est a orașului, iar vîntul a bătut în permanenţă din spate, dinspre sud-vest.

Acești factori au permis ca și al doilea clasat, Moses Mosop, un debutant, să înregistreze un timp extraordinar – 2h:03min:06sec, adică tot sub recordul mondial deţinut ofi cial de către etiopianul Haile Gebrselassie – 2h:03min:59sec.

MARATONUL,

alerg.ro ⁄ ⁄ 9

actualitate

Pe 3 aprilie, cursa Valetudo Skyrunning (Italia) a adunat

la start peste 250 de atleţi care își doreau nu doar să se bucure de o zi frumoasă, tocmai bună de petrecut în aer liber cît mai ales să își arate calităţile de alergători montani. Valetudo Skyrunning este prima etapă a unei competiţii europene de amploare: Cupa Internaţională a Alergărilor Montane – Marele Premiu al Naţiunilor (MNRIC).

Cursa masculină a fost dominată de românul Ionuţ Zincă. Pe primii kilometri, care au fost foarte rapizi, acesta a stat în grupul fruntaș alături de catalanul Michel Rabat (campionul en-titre al circuitului) sau de rusul care trăiește în Italia, Mihail Mamleev. Pe urmă, Zincă a preluat

Anul trecut au apărut nu mai puţin de trei maratoa-ne montane noi (EcoMarathon, Hercules și Ciucaș

Trail Running). Anul acesta, lor li se adaugă Maratonul Apuseni, care se va desfășura pe 25 iunie. Competiţia are două probe: maraton, cu o lungime totală a traseului de circa 40 de kilometri şi proba de semi-maraton, cu o lungime totală a traseului de 21,5 km. Ambele trasee se desfăşoară pe drumuri publice, drumuri fores-tiere, poteci turistice marcate, poteci de munte nemarcate şi vor fi semnalizate corespunzător de către organizatori. Startul şi sosirea vor fi în staţiunea Muntele Băişorii, localizată în Muntele Mare, judeţul Cluj. Organizator este Clubul Alpin Român – secţia Universitară Cluj. Mai multe detalii sunt disponibile pe siteul www.maratonapuseni.ro

Inov8, Inoveight, to inovate, a inova. Toate aceste cuvinte au aceeași origine. Să facem ca lucrurile să funcţioneze mai bine. Cel mai bine funcţionează natura în sine. Tehnologia Inov8 se bazează pe ideea conform căreia piciorul uman funcţionează cel mai bine dacă alergăm desculţ. Grija faţă de corpul nostru impune o protecţie maximă. Inov8 îmbină la perfecţie aceste două concepte: naturaleţe și protecţie. Piciorul uman este un mecanism perfect, capabil să se adapteze oricărei situaţii, oricărui teren. Cuvântul cheie care defi nește Inov8 este propriocepţia, adică să simţi pământul cât mai aproape. Firma Inov8 are sediul în Marea Britanie, crează produse inovative cu ajutorul sportivilor de performanţă.

Va fi maraton montan și înAPUSENI

Un succes deosebit.IONUŢ ZINCĂ

conducerea, imediat ce traseul a început să urce și nu a mai cedat-o pînă în fi nal.

El a cîștigat clar această primă etapă a Cupei Internaţionale a Alergărilor Montane, competiţie care include șapte dintre cele mai difi cile sau spectaculoase curse montane din Europa și Africa (Maroc)”.

Merită menţionat că și Adi Bostan, component al lotului României de alergare montană, a avut o compor-tare foarte bună, venind pe poziţia a 16-a la masculin, iar surorile Silvia și Cornelia David au ocupat locurile 19 și respectiv 20 la feminin.

Revenind la Ionuţ Zincă, cîștigătorul competiţiei Valetudo Skyrunning, trebuie spus că el e un alergător excelent, legitimat la CSU Craiova, dar care se antrenează mai mult în Spania. Anul trecut, Zincă a ocupat locul doi în clasamentul gene-ral al Cupei Internaţionale MNRIC.

Această competiţie de alergări montane include următoarele curse: Ternua Arratzu Urdaibai (Ţara Bascilor, 30 aprilie), Olympus Marathon (Grecia, 26 iunie), Classica Olla de Nuria (Catalunya, 17 iulie), Course des Perics (Franţa, 21 au-gust), Becca di Nona Skyrace (Italia, 4 septembrie) și Toubkal Marathon (Maroc, 1 octombrie). Mai multe informaţii sunt disponibile la

www.mnric.com

Clasament fi nal 1. Ionuţ Zincă (România) - 1h:49min:51sec;2. Mihail Mamleev (Rusia) - 1h:50min:16sec;3. Massimiliano Zanaboni (Italia) - 1h:52min:12sec

În continuare dorim să dăm câteva sfaturi privind alegerea încălţărilor de alergare

montană adecvate. Maratonul Apuseni va avea loc pe 25 iunie și va avea un

traseu de maraton si unul de semi-maraton. Pentru aceste distanţe se recomandă încălţăminte cu Arrow Shock Zone 2 sau 3, cu ajutorul căreia șocurile pe suprafeţele dure sunt atenuate. Astfel, pe distanţe lungi articulaţiile și ligamentele sunt protejate, în special la coborâri. Având experienţa alergării pe distanţe lungi recomandăm pentru această cursă Mudclaw 272, din mai multe motive. Întâi, pentru că are o aderenţă foarte bună la noroi, iarbă udă, iar prin sistemul unic de înșiretare Ray Wrap alergatul pe curbe de nivel sau zone abrupte devine plăcut, sigur și stabil. Al doilea motiv ţine de cunoașterea terenu-lui. Traseul cursei va avea multe porţiuni cu iarbă și zone împădurite, cu drumuri fores-tiere pline de noroi. Comparând Mudclaw 272-ul cu alte produse destinate alergării pe distanţe lungi, putem observa greutatea redusă și stabilitatea excelentă, două însu-șiri care foarte rar se întâlnesc împreună în

același produs. Anul trecut, doi orientariști (Bogya Tamas - locul 5 și Radu Milea - locul 30) au alergat Maratonul Piatra Craiului în aceste încălţări și au fost foarte mulţumiţi de confortul, aderenţa și protecţia oferită de ele chiar și pe zone stâncoase. Mai multe detalii și despre cum puteţi achiziţiona produsele Inov8 găsiţi pe site-ul www.fun-run.ro. Vor fi promoţii pentru cei care participă la curse și vor să testeze produsele Inov8.

ALERGARE OFFROAD

Chiar ajută alergarea la slăbit? Câteva reguli de bază pentru

un raport optim între efortul fizic, dietă și slăbire


dosar

11 alerg.ro ⁄ ⁄

dosar

Alexandru Tatu și-a găsit un nume haios, dar foarte expresiv, pe care îl folosește în lumea virtuală a

alergătorilor. El e Melcul Vijelios. Acest nick-name i-a devenit între timp un fel de supra-nume, așa că acum majoritatea prietenilor îi spun simplu: Melcul.

Povestea evoluţiei de la Alexandru Tatu, o persoană sedentară, cântărind 110 kilograme, la Melcul Vijelios, care are acum vreo 25 de kilograme mai puţin, dar un maraton în plus, este una care merită spusă.

ALERGI, DECI SLĂBEȘTIEra anul 2008. „Trăiam clasica poveste

a bărbatului abia trecut de 35 de ani, care îşi petrecea timpul pe scaun, în faţa calculato-rului, la birou sau tolănit pe canapea în faţa televizorului, acasă. Uneori îşi plimba cele 110 kilograme până la un restaurant, să mănânce bine sau să se hidrateze corespunzător. Totul, asezonat zilnic cu fumul scos de la minim două pachete de ţigări. Ziua Z, în care m-am întrebat ce am făcut în ultimii zece ani, a fost cea în care s-a născut copilul pe care mi-l dorisem atât de mult. A fost ca şi cum m-aş fi ciocnit de un zid: ce viitor puteam oferi copi-lului? Am realizat brusc că mă simţeam prins ca într-o carapace, la un pas să mă cuprindă disperarea. Dar mai puternică a fost dorinţa de schimbare”, spune Alexandru Tatu.

La doar o zi după ce a împlinit 37 de ani, vi-itorul Melc a intrat în programul “Dă jos burta” organizat de revista Men’s Health. A urmat un riguros program nutriţional, a început să facă mișcare. Totul, sub atenta îndrumare a unor specialiști. În doar o lună a slăbit aproape 25 de kilograme. După alte trei luni alerga primul său semi-maraton (21 de kilometri lungime).

„E drept că o parte din distanţa semi-ma-ratonului am parcurs-o mergând. În momen-tul în care am primit medalia de fi nisher, am fost convins că am realizat ceva deosebit. Mai târziu, când se întâmpla să alerg 20 km doar la câte un antrenament, am înţeles că singurul lucru deosebit a fost faptul că... am luat microbul alergării!”

Conform spuselor Melcului, alergarea l-a ajutat să transforme carapacea în care se simţea prins într-o cochilie, o spirală, care la început părea fără de sfârşit, dar prin care a înaintat anevoios “până când am zărit lumea nouă ce mi s-a deschis în faţa ochilor. Deja sufl etul mi-a luat-o vijelios înainte, eliberân-du-se. Aşa a apărut Melcul Vijelios.”

Iar Melcul Vijelios a continuat să alerge, a participat la câteva concursuri şi așa a venit şi răsplata mult aşteptată: primul podium! “Nu mai contează că au fost doar trei participanţi

la cursă... şi astfel am obţinut locul III. Ce contează e că l-am obţinut la Campionii sănătăţii, un cros unde am alergat împreună cu fata mea, de trei ani şi-un pic”.

Privind retrospectiv, Alexandru Tatu crede că important în transformarea sa în Melcul Vijelios este faptul că a învăţat să acorde atenţie lucrurilor simple. “La rândul meu, acum, încerc să îmi educ copilul în sensul de a acorda atenţie lucrurilor simple, dar care contează cu adevărat: modul de alimentaţie şi mişcarea”.

Se poate slăbi cu ajutorul alergării? Este o întrebare care îi frământă pe mulţi, fie ei persoane care visează cu ochii deschiși la o talie mai subţire, fie practicanţi serioși ai mișcării fizice. Desigur, sedentarii agresivi nu au astfel de probleme. Nu există totuși un răspuns unic la întrebarea de mai sus, chiar dacă indiscutabil alergarea duce la consu-marea a numeroase calorii.

Foto: Men's Health


dosar

Chiar ajută alergarea la slăbit? Este sufi cien-tă doar alergarea? Să îl credem pe Melcul Vijelios sau pe cei, nu puţini, care spun că de fapt sportul creşte doar pofta de mâncare, asfel încît aportul caloric ajunge să depăşească consumul?

Pentru un răspuns cât mai exact la aceste întrebări am apelat la medicul nutriţionist Șerban Damian, cel care – printre altele - s-a ocupat direct de transformarea lui Alexandru Tatu într-un alergător și o persoană dinamică.

1 Alergarea poate fi de ajutor în inducerea defi citului energetic necesar scăderii în greutate.

„Alergarea este una dintre activităţile fi zice care implică o mare parte dintre muşchii corpului, ceea ce prespune un consum energetic destul de mare”, spune dr. Șerban Damian. Acest consum a fost stabilit în jurul valorii de 1 kcal/kgcorp/km, ceea ce înseamnă că o persoană de 60 de kilograme va consuma aproximativ 2500 kcal pe durata unui maraton.

„Aşadar, ca orice altă activitate fi zică, alergarea poate fi de ajutor în inducerea defi -citului energetic necesar scăderii în greutate. Trei ore de alergare pe săptămână, cu o viteză medie de 10 km/h (adică 30 km în total), se traduce într-un consum energetic de 1800 kcal. În condiţiile în care aportul energetic (respectiv alimentaţia) rămâne la o valoare constantă, acest consum poate fi sufi cient pentru a induce scaderea în greutate. Dacă la efortul fi zic se asociază şi un regim alimentar moderat hipocaloric, rezultatele sunt mai rapide”.

2 Minim trei ore de efort pe săptămânăToţi specialiștii spun că pentru menţinerea

stării de sănătate avem nevoie de circa 30 de minute de mişcare pe zi. Situaţia se schimbă însă atunci când este vorba de scăderea în gre-utate şi îmbunătăţirea performanţelor fi zice.

„Recomandările merg până la minimum trei ore pe săptămână de efort de intensitate medie spre mare. În termeni de alergare, aceasta s-ar traduce practic prin alergare la o viteză care să nu ne permită să purtăm o

discuţie decât cel mult cu propoziţii scurte”, consideră Șerban Damian.

„Pe de altă parte este nevoie să fi e luat în seamă elementul alimentaţie, pentru că dacă aportul caloric este foarte generos, acesta poate compensa consumul prin efort fi zic, ba chiar îl poate depăşi, ajungând astfel la efectul aparent paradoxal, de îngrăşare în condiţii de antrenament susţinut”.

3 Efort lung, ciclic și de intensitate medieÎn ceea ce privește scăderea în greutate,

experţii spun că cel mai potrivit efort este cel ciclic, de intensitate medie şi de durată lungă. „Acest lucru poate însemna alergare, pedalare (ambele atât la sală cât şi afară), înot, stepper, urcat scări. Pe măsură ce se instalează adaptarea la un anumit nivel al efortului, este necesar să creştem acest nivel, iar în această situaţie ne sunt foarte utile intervalele de viteză, adică introducerea unor bucăţi de efort intens (cu ruperi de ritm) în cadrul unui antrenament cu intensitate medie”, recomandă doctorul Șerban Damian. Atenţie însă, acest tip de efort trebuie abordat gradat, fără să forţaţi.

4 Cum să depășești platoulApariţia platourilor, adică a perioadelor

de stagnare în scăderea în greutate nu reprezintă o regulă, însă acesta apar destul de frecvent în cazul celor care nu urmează un program de scădere în greutate bine gândit.

„În cele mai multe cazuri, oamenii se aruncă în diete extrem de restrictive (“de înfometare”), nesusţinute de activitate fi zică. Aceste cure de slăbire funcţionează un timp, însă obligă organismul să se protejeze prin reducerea ratei metabolice (practic, organis-mul îşi reduce “arderile” pentru a îşi proteja resursele - depozitele de energie reprezentate de grăsime, în scopul supravieţuirii pe termen lung). La un moment dat balanţa energetică se egalizează (în special atunci când persoana începe să mănânce ceva mai mult – dietele restrictive nu sunt uşor de suportat) şi apare platoul. El poate fi evitat de la bun început

introducând un defi cit energetic moderat, care să nu inducă organismului “starea de alertă”; mai mult decât atât, prin asocierea efortului fi zic, consumator de energie, restricţia alimentară poate fi chiar blândă”, consideră Șerban Damian.

În cazul în care se ajunge totuşi la platou, există două variante – fi e creşteţi intensitatea şi durata efortului fi zic, fi e reduceţi valoarea calori-că a regimului alimentar. Fie ambele variante.

5 E nevoie de un regim alimentar echilibratExistă mai multe elemente importante

care contribuie la succesul unui regim ali-mentar destinat reducerii greutăţii. „În primul rând, aportul caloric zilnic – toate regimurile sau “dietele”, indiferent ce denumiri au, ce abordări sau cât marketing acumulează în jurul lor, se bazează pe un grad de restricţie calorică. Din punctul meu de vedere, regimul alimentar nu trebuie să elimine niciuna dintre grupele alimentare. Evident, cantităţile de alimente din fi ecare grupă de alimente trebuiesc alese cu grijă, astfel încât în cele din urmă să se ajungă la reducerea procentuală a aportului de carbohidraţi şi grăsimi, cu o creştere moderată a proporţiei de proteine”, spune nutrţionistul Șerban Damian.

„Aşadar, un regim moderat hipocaloric şi moderat hiperproteic reprezintă cea mai efi cientă abordare. În termeni practici, se vor reduce cantităţile de grăsimi (în special cele saturate, de provenienţă animală) şi de zaharuri (dulciuri, sucuri în principal, dar într-o oarecare măsură şi produsele de panifi caţie, pastele, orezul, cartofi i, chiar şi fructele). Subliniez ideea că vor fi reduse cantitativ, nu eliminate total. La alcool putem renunţa complet. Baza rămâne formată din carne slabă, lactate semidegresate, legume de tot felul, ouă (în special albuşuri). Toatea acestea pot fi gătite în diverse feluri, astfel încât regimul alimentar să nu fi e fad, fără gust, monoton – condimentele, verdeţurile şi imaginaţia sunt de mare folos în astfel de situaţii”.

6 Răbdare. Slăbirea e un proces de duratăPractic, după 2 – 4 săptămâni se poate

obiectiva o modifi care reală a compoziţiei corporale, în sensul reducerii procentului de ţesut adipos. În primele câteva zile, scăderea în greutate este dată doar de reducerea apei din corp, eliminarea glicogenului muscular şi a bolului intestinal. Adevărata scădere în greutate, adică eliminarea excesului adipos se poate constata după minim o săptămână de defi cit energetic. „Tocmai de aceea este nevoie de o analiza a compoziţiei corporale şi de urmărirea pe termen lung, pentru că de obicei scăderile bruşte în greutate sunt date într-o mai mică măsură de metabolizarea stratului de grăsime, pierzându-se de fapt apă şi masă musculară”, spune doctorul Șerban Damian.

RECOMANDĂRI DE SPECIALIST

alerg.ro ⁄ ⁄ 13

dosar

de Viorel Ghiţă-Grizon

M-am apucat de alergat, ca multă lume, ca să scap de cele vreo opt kilograme

pe care le pusesem pe burtă în primele șase luni după ce m-am lăsat de fumat. Aveam 40 de ani. Nu eram chiar obez, deci m-am prezentat la un club de jogging, cu un tricou mulat pe o burtică sanătoasă, fară să-mi fi e rușine prea tare. Și cam într-un an de eforturi pe alei din București am dat burta aia jos.

Din păcate, nu a fost ultima. Au urmat altele, cu care m-am luptat din greu de-a lungul a cincisprezece ani de alergare. Pe ultima o am în lucru și încerc acum să o dau jos. Poate exagerez. Numesc burtă un surplus de patru kilograme.

Există un paradox al alergătorilor de peste 50 de ani, care au un metabolism mai lent. Astfel, dacă te antrenezi serios pentru competiţii, organismul – epuizat - cere de mâncare. Și tu îi dai, căci ţi-e foame. Dar dacă depășești echilibrul, dacă mănânci ceva mai mult decât consumi, pui pe fi zic.

Adică alergi de rupi și te uiţi îngrozit cum cântarul urcă parcă în dușmanie. Invers, dacă reduci caloriile, în timpul antrenamentelor nu mai progresezi deloc, ești tot timpul obosit, iar de slăbit... slăbești mai mult psihic.

Eu cred că slăbești din alergat numai dacă alergi, să zicem, peste 80 de km pe săptămâna. Sau pe aici... Dacă alergi mai puţin - iar eu alerg

GRIZONOTOANE:Lupta mea cu kilogramele

cam 40-50 de km - , trebuie să ţii și o dietă. Eu am încercat dieta Kamikaze. Cântărești tot ce mănânci și numeri caloriile. Într-o săptămână dai jos 2-3 kg, dar preţul este foarte mare.

Concret, într-o duminică în care eram în formă, am alergat cu un grup și i-am tras pe toţi după mine, în timp ce-mi strigau „stai mai încet că nu dau turcii, unde te grăbești?”. Luni am început dieta sinucigașă. Duminica următoare eram cu două kg mai slab și am alergat din nou cu același grup. Încă de la primii pași au început să mă întrebe: “te-ai accidentat săptămâna asta?; ești bolnav, te doare ceva?”.... Cum eu răspundeam invariabil „nu”, au început să se enerveze: ”Păi dacă n-ai nimic, dă naibii drumu’ la picioare și aleargă... parcă duminica trecută erai mai ţanţoș”. Dacă le-aș fi spus că ţin cură de slabire mă trimiteau acasă, așa că m-am chinuit să mă târâi în urma lor, foarte rușinat de mine însumi.

Oricum, în timp am constatat că problema greutăţii o au toţi alergătorii. Toţi sunt atenţi la ce și cât mănâncă. Afară doar de acei norocoși care povestesc îngrijoraţi: ”la ultimul maraton am slăbit o jumătate de kilogram... Mi-au trebuit două luni ca să revin la greutatea normală”. Dar n-am cunoscut decât vreo doi cu discursul ăsta, și în mod sigur, în viaţa anterioară, dăduseră multă mâncare de pomană la săraci.


la start

Una din primele dileme ale unui alergător începător este legată de respiraţie. Cum e mai bine,

așasar, să respire în timp ce alergi? Amplu sau sacadat? Pe nas sau pe gură? Șuierând? Nu există o reţetă universală în acest caz, însă sunt câteva lucruri care e bine să fi e știute.

Întâi de toate, există o vorbă a unui alergător celebru care spunea – citat aproximativ – că în alergare trebuie să respiri și pe nas și pe gură, ba chiar și prin urechi, dacă s-ar putea. Asta arată ce rol important joacă respiraţia în alergare, mai exact faptul că organismul înaintează, respectiv aleargă efi cient în urma pompării unei cantităţi optime de sînge cu oxigen în mușchi. Optim, în acest caz, depinde de ritmul sau intensitatea alergării. Una e să alergi o cursă de sprint și cu totul altceva este o alergare de rezistenţă, într-un ritm mediu.

Așadar, o primă regulă de bază este că res-piraţia trebuie să fi e un proces normal și natural. O respiraţie sacadată, gîfâită e semn clar că se aleargă la un ritm nepotrivit, prea repede mai exact. Și asta nu este deloc bine. Pentru un alergător care își propune să alerge de plăcere (făcând jogging) sau în condiţiile unui antrenament de anduranţă (alergare lungă cu o viteză scăzută) există un indiciu clar: dacă poţi avea o conversaţie în timp ce alergi înseamnă că ai ritmul potrivit.

Așadar, în timp ce alergi nu trebuie să te gîndești cum respiri, ci cel mult să fi i atent la propria respiraţie pentru a-ţi regla astfel ritmul de alergare.

În mod normal, în timpul alergării se insipiră pe nas și se expiră pe gură. Iarna mai ales trebuie procedat așa pentru a se proteja organismul contra răcelii. Însă, regula nu mai poate fi respectată în timpul

alergărilor mai intense, cînd crește nevoia de oxigen a organismului iar aerul se inspiră cu lăcomie și pe nas și pe gură.

O altă întrebare legitimă este: poate fi respiraţia antrenată? Da, este răspunsul. De fapt, dintre toate funcţiile organismului (circulaţie, digestie etc) care sunt implicate în efortul fi zic singura care poate fi dirijată prin voinţă este respiraţia. Pentru alergători sunt recomandate exerciţiile care duc la mărirea capacităţii toracice, a elasticităţii plămînilor.

Pentru amatori, însă, cel mai important este să crească treptat volumul și intensi-tatea antrenamentelor, să nu facă exces de antrenamente anaerobe (acţiunea mușchilor se petrece fără consum de oxigen; sunt antrenamente scurte, de mare intensitate). Respiraţia se reglează treptat, de la sine.

Există mai multe recomandări în ce privește ritmul respiraţiei în timpul alergă-rii. Se poate alerga fi e în ritm de 3/3 (inspiraţie la trei pași, expiraţie pe următorii trei), fi e 2/2, fi e 2/1. Totul depinde de intensitatea alergării. Pentru amatori și la alergările lungi cel mai potrivit este un ritm de 2/2. Important este însă ca alergarea să fi e constantă, iar respiraţia să se facă în mod amplu și relaxat.

Există însă și atleţi care în timp ce aleargă pe distanţe medii și lungi inspiră lung și expiră mai rapid, forţat, cu un șuierat. Această tehnică poate fi aplicată însă numai după un bun antrenament prealabil. Motivele abordării acesteia sunt legate de nevoia de a te reîncărca mai rapid cu rezerve de oxigen, de aici expiraţia forţată și, implicit, inspiraţia mai amplă. Totodată, respiraţia șuierată are și rolul de a goli plămânii de dioxidul de carbon care rămâne la “fundul plămânilor” și nu e eliminat cu totul din cauza unei expiraţii incomplete în condiţii de efort intens.

O ultimă recomandare: în timp ce alergi este bine să ţii maxilarele relaxate și gura între-deschisă. Respiraţia este naturală în acest caz.

Concluziile se impun de la sine. În timpul alergării respiraţia trebuie să fi e naturală, completă și relaxată.

Pe 8 aprilie 2010 alerga primul său maraton, pe undeva în apropiere de Polul Nord. De atunci, Andrei Roșu

– fost component al formaţiei Gaz pe Foc, ac-tualmente angajat într-una din marile instituţii bancare bucureștene – a continuat să alerge cu frenezie, însă după un program bine pus la punct. Are ca obiectiv să alerge pe șapte conti-nente (până acum a “bifat” cinci) și, totodată, să alerge șapte ultra-maratoane pe tot atâtea continente (proiectul se va încheia în 2012). Vrea să scrie o carte, o să devină tată pentru a doua oară, plănuiește organizarea unui ultra-maraton pe Transfăgărășan. Indiscutabil, Andrei Roșu este un visător incurabil care acţionează pe baza unui business plan.

PROIECTUL MEU?O viaţă împlinită. Iar din acest proiect

fac parte familia, care din august 2011 se va extinde cu o fetiţă, serviciul, sănătatea, bunăstarea, hobby-urile.

CALITĂŢILE MELE?Sunt energic, entuziast, optimist, pasio-

nat, organizat, perseverent şi duc lucrurile la bun sfârşit. Şi foarte modest (!)...

CUM ȘI CÂT MĂ ANTRENEZ?2010 a fost anul cu multe antrenamente

şi alergări ofi ciale, care au avut rolul de a-mi sparge propriile bariere mentale. Acum totul mi se pare posibil, indiferent de distanţă, condiţii meteo, teren. În 2011 am redus numărul de antrenamente, de la cinci la trei pe săptămână, dintre care două sunt bazate pe sprinturi şi durează maxim 90 de minute, iar unul este long-run la fi nal de săptămâna, pe cât posibil la munte şi de minim 6-7 ore. Nu ştiu câţi kilo-metri alerg săptămânal, dar estimez că în jur de 70-80. Sunt din ce în ce mai atent la semnalele pe care mi le transmite corpul şi, câteodată, mă antrenez mai mult decât de obicei, iar uneori fac pauză chiar şi câte două săptămâni. Recent am primit un sfat de la un alergător mult mai experimentat decât mine, Şerban Chiurlea, care mi-a citat dintr-o carte: “Alergătorul înce-pător aleargă cu ochii la kilometraj, cel mediu cu ochii la ceas, iar cel avansat aleargă astfel încât să poată alerga şi peste 30 de ani”. Citatul acesta m-a marcat şi sunt mult mai precaut la antrenamente şi competiţii, asta traducându-se prin perioade mai mari de odihnă şi printr-un program mai ‘isteţ’ de încălzire şi streching.

CEA MAI IMPORTANTĂ LECŢIE LEGATĂ DE ALERGARE?

Cu siguranţă, se referă la nutriţie. Am afl at o mulţime de lucruri de la doctori, nutriţionişti, companii producătoare de supli-mente dar şi de la alţi alergători pe care i-am întâlnit la competiţiile la care am participat. În primul rând, acord o mare importanţă hidratării. Beau 4-5 litri de apă pe zi şi mă asigur că apa pe care o consum are toate pro-prietăţile necesare pentru a fi asimilată optim de organism (ph, capacitate de anti-oxidare, tensiune superfi cială şi structură). Apoi, am o dietă cât mai alcalină. În plus, un program de suplimente care să acopere toate pierderile rezultate în urma efortului, pierderi care nu pot fi recuperate din alimentele din ce în ce mai sărace în nutrienţi. Cine deschide dulapul meu cu suplimente se sperie din cauza numărului lor mare, dar fi ecare are rolul lui. Şi, bineînţeles, “combustilul” de antrenament şi concurs: isotonice, carbohidraţi şi electro-liţi. Anul trecut am testat mai multe produse şi diverşi producători din aceste categorii şi din ianuarie 2011 am ales să folosesc exclusiv prododusele cu care mă înţeleg cel mai bine, de la Isostar.

DACĂ AJUTĂ PRODUSELE DE NUTRIŢIE?

Acestea mi-au folosit în primul rând la antrenamente, care sunt mult mai grele decât competiţiile. În afară de rutină, an-trementele sunt şi obositoare, în special din cauza intensităţii. Încerc să îmi fac cât mai difi cilă alergarea pe parcursul antrenamen-telor, astfel încât competiţiile să mi se pară uşoare. Statistic vorbind, în cazul meu alerg minim 7-8 kilometri de antrenament pentru fi ecare kilometru de concurs, deci nu pot păstra o bună nutriţie doar pentru perioada competiţiilor. Cel mai mare câştig al unei

bune nutriţii este absenţa accidentărilor şi, din fericire pentru mine, a durerilor

de care se plâng foarte mulţi aler-gători. Şi asta contează enorm,

pentru că o accidentare care te “scoate din uz” chiar şi doar pentru 2-3 săptămâni îţi poate cauza ratarea unei competiţii la care îţi doreai mult să ajungi şi pentru care te-ai pregătit luni întregi.

Andrei Roșumaratonist cu business plan

Cel mai mare câștig al unei bunenutriţii este absenţa accidentărilor...

exemplu

alerg.ro ⁄ ⁄ 17

CâștigătoriMARATON MASCULIN

1. Ashenafi Erkolo, Etiopia (27 ani) – 2h:22min:16sec 2. Gaiduc Sergiu, Moldova (27 ani) – 2h:23min:59sec3. Kovacs Zsolt, Ungaria (25 ani) - 2h:29min:08sec

MARATON FEMININ

1 Drăgotoiu Georgiana, România (26 ani)- 2h:51min:08sec2 Simu Andreea, România (25 ani) – 2h:57min:09sec3 Varga Eva, Ungaria (30 ani)- 3h:00min:59sec

Mai multe detalii pe www.maraton-cluj.ro

„SUNT ATLET PROFESIONIST ŞI PARTICIP LA COMPETIŢII DE ORI-

CE GEN, DE FIECARE DATĂ CÂND AM OCAZIA. ÎN ŢARA MEA, MA-

RATONUL ESTE O ADEVĂRATĂ TRADIŢIE, EXISTĂ MII DE OAMENI

CARE PRACTICĂ ACEASTĂ RAMU-

RĂ A ATLETISMULUI. AICI, LA CLUJ,

M-AU SPERIAT UN PIC VÂNTUL

ŞI FRIGUL, DAR TOTUL A FOST

FOARTE BINE. CURSA NU MI S-A

PĂRUT GREA. SUNT FOARTE BINE

PREGĂTIT ŞI AM ŞTIUT CĂ VOI

CÂŞTIGA. ORAŞUL MI-A PLĂCUT

FOARTE MULT ŞI OAMENII SUNT

PRIMITORI. CEEA CE M-A UIMIT

A FOST FAPTUL CĂ MAI MULTE

CLĂDIRI SEAMĂNĂ FOARTE MULT

CU CELE DE LA BUDAPESTA,

UNDE MĂ ANTRENEZ"- ASHENAFI ERKOLO

2

1

1

94

261

14

3.000

Maratonul Internaţional Cluj10 APRILIE 2011

prima cursă

DIŢIE, EX

T

LO

PROBECOMPETITIVE

CROS POPULAR

CURSĂ PENTRUCOPII

ALERGĂTORI (10 FEMEI)LA MARATONUL DOLCE SPORT

ALERGĂTORI (69 FEMEI)LA SEMI-MARATONUL HERVIS

ŢĂRIPARTICIPANTE

VALOAREA (LEI) MARELUI PREMIU LA MARATON

Alerg: Nu alergi de foarte mult timp, însă ai reușit repede să obţii rezultate bune. Ai făcut totuși sport de performanţă?

Am jucat baschet din clasa a 3-a până în cla-sa a 11-a. M-am lăsat la sfârșitul liceului când am început să merg săptămânal la Cluj (eu fi ind din Satu Mare) ca să mă pregătesc pentru examenul de admitere la facultate. După aceasta a urmat o pauză de câţiva ani buni în care nu am mai făcut mișcare deloc, maxim o dată pe săptămână jucând baschet. La un moment dat m-am trezit că nu mai eram atât de suplă pe cât aș fi vrut, în plus am început să am dureri de cap la birou după câteva ore de stat în faţa calculatorului.

Mi-am adus aminte cât eram de energică când făceam sport regulat și, după o tentativă eșuată de a alerga, care nu a durat mai mult de 10 minute, m-am demoralizat și am ales o variantă mult mai comodă: o bicicletă de cameră așezată strategic în faţa televizorului.

Alerg: Totuși, când te-ai apucat de alergat?Momentul decisiv a fost în aprilie 2007

când, la insistenţele surorii mele gemene și a prietenului ei de atunci (actualul soţ) am hotărât să merg să alerg cu ei un semi-maraton la Varșovia, în Polonia.

Alerg: Anul trecut ai reușit un adevărat tur de forţă. Nu doar că ai participat la toate cele patru curse de alergare montană din România, dar de fi ecare dată te-ai clasat pe podium. Care ar fi , așadar, principalele tale calităţi ca alergătoare?

Cred că singura mea calitate ca alergătoare e constanţa. Îmi fac alergările indiferent de vre-me, de anotimp sau de alţi factori externi. E în același timp și un defect pentru că aplic aceeași constanţă și la tipul de antrenament. Alerg cam aceeași distanţă și cam în același ritm de fi ecare dată. Asta se datorează modului în care percep eu alegarea: nu ca pe un antrenament, ci ca pe o eliberare de stresul cotidian, ca pe o formă de relaxare, una foarte activă.

Și fi ind vorba de o relaxare, nu e loc de chestii autoimpuse sau forţate. În momentul în care nu mai simt plăcere mă opresc. De

Mica, Mica...

aceea îmi e greu să mă văd ca o alergătoare propriu-zisă. Eu alerg la fel cum mănânc sau dorm sau cum merg la lucru, e o activitate care mă menţine sănătoasă și echilibrată. Nici nu e neapărată nevoie să fi e doar alergare, ci orice fel de mișcare, deși trebuie să recunosc că probabil alergarea se potrivește cel mai bine cu tipul meu de personalitate. În plus, am o fascinaţie mereu vie pentru monotonia pașilor mărunţi dintr-o alergare lungă.

Alerg: Dacă alergarea nu este pentru tine o chestie autoimpusă, cum te împaci însă cu rigoarea antrenamentelor? Altfel spus, cât de mult alergi pe săptămână, unde te antrenezi în Cluj, orașul tău de reședinţă?

La început, când m-am apucat de alergare, mă antrenam cam de 5-6 ori pe săptămâna, câte o oră fi x. Între timp, am ajuns la concluzia că ideal pentru mine ar fi să alerg maximum de patru ori pe săptămână. Dar nu reușesc. Ajung la antrenamente cam de trei ori, iar asta înseamnă aproximativ 40 de kilometri pe săptămână.

Excepţie fac doar în săptămânile când reușesc să merg cu Zsolt Kovacs sau Andras Zsigmond la câte o alergare mai lungă (de 25-30 de kilometri) prin jurul Clujului. Acestea sunt momentele când reușesc să sparg rutina alergărilor de una singură și mă autodepășesc. În rest, alerg în parcul Babeș sau în parcul Central pe pământ, iar primăvara, vara și toamna în pădurile de pe lângă oraș, Făget sau Hoia. Îmi plac în mod deosebit alergările prin pădure pentru că nu le fac niciodată singură.

Alerg: Știu că mulţi alergători au propriile ritua-luri în ce privește pregătirea unei curse. Este la fel și în cazul tău? În plus, ai emoţii înainte de start?

Nu prea mă pregătesc înainte de o cursă. Nu îmi schimb rutina, am încercat de câteva ori, dar lucrul acesta m-a dat peste cap. Sunt emotivă în general, așa că am emoţii, chiar mari, înainte de fi ecare cursă. Adorm greu și visez chestii

de genul că pierd startul, sau că nu reușesc să termin cursa, mă accidentez etc.

Nu am așadar niciun ritual, mă trezesc destul de târziu, mănânc puţin și mă îmbrac cu toate hainele de alergare pe care le am la mine. Niciodată nu reușesc să mă hotărăsc care sunt mai comode și încerc tot felul de combinaţii.

De fapt, totul pornește de la recipientul în care îmi ţin apa, am mai multe tipuri și nici acum nu m-am decis care e mai comod și mai practic. Asta pentru că la alergări nu prea iau apă cu mine. Și la competiţiile unde acest lucru e obligatoriu tot timpul mi se pare că e un lucru în plus.

Alerg: Care este tactica pe care o folosești, de obicei, într-o cursă de alergare? Spre exemplu, pleci mai încet și apoi accelerezi pe fi nal?

Nu am nici o tactică. Totul depinde de cum mă simt pe moment. Nu am studiat niciodată traseul înainte de o cursă la modul la care să îmi stabilesc timpi intermediari sau cum să abordez o anumită porţiune. Știu doar că urmează o urcare sau o coborâre, dar nici acum nu știu să apreciez foarte bine ce înseamnă x m diferenţă de nivel pe y km. Și am prostul obicei să întreb în timpul curselor cât mai este până la fi niș sau cât e ceasul.

Pe de altă parte, îmi place foarte mult să alerg în locuri în care nu am mai fost, pentru mine face parte din farmecul concursului și prefer să mă las surprinsă la faţa locului. Încerc să mă hidratez corect în timpul curselor, cu apă sau băutură energizantă.

Totodată, nu am echipament favorit, îmi place să alerg în orice, atâta timp cât este comod și nu mă jenează.

Alerg: Revenind la perioada bună de anul trecut, aș remarca faptul că ai fost constantă. Care crezi că a fost cheia succesului tău și, pe de altă parte, ce ţi-a lipsit însă pentru a câștiga o cursă?

la feminin

E destul de mică de înălţime și gracilă. Are o naturaleţe deosebită în mișcări, iar aproape în permanenţă afișează un aer serios. Ca meserie, e arhitect. În plus, este o prezenţă constantă la maratoanele montane din Ro-mânia, unde anul trecut a reușit de fiecare dată să se claseze pe primele locuri la toate cursele la care a alergat. Ca orice ardelean care se respectă, Ioana Mica nu vorbește prea mult - nici măcar despre sine - și îi pla-ce să facă lucrurile temeinic. Mai ales atunci când aleargă.dar voinică


Cheia a fost chiar constanţa de care vorbeam și mai sus. În plus, nu am abandonat niciodată. Pentru a câștiga cred că mi-a lipsit determinarea. Si acum îmi lipsește. Prima mea alergare montană a fost la Maratonul Piatra Craiului, în anul 2009. Atunci abia am terminat cursa, la mare distanţă de locul I și mă uitam cu admiraţie la fetele de pe podium. Având în ve-dere cum a decurs acea cursă, nu mă gândeam că o să ajung vreodată pe podium.

Și m-am mirat foarte tare la următorul concurs când m-am clasat în primele trei, obiectivul meu fi ind doar să termin cursa și să mă simt bine, să mă bucur de peisaj. Am alergat cu prietenul meu, Adi, și ţin minte că pe traseu ne-am oprit pentru tot felul de nimicuri: să facem poze, să discutăm cu oamenii.

Lucrurile s-au mai schimbat puţin între timp, acum alerg singură și mă grăbesc când pot și probabil că aș fi ușor dezamagită dacă nu aș câștiga ceva. Dar în același timp sunt conștientă că trebuie să fac un efort suplimen-tar ca să progresez. Și totuși nu sunt dispusă să îl fac, cel puţin nu acum. Probabil că o să îmi pară rău mai târziu, când alergarea montană nu o să mai fi e un sport de nișă la noi. Îmi fac alergările în continuare în același ritm, ideea e să mă simt bine și să mă relaxez.

Alerg: Dacă ar fi să te gîndești la viitor, ce obiective ai pentru 2011?

Mi-aș dori să alerg la toate cursele montane din acest an, dacă o să îmi permită timpul, desigur. Obiectivul principal ar fi să le termin pe toate.

Alerg: Alergi totuși numai curse montane? Îţi plac acestea mai mult în comparaţie cu alergările pe șosea?

La început am alergat vreo trei semi-maratoane pe șosea, până când am descoperit

cursele montane. Aș vrea să mă duc și la un maraton clasic, probabil la Debrecen sau la Varșovia, dacă nu anul acesta, sigur anul viitor. Încă nu mă simt pregatită, ar trebui sa alerg 50-60 de km săptămânal.

În plus, recent am revenit la prima dragoste, baschetul. M-am alăturat unei echipe de foste jucătoare. Recent am fost și la un turneu gen Old Boys la Oradea și am câștigat locul I. Și am hotărât că anul acesta o să învăţ în sfârșit să înot. Așa că nu mă văd alergând mai mult de două ori pe săptămână în următoarea perioadă. Ideea de bază rămâne totuși să fac mișcare, indiferent în ce fel, preferabil totuși în aer liber.

Alerg: Așadar, care au fost principalele curse la care ai participat până acum, în afara celor montane? Este vreo competiţia la care ţi-ai dori să participi în mod special?

Am fost la semi-maratonul de la Timișoara în 2007 și 2008 (am luat atunci locul 2 și, respectiv, locul 3), la un maraton-ștafetă la Debrecen în 2010 și la o cursă montană de 75 de km în Polonia, unde am participat într-o echipă cu sora mea geamănă și cumnatul meu.

Pe de altă parte, aș vrea sa particp la câteva curse în afara ţării și mai ales la concursuri care se desfășoară în echipă. Nu am totuși o preferinţă anume.

Rezultatele nu sunt surprinzătoare, însă vorbesc destul de clar despre constanţă, deter-minare și spirit sportiv. Adică unele din calităţile necesare pentru a accede în top.

Alerg: Care ar fi cea mai frumoasă amintire dintr-o cursă? Dar una neplacută?

Cursele cele mai frumoase au fost cele pe care nu le-am alergat singură.

Momentul cel mai neplăcut a fost anul trecut la Maratonul Piatra Craiului când am fost

foarte hotarâtă să abandonez înainte de urcarea la Diana (e o porţiune din traseu care presupune urcarea unei pante abrupte – n.a.). Căzusem de trei ori prostește până atunci, alunecasem din cauza umezelii de pe trunchiurile de copaci căzute pe potecă și eram descumpănită că nu îmi mai pot controla picioarele. Îi mulţumesc și acum lui Radu Milea că a fost în preajmă să mă ajute.

Alerg: Cum arată o săptămână din viaţa ta, atunci când nu alergi?

Nu prea există săptămână în care să nu alerg. Oricum, îmi place să fac orice fel de mișcare, fi e plimbări lungi, fi e ture cu bicicleta. În rest îmi place să citesc, să mă întâlnesc cu prietenii, să ascult muzică, să dansez.

Alerg: Cum ai descrie-o în trei cuvinte pe Ioana Mica?

Raţională, perfecţionistă, introvertită.

Palmares 2010�EcoMarathon Moieciu, locul 3 �Hercules Maraton, locul 2�Ciucaș Maraton, locul 2�Maraton Piatra Craiului, locul 3

la feminin

alerg.ro ⁄ ⁄ 19

eeeeeccoommaarraatttttthhhhhoooonnn

⁄ ⁄ primăvara 2011 Fotografi i de: Laurenţiu Pavel20

alerg.ro ⁄ ⁄ 21

ecomarathon

de Marian ChiriacLa început de mai, pe dealurile din jurul micii localităţi Moieciu de Sus din judeţul Brașov e consemn: se

strâng toţi pasionaţii de alergare montană. Vine aici o gașcă mare de prieteni “nebuni”, cu încălţări de trail, tricouri tehnice, șepci, bidoane și centuri, cu multe geluri la ei.

E prima cursă montană a sezonului și e musai să participi. Deși a debutat abia anul trecut, pe 1 mai, EcoMarathon pare deja o cursă de tradiţie. Iniţiativa organizării apar-ţine unui grup de prieteni, cu toţii alergători foarte buni și cu mare experienţă. Iar acest lucru se vede.

Organizatorul evenimentului este Fundaţia Centrul de Ecologie Montană (CEM) din Moieciu de Sus în colaborare cu Primăria Moieciu. Multe din iniţiativele CEM vor avea continuitate, iar acest eveniment este un nou prilej ca să susţină și să promoveze eco-turismul, conservarea zonei și a ariilor protejate, repunerea în valoare a tradiţiilor și obiceiurilor din satele de munte.

Sunt așadar trei fete și doi băieţi în cen-trul acestui grup, împreună cu o echipă foarte importantă de voluntari. Le-aș menţiona aici pe surorile David, surori gemene, pe care cu greu le poţi deosebi fi zic, dacă nu le cunoști bine: Cornelia și Silvia. Sau Coco și Sis, pentru prieteni. E apoi Adi Bostan, Mihai și Natalie Orleanu.

Susţinerea primită din partea autorităţi-lor locale, a partenerilor și sponsorilor cât și

PROVOCATOAREA CURSĂA TRIFOIULUI VERDE

ECOMARATHON

a reprezentanţilor sau locuitorilor din zonele pe unde trece traseul maratonului sunt de asemenea foarte importante.

Grupul de organizare nu a funcţionat după reguli stricte, rolurile nu au fost împărţi-te clar, fi ecare a ales să facă ceea ce îi place mai mult sau ceea ce se potrivește mai bine cu personalitatea sa.


ecomarathon

Alergătorii care vor termina cursa de maraton vor primi un punct de califi care pen-tru Ultra Trail du Mont Blanc 2012 (UTMB). Timpul limită: 9 ore de la start.

UTMB este un concurs de alergare mon-tană foarte renumit în Europa, care înconjoară vârful Mont Blanc, traversând trei ţări: Franţa, Italia și Elvetia. Pentru a lua parte la una dintre cursele acestui eveniment ai nevoie de puncte de califi care: 5 puncte pentru UTMB, respectiv 1 punct pentru cursa mai scurtă Courmayeur-Champex-Chamonix (CCC). Mai multe amănunte la www.ultratrailmb.com

Cum le-a venit însă ideea organizării EcoMarathonului? “Păi ne-a venit alergând, povestind și glumind“, spune Cornelia David. “Ideile vin în joacă de multe ori, dar dacă le conturezi clar în minte și apoi le împărtășești cu prietenii și dacă nu îţi pierzi curajul și entuzias-mul, cu siguranţă reușești să faci ceea ce visezi“.

Primele planuri au început să le traseze prin primăvara lui 2009, în timp ce își făceau pregătirea pentru acel an, program ce a inclus Marathon du Mont Blanc sau clasicul Maraton al Pietrei Craiului. “A contat foarte mult faptul că am participat la diferite competiţii externe, unde am fost atenţi la organizare și la cum se desfășoară acestea. Despre organizarea din 2010 nu mai pot să vizualizez acum ceea ce a fost mai difi cil. Prezentul e însă cel mai greu. Ne dorim să iasă totul cât se poate de bine anul acesta și ne bucurăm că am adus câteva lucruri în plus faţă de ediţia din 2010“, mai spune Cornelia David.

EcoMarathon are o trăsătură care îl scoate în evidenţă. Traseul – lung de circa 42 de kilometri și cu o diferenţă de nivel cumulată de 2300 metri – cuprinde trei bucle care formează conturul unui trifoi. Un trifoi verde de primă-vară. Fiecare dintre bucle pornește din Moieciu de Sus, apoi urcă pe dealurile din preajmă, iar întoarcerea este în punctul de start.

EcoMarathon se dorește a fi nu doar o competiţie de alergare ci și o alternativă de petrecere a timpului liber, într-un mod cât mai plăcut, în mijlocul naturii. “Vrem ca lumea să vină la Moieciu de Sus pentru a se bucura de natură și de sport, indiferent de experienţa competiţională pe care o are. Vrem să simtă prietenie și solidaritate, lucruri pe care le întâlnești în special la concursurile de acasă, din România“, spune Cornelia David.

Provocări organizatoriceDIN EXPERIENŢA ECHIPEI ECOMARATHON, CELE MAI IMPORTANTE PROBLEME LA ORGANIZAREA UNUI MARATON MONTAN SUNT:

�Prezentarea evenimentului și transmiterea informaţiilor(înscriere, actualizare site, feed-back, comunicare)�Pregătirea traseului�Relaţia cu autorităţile locale�Atragerea unor sponsori sau parteneri

IDEILE VIN ÎN JOACĂ. DACĂ NU ÎŢI PIERZI CURAJULȘI ENTU-ZIASMUL, SIGUR VEI FACE CEEA CE VISEZI

TREI BUCLE – TREI CURSEParcursul traseului EcoMarathon este

de o frumuseţe aparte, cu urcări și coborâri succesive pe muchiile din împrejurimile satu-lui Moieciu de Sus. Alergătorii și sustinătorii totodată au ocazia de a descoperi cadrul natural și tradiţional al acestei zone de la poalele munţilor Bucegi și Leaota.

Dintre punctele de interes de pe traseul maratonului menţionăm: satul Moieciu de Sus, Cheile Grădiștei, satul Fundata, peisajele din-spre masivele Piatra Craiului, Bucegi și Leaota, valea Popii, poiana Guţanu, vârful Bisericuţa.

Competiţia EcoMarathon cuprinde trei curse distincte destinate iubitorilor de mișcare în aer liber și iubitorilor de munte.

EcoMarathon: concurs destinat aler-gătorilor avansaţi și celor care doresc să-și depășească limitele. Cursă pe distanţa clasică de 42 de kilometri, cu o diferenţă de nivel de circa +2300m.

EcoCross: competiţie destinată celor care preferă distanţele mai scurte sau care au

LE VOACĂ

IDEIÎN JODACĂ N

început de curând alergarea și care doresc, totodată, să-și schimbe modul de viaţă, să devină mai activi. Va fi o cursă de 14 kilometri, cu o diferenţă de nivel de circa +600m, startul și sosirea având loc în Moieciu de Sus.

EcoKids: concurs destinat copiilor. În funcţie de categoria de vârstă se vor parcurge diferite distanţe, cu startul și sosirea în Moieciu de Sus.

alerg.ro ⁄ ⁄ 23

ecomarathon

Din reţeta succesului EcoMarathon�Zona de concurs este deosebit de frumoasă, o zonă deluroasă în apropie-rea munţilor Bucegi și Leaota�Situarea aproape de centrul geografi c al României. Moieciu e astfel ușor accesibil din orice colţ al ţării�Ideea inedită a unui traseu în formă de trifoi, cu trei bucle�Credibilitatea, pasiunea, experienţa și entuziasmul organizatorilor

Harta traseului Profi lul traseului

Voci de alergător

CINDY CALLEWAERT, BELGIAVenind dintr-o ţară unde nu sunt deloc munţi, fi ecare plimbare la munte este o plăcere adevărată. În plus, acest concurs este o ocazie să cunoaştem noi poteci frumoase şi, mai important, oameni noi, într-o atmosferă priete-nească. Asta am căutat când ne-am înscris anul trecut la EcoCross, cu toată familia. Înainte de 1 mai 2010 nu am ştiut că există oameni care aleargă pe munte. Sincer, pentru mulţi belgieni un drumeţ încet la munte este deja un mare sportiv! Cu siguranţă voi încerca și cursa de maraton, pentru că este un traseu de trei ori

mai lung decât crosul, ceea ce înseamnă de trei ori mai multe priveliști frumoase şi de trei ori mai multă distracţie!

Veninfi ecareadevăsă cu

dintr-oplimbaată. În aştem

i

SEBASTIAN BUTCOVAN, BAIA MAREIdeea cu buclele la EcoMarathon mi se pare grozavă. Asta deoarece face traseul accesibil oricui și permite totodată spectatorilor să fi e mai aproape de alergători, de mai multe ori pe parcursul competiţiei.

u bucleathon. Astaseul

Ideea EcoMagrozavface

GIGI BLAJIU, RÂȘNOVCea mai grea porţiune de traseu este urcarea la Guţanu, ultima urca-re din bucla 3. Trebuie să îmi dozez bine efortul şi să reuşesc să fac 4h:50 de minute în acest an. Cunosc foarte bine traseul şi sper să mă ajute acest lucru în timpul concursului.

RĂZVAN STAICU, BUCUREȘTIEcoMarathon 2010 rămâne una dintre experienţele legate de alergare care m-au marcat cel mai mult. Crosul de atunci a fost primul concurs la care am participat. Atmosfera, oamenii de pe margine care te încurajau, care îţi strigau numele (asta cu numele scrise pe numărul de concurs este o idee extraordinară), toate m-au impresionat. Mi-au dat lacrimile la fi nal... Iar în acest an toate acestea m-au determinat să aleg toate cele trei bucle într-o zi special pentru mine.


Eco

Ma

rath

on

20

11L

oc

aţie

Km

Altitu

din

eD

ifere

nţa

de

n

ive

l faţă

de

u

ltima

loc

aţie

Dis

tan

ţa

se

gm

en

t tra

se

u

Dis

tan

ţa /

bu

cla

(Km

)B

arie

ra

ora

ră

STARTM

oieciu de Sus0

957

Bucla 1

Poduleţ peste Moiecelul Cald

3.21,080

1233.2

CP 1 (apă)

La Mândru

5.21,372

2922

Intersecţia Fundata - Fundăţica7

1,193-179

1.8

Intersecţie Fundataspre Padina Lungă

8.61,202

91.6

CP 2 și punct de alim

entare (apă și m

âncare)Școala Fundata

91,305

1030.4

Intersecţie spre Colţul lui Puroi11

1,233-72

2

Început coborâre pePoteca lui G

eorge11.8

1,32794

0.8

SOSIRE EcoCross și Final Bucla 1

EcoMarathon

CP 3 Central - Alim

entare(apă și m

âncare)

Moieciu de Sus

14.2957

-3702.4

14.2

Colţul Ziliștea15.5

1,200243

1.3

Bucla 2

Culmea Lungă

16.21,150

-500.7

Colţul Cremenii

16.81,180

300.6

CP 4 (apă)

Intersecţie Cheile Grădiștei

- Moieciu

18.5881

-2991.7

CP 5 și punct de alim

entare (pahar și m

âncare)Cheile G

rădiștei - Fundata24

1,300419

5.5

Biserica Fundata27

1,200-100

3

Final Bucla 2 EcoMarathon C

P 6 Central - Alim

entare (pahar și alim

ente)M

oieciu de Sus29

957-243

214.8

6h:30 de la STA

RT

La Bisericuţă 31

1,283326

2

Bucla 3

CP 7 Punct de alim

entare (apă si alim

ente)Valea Băngăleasa

331,096

-1872

CP 8

Zona fostei cabane Guţanu

35.31,455

3592.3

Intersecţie Moieciu de Sus

- Șimon

38.71,215

-2403.4

SOSIRE EcoM

arathonC

P 9 Central - Alimentare

(apă și alimente)

Moieciu de Sus

42.2957

-2583.5

13.29h de la STA

RT

*CP - punct control

ecomarathon

EcoMarathon 2011: Detalii traseu

alerg.ro ⁄ ⁄ 25Foto: Corina Fodor / EcoMarathon alerg.ro ⁄ ⁄ 25

Brașoveanul Viorel Pălici a fost unul dintre cei mai constanţi alergători montani în 2011, clasându-se de fiecare dată pe primele lo-curi la competiţiile naţionale la care a parti-cipat. Locul 1 la prima ediţie a EcoMarathon. Tot locul 1 la Hercules Maraton. Locul 2 la Ciucaș Trail Running. Tot același loc la mara-tonul Piatra Craiului. A fost mereu în frunte în 2010, iar pentru anul acesta își dorește – evident – să rămână în top.

ecomarathon

Se vede din prima că Viorel Pălici e un om de la munte. Scund, îndesat, vânjos, cu

picioare puternice. E doar născut și crescut la poalele Pietrei Craiului. E obișnuit cu pantele și coborârile abrupte, pe care le străbate fi e pe jos, fi e pe schiuri.

„Sunt sportiv de performanţă dar nu în atletism, ci ca schior de fond. Am participări la campionatul naţional și cel mondial de schi, însă până acum cele mai bune clasări le am totuși la alergările montane. Îmi place foarte mult să alerg. Iarna, pentru că vremea îmi permite, combin antrenamentele pentru schi cu alergările. Vara, toamna, în sezonul competiţional, fac mai mult antrenament specifi c pentru alergare. Oricum, alerg cam de patru ori pe săptămână, în medie 70-80 km. Numai alergare montană însă, urmând un program stabilit de antrenorul meu”.

„Nu știu să spun exact care ar fi calităţile mele principale, dar cred că am și forţă și rezistenţă. În plus, cred că stăpânesc destul de bine tehnica de alergare. Adică știu cum să mă descurc pe teren accidentat, cum să alerg fără să mă lovesc, fără să mă accidentez. Cred că mă mai ajută faptul că alerg la fel de bine și pe urcare și pe coborâre”.

Ca și prima dragoste, nici prima clasare pe locul întâi la o competiţie nu se uită ușor. Pentru Viorel Pălici, EcoMarathon 2010 va rămâne o cursă importantă.

“M-am simţit foarte bine la Moieciu anul trecut. Mi-a plăcut mult atmosfera de

la start, cu multă lume și gălăgie. Mai mi-a plăcut și traseul, mai exact faptul că treci de mai multe ori prin punctul de start. Acolo se auzeau cel mai bine încurajările spectatorilor.

Și concurenţa a fost puternică, faptul că mai tot timpul Feri Saroși (clasat pe locul doi – n.a) a stat în spatele meu m-a împins pur și simplu înainte. Ba am fost plăcut surprins să văd că i-am întrecut chiar și pe cîștigătorii de la cros”.

Stilul lui de alergare e puţin deconcertant. Aleargă mai mereu cu capul în umeri, aplecat destul de mult în faţă. Dar asta nu înseamnă că aleargă încet. Dimpotrivă.

“Nu aș zice că alerg aplecat. Dar poate că e de la durerile de spate, care mă mai încearcă uneori. Și atunci, da, mă mai aplec în faţă.

În ce privește echipamentul meu de alergare nu aș zice că e unul performant, pentru că nu prea îmi permit așa ceva. Alerg cu încălţări Salomon, care nici el nu sunt cele mai noi. Altfel, la cursele montane, inclusiv la Moieciu, alerg cu un rucsac cu rezervor de apă. Folosesc 2-3 geluri, de la Sponser, pe cursă. De fapt, se mai întâmplă să iau doar câte un gel, pentru că îmi zic că o să-l folosesc mai încolo, dar uit de el.

Alerg și cu beţe, dar nu mereu, depinde

de cum mă simt. La EcoMarathon o să le fo-losesc doar pe bucla a treia, pentru a câștiga timp și a nu obosi la urcarea pe Guţanu”.

A fost mereu în frunte anul trecut. Vrea să rămână acolo și în 2011.

„Anul acesta îmi doresc să particip la toate cursele de alergare montană din România. Și la Hercules și la Ciucaș, evident și la Piatra Craiului. Mi-ar plăcea și la Bucegi 7500, dacă o să pot.

Evident că îmi doresc să câștig și anul acesta la EcoMarathon. Sper asta, dar să vedem. Nu prea știu care îmi sunt contracan-didaţii, dar nu mă feresc de niciunul dintre cei cunoscuţi. Oricum, eu trebuie să îmi fac cursa pe cont propriu. Sper să fi e bine”.

Viorel Pălici�Născut pe 31 iulie 1989 la Măgura (judeţul Brașov)�Înălţime: 1.72 m�Greutate: 65 kg


antrenament

Elefant.ro este cel mai nou portal online din România, care include o librărie virtuală, un blog literar și o comunitate, redefi nind cu originalitate experienţa de shopping cultural.

Elefant.ro oferă clienţilor săi o vastă selecţie de carte, susţinută de opinii ale unor nume importante ale culturii românești și internaţionale.

Spaţiul virtual oferit de Elefant.ro, datorită conceptului său original, are un potenţial imens de atingere a unui public interesat de cultură, divertisment și socializare pe teme culturale.

Elefant.ro are și o ofertă de cărţi despre stretching.

Alergarea în general, inclusiv alergarea montană, solicită foarte mult mușchii spatelui dar și

coloana vertebrală. Exerciţiile de stretching întăresc musculatura spatelui și în același timp îmbunătăţesc rezistenţa la șocuri a ligamentelor ce solidarizează vertebrele între ele. Aceste exerciţii presupun un grad mai ridicat de atenţie și concentrare, pentru a nu fi chiar ele o cauză de accidentare.

Stretchingul este recomandat după un antrenament sau o cursă deoarece reduce suprasolicitarea, rigiditatea segmentelor cor-pului, transportă oxigen la mușchii obosiţi și înlătură rapid toxinele, toate acestea ducând la o recuperare rapidă.

Vă recomandăm în continuare un set de exerciţii de stretching pentru mușchii spatelui, prezentat de site-ul de specialitate www.doctor.info.ro.

Sportiva din imagini este Florina Cernat, multiplă campioană mondială la culturism și fi tness.

pentru spate

Poziţia iniţială - în picioare, tălpile paralele, depărtate la o distanţă odată și jumătate lăţimea umerilor, genunchii îndoiţi.Pregătire – aplecaţi corpul înainte până devine paralel cu solul, întindeţi mâinile înainte, în prelungirea corpului și întrepă-trundeţi degetele.Execuţie și postură fi nală – întoarceţi palmele spre exterior și trageţi de mâini înainte până simţiţi o senzaţie de întindere în mușchii spatelui. Nu arcuiţi spinarea. Menţineţi poziţia 20 de secunde. Repetaţi mișcarea de cinci ori. Relaxaţi-vă câteva secunde între repetări.Grupele musculare vizate – marele dorsal.

Poziţia iniţială - în picioare, tălpile paralele, depărtate la lăţimea umerilor, genunchii ușor îndoiţi.Pregătire – ridicaţi un braţ pe lângă cap.Execuţie și postura fi nală – întindeţi braţul ridicat, fără a îndoi spatele sau a apleca corpul în lateral. Mentineţi poziţia 20 de secunde. Repetaţi mișcarea de cinci ori în fi ecare parte. Relaxaţi-vă câteva secunde între repetări.Grupele musculare vizate - marele dorsal, erectori spinali.

Poziţia iniţială - în picioare, tălpile paralele, depăr-tate la lăţimea umerilor, genunchii ușor îndoiţi.Pregătire - ridicaţi braţele întinse deasupra capului și prindeţi-vă mâinile prin întrepătrun-derea degetelor. Orientaţi palmele în sus.Execuţie și postura fi nală – aplecaţi corpul în lateral printr-o mișcare lentă, continuă. Nu vă aplecaţi în faţă. Mentineţi poziţia 20 de secunde. Repetaţi mișcarea de cinci ori în fi ecare parte. Relaxaţi-vă câteva secunde între repetări.Grupele musculare vizate - marele dorsal, erectori spinali (plus triceps)

Exerciţii de stretching

STRETCHINGUL ESTE RECOMAN-DAT DUPĂ UN ANTRENAMENT SAU O CURSĂ DEOARECE REDUCE SUPRASOLICITAREA, RIGIDITATEA SEGMENTELOR CORPULUI

Greutate: 212 gCaracteristici: ușori, tracţiune, aderenţăTalpă: X-Talon

X-Talon 212 este conceput pentru cros și alergări mon-tane scurte. Forma agresivă datorată crampoanelor oferă o tracţiune peste medie, dar în același timp și o uzură mai accentuată faţă de alte modele concepute pentru anduranţă. Talpa exterioară și întreg pantoful sunt extrem de fl exibile, lipsind însă o zonă de protecţie contra pietrelor.

Modelul are nivelul mediu de amortizare pentru pantofi i Inov-8 și este destinat curselor scurte, în principal. Dar pentru greutatea sa redusă are totuși o amotizare decentă, dar în niciun caz nu poate fi caracterizat drept un pantof “cofortabil”.

X-Talon 212 are talpa formată doar dintr-un singur strat de spumă densă și profi lul pantofului este foarte jos.

Partea sa superioară este o pânză foarte densă, dar care permite piciorului să respire destul de bine și să evacueze ume-zeala. X-Talon 212 mai are o bandă de protecţie în jurul tălpii, care protejează piciorul de pietre și rădăcini și o protecţie adiţională pentru degete. Sistemul de susţinere este dat de striaţiile laterale care fi xează piciorul și oferă o stabilitate foarte bună.

În concluzie, X-Talon 212 este un model foarte ușor și cu o aderenţă bună, susţinând piciorul pe o platformă foarte joasă. Este ideal pentru antrenamente sau curse de intensitate mare, dar pe distanţe scurte, până la 25-30km. Acest profi l are o defi cienţă în protejarea piciorului pe o perioadă îndelungată de folosire.

Greutate: 320gCaracteristici: ușori, stabili, confortabiliTalpă: Running Contagrip

Salomon S-Lab 3 XT Wings este cel mai performant pantof de trail running de la Salomon. A fost creat special pentru sportivii care doresc să își dezvolte la maximum abilităţile de alergători în curse, la antrenamentele zilnice sau prin acumulare de volum.

Modelul este ideal pentru antrenamentele și cursele montane și se comportă excelent pe poteci fi ind ușor, rapid, stabil și con-fortabil. S-Lab 3 XT Wings a fost conceput și perfecţionat pe baza recomandărilor și testelor efectuate de cei mai buni alergători montani precum Killian Jornet, Jonathan Wyatt și Nick Sharpe.

Partea superioară nu are cusături, ceea ce asigură o potrivire bună pe picior și în același timp reduce greutatea pantofului. Încălţările sunt foarte respirabile, se usucă rapid și menţin con-fortul picioarelor. Prin sistemul de șireturi Quicklace se permite o fi xare rapidă a piciorului, iar buzunarul pentru șireturi permite fi xarea acestora pe toată durata antrenamentului.

Talpa Running Contagrip oferă o combinaţie bună de tracţiune și stabilitate, cu o excelentă aderenţă pe teren variat. Sistemul de absorbţie al șocurilor este format din spumă compozită și un sașiu din termoplastic care ajută la tranziţia de la călcâi la degete, redu-când în același timp mișcările laterale și preluând șocurile. S-Lab 3 XT Wings are talpa formată din trei straturi de spumă compozită, oferind amortizare maximă, confort și capacitate de reacţie. În tal-pă este inserat și sistemul de 'pronation control'. Branţul Ortholite oferă piciorului confort, suport bun și menţine piciorul uscat.

Datorită tehnologiei sensifi t, S-Lab 3 XT Wings oferă o susţi-nere și o fi xare excelentă, creând o senzaţie plăcută de confort și siguranţă.

In concluzie, S-Lab 3 XT Wings este un pantof excelent pentru antrenament pe orice suprafaţă, pentru trail running dar mai ales pentru competiţiile montane.

În timpul antrenamentelor se simte cât de ușori și rapizi sunt, mai ales pe porţiunile tehnice și ude și se comportă excelent pe toate suprafeţele. S-Lab 3 XT Wings este ideal pentru cursele variate, atât ca distanţă cât și ca profi l. Te ajută mult la urcare datorită tracţiunii excelente și oferă stabilitate și siguranţă pe coborârile tehnice sau abrupte. Pe teren plat se comportă, de asemenea, foarte bine.

Considerăm că sunt de departe cei mai buni pantofi Salomon și unii dintre cei mai buni pe care i-am încercat. Aprecierea calităţilor S-Lab 3 XT Wings este confi rmată și de numărul tot mai mare de alergători care îl folosesc la competiţiile internaţionale.

TESTTEST

Salomon S-LAB 3 XT Wings INOV-8 X-Talon 212

alergare montană


Greutate: 365 gCaracteristici: tracţiune, suport, stabilitate Talpă: compozit de cauciuc și carbon

Asics Gel Trabuco 13 a fost conceput urmărind trei obiective principale, respectiv să ofere suport, tracţiune și stabilitate. Din punct de vedere al stabilităţii, Trabuco 13 a fost conceput atât pentru bărbaţi cât și pentru femei. Un amănunt care nu trebuie neglijat: datorită tehnologiei DuoMax sunt ideali pentru sportivi cu pronaţie pentru că permite distribuirea forţei impactului din timpul alergării.

Din punctul de vedere al amortizării, Trabuco 13 se ridică la standardele Asics. Pantoful are perniţe de gel-silicon care absorb șocurile atât în partea din faţă cât și în călcâi. Gelul din călcâi oferă stabilitate mare, iar gelul din partea din faţă a pantofului ajută la creșterea tracţiunii , ceea ce îmbunătăţește performanţele și previne apariţia accidentărilor.

Trabuco 13 are o talpă specifi c, ce oferă o aderenţă bună pentru alergarea off-road, cât și pentru urcări sau coborâri.

Asics a pus, de asemenea, accentul și pe protecţie, modelul având inserat în partea din faţă o plăcuţă de protecţie împo-triva pietrelor și obiectelor ascuţite. Talpa specială este făcută dintr-un compozit de cauciuc și carbon foarte rezistent care mărește fi abilitatea pantofului.

Asics Gel Trabuco 13 este mai degrabă un pantof ideal pen-tru antrenament datorită amortizării bune și se potrivește cel mai bine alergătorilor masivi pentru că oferă o protecţie bună. Se comportă, de asemenea, bine în competiţiile de anduranţă, pe cele scurte și de viteză fi ind totuși destul de greoi.

Greutate: 320g – Neutral, 340g- GuidanceCaracteristici: confort, aderenţă, performanţăTalpă: Running Contagrip

Salomon XR Crossmax Neutral este un pantof de trail running hibrid sau altfel spus un pantof care să te poarte de acasă până la locul de antrenament dar și în timpul cursei. XR Crossmax se comportă foarte bine pe poteci cât și pe drumuri plate, încât se poate folosi atât la antrenamentele de intensitate sau alergările lungi pe asfalt dar și la alergările montane lungi de peste 30 de kilometri. Indiferent de traseul de trail running sau off-road ales, de cele mai multe ori există zone de tranziţie cu asfalt și drumuri drepte iar pentru acest motiv, XR Crossmax este pantoful ideal.

Cu noul XR Crossmax, Salomon s-a concentrat pe confort, aderenţă și performanţă. Partea superioară combină materiale noi, pentru a limita cusăturile, oferind în același timp confort și respirabilitate. Sistemul de susţinere și po-trivire anatomică a piciorului Sensifl ex constă dintr-o bandă fl exibilă de cauciuc care oferă o fi xare fermă dar confortabilă a piciorului.

XR Crossmax se potrivesc foarte bine pe drumuri plate datorită sașiului QS Tendon care permite o tranziţie îmbunătăţită de la călcâi la vârf. Talpa Running Contagrip combină tracţiunea și stabilitatea cu o excelentă aderenţă pe teren variat și plat datorată crampoanelor în V. XR Crossmax benefi ciază de sistemul de prindere Quicklace și are în plus ca protecţie buzunar pentru șireturi și protecţie anti-noroi.

XR Crossmax vine în întâmpinarea alergătorilor cu două variante: neutri și de ghidare, adaptaţi tipului de pronaţie. XR Crossmax Guidance este același pantof ca și XR Crossmax Neutral, dar în plus aduce câteva caracteristici speciale de ghidare și suport. Printre acestea se numără mai mult sprijin median în talpă și continuarea acestuia înspre interior, sașiul este puţin modifi cat ceea ce îi oferă modelui XR Crossmax Guidance o fi xare potrivită celor cu pronaţie.

La antrenamentele prin oraș si pe drumuri forestiere XR Crossmax se comportă excelent. Sunt totodată buni pe terenurile accidentate și noroioase. Se poate lua în considerare folosirea lor în curse rapide, dar mai puţin tehnice, indiferent de lungimea acestora.

ECHIPA ECOMARATHON A TESTAT

PENTRU VOI CÂTEVA DINTRE CELE

MAI PERFORMANTE ÎNCĂLŢĂRI

DE ALERGARE MONTANĂ. VĂ

DORIM AȘADAR O ALERGARE CÂT

MAI CONFORTABILĂ, EFICIENTĂ ȘI

PLĂCUTĂ.

Asics Gel Trabuco 13 Salomon XR CrossmaxNeutral și Guidance

alergare montană

alerg.ro ⁄ ⁄ 29

30

portret

Îl recomandă experienţa, vârsta dar mai ales auto-ritatea. A străbătut în pas mai mult sau mai puţin alergător o bună parte din munţii acestei lumi, fie ei Carpaţii, Alpii, Dolomiţii, Pirineii ori Himalaya. Are aproape 72 de ani dar o vivacitate de invidiat. Nu ratează niciun maraton montan din ţară, după cum nu a abandonat vre-odată vreo cursă. Domnul Cristian Chiurlea este in-discutabil seniorul alergă-rii montane din România.

Seniorul

⁄ ⁄ primăvara 2011 de Marian Chiriac30

31 alerg.ro ⁄ ⁄

portret

Sunt câteva sute de oameni în sala Casei de Cultură din Zărnești și cu toţii aplaudă. Intens, entuziast,

zgomotos. Mulţi sunt ridicaţi în picioare. Nu e nimic aranjat în această desfășurare de energie, doar expresia unui respect sincer. Pe scena unde de obicei au loc spectacole școlare se afl ă acum un domn, cu părul alb, zâmbind stânjenit, dar vădit emoţionat. E puţin adus de spate, pare obosit, dar se mișcă totuși agil. Ridică mâinile într-un gest prin care mulţumește celor din jur, dar în același timp încearcă să și oprească cumva aplauzele care par să nu se mai termine.

Scena de mai sus a devenit aproape un ritual. De câţiva ani, la sfârșitul maratonului Piatra Craiului, domnul Cristian Chiurlea este chemat pe scenă și i se acordă o diplo-mă de merit. E un gest simplu, de respect. Sala apreciază mereu asta și participă sincer la ritual.

“Pe mine a început însă să mă deranjeze. I-am spus de nu știu câte ori lui Lucian (Clinciu, organizatorul competiţiei – n.a.) să nu mă mai premieze doar pentru că sunt cel mai în vârstă alergător. Prima dată a fost interesant, nu pot să nu recunosc asta, m-am bucurat când oamenii m-au aplaudat. A mers, oarecum, și în al doilea an, însă apoi a început să fi e deranjant. E sufi cient că sunt aplaudat la sosire, când primesc încurajări. Însă, pe scenă... parcă aș fi senator“.

Vocea îi e fermă când rostește aceste cuvinte. Nu acceptă contra-argumente.

“Aș prefera să se facă o categorie specială, de la 60 de ani în sus, să zicem. Așa știu că aș concura cu unii la fel ca mine și aș fi premiat în funcţie de locul pe care îl ocup. Desigur, am mai avut parte de astfel de momente și în Franţa și la terminarea Solo Khumbu Trail (cursă de 300 km în Nepal), dar atunci aplauzele nu îmi erau adresate exclusiv mie“.

Îl cred pe domnul Cristian* când rostește toate aceste fraze. Se vede că e sincer, dar

în același timp conștient de valoarea sa. E modest, așadar, dar și orgolios. Stăm de vor-bă la un pahar de coca-cola în apartamentul său din cartierul bucureștean Drumul Taberei. E un apartament obișnuit, aranjat decent. Frapează doar mulţimea medaliilor, a cupelor, a diplomelor. Un întreg corp de bibliotecă e îndesat cu toate acestea. Plus o jumătate de perete din holul de la intrare.

“Să știi că nu toate sunt ale mele. Multe sunt ale Paulei (soţia domnului Chiurlea – n.a.). Am fost împreună la zeci de concursuri. Am făcut amândoi sport la un nivel, zic eu fără să exagerez, destul de înalt. Și orientare sportivă și alergare“.

Orientare a început să facă de prin 1960. Un an mai târziu a absolvit o școală de ghizi alpini. “Norocul, ca să zic așa, a făcut să îmi cunosc soţia pe munte. Nu exista concediu în

care să nu plecăm cu cortul pe munte. Așa că, ani buni… dă-i cu munte, dă-i cu orientarea“. Îmi vine să zâmbesc auzind formularea, dar în același timp mă încearcă și o formă de invidie. Ce viaţă… “Eu cred că tot ce am făcut, am făcut din pasiune. Dacă umblam după performanţe poate nu realizam atâtea. A contat foarte mult și faptul că Paula mi-a fost mereu alături“.

Performanţe? Da, ar fi vreo câteva. Din 1967 până în 1971 domnul Cristian

Chiurlea a fost multiplu campion naţional și membru al lotului de orientare sportivă, cu participări la concursuri în Germania, Ungaria, Cehoslovacia, plus prin toţi munţii din România. O etapă la un concurs de orien-tare putea avea minimum 20 de km lungime, cu diferenţe mari de nivel. Se alerga uneori și noaptea.

După ce a renunţat la activitatea compe-tiţională (“Eu nu văd prea bine și alergam în curse cu ochelari. Dacă ploua, era dezastru, nu mai puteam citi harta. Asta m-a cam îndepărtat de orientare“), a devenit antrenor la clubul Locomotiva București. Vreo câţiva ani, elevii săi au obţinut titlul naţional la copii și junior, la orientare sportivă.

Se va apuca de atletism pe la vârsta de 55 de ani, la secţia de veterani a Locomotiva. “Primul meu concurs a fost pe stadionul 23 August (actualul Naţional, care nu mai are pistă de atletism – n.a.), la o Balcaniadă. M-am înscris la proba de 1500m, mă temeam

să nu mă fac de râs“. Va obţine însă locul doi. Anul următor participă la campionatul european de veterani. Aleargă maratonul în 3h:44min. “Toată lumea mi-a zis bravo, e bine. Și cînd am văzut eu treaba asta mi-am spus că aici e de mine, că nu mai trebuie să mă uit deloc pe hartă. Mai mergeam și la orientare, e drept, dar am decis să mă las. De atunci m-am apucat de maratoane“.

A ajuns la cifra de 28 de maratoane pe asfalt, dar nu prea mai vrea să alerge așa ceva. “Nu îmi mai place șoseaua. Am regăsit vechea mea pasiune, muntele“. Este printre primii români care au început să alerge maratoane și ultra-maratoane în afara ţării. După ce a alergat de mai multe ori în Alpi, în 2005, alături de fiul său Șerban, va participa la UltraTrail de Mont Blanc. La 66 de ani termină cursa aceasta care trece prin trei ţări, lungă de peste 150 de km, în circa 38 de ore. “Am văzut că îmi iese și am decis să merg înainte“. Urmează apoi în 2008 Olympus Marathon (44km), un an mai târziu Verdon Canyon Challenge (102 km, fiind cel mai vârstnic participant este răsplătit de către organizatori cu o mare cupă), pentru ca în septembrie 2010 să termine primul la categoria sa de vârstă cursa de 80 km a Grand Raid des Pyrenees. Două luni mai târziu e în Himalaya, la Solo Khumbu Trail, o competiţie pe etape, lungă de 300 km.


portret

Mi-e greu să spun care e cursa la care ţin cel mai mult. Să zic Verdon? Să zic

Khumbu Trail? Toate au fost pentru mine ceva deosebit. Poate Verdon a fost specială prin difi cultatea sa. Difi cultate legată nu de lungime, căci mai sunt curse de 102 km, ci de zona grea parcursă, cu pietriș, intrări în chei, trecut prin apă, traversat poteci aeriene, mers noaptea. M-am bucurat foarte mult când am terminat“.

Îl întreb dacă a abandonat vreodată. “Nuuuu, asta niciodată“, îmi răspunde. Credeţi-mă, nu-ul a fost foarte lung și accentuat.

Îl mai întreb care consideră că sunt principalele sale calităţi. E pentru prima dată când râde. Scurt, dar consistent. Ezită însă, își gândește precaut răspunsul. “Poate o rezistenţă nativă. Și ambiţia“. Mai se gândește câteva secunde. “Și perseverenţa. Când e greu mulţi cedează, dar eu strâng din dinţi

și merg înainte. Am reușit să depășesc așa multe momente grele. Sunt ambiţios, da“.

Plusez. E vorba de ambiţia de a merge pînă la capăt sau de ambiţia de a fi primul? Răspunde fără ezitare. “De a termina. Desigur, mereu îmi propun să scot un timp cât mai bun, dar nu ţin neapărat să câștig. Chiar și acum la Khumbu Trail, când i-am văzut în Khatmandu pe participanţi, toţi tineri, fi liformi mi-am spus: tăticu’, totul e să nu termin ultimul. Și am plecat încet-încet, cu gândul doar să termin, să ajung cu bine la capătul primei etape, să merg înainte și tot așa. În fi nal, în ciuda unor dureri foarte puternice la genunchi în ultimele 3-4 zile, am reușit să termin. Și nu ultimul“.

Dar ca defecte, care ar fi defectele?, îl ches-tionez eu. “Eu știu? Mă pui la încercare“. Ezită mult, câteva secunde lungi. “Aș zice, poate, că sunt prea orgolios. Da, prea orgolios. Și ar mai fi o chestie. Mă deranjează când cineva îmi ia ceva care mi se cuvine. Nu accept nedrepta-tea“. Se mai gândește puţin. “Altceva… faptul că uneori nu accept compromisuri. Sunt poate prea corect. Nici la antrenamente nu accept compromisuri. De multe ori treaba asta a deranjat și așa mi-am stricat relaţii, prietenii“.

“Rezumînd: sunt orgolios. Și ar mai fi totuși ceva“. Râde din nou. “Parcă aș fi la preot“.“Ar mai fi faptul că dacă cineva m-a jig-nit sau am avut o altercaţie, pe urmă ţin mult

timp supărarea în mine. Nu îmi place să fur, ca sportiv nu am încercat niciodată să trișez. Pe la concursurile de orientare se mai fura. Eu am renunţat la un titlu de campion la orientare numai pentru că am vrut să fi u corect“.

Simt că discuţia se apropie de sfârșit. Au fost aproape două ore de dialog dens, cu multe întâmplări rememorate, multe senzaţii retrăite. Emoţii evidente, la vedere. Sunt curios în continuare, vreau să văd care sunt planurile de viitor ale unui om de 72 de ani. Domnul Cristian Chiurlea îmi răspunde din prima, semn că are foarte clar în minte ceea ce vrea să facă. “Păi anul acesta îmi doresc să fac toate maratoanele de munte de la noi. Atenţie, de munte. Apoi să alerg ceva semi-maratoane. Apoi, în vară, după ce Șerban face traversarea României (în iunie, Șerban Chiurlea urmează să alerge de la Constanţa la Oradea – n.a.), vreau să mergem în Dolomiţi“.

Ultima întrebare din partea mea: până la ce vârstă vă vedeţi alergând? Râde scurt. “Eu aș vrea până la 100 de ani“.

* Nu mi s-a mai întâmplat vreodată într-o carieră de ziarist de aproape 20 de ani să nu pot scrie despre un intervievat altfel decât cu o formulare explicit respectuoasă, ca acum. De aceea, peste tot am folosit – natural, neforţat și contrar unor principii jurnalistice – formularea “domnul Cristian Chiurlea” sau cel mult “domnul Cristian”.

MĂ ANTRENEZ DE PATRU ORI PE SĂPTĂMÂNĂ . MARŢEA, JOIA, SÂM-BĂTA ȘI DUMINICA. CAM 60 DE KM PE SĂPTĂMÂNĂ. ÎN BUCUREȘTI, MĂ SCOL LA ȘASE, LA 6:30 MĂ ÎNTÂL-NESC CU ȘERBAN, NE DEZBRĂCĂM ÎN MAȘINĂ ȘI ÎI DĂM DRUMUL LA ALERGARE PRIN PARCURI. CUM ÎNCEPE SĂ SE ÎNCĂLZEASCĂ, MERG MAI DES LA MUNTE. TARE MULŢU-MIT SUNT DUPĂ CE ALERG.

alerg.ro ⁄ ⁄ 33

portret


sănătate

Tendoanele şi ligamentele, şoldurile, picioarele, oasele sau inima alergătorilor sunt supuse

unui stres considerabil în timpul alergării. De aceea e nevoie de antrenamente, pentru ca organismul să fie bine pregătit pentru un efort îndelungat şi de intensitate mare. Dar antrenamentele trebuiesc însoţite şi de un proces optim de refacere (somnul e important în acest sens) ca şi de o alimen-taţie potrivită.

În ce priveşte alimentaţia, un rol impor-tant îl joacă vitaminele. Acestea reprezintă un grup de substanţe organice naturale, nece-sare organismului (în cantităţi mici), pentru realizarea în condiţii optime a unor procese metabolice esenţiale. Vitaminele, prin mole-culele lor, nu eliberează energie și nu au nici roluri plastice, însă sunt esenţiale în generarea energiei. Deoarece majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, acesta trebuie să le primească prin dietă, fi e ca atare, fi e sub formă de provitamine.

Vitaminelece e vital pentru alergători

Există 13 vitamine esenţiale (lipsa lor afectează funcţionarea normală a organis-mului): A, C, D, E, K, tiamina (B1), ribofl avina (B2), niacina (B3), acidul pantotenic, biotina, vitamina B6, vitamina B12 și acidul folic.

Fructele, legumele, cerealele integrale, lactatele și carnea reprezintă cele mai bune surse de vitamine și minerale. De aceea, aces-te alimente sunt obligatorii într-o alimentaţie corectă și diversă.

Există însă şi vitamine în formă anorga-nică, mai précis tabletele din farmacie.

Acestea se recomandă în funcţie de rezulta-tele analizelor de sânge, singurele care indică anumite carenţe. Suplimentele de vitamine trebuiesc luate cu grijă. Fără o alimentaţie corespunzătoare, ele nu vor fi asimilate de organism, de aceea e bine să le asociezi cu ali-mente care conţin în mod natural vitaminele din capsulă. (de exemplu, tableta de vitamina C e bine să fi e luată cu un pahar de suc natural de portocale).

Nici surplusul de vitamine nu ne face bine, de aceea este întotdeauna indicat să ceri întâi sfatul unui medic. La fel de important este să știi cum trebuie administrate aceste vitamine, ca ele să fi e asimilate cât mai efi cient de organism.

VITAMINA AAjută la vindecarea fracturilor (spre

exemplu, a celor de metatarsiene, situaţie des întâlnită la alergători) şi este de ase-menea importantă în menţinerea sănătăţii oaselor. Pentru a fi cât mai bine asimilată, vitamina A trebuie luată aproximativ la aceeași oră în fi ecare zi, în cantitatea prescrisă de medic.

VITAMINELE DIN COMPLEXUL BPrintre multiplele lor funcţii, vitaminele

B joacă rol de cofactori în cadrul sistemelor enzimatice implicate în oxidarea nutrienţilor și producerea energiei, conform doctor.info.ro. Sportivii cu defi cit de astfel de vitamine au o capacitate mai redusă de a susţine efortul de mare intensitate și de refacere a structurilor musculare afectate. De asemenea, capacita-tea de a dezvolta masă musculară este mai redusă. Deși se asimilează cel mai bine luate pe stomacul gol, e recomandat totuși ca vitaminele să fi e luate cu o cantitate mică de alimente.

VITAMINA CStudiile efectuate pe cobai au arătat

că vitamina C are un efect de regenerare a rupturilor la nivelul tendonului lui Ahile, o problem ce afectează circa 11 la sută dintre alergători. Vitamina C e necesară și pentru menţinerea sănătăţii cartilajelor, a pielii, dinţilor, vaselor sanguine și a oaselor. Se poate lua cu apă, după masă sau pe stomacul gol, o dată sau de două ori pe zi, de preferat la aceleași ore în fi ecare zi.

VITAMINA D Este vitală pentru sănătatea oaselor. Are

totodată un rol de activator al sistemului imunitar. Poate fi luată după de masă sau pe stomacul gol. Medicii recomandă să iei vitamina D înainte de culcare.

VITAMINA E Contribuie la buna funcţionare a

plămânilor și la eliminarea toxinelor din organism. Studiile au mai arătat că are un rol la tratarea crampelor musculare sau a sindromului picioarelor neliniștite. Este bine să fi e administrată cu două ore înainte sau după administrarea altor medicamente sau suplimente.

VITAMINA K Are un rol esenţial în coagularea

sângelui ca și la dezvoltarea oaselor și a cartilajelor. Nu ar trebui administrată în paralel cu medicamente anticoagulante. Vitamina K trebuie luată cu două ore înainte sau după administrarea altor medicamente sau suplimente.

alerg.ro ⁄ ⁄ 35

reţetă

Pastele sunt adesea numite drept “com-bustibilul de cursă lungă al alergătoru-

lui“ deoarece reprezintă o sursă importantă de energie pentru organism.

Ele conţin carbohridraţi complecși, având totodată un conţinut redus de grăsimi și fi ind bogate în fi bre, vitamine și minerale.

Pastele fac de asemenea parte din ritualul mai tuturor competiţiilor importante de alergare.

O cană și jumătate de paste gătite furnizează organismului circa 300 de calorii, 63 de grame de carbohidraţi și 10 grame de proteine.

La EcoMarathon pastele se vor servi calde, după cursă.

Paste cu legumeVă prezentăm în continuare reţeta paste-

lor cu legume, reţetă folosită la EcoMarathon și recomandată de compania Băneasa.

INGREDIENTE:Întâi de toate e nevoie de o pungă cu

spaghete Băneasa. Apoi, ca legume: un ardei gras, o ceapă

mare, o vânătă, un morcov, două roșii. Mai trebuie o lingură de bulion, însă doar o linguriţă de muștar.

Totul se completează cu niște ulei de măsline Băneasa, sare, piper și o mână de pătrunjel verde.

MOD DE PREPARARE:Pastele se fi erb într-un vas mare de apă

cu sare, conform indicaţiilor de folosire. Apoi pastele se scurg și se amestecă cu

puţin ulei de măsline Băneasa. Vânăta se taie cubulete, ardeiul doar fâșii,

în schimb morcovul se dă pe răzătoarea mare. Toate legumele se călesc apoi împreună în ulei, până se înmoaie.

Sosul se prepară astfel: ceapa tăiată mărunt se prăjește în puţin ulei, după care se adaugă bulionul și muștarul.

Se adaugă 200 ml de apă, apoi sare, piper și alte mirodenii, după gust. Se mai lasă cam trei minute, la foc mic.

Legumele călite se așează peste paste, iar deasupra se toarnă sosul fi erbinte. Totul se poate orna cu felii de roșii și pătrunjel verde, tocat.

Poftă bună

de Gabriel SolomonEvident că orice jurnal de antre-nament e util, deoarece poţi să ai astfel un calendar al stagiilor

de pregătire și, totodată, să îţi urmărești evoluţia în timp. La prima vedere, cel mai simplu e să ai un carneţel în care să îţi notezi toate aceste informaţii.

Ce te faci însă dacă ești uituc (și e posibil să nu îţi amintești unde ai pus carneţelul tocmai când ai mai mare nevoie de el) sau când ești dependent de computer? Iar tot mai mulţi oameni se afl ă în această din urmă situaţie. Totodată, echipamentul tot mai per-formant - și mă refer aici, spre exemplu, la un ceas cu GPS – îţi permite înregistrarea foarte simplă a parametrilor unui antrenament și interpretarea lor ulterioară prin intermediul programului furnizat de către producător. Devine evident că cel mai ușor este să îţi ţii un jurnal online de antrenament.

Eu am încercat mai multe astfel de programe, disponibile la liber pe internet, însă în cele din urmă m-am oprit asupra unuia despre care cred că este cel mai potrivit ne-voilor mele. Dar despre aceasta o să vorbesc puţin mai târziu.

Nu prea există alergător care să nu ţină o evidenţă a propriilor antrena-mente. Numărul de kilometri alergaţi, timpul, numărul de ture, eventual pulsul, data și locul de desfășurare a antrenamentului, date despre vreme, toate acestea sunt informaţii care îţi pot oferi o dinamică a propriei evoluţii atletice. Cum este însă cel mai bine să stochezi toate aceste date?

practic

Jurnal onlinede antrenament


practic

mai sus. La început m-am oprit asupra ei pentru că oferea posibilitatea înregistrării echipamentului folosit și a numărului de kilometri parcurs cu fi ecare din acesta.

… ȘI ALEGEREA MEAExistă însă o aplicaţie care, după mine,

e cea mai tare în momentul de faţă. E disponibilă la adresa http:// fi tness.strands.com. Acest jurnal online de antrenament corespunde cerinţelor deja amintite și, în plus, este gândit precum o reţea socială, punând accentul pe interacţiuna dintre user-i și schimbul de informaţii legate de antrenament, echipamentul sau traseul folosit. Pe lângă toate acestea, aplicaţia are și componente destul de complexe și pentru ceea ce înseamnă evenimente, organizarea de evenimente sau antrenamente în comun.

Îmi place mult la această aplicaţie și faptul că poţi să o folosești atât cu dar și fără ceas. E foarte ușor totodată să introduci informaţiilor legate de antrenamente, atât manual cât și prin importarea lor din diverse-le modele de ceasuri cu GPS.

Mai îmi place faptul că poţi să adaugi antrenamentele din foarte multe alte spor-turi, nu doar alergare, și poţi introduce chiar și perioadele de încălzire. Este util că poţi introduce un sport și prin detaliile lui specifi c, spre exemplu la escaladă poţi adăuga gradele specifi c traseului pe care îl caţeri. Poţi să introduci și zilele de repaus, ca entitate individual, ba chiar și perioadele în care, să zicem, ești accidentat.

În ce privește ţinerea evidenţei echipa-mentului folosit, cred că acest lucru ajută foarte mult orice alergător. Nu doar pentru că are o evidenţă clară și poate spune “wow, am alergat 500 de km în adidașii mei roșii“ cât mai ales prin faptul că poate să își dea seama că e poate necesar să își schimbe un accesoriu al echipamentului (chiar respectivii

adidași, să zicem) chiar dacă el nu pare încă uzat fi zic.

Aplicaţia http:// fi tness.strands.com permite, așa cum mi se pare normal, să adaugi pe site-ul sau blog-ul personal și un widget cu ultimele antrenamente efectuate. În plus, pe baza antrenamentelor introduce poate să îţi facă și o previziune a unui timp pe care e posibil să îl realizezi pe orice distanţă între 5 și 100 de kilometri.

Nu în ultimul rând, poţi să îţi ţii evidenţa antrenamentelor și chiar să te cronometrezi cu această aplicaţie în cazul Iphone-urilor. Din păcate, aplicaţia pentru Android e în curs de dezvoltare.

Sunt însă și lucruri care nu îmi plac la http:// fi tness.strands.com. Spre exemplu, clientul pentru desktop nu funcţionează chiar atât de bine. Poţi să imporţi informaţii direct din ceas folosind clientul de desktop, însă din păcate acesta mai are mici probleme. Totuși, la Garmin poţi să urci antrenamentele și în mod manual. Totodată, aplicaţia nu are em-bed la un antrenament, însă acest dezavantaj e suplinit de celelalte, multe, avantaje, așa că se poate trece cu vederea. Mai e o problemă: dacă adaugi un antrenament care are și o rută GPS, nu poţi adăuga acea rută doar pentru respectivul antrenament fără ca ea să apară la colecţia ta de rute. De exemplu, eu merg cu bicicleta prin oras, adaug antrenamentul, dar nu vreau să apară traseul parcurs la rutele mele obișnuite, căci este doar un traseu ocazional. Dar este, iarăși zic, un dezavantaj peste care se poate trece.

CONCLUZIIEu unul mă declar foarte mulţumit de

aplicaţia de la http:// fi tness.strands.com . Dacă îţi place să ţii un jurnal online al an-trenamentelor tale, e o aplicaţie care merită încercată, chiar dacă nu o folosești exclusiv. Antrenamente spornice vă doresc.

CE AȘTEPT DE LA UN PROGRAM DE ANTRENAMENT?

Să încerc să ofer câteva argumente. Întâi de toate, obligatoriu, un astfel de jurnal de antrenament trebuie să fi e online. Acest lucru are numeroase avantaje: poţi să adaugi informaţiile aproape din orice loc de pe lumea aceasta, numai să ai o bună conexiune la internet. Apoi, riscul de a pierde jurnalul este foarte mic (poţi, eventual, să uiţi parola sau să nu ai acces la el, pentru o vreme, din motive tehnice). Nu în cele din urmă, programul îţi permite să faci diverse statistici cu parametrii tăi de antrenament, pe care ulterior să le publici pe propriul site sau blog. Iar acest lucru, mai ales dacă ai rezultate bune, va face să fi i apreciat de prieteni sau “temut” de competitori.

DE LA UN PROGRAM ONLINE DORESC URMĂTOARELE FACILITĂŢI:�posibilitatea de a importa datele din ceasurile cu GPS�posibilitatea de a adăuga manual parametrii de antrenament�suport pentru cât mai multe sporturi. Adică poţi să adaugi și informaţiile de la antrena-mentele de ciclism sau triatlon, spre exemplu.�să poţi adăuga o hartă a rutelor de antrenament�să poţi avea o evidenţă a echipamentului folosit. Cred că e foarte util să poţi men-ţiona la fi ecare ședinţă de antrenament și echipamentul folosit (exemplu: cu ce încălţări alergat sau ce bicicletă ai folosit) pentru a ţine astfel o evidenţă a folosirii acestuia. �să ai posibilitatea de a exporta datele. Această facilitate mi se pare foarte important deoarece apar mereu noi aplicaţii si poate, la un moment dat, ai vrea să începi să folosești către o aplicaţie nouă.�să poţi face embed antrenament sau embed widget cu statistici într-o pagină web. Aceste ultime două facilităţi sunt desigur utile persoanelor care au un un site sau blog.

APLICAŢII DISPONIBILE...Cele mai des întâlnite aplicaţii online

de înregistrare a antrenamentelor sunt cele realizate de către producătorii de ceasuri cu GPS, respectiv Garmin Connect și Moves Count de la Suunto. Mie însă nu îmi place niciuna dintre acestea. Amândouă arată drăguţ, dar nimic în plus. La Garmin Connect nu poţi să adaugi chiar orice sport, în timp ce acest lucru se poate întâmpla în cazul Moves Count, dar nu cu foarte multe detalii. Rău, la ambele aplicaţii, este faptul că nu poţi exporta datele înregistrate.

Există și aplicaţia Running Ahead care, dacă e să iei de bun numele, ar trebui să se refere la alergat, dar e de fapt una mult mai complexă. Totuși, deși arată mai urât, ea răs-punde la aproape toate cerinţele enumerate

Gabriel Solomon este webdeveloper și un pasio nat al alergării și mersului pe bicicletă. Ţine un blog cu informaţii utile, la adresa www.gabrielsolomon.ro

alerg.ro ⁄ ⁄ 37


utile

E un subiect sensibil, ştiu. Alergatul este o acţiune

elegantă, frumoasă, curgătoare – deosebită de sporturile pe care le asociem de obicei cu purtarea unui “ajutor” dentar. Efortul de anduranţă are însă mai multe feţe, deși cea care se vede mai mult presupune o privire concentrată şi, adesea, strânsul din dinţi. De fapt, nu propriu-zis din dinţi, ci din maxilar, care comprimă articulaţia care leagă mandibula de osul temporal.

De aici dureri, retracţii ale gingiilor de pe dinţi, fi suri și chiar căderi ale dinţilor, dar mai întâi de toate pro-ducţie crescută de cortizol (hormonul stresului), care diminuează rezultatele sportive.

Un remediu simplu la toate aceste probleme ar fi purtarea unei gutiere de plastic transparentă. Firmele Under Armour şi Asics produc deja aşa ceva pentru alergători, însă în orice caz este necesar mai întâi avizul unui stomatolog. Din câte am discutat cu stomatologul meu, până când produsul “de fi rmă“ va fi disponibil în România, cel mai bine este să o faci “pe măsură“ din materialele disponibile pe la noi. Că doar principiul gutierei de contenţie e vechi şi folosit cu mult succes.

Îl cheamă Alu Pack 330. Asta pentru că are 330 de grame și e făcut din mai multe folii aluminizate.

Cu alte cuvinte, sunt mai multe folii de supravieţuire strânse între ele de niște elastice. Producătorul se laudă că rezistă până la 5 grade Celsius cu minus și că din punct de vedere al căldurii ar fi de două ori mai

performant decât puful de gâscă. Reversul medaliei este, desigur, condensul, adică umiditatea cu care riști să te trezești peste noapte. Dar si despre aceasta estimările spun că ar fi suportabilă. La un preţ de 60 de EUR ar merita o încercare la o competi-ţie de anduranţă gen Carpathian Adventure, dar neapărat să ai ciorapi de schimb.

La bază simple fuste din material textil, probabil inspirate din tenis, acum s-a ajuns – pentru motive care ţin în primul rând

de neplăcerile legate de rosături, bănuiesc - la șort de compresie acoperit de o fustă și, în fi nal, la colanţi trei sferturi de care este cusută o fustă. Dat fi ind că este un obiect de îmbrăcăminte care se poartă doar vara, motivul existenţei modelelor recente este pur estetic. Ce să zic, e destul de spectaculos…

Recunosc că auzisem de detergenţii “care nu lasă reziduuri” după spălare, însă doar în contextul detergenţilor speciali pentru persoane alergice.

Dar am descoperit că acest tip de detergenţi – varianta specială pentru haine de sport – nu doar că nu lasă reziduuri proprii, însă ar mai și “desfunda” porii materialelor de reziduurile detergenţilor folosiţi anterior precum și de bacterii. Se spune că în urma cercetărilor oamenilor de știinţă (evident anglo-saxoni!) ar fi reieșit că după opt spălări cam 2% din greutatea hainelor o reprezintă în fapt reziduuri de detergenţi. Așa că folosirea unui detergent care nu lasă reziduuri ar avea drept rezultat nu doar un echipament mai ușor, ci și unul mai efi cient, întrucât fi brele ar evacua mai bine transpiraţia.

PAGINĂ REALIZATĂ DE CRAZYFLOWER, PRODUCT REVIEWER PENTRU REVISTA ALERG. PENTRU A FI OBIECTIVĂ, CRAZYFLOWER PREFERĂ SĂ RĂMÂNĂ ANONIMĂ.

Gutieră pentru alergători

Fustă de alergare

Sac de dormit ultra-ușor

Nu știu alţii ce preferă, însă mie în timpul unei curse de alergare îmi plac fructele. Și, dacă este posibil, cel

puţin cinci – adică unul la fi ecare punct de alimentare, vă rog. Pe lângă faptul că îmi plac, au rolul de a îmi lua de pe cerul gurii “sublimul” gust tipic de gel.

Așa că după diversele produse cu un sfert de… altceva, viaţa mea s-a îmbunătăţit considerabil când am făcut cunoștinţă cu gelurile pe bază de pastă de fructe. Trebuie să recunosc că la capitolul acesta sunt client fi del Isostar, cumpârând cu sârguinţă de fi ecare dată când am ocazia gelul Actifood de piersică (cu 23% preparat pe bază de piersici plus 4% bucăţi de piersici deshidratate). Pentru cei cu orizonturi diferite există gel și cu mere. Știu din surse sigure că Isostar o să aducă, în fi ne, acest produs și în România, începând cu luna iunie. Oricum, cu 97% energie rezultată din glucide, până acum mi s-a părut ca gust cel mai rezonabil produs tip gel pe care l-am încercat. Și continui să mănânc și fructe.

Detergent pentru hainele de sport

Cel puţin cinci fructe?

Europa

MANDIGO GmbHGollierstrasse 70d80339 München

Germania

+(49) 89 500 77 88

[email protected]

Contact

BIBCHIP ROMANIA SRLStr. Franzelarilor nr.7

România

+40 (0)72 23 11 214;+40 (0)72 48 49 079;

[email protected]

¬ Conform IAAF/ IWR 165.24


arta fugii

de Viorel Ghiţă-GrizonSă zicem că acum câţiva ani, sau poate acum câteva (multe) luni, te-ai apucat de alergat. Mai întâi câţiva

kilometri nesfârşiţi alături de un prieten mai experimentat. Apoi, cu ochii pe cronometru sau pe GPS ai alergat distanţe tot mai mari. Pe urmă ai început să descarci de pe net programe de antrenament, ai purtat ceva discuţii pe forumuri de alergare, te-ai înscris la vreun club și până la urmă te-ai trezit că ai alergat și un maraton.

Sigur, drumul este lung şi greu, s-au scris ode şi epopei despre primul maraton, dar eu vreau să încep de unde se termină poveștile, adică după nunta prinţului cu Cenușăreasa.

Deci ai alergat primul maraton și ai intrat în rândul lumii. O lume mică în România, sub 1000 de oameni care fac maraton, incluzând aici și străinii care lucrea-ză pe la noi.

Nu vreau să descurajez pe nimeni, dar abia de acum începe greul.

Pentru ca te-ai molipsit. Pentru că în universul tău a pătruns “maratonul” iar acum viaţa ta este compusă din curse şi intervalele dintre ele. Dintre Roma, Cluj, Paris, Viena, București și Dubai. Uneori Shanghai sau Atlanta. Iar intervale-le astea nu sunt decât perioade de antrenament. Câte 40-50-100 km/săptămână. Uneori mai mult. Dar nu mai puţin de 40, dacă vrei să alergi toată distanţa maratonului și nu vrei să mergi, jalnic, pe ultimii kilometri.

Și nu te poţi opri din antrena-mente, pentru că altfel regresezi. Dacă azi alergi 10 km în 48 de minute, după o săptămână de pauză faci 52 de minute, iar după trei săptămâni faci peste o oră. Cel puţin eu așa păţesc. Deci trebuie să rămâi în priză permanent, săptămână după săptămână, lună de lună, indiferent de anotimp.

Iar timpul tău liber devine foarte ocupat. Luni faci pauză, pentru că în week-end ai făcut long run. Marţi trebuie însă să alergi. Să zicem că e februarie, sunt minus 7 grade afară și ninge. Vii de la

GrizonoToane:

muncă și ajungi pe stadion pe la opt seara. În viaţă ai parte de multe lucruri neplăcute. Dar să alergi pe întuneric, la așa temperatură, cu vântul care iţi sufl ă zăpadă în faţă și nu te lasă să respiri, cu lacrimile șiroind de nici nu vezi pe unde calci, și toate astea timp de o oră și jumatate, credeţi-mă, e printre cele mai neplăcute lucruri. Și nu te obligă nimeni. Ba dimpotrivă, când ai plecat de acasă, toţi te-au asigurat că ai mari probleme cu capul, dacă ieși să fugi pe o vreme ca asta.

Miercuri ai treabă până seara târziu și nu mai apuci sa te antrenezi. La culcare îţi faci reproșuri. Dar dacă și joi se ivește ceva neprevăzut, atunci chiar intri în panică. Și stai și te frămânţi cum să recuperezi în zilele rămase. Și tot așa.

Nu mai ai o viaţă normală. Pe de altă parte, devii mai suplu, sprinten, plin de

energie, nu prea îţi mai pasă unde parchezi maşina pentru că poţi merge mult și ușor pe jos, urci orice scări fară probleme, pe bulevard ești ca o gazelă printre oi, arăţi foarte bine, dar nu mai ești ca toată lumea. Eşti altfel. Un ciudat. Când vezi oameni care

se entuziasmează și se agită să plece la un grătar, să meargă la iarbă verde, la o plimbare în parc, sau să facă plajă undeva, nu-ţi vine să crezi. Atâta zgomot și agitaţie, atâtea pregătiri doar ca să te muţi de colo-colo, fără să depui, de fapt, niciun efort. Bizar, îţi zici tu, cu mintea deformată de alergare. Iar oamenii ăia îţi par niște străini de pe o planetă cu obiceiuri stranii.

Dar în timp ce oamenii stau și privesc la TV, la actori care mimează aventuri răsufl ate, fi lmate printre decoruri de carton în fi lme făcute de vreun regizor tâmpit, tu chiar te lupţi cu frigul sau căldura, cu pantele, cu gheaţa sau cu câinii, cu propria oboseală sau cu râsetele proștilor. Tu chiar trăiești aventura, adevărata aventură și asta de câteva ori pe săptămână. Și așa cum eroul din fi lm rămâne la sfârșit cu geanta cu dolari, tu rămâi cu sănătatea, cu supleţea și cu medalia de la maratonul din Paris. Și cu prieteni alergători. Și cu satisfacţia că ai reușit să faci un lucru greu. Și cu invidia privitorilor la TV.

Pâna la urmă, condiţia de marato-nist, chiar merită tot deranjul și toată oboseala.

Rubrica GrizonoToane este disponibilă (aproape) săptămânal pe: www.alerg.ro

Condiţia de maratonistsau partea ascunsă a alergării

alerg.ro ⁄ ⁄ 41

arta fugii

La maratonul de la Tokyo, desfășurat în luna februarie, au participat peste 20 de mii de alergători. Mulţi dintre ei au ales să abordeze cu umor această provocare, îmbrăcând fel de fel de costume, unele mai trăsnite decât altele. Dintre toţi, s-a remarcat însă un japonez care a alergat cei 42,195 km ai maratonului într-o ipostază a lui Iisus, cărând o cruce în spate.

Britanicul Pete Digby, fost luptător în trupele speciale, a alergat ediţia din acest an a maratonului de la Londra (17 aprilie) cărînd în spate o mașină de spălat. El a reușit să termine anul trecut maratonul londonez cărînd în spate un frigider (vezi foto) în timpul de 5h:49min:49sec. Prietenii săi spun în glumă că anul viitor va alerga cu cel puţin jumătate de bucătărie în spate.

Studiu:mergi mai repede, trăiești mai mult

Dacă mai era nevoie, concluziile din textul precedent, cum că alergatul te menţine tânăr, chiar la vârste înaintate sunt confi rmate și de către cercetători. Astfel, cei de la Universitatea din Pittsburgh au constatat că felul în care merge o persoană este un indicator pentru longevitate tot atît de bun precum factorii de risc clasici (vîrsta, sexul, indicele de masă corporală, tensiunea arterială, folosirea sau nu a unui stimulator cardiac, existenţa unor boli cronice, trecutul de fumător).

Pe scurt, cercetătorii americani au ajuns la concluzia că speranţa de viaţă este cu atît mai mare, la ambele sexe, dacă viteza obișnuită de deplasare a persoanei depășește un metru pe secundă. Viteza medie de deplasare a participanţilor la studiu a fost de 0,92 metri pe secundă.

Cercetarea a fost realizată pe baza unor informaţii culese în perioada 1985-2000 pe un eșantion de 34.485 de persoane, a căror vîrstă medie a fost de 73,5 ani.

“Mersul necesită energie, un control al mișcărilor și pune la lucru mai multe organe – inima, plămânii, sistemul nervos, circulator și cel muscular”, au declarat autorii studiului. Un mers mai încet ar putea fi un semn al deteriorării gradului de funcţionare a acestor organe și sisteme.

O concluzie se impune: cine merge sau aleargă mai repede, la o vîrstă mai înaintată, are un nivel de sănătate mai ridicat.

Ce se mai cară pe la maratoane!


Am început să alerg în 1995, deoarece mi-am dorit să particip la o cursă de maraton. Pe atunci

eram instructor de dans și deși dansam zilnic simţeam că nu sunt în cea mai bună formă fi zică. Dansam într-o sală de fi tness, dar sim-ţeam totodată nevoia sa fac ceva natural, să simt razele soarelui și vîntul, adierea brizei…

De fapt, mă plictiseam să stau toată ziua într-o sală. Vroiam să încerc ceva nou, dar nu știam exact ce vreau. Asta până când un prieten, fost coleg de facultate, mi-a recomandat să alerg.

Sfatul lui a fost cam așa: «dacă te antre-nezi timp de trei luni și alergi câte o sută de kilometri pe lună, o să fi i capabilă să termini o cursă de maraton». Asta ar fi însemnat să alerg 300 de kilometri, ceea ce mi se părea foarte mult. El mi-a mai spus: «Antrenează-te cinci zile pe săptămînă, aleargă câte cinci kilometri zilnic și odihnește-te două zile. Asta e tot». Mi s-a părut totuși simplu și am decis să încerc.

După trei luni de antrenament – perioadă în care am alergat mult mai puţin de 300 de kilometri – am reușit totuși să termin primul meu maraton, într-un timp de 4h:12min. Numai că timp de o săptămână am avut niște dureri musculare groaznice, îmi aduc aminte că nici nu mă puteam răsuci în pat… M-am oprit din alergat spunându-mi: «Maratonul nu e pentru mine, e prea greu!»

Numai că anul următor prietenul meu m-a invitat să mă alătur echipei sale. Mai

Hiroko Ogawaavea nevoie de un alergător pentru o probă de ștafetă într-o competiţie de ekiden. La acel moment nu eram alergătoare, nu mă antrenasem, însă am decis să particip pentru a-mi încuraja prietenul și echipa lui. În ziua competiţiei am văzut însă nenumăraţi oameni încercând să dea ce e mai bun din ei, chiar dacă unii o făceau mai încet, alţii mai repede. Zeci de alergători erau așa de concentraţi și atenţi în timp ce dădeau de la unul la altul «tasuki», băţul de la ștafetă. Am fost foarte impresionată de pasiunea lor și am decis să mă alătur acestei lumi. Am reînceput să alerg în toamna lui 1996 și de atunci chiar pot spune că alergarea a devenit pasiunea mea.

Acum nu mai pot fără alergare, a devenit ceva indispensabil. Am avut parte de numeroase experienţe noi datorită alergării: am constatat că lumea este foarte mare, asta deoarece am alergat în multe locuri din lume. În plus, corpul meu se simte mai bine iar mintea îmi devine mai clară după ce alerg.

Nu sunt o alergătoare pe distanţe foarte lungi, doar pentru experienţă am participat la un dublu-maraton, de 84.4 kilometri. Pe de altă parte, nu sunt nici extrem de muncitoare, nu am nici viteză, rezistenţa mea nu e prea grozavă, dar sunt ambiţioasă, doresc să fi u mereu puternică.

Sunt și leneșă… Nu îmi place să mă an-trenez. De fapt, prefer să particip la competiţii, pentru că mi se par evenimente deosebite, spre deosebire de un antrenament care e plictisitor.

Îmi plac mai mult cursele pe șosea. Am participat și la maratoane montane, îmi plac foarte mult, dar sunt atât de slabă la coborâre… mi-e frică atunci când trebuie să cobor pantele munţilor.

Acum mă antrenez 4-5 zile pe săptămână, restul e pauză. Alerg cam 50-70 de

kilometri pe săptămână. Atunci când mă pre-gătesc pentru o cursă de maraton fac mai ales antrenamente de rezistenţă și nu de viteză. În trecut însă, când eram în formă mai bună, alergam și 600 de kilometri pe lună. Acum, la vârsta mea, dacă aș mai alerga asemenea distanţe m-aș accidenta foarte ușor, de aceea îmi acord mai mult timp pentru refacere. Nu vreau să mă accidentez, pentru că asta ar însemna să nu mai alerg și aș fi nefericită.

Legat de pantofi i de alergare, cel mai mult îmi place marca Asics. De fapt, unul din modelele lor, “Tarther Japan”, care e sufi ci-ent de ușor, au amortizare bună. Modelul se găsește doar în Japonia și cum Asics nu l-a schimbat de foarte mulţi ani înseamnă că e un produs bun, care se vinde.

Modelul meu ca alergătoare este Lidia Șimon. E o persoană foarte puternică. Puternică atât mental cât și ca atletă. Are o ambiţie extraordinară când aleargă, e foarte competi-tivă. Odată, în timpul unei curse, a vomat dar a continuat să alerge și a terminat pe un loc foarte bun. Lidia a participat de zece ori la maratonul de la Osaka și mereu a fost în frunte. Ea i-a oferit un sfat foarte bun lui Harumi Hiroyama, o aler-gătoare japoneză de top care era dezamăgită că nu avea rezultate. Lidia i-a spus ceva la modul următor: „Noi suntem alergători, trebuie să continuăm să alergăm”.

Cum am ajuns în România? Am întâlnit trei alergători români la o competiţie desfășurată în Franţa, Tour du Pays de Caux, și în 2004 și în 2005. Unul dintre ei m-a invitat aici și de atunci petrec mai multe luni pe an în România.

Ca să alergi, ai nevoie de pasiune și de constanţă. Odată ce te-ai apucat să alergi e nevoie să găsesţi motivaţie să continui.

Rezultate personale5000 metri 18min:02sec10 km 37min:32secsemi-maraton 1h:22min:02sec30 km1h: 58min:32secmaraton: 2h:54min:02sec

profi l拝啓ひろ子様　ルーマニアランナー達はあたなに多大な関心があります。

Salomon vă așteaptă în / AFI Cotroceni / Centrul istoric din București / Str. Republicii în Brașov

www.salomon.ro

Mândri parteneri ai:

Revista Alerg nr. 3

Documents

Transcript of Revista Alerg nr. 3