REVISTA 169 MARTIE DE JOS 169 MARTIE.pdfpentru prima iubire, SCULPTURA, nu cunoaşte sintagma „a...

Revista Dunãrea de Jos - nr.169

Miercuri 24 februarie 2016, în amfiteatrul Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin”, Centrul Cultural „Dunărea deJos” a organizat, în parteneriat cu liceul gazdă, manifestarea „Veselim de Dragobete” ce a constat din: expuneredespre obiceiuri tradiţionale de sărbătoarea Dragobetelui susţinută de Paul Buţa, actor, etnograf şi rapsodpopular; proiecţia filmului etnografic „Dragobetele la Români” realizat de referen ţii Centrului Cultural „Dunăreade Jos”; concert susţinut de Ansamblul Folcloric „Doina Covurluiului” împreună cu soliştii: Marieta Ion, MandolaMunteanu, Aurică Totolici, Liliana Vintilă şi Ionuţ Sîrghe.

În data de 3 martie 2016, Centrul Cultural„Dunărea de Jos”, în parteneriat cu Şcoala Gimnazialănr.7 Galaţi, a participat la a IV-a ediţie a Târgului deMărţişoare. Au fost prezenţi elevi din 35 de judeţedin ţară şi 32 de şcoli din judeţul Galaţi. La concurss-au înscris aproximativ 900 de cadre didactice şiaproximativ 3500 de elevi.

Din partea Şcolii de Artă a Centrului Cultural„Dunărea de Jos” au participat elevi ai clasei de picturăîndrumaţi de dna profesor Olimpia Ştefan.

În 6 februarie 2016, la Festivalul naţional de muzicăuşoară pentru copii şi adolescenţi GALA STARMELODY, Bucureşti, reprezentanţii Galaţiului au fostla înălţime.

Elevii Clasei de Canto muzică uşoară, prof. EmiliaSavu, au obţinut următoarele premii: Bianca Miron –Trofeul la categoria 7 ani şi Premiul Creaţiei; Anca Antohe– locul 2 la categoria 12 ani; Tina Ciorîţă, Irina Urduza,Lia Urduza – locul 3 la categoria 12 ani; Maria ConstantinApostol, Sandra Otava – locul 3 la categoria 10 ani;Mircea Otava, Tamara Otava, Alexandra Mihaela, OtiliaTheodora – locul 3 la categoria 11 ani.

Elevii Clasei de canto muzică uşoară, prof. AdinaLazăr, au obţinut următoarele premii: Teodora Lupu –premiul 2 la categoria 9 ani; Alexandra Chiriţă – premiul2 la categoria 16-18 ani.

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

http://www.pdffactory.com

Eugen Ungureanu

Rectangle

3

Arhiepiscopia Dunării de Jos a hotărât ca una dintre sălile Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştinede la Dunărea de Jos să poarte numele regretatului artist gălăţean, sculptorul Sergiu Dumitrescu.

Muzeul de Artă Vizuală, în colaborare cu Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea deJos şi Centrul Cultural Dunărea de Jos Galaţi, au organizat, la împlinirea a 40 de zile de la deces, o expozi ţie InMemoriam „SERGIU DUMITRESCU 1954 – 2016”, ce adună laolaltă o mare parte din lucrările de pictură,desen şi sculptură ale artistului, lucrări aflate în colecţii muzeale sau colecţii particulare.

Vernisajul a avut loc vineri, 11 martie 2016, ora 12:00, în sediul expozi ţional al Muzeului Istoriei, Culturii şiSpiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos; expoziţia va rămâne deschisă în perioada 11 martie – 12 aprilie2016. Cu aceeaşi ocazie a fost lansată şi cartea poştalădedicată omului de cultură Sergiu Dumitrescu, cartepoştală editată de Centrul Cultural, ce face parte dinproiectul Galaţi, oraşul scrie, oraşul citeşte.

Sala Sergiu Dumitrescu



Eugen Ungureanu

Rectangle


4

Joi, 25 februarie, Centrul Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi a derulat,în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” din Brăila, un schimbde experienţă care a vizat reconstituirea iei tradi ţionale din zona Galaţi-

Brăila. Au fost prezentatediferite modele de ii găsiteprin lăzile de zestre alebunicilor. Acestea pot ficonsiderate modelepentru femeile care vorsă-şi coase singure o ie.„Au stat la sfat”,împreună cu doamneleprezente, Paul Buţa,Corina Ciuraru şi AlinaAndrei.

La invitaţia Excelenţei sale, doamna Consul General Anca Corfu, Centrul Cultural Dunărea de Jos a participatmiercuri, 9 martie 2016 la Festivalul Mărţişorului organizat de Mitropolia Basarabiei, Episcopia Basarabiei deSud, Direcţia Generală de Învăţământ şi Consulatul General al României la Cahul. Festivalul concurs intitulatUn mărţişor în dar pentru tine, ajuns la ediţia a V-a a adunat la Casa de Cultură din Cahul peste 20 deexpozanţi din Republica Moldova şi România.

Serviciul de Cercetare, Valorificare şi Conservare a Tradiţiei Populare din cadrul instituiei noastre a prezentatun stand cu 50 de mărţişoare tradiţionale sub titlul Mărţişorul de la Tradiţie la Modernitate, acestea fiindrealizate de elevii Şcolii de Arte.

Florina Zaharia (CCDJ), Anca Corfu (ConsulGeneral Cahul), Paul Buţa (CCDJ), Pr. IulianBudescu (Episcopia Basarabiei de Sud)

Stand mărţişoare CCDJ



Eugen Ungureanu

Rectangle

5

Portretul Magdei Mirearealizat de Alex Ivanov

Interviu realizat de Vall Alexandru

„Fiecare dintre noi avem un har de la Dumnezeu”

Iubeşte fiecare lucrareîntr-un fel deosebit, spuneadesea cu drag dar şi cu ouşoară mâhnire, că „viaţapentru un artist este mult preascurtă”, dăruirea de sinepentru prima iubire,SCULPTURA, nu cunoaştesintagma „a nu avea timp”.Doru Drăguşin nu sculptează,ci împietreşte cu măiestriefiecare secundă redându-ne-onouă mai apoi încărcată cu oinfinită cantitate de timp, deemoţie, de vibraţie. Lovituraputernică a ciocanului careloveşte dalta ce sculpteazămarmura albă o transformă peacesta din urmă în sentiment,în cel mai pur sentiment, acelade a dărui iubire… în bucuria de a fi, în bucuria de aexista peste timpul ce trece.

Vall Alexandru: De unde „nebunia” asta a de dăruisau, mai bine zis, de „a te dărui”?

Doru Drăguşin: Fiecare dintre noi avem un harde la Dumnezeu, Dumnezeirea este în fiecare dintrenoi, doar că unii pot transmite, iar alţii nu. Îmi aducaminte, când eram copil, undeva prin clasa întâi, nuînţelegeam, eram foarte mirat, cum de colegul meu debancă nu poate desena cu aceeaşi lejeritate ca a mea,de ce desena toate temele undeva parcă pe dos:oameni schimonosiţi, pomi fără nicio frunză, case fărăferestre. La un moment dat, undeva prin clasa acincea, profesorul de desen ne-a dat o temă: meciulde fotbal. Eu am desenat imediat, am făcut cu acţiune,mulţi jucători, portar, o nebunie… i-am dat lucrarea şiceea ce a urmat m-a şocat. În loc să mă felicite, m-aurecheat spunându-mi că am copiat. Evident ca nuaveam de la cine să copiez şi ce să copiez, ceea cevedeam, ceea ce simţeam... M-a trimis la catedră săreiau tema.

Am desenat şi mai repede şi mai frumos, i-am datdesenul... a rămas mut... şi-a cerut scuze şi m-a invitat

la locul meu. Ei, uite acestaeste un exemplu când preamult... deranjează.

V. A.: Ştiu de la tine că aiavut o copilărie frumoasă, ocopilărie adevărată, vorbeammai demult şi te-am auzitspunând „pământul esteviu...”

D. D.: Da. Acesta esteun adevăr pe care l-amdescoperit încă din vremeacopilăriei când modelampământ jucându-mă. El esteviu! Chiar dacă mănâncipământ, nu ai ce să păţeşti.Nu înţeleg de ce foarte mulţipărinţi, în vremea de azi, lespun copiilor, oarecum

impacientaţi: „mami, nu pune mâna, nu te juca cupământ, e câhh”. Mi se pare anapoda. Pământul esteviaţă! Pământul trebuie iubit, datorită lui avem TOT!

V. A.: Vorbind despre pământ, ai fost plecat pestetot, ai lucrări expuse astăzi, când noi vorbim, în maitoate capitalele Europei, în America, ştiu că în Franţaai chiar şi un atelier deschis pentru vizitare, de cete-ai întors în România?

D. D.: Pentru mine, pământul acestei ţări este sfânt,aşa cum a spus şi Papa Ioan Paul după ce a pupatpământul României, este Gradina Maicii Domnului.Am plecat pentru prima dată în anul 1988. După şaseluni, atât a durat, am fost invitat în Fran ţa. Luasemprima mea medalie de aur în România. Foarte mul ţioameni pe unde am fost şi atunci, dar şi acum, m-aurugat să rămân. Am plecat prin Europa în costumpopular, vânzând desene. Ce cream în Franţa vindeamîn Belgia, ce cream în Italia vindeam în Germania şitot aşa. Eu plecasem din România cu o mică avere(râde), imensa sumă de… 300 de dolari americani.

Pe unde ajungeam, fie în Italia, în Germania, înFranţa nu mai zic, după ce vedeau cum desenam icoane,spre exemplu, îmi spuneau: „eşti o mână de aur, rămâi



Eugen Ungureanu

Rectangle


6

aici”. Nu am putut, indiferentde ce şi câte mi s-au oferit.

Când am ajuns la Paris,la cea mai mare galerie,„Grand Palais”, undefusesem de altfel invitatsă-mi expun lucrarea,organizatorii au aşezat-oîntr-o piramidă de sticlă. Nuîţi pot spune ce am simţit…Dar cea mai mare bucurie amea rămâne momentul încare am ajuns la mormântullui Brâncuşi unde m-amrecules, m-am rugat.Dumnezeu mi-a purtat paşiila timpul potrivit, înmomentul potrivit... Nimic peacestă lume nu esteîntâmplător...

V. A.: Spune-mi, te rog,cum ai ajuns să fii invitat săînchiriezi un bulevard, dacătot vrei să expui…

D. D.: Aaaaaa… da, estevorba de dl Primar alBucureştiului, DomnulVideanu, am ajuns la domniasa, l-am rugat să îmi dea voiesă expun. Eu am lucrări demari dimensiuni, de 3, 5, 7metri şi eram bucuros să leexpun pe bulevard, să aratealtfel, să dăm o nouă faţăoraşului. Ce crezi?! M-aascultat respectuos, dupăcare m-a invitat, la fel depoliticos, să îmi închiriez unbulevard dacă tot vreau săexpun. Am fost dezamăgit,dar... asta e, am trecutpeste. Eu tot artistul, sculptorul Doru Drăguşin sunt,dumnealui nu… Nu mai este primar vreau să zic. Iarrestul, e de prisos să continui… Chiar şi acum amturnat în ceară o statuie de 7 metri, Antim Ivireanul,spre exemplu, un mare tipograf, un om de o culturăimensă, traducător.

V. A.: Văd aici, în atelier, alături de o sculptură şi ocarte cu textele lui Eminescu.

D. D.: Da, lucrarea despre care vorbeşti se numeşteIUBIRE, este o carte de mici dimensiuni cu textele lui

Eminescu din ziare. Mi-e greusă vorbesc despre soarta pecare a avut-o Eminescu.Dincolo de toate gogomăniilecare se spun despre el, a fostun MARE PATRIOT, unfoarte bun jurnalist, de scriitornu mai zic… Da, îmi place săcitesc, aşa mă relaxez înpuţinul timp pe care-l am aici,la atelier.

V. A.: Ce simţi când, spreexemplu, te apuci să lucrezila o asemenea operă cu atâtde mari valenţe, cu aşa oîncărcătură a personalităţii?Cum reuşeşti să-ţi însufleţeştilucrările?!

D. D.: După o muncăcrâncenă de cercetare înbiblioteci, citind despre cumdescriu unii şi alţiipersonalitatea pe care euvreau să o creez, văzândoarece imagini… Vezi tu,orice sculptură a mea esteînsufleţită şi asta nu o poţi facedoar stând în atelier, trebuie oadâncă şi serioasădocumentare. Personalitateasculpturii rezida din ceea cetransmite ea, din vibraţia pecare o transmite. La fel s-aîntâmplat şi când am lucrat laportretul lui Titu Maiorescucare acum este expus înParlamentul European. A fostîn urma unei atentedocumentări, despre care JimHiggins, chestor alParlamentului European, a

spus că „amplasarea bustului lui Nicolae Titulescu înclădirea Parlamentului European de la Bruxellesreprezintă un eveniment deosebit de istoric şi desimbolic. Acest bust a fost în mai multe capitaleeuropene şi acum îşi găseşte un cămin permanent aici,în Parlamentul European”. Eu sunt născut în satul luiNicolae Titulescu…

Pentru a răspunde unei întrebări de-a ta referitoarela situaţia pe care o vezi, cea a lui Antim Ivireanul,(râde) îţi zic un „secret”. La acestă statuie, care acumeste turnată în ceară, nu am lucrat decât în zilele de



Eugen Ungureanu

Rectangle

7

post şi numai atunci. Nuam obişnuinţa lucruluifăcut de mântuială, cumse spune. În zilele de postexistă un soi de energiecreatoare, Dumnezeuparcă se uită mai atentcătre noi, către oameni...Nu mă refer la ceea ceînseamnă postul din punctde vedere alnemâncatului.

Însufleţirea, dragulmeu, este dinăuntruînspre exterior şi nuinvers, cum ar avea unii tendinţa să afirme. Suprafaţavolumetrică trebuie să spună ceea ce ai gândit, ceeace ai simţit atunci când ai lucrat. Nu sunt deloc deacord cu amputarea personalităţilor aşa, doar de dragul,,de a fi original”. Valoarea lucrării este atemporalitatea.

V. A.: Acum îţi propun să revenim la lucrurile uşorpământene. Îţi petreci mai tot timpul lucrând în atelier.Cât de mult a însemnat, de-a lungul timpului, înţelegereafamiliei, îngăduinţa soţiei chiar…

D. D.: Aaaa… da, între noi a fost şi este o mareiubire. Soţia mea a cântat la vioară, deci tot un artist.Ne-am completat reciproc. Eu nu ştiu deloc să cânt,iar soţia mea nu ştie să sculpteze. Este vorba despreînţelegere, despre respect. Frumuseţea unei relaţiiconstă în calitatea prin care respiră, prin ceea cetransmite şi transpune. Iubirea dintre doi oameni pe

acest pământ, dacă nueste sinceră şi pură, nurezistă…

V. A.: Ai sculptat nu odată iubirea. Ce formăare ea?!

D. D.: Am redat-o cape o îngemănare până laîntrepătrundere, acolounde două fiinţe devinuna pe un postamentsolid, aşa cum spuneamşi mai devreme…

V. A.: Cum defineşte sculptorul Doru Drăguşintrecerea timpului prin lume… în lume?

D. D.: În fiecare dimineaţă, atunci când mă trezesc,îi mulţumesc lui D-zeu că sunt bine, că sunt sănătos şică pot lucra. Şi vin la atelier. Pentru mine, trecereatimpului se măsoară în lucrările pe care le creez, prinlucrările pe care le ofer oamenilor pentru a-i bucura.Cred că dacă trece o zi fără să te poţi bucura, înseamnăcă acea zi a trecut degeaba, nu ai trăit… Acum, dupăcei vei pleca tu, mă voi reapuca de lucru. Aşadar, văinvit, dragii mei, la următoarea expoziţie. Vă voi dărui,înspre bucuria voastră, a celor ce veţi veni, o expoziţiede icoane în marmura albă. Vă invit să dăruiţi. Dăruiţiîn fiecare zi… un zâmbet, o floare, un cuvânt frumos…Numai dăruind sincer veţi putea primi bucurie în dar.Dumnezeu să ne ajute să fim sănătoşi.

Doru Drăguşin şi Vall Alexandru



Eugen Ungureanu

Rectangle


8

Nic

olae

BA

CA

LBA

SA ,

Text, pretext, subtext,context, bietul text estecircumstan ţiat până lasufocare de complexitatealumii în care vrea să apară

ca o certitudine. Textul este ţesătură.Ţesătura este carteziană (urzeala şi beteala!),

dar iată că prefixele vin şi contextă limpezimeaunghiurilor de atac.

Iată că mai vin nişte teoreticieni gata săarunce încă o lopată de ţărână teoretică pe sicriultextului.

Intertextualitatea!Plimbat prin gura semiologilor ca un chewing

gum speculativ, bietul text este scuipat afară încon-textul său istoric, devenind prin referire şicultură intertext.

Structura ca atare este contestată fiind vorbadupă Roland Barthes de o „structurare mobilăa textului, structurare care se deplasează dincititor în cititor de-a lungul întregii Istorii”.

De fapt, autorul este în acest moddezmoştenit de operă, iar cititorul devine amantulpervers sau neexperimentat al ofertei.

De fapt, tovarăşii revoluţionari de la Moscovacare au aruncat de la etaj, în 1917, pianul luiRahmaninov nu se ocupau, în practică(asemenea domnului Jourdain care făcea prozăfără să ştie), de intertextualitate?

Afirmaţia, după unii a lui Lichtemberg, dupăalţii a lui Gothe, că atunci când o carte loveşteun cap şi sună a gol nu e întotdeauna doar vinacărţii, nu este intertextualitate aplicată?

Lectorul este un „producător activ”.„Producătorul activ” poate fi orice: un elogiu

sau o înjurătură, poţi deveni un cultivator derăsaduri, o vestală a flăcării sau doar porcul carerăstoarnă cu râtul un obiect pe care nu îl înţelegeşi îl percepe doar tactil (oare tovarăşii securişticare l-au băgat în sac pe Ion Pillat şi loveau „înorb” ştiau oare în cine lovesc?).

Tată-meu cred că mi-a oferit cheilenenominalizate ale intertextualităţii.

Când mi-a amintit, în contextul larg al rela ţieiinterumane, cum „chiar şi o femeie frumoasă nu poateoferi mai mult decât ceea ce are”.

Într-un comentariu al Cristinei Hăulică privindintertextualitatea se vorbeşte despre anularea mituluitextului independent de societatea care îl produce şi îlimersează în un aşa zis ansamblu textual, istoric, social,politic, cultural.

Tăticu, ăsta este Marx curat:„Libertatea ca necesitate înţeleasă.”Şi de ce Marx, să mergem la Omar Khayyam:„La-ntoarsa oală zisă cer,Sub care mişună pigmei,Nu apela cu glas mizer,Legată-i şi mişcarea ei.”Roland Barthes a gargarisit şi expus în o nouă grilă

locuri comune. El nu a făcut o revoluţie.O revoluţie în domeniu a făcut-o un biolog, Richard

Dawkins, în 1976, care a introdus termenul de memă.Mema a fost creată ca termen vizând explicit

similitudinea lexică cu gena, în raport cu care secomportă similar.

Memele sunt element de cultură sau comportamentce se transmit prin mijloace nongenetice, mai ales prinimitaţie, suferind mutaţii şi selecţii.

Este o transmisie şi replicare a ideilor asemănătoarevirusurilor.

Memele sun imperative invizibile care migrează dela o minte la alta.

Cultura este un amestec de replicanţi orbi, memele.Nu suntem autorii gândurilor noastre, ci doar locul

lor de depozitare.Analogia între evoluţia culturală şi cea genetică prin

selecţie naturală a fost clarificată de filosoful şi istoriculştiinţei Karl Popper:

„Orice formă de viaţă evoluează prin supravieţuireadiferenţiată a unor entităţi replicatoare (gena, moleculade ADN, este entitatea replicatoare) care predominăpe planeta noastră. Un nou tip de replicator s-a ivitdeja pe această planetă şi a început să dobândeascămodificări evolutive cu o viteză care o depăşeşte pecea a bătrânelor gene - memele.”

Dacă genele au ca vector reproducerea sexuală,



Eugen Ungureanu

Rectangle

9

memele au ca vector preferinţa înnăscută a creieruluinostru pentru ideile altora.

După H. Bloom, mema este un replicator imaterialce se multiplică în supa imaterială a minţilor.

Orientarea colectivităţilor umane spre mimetismgenerează fenomenul tendinţei, a arbitrarului colectiv,numit de către anglo-saxoni trend.

Acest comportament general uman este amplificatde către democraţie.

Faptul a fost sesizat încă în secolul XIX de cătreAlexis de Tocqueville.

În plus, termenul de memă nu s-a răspândit masivdecât la două decenii după crearea acestuia, odată cudezvoltarea explozivă a internetului.

Marshall Mc Luhan a arătat că tehnologiile potinfluenţa sensibilitatea şi comportamentul uman.

„Media” (limbaj, bani, imprimatul, moda,televiziunea, cibernetica) devine mai importantă decâtmesajul pe care îl comunică.

Soarta mi-a împins înainte ocarte a cărei existenţă nu obănuiam, scrisă de un cuplu decolegi de facultate şi colegi deprofesie cu mine (ei - veterinari,de aici referinţa la Francisc deAsissi, cel ce vorbea cu păsările,protector al animalelor, eu -medic uman) Miron Costin şiRadu Iftimovici.

Cartea este editată în 1998 decătre Academia Civică.

Prefaţa, în chip de argument,este semnată de Ana Blandiana.

Autorii sunt doi oameni careau reuşit pe deplin în meseria lor:Miron Costin în SUA (nimeninu-i profet în propria ţară) şiultimul, Radu Iftimovici, cadramaturg şi în România.

Este consemnator (eu cred că autor real) al unorexcelente sinteze biologice.

Sunt oameni mai în vârstă decât mine (şi eu, acum,deloc tânăr) care au luat din plin în piept valuldiavoliadei comuniste.

Mc Luhan a fost precedat în această descoperirede intuiţiile lui Flaubert, a simboliştilor, şi de cătreJames Joyce.

Suntem intertextuali, căci suntem prinşi ca muscaîn pânza de păianjen a celorlalţi.

Contopirea cu corpul social este o necesitatebiologică, demonstrează cu obstinaţie etologul şisociologul francez Boris Cyrulnic.

Omul depinde major de imaginea sa în sufletul altuia,chiar dacă acest suflet ar fi cel al unui cretin,avertizează lucidul Witold Gombrowitz.

Povestea nu e nouă.„Individul se naşte din Unul şi din Cei mulţi.”Cine a spus-o? Platon.Aşa că trufia Eu-lui, a unicităţii şi a liberului arbitru

este o iluzie.Stingeţi lumina.Să înceapă Marea Devălmăşie.Să ne intertextualizăm pe întuneric.

Primul, fiu de preot, a fostperpetuu subiect de batjocură şisupravieţuitor la limită.

Ştiu cum este, am trăit şi eu caactor la acest spectacol, ce-i dreptîn ultimul său act, când mizeria semai muiase, dar ce mizerie!

Cei doi oameni „sub vremi” nufac decât să povestească.

Şi au ce. Ochiul viu, prezent,implicare multiplă în viaţa unei ţăriscufundată în sosul mârlănieiagresive ca metalul în soluţia decromare.

O carte mărturie scrisă cudestulă detaşare, cu talent, de nişteintelectuali stăpânind „l’esprit definesse”.

Eu unul nu am detaşare.Trecutul m-a impregnat precum colesterolul ce se

sedimentează în plăci pe pereţii vaselor.Şi sunt amintirile unor oameni cărora nu le

este frică.Astăzi frica se numeşte „political corectness”. Este

înnobilată politico-etic.



Eugen Ungureanu

Rectangle


10

Peste cenzură s-a dat cu glonţul onorabilităţii.Pentru că societatea românească este asemeni

celebrului cub al inginerului ungur Rubik. Sereconfigurează la infinit păstrându-şi substanţa.

La fel, evocând pe escrocul şi călăul de ieri,vorbeşti de bunicul stăpânului de astăzi.

Nu e bine, domnilor tovarăşi… nu e bine.În această carte am găsit diagnosticul (pus de un

veterinar!), dar de tip biblic (prin pildă), al neamului.Este atât de concentrat şi real, că stă alături de

opusul necruţător al lui Drăghicescu.Citez din cartea celor doi corifei ai Adevărului

epocii.Alex Drăghici, Himmlerul lui Dej, este dat jos de

către Ceauşescu (cu care fusese prieten), „descăunat”şi trimis director la I.A.S.

„Acolo, rezemat de un superb şemineu (era încărece, prin martie), un tip între două vârste, îmbrăcat înhaine cenuşii de partid, cu tunică încheiată la gât,stalinistă. În picioare, nişte cizme Bürger, superbe,maron-roşcat. Încruntat, stăpân pe el, cvasidistant.

Primul gând: «Măi, de unde-l cunosc eu pe-ăsta?»Îl cunosc de undeva... Şi un «flash» în amintire:manifestaţiile de 1 mai sau 23 august. Portretultovarăşului Drăghici purtat alături de al lui Dej, ChivuStoica, Gheorghe Apostol…”

Iată un fapt incredibil, dureros, relatat de RaduIftimovici, şi care spune multe (o, cât de multe, desprepoporul nostru):

„Eu, Miroane, am asistat la o scenă deosebită: 1987,Drăghici bătrân, pensionar, dar totuşi locatar al uneivile din cartierul Televiziunii. Stăteam amândoi la coadăla lapte. Deodată, un om trecut de 70 de ani, aflat şi ella coadă, l-a recunoscut şi l-a luat de piept: Porcule!Criminalule… Mi-ai omorât băiatul la Gherla.N-avea decât 20 de ani… Şi-l zgâlţâia. Drăghici apărăsit coada, fără să scoată o vorbă. Moşul se ţineadupă el, cu bastonul ridicat, urlând: Băiatul meu!...

În acel moment, o mahalagioaică a dat tonul: Săriţi!A înnebunit moşul… e nebun… Ce are cu bietulom? Nu vedeţi că e nebun? Şi, spontan, vreo cincioameni mai tineri l-au imobilizat pe b ătrân,zgâlţâindu-l şi ameninţându-l cu bătaia. L-au împins,ducându-l de guler vreo 50 de metri.

Unul i-a spus: Hulighanule!... Altul: Du-te labalamuc după lapte!... Moşul a plecat, plângândneputincios. Peste câteva minute, de după colţ, a apărutDrăghici cu plasa de sticle. Tăcut, imperturbabil, şi-areluat locul la rând. N-a răspuns nimic, nici unuia dintrecei care încercau să-l consoleze.”

Miron Costin şi Radu Iftimovici nu au fost doar înslujba lui Esculap şi a Sfântului Francisc, ci şi aAdevărului, zeu pretenţios şi prea puţin venerat.

(I)



Eugen Ungureanu

Rectangle

11

*

Jocul de-a intertextul, pe care Borges secomplace de atâtea ori în a-l pune la cale,dezvăluie două modalităţi fundamental distincte:cea dintâi, desfăşurată în actul scriiturii,constituie un joc alscriitorului, de la carelectorul, avertizat dinvreme, este chematnumai să asiste;instrumentul jocului eintertextul ipotetic, pecare Borges îl creeazăpornind de la faptereale şi având defiecare dată grijă să-lprevină în mod explicitpe cititor detransportarea lui peterenul fic ţiunii.Participarea cititoruluise configurează aici nuca actio, ci ca inspectioşi aestimatio, funţia saîn raport cu joculnefiind aceea de actor(care-i revinescriitorului), ci doar desimplu spectator.

Cea de a douamodalitate e concepută, dimpotrivă, ca joc alcititorului (sau cu cititorul) şi e făcută să sedesfăşoare în actul lecturii: instrumentul joculuieste aici intertextul fals – în întregime fals -,insinuat în reţeaua celui real fără ca cititorulsă-şi dea seama, şi oferit spre identificareperspicacităţii acestuia. Devenit fără voiedetectiv, cititorul se vede astfel dintr-odată inclus(de rândul acesta cu o funcţie activă) într-unjoc ale cărui reguli îi sunt necunoscute şi pecare va trebui să le descopere singur.

Cele două sensuri ale intertextualităţii

Dacă textul borgesian poate citi (scrie) textul luiCroce (se poate lăsa intersectat de el), textul lui Croce

nu are aceleaşi posibilităţi faţăde textul borgesian: desluşirealui Borges în paginile lui Croce(lectura textului ulterior înpaginile celui anterior) nu eposibilă decât într-o unicăzonă intertextuală – care nueste nici a întâiului text, nici acelui de al doilea: este cea dea treia, a cititorului.

E straniul privilegiu alcititorului acela de a puteaopera o intertextualitate îndouă sensuri - către înapoişi către înainte (să-l citeascăpe Croce prin intermediul luiBorges şi pe Borges prinintermediul lui Croce) - învreme ce scriitorul (înipostaza scriiturii sale) e limitatla primul tip, fiind silit să seconformeze unei cronologiireale, deci cu un singur sens(textul, în clipa generării lui,poate intra în contact numai

cu texte anterioare ori simultane). Posibilităţileintertextuale ale lectorului sunt, teoretic, mai mari decâtale scriitorului şi sporesc odată cu distanţa temporalădintre cei doi: pentru cititorul târziu, ulterior lui Croceşi lui Borges - să ni se îngăduie parafraza unei ilustresecvenţe a acestuia din urmă - „momentele celor doise vor confunda, iar cronologia se va pierde într-o lumede simboluri” şi, într-o anume măsură, va fi corect săafirmăm că textul lui Croce se lasă traversat de textulborgesian...

*Textul ca intertextualitate, Ed. Eminescu, Bucureşti1981, Cristina Hăulică.

Cri

stin

a HÃ

ULI

CÃ



Eugen Ungureanu

Rectangle


12

„Vreme trece, vreme vine,/ Toate’s vechi şinouă toate” filozofa în a sa Glossa poetul inimiimele, Mihai Eminescu... Acesta mi-a venit înminte când m-am aşezat în faţa calculatorului săscriu despre cele de mai jos, despre subiectularticolului ce mi-a fost onorant propus,„intertextualitate şi narativ în muzică”.

„Intertextualitatea“, concept al postmo-dernismului, mişcare al cărei debut convenit aavut loc la începutul secolului XX, nu cred căpoate fi „încarcerată” exhaustiv într-o definiţie,oricât de elitist ar fi ea! Tocmai pentru că, în sine,curentul este unul avangardist, „anarhist”,excentric, ce a spart tipare, a rupt zăgazurilemodernismului rigidizat în concepte clare, binedefinite, scolastice şi preţioase, inundând întreagacreaţie a umanităţii şi chiar viaţa domestică cuamalgamuri, cu melanjuri, cu juxtapunerineimaginate, necunoscute şi nemaiîntâlnite pânăîn momentul manifestării şi definirii sale!Intertextualitatea rămâne un proces viu, dinamic,emergent!

Dintr-o perspectivă simplistă, fără pretenţii orisubtilităţi, intertextualitatea poate fi privită ca unansamblu de relaţii pe care un curent ori un stilaparţinând unui anumit domeniu (cultural, artistic,arhitectural, ştiinţific, filozofic etc.) le întreţine cualte manifestări antagoniste sau aparent deneasociat, ca un refuz al acceptării distincţieidintre valorile elitiste şi cele populiste.

Având punctul de plecare din creaţia literară,intertextualitatea şi-a întins aripile, a atins şi s-ainsinuat în întreaga crea ţie a omenirii,seducând-o, cucerind-o şi/ori devenind model deinspiraţie în acele momente în care, aparent,„sursa” părea a fi epuizată sau în criză, când totulpărea a fi fost deja gândit, imaginat, spus, scris,creat, realizat... A oferit o cale de reinterpretare,de înveşmântarea vechiului ori desuetului în straienoi, seducătoare, stimulatoare, surprinzătoare,incitante, rafinate, provocatoare...

Ne-a salvat de pană de idei! Ne oferă o marelibertate de mişcare, neîngrădită de tipare, o punteîn aşteptarea saltului ce va să vie al umanităţiispre alte zări! Mi se pare cea mai liberă şinecenzurată formă de exprimare! Unde atinge

sublimul şi unde sau când alunecă în kitsch este cutotul altă poveste...

Şi, totuşi, putem afirma că nu este un „concept”tocmai nou. Poate că nu a fost definit ca atare şi nu aavut o aşa influenţă majoră, însă el s-a făcut simţit şis-a manifestat în varii forme de-a lungul timpului încreaţia umanităţii. Este dificilă formularea originală,în maniera personală, a ceea ce se constituie în fondul„publica materies” – acele idei, subiecte, teme cecompun substanţa non-personală a unei lumi dejaordonate, ba chiar aglomerate, în care totul, de fiecaredată, trebuie gândit, inventat, creat şi realizat într-oformă surprinzătoare, plină de prospeţime şi savoare,care să trezească interesul, aprecierea, recunoaşterea,care să placă.

Întotdeauna „creaţia” s-a nutrit din „creaţie”.„Noul” este „vechiul” reinterpretat, ce-i asigură celuidin urmă continuitatea.

Dialectica vechi-nou, antic-modern a transcensîntotdeauna „criza” generată de noul val, într-orezultantă fericită cel mai adesea, „blazonul”clasicismului înnobilat de efervescenţa şi rebeliunea„tinereţii”.

Muzica nu a rămas, nici ea, indiferentă la valul ces-a revărsat şi a inundat-o, odată cu postmodernitatea.

Nu voi realiza un expozeu, ci mai degrabă o scurtăviziune a felului în care am perceput eu intim, amexperimentat şi exprimat în manifestările mele artisticeideologia postmodernă, chiar înainte de a teoretizaconceptul, aproape fără să realizez. Mai degrabăsimţind.

Nu înainte, însă, de a face un parcurs succint al„intertextualităţii” prezente în lumea muzicii.

Sub umbrela aproape hedonistă, aş spune, aeclectismului muzical al postmodernităţii încap, îndevălmăşie, într-un amalgam, atât stilistic cât şinon-stilistic, şcoli, compozitori ai unor generaţii diferite,precum şi varii vârste creative. În lucrările muzicalepostmoderne, în care narativismul este deconstruit, prinimplicarea principiului repetitiv, interferen ţă sau chiarfuziunea între forme şi genuri, prezenţa tradiţieitributare moştenirii ancestrale, exotismul etnocentric,experimentalismul, accesibilitatea, fac posibil ăapropierea, asocierea a două categorii de public, celelitist şi cel populist. Sunt trecute astfel bariere şidepăşite canoane, în alte vremuri de netrecut, de

Izab

ela

BA

RB

U



Eugen Ungureanu

Rectangle

13

neimaginat! Un aport de neglijat în transcenderealimitelor şi limitărilor aduce, în prezent, fenomenulglobalizării şi accesul din ce în ce mai facil la tehnologie.

Vom asista la juxtapuneri, conexiuni şi/saureinterpretări implicând material divers, eclectic,împrumutat din sursedisparate, unele chiarnon-muzicale. Aceastahibridizare se constituieastfel într-o cheie ce poatefacilita accesul lainterpretarea trecutuluiprin „imaginile” născutedin acţiunea dinamică aunei pluralităţi de factori,nu neapărat identificaţisau identificabili, ci maidegrabă intuiţi,recognoscibili în planurilemai subtile ale percepţiei.

Concretizând, aluzia,clişeul, citatul, ironia,imitaţia sunt doar câtevadin formeleintertextualităţii prinintermediul cărora serealizează co-prezenţa, îngemănarea moştenirii cuprospeţimea junimii. Felul în care sunt între ţesute şioriginalitatea melanjului converg creaţia către succes!

Trecând dincolo de analiza oarecum scolastică afenomenului, de la macro la micro, de la universal laparticular, ajung la propria-mi manifestare artistică, încare regăsesc elementele evidente ori subtile aleinfluenţelor primite atât în educaţia riguroasă din aniide formare din sfera muzicală, cât şi a celora primiteprin alegeri proprii ori sugerate în mediul familial.

Aproape instinctiv, intuitiv, am amalgamat încreuzetul personalităţii mele, trecând prin filtrele raţiuniişi, mai ales, ale simţirii, călcând tiparele şi rigorilemuzicii consacrate, unanim acceptate, genuri muzicalediferite, „rupând” ritmuri şi canoane, făcând „salturimortale” din muzica clasică în folclor, din folclor înjazz, din fado în flamenco, din doina de jale în rock,din tango în arie de operetă, din poezie în muzică, dinmuzica în teatru şi înapoi în muzică. Am fost judecatăuneori, reproşându-mi-se lipsa unui stil anume,împrăştierea în prea multe direcţii... Ce să fac dacăpot?! Nu, nu este vorba despre a-mi etala calităţile, cidespre felul în care simt eu muzica. Dacă aş renunţa lao parte din manifestare, ar fi ca şi când aş fi pusă săaleg între „copiii” mei. Pe care să-l păstrez, la care sărenunţ?! Cine renunţă la copiii lui? Cine îşi vindesufletul pentru succesul facil, comercial ori „de casă”?Cine este dispus să renunţe la măreţia sinelui său

superior pentru gloria deşartă? Departe de mine gândul!Le las lor, criticilor mei, alegerea. Să aleagă dumnealor,să pună etichete şi să judece ce le place sau ce nu dinceea ce interpretez.

Nu cânt pentru toată lumea, deşi mi-aş dori. Cântpentru cei ce înţeleg ceeace eu exprim, cânt pentrucei ce vibrează împreunăcu mine şi se bucură deceea ce le dăruiesc princânt, primind la rându-mi,cu bucurie, din energia lor,apreciere şi afecţiune.Cânt pentru publicul meu,public pe care mi-l doresc,se înţelege, cât mainumeros! Muzica estebucurie, bucuria de a dăruişi de a primi, nu este tărâmal concursurilor, alconcurenţei! Nici cuceilalţi şi nici cu tine însuţi!

Muzica este balsampentru suflet şi stimulantpentru minte! Muzica alinăşi vindecă. Şi, câtă vreme

nu vom privi circumspecţi şi critici un act artistic, civom da voie sufletului să aleagă ce-i place, frumuseţeani se va revela! Deoarece eu cred că nu „moda”,„criticul”, „regula” sau „notorietatea” trebuie să dictezeîn alegerile pe care le facem, ci bunul simţ, plăcerea şibucuria pe care le resimţim în urma a ceea ce alegem,felul în care suntem îmbogăţiţi de alegere, evoluţianoastră spirituală ca rezultat al alegerii, identificarea înalegerea principiilor binelui, frumosului şi ale adevărului,care să se manifestate în noi, prin noi în rela ţie cuceilalţi şi cu recunoştinţă faţă de Creator!

Aparenta dispersare a postmodernităţii, impresia defragmentare, de diseminare, de dezagregare te pot ducecu gândul la sfârşitul „artei” ori al „timpurilor”, ca şicând omenirea ar fi exprimat şi realizat tot ce ar fi avutde spus şi înfăptuit! Spaima de „sfârşit al artei” aîncercat, mai mult ca sigur, fiecare generaţie. Recunosccă un fior mi-a străpuns şi mie mintea şi inima. Şi, cutoate acestea, impresia că nimic nou sub soare nu s-amai întâmplat, sau nu va mai fi, rămâne doar o impresie.Omenirea, perpetuum mobile, se reinventează!

Şi, ca să închei într-o notă amuzantă, ironică,specifică intertextualităţii, nu trebuie să ne facem grijiîn ceea ce priveşte creativitatea. „Sursa” esteinepuizabilă! În concluzie, „Angela merge maideparte”!

Vă îmbrăţişez cu inima!

Izabela Barbu. Foto: Teli Iacsa



Eugen Ungureanu

Rectangle


14

*

Premeditate sau instinctive,directe sau indirecte, „punctele devedere” şi-au manifestateficacitatea de-a lungul evoluţieiliterare, fiind apoi problematizatede critici care au văzut în ele otehnică narativă inevitabilă pentruca, mai tîrziu, tehnica însăşi să fieconsiderată „un mod dedescoperire”. Discu ţia în jurulpunctului de vedere poate fiaşezată în contextul mai larg aldeclinului ambiţiilor universaliste,al reprezentărilor globalizante,impersonale: cine descoper ăexistenţa punctului de vedere (fieşi în proză, adică într-un domeniual ficţiunii), acceptă firescparţializarea cunoaşterii şi aaprecierii. Căci judecata noastră devaloare depinde de posibilităţilenoastre de a vedea, ca şi delimitele pe care le dăm obiectuluinostru care, la rîndul lui, suportăcontextualizări diferite şi valorizări consecutive. Aşa cumîl concepe naratologia ortodox-structuralistă, punctulde vedere nu angajează realitatea şi nici măcarreprezentarea realităţii. Termenul însuşi de reprezentareeste adesea evitat în măsura în care implicăintenţionalitate. Planul sintactic în care sînt urmăritevocile şi programele narative este unul indiferent fa ţă deproblematica reală, psihologică sau istorică.

Tipologia narativă nu aparţine exclusiv cîmpuluipoeticii, adică studiului formelor, tiparelor şi structurilorliterare în generalitatea şi chiar potenţialitatea lor; eaţinând, în acelaşi timp, şi de critica literară. Tipologiaoferă premise şi nu concluzii, că ea reprezintă o cale deacces către texte şi nu o clarificare a lor definitivă; cuatît mai puţin o valorizare, adică o ierarhizare. Naraţiuneacunoaşte modalităţi infinite, fiecare text narativ literarimplicând o alegere originală şi bogată în sens. Acestemodalităţi infinite sînt, cu toate acestea, susceptibile dea fi reduse la un număr limitat de forme narativefundamentale sau tipuri narative. Teoriile narative s-aulimitat, cel mai adesea, la studiul instan ţelor fictive:narator, actori şi naratar. Textul narativ literar secaracterizează printr-o interacţiune dinamică întreinstanţe diferite, situate pe patru planuri:

1. Autor concret - cititor concret;2. Autor abstract - cititor abstract;3. Narator fictiv - naratar fictiv;4. Actor - actor.Poziţia ideologică a autorului abstract nu poate fi

dedusă decît în mod indirect, din alegerea unei lumiromaneşti specifice, din selecţia tematică şi stilistică,

precum şi din poziţiile ideologicereprezentate de instanţele fictive(narator, naratar, actori) care vorputea să-i servească drept purtătoride cuvînt. Autorul abstractreprezintă sensul profund,semnificaţia de ansamblu a opereiliterare, iar cititorul abstractfuncţionează pe de o parte caimagine a destinatarului presupusşi postulat de opera literară, iar pede altă parte ca imagine areceptorului ideal, capabil a-iconcretiza sensul total într-olectură activă.

La nivelul ideologic al uneiopere literare pot exista divergen ţeîntre ideologia autorului abstract,aşa cum poate fi ea dedusă dinroman, şi viziunea asupra lumii aautorului concret, pe care acestao manifestă în viaţa extra-literară.

Distincţia narator - autorconcret. Actul narativ poate fi

asumat de către o instanţă narativă anonimă care nuparticipă la acţiunea romanescă.

Distincţia narator - autor abstract. Sarcina obligatorieconstitutivă a naratorului este aceea dea-şi asuma funcţia narativă. Spre a evita două tipuri deconfuzie posibile, va trebui stabilită o distincţie netă întrenaratorul cu funcţie interpretativă şi autorul abstract pede o parte, şi naratorul fără funcţie interpretativă şiautorul abstract pe de altă parte.

Distincţia narator cu funcţie interpretativă - autorabstract. Autorul implicit nu poate interveni în mod directşi explicit în opera sa literară ca subiect enunţător.

Distincţia narator fără funcţie interpretativă - autorabstract. Naratorul rămîne aşadar întotdeauna constitutivoricărei povestiri.

Distincţia narator - autor abstract - autor concret .Naratorul şi eroii vor putea, e drept, să servească dreptpurtători de cuvînt autorului abstract, iar aceasta fărăsa-i împiedice să fie ei cei care enunţă ideologia şi numaio analiză aprofundată a structurii de ansamblu aromanului permite afirma ţia că autorul abstractîmpărtăşeşte sensul ideologic al discursului lor.

Distincţia narator - cititor concret. Cititorul uneificţiuni în proză sau în versuri şi naratarul în aceastăficţiune nu trebuie confunda ţi. Unul este real, celălaltfictiv; şi dacă se întîmplă ca primul să semenesurprinzător de mult cu cel de-al doilea, este o excep ţieşi nu regulă.

Dihotomia permite mai întîi stabilirea a două formenarative de bază: naraţiunea heterodiegetică şi naraţiuneahomodiegetica. Naraţiunea este heterodiegetică cînd



Eugen Ungureanu

Rectangle

15

naratorul nu figurează în istorie (diegeză) ca actor. Innaraţiunea homodiegetică, dimpotrivă, unul şi acelaşipersonaj îndeplineşte o funcţie dublă: în calitate de narator(eu-narant) el îşi asumă nararea povestirii, iar în calitatede actor (eu-narat), el joacă un rol în istorie (personaj-narator = personaj actor). Naratorul homodiegeticauctorial poate utiliza toate formele de discurs auctorialde care dispune naratorul heterodiegetic auctorial.Moduri antitetice de prezentare a unei istorii: scena şipanorama.

Trăsăturile caracteristice ale omniscienţei editoriale(în care autorul joacă rolul de editor-redactor) sînt:rezumatul, omniscienţa şi intruziunea. Situaţia narativăpersonală (actorială) este determinată în primul rînd deprezenţa unui reflector şi apoi de semnele secundare aleperspectivei interne şi ale non-identităţii lumii naratoruluişi lumii actorilor (naraţiunea heterodiegetică). Stanzelschiţează un nou cerc tipologic lărgit, pentru aschematiza:

- cele trei situaţii narative fundamentale, care sînttipuri narative ideale, constante a-istorice;

- o gamă de forme narative intermediare, al cărornumăr este teoretic infinit;

- o serie de exemple de romane, servind la ilustrareaformelor a-istorice prin forme istorice.

În raport cu evenimentele narate, naratorulîndeplineşte, ca instanţă narativă, funcţia de reprezentare.Funcţia primară a personajelor („dramatis personae”)este de a participa la acţiunea romanescă şi de a îndepliniprin aceasta funcţia de acţiune. Funcţia de reprezentarea naratorului se combină întotdeauna cu func ţia decontrol. Naratorul domină structura textuală, deoareceeste capabil să încadreze discursul personajelor.

Naratorul poate participa la lumea romanescă încalitate de actor sau poate rămîne în afara acestuiunivers. Cum naratorul (eul-narant) îndepline şte funcţiade centru de orientare în tipul narativ heterodiegetic(homodiegetic) auctorial, ideologia sa va avea tendin ţade predominare. Naratorul introduce a şadar în propriulsău discurs semne specifice discursului personajelor.Tipologia narativă urmăreşte un dublu obiectiv: ocontribuţie la poetică şi o metodă critică. Ca modelpoetic, tipologia oferă un aparat conceptual teoretic, iarca instrument critic, îndeplineşte o funcţie de cercetare,permiţînd analiza literară a unui text narativ. Critica nueste subordonată poeticii. Tipologia ţine de poeticăîntrucît oferă un model teoretic abstract al fermelornarative virtuale. Cu toate acestea, tipologia va puteaservi şi ca metodă de critică, dacă funcţionează cainstrument de analiză practică a actualizărilor concreteale tipurilor narative într-o operă literară particulară.Alegerea tipului narativ determină naraţiunea şi ca urmarefelul specific în care povestirea şi istoria sînt comunicatenaratarului/cititorului. Frazele iniţiale ale unei povestiriconstituie pragul între lumea reală din afara textului şiuniversul ficţional al textului literar. Poetica şi criticasînt solidare. Tipologia funcţionează în acelaşi timp camodel teoretic şi ca metodă a discursului narativ.

* Jaap Lintvelt, Punctul de vedere - Încercare detipologie narativă, Editura Univers, Bucureşti, 1944.

(II)



Eugen Ungureanu

Rectangle


16

Dragă Nicolae,Colegi străini nu am prea avut în timpul

studenţiei.Cei mai numeroşi erau africanii câştigători la

loteria internaţionalismului socialist, bursieri aistatului român pentru meritul de a fi făcut acasăla ei o politică vag comunistă.

Lenevoşi şi cu rezultate incerte la învăţătură,din moment ce tot erau bursieri, nu se preaînghesuiau să înveţe considerând că absolvirea eo problemă care nu îi priveşte pe ei, ci maidegrabă pe cei care îi invitaseră.

Îşi cumpăraseră de afară nişte hoaşte de maşinila mâna a treia cu care sminteau mintea femeilor,drept care, albitura zavistnică a căminului le maiturna din când în când zahăr în radiator peprincipiul sfânt al luptei de clasă în baza căruiafuseseră aduşi ei în ţară.

Africanii alcătuiau un trib aparte, evitau să seamestece cu românii.

Arabi, am avut unul singur, Ragi din Siria,originar din Hama, oraş de pe malurile istoriculuirâu Orontes.

Ragi era un arab ca toţi arabii, desenat încontururi ovale, cu şolduri de văduvă şi tendinţăla îngrăşare ca a ţiganilor noştri. Globul ochilor,uşor exoftalmic, arunca o privire lascivă şiviclean-melancolică.

Neglijent, unsuros, priceput la afaceri.Locuia la cămin împreună cu noi, îl

acceptaserăm, trăiam în devălmăşie şi nerostogoleam tinereţea bezmetică.

Pe lângă învăţătură, Ragi se ocupa cucomerţul.

Făcea rost de fâşuri din acelea subţiri, ca allui Humphrey Bogart în Casablanca, discuri dinvinil cu cântăreţii de muzică uşoară la modă înOccident şi blugi Levis-Strauss.

Din când în când mai vindea şi colegi laorganele competente.

L-au înghesuit băieţii într-o seară, n-a negat,dar s-a jurat pe Alah că el… doar pe străini.

În opinia mea, nu s-ar fi dat în lături să îlvândă chiar şi pe Alah, dar asta numai cu condiţiasă i se ofere un preţ pe măsură.

După terminarea facultăţii s-a întors în ţară

la el şi, din câte am auzit, a ajuns medicul pieţii înHama, un fel de sanepidist în varianta arabă.

Într-o seară, pe când stăteam adunaţi în jurul unuipachet primit de acasă, Ragi ne-a povestit cum a ajunsla poliţie, în Hama lui natală, împreună cu colegii declasă, după sărbătorirea terminării liceului, când s-auîmbătat şi au spart nişte felinare pe stradă.

I-au ţinut timp îndelungat în celule ca să-ifrăgezească, să intre frica în ei şi într-un târziu au fostduşi la comisarul şef care i-a aşezat la o masă şi aînceput să vorbească.

La început a fost ameninţător, le-a prorocit c-o săputrezească în puşcărie, a vorbit despre sabotaj şitrădare de patrie, iar proaspeţii absolvenţi s-au chircitghemuindu-se în scaune.

Încetul cu încetul tonul comisarului a început să seîmblânzească, le-a amintit tinerilor infractori căreprezintă viitorul ţării, a pomenit de familiile loronorabile, uite, tu eşti feciorul băcanului de la colţulstrăzii, om muncitor şi bun cetăţean, tu eşti băiatulmăcelarului respectat de comunitate, aveam aşteptăride la voi şi ce-aţi făcut?

Pe faţa comisarului şef se citea o adâncă mâhnire.A oftat cu obidă şi s-a adresat tablagiului de serviciu:- Fă te rog nişte cafele să le beau cu băieţii!Feţele băieţilor au început să se lumineze, se tot

foiau căutând o poziţie mai comodă şi s-au relaxatcomplet când în faţă le-au fost aşezate cafelele aburinde.

Nişte guguştiuci, comenta cu dispreţ colegul Ragidin Hama, dintre toţi, numai eu, care cu politica meacomunistă am mai avut de a face cu poliţia, cunoşteamcă ăştia au ritualurile lor, sunt plini de melicuri şi dupăcafea urmează bătaia.

În 1964 au fost eliberaţi deţinuţii politici şi în scurttimp a venit la putere tovarăşul Ceauşescu.

Părea că autorităţile trag la pace.Pe Ceauşescu şi iniţiativele lui naţional-patriotice

le-am primit cu circumspecţie temătoare.Pentru mine era copilul tovarăşului Dej şi al

Canalului Dunăre-Marea Neagră.Mai ştiam că împuşcase cu mâna lui ţărani în timpul

unei revolte împotriva colectivizării la Vadul Roşca.Apoi a venit 1968, Primăvara de la Praga, invazia

sovieticilor în Cehoslovacia şi celebrul discurs alTovarăşului din balconul CC-ului.

Peltic, rârâit, înghiţind din vocale, dând din mână,

Ghe

orgh

e B

AC

ALB

AS

A ,



Eugen Ungureanu

Rectangle

17

dar pentru prima oară vorbind liber, rupându-se dehârtie şi pe mine a reuşit să mă seducă, am picat laTovarăşul ca la femeie.

După august 1968 nu ştiu dacă Ceauşescu a fostchiar iubit, dar în orice caz se bucura de consideraţie.

Ne privea zâmbind de pe pereţii instituţiilor publiceşi în tablou i se vedeau clar amândouă urechile.

Îşi vedea de misiunile sale istorice, ducând pemeridianele lumii mesaje de pace şi prietenie şi primindpe stadioane raportul de la Mihai Viteazu şi Ştefan celMare, în timp ce noi ne vedeam de vieţişoarele noastreumile chefuind la restaurantele cu mandatari proaspătdeschise şi vizionând superproducţiile cinematograficeamericane.

Apoi, în 1971, a avut o viziune pe care eu o considercorectă şi anume că socialismul funcţionează după legea„tot sau nimic” şi a elaborat „setul de măsuri îndomeniul politico-ideologic” cunoscute ca tezele diniulie.

La câteva zile de la elaborarea celebrelor teze, cinevaa scris pe uşa laboratorului de fizică teoretică alinstitutului de la Măgurele:

„Întunericul se deplasează cu aceeaşi viteză ca şilumina”.

Inscripţia a dispărut repede, nu s-a făcut nicioanchetă şi, de altfel, la secţia respectivă lucra fiulpreşedintelui, cercetător onorabil şi unanim respectat.

Ce a urmat se cunoaşte.După foarte mulţi ani, au sfârşit şi El, şi Ea împuşcaţi

la zidul unei cazărmi din Târgovişte.O întrebare la care nu s-a răspuns este de ce a fost

necesară execuţia în sfânta zi de Crăciun, spurcândsărbătoarea Naşterii Domnului.

Dacă unii din protagoniştii evenimentelor de atunci,ajunşi acum la vârsta senectu ţii, s-ar hotărî săvorbească, probabil că istoria noastră recentă ar trebuirescrisă, dacă nu în părţile esenţiale, cel puţin în notelede subsol. Ultima spirală a serenităţii o atingi nu cândţi-ai pierdut teama de moarte, ci atunci când î ţi pierziteama de adevăr.

Din păcate, conducătorii noştri nu au fost niciodatăsereni.

Dragă Nicolae, mărturisesc că la începutul anilor‘70 am făcut parte din acei guguştiuci ai istoriei caresorbeau cu un zâmbet tălâmb cafeaua oferită deTovarăşul Ceauşescu. N-a reuşit să se lipească de minenimic din învăţăturile arăbeşti ale numitului Ragi dinHama.

Cu drag,fratele tău Gheorghe.

(III)



Eugen Ungureanu

Rectangle


18

Dum

itru

AN

GH

EL Volumul „TEATRU”, Editura InfoEst, Siliştea –

Brăila, 2015, 94 de pagini format înalt, semnat dedramaturgul Ion Bălan, este organizat ca o trilogieculturală, cu subtitlul „Din bogăţia spirituală aBrăilei şi a marelui Bărăgan”, cu trimiteri la scriitoriiPanait Istrati şi Fănuş Neagu şi la soprana HaricleaHartulary Darclée,personalităţi emblematiceale Brăilei, cunoscutăpentru via ţa culturalăactivă, dar şi pentru laturasa economică de excepţie,din păcate doar între CeleDouă Războaie, când înportul de la Dunăre sestabilea preţul grâuluipentru Europa.

Cele trei secvenţeteatrale, corespunzătoarecelor trei protagonişti -„Parada Eroilor”, „PrinţulMetaforei” şi„ P r i v i g h e t o a r e aCarpaţilor” – auindividualitate tematică şipersonajul centralinconfundabil, cuposibilitatea şi libertateapunerii în scenă înstagiuni diferite, dar suntunitare prin tehnicaoriginală a identităţii personajelor, corespunzătoare„eroilor” din cărţile cele mai reprezentative,semnate de prozatorii Panait Istrati şi Fănuş Neagu,ori „personaje” reale din lumea muzicală:compozitori, solişti sau soliste, regizori şi directoride Teatre muzicale în relaţie directă cu sopranaHariclea Darclée. Unitare în primul rând prin mesajulcomun al celor trei piese de teatru, direc ţionat spregloria oraşului de la Dunăre şi a ţării, dacă ne-amreferi la periplul european, parizian al lui Panait Istrati,şi la parcursul internaţional al divei Hariclea Darclée.

Unitar şi sub aspectul construcţiei scenice,dramatice, ca gen literar, pentru că domnul Ion Bălan,director al Teatrului „Maria Filotti” într-o perioadăde stabilitate repertorială şi de... „premiere” dereferinţă, îşi pune... „pecetea” pe actul de creaţie,dincolo de intervenţiile regizorului, prin... indicaţiiledin paranteze, specifice literaturii genului dramatic,de altfel, dar pe care şi le asumă, pe Scene şi Acte,sau în parantezele la fiecare personaj (gesturi,sunete, elemente de decor, de recuzită, muzică,lumini etc.).

„Parada Eroilor”, cu subtitlul „S-a întors MareleVagabond”, ca un postulat de referin ţă pentru personalitatealui Panait Istrati, care-i justifică o anxioasă biografie rebelă:„Ca să fii pretutindeni, trebuie să fii undeva: pentru mineacest undeva a însemnat Brăila! Regina mea dintre sălcii şisalcâmi, în care au încăput aproape toate neamurile şi

bisericile lumii” (Coperta I), cusecvenţa colorată în ROŞU (dinDrapelul naţional).

Din cele nouă scene, seremarcă personajul principalPanait Istrati, nouă personajeindividualizate, eroii cărţilorscriitorului: Codin, Kira, Mihail,Neranţula, Dragomir, Joiţa, mamaKirei, Adela, mama Neranţulei, şiun ziarist, Radu, alături depersonajele colective saufiguranţi: Hamalii I şi II, Haiducii,Ţăranii etc. şi o altă, foarteimportantă, indicaţie de regie(...intră-n scenă P. Istrati cu unaparat de fotografiat!), pasiuneascriitorului pentru artafotografică.

Dialogul personajelormarchează... „experimentulUniunea Sovietică şi I. V. Stalin”,dezamăgirea „marelui vagabond”,care l-a costat enorm pe PanaitIstrati, repudiat de bolşevici

pentru atacul său fulminant la „mascarada” ideologieimarxist-leniniste, compromisă definitiv de Stalin, în teroareape care a provocat-o în U.R.S.S., apoi în ţările... „socialiste”,repartizate pe o... „hartă” samavolnică la Potsdam, înGermania, de către Truman, Stalin şi Churchill, la încheiereaRăzboiului Mondial.

Prigonit şi în Republica Socialistă România din aceleaşimotive, Panait Istrati nu va mai fi editat în România, nu vaapărea nici în manualele şcolare şi nici după Revoluţia dinDecembrie 1989 nu va fi repus în drepturi depline în IstoriaLiteraturii Române, din cauza unor inerţii păgubitoare,care... ameninţă în prezent şi pe Eminescu, Creangă, MarinPreda etc. Boicotul s-a extins în Italia lui Mussolini şi chiarîn Franţa, pe care Panait Istrati a părăsit-o, lăsându-le înschimb cadoul... „Spovedania unui învins”, excomunicatchiar şi de presa de stânga, „L’Humanite” sau „Le Figaro”,deşi, tot pe-atunci, Nicolae Titulescu, preşedintele LigiiNaţiunilor Unite, era primit cu onoruri la Paris, iar RomainRolland recunoştea genialitatea scriitorului român careevoca celebra Comorofca, cu Balta Brăilei şi cu şi mai celebrulTerente.



Eugen Ungureanu

Rectangle

19

„Prinţul Metaforei şi Parada Umbrelor”Evident, nimeni altul decât Fănuş Neagu, după

motto-ul lămuritor: „...Bărăganul este poate cea mai lungăcălătorie a unui gând. E poartă de intrare a veacurilor îneternitate”.

Cea de-a doua scenetă din trilogia dramaturgului IonBălan are personaje din elita culturii literare române şti:Fănuş Neagu, personajul principal, în dialog cu PanaitIstrati, Mihail Sadoveanu, Nichita Stănescu sau, episodic,cu aluzii fulgurante, Ionel Teodoreanu, Mihail Drume ş şiIoan Slavici care... la Marea Unire din 1918 ar fi afirmat c ă...„Transilvania ar fi bine să rămână la Austro-Ungaria”! şi,pentru gestul său surprinzător, ar fi făcut închisoare, undea scris capodopera „Moara cu noroc”!? Se vede treaba c ăde aici s-a născut ideea năstruşnică cu... „lucrările ştiinţificeşi cărţile” scrise în puşcăriile secolului XXI românesc şi...au ieşit „capodoperele” unor Gigi Becali, Mihai Stoica, IoanNicolae, George Copos etc!

Dialogul dintre personajele Fănuş Neagu şi NichitaStănescu, în prezenţa misteriosului personaj Virgil, un alterego al unui literat brăilean (!?), scoate în evidenţă figurailustră a lui Mihail Sadoveanu, „profesorul” lui Fănuş şi algeneraţiei de „învăţăcei” de la „Şcoala de Literatură” deprin anii ‘50 ai secolului trecut, dar şi pentru „dascălii” săide suflet, modelele ilustre: „Sfinţii Eminescu, Creangă,Caragiale”.

Domnul Ion Bălan, prieten bun cu „Prinţul Metaforei”,şarjează cu nostalgie şi admiraţie pe atmosfera fulminantăpe care Fănuş Neagu o întreţinea cu şarm la întâlnirile de laBrăila, ca şi pe dialogul viu şi incitant dintre Fănuş,Sadoveanu şi Nichita Stănescu pe miturile esenţiale aleprozei fănuşiene: Sânzienele, Caii, Bărăganul, Balta Brăilei,cumpăna de la fântânile Câmpiei, satul natal Grădiştea,părinţii, cam în aceeaşi zonă sentimentală a personajului„Istrati: Balta Brăilei a fost pentru mine Raiul copilărieimele. Fugeam uneori de la şcoală şi mergeam cu Codin înBaltă, la pescuit, vânătoare şi cules de mure, pe care levindeam hamalilor în port” („Prin ţul Metaforei”, pag. 53).

Şi o concluzie-omagiu pentru cei doi prozatori, prinVocea Cronicarului: „Oare Fănuş Neagu a fost un alt PanaitIstrati, sau el a fost un Fănuş Neagu? Cert este că fiecare,şi amândoi, au fost doi Vagabonzi de geniu ai literaturiiromâneşti. Panait Istrati a spart zidul care ne despărţea demarea literatură a lumii, iar Fănuş Neagu... a acoperit, cupoveştile lui nemuritoare, literatura Marelui Bărăgan”(Ibidem, pag. 67).

În concluzie, un omagiu respectuos pentru „Prin ţulMetaforei”... născut într-un sat din Bărăganul Brăilei atinsde aripa veselă a poveştilor spuse în nopţi de Sân Toader,când lupii atacă hergheliile de cai, când Buzăul iese bezmeticdin matcă şi se năpusteşte peste oameni şi gânduri. De laIon Neculce, cronicarul, Ion Creangă, sfătosul povestitordin Humuleşti, Mihail Sadoveanu, molcomul artizan al frazeibine orchestrate, sau Panait Istrati, „haiducul” dinComorofca şi Bălţile Brăilei, nimeni n-a mai dat limbii româneatâta strălucire ca Fănuş Neagu.

„Privighetoarea Carpaţilor”Este cognomenul meritat pentru marea cântăreaţă din

elita muzicală a Brăilei, soprana al cărei nume se află pe

frontispiciul celui mai prestigios Festival şi ConcursInternaţional de Canto „Hariclea Darclée”, care sedesfăşoară în oraşul de la mal de Dunăre din 1995, suboblăduirea generoasă şi competentă a sopranei MarianaNicolesco şi patronat de UNESCO, organizat din doi în doiani cu intercalarea anuală a unui MASTER pentru sute devoci tinere, speranţe ale muzicii de Operă de pe toatecontinentele.

Această a treia scenetă din trilogia de TEATRU, semnatăde dramaturgul Ion Bălan, are mai puţine personaje: Cronicar1, Cronicar 2, Guvernanta, Kerr şi George Cavadia, mentoruldivei, muzician, finanţatorul Palatului Lyra din Brăila. TânăraHariclea Hartulary, însoţită de George Cavadia la Paris, valua lecţii de canto cu Maria Sasse şi mai apoi cu Duvernois,care o înscrie la o audiţie pentru un post de soprană laOpera Mare, unde este declarată reuşită şi va debuta la 7iulie 1888 în rolul Margaretei din Faust, cu elogioase ecouricritice în presa pariziană, iar compozitorul Ch. Gounod va finaşul ei artistic, de scenă, numind-o Darclée.

Debutul parizian al sopranei Hariclea Darclée a fost oadevărată revelaţie, deoarece impresarii muzicali se întrecsă-i ofere participări, ca de pildă în rolul Julietei, la osăptămână după evoluţia Adelinei Patti. De acum, sopranadin Brăila cânta pe marile scene ale Europei: în 1889, laPetersburg, în Faust de Gounod, Mignon de A. Thomas,Ernani de Verdi, Hughenoţii de Mayerbeer. Va plecaîntr-un turneu în Italia şi-şi va continua studiile cu R.Leoncavallo, debutând pe celebra Scala din Milano cu Cidulde Massenet.

După această perioadă de bun augur, Hariclea Darcléeva cânta la Roma, Torino, Neapole şi Geneva şi apoi se vaîntoarce, în 1892, şi va cânta la Bucureşti. În 1909, G. Pucciniîi încredinţează, în premieră absolută, rolul Floriei din Tosca,pe care-l va interpreta cu acelaşi succes răsunător în Spaniaşi Portugalia, în Brazilia, Chile, Argentina şi Uruguay. Dupăun turneu alături de Carusso, Giraldoni şi Sammarco, cuArturo Toscanini la pupitrul dirijoral, soprana HaricleaDarclée va face lungi turnee la Rio de Janeiro, Buenos Aires,Montevideo, Santiago de Chile, Valparaiso, Sao Paolo...

Succesele se repetă la „Scala” din Milano, cu roluriledin operele lui G. Verdi: Desdemona din „Otello”, Gilda din„Rigoletto”, Violeta din „Traviata”, Leonora din„Trubadurul”... În România, Regele Carol I o decoreaz ă peHariclea Darclée; Regina, cunoscută cu pseudonimul literarCarmen Silva, are relaţii speciale cu „PrivighetoareaCarpaţilor”, iar „Regele Don Carlos al Portugaliei chiar avrut s-o facă pe Darclée Regina Portugaliei” (Cronicar 1,pag. 82); şi alte amănunte în... „premieră” în trilogia domnuluiIon Bălan („Darclée: Îmi amintesc mereu cu plăcere de douăincidente scenice: la Buenos Aires şi la Moscova când, lasfârşitul spectacolului, spectatorii au năvălit pe scenă şimi-au rupt în bucăţi broderia foarte bogată a rochiei... Însală se aplauda şi se flutura tricolorul românesc” (Op. cit.,pag. 83).

...Sceneta „Privighetoarea Carpaţilor” a fost solicitatădramaturgului Ion Bălan de către conducerea Liceului deArtă „Hariclea Darclée” pentru a fi înscrisă în repertoriulclaselor de teatru ale prestigioasei unităţi şcolare brăilene.



Eugen Ungureanu

Rectangle


Cartea „Iubire denisip”, apărută la EdituraTracus Arte 2015, scrisăde Maria Timuc, sedistinge prin gingăşie,tandreţe, o fineţe care vinedin dantelarea cuvântuluicu picături de toamnă.

Deşi titlul anunţă „Iubire de nisip” cuinsistenţa de a-l include într-un cadru maritimsau într-un miraj din spaţiul deşertului, poeziaţine de percepţia afecţiunii prin stihia apei şi aaerului. Se confruntă tristeţile în bătăile de inimice simt aripile îngerilor. Nisipul torid este similarcu fulgii reci ce cad pe o plajă în toamnă. Nisipulpermite diverse forme din care apare poezia.Această distribuţie însufleţeşte urme, aripi deînger, îmbrăţişări, meduze. Nisipul devine cadruce permite viziunii artistice să perceapă sufletulpoetei în cele mai diverse senzaţii. Oglindireasenzaţiilor este biplană, graţie mării care străbateţărmul. Această dublură se resimte în multeversuri, textul începe cu o teză, iar finalul esteantitetic. Incertitudinea, dubiul, suspiciunea nusunt proprii acestor opoziţii. Posibil că autoareiîi este necesar să parcurgă textul pentru a ajungela finalul ce încheie monada gândului ei.Trecerea se realizează în colori pastelate, cecamuflează un contur exact dintre el – ea – înger,dintre nisip – mare – îmbrăţişare, dintre atingere– îmbrăţişare – vis, dintre fiică – Dumnezeu –iubire.

Autoarea pare că-şi ţese poezia ca un bariz„toate-s pe dos şi pe faţă” (floare de viaţă p.117) în splendoarea albului de zăpadă în preamaîngerilor: „în somn de înger” (p.9), îngerul „cuaripă tristă” (Ploile, frumoasele mele p.8).

Printre puncte de suspensie în care tăcerease lipeşte de cuvânt, sărutându-l, găsim strigătede exclamaţii „Şi-n tristeţe îngerii există!” (p.9).Imaginea îngerilor reîntregeşte penelul spre noişi noi nuanţe. În coordonata corespondenţelorautoarea modelează imagini din culoare,voluptate aeriană „îngerii rătăcind ca fluturii”(primăvara p.12) şi senzaţii olfactive: „şi unînger îşi coase parfumuri de aripi/ şi, Doamne,miroase/ a îngeri în lumea asta de oase...”

(Parfum de înger p.18). Descompunerea până la esenţamorţii este înlocuită cu vizionarismul angelic, în careîngerii schimbă realităţi percepute fracturist. Poeziaconcentrează mesajul dinamic într-o singură imagine,eul liric evidenţiează în această formă (dialog, plasareape umăr a îngerului, ascultare, tăcere, refugiu,salvgardare) voluptatea universului său. De parcă opicătură de ploaie ar fi un bol de fulgi ce ar ascundeamintirea copilăriei, încarcerat în forma pe care nupoţi să o pătrunzi decât dacă o strici. Poeta nu striveşterealitatea, ea are abilitatea de a percepe câmpuri carestrăbat prin pereţi, prin piatră, totul se topeşte laatingerea privirii îngerului care iubeşte, care ştie iubireanespusă, neauzită, neînţeleasă de cei din jur. Dar aceastăiubire continuă să mire prin tablouri poetice.

Lumea Mariei Timuc percepe inutilul, absurdul „pestrăzi fără sens” (p. 18). Titlul „am plecat din mulţime”picură pe textul poetic – „să nu mai simt singurătatea/cum se înalţă pe tocuri de aer” (p. 73). Angoasacotidiană rămâne un fundal din care apar coordonatele:toamnă, lacrimi, dragoste. Toamna este proiectatăîn frunze care sunt înlocuite treptat cu zăpadă, nămeţi,sănii, frig. Esistă o corespondenţă în creaţia sa: tristeţeaşi singurătatea topite în fericire, cuvânt ce se întrevedeîn rânduri, unde se strecoară îngerii. Penelul ştergemarginile frunzelor, a nisipului din care ies fulgi şi aripide îngeri. Lacrima, decupată atent din „picăturile deploaie” (p.68), constituie deschiderea triste ţii, oglindăîn care se redescoperă eul liric în care se vedeîntinerind. Magia reflecţiei continuă să modifice lumeadin jur „acum mă arată vitrinele/ cu jucării de aer/ şicopilăria fiecărui trecător/ îmi surâde” (oglindire p.68). Această oglindire, fiind titlul unei poezii, estegenerată de iubire: „iubesc iubirea ta/ care mă aratăîntreagă în toate lucrurile” (p. 68). Poeta se împartecu iubirea ei de fiică percepută parcă a priori, înaintede apariţia lucrurilor, iubirea ei era deja. Ea preia laturade similitudine „după chip şi asemănare” însensibilizarea de a percepe totul prin iubire.

Deşi persistă în singurătate, tristeţe, rătăciri, iubireadin poezia Mariei Timuc oferă o calmitate, linişte, ceopreşte timpul, ce ne invită într-o lume unde freneziaîncetează să mai domine lumea. Or, iubirea eului liriceste un sentiment care îmbrăţişează frumosul din om– copilăria. Iubirea ei tinde să perceapă fericirea din„înţeles greşit” (Imposibil s-ajung p. 7), din „lacrimisurâd” (p. 8).

Vic

tori

a FO

NA

RI

20



Eugen Ungureanu

Rectangle

21

Textul desenează imagini aleatorii (cuvintele desen,tablou, cadru se întâlnesc în lirica sa, uneori verbul„desenez” e un sinonim contextual cu „scriu”). Aceastăîmbinare de forme, stihii, determină esenţa artistică:„pe o hârtie/ de o mie de ani/ scriu/ o meduză,/ uncrab,/ o portocală/ un pom,/ aşa fac lumea” (p. 12).Enumeraţiile par să vină dintr-o schemă ce ţine deevoluţia faunei şi florei. Materialul biologic contribuiela coparticiparea eului liricla Geneză: „şi fac un omtrist,/ îi desenez o lacrimă”.Imaginile cu pomi, umbre,îngeri, completează cadrulparadisiac, lacrima relevăumanul prin sensibilitate.

În deschiderea cărţii laprima poezie, tatăl meu,titlul scris cu minusculă, iarîn text „cuvântul Tatăluimeu” în toate cazurile enotat cu majusculă,disociem trei ipostaze aleeului liric: de copil alpărintelui, de fiică auniversului, de fiică a luiDumnezeu: „sunt atentă/vocea Tatălui meulimpezeşte/ iubirile înecateîn zădărnicie/ pot să vădlimitele infinitului unei floride cactus care-şi/ petreceviaţa într-o zi, în acelaşideşert sfidător în/ lăuntrul”(p. 5). Această distincţieopreşte timpul în existenţasuletului. Timpulretardează, revine, curge în spirala inversă, pentru căeste supus forţei divine: „El ofileşte moartea” (p. 5).Sufletul are posibilitatea de a se contempla în segmentuldorit: „Să fie Dumnezeu...” (p. 99).

Autoarea cărţii „Iubire de nisip” preferă să exclame/să puncteze etapa de fiică. Este o contemplaţie de adiscuta cu Dumnezeu din optica sensibilităţii feminine.Dintre speranţă, credinţă, iubire, accentul poetic cadepe o iubire cosmică temporal-atemporală, care îşiasumă o convulsie de repetiţii-ecouri, când speranţa edoar în visare („să nu vii fără iubire...” p.22). Onirismultraversează credinţa într-o materie a versului său.Iubirea e cea pentru care acceptă tristeţi, pentru aceastase închină ploii, de aceea simte metafizic realitatea,adevărul iubirii prin înger. Îngerul este cel careîntruneşte iubirea a doi „şi-n ziua aceea, cea mai

frumoasă zi a lumii din noi/ am căzut într-un înger şi elne-a trăit pe-amândoi” (p. 44), o eternizează „aşaţi-am şters moartea,/ iubindu-te...” (p. 61), o păstreazăintrinsec. Necondiţionat, o sigilează într-un timp mitical marii iubiri, care pătrunde în aripi de înger, în miros,în nisip „lumea de nisip este în minte şi noi ne uitămunul la/ altul/ când plouă fiindcă atunci putem săconstruim cel mai/ mare/ oraş al inimilor noastre” (p.

71), „o iubire/ scrisă pemare” (p. 50). Eul lirictrăieşte în iubirea totală,recunoscând: „Eu amobsesia inimii” (p. 100).Acest sentiment-idee nupoate fi eclipsat dedespărţire sau de deziluzii,iubirea rămâne să luminezeintactă într-un alb de înger.

Se crează impresia căpoezia Mariei Timuc,scăldată în lacrimi,modelează pagina „o scriucu litere mici, o fac pâlnie”(Eu am obsesia inimii p.100), devenind papiermâché. Dintr-o dată, foiledevin îngeri şi nu maicontează dacă în boţul dehârtie a pătruns o frunzăsau un fulg, un mugure saufire de nisip. Albul, pealocuri ruginiu, clandestin,se ridică de-asupra şi îisimţim respira ţia cumplanează. La un momentdat, poeziile devin secvenţe

dintr-o unică emoţie ce se vrea răvăşită în fiecarepagină, textul liric devine un roman al senzaţiilor. Deşiimaginile persistă, mesajul nu e unul uniform, se audeo melodie care urmăreşte atent cum să explice zborulîngerilor din clepsidra iubirii. Lecturând cartea, clepsidrase sparge şi îngerii pătrund în realitatea noastră, iubireadin pagini ne duce la acceptarea unei idei ce ţine desuperlativ: „Descrie lumina, mi-a spus profesorul meude... iubire” (Descrie-te p. 76), „să locuim în inimi,Doamne,/ să stăm în ele ca-n nişte case!” (p. 101).Obsesia inimii nu denotă concesii decât cu perceperealuminii iubirii. Autoarea relevă că iubirea poate să senască din durere, din îmbrăţişare, din tristeţe şi ploi,din singurătate, ceea ce nu neagă, dar confirmă căiubirea înseamnă fericire.



Eugen Ungureanu

Rectangle


22

„Dacă există zei, cum potsuporta să nu fiu eu însumi unzeu?”- Friedrich Wilhelm.Nietsche

„Iepoca de Aur”, acestinterval de un sfert de secol (1964-1989) din istoria românilor, faceobiectul lucrării „Ceauşescu -Ultimul Stalinist” a autorilorAlexandru Mihalcea şi MarianMoise, într-un demers deinformare a tinerelor genera ţiidespre regimul naţional-comunistdin Republica Socialistă Româniacondusă de Nicolae Ceauşescu(n.26 ian.1918-d.25 dec.1989).

Prin prisma unei experienţepersonale, care include şi o perioadă de recluziunepe motive politice, este descrisă o dictatură stalinistăcaracterizată prin: cultul personalităţii, teroareaexercitată de organele de represiune - Securitateaşi Miliţia, cu tot arsenalul ei: arestări, condamnări,bătăi, asasinate, cenzură şi înăbuşirea oricărei formede manifestare a libertăţii, pauperizarea maselorpopulare, foame şi frig, izolare în plan extern şi acesttablou sumbru poate continua până la cele mai miciamănunte ale vieţii intime a fiecărui individ.

În acest cadru, este conturat în tuşe realisteportretul „geniului carpatin”, al „celui mai iubit fiu alpoporului”, „cârmaciul de seamă”al destinuluiacestui popor, în realitate „un vagabond şi unneisprăvit” cum îl caracteriza succint dr. ŞerbanMilcoveanu în volumul său de amintiri „Memorii(1929-1989)” (ed. Pământul, Piteşti, 2008).

Şi părerea străinilor converge spre aceeaşi idee,Pierre de Bois prezentându-l astfel: „Socotit maidegrabă intransigent, impulsiv, coleric, mai exactînclinat către soluţii extreme. În timpul colectivizării,nu ezita să recurgă la forţă pentru a înfrângerezistenţa ţăranilor îndărătnici, dând chiar ordin săse tragă asupra unei mulţimi la Vadu Roşca în 1957.Nu era înclinat către toleranţă faţă de minorităţiledin România. Antisemitismul şi antimaghiarismul luierau un fel de secret al lui Polichinelle.” (Ceauşescula putere, ed. Humanitas, 2008, p.57).

Veritabil discipol al lui Hitler şi Stalin princomportament, Ceauşescu avea pretenţia că arealizat cea mai prosperă perioadă din istoriapoporului român, adevărată epocă de aur potrivitpropagandei oficiale, caracterizată printr-o bunăstaregenerală.

În fapt, a fost timpul când, potrivitpărintelui N. Steinhardt, a domnitnebunia!

Statisticile sunt înfiorătoare:- 400 de fugari împuşcaţi numai

în anul 1988 la frontiera cu Iugoslavia;- 11.000 de femei decedate în

urma avorturilor provocate,consecinţă a decretului din 1966 datde Ceauşescu care urmăreacreşterea forţată a natalităţii;

- 600.000 de condamnaţi, variindîntre 527- 500.000 deţinuţi politici,alături de „frontierişti” (n.n cei careîncercaseră trecerea ilegală afrontierei de stat), membri aidiferitelor culte religioase (iehovişti,adventişti);

- raţionalizarea consumului de energie pentrupopulaţie, care a scăzut forţat cu 20% între 1979-1982, apoi cu 50% în 1983, iar în 1985 cu încă 50%faţă de anii precedenţi!

- reducerea distribuirii agentului termic întimpul iernii şi a apei calde menajere, Ceauşescuinsistând într-un discurs oficial ca românii să îmbrace„o haină în plus” şi statuând prin decretul din 1988 caîn spaţiile publice să fie menţinută o temperatură sub16 grade Celsius pe timpul iernii!

- practica terorismului de stat, culminând cuatentatul organizat de celebrul Carlos „Şacalul” (n.n.pe numele său adevărat Ilich Ramirez Sanchez) în datade 21 februarie 1981 la sediul din Munchen al postuluide radio „Europa Liberă”.

Ca o consecinţă a acestei politici diabolice, treidirectori ai postului de radio „Europa Liberă” au muritîn împrejurări suspecte, probabil iradiaţi, este vorbade: Noel Bernard, Mihai Cismărescu şi VladGeorgescu.

- 1104 morţi şi 3321 răniţi în evenimentele dindecembrie 1989;

- planificarea distrugerii a 8000 de localităţi rurale,numită oficial „sistematizare”, ce ar fi condus ladispariţia satului românesc;

- dărâmări de biserici şi clădiri de patrimoniu, numaiîn Bucureşti fiind demolate 30 de monumente şi 20de biserici;

„Prin demolarea bisericilor a fost rănit un poporîn sufletul lui, în adânc.”, spunea părintele Galeriu.

Sunt foarte multe de adăugat, adevăruri cumplite,mai puţin ştiute, dar concluzionând, putem afirma căsituaţia se prezenta astfel:

„CONDIŢII VITREGE. Ne aşteaptă o foamete

Edu

ard

MIH

ALC

EA

(continuare în pagina 51)



Eugen Ungureanu

Rectangle

23

Oct

avia

n M

IHA

LCE

A

Frumoasa adormită(Amanda Edit, Sinaia, 2015)este titlul antologiei bilingve

româno-albaneze, întocmit ă de poetul şitraducătorul Baki Ymeri din creaţia lirică aCristianei Maria Purdescu şia lui Sali Bashota. Ceea ce îileagă pe cei doi estereprezentat de periplul printremisterele fiinţării, adâncitpână în edificatoaremomente - limită.

Versurile Cristianei MariaPurdescu fiinţează într-unregistru autumnal ce nu esteîncă desprins de fervorilesolare ale anotimpului cald.Hipersensibilitatea lirică semanifestă cu deosebităacuitate. Neîmpliniriledictează mişcările sufletuluipoetic, supus multorîncercări. Astfel, tentaţiaabandonului este foarteaproape. Pluralitateanecunoscutelor determină opersistentă stare deinsecuritate, accentuată de caracterul pu ţinconsistent al anumitor legături sentimentale:„Străzi bătute de ploi,/ Frunze de-acum ruginii/Şi noi,/ despre noi ce mai ştii?// Îmi vorbesc detine/ Fereastra şi strada-ntunecată/ Un fulger taiedin cer/ O bucată.// Cer, jumătate de cer,/Dragoste jumătate,/ Numai pustiul rămâne întreg/Dintre toate.” (Dintre toate). Fiorul iernaticdevine tot mai ameninţător. Punctual, CristianaMaria Purdescu abordează şi subiectul profundumanitar al actorilor ce s-au desprins de spa ţiulteluric, impresionând decenţa şi verticalitatearegretelor: „Tot mai mulţi se retrag în cimitirele/împodobite cu trandafiri,/ joacă la teatrul absurdal morţii.// Îmbrăcaţi într-un abur transparent/pun piese demult apuse, scenarii/ pierdute înmucegai.// Uneori se retrag/ în spatele sceneişi, grăbiţi,/ dau autografe îngerilor de bronz.”(Tot mai mul ţi – Actorilor deceda ţi).Picturalitatea poemelor poartă inconfundabileleamprente ale suferinţei. Impresii fulgurante aducîn prim-plan actualitatea inimii greu încercate.Peisajul pluvial consonează cu o problematicăaspectare interioară, predispusă la multiplefrământări. Dominanta clarobscuritate aversurilor Cristianei Maria Purdescu devine

adeseori supliciantă. Astrul nocturn privilegiază complexecircumstanţe fluide, profund misterioase. Provizoratulsentimental capătă proporţii apăsătoare: „Încearcă să măcauţi/ în nimicul din grota platonică,/ în neputinţa de a iubipe altcineva,/ în nevoia de a fi cu mine,/ în nefericire!//

Încearcă să mă simţi/ în sângeleînfierbântat/ de ora paşnică a nopţii.// Încearcă să mă vezi oriunde,/ îngingăşia unei haşuri,/ în tandreţeaunui contrast clarobscur,/ printrechiparoşii dezolaţi din cimitire,/ sauprintre frunze.// Încearcă să mărecompui/ din bucăţi de trecut şi/actualizează-mă!// Nu vreau săpornesc în derivă/ pe drumuripierdute deja/ în priviri invizibile.//Încearcă...” (Încearcă). Edetectabilă şi substanţa unui paseismcompletudinar. Câteodată, peisajulliric ia accepţiuni de mult apuse. Suntinvocate florile carnivore, descinseparcă dintr-un fantomatic neant alidealurilor erodate. Fundamentelenocturne, împreună cu atotputerniciasolitudinii, determină nedisimulatainteriorizare hipersensibilă: „Rămâi/Chiar dacă e noapte,/ Singurătatea

nu chinuie,/ Tristeţea nu-i apăsătoare./ Rămâi,/ Durereae mănuşa ce ni se potriveşte.” (Durerea e). Persistă,invariabil, tentativa de a frecventa zone adâncspiritualizate. Poeziile Cristianei Maria Purdescu suntsituate sub o pregnantă influenţă selenară, fiind realizatun misterios sincretism între umbrele trecutului şi mereuvia problematică a ceea ce va urma. La Sali Bashota,stările lirice îşi extrag fiinţa din stratul crepuscular alexisten ţei. Poetul are puterea de a transfiguraevenimentele, în felul acesta dobândind acces la esen ţe.Câteodată, lirismul abordează situaţii extreme: „Ascundcheia în patria cu şarpe la sân/ Poezie poezie poeziepoezie poezie/ Sânge negru sânge negru sânge negrusânge negru” (Vârful negru). Primează filosofiarădăcinilor, fără de care orice propensiune c ătredesăvârşire ar fi imposibilă. Poezia e soluţia evadării dinabsurdul existenţei, speranţă pentru ieşirea din cerculsupliciilor. Dar imaginile terifiante sunt mereu aproape,stări de limită deja consubstanţiale interiorului greuîncercat: „Din nou noaptea iadului/ Sângele meu nicipiatră nici copac/ Nici lacrimă a plânsului” (Nici lacrimaplânsului). Totuşi, dorinţa unui nou început nu estedeparte. La ambii poeţi din prezentul volum, CristianaMaria Purdescu şi Sali Bashota, persistă speranţa căfantasmele taciturne pot fi alungate, şterse din memorie,cu toate că rănile sunt nespus de adânci.



Eugen Ungureanu

Rectangle


24

Livi

a C

IUP

ER

CÃ

Volumul Oreste Tafrali.Uitare-n neuitare (Ed.StudIS, 2015, 425 p.) esteprimul studiu amplu dedicatmarelui învăţat din perioada

interbelică Oreste Tafrali (1876-1937), intelectualromân, cunoscut în mediul universitar şiacademic românesc şi european ca istoric,arheolog, bizantinolog, traducător, scriitor,fondator al primului Muzeu de Antichităţi alMoldovei (Iaşi, 1916-1951) şi al unei reviste despecialitate, „Arta şi Arhitectura” (1927-1937).La timpul respectiv, efortul său în plan ştiinţifica cunoscut recunoaştere, prin cooptarea sa înmai multe organisme academice din Europa. Oparte dintre studiile sale ştiinţifice suscită încăinteresul, după atâtea decenii, fiind şi astăzireeditate. Ca membru în Consiliul Naţional alUnităţii Române din Paris (1918-1919), în timpulprimului război mondial, a susţinut cauzaRomâniei, pentru care va fi decorat. StudiulOreste Tafrali. Uitare-n neuitare reprezintă ungest onest şi binevenit, întru cinstirea unui savant,a unui excelent profesor, a unui adevărat patriotşi bun creştin.

Arhivele din ţară deţin suficiente mărturiidespre bogata activitate ştiinţifică, civică şi literarăa acestui intelectual, născut la Tulcea, cu strămoşiîn vechea Eladă, cunoscut deopotrivă în Europaşi chiar peste ocean, prin scrierile sale. Arhivelese cer încă cercetate, mai ales cele din Franţa,pentru că au rămas destul de multe manuscrisenecunoscute sau prea puţin cunoscute.

La Biblioteca Academiei Române, secţiunea„Manuscrise”, odihneşte o mapă ce a aparţinutlui Oreste Tafrali. În interiorul acestei mapedescoperim o pagină manuscris: un înscris cucerneală neagră, pe o jumătate de foaie A4, prinsăîntr-un bold. Textul reprezintă o reflecţie-cugetare, un moment de tainică frământaresufletească a unui om care avea în faţă-i un cumulde dorinţe ce se cereau materializate şi care – seva dovedi – vor constitui paşi deloc uriaşi, darcu o aşa voinţă şi perseverenţă bătătoriţi, încâtvor amprenta mai mult sau mai puţin zgomotostimpii vieţii şi, mai ales, pe cei ai posterităţii sale.Iată textul:

„Un filosof american, Lesler Frank Ward,

reluând o idee care se găseşte deja la Platon, a zis:omenirea se închină la trei altare: la altarulstomacului, al şalelor şi al spiritului.

Ideea aceasta mă urmăreşte pretutindeni, fără aputea să-mi dau seama de ce. Cu siguranţă că şi eusunt adorator al uneia din cele trei altare. Mă surprindînsă adesea comiţând păcate în contrazicere cupreceptele lui. 24 septembrie 1916. O. Tafrali/semnătură olograf/”. (B.A.R. Manuscris românesc.Cota: A.3342)

În adevăr, Lesler Frank Ward (1841-1913), botanistşi sociolog american (primul preşedinte al AsociaţieiAmericane de Sociologie), a fost profund preocupatde perpetuarea dinamică a fiinţei umane.

Fiinţa noastră ajunge, din nefericire, să uite că estetrup pământean şi suflet veşnic, că ceea ce-i dăruieştetrupului este nimicnicie faţă de ceea ce s-ar cuveni adărui sufletului. Şi-n trecerea noastră prin această viaţă,cei mai mulţi dintre noi – dacă vrem a ne referi (maicu sârg) şi la „cele trei altare” – credem că îmbuibareaşi confortul sunt prioritare sufletului. Asta e! Sunt „legi”şi „fărădelegi”. Alegerea ne aparţine. Şi vom „da samă”.Dar cine-şi face timp şi pentru autoevaluare, cândprezentul este incitant... şi-l mai şi credem (în nimicnicianoastră) şi veşnic?!

Un mare „doctor al timpului” său, Alexis Carrel(1873-1944), laureat al Premiului Nobel (1912), neatrage atenţia despre cât de benefic este „a păzi hotarelelegii”, dar noi, în vâltorile zgomotosului prezent... numai auzim nimic: doar banul, confortul, propria fiin ţă.Cât de povăţuitor este mesajul Părintelui Arsenie Boca,în Calea Împărăţiei! Vrem noi a fi/deveni: „pui deOm în pui de Cer”?! Nevoie! Vrem noi oare a-l ascultape Părintele? „Biserica creştină mereu atrage atenţiafiilor săi duhovniceşti să nu se cufunde, ca într-un rostultim al vieţii, în emoţiile iraţionalităţii, ca să nu-şiînchidă astfel uşa de ieşire din întuneric în lumină, învârsta lor spirituală...” (Cărarea Împărăţiei. Ed. Sf.Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 1999, p. 269)

E mare lucru să ai voinţa de a reflecta la tine însuţi.Oreste Tafrali meditează la sine în prag aniversar. Urmasă împlinească frumoasa vârstă de 40 de ani: „Ideeaasta mă urmăreşte pretutindeni, fără a putea să-mi dauseama de ce. Cu siguranţă că şi eu sunt adorator alunuia din cele trei altare...”

Niciodată nu-i prea târziu – şi sperând a nu fi preatârziu – să reflectăm asupra noastră, corectând ce s-arcuveni a corecta.



Eugen Ungureanu

Rectangle

25

Trio-ul PRO ARTE revine în faţa publiculuimeloman (sâmbătă, 20 Februarie 2016, ora 19:00, SalaMare a AtheneuluiRomân) cu unprogram alcătuitintegral din lucrărisemnate Ludwig vanBeethoven (Trio cupian nr. 1, în mi bemolmajor, op. 1 nr. 1, Triocu pian nr. 13, în mibemol major, op. 38(după Septetul op. 20)

În 1793, la 23 deani, înainte de a scrieprima simfonie (1800),în timp cecompunea Concertulnr. 2 pentru pian şio rc he s t r ă ( 17 8 7 -1795) şi înainte de celeşase cvartete de coarde op. 18 (1795-1800), Beethovena scris trei trio-uri pentru pian, vioară şi violonceldedicate prinţului Lichnowsky şi adunate sub numărulde opus 1. Lucrări de tinereţe, de căutări de drumuri,interesante însă prin balansul încă clasic între trecutullui Joseph Haydn şi viitorul curentului romantic.

Partitura Septetului în mi bemol major op. 20 afost începută de Beethoven în 1799 şi terminată şiprezentată pentru prima oară în public un an mai târziu,în 1800. Este dedicată Împărătesei Maria Theresia,iar instrumentele ce alcatuiesc ansamblul suntclarinetul, cornul, fagotul, vioara, viola, violoncelul şicontrabasul. Succesul a fost imens, lucrarea a circulatîn diferite aranjamente şi a devenit una dintre cele maicântate şi mai apreciate de pe lista opusurilorcompozitorului care, el însuşi realizează, în 1803, oversiune pentru trio (clarinet - sau vioară - violoncel şipian) pe care o publică în 1805 sub numărul de opus38. Atenţia şi mai ales importanţa pe care muzicianulo acordă clarinetului, în versiunea pentru septet cât şiîn cea pentru trio este, în epocă, o noutate şi un act decuraj, care deschide muzicii perspective noi.

Trioul cu pian PRO ARTE a fost fondat în 1978de către trei membri excepţionali ai Filarmonicii GeorgeEnescu. Violonista Anda Petrovici - devenită în 1989prima femeie din istoria instituţiei care a ocupat postulde concertmaestru - s-a alăturat violoncelistului MarinCazacu şi pianistului Nicolae Licareţ, în dorinţa de arealiza un ansamblu închegat şi de durată, care să

abordeze exemplar marele repertoriu cameral. Toţi treisunt solişti consacraţi ai scenei muzicale româneşti.

Recitalurile TriouluiPRO ARTE au repre-zentat întotdeauna unreper, în egală măsurăpentru public şi pentrucolegii de breaslă. MarinCazacu şi-a construit ocarieră strălucitoare încalitate de artist şi deprofesor la UniversitateaNaţională de Muzică dinBucureşti, iar NicolaeLicareţ şi-a demonstratextraordinarele abilităţitehnice şi interpretativeîn tripla ipostază depianist, clavecinist şiorganist. Nu în ultimulrând, Nicolae Licareţ

conduce din 1991 destinele Filarmonicii, din posturade director artistic.

Unitatea şi echilibrul, virtuozitatea individuală şiexpresivitatea, claritatea şi vigoarea redării, toate acestecalităţi au scos în evidenţă, încă de la început, valoareagrupului. Este minunat să priveşti trei soliştiinstrumentişti – fiecare cu o personalitate puternică –adunându-se laolaltă pentru simpla bucurie de a cântaîmpreună şi reuşind să-şi echilibreze forţele pentru aajunge la un sunet unic, pe cât de nou, pe atât de uşorde recunoscut. Trio PRO ARTE a concertat în turneepe scene din Bulgaria, Franţa, Germania, Italia,Portugalia, Serbia, Spania, Singapore şi a participatfrecvent la Festivalul George Enescu, unde a cântatmuzică din creaţia marelui compozitor român şi dinopusurile clasice universale. De asemenea, formaţiade muzică de cameră a realizat înregistrări pentruRadioul şi Televiziunea Română, precum şi la caselede discuri Electrecord, BMG Arte Nova Classics şiAIX Records. Pentru extinderea posibilităţilor şiproiectelor profesionale, Trio PRO ARTE secompletează adesea cu o violă, devenind astfel uncvartet cu pian.

Începând cu anul 2009, Trio PRO ARTE esteansamblul cameral oficial al Filarmonicii GeorgeEnescu.

Biroul de presăwww.fge.org.ro


http://www.fge.org.ro


Eugen Ungureanu

Rectangle


26

Sfârşitul anuluitrecut ne-a oferit uneveniment editorialinedit: prima lucraremonografică, cuacut iz nostalgic,despre istoria aviaţieila Galaţi. Estemeritul cunoscuţilorşi aprecia ţiloriscoditori în trecutulaviaţiei gălăţene,Dan Antoniu şiVioleta Ionescu,care aduc unbinemeritat omagiuaripilor aerului,redând gălăţenilor„ce-am avut şi ampierdut din istoriaoraşului Galaţi”,aeroportul civil şiaerodromul militar,încercând săpăstrăm măcar încărţi patrimoniulurbei noastre, dacăîn realitate îl ruinăm, îl distrugem, îl trimitemîn istorie pas cu pas şi să ne amintim că „aexistat o vreme când, pe străzile Galaţiului,circulau mai mulţi aviatori decât marinari”, aşacum mărturisea unul dintre celebrii aviatorigălăţeni, Petrică Godinac.

Cartea, metaforic intitulată „Galaţi, opoveste cu aviatori”, este mai degrabă o cartede istorie, de memorialistică, un crâmpei dinistoria aviaţiei româneşti şi din istoria Galaţiului,este o carte construită pe adevărul indubitabiloferit de documentul de arhivă şi pe mărturiaemoţionantă a celor care au trăit epopeelevăzduhului, dar care, după Al Doilea RăzboiMondial, au trăit o mare dramă: „dacă numoartea i-a oprit de la zbor, i-au oprit vremurilevitrege”. Sunt valorificate informaţii culese dindocumente de arhivă, din periodicele timpului,din literatura de specialitate, din manuscriseelaborate de oameni ai domeniului.

Structura lucrării cuprinde patru capitole deistorie a aviaţiei gălăţene: Aeroportul civil

„Piloţii Fernic”,Aerodromul militar,Asociaţii şi Şcoli depilotaj şi Inventatorigălăţeni în domeniulaeronautic, completate cuMărturii şi Consideraţiidespre aviatori, Anexe -o Listă cu cei peste 60 deaviatori, paraşutişti şimaiştri aviatori gălăţeni,Personalul Flotilei 3Vânătoare +Un documentde arhivă şi o consistentăBibliografie selectivă.

Autorii volumului aumarele merit de a redagălăţenilor onoarea şiorgoliul de a fi printrepionierii aviaţiei româneştişi universale. Astfel, aflămcă în anul 1908 inginerulgălăţean Petre Andrianov aconstruit un planor deconcepţie proprie şi azburat cu el, iar trei ani maitârziu, Ion Paulat a reuşit

să execute primul salt cu hidroplanorul său biplan, peplatoul de la capătul străzii Tecuci, demonstrând„îndrăzneala omului de a-şi depăşi condiţia bipedă şide a se avânta ca păsările în oceanul aerian.” (p.7).Cei doi gălăţeni se alătură cu cinste faptelor de pionieratdin aviaţia universală săvârşite de Traian Vuia şi AurelVlaicu. Poate că locul respectiv ar putea fi marcatprintr-un monument, pentru ca evenimentul întâmplatacolo să rămână veşnic în conştiinţa gălăţenilor.

Dezvoltarea aviaţiei româneşti se deruleazăîntr-un ritm foarte alert. Cu sprijinul întreprinzătorului-avocat, Mihail Cerchez, gălăţean de origine, seînfiinţează, la 20 noiembrie 1909, Societatea „Cerchezet CO”, cu sediul la Bucureşti, care va fi prima fabricăde aparate de zbor, primul aerodrom, prima şcoală depilotaj şi prima expoziţie permanentă de aeroplane. În15 noiembrie 1912, are loc la Galaţi primul mitingaviatic. În timpul Primului Război Mondial, „avionul adevenit o armă foarte periculoasă, un instrument deluptă.” (p.8). În doar câţiva ani, industria aviatică, atâtcea militară, cât şi cea civilă, se dezvoltă spectaculos,se înfiinţează primele Companii şi linii aeriene

*G

hitã

NA

ZA

RE

,



Eugen Ungureanu

Rectangle

27

comerciale.” (p.8). Lanoi, după Marea Uniredin 1918 se manifestănecesitatea de a lega şiaerian capitaleleprovinciilor unite. Încontext, în anul 1921 seînfiinţează la Galaţi unAeroport civil – primulcomandant fiind sublt.av. Nicolae Cicei -alături de cele construitela Băneasa şi Chişinău.( A e r o p o r t u r i l erespective au fostaprobate prin DecretulRegal nr.565/1921, iarcel de la Galaţi confirmatprin Sentinţa civilă aTribunalului JudeţuluiCovurlui nr.387/4noiembrie 1921). Astfel,sunt consemnate dateprivind categoriaa e r o p o r t u l u i ,comandanţii acestuia din1921 până în 1958,poziţia locală şi poziţiageografică, dezvoltarea acestuia pe ani, dotarea cuavioane, descrierea acestora, despre personalulaeroportului, pasageri, costul biletelor, program defuncţionare etc. Funcţie de aceste repere, aeroportuldin Galaţi era considerat, în 1930, „aeroport principalşi vamal”, ceea ce face ca chiar în acest an să sedeschidă linia aeriană Bucureşti-Galaţi-Chişinău.

De aceeaşi abordare riguroasă, meticuloasă,beneficiază şi aerodromul militar din Galaţi, ale căruilucrări de amenajare au început în anul 1916. (pp.51-103), cât şi apariţia şi activitatea asociaţiilor şi şcolilorde pilotaj din Galaţi. Sunt prezentate adevărate fişedocumentare pentru Asocia ţia Română pentruPropagarea Aviaţiei (ARPA), cu filială la Galaţi,Asociaţia Aviatică CFR şi Şcoala de Pilotaj, SucursalaGalaţi, Centrul de Instrucţie de Vânătoare al Flotilei 3Vânătoare Galaţi (Şcoală de vânătoare Româno-Germană), Asociaţia Română pentru Propagandă şiIstoria Aeronauticii (ARPIA)-Filiala Gala ţi.Emoţionante sunt mărturisirile câtorva foşti elevi aişcolilor de profil din Galaţi, deveniţi maeştri în artaaviaţiei: Ioan Panduru, Petre Godinac, GheorgheMihăilescu, Ioan Neofit, Stelian Paveliu, Erich Gerlitz,devenit comandantul Centrului de Instruire deVânătoare Româno-German de la Galaţi, ConstantinFotescu, Alexandru Aurel Ionescu, Ionel Iatan,Dumitru Chera.

În partea a doua acărţii, textul-documenteste combinat cu textul-narativ, emo ţional,recunoscând aici, înspecial, contribuţia celuilaltautor, scriitoarea VioletaIonescu. Sunt paginicuprinzând biografii aleunor inventatori gălăţeni îndomeniul aeronautic (IonPaulat, Dumitru Barbieri,Petre Andrianov şi IonMătăsaru), dând conţinutprestigiului gălăţenilor înistoria avia ţiei sau, înacelaşi scop, mărturiicalde, sufleteşti, despremulţi aviatori care auactivat la Galaţi (lt. av.Vasile Baicu, căpitan av.Nicolae Capşa, pilot delinie, comandant aeronavăTAROM, scriitor DumitruT. Caraman, căpitancomandor av. DumitruChera, adj. stag. av.Constantin Ciocâlteu şi adj.

stag. av. Teodor Vânătoru, cpt. av. PetreConstantinescu, cpt. av. Vasile Craiu, adj. şef av.Damian Dumitru, adj. av. Dumitru Neagu, ing. av.George Fernic, av. şi compozitor Ionel Fernic, adj. şefav. rez. Spiridon Focşăneanu, comandor av. PetreFrangulea, adj. şef av. rez. Eugen Fulga, adj. av. PetreGodinac, adj. av. rez. Mihail Guneş, lt. comandor av.rez. Feodor Ichim, general maior av. rez. AntonMărăşescu, comandor av. Anton Marin, cpt. av. rez.Nicu Meşca, lt. av. Gheorghe Mociorniţa, cpt. av. rez.ing. Petrache Moraru, intervievat de Violeta Ionescu,adj. av. rez. Ioan Neofit, general av. rez. AurelNiculescu, lt. av. rez.Traian Onea, lt. av. Stelian Paveliu,col. av. Lucian Pleşu, col. av. Constantin Telemac,comandor av. Oancea Gh. Tulearcă, comandor av.Polihroniade-Poly Vacas, cpt. av. Dan ValentinVizanty.

Semnificative sunt şi câteva mărturii emoţionanteale unora dintre cei care şi-au petrecut ani buni peaeroporturile din Gala ţi. Comandamentulaerodromului Galaţi se afla unde sunt acumbirourile fabricii de cuie şi lanţuri (ISCL, ulteriorTREFO SA; acum, din păcate, demolate n.n.), cumintri în curtea fabricii, pe dreapta. În stânga eracorpul de gardă, popota, în fund erau hangarele,iar în faţă se afla pista, cu două sensuri deaterizare” (Nicu Meşca, p.98), acolo unde astăzi este



Eugen Ungureanu

Rectangle


28

Carrfour-Mall. Am avutun accident maideosebit, când amdecolat cu avionulşcoală de la Galaţi şi,pe la 17 metri înălţime,în timp ce măapropiam de intrareaîn tunel, s-a opritmotorul. Înălţimea eramică, iar viteza foartemică, iar eu eram înpantă de urcare. Atrebuit să pun avionulîn pantă de coborâre,ca să pot, cu viteza pecare o aveam şi cu ceape care o dobândeamprin picaj, să aterizezpeste tunel. Şi amaterizat în curte la UM1247. Avionului i s-audemontat aripile, a fosttractat pe aerodrom şicând i s-a demontatmotorul s-a văzut că obucăţică de cauciucînfundase calea deadmisie a carburantului. A fost o acţiune atât derapidă, că instructorul, care era lângă mine, s-amirat cum de am reuşit să „fug” atât de repede.Dacă nu izbuteam, intram cu botul avionului înmal… (Petrache Moraru, p.99). Când am venit eula Galaţi, era aici o flotilă modernă, bineamenajată, pot să spun că era una dintre cele maimoderne flotile. Aveam o pistă de aterizareexcelentă, foarte lungă şi sănătoasă, terenul erafoarte bun acolo. Pentru avioanele de vânătoareexistente la vremea aceea, pista trebuia să fie pemăsura posibilităţii lor de a decola şi ateriza(armurier, Tache Nicolau, p.99). Cum am puteacomenta? Ce-am fost şi… ce-am ajuns!

Am oferit şi cititorilor revistei „Dunărea de Jos”atâtea nume tocmai în ideea de a readuce, şi peaceastă cale, în memoria prietenilor, rudelor,cunoştinţelor numele şi faptele acestora.

Cartea este, înainte de toate, un instrumentistoriografic de mare rigurozitate şi acurateţe tehnico-ştiinţifică, de informare şi documentare pentruspecialiştii din domeniul aviaţiei civile şi militare, undeunul dintre autori, istoricul-cercetător Dan Antoniu,membru în CRIFST - Centrul Român pentru Istoria şiFilosofia Ştiinţei şi Tehnicii, secţie a AcademieiRomâne, îşi pune în valoare calitatea de „cel mai buncercetător al aviaţiei româneşti”, omul care posedă şi

o impresionantă colecţiede documente şifotografii, scrisori,manuscrise adunate cupasiune de-a lungulanilor. Sunt cunoscute înliteratura de specialitatelucrări precum: biografiaunor personalităţi aleaviaţiei româneşti (AurelVlaicu, 2009, HenriCoandă, 2010, TraianVuia, 2013), mai multe

lucrări generale, întrecare menţionăm Aviaţiaromână în prima zi derăzboi (2007), Şi eu amfost în Icaria. Mărturiiale aviatorilor care aufost cândva un punct pecer (2009), apărute laGalaţi, şi Istoriailustrată a aeronauticiiromâne (2014). În acelaşitimp, se constituie într-unemoţionant omagiu adusacelor gălăţeni care auslujit aripile româneşti,

care s-au acoperit de fapte de glorie şi care merită sărămână în conştiinţa noastră.

Dan Antoniu este la a doua colaborare cuscriitoarea gălăţeană Violeta Ionescu, la aceastăGalaţi, o poveste cu aviatori - 2015, după Şi eu amfost în Icaria…, bine cunoscută nouă prin cărţile deproză, poezie, istorie şi memorialistică (Legendele nuse scufundă-1990, Vulnerabila uitare - 1991,Diocleţian. Fiul lui Jupiter, vol. I - 2006, Un pilotsubtil - pictorul Ion Ţarălungă - 2006, Sărbătorileantichităţii - 2009, Perpetum mobile - 2013 ş.a., prinprezenţa constantă în paginile majorităţii revistelorgălăţene şi nu numai.

Galaţi, o poveste cu aviatori, apărută recent laEditura Muzeului Judeţean de Istorie, editor Cristian-Dragoş Căldăraru şi consilier editorial Virgil Nistru-Ţigănuş, este o carte-omagiu scrisă în amintireaperpetuă a gălăţenilor care au înnobilat aripileromâneşti şi mondiale, un semnal dat autorităţilorpentru a reînvia acele timpuri, prin înscrierea Galaţiuluiîntre oraşele româneşti cu aeroporturi, poate fi o lecturăpentru mângâierea sufletului fiecăruia dintre noi. Văîndemn să aveţi această carte în propria bibliotecă!

* Dan Antoniu, Violeta Ionescu, Galaţi, o povestecu aviatori, Editura Muzeului de Istorie Galaţi, Galaţi,2015; Foto: Colecţia Dan Antoniu.



29

Valea Mărului (numită astfel doar din a douajumătate a secolului al XX-lea) încă îşi află multedintre reperele istoriei multimilenare îngropateîn arhivele pământului, ispitind trufaş cercetătoriitrecutului prin descoperiri scoase la iveală dincând în când, ici şi colo, întâmplător. Cu rădăciniancorate arheologic în neolitic şi atestări scriseîncă din veacul al XVI-lea (13 martie 1502 –Mândreşti şi 4 martie 1533 – Puţeni), spaţiulacesta mângâiat de apele Gerului va fi fostmartorul multor „istorii”, câteva gata să fie...scrise. Unele dintre acestea sunt ţesute în jurulprezenţei unei artere rutiere importante, aexistenţei aici a unui conac – unde vor fi popositdiplomaţi celebrii şi chiar domni ai Moldovei, oripe instalarea în zonă a unor călăraşi, subcomanda unui căpitan, desigur, tocmai pentru adeservi şi traficul de mărfuri şi persoane. Toateacestea au lăsat, fără doar şi poate, şi urmemateriale, cele mai multe ascunse încă subpământ. Oficial, nu le-a căutat nimeni niciodată.Neoficial, strădanii locale şi descoperiri fortuitevariate, şi ele multe şi demult risipite, reclamă ocercetare mai amănunţită, asumată de noi dinanul 2014 încoace, cu sprijinul entuziast şienergic al autorităţilor locale.

În secolul al XVIII-lea şi începutul veaculuiurmător, drumul Galaţi-Iaşi se făcea şi pe relaţiaPuţeni-Tecuci-Bârlad-Vaslui-Scânteia1. Că peaici era drumul cel mai „bătut” între Galaţi şiIaşi o demonstrează şi utilizarea conacelorintermediare, care se înşirau astfel: Prival,Puţeni, Bârlad, Vaslui, Scânteia2. Sigur că, deşiatinge „apogeul” utilizării în perioada amintită,drumul era cunoscut mai devreme.

Prima atestare documentară o datorămmisionarului franciscan Antonio Giorgini. Acestadescrie Moldova, în anul 1688, în funcţie demarile drumuri. Reţine pentru relaţia Iaşi-Galaţidouă rute, din care una principală prin Bârlad şiTecuci şi una secundară pe malul Prutului.Pentru cea dintâi notează pe segmentul care neinteresează „de acolo [de la Tecuci, n.n.], la5 leghe, este satul Puţeni, cu vreo 60 de case degreci [greci este folosit cu înţelesul de ortodocşi,n.n.] şi cu cai de poştă”3.

Chiar la pragul dintre veacuri, în 1700, polonii

Cos

tin

CR

OIT

OR

U trimit o solie solemnă la Poartă, pentru ratificareatratatului de la Carlowitz (şi pentru a grăbi evacuareaCameniţei), condusă de Rafael Leszczyński. Drumuleste consemnat în trei relaţii: a unui membru al soliei(R1), a lui Francisc Radzewski (R2) şi a solului RafaelLeszczyński (R3). Menţiunile lapidare asupra zoneicare ne interesează, tranzitată la 5 martie, sunturmătoarele4:

R1. „După Iaşi, Scânteia pe râuleţul Jijia, câtevacolibe, Vaslui între două râuri, adicî Bârladul şi Vasluiul,odinioară capitala moldovenilor, azi un sat pustiu. Bârladpe râul Bârlad, Puţeni, până aici am mers 12 ceasuridin cauza distanţei şi a drumurilor rele, Piscul, Galaţi.La acest oraşel trecurăm Dunarea”.

R2. „Am ascultat acolo liturghia [la o bisericu ţăcatolică din Bârlad, n.n.] şi apoi solul a pornit spreconacul dela Puţeni. Drumul a fost foarte obositor,fiind prea lung şi pe dealuri cu păduri dese, aerulîngheţat şi vântul ne-au pricinuit cele mai mari neplăceri,astfel că sosirăm abia la ceasul unu noaptea. Acololipseau şi odăile şi merindele şi furajul, şi atât oameniicât şi caii au suferit din pricina vremii rele. Neavândodihnă am preferat să ne grăbim să ajungem la conaculmai apropiat la Piscu”. La întoarcere a fost urmatacelaşi itinerar, astfel că la 3 septembrie „stăturăm înconac la Puţeni”.

R3. „De acolo am plecat în grabă spre conaculdela Puţeni, călătorie foarte lungă, îngreunată dedealuri şi păduri dese. Culmea a fost că am suferit şide vreme rea, ger şi furtună, aşa că sosirăm abia laceasul unul noaptea. Dar acolo lipseau şi camerile delocuit şi merindele şi furajul şi au suferit în vreme defurtună atât oamenii, cât şi caii”.

Ruta menţionată este urmată în 1705 şi de cătreMichály Bay şi Gáspár Pápay, trimişii lui FranciscRákóczy al II-lea la hanul tătarilor din Crimeea, GaziGhirai al III-lea. Relaţia călătoriei consemnează: „în23 decembrie, plecând din Bârlad, am ajuns seara însatul numit Puţeni”5.

În condica lui Constantin Mavrocordat pe anii1742-1743 se păstrează porunca domnului: „cătrecăpitanii de Vaslui, de Bârlad şi de Puţeni – trecânddumnealui solul leşesc la ţarigrad cu Antohie Carageavistierul, is-au dat bani dumisale din vistierie ca să le plăteascătoate, şi toate le va plăti cu bani, numai sminteală nicide cum la nici unile să nu fie, căci cu bani plătindu-lesă le luaţi, că iată şi solul de poimâine, joi, noiembrie,



Eugen Ungureanu

Rectangle


30

11, purcede de la Iaşi”6.Cu totul alta este situaţia drumului şi a popasurilor

la trecerea lui Hamza Paşa (ginerele sultanului Mustafa)în iulie 1762 prin Moldova. Din porunca domnuluiGrigore Calimachi, „s-au rânduitu toate conacile şi lafieştecare conac s-au rânduitu câte unul din veliţii boeri,înpreună şi cu ispravnicii dupe la ţânuturi şi câte osamă din mazilii carii s-au socotitu că vor fi de trebuinţă,la fieştecare conac”. În Gălaţi au fostu purtător de grijămai susul arătat Vasiliebanul [marele banVasile Costachi, n.n.] cupârcălabul de Galaţi şicu alţii [...]. La conaculdela Puţeani, iarăşiVasilie banul, cupârcălabul şi alţii”7.

Din acelaşi an sepăstrează Jurnalulcălătoriei de laConstantinopol înPolonia, redactat deunul dintre cei maistrăluciţi oameni deştiinţă ai secoluluiXVIII, RuggieroGiuseppe Boscovich.Acesta l-a însoţit pe sir James Porter, ambasadorulenglez, care întorcându-se în patrie era „condamnat”la un ocol prin Polonia pentru a evita teritoriul Austrieicu care Marea Britanie era în conflict. Descrierea zoneidintre Galaţi şi Bârlad este destul de amplă, pentruziua de 29 iunie călătorul italian consemnândurmătoarele: „după ce a fost uscată şi împăturită rufăriaşi a fost strâns bagajul care a fost încărcat numai încinci care, dar foarte mari, am plecat în diminea ţa de29 la 9˝ spre Puţeni, un sat aşezat la o depărtare de 14ceasuri moldoveneşti (drumul socotit la un ceas de mersfiind mult mai scurt decât în Bulgaria); ni s-a dat casigur că le vom face în opt ore, dar am făcut 9 ore,mergând dealtfel cu pas grăbit; carele ne-au însoţitmereu în acelaşi pas. În spatele nostru vedeam la Galaţiun mare potop care din fericire nu ne-a ajuns din urmă.După patru ceasuri de mers ne-am oprit un ceas săprânzim lângă un puţ, deoarece în toată acea lungă zide călătorie nu am întâlnit nici un sat sau casă saubordei înainte de Puţeni, popasul nostru. Câmpia eracum nu se putea mai frumoasă, cu ierburi înalte şiflori, dar fără nici o apă curgătoare, fără copaci şi chiarfără nici o pasăre. Numai în două locuri am întâlnit unfoarte mic număr de vite şi câteva puţuri şi în puţinelocuri am văzut foarte puţine semănături; astfel că eani s-a părut o singurătate şi un adevărat pustiu. Amplecat de acolo la 2˝, după aproape alte patru ceasuri,am ajuns aproape de Puţeni de unde ne-au fost aduse

mai înainte schimburi de cai pentru a-i înlocui pe ainoştrii care erau peste măsură de obosiţi; dar acestajutor a sosit prea târziu. S-a pierdut mai bine de ojumătate de oră cu dezhămatul şi înhămatul cailor,pentru acei puţini paşi care ne mai rămăseseră de făcut,iar caii erau acum atât de istoviţi încât trei s-au şiprăpădit în noaptea următoare. Am ajuns la Puţeni pela ceasurile opt şi am fost întâmpinaţi de ispravnicullocului împreună cu boierii cei mai de seamă ai ţinutului

care ieşiseră călări ca săprimească şi săcinstească pe ExcelenţaSa. Puţeni e un satmare, alcătuit din multecase împrăştiate, puţinmai bune ca cele dinBulgaria; dar în acestecase mai găseşti şi vreolaviţă, vreo masă şiceva ferestre puţin mailuminoase. Sunt maimulte biserici, cu preoţiortodocşi ca rit şischismatici, darmoldoveni ca neam, şivorbesc numai limbamoldovenească; de

aceia nu i-am putut înţelege, nici nu am putut fi înţeles.Am fost găzduiţi în câteva din acele căsuţe de ţăranisăraci, dar curaţi, dar nu ne-am dus să ne culcăm înaintede miezul nopţii, căci am căpătat târziu puţinelealimente pentru cina noastră”8.

În socotelile vistieriei pe anul 1763 sunt inserate şicosturile legate de trecerea solului turcesc ResmiEfend[i] prin Moldova, respectiv popasurile la diverseconace, inclusiv la Puţeni, unde emisarul a popositvineri, 30 iulie; interesantă este consemnareaexplicativă conform căreia „untul costa oca 8 parale,iar oca de cafea costă 3 lei”9. Şi „solul moschicesc”traversează Moldova în drumul său spre ţarigrad, prilejcu care „conăceşte” şi la Puţeni; costul total al treceriisale este judicios consemnat împreună cu „devizul”:„notăm preţul vedrei de vin că era de un leu şi treiparale”10.

Frederick Calvert, lord Baltimore, trece în 1764,cu un alai destul de numeros, şi prin Moldova. Plecânddin Galaţi la 6 iunie, nota: „ne-am continuat drumulprin întinsuri nesfârşite necultivate care au un pământnespus de bun, iarba pe ele ajungând până la înălţimeade două picioare [mergând] până la satul Puţeni”.11

Solul polon Toma Alexandrovici urmează în 1766drumul Bârlad-Blânzi-Puţeni-Pechea-Galaţi. Dinpăcate jurnalul călătoriei sale nu reţine detalii desprezona care ne interesează, traversată fără „escală” la22 aprilie, decât faptul că de la „sătuleţul Blindzu”

Ruggiero Giuseppe Boscovich



Eugen Ungureanu

Rectangle

31

„după trei ceasuri de drum ne-am oprit în satul Puţeni”,de la care „după şase ceasuri de drum ne-am opritîntr-un sat clădit de curând, anume Pechia, unde avenit un boier, guvernatorul oraşului Galaţi...”12.

La întoarcerea de la Constantinopol, prinţul NicolaeVasilievici Repnin, ambasadorul Rusiei, a urmat drumulpe valea Gerului, notând laconic, la 8 iunie 1775: „dupăpatru ore de drum, oprire lângă satul Puţeni”13.

Ambasadorul rus ce traversează Moldova înprimăvara anului 1794, în drumul său de laConstantinopol, a urmat probabil de la Galaţi relaţiaPuţeni-Tecuci.14

Descrierea datorată lui Ioan Christian Struve nureţine, în forma rezumativă, decât aspecte legate deoraşele Galaţi şi Tecuci, fără a menţiona vreun punctintermediar15. Plagiat sau nu, Struve este creditat şicu următorul text: „la route qui conduit à Puzeni étanttrès fatigante et très pénible par le grand nombre demontagnes que l’on y recontre presquecontinuellement, et ayant, ce même jour plus dequarante werstes à faire, nous quittâmes notre quartierde Pineva [Pechea, n.n.] le dimanche au matin aussitôtaprès le lever du soleil”16.

Importanţa arterei Galaţi-Puţeni-Tecuci va face casatul de pe valea Gerului să cunoască eventual şiprezumtive prezenţe domneşti. Într-o variantă aLetopiseţului Cantacuzinesc se păstrează informaţiaconform căreia Petru şchiopul ar fi poruncit în 1574,la accederea în prima domnie, ca boierii moldoveni săîl întâmpine la Galaţi. Paul Păltănea socotea informaţiainexactă, întrucât domnul s-ar fi întâlnit cu fratele său,Alexandru al II-lea Mircea, la Săpăţeni, de unde„s-au tras spre Moldova” trecând prin Râmnicu Săratpentru a-l alunga pe Ioan Vodă din scaun17. Personalnu avem motive întemeiate să ne îndoim de prezenţapretendentului domnesc în zona Galaţilor, cu atât maimult cu cât nouă ne este cunoscută şi variantaLetopiseţului care detaliază: „Alexandru Vodă încăau eşit la întâmpinarea frăţâne-său lui Pătru Vodă, deau făcut ospeţe la sat la Puţeni”18!

După toate aparenţele, undeva în intervalul 2-4septembrie 1739, în contextul conflictului ruso-turc,domnitorul Grigore al II-lea Ghica, aflat în retragerespre Galaţi, şi-ar fi găsit răgazul şi la Puţeni, după oinformaţie vagă datorată lui Constantin Dapontes19.

(Va urma)

Note:1 E. Diaconescu, Vechi drumuri moldoveneşti.

(Contribuţiuni în legătură cu luptele lui Ştefan celMare pentru ocuparea domniei) , în Lucrărilesocietăţii geografice „Dimitrie Cantemir”, vol. II,1939, Iaşi, p. 12, 64.

2 N. Iorga, Un drum la ţarigrad în secolul al

XVIII-lea, în Revista Istorică, 10, 1924, pp. 245-248.3 Călători străini despre ţările Române, Supliment

I (îngrijit de Ştefan Andreescu, coordonator), (S.N.),Bucureşti, 2011, p. 218.

4 Reproduse după P. P. Panaitescu, Călătoripoloni în ţările Române, Bucureşti, 1930, p. 96 (R1),p. 107, 109 (R2), p. 118 (R3).Vezi şi Călători străinidespre ţările Române, vol. VIII (îngrijit de MariaHolban, Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, P.Cernovodeanu), Bucureşti, 1983, pp. 182-183 (R1), p.170, 172 (R2), p. 180 (R3).

5 Călători străini despre ţările Române, vol.VIII..., p. 240.

6 Gh. Ghibănescu, Vasluiul. Studiu şi documente(Surete şi izvoade, XV), Iaşi, 1926, p. 189.

7 Condica lui Gheorghachi, 1762 , în vol.Literatura românească de ceremonial (studiu şi textde D. Simonescu), Bucureşti, 1939, p. 308.

8 Călători străini despre ţările Române, vol. IX(îngrijit de Maria Holban, Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, P. Cernovodeanu), Bucureşti, 1997,p. 468.

9 Documente referitoare la familia Callimachi(adunate, publicate şi întovărăşite de o prefaţă de N.Iorga), II, Bucureşti, 1903, p. 116; Gh. Ghibănescu,Sama vistieriei Moldovei din anul 1763 (iunie-decembrie), în „Ioan Neculce”, 5, 1925, p. 95.

10 Ibidem, p. 95.11 Călători străini despre ţările Române, vol. IX...,

p. 495.12 P. P. Panaitescu, Călători poloni în ţările

Române..., p. 221.13 Călători străini despre ţările Române, vol. X,

partea I (îngrijit de Maria Holban, Maria M.Alexandrescu-Dersca Bulgaru, P. Cernovodeanu),(S.N.), Bucureşti, 2000, p. 208.

15 Gh. G. Bezviconi, Călători ruşi în Moldova şiMuntenia, Bucureşti, 1947, p. 139.

16 Giorge Pascu, Călători străini în Moldova şiMuntenia în secolul XVIII: Carra, Bauer şi Struve,Iaşi, 1940, p. 148.

17 Păltănea, Istoria oraşului Galaţi, I, p. 59. Vezişi Dinu C. Giurescu, Ion Vodă cel Viteaz, Bucureşti,1973, pp. 142-143.

18 St. Nicolaescu, Letopiseţul ţării Rumâneşti. (cutrei clişeuri), în Revista pentru Istorie, Arheologie şiFilologie, XI, partea I-a, 1910, p. 124.

19 Constantin Dapontčs, Ephémérides daces ouChronique de la guerre de quatre ans (1736–1739), Paris, 1881 (editor Émile Legrand), p. 320: „lesRusses le poursuivirent jusqu’à Vaslui, cherchant às’emparer de sa personne. Il eut bien de la peine àleur échapper et s’enfuit à Puşeni; là, il prit le cheminde Galaşi et les Russes entrèrent à Jassi”.



Eugen Ungureanu

Rectangle


32

Poezia rămâne locul unde mă întâlnesc cu Sufletul(Marin Sorescu)

Domnească61Poezie este adresa la care vă ateptăm îndata de 21 martie 2016, atunci când Centrul Cultural „Dunăreade Jos” sărbătoreşte Ziua Mondială a Poeziei.

Începând cu ora 10.00 echipa CCDJ vă pune la dispoziţiecărţi, poeme, semne de carte şi întâlniri cu scriitorii din Galaţi înspaţiul special amenajat din faţa instituţiei.

Vă aşteptăm, de asemenea, să scrieţi un vers sau ungând pe panourile marca Domnească61Poezie, iar de la orele 10.00 până seara târziu ne vom întâlni cuprietenii de la Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu”, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, Colegiul Naţional„Costache Negri”, Şcoala Gimnazială nr. 28, „Mihai Eminescu”, Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin”, Şcoala deArte a CCDJ, Biblioteca „V. A. Urechia”, Anticariatul „Cronos” şi de la toate celelalte şcoli sau instituţii ce vordori să fie alături de noi.

Domnească61Poezie, parola noastră către sufletul dvs!Vino cu un Gând. Vei primi o Carte!

Vino cu o Carte. Vei primi un Semn de Carte!Vino cu o Stare. Vei primi un Poem!

Vino cu un Poem. Vei primi o Poemă!

…târg de cArte şi Poezie, ediţia I, 21 martie 2016…

Nu am timp de răspunsuri,Abia dacă am timp să pun întrebariDar îmi place aici.E cald, e frumos,Şi atâta lumină încâtCreşte iarba.

Marin Sorescu

Nu cum sunt eu sunt euci cum eşti tu sunt eu.Un fel de tu sunt eupe care nu l-ai mai lăsatsă fie eu.

Nichita Stănescu

Când miezul nopţii a bătutÎn râs ne punem o-ntrebare:Anume ce-ntrebuinţareI-am dat noi zilei ce-a trecut.

Charles Baudelaire

Cu o mână de apăte-am atins.Cu o gură de apăte-am strigat.Înecată eram în iubireca-ntr-un înec adevărat.

Nina Cassian

Primeşte-acest sărut!Şi-acum, la despărţire,Să fie cunoscutCă vis şi amăgireFu viaţa ce-am avut!

Edgar Allan Poe

Tu dar ce prin iubire, la a iubirii soare,Ai deşteptat în mine poetice simţiri,Primeşte-n altă lume aceste lăcrimioareCa un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri!

Vasile Alecsandri



Eugen Ungureanu

Rectangle

33

când am să uit cum sună glasul tăudecât tăcerea ce-mi va fi mai rău?şi cum să pot sub stele înnoptacând nu mai ştiu ce-nseamnă umbra ta

William Shakespeare

Speranţa este lucrul cu peneaşezat în sufletşi care cântă melodia fără de cuvinteşi nu se opreşte niciodată.

Emily Dickinson

Cuprinde gâtul lui plângândŞi-n aspra-i coamă îngropândObrajii palizi: - Pui de leu,Suspină trist. Odorul meu,Tu ştii că eu te vând!

George Coşbuc

Astfel robit de-aceeaşi jalePetrec mereu acelaşi drum...În taina farmecelor saleE-un „nu ştiu ce” ş-un „nu ştiu cum”.

Mihai Eminescu

Când zarva zilei se preface-n şoapte,Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,Şi-aşterne umbra stravezia noapte,Iar somnul cu răsplata trudei vine,Atunci începe truda mea şi chinul...

Alexandr Puskin

Uneori dimineaţaMă trezesc îngheţatăŞi, pe jumatate adormită încă,Trag, somnoroasa şi zgribulită, pe mineTrupul meu tânăr,Cald, mătăsos,În care mă învelescClănţănind copilareşte din dinţi,Fericită că încă o zi,O zi întreagăVoi fiLa adăpost de veşnicie.

Ana Blandiana



Eugen Ungureanu

Rectangle


34

Ioan

Gh.

TO

FAN

(fragment din romanul Pe malul de lut al fluviului)

Ghida mărturisi că făcuse o greşeală cândcoborâseră pe Cordonata. Acolo sus, în PiaţaCampidoglio, ar fi putut să meargă pe o străduţă dinstânga Palatului Senatorial până în apropiereaurmătorului obiectiv turistic. Aşa trebuiau să străbatădouă străzi până pe Via Cilvio Argentario, artera careducea spre uriaşul monument din marmură albă dedicatregelui Victor Emanuel al II-lea. Edificiul ridicat înPiaţa Veneţia domina colina Capitoliului şi umbrea închip nefericit clădirile oraşului vechi, multe de valoareistorică şi artistică net superioară. În alt mare oraş allumii poate ar fi impresionat prin grandoare şi realizareartistică. La Roma însă, arhitectura bisericilor şipalatelor din perioada medievală şi renascentistă, careadăposteau în interioare unele dintre cele mai celebreopere de artă ale lumii, cât şi impresionantele vestigiiantice ale forurilor estompau făloşenia aceluimegalomanic monument. Prin comparaţie, exagerândbineînţeles, unii îl considerau kitch. Locuitorii Romei îlsupranumiseră, în băşcălie, „maşina de scris” sau„tortul de nuntă”, datorită formei sale. Trist a fost căpentru construirea monumentului se dărâmase o partea oraşului vechi. Sculptorul veneţian Chiaradia lucrasetimp de douăzeci de ani la statuia ecvestră a primuluirege al Italiei unificate, fără s-o finalizeze. A fostterminată abia în 1901 de sculptorul Gallori. Cele douăcvadrigi enorme din bronz, cu Victoriile înaripate,aşezate în 1908 tocmai sus, pe monument, erau operaaltor doi sculptori, Carlo Fontana şi Paolo Bartolini.Centrul edificiului era dominat de Altarul Patriei,deasupra înălţându-se statuia Romei. La picioareleacesteia era aşezat, din 1921, Mormântul SoldatuluiNecunoscut. Construcţia era un sanctuar închinat nunumai monarhului liberal, fost suveran al regatuluiPiemont Sardinia (care n-a pregetat să pună umărulla realizarea unificării, sprijinit în acest sens de cătreGaribaldi, domnind apoi ca rege al noului stat între anii1871-1878), ci şi importantului act al unirii. Din piaţăpornea Via dei Fori Imperiali, care tăia nestigherităruinele Forurilor milenare, al căror nume îl purta din1932. Considerat a fi o operă a neoclasicismului,monumentul impune prin dimensiuni, dar mai puţinprin valoare arhitectonică, este părerea unorspecialişti, le sublinise Elena Panait. Ionel înclină

să-i dea dreptate. După ce-ai admirat opere ale luiMichelangelo, era mai greu să fii impresionatde altceva.

Între timp norii de ploaie se cam risipiseră, lăsândvederii un cer de un cenuşiu albastru, ca de lapislazuli.Se aşezase pe marginea bazinului uneia dintre celedouă fântâni, situate de o parte şi de alta a scăriimonumentale a sanctuarului, şi se uita, ţinându-şi mânastreaşină, spre boltă. În curând va fi albastru curat,îşi zise, urmărind zdrenţele de nori gri care se destrămaucu repeziciune. Alături de el se aşezaseră doi tinereice păreau a fi elevi de liceu după genţile pe carele cărau. Vorbeau tare, râzând, gesticulând şiîmpingându-se. Probabil chiuleau de la şcoală, socoti,după ce se uită la ora de pe ecranul telefonului mobil.Mai erau câteva minute până la orele 11.00. Simţeacă e saturat de atâta artă diversificată. Urmări grupulbătrâneilor care, adunaţi în jurul ghidei, continuau să-iasculte explicaţiile legate de monument. Oricât sechinui să identifice bluza verde a Marianei sau părulei blond, des şi aspru, tăiat la spate precum al celebreifranţuzoaice cu voce de aur, nu reuşi. Deodată, cevase schimbă în râsul adolescenţilor, căpătând tonalităţiisterice. Primul, un albinos cu faţa plină de coşuri, cupărul gălbui, aproape alb, ridicat perie, dat din belşugcu fixativ ca să rămână neclintit, se lăsase pe vine.Congestionat la faţă, arăta înainte cu un deget,nereuşind să scoată din gât decât un scheunat ca decăţel care lătrase prea mult. Al doilea, un brunet cupărul cârlionţat, hohotea cât se poate de sonor în timpce se lovea cu mâinile de burtă. Exact ca Izu, îşi zise,amintindu-şi de râsul haios, aproape lătrat, al prietenuluievreu plecat definitiv în Israel cu peste treizeci de aniîn urmă. Genţile băieţilor zăceau aruncate pe jos.Urmărind direcţia degetului arătător al albinosuluibubos, le văzu pe cele două surori - cea grasăîmbrăcată cu pardesiul ei bleumarin ponosit de carenu se despărţise de la plecarea din Bucureşti, cu ochiiei exoftalmici, căzuţi în fântână, după cum seexprimase din prima zi, când o văzuse, moldoveanuldin Piatra Neamţ, iar cealaltă, slabă ca o scândură, cunasul coroiat ca de papagal, purtând acelaşi pardesiudecolorat, cândva gri, ros pe la coate şi buzunare. Seplimbau cu demnitate, braţ la braţ, încoace şi încolo,

(III)



Eugen Ungureanu

Rectangle

35

aşteptând ca doamna Panait să dea semnalul deplecare. Soarele începuse să le cam încingă spinărileoamenilor. Tot mai mulţi turişti se dezbrăcaseră încămaşă, purtându-şi hainele pe mâini sau agăţate degenţi. Apropierea verii se simţea din plin. Cât se poatede firesc pentru a doua jumătate a lui Florar, îşi spuse.Numai cele două coţofene bătrâne nu păreau să suferede căldură în pardesiile lor demodate, rămase dinvremea tinereţii lor pierdute pentru totdeauna. Aveaude ce să se amuze băieţii, dar prea se dădeau în stambă.Ar fi trebuit să intervină până situaţia nu degenera.Năsoasa o cam merita, dacă-şi aducea bine amintecum trăgea cu urechea, atunci la Bologna sau poateîn San Marino, nu mai ţinea minte exact, când el plănuiaîmpreună cu proaspătul amic din Constanţa cum ar fiputut să intre în graţiile celor două prietene, MirelleMathieu cu Părul Blond şi Coadă de Cal cu PărulNisipiu. Unde mai pui că urâta îi căuta privirea,aruncându-i ochiade languroase. Se scutură imediatca de-o gânganie care îi umbla pe ceafă.

- Stai şi te uiţi la mascarale cum le strâmbă pefemeile noastre? îi tună în urechi o voce revoltatăşi stridentă.

La doi paşi, în stânga, Mariana îl măsura furioasă,ţinând strâns în mâna dreaptă o umbrelă pusă în husă.

- Eu nu… n-am…, încercă bâlbâit să răspundă,uitându-se hipnotizat la gurguiele sânilor care-iîmpungeau bluza de culoarea frunzelor de prazproaspăt.

N-o fi purtând sutien?, se întrebă, căutând ţintăsă afle răspunsul. Simţi iarăşi că ceva, pe undeva, îlfurnică. Îşi trase rapid geanta în faţă, scoţându-şi dinea sticla de apă.

- Ce să spun, te-a apucat setea tocmai acum.Trebuia să le fi aplicat deja o corecţie derbedeilor. Eh,bărbaţii ăştia! Nu-s buni nici de ceapa ciorii,concluzionă ea cu lehamite.

Femeia aruncă dintr-odată umbrela în aer,apucând-o rapid de celălalt capăt, ca un jongler. Serăsuci apoi pe călcâie, tăbărând pe neaşteptate asupracelor doi adolescenţi care se tăvăleau pe jos de râs.

- Lua-v-ar dracu’ de golani, las’ că vă pun eu acumpielea pe băţ! Râdeţi de neamurile voastre? Suntemdin aceeaşi gintă latină, mucoşilor! Doamnele vă potfi bunici, handicapaţilor!, urlă blonda, începând să-ilovească pe unde apuca.

Surprinşi, neînţelegând limba cu sonorităţiasemănătoare cu a lor, băieţii primiră destule mânerede umbrelă în cap înainte de a se dezmetici şi a reuşisă pareze loviturile. Reuşiră într-un fel să se adune depe jos şi să înhaţe genţile. O luară la fugă continuândsă se strâmbe de râs.

- Jar haleşte muierea asta, nu alta, constatăconstănţeanul care se aşezase lângă el pe ghizdulfântînii.

- Dacă n-o lucrezi cum trebuie la pat, mănânci şibătaie, adăugă brunetul.

- Mi-ar plăcea.- Să te caftească ori să i-o pui?- Şi una şi alta, surâse, neslăbind-o din ochi pe

blondină.- Ai, nu mă înnebuni! Aţi dat cumva la pace?

Parcă-ţi cam întorsese târtiţa.- Vom vedea, răspunse Ionel misterios.- Nu cred că ai să faci mare brânză. Asta-i arzoaică,

nene, aşa purie cum o vezi. Te pune pe chituci imediat.Îi trebuie morcov tânăr, nu de-alde moş Tetea cu vrejuluscat ca matale, comentă maliţios constănţeanul.

- Eşti invidios, Neculai, sau mi se pare? De ce numai încerci s-o vrăjeşti pe prietena ei, Silvia. Cu mineîţi mergea meliţa aseară, te tot lăudai cu amantele, darcând am stat deunăzi cu amândouă la masă, tăceai caun popândău.

- Nu-mi merge papagalul la comandă, bodogănibrunetul ofuscat.

- Mie-mi spui? Hai să ne cărăm. Văd că turma aluat-o din loc.

Se ridicară, iuţind paşii după cârdul de excursioniştiromâni.

Se dovedi că Forul lui Traian era chiar în apropiereamonumentului lui Victor Emanuel al II-lea, peste drumde Via del Fori Imperiali.

Orice român, cât de ignorant ar fi, a auzit deColumna lui Traian. Ni s-a spus din şcoală, cu patrioticămândrie, că această extraordinară operă de artă,ridicată la Roma de celebrul arhitect Apolodor dinDamasc (care construise şi podul peste Dunăre de laDrobeta-Turnu Severin) şi inaugurată pe 12 mai 113de către împăratul Traian, poate fi considerată dovadanaşterii poporului român. Traian ridicase acestmonument în cinstea biruinţei obţinute în războaieleduse împotriva dacilor. După moartea împăratului,cenuşa acestuia a fost aşezată, în anul 117, într-oîncăpere special amenajată la baza columnei. Între timpînsă, cenuşa a dispărut. Banda basoreliefului elicoidalcare înconjoară columna de jos până sus reliefează numai puţin de o sută douăzeci şi patru de episoadeistorice, săpate în piatră, despre bătăliile celor douărăzboaie. În vârful Columnei a fost ridicată statuiaîmpăratului Traian, dar, din păcate, biserica a consideratcă ea trebuie înlocuită cu cea a Sfîntului Petru, ceeace s-a şi întâmplat în anul 1598 din ordinul papei Sixtusal V-lea. Tot în secolul XVI Columna a fost restauratăde către arhitectul Fontana. La construc ţiamonumentului s-au folosit nouăsprezece blocuri demarmură albă de Carara, fiecare în greutate depatruzeci de tone. În interiorul Columnei, o scarăspiralată urcă până în vârf. Se pot vedea, din loc înloc, ferestruici mici şi înguste, aidoma ambrazurilor,pe unde poate intra lumina naturală a zilei. Din edificiilecare înconjoară piaţa lui Traian pot fi văzute astăziBibliotecile Greacă şi Latină, Bazilica Ulpia şi Templulînchinat lui Traian.

(va urma)



Eugen Ungureanu

Rectangle


36

Vio

leta

IO

NE

SC

U În Galaţi, toată lumea aşteaptă să înfloreascăteii de pe Domnească şi să inunde oraşul cuparfumul lor îmbătător. Dar mai înainte, pe altestrăzi lăturalnice, printre care şi Serei, o stradă dindeal, înfloresc imperialii castani, nemirositori,răspândind în jurul lor multă lumină.

Serei sau Serii (după război s-a numit un timp„Dr. Henri Nicolini”, după care a revenit la vecheadenumire) - altădată Uliţa Sării, fiindcă pe acolocoborau, de la Târgu Ocna, carele cu sare spredebarcaderul de la Dunăre - este o stradelă cevamai dosnică, situată între Movilei şi Zimbrului (6Martie), care se prăvale lung, din Poşta Veche, pelângă Războieni, Română, Principesa Maria,Traian şi se opreşte în Spitalului (sau Dr. Carnabel,cum i s-a spus mai târziu). Iarna e un derdelu şnumai bun, când săniile cu patine pornesc din capulde sus al străzii, zboară cu scântei şi, dacă au norocşi nu dau peste vreun tramvai care vine de peTraian, se opresc tocmai în zidul casei care o taie,pe strada Spitalului...

Acum suntem însă în luna mai, a anului 1931,şi tot un drum alb se aşterne pe această stradă,din petalele care cad, fulguind, ca o altă ninsoare.Îndrăgostiţii se plimbă seara de mână şi se sărutăpe sub castanii umbroşi, încărcaţi de lumânăreleleaprinse, gata-gata să-şi ia zborul la o adiere devânt!...

În acest tablou de poveste, într-o zi de joi, pela 3 după amiaza, când strada se goleşte de oameniicare obişnuiesc să-şi facă somnul de frumuseţe,Berti Armeanul tocmai închidea prăvălia din colţcu Principesa Maria, unde vânduse pâinea aceearotundă, neagră, o bunătate, coaptă de co-naţionaliilui brutari din Piaţa Nouă, şi se pregătea să urce lamasă, în apartamentul pe care îl ocupa în spate,la etaj. Casa avea şi o scară care cobora abruptîntr-o curte îngustă, cu ieşirea prin Serei. Soţialui, Ortansa, terminase şi ea treaba în bucătărie,îmbrăcase capotul roşu de zananá şi pusese lagramofon şlagărul ei preferat, compus şi cântat deNelu Danielescu, semn că Berti era aşteptat să iamasa de prânz: „De ce nu vii când castaniiînfloresc?/ De ce nu vii, ca să-ţi spun că teiubesc?...

Berti se număra printre bărbaţii cărora le-a pusDumnezeu mâna în cap. Recunoscu semnalul şi

se grăbea să încuie obloanele de la intrare, când,dintr-o dată, auzi din stradă, şi foarte aproape, patrupocnituri puternice, ca focuri de armă, unul după altul.Prima lui reacţie a fost să se pitească în spatele tejgheleişi să aştepte. Secundele fugeau cu repeziciune, darimediat auzi strigăte slabe de ajutor, chiar lângă uşa pecare tocmai o încuiase. Se gândi că nu poate sta cumâinile în sân. Se ridică, dădu uşa la o parte şi chiar petrotuarul din faţă văzu o femeie căzută într-o baltă desânge. Era conştientă şi abia mai putea să ceară ajutor.Agresorul se făcuse nevăzut.

Între timp a ieşit şi Ortansa în stradă, în capotul eide zananá, speriată, dar gata să ajute la nevoie. Maimultă lume panicată de zgomotul armei îşi făcu apariţiadin curţi şi alerga să vadă ce se întâmplase. Noroc căSpitalul Israelit (actuala Maternitate) e la doi pa şi. Audus-o pe braţe şi acolo alt noroc chior, să fie de gardăchiar doctorul Helman, cel mai bun chirurg din Gala ţi,care a preluat-o imediat şi intrat cu ea în sala deoperaţie.

Nimeni din mahalaua cu pricina nu o cunoştea peaceastă femeie, victimă nenorocită a unui criminalodios. Arma crimei a fost găsită de unul din locatari încurtea sa, probabil aruncată de agresor la întâmplare,şi a fost predată poliţiei. Dar cine sunt cei doi şi ces-a petrecut între ei, nimeni nu ştia să le spună.Curiozitatea atinsese paroxismul a doua zi, când„Acţiunea” lămuri tuturor ce se întâmplase de fapt înacea zi:

„Eri după amiază, în cartierul din dealul oraşului, osângeroasă dramă a impresionat adânc întreagapopulaţiune din această parte a locului. Un so ţdeznădăjduit că se desparte de soţia lui a descărcatmai multe focuri asupra ei...

Cum s-a produs crima. Pe la orele 3 d.a., IoilButnaru, de meserie tapiţer, mergea alături de soţia luispre rabinul ce locuieşte în strada Serei, pentru a li sedesface cununia religioasă. Când au ajuns în colţul cuPrincipesa Maria, el a scos revolverul şi, fără a ezita, adescărcat patru focuri asupra so ţiei sale, care a căzutpe stradă într-un lac de sânge, strigând după ajutor.După comiterea faptei, criminalul a aruncat revolverulîntr-o curte şi a dispărut, fugind înainte ca cineva să-lfi putut prinde.

La bubuiturile produse de revolver, to ţi locuitoriide prin împrejurimi au venit la locul crimei. Victima afost ridicată şi transportată la Spitalul Israelit, aflat la



Eugen Ungureanu

Rectangle

37

MISTERELE GALATILOR,numai câţiva metri depărtare, unde i s-au dat primeleîngrijiri. La examinare, i s-au găsit trei gloanţe rămaseîn corp, unul din ele ieşind prin braţul drept. Între timp,au sosit autori-tăţile, în frunte cudl prim-procurorVidraşcu, care auî n c e p u tcercetările.

Cauzele. Dinc e r c e t ă r i l er e p o r t e r u l u iziarului Acţiunea,sosit imediat lafaţa locului,tapiţerul I. B. eraînsurat numai deun an de zile. Cucâtva timp înurmă, soţia lui adat naştere unuicopil, care însă amurit imediat. Părinţii doamnei Clara B., bănuind căginerele lor are o problemă de sănătate, şi cum ei ţineaufoarte mult să aibă un nepot, l-au rugat să se caute lamedici. Din această cauză, în familie au început certuriregulate. În cele din urmă, doamna C. B. a părăsitcăminul conjugal, intentând ac ţiune de divorţ. I. B.,disperat că şi-a pierdut soţia pe care o iubea foartemult, şi-a pus în gând să se omoare. Dar nu a reuşit. Avizitat-o apoi de mai multe ori, insistând să se împaceşi promiţând că îşi va căuta sănătatea şi o va facefericită.

Desnodământul. Faţă de această situaţie şi îngrozitcă nu va putea trăi cu aceea pe care o luase din dragoste,el a fost cuprins de o criză de nervi şi şi-a pus în gânds-o omoare. Dar pentru aceasta, era nevoie de un plan.După ce au avut o conversa ţie acasă, în care i-a promiscă va consimţi la despărţirea lor, cei doi au plecat sprelocuinţa rabinului. Pe drum, însă, atitudinea lui s-aschimbat. Când au ajuns pe strada Serei, s-au certatdin nou, el s-a înfuriat peste măsură, a scos pistoluldin buzunar şi a descărcat asupra soţiei pe care credeacă încă o iubeşte, cele patru focuri de armă.”

Cum nu toţi cumpără ziarul, ori nu au bani, orinu-l mai găsesc, că se epuizează rapid la ştirile astea deimpact, toată strada Serei şi străzile învecinate, până înstrada Tecuci de o parte şi Sfinţii Împăraţi de cealaltă,venise să cumpere pâine de la Berti Armeanul, ca săafle ce şi cum. El, săracul, fericit, nu mai pridideavânzând şi povestind...

- Şi mai departe? Cum a fost? De ce s-au certat?Cum a tras?...

- De ce nu-l întrebaţi pe Rabinul Schenkman, că lael mergeau.

- Mergeau, dar n-au ajuns!- Întrebaţi-l, poate îi cunoaşte.El îl întrebase primul şi ştia deja că rabinul nici nu

auzise de ei...

- Până la rabin, spune-ne dumneata, că în faţaprăvăliei dumitale s-a întâmplat daravera.

- Nu ştiu, le răspundea armeanul, veniţi şi mâineşi-o să aflaţi...

A doua zidis-de-dimineaţă,Berti veni cu ziarulîn din ţi, întâila Ortansa, ca sănu-i moară cumvanevasta decuriozitate:

„Ioil Butnarus-a dus la ea şi i-aspus: «Să ştii cădacă vei da divorţ,te împuşc şi măomor şi eu!».Clara nu a datimportanţă acestorcuvinte. De lalocuinţa ei, Ioil a

plecat foarte desnădăjduit. A căutat două zile unrevolver. Joi dimineaţă, prefăcându-se că este foartecalm, s-a dus din nou la ea şi i-a declarat că a renunţatla ideea de a mai trăi cu dânsa şi că este decis să meargăla rabin pentru dezlegarea cununiei. În apropiere derabin, el a rugat-o din nou să se împace. Ea însă i-aspus să n-o mai plictisească! Atunci el a scos revolverulşi a tras. După ce a aruncat arma, a colindat toatănoaptea pe străzi, apoi a doua zi s-a predat poli ţiei.

Criminalul este într-o stare de plâns. Cu lacrimi înochi, declară că a comis gestul pentru că îşi iubea preamult nevasta şi nu înţelegea să se despartă de ea.Recunoaşte fapta şi declară că a fost comisă într-unmoment de surescitare.

Starea victimei este ceva mai satisfăcătoare.Domnul Doctor Helman, care i-a dat primul ajutor, adeclarat că operaţia a reuşit pe deplin.”

Berti, inimos din fire ca toţi armenii, se înduioşăde-a binelea.

- Vai, săracu’, înseamnă că a iubit-o mult!...,oftă el.

- Ce, ai înnebunit? sări ea în apărarea femeii.Dragostea asta e ca floarea fără miros!

- Păi dacă ea nu-l mai vroia, ce miros să mai aibă?...- Şi ce dacă nu-l mai vroia, trebuia s-o omoare?- Ei lasă dragă, că n-a omorât-o, se enervă el. A

speriat-o puţin, să se înveţe minte. Nu aşa se refuzăun bărbat!...

- Da? Aşa zici?, se înfurie şi ea şi se duse direct lacutia cu plăci de gramofon. Luă „De ce nu vii...” şi osparse de genunchi. Na! De-acuma să vii la masă cândte-oi chema eu!...

Pe Serei, micile candelabre îşi stingeau lumina,petalele lor, amestecate cu praful drumului, erau luatede vânt... Venise iunie, vremea teilor de pe Domneasc ă,şi oraşul respira acum un aer mai tandru.



Eugen Ungureanu

Rectangle


38

Con

stan

tin

TÃ

NA

SE

(VI)

Cu adevărat, salvareaMoşului nu putea venidecât din partea

inspectorului Căruntu, deoarece era singurapersoană care vieţuia în preajma lui în ultimavreme. Ceilalţi erau doar companioni, camarazi,colegi, amici şi ce s-ar mai fi putut spune potrivitdicţionarelor enciclopedice. Se înţelege că sepunea în discuţie salvarea unui prestigiu sau aunei reputaţii dobândite de-a lungul unui veacde om, printr-o stăruinţă remarcabilă – dacăMoşul şi-ar fi petrecut zilele la alte niveluri,mai înalte, ale şubredei întocmiri denumiteconvenţional – orânduire socială. În virtuteaunor asemenea considerente, Moşul i-a spusîntr-o bună zi, cu o tonalitate neutră în glas şicu privirea rătăcindu-i prin ferestre, că ar trebui,neapărat, să poarte o discuţie cu Legistul înmaniera celor avute cu madam Aida Filipescu.„Neapărat?” a vrut să ştie Căruntu, mai multdin pricina imposibilităţii de a identifica înatitudinea Moşului vreun reper sau indiciu aladevăratului motiv pentru care i se sugera aceapistă. „Da! Neapărat”, a stăruit mai vârstniculsău partener, de data asta ca un fel de doleanţăfaţă de care Căruntu n-ar fi rezistat să rosteascăîntr-un târziu, mai mult ca pentru sine: „Şi ceva zice Şeful când va afla că m-am dus la Legistsă caut un răspuns pe care el îl are deja?”„Răspunsul Şefului e în felul lui”, şi-a susţinutMoşul punctul de vedere. „Da... Numai că ediametral opus părerilor Legistului.”

Însă Moşul, ca un supravieţuitor alireductibilei controverse dintre cei doi şi, înconsecinţă, dispunând de o cumpătare pemăsura încercărilor îndurate de pe urma susziseidispute, l-a îndrumat calm şi convingător să-iurmeze sfatul.

Aşa cum oricine ar fi putut lesne săpresupună, Legistul l-a primit pe Căruntu lamorga spitalului municipal în companiaAutopsierului, dar cum nimeni n-ar fi putut

anticipa, cei doi nu păreau câtuşi de puţin surprinşi,miraţi ori contrariaţi de vizita inspectorului. Dimpotrivă,după cum acesta şi-a putut da seama din primeleschimburi de cuvinte (saluturi, amabilităţi, diverse chestiibanale), se putea spune cu temei că era aşteptat mai demult la o asemenea întâlnire. Peste ani, Căruntu a trebuitsă accepte că sfatul Moşului de a-l contacta fără rezervepe Legist a fost inspirat şi că nu a găsit nicio explicaţiefaţă de lipsa oricărei reacţii a Şefului vizavi dedemersul său.

Conversaţia a decurs în concordanţă cu atmosferaspecifică oricărei prosecturi. „Aţi putea, vă rog,” a decisCăruntu în cele din urmă să abordeze subiectul cândcircumstanţele i s-au părut a fi cele mai favorabile,„...să-mi desluşiţi sintagma morţilor violente fără urmede violenţă?” Se aştepta, desigur, ca interogaţia lui săproducă o anumită impresie, ecou sau frământare înfăptura celor de faţă, Legistul şi Autopsierul, dar ei îlpriveau tăcuţi şi apatia lor i-a insuflat cu repeziciune unfel de şovăială, de nesiguranţă din captivitatea căreia seimpunea, ca o necesitate, să evadeze oricum. Şi pe cândcăuta cu înfrigurare să transpună în realitate acelegânduri, l-a auzit ca într-o închipuire pe Legist încercândlimpezirea şi justificarea tuturor părerilor şi judecăţilorsale cu privire la acele morţi violente fără urme deviolenţă. Şi tot atunci i-a ţiuit în memorie postulatulŞefului după care perfecţiunea crimei rezidă în lipsaoricărei urme.

„Începutul s-a întâmplat pe când Şeful nu era şef”,spunea Legistul. „Nici măcar nu era la omucideri. Aşadar,nimic nu e în legătură cu el. A fost în urmă cu ceva maimult de două decenii...” De aici înainte povestea semănamai mult cu o invitaţie la plimbare pe vechiul corso,odinioară opulent din toate punctele de vedere, cu atâtmai tentant prin grandiosul declin al prezentului perceputîn afara oricărei ezitări în abordarea unei probleme de oasemenea importanţă. „Eram un tânăr medic specialistşi uneori, rareori se întâmpla să sacrific o noapte prinlocuri de plăceri şi uitare. Madam Aida Filipescu era înplină glorie, nimeni (sau aproape nimeni) nu se priva deexperienţa pe care ţi-o procura o vizită la aşezămintelesale. După o asemenea escapadă, însoţit de Autopsierul



Eugen Ungureanu

Rectangle

39

PROZÃ

aici de faţă, mergeam pe strada... n-o să ghiciţi care.”„Nu”, s-a grăbit să confirme inspectorul. „Pe stradaVămilor, dacă această denumire vă spune ceva.” „Sigur.Pe acea stradă...” „Exact. Mergeam tăcuţi, fiind, seînţelege, sub puternicele impresii ale universuluimadamei. Deodată auzim ţipete disperate într-o clădirecu apartamente pentru nevoiaşi. În scurt timp se aprindelumina şi vedem la o fereastră o femeie strigând ajutor.Ne repezim pe scări şi curând ni se înfăţişează oprivelişte îngrozitoare. Un bărbat mort, cu multiple urmerecente de înjunghiere. Pe cămaşa îmbibată cu sângeam numărat zece împunsături de obiect tăietor-înţepător,apoi am renunţat, întrucât ceva şi mai oribil era în plinădesfăşurare: trei bărbaţi maltratau femeia care strigasedupă ajutor. Doi o imobilizau şi cel de-al treilea o viola.Femeia prezenta semne vizibile de graviditate. Alţi patruindivizi cotrobăiau prin cameră. Când ne-au văzut auabandonat ceea ce părea o căutare şi au venit spre noi.Au scos cuţitele, însă unul din ei le-a făcut un semn caşi cum le-ar fi zis „Sunt ai mei.” A ridicat braţul şi,înlemnit, aşteptam impactul cu lama ascuţită. Însătocmai atunci, de nicăieri, a apărut un ins, un bărbat acărui vârstă era imposibil de intuit, ciudat în toatăaparenţa lui (purta costum naţional - iţari, cămaşă curâuri, brâu de lână, suman şi căciulă de miel). M-amuitat după Autopsier şi l-am văzut trântit pe jos, lovitcu picioarele de doi haidamaci. Insul ciudat a trecutpur şi simplu peste criminali cu tălpile opincilor sale şis-a dus. În urma lui numai femeia, eu şi Autopsierulmai eram în viaţă. Toţi cei şapte indivizi necunoscuţizăceau morţi fără vreo urmă vizibilă de violenţă.Ne-am îngrijit să chemăm ambulanţa şi astfel femeiaa ajuns la spital. Acolo a născut o fetiţă cu preţulpropriei vieţi. Pe nou-născută au botezat-o Calista.”

„Ce ţi-am spus?”, jubila Moşul. „Tot Legistul..., totel, după cum se vede...” Căruntu însă era de părerecă Legistul i-a furnizat doar un fel de poveste SF, apăde ploaie, fantasmagorie pe care nici nu se gândeas-o consemneze în vreun raport. „Măcar,” insistaanticul său partener, „...acum ştim că Spălătorul devase a ieşit din discuţie.” „Adică?” „Adică nu mai arerost să-l suspectăm.” „L-am suspectat cumva pânăacum?” „Eu, da,” s-a pronunţat Moşul în modcategoric. „Şi te invit să-ţi aminteşti că şi tu l-aisuspectat după ce ai înghiţit pe nemestecate nălucireaAidei Filipescu.”

După toate acestea erau, cum se spune, ca laînceput. Nicio adiere, de nicăieri în direcţia rezolvăriidosarelor cu morţi violente fără dovezi de violenţă. Cutoate acestea, Şeful nu mai exercita presiuni de niciunfel asupra echipei de investigatori, cei de la serviciul

special de contrainformaţii dispăruseră şi nimeni nuştia pe unde mai hălăduiau, iar Legistul a fostpensionat. Cel care a venit în locul lui avea păreridiametral opuse: medicina legală era o ştiinţăexactă, cu principii şi metodologie proprii,întemeiată pe legităţi obiective. Ideea morţilorviolente fără urme de violenţă era o absurditate. Înasemenea circumstanţe, oricine din departamentulomucideri putea presupune cu uşurinţă că Şeful aveasă solicite clasarea acelor dosare din pricina cărorapurtase o îndelungată polemică. Dar, spre nedumerireatuturor, n-a făcut-o. Cei mai mulţi au pus gestul peseama schimbării guvernului, noua administraţiemenţinându-l în funcţie necondiţionat. Alţii şopteau pela colţuri că de fapt Şeful ar fi ofiţer sub acoperire şitot aşa. Moşul a cerut, în sfârşit, pensionarea, iarinspectorul Daniel Căruntu şi-a dat demisia.

Seara, s-au dus ca pentru o ultimă întâlnire larestaurantul hotelului de patru stele. Nici nu şi-au datseama când a trecut timpul. Localul se închidea şi atrebuit să plece. Cum pe strada Albatrosului încă semai lucra la canalizare, au luat-o pe Vămilor. Dupăcâţiva paşi au văzut mai mulţi indivizi îmbulzindu-seîn jurul a două limuzine. Patru inşi, coborâţi dintr-unadin ele, trăgeau de portierele celeilalte şi îi scoteauafară pe ocupanţi. Au scos pe unul şi l-au împuşcat încap. Apoi au scos pe un al doilea şi din capătul străziis-a auzit glasul Spălătorului de vase: „Nu vă apropiaţi!Nu vă apropiaţi! Fugiţi! Au să vă omoare pe toţi!” Dinspatele lor, Spălătorul de vase a ţâşnit către cei aflaţi înîncleştare. S-a produs un fel de pâclă ca un abur subţireprin care abia au zărit silueta unuia în costum naţional(iţari, cămaşă cu râuri, brâu de lână, suman şi căciulăde miel).

Ajuns acasă, Daniel Căruntu s-a culcat şi a adormitinstantaneu. Când încă nu se luminase de ziua l-a trezitun glas neutru ca şi cum cineva i-ar fi vorbit chiar delângă el: Ai scăpat. Niciodată n-ai să ştii cum aiscăpat. Dimineaţa trecătorii au văzut cinci cadavre pestrada Vămilor şi au anunţat poliţia. Noul Legist aconstatat urme de împuşcare la unul dintre cadavre şinicio urmă de violenţă la celelalte patru. Cât despreSpălătorul de vase, s-au găsit probe indubitabile careau confirmat că în noaptea respectivă era internat laun sanatoriu din Buşteni.

Noul Legist, deşi n-a găsit dovezi de violenţă, n-adat un răspuns concludent asupra cauzei morţii celorpatru şi de câte ori era întrebat cine ar fi putut săvârşio asemenea crimă răspundea mecanic: „Poate... unînger gri.”

(Sfârşit)



Eugen Ungureanu

Rectangle


40

Trecând de partea filozofică a vieţii, cu gândurilemai aproape de cele veşnice, adesea mă surprindcontemplând lumea ca pe o mare, când tumultoasă şizbuciumată, când liniştită şi sclipitoare, şi văd oameniica pe nişte nave plutitoare – bărcuţe, vaporaşe, şalupe,goelete, veliere, crucişătoare – fiecare mişcându-seîntr-un stil al său anume, cu o graţie aparte şi făcândvaluri mai mici sau mai mari. Urmărind forfoteala, maiales printre cei ce se află încă de partea plină desperanţe a vieţii, de cele mai multe ori îmi vin în mintecelebrele versuri eminesciene: „Dintre sute de catarge/Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/ Vânturile,valurile?...”

În marea vieţii mele, omul, savantul şi prietenulMariana Şlapac îmi apare ca un spărgător de gheaţăcare, plutind din capul său ori trimis într-o misiunedisperată, se îndreaptă neclintit spre farul de la capătultraseului propus, sfidând şi vânturile, şi valurile. Dar,spre deosebire de navele de calibrul ei, nu se ghideazăpe principiul machiavelic „scopul scuză mijloacele”, ciurmăreşte ca adevărul ştiinţific, dreptatea şi beneficiulpublic întotdeauna să primeze. Acest comportamentse datorează unor calităţi înnăscute sau cultivate depărinţi şi profesorii, cu sau fără diplomă de cadrudidactic, din diferite perioade ale vieţii ei. La umbraacestei nave te simţi sigur, iar pornit împotriva ei trebuiesă te înarmezi cu foarte mult curaj şi argumente logice.

Mariana Şlapac, cercetător ştiinţific principal alCentrului de Studiu al Artelor al InstitutuluiPatrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe aMoldovei, doctor habilitat în studiul artelor, conferen ţiar

cercetător, membru corespondent al AŞM, specialistrecunoscut pe plan internaţional în domeniul teoriei şiistoriei arhitecturii, s-a născut la 10 decembrie 1955,în oraşul Tiraspol, în familia a doi tineri profesoriuniversitari-matematicieni, proaspăt trimişi săprofeseze la Institutul Pedagogic din această localitate.În scurt timp, familia se mută la Chişinău unde, în 1972,viitoarea savantă va absolvi cu medalie de aur Şcoalanr. 1 (astăzi Liceul teoretic român-francez „GheorgheAsachi”) şi cu menţiune Şcoala de Arte Plastice„Alexei Şciusev”. În anii 1972–1977 îşi face studiilela Facultatea de Arhitectură şi Urbanism a InstitutuluiPolitehnic din Chişinău (astăzi Universitatea Tehnicădin Moldova), unde i-a avut ca profesori pe reputaţiiarhitecţi şi artişti plastici Valentin Voiţehovschi, VictorSmirnov, Robert Kurţ, Ghenadie Solominov, IlieBogdesco, Ion Jumatii, Robert Derbenţev ş.a. Dupăabsolvire este repartizată în secţia „Planuri generale”a Institutului „Moldghiprostroi” din Chişinău (astăzi„Urbanproiect”), unde a activat în calitate de arhitectsuperior şi, în colective de autori, a participat laelaborarea planurilor urbanistice generale şi de detaliuale oraşelor Hânceşti, Dubăsari, Râşcani, Rezina,Orhei, Vulcăneşti, Tiraspol, Cantemir ş.a., precum şila planul urbanistic de detaliu al oraşului balnearSergheevka din regiunea Odesa a Ucrainei, înaltapreciat în mediul profesionist.

În anul 1992, arhitecta Mariana Şlapac îmbrăţişeazăcariera ştiinţifică, angajându-se la Institutul de Istorieşi Teorie a Artelor al Academiei de Ştiinţe a Moldoveiîn sectorul „Arhitectură”. O influenţă benefică asupra

Născută la 10 decembrie 1955, în oraşul Tiraspol.

Arhitect, domeniul de cercetare: istoria şi teoriaarhitecturii şi urbanismului, castelologia comparată, artaheraldică.

Doctor habilitat în studiul artelor (2004), membrucorespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2012).

Mariana Şlapac la 60 de ani



Eugen Ungureanu

Rectangle

41

formării sale ca savant au avut-o mai multe personalităţipe care le-a cunoscut în anii de studii doctorale laInstitutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti(1993–1996) şi la Institutul de Studiu al Artelor al AŞM(1996–1998): arhitecţii Gheorghe Curinschi Vorona,Sanda Voiculescu, Nae Lascu, Sorin Vasilescu, PaulNiedermaier, arheologii Mircea Matei, GheorgheCantacuzino, Victor Spinei, Eugen Nicolae, PavelBârnea ş.a. În 1988 susţine teza de doctorat„Arhitectura fortificaţiei medievale de la CetateaAlbă”, iar în 2004 – pe cea de doctor habilitat„Arhitectura de apărare din Moldova medievală”. În2012 a fost aleasă membru corespondent al Academieide Ştiinţe a Moldovei.

Domeniile de interes ale cercetătorului MarianaŞlapac ţin de teoria şi istoria arhitecturii, teoria şi istoriaurbanisticii, restaurarea monumentelor, teoria şi istoriaartelor plastice, dar şi de arta heraldică, epigrafie,numismatică ş.a. Investigaţiile sale au contribuit lafundamentarea teoretică şi practică a castelologiei(ştiinţa care studiază castelele şi cetăţile) şi la relevareacontribuţiei românilor la evoluţia arhitecturii militareuniversale, materializându-se în peste 140 de lucrăriştiinţifice şi de popularizare a ştiinţei, inclusiv şasemonografii de autor şi trei colective, o enciclopedie deautor şi două colective, editate în Republica Moldova,România, Ucraina, Rusia, Letonia, Belarus, Anglia,Polonia şi Germania. Cele mai relevante rezultate aufost incluse în următoarele studii monografice şienciclopedice de autor: Cetatea Albă. Studiu dearhitectură militară medievală (Chişinău, EdituraARC, 1998), Белгород-Днестровская крепость.Изучение средневекового оборонного зодчества(Chişinău, Editura ARC, 2001), Cetăţi din Moldovamedievală (mijlocul secolului al XIV-lea – mijloculsecolului al XVI-lea) (Chişinău, Editura ARC, 2004),Arta urbanismului din Republica Moldova. Privirede ansamblu (Chişinău, Tipografia AŞM, 2008),Cetăţi din Ţara Moldovei (Chişinău, Editura ARC,2008), Градостроительство РеспубликиМолдова. Панорамный обзор (Saarbrücken,Editura Lambert Academic Publishing, 2012),Comparative Castellology – Discipline In StatuNascendi (Saarbrücken, Editura Lambert AcademicPublishing, 2012) ş.a. Monografia despre arhitecturade apărare din Moldova a fost introdusă în 2004 înlista celor mai apreciate de cititori zece cărţi ale anului,întocmită de Biroul de Informare al Consiliului Europeiîn Moldova, monografia despre arta urbanismului dinRepublica Moldova a figurat în iunie 2011 printreprimele cinci cele mai solicitate cărţi din BibliotecaNaţională a Moldovei, iar enciclopedia ilustrată desprecetăţile moldoveneşti fusese distinsă cu două premiila Salonul Internaţional de Carte Românească de laIaşi. Alte publicaţii ştiinţifice, dedicate evoluţiei urbane

şi organizării teritoriale a oraşelor istorice, morfologieimonumentelor arhitecturale, influen ţelor externeasupra arhitecturii româneşti, texturii urbane,compoziţiei şi determinantelor contextului urban,mărturiilor epigrafice otomane etc., se bucură de unsucces internaţional.

Printre descoperirile sale recente se numără planuloraşului Iaşi din 1789 din fondurile Arhivei MilitareIstorice a Rusiei din Moscova, care se consideră astăzicel mai complet şi mai calitativ plan al acestei urbedin întregul Ev Mediu, precum şi planul topografic aloraşului Bucureşti din 1772 – cel de-al doilea dupăvechime document topografic al capitalei României.În circuitul ştiinţific a fost introdusă imaginea cetăţiiChilia (astăzi inexistentă), una dintre cele maienigmatice fortificaţii din spaţiul românesc.

Mariana Şlapac este părintele unei noi disciplineistorice – castelologia comparată, al cărei obiect destudiu îl constituie evolu ţia arhitecturii militareuniversale, privită prin prisma surselor, influenţelor şirezistenţelor la influenţe, paralelismelor şi replicilorcreatoare. Castelologia comparata depăşeşte cadrulunui simplu studiu comparatist-paralelologic, fiind odisciplina autonomă, cu elemente din alte disciplinecomparate: arhitectură, urbanism, arheologie, artă etc.Dezvoltarea acestei discipline, recunoscute deja pe plannaţional şi internaţional, inclusiv de ComitetulInternaţional pentru fortificaţii ICOFORT de pe lângăUNESCO, oferă noi posibilităţi de promovare,valorificare şi protecţie a monumentelor de arhitecturăfortificată din întreaga Europă.

Pentru succesele obţinute în domeniul ştiinţific afost distinsă cu medalii şi diplome academice,universitare, ministeriale şi ale unor organizaţiinonguvernamentale din ţara noastră, România,Ucraina, Turcia, Azerbaidjan şi alte state, iar în anul2008, în cadrul unui concurs organizat de AŞM, a fostdesemnată drept „Savantul Anului” în domeniulştiinţelor umanistice.

Un loc aparte în activitatea de cercetare şi decreaţie a Marianei Şlapac îl ocupă heraldica şi ştiinţeleînrudite cu aceasta. În domeniul respectiv, omagiatas-a produs în două posturi: de pictor şi de organizator.

În calitate de pictor heraldic, Mariana Şlapac seimpune ca un grafician cu o linie sigură, cu simţulsimetriilor şi al proporţiilor impuse de limitele teoreticeale canoanelor heraldice şi cele practice ale câmpuluiscutului heraldic, ca un dătător de soluţii artistice înarmonizarea stilistică a unor mobile, combinarea căroraeste greu de realizat. Artista urmează stilul clasic alheraldicii franco-germane, manifestat cândva plenarîn Ţara Moldovei şi în întreg spaţiul românesc, precumşi inovaţiile moderniste ale stilului heraldicnord-european, foarte preţuit de heraldiştii adepţi aisobrietăţii clasice. Printre remarcabilele sale realizări



Eugen Ungureanu

Rectangle


42

heraldice, vexilologice, faleristice sau uniformistice,înregistrate în Armorialul General al RepubliciiMoldova, se numără imaginea grafică a unor însemnenaţionale (Ordinul „Bogdan Întemeietorul”, Medaliajubiliară „Crucea comemorativă. Războiul al DoileaMondial”, Medalia „Crucea comemorativă. Participantla acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii şiindependenţei Republicii Moldova (1991–1992)”),teritoriale (stemele şi drapelele raioanelor Leova,Rezina, Anenii Noi, Sângerei, Soroca, Ştefan-Vodă,Ungheni; ale oraşelor Hânceşti, Floreşti, Edineţ,Ocniţa, Briceni; ale satelor Lăpuşna, Lunga şi altele),corporative (stema Episcopiei Romano-catolice deChişinău, stema, emblema şi drapelul Academiei deŞtiinţe a Moldovei, stema, drapelul, diverse însemneuniformistice şi faleristice ale Serviciului ProtecţieiCivile şi Situaţilor Excepţionale al MAI şi aleDepartamentului Institu ţiilor Penitenciare alMinisterului Justiţiei, Medalia comemorativă „60 deani ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei”, Medalia „20de ani ai Serviciului Grăniceri”, medalia „ConsolidareaFrăţiei de Arme” a Armatei Naţionale etc.), particulare(stemele familiilor Chilat, Galaicu, Răileanu, Andrieş-Tabac, Duca şi altele), realizate cu diverşi autori, desine stătător sau în colaborare cu alţi pictori şi dejaconsacrate. Astfel, de exemplu, versiunea artisteiasupra stemei Episcopiei Romano-catolice de Chişinăueste reprodusă în mozaicul parietal al altaruluiCatedralei romano-catolice din Chişinău, ilustrândsubiectul „Providenţa Divină în istoria omenirii şi înviaţa Bisericii locale din Moldova”.

Mariana Şlapac a contribuit şi la realizarea unorimagini grafice pentru armorialul teritorial al României,patru dintre care au fost deja aprobate de guvern(stema municipiului Câmpulung Moldovenesc, aoraşului Târgu-Ocna şi ale comunelor Aroneanu şiŢuţora), iar proiectul ei pentru stema oraşului Piatra-Neamţ a stat la baza actualului blazon. Cunoscutulartist plastic rus Nikas Safonov remarca desprerecunoaşterea internaţională a realizărilor grafice aleartistei în domeniul heraldicii: „Mariana Şlapac esteunul dintre principalii pictori heraldici din RepublicaMoldova şi România... După lucrările doamnei Şlapacse realizează mozaicuri, basoreliefuri, compozi ţiisculpturale, panouri decorative, bannere publicitareş.a. Toate operele beneficiază de caracteristici esteticeînalte, compoziţie netă şi proporţii armonioase”.

Experienţa sa în acest domeniu este exploatată cumult folos în procesul expertizării artistice a noilorînsemne heraldice, faleristice şi uniformistice, efectuateîn cadrul Comisiei Naţionale de Heraldică de pe lângăşeful statului, al cărei preşedinte, în anul 2008, prinDecret prezidenţial, a fost numită Mariana Şlapac. Subconducerea ei, Comisia Naţională de Heraldică adesfăşurat o activitate merituoasă şi fructuoasă,

contribuind la dezvoltarea cadrului normativ îndomeniul heraldic din ţara noastră (Legea Drapeluluide Stat, Legea Stemei de Stat, Legea SimbolurilorPublice etc.), la protejarea simbolurilor na ţionale, laînfiinţarea Cabinetului de heraldică în cadrul AparatuluiPreşedintelui Republicii Moldova, la implementareaArmorialului General al Republicii Moldova, lapromovarea simbolurilor teritoriale, corporative şiparticulare.

Alte preocupări creative ale omagiatei ţin dearhitectura volumetrică, arhitectura interioarelor,arhitectura peisageră şi design. Astfel, a contribuit laelaborarea a două monumente de for public realizateîn material: bustul poetului Mihai Eminescu, inauguratîn oraşul Rezina (sculptor Dumitru Rusu-Scvorţov,arhitecţi Andrei Razlog, M. Şlapac), şi MonumentulCărţii, instalat în faţa Bibliotecii Ştiinţifice Centrale aAŞM (designer Ion Cojocaru, arhitect M. Şlapac,sculptor Victor Covaliov).

În 2006–2012 Mariana Şlapac a deţinut funcţia devicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei pedomeniul socioumanistic, fiind ini ţiatorul şicoordonatorul mai multor activităţi şi proiecteimportante din cadrul Secţiei de Ştiinţe Umanistice şiArte. În 2008–2011 a fost preşedintele Consiliului deObservatori al Institu ţiei Publice Naţionale aAudiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”, iar în2009–2013 a activat în calitate de preşedinte alConsiliului Naţional al Monumentelor Istorice de pelângă Ministerul Culturii.

Este membru al mai multor uniuni de crea ţie,asociaţii şi organizaţii nonguvernamentale dinRepublica Moldova şi România, comisii naţionale şiinternaţionale, membru al colegiilor de redacţie alrevistelor ştiinţifice din diferite ţări, expert ICOFORTde pe lângă UNESCO ş.a. Este conducătorul ştiinţifica şapte doctoranzi.

Ca cercetător, administrator, coleg şi prieten,Mariana Şlapac întotdeauna se manifestă ca un omresponsabil, fidel, devotat şi sincer, care luptă cuîndârjire şi dăruire pentru cauza dreaptă, pentrucăutarea şi promovarea adevărului, pentruîmbunătăţirea lumii înconjurătoare. La această treceredin primul în cel de-al doilea mare crug zodiacal, îidorim sănătate, prosperitate şi noi realizări. Fie ca barcavieţii sale să se bucure numai de vânturi şi valuriprielnice.

Doctor în istorie, conferenţiar cercetătorSilviu Andrieş-Tabac,

Heraldist de Stat al Republicii Moldova,vicepreşedinte al Comisiei Naţionale de

Heraldică



Eugen Ungureanu

Rectangle

43

O nouă şi incitantă cartede poeme – S U M, EdituraFundaţia Culturală Antares,Galaţi, 2015; 71 pag.; preţneprecizat – ne propuneSăndel Stamate.

Cartea a apărut în condiţiigrafice de excepţie şi esterodul unei atente şi îndelungielaborări, deşi impresia defiresc şi prospeţime nu-i deneglijat. Cele 55 de poeme,împărţite în două marisecţiuni (Toga Poematis şiSummatim), sunt precedatede un motto din LucianBlaga (...Nu vă miraţi.Poeţii, toţi poeţii sunt/ unsingur, ne-mpărţit, neîntrerupt popor...) şi deun Exordiu al autorului (Cartea asta am doritsă fie/ Un compromis drăgăstos/ Între viaţă,moarte, poezie). Un compromis drăgăstos.Acest compromis este marea miză a poetului înaceastă carte.

Chiar dintr-un început se remarcăcontinuitatea. Continuitatea este, fără îndoială,marca unui poet adevărat. În favoarea acestuiadevăr pledează numeroşi poeţi de la noi, dar şide pe alte meleaguri. Remarc câteva dintreconstantele lirice. Condiţia, menirea poetului şia poeziei în lume este pentru autor o predilectătemă de meditaţie, de interferenţă a propriuluieu cu incertitudinile de la tot pasul. Poetul spune:Visez/ că sunt poetul/ Pe care şi l-ar dori/Orice carte (Testament); nimic nu este al meu/căci poem/ voi fi (Ca o minune...); Numaipoetul crestează/ înmiresmate cuvinte/ încarnea sfântă/ a timpului (În aşteptare).Sentimentul profund al credinţei nu l-a părăsitpe poet, ba dimpotrivă, el este trăit cu maximăacuitate (Pe toate le susţine numai/ Acel cetemelie a pus/ De timp, fiinţă şi durere// Căcitoate-s de la El-/ Şi ele, şi ceilalţi, şi smeritulEu-Psalm; Doamne,/ la tine vin/ cu pasul apeide şes- Supunere). Cu Psalm poetul deschideo poartă spre propria viziune religioasă asupralumii, lucru care ar trebui repetat. Haiku-urile,

deşi puţine la număr, aduc ceva dinatmosfera adevărurilor, greu desurprins la prima vedere, spuse înşoaptă în câteva cuvinte. Temamorţii şi a trecerii timpului dămărturie asupra meşteşugului poetic(În apa timpului văzut-am/ Biatăfiinţa mea/ Plutind – Viziune; Deboldul morţii,/ Fin, biată fiinţamea,/ Străpunsă a fost – Răsăritde Eon).

Remarc în noua carte prezenţacaldă, cuceritoare a ţăranului, cucare poetul rezonează în cel maifiresc mod. Ipostazele în care estesurprins sunt multiple: căutător/iscoditor de eresuri (Ultimii ţăranise sting/ Răscolind cu speranţă

după legende – Lumina lină); cel care sacrifică(tânărul ţăran însângerează/ gâtul alb al mielului),dar şi cel ce vesteşte şi întreţine viaţa,dragostea (dătinerei sale soţii trandafirul/ pe care l-a tăiat dingrădină/ fără să-i simtă înţepătura – Cuţitul); ctitorde familii şi istorii.

Cartea se fereşte de excese. Într-un comentariuanterior (la cartea Cuvinte şi îngeri, apărută în anul2007) remarcam acribia cu care Săndel Stamate ţinebalanţa între simţirea curată şi cultura bine asimilată,pătruns fiind de un spirit al echilibrului. Noua apari ţiereconfirmă acest lucru.

Poetul scrie simplu (nu simplist), degustă metafora(nu metaforizează), ocoleşte în mod sistematicneologismele, dar nici nu face caz de arhaisme, evităformulările ambigui; fiinţa sa face obiectul uneicercetări minuţioase, aproape alienantă (Eu/E străinul/ La care de-o viaţă/ Încerc să ajung –Fiinţamea).

Discursul poetului este unul eminamente liric –susţinut cu o energie debordantă -, iar ambiţiile artisticese autodivulgă mai la tot pasul. Din punctul de vedereal recenzorului se disting câteva poeme: Ca ominune...; Bahică; Poem suav; Supunere; Cândpoetul...; Poem morbid.

Cartea de poeme S U M este un prilej de(auto)lucrare a fiinţei poetului, încă o etapă parcursăspre aflarea noimei din noi – acea cumpănă întreSinele şi Sinea. Autorul merită sinceră preţuire

Val

eriu

VA

LEG

VI



Eugen Ungureanu

Rectangle


44

Cor

neliu

STO

ICA

107

SANDU, Liviu Adrian – sculptor. S-a născut la 3ianuarie 1968, în Galaţi. A absolvit Academia de Arte„George Enescu” din Iaşi, Facultatea de Arte Plastice,Decorative şi Design, secţia sculptură, clasaprofesorului Ion Antonică, promoţia 1997. Doctor înArte Vizuale, cu teza „Morfologia Emo ţiilor înSculptura Figurativă”, Universitatea de Vest, Timişoara(2011). A lucrat ca profesor asociat în cadrulUniversităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, specializarea Artă Sacră,unde a predat Anatomia Artistică şi Studiul desenului(1998 – 2001), profesor asociat la Liceul de Artă„Dimitrie Cuclin” Galaţi (2005-2009), lector universitarla Facultatea de Arte Plastice, decorative şi DesignGalaţi (2009-2011), iar din 2005 este muzeograf laMuzeul de Artă Vizuală. Expozitii personale: „Emoţii,Expresii, Fizionomii” (teracotă), Muzeul de ArtăVizuală Galaţi (2012); Galeria de Artă Brăila (2013);Galeriile de Artă „Gheorghe Petraşcu”, Tecuci (2013);Teatrul Drafatic „Fani Tardini”, Gala ţi (2016).Participări la expoziţii colective: 1994, „Student Fest”,Timişoara, „Student Art”, Muzeul de Artă Vizuală

Galaţi; 1996, „Sala de marmură”, „Trianon”, „Salonulde toamnă”, Iaşi; 1997, „Student Art”, Muzeul de ArtăVizuală Galaţi; 1997, 1998, Saloanele Filialei Galaţi aU.A.P.; 1998, 2001, „Sculptura româneascăcontemporană”, Muzeul de Artă Vizuală, Galaţi; 1999,2001, „Atelier 35”, Galaţi; 2000, „Arta plasticăgălăţeană”, Buzău; „Omagiu lui Brâncuşi”, Galeriilede Artă „Nicolae Mantu”, Galaţi; 2005, „Arta ca viaţă”,Muzeul de Artă Vizuală Galaţi; 2007, Salonul Naţionalde Sculptură Mică, Galeriile de Artă Apollo şi Artis,Bucureşti, şi Muzeul de Artă Vizuală Galaţi; 2012, 2013,Salonul Naţional de Plastica Mică, Galeriile de ArtăBrăila; 2014, Bucureşti, Salonul National de Toamnă,ediţia a II-a, Palatul Parlamentului, Sala „ConstantinBrancuşi”; 2015, „Plasticieni la Dunărea de Jos”,Galeria Five Plus Art, Viena, Austria. Din 2001 a fostmembru al Grupului „Axa” şi a participat la expoziţiileacestuia de la Muzeul de Artă Vizuală Galaţi: „Poarta”(2001), „Edificiu” (2002), „Remember” (2003),„Portret-Autoportret” (2004). Membru al SocietăţiiSculptorilor Portretişti din Americi (Portrait SculptorsSociety of the Americas), Secţiunea „Internaţional”(2015). Participări la tabere de crea ţie: 1994,Câmpulung – Suceava; 1992, Hârlău – Iaşi; 1993,

Diana



Eugen Ungureanu

Rectangle

45

Bucium – Iaşi; 2001, Galaţi, Muzeul de Artă Vizuală;2005, Galaţi, „Arta ca viaţă”, Muzeul de Artă Vizuală;2008, Costache Negri – Galaţi; 2012, 2014, Boholţ(Braşov). Lucrări în spaţiul public: „DumitruStăniloae”, Biblioteca „Dumitru Stăniloae” (1996);„Ioan Borcea”, Agigea (1996); „Mitropolitul Veniamin

Costachi”, Iaşi (1997); Medalion „Ion Borcea”, Casamemorială, judeţul Bacău, şi Universitatea „AlexandruIoan Cuza”, Iaşi (1998); Col. dr. Aristide Serfioti,Spitalul Militar „Aristide Serfioti”, Gala ţi (2015).Distincţii: Premiul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şiPatrimoniu Naţional Galaţi (2013).

Liviu Adrian Sandu s-a afirmat prin lucrări ciopliteîn marmură şi piatră, materiale tradiţionale ale sculpturiipe care le preferă din motive lesne de înţeles. A apelatînsă şi la modelaj, cu reuşite la fel de meritorii. A debutatşi a rămas credincios unei statuare de tip clasic prinproporţii şi armonii, prin forme şi volume în care sesimt respectul şi preţuirea pentru Rodin sau pentruBrâncuşi din prima sa perioadă de creaţie. Înportretistică s-a străduit să ajungă la un acord deplinîntre exprimarea caracteristicilor fizionomice şipsihologice ale personajelor, a reliefării bogăţiei

interioare a acestora. Expoziţia sa „Emoţii, expresii,fizionomii”, cuprinzând lucrări realizate în teracotă, l-a definit ca un redutabil portretist, de o mare for ţărealistă. Personajele sunt inspirate din mitologie, dinuniversul livresc („Gorgonă”, „Admiraţie”, „Satir”,„Scrooge”, „Războinic”), din lumea imaculată a copiilor(„Nedumerire”, „Nani, nani, puişor”, „Bucurie”), darşi din rândul personalităţilor culturale ale Galaţiului(„Pictorul Gheorghe Miron”, Istoricul „Dan BasarabNanu”, „Actorul Lică Dănilă”, „Actorul MarcelHârjoghe”, „Profesorul Benone Puşcă”, „ScriitorulCorneliu Stoica”, „Colecţionarul Vasile Joantă”). Şicând transpune în material definitiv anumite idei,gânduri şi sentimente, sculptorul nu părăseştefigurativul, însă imaginile, de o vădită forţă realistă,sunt ridicate la rangul de metaforă şi simbol, astfel căScrooge

Adoraţie

Actorul Marcel Harjoghe (1937-1994)



Eugen Ungureanu

Rectangle


46

Colecţionarul Vasile Joantă

Smaranda

Bustul dr. Aristide Serfioti

ele sunt investite cu conotaţii ce depăşesc aparenţele(„Studiu pentru Regăsire”, „Universul din Piatră”,„Plămadă”, „Geneză”, „Devenire”, „Desprinderea dinclipă” etc.). Ronde-bosse-ul „Plămadă”, de pildă, creatîn cadrul ediţiei a II-a a Taberei de creaţie „Arta caviaţă” (Muzeul de Artă Vizuală Galaţi), porneşte de la

un fapt aproape de neluat în seamă: facerea pâinii.Marmura este cioplită şi şlefuită pe suprafeţele netedecu atâta perfecţiune, încât lucrarea cucereşte prinpuritate, elevaţie, transparenţă. În mâinile careprelucrează plămada se simt pasiunea şi căldura celuicare dă formă pâinii noastre cea de toate zilele,dragostea cu care practică o meserie foarte veche şimereu actuală. Este multă viaţă în sculpturile lui LiviuAdrian Sandu, un lirism profund şi vibrant, o rigoarece ţine de stăpânirea meşteşugului şi de dorinţa artistuluide a construi imagini tridimensionale în care pulseazăarmoniile clasice. În expoziţiile Grupului „Axa”,sculptorul a prezentat şi lucrări de grafică executate pecomputer, în care se simte viziunea sa sculpturală, darşi unele accente expresioniste.

Bibl.: Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoaseîn Moldova, vol. II, Editura Art XXI, Iaşi, 2009;Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelorfrumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI,Iaşi, 2011; Corneliu Stoica, Popasuri ale privirii,Editura „Sinteze”, Galaţi, 2013; Corneliu Stoica,Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni, ediţia a II-a,Editura Axis libri”, Galaţi (2013); Corneliu Stoica,Feţele imaginii, Editura „Sinteze”, Galaţi, 2016.membru al Societăţii Sculptorilor Portretişti din Americi(Portrait Sculptors Society of the Americas), Secţiunea„Internaţional”.



Eugen Ungureanu

Rectangle

47

Silviu Catargiu - Prometeu

Cor

neliu

STO

ICA Gheorghe Leonida este un sculptor foarte puţin

cunoscut în România şi aproape deloc pemeleagurile natale. Destinul său a fost într-un felnefericit. Decedat la numai 49 de ani în urma unuiaccident stupid (a căzut de pe acoperişul casei întimp ce încerca să culeagă flori de tei), datorităfaptului că mai multe dintre lucrările sale reprezentauportrete ale familiei regale, el a fost intenţionat uitatîn perioada comunistă, reintrând destul de palid înatenţia publicului bucureştean abia în 1998, cândcâteva sculpturi ale sale au fost expuse la unelemanifestări din Capitală. În monografia „FamiliaLeonida” (ediţia I, Editurile Ion Basgan şi Agir,Bucureşti, 2004; ediţia a II-a, aceleaşi edituri, 2008),autorii acesteia Gabriel I. Năstase, Mihai Olteanu ţiPaul Dudea i-au dedicat un capitol, ilustrând textulcu copii după documente care au aparţinut artistuluişi reproduceri ale unor lucrări aflate în muzeele dinRomânia.

Gheorghe Leonida (n. 1893, Galaţi) proveneadin familia ofiţerului în armata română AtastaseLeonida şi Matilda (născută Gill), fiica unui inginerfrancez. Cei doi au avut 11 copii, din care au trăitopt, toţi ajungând personalităţi care şi-au aduscontribuţia la progresul ţării, fiecare în domeniul încare s-a specializat prin studii. Mai cunoscuţi suntDimitrie Leonida (1883 – 1965), inginerenergetician, iniţiatorul şi autorul Complexuluihidrografic Bicaz, cel care a înfiinţat în 1909Muzeul Tehnicii Româneşti (din 1965 îi poartă

numele), Elisa Leonida-Zamfirescu (1887 – 1973), primafemeie inginer din lume, absolventă a Politehnicii Regaledin Charlottenburg, strălucită cercetătoare chimistă laInstitutul Geologic din Bucureşti (în Galaţi, o stradă îipoartă numele), Adela Leonida-Paul (1890 – 1928),medic oftalmolog, primul specialist român care a utilizatcurentul electric în tratarea cataractei, generalul PaulLeonida (1895 – 1952), fost profesor la ŞcoalaSuperioară de Război şi diplomat, participant la ambelerăzboaie mondiale. Şi celelalte trei surori ale sculptorului,Alexandrina (1875 – 1918), Natalia (1878 – 1948) şiMaria (1885 – 1970) au fost profesoare, instruind şieducând zeci de generaţii de elevi.

Gheorghe Leonida a absolvit Liceul „Mihai Viteazul”din Capitală, după care a urmat Conservatorul de Artă,secţia Sculptură. A debutat în 1915 în expoziţiasculptorilor în viaţă. Între 1916-1918 a luptat în primulrăzboi mondial, având gradul de locotenent, iar între1922-1925 a studiat sculptura la Academia di Belle Artedin Roma. Aici a trăit prima sa recunoaştere internaţionalăca artist, prin premiul care i s-a acordat pentru lucrarea„Reveil” („Somnul”), expusă la Salonul Naţional de Artă

Aşteptare



Eugen Ungureanu

Rectangle


48

de la Roma. După trei ani se îndreaptă către Paris, undeurmează cursurile Şcolii Naţionale de Arte Frumoase.În 1927 primeşte o altă distincţie, Marele Premiu, conferitde astă dată pentru lucrarea „Le Diable” („Diavolul”),prezentată la Salonul Naţional de Artă de la Paris, deschisla Grand Palais des Champs Elysees sub egida SocietăţiiArtiştilor Francezi. Presa pariziană a scris în termeniicei mai elogioşi despre lucrarea sa, apreciind originalitateaautorului, concepţia estetică personală, cunoaştereacompletă a tehnicii statuarului, factura cu totul aleasă asculpturii, linia mlădioasă şi sigură a acesteia. La Paris,Gheorghe Leonida l-a cunoscut pe sculptorul francezde origine poloneză Paul Maximilien Landowski, care îiapreciază calităţile sale de portretist şi îl cooptează înechipa care va realiza în perioada 1922-1931 celebrulmonument simbol al creştinismului brazilian închinat luiIisus Hristos, „Cristo Rodentor” (”Cristos Mântuitorul”),care la o altitudine de 780 metri domină munteleCorcovado din Rio de Janeiro. Aparţinând stilului Art-Deco, conform Wikipedia, statuia a fost inaugurată la12 octombrie 1931, are înălţimea de 30 m, cu tot cusoclu 38 m., iar lăţimea la nivelul braţelor desfăcute estede 28 m. Greutatea totală este de 1145 tone. Esteconstruită din beton armat, peste care s-a aşezat un stratde saponit. Sculptorul român a executat la acest uriaşmonument chipul Mântuitorului (3,75 m).

Revenit în ţară, sculptorul a creat portrete, compoziţiişi mai ales nuduri, pe care le-a expus la Salonul Oficialşi în expoziţiile Cercului Artistic. A încetat din viaţă la

26 iunie 1942 (data decesului ne-a fost comunicată, lacererea noastră, prin scrisoarea cu nr. 3435 conexat cunr. 3364 din 19.08.2014, de către Direcţia Generală deEvidenţă a Persoanelor Municipiului Bucureşti, ConsiliulGeneral al Municipiului Bucureşti, Direcţia Stare Civilă,Serviciul Menţiuni Stare Civilă). Lucrările rămase şipăstrate de la el, aflate în colecţiile Muzeului Naţional deArtă al României, Muzeului Bran, Muzeului Naţional deIstorie, Muzeului Naţional Militar şi a Muzeului Tehniciidin Bucureşti, deşi în număr redus, atestă un sculptorstăpân pe uneltele sale, care a ştiut ce să ia de la maeştriifrancezi Rodin, Bourdelle şi Maillol ceea ce a convenitpersonalităţii sale, ajungând la o exprimare personală,ce i-a fost recunoscută de cei care au scris despre el întimpul vieţii. Sculptura lui poartă amprentaimpresionismului, artistul folosind un modelaj care faceca suprafaţa volumelor să vibreze în contact cu lumina,conferind chipurilor expresivitate. „Eva” (bronz), unstrălucit nud, în care personajul este prezentat într-ograţioasă mişcare, ţinând în mâna dreaptă un măr, poatefi văzută în spaţiul verde din faţa fostului palat regal,astăzi sediul Muzeul Naţional de Artă al României.„Liseuse” („Cititoarea”) i-a fost inspirată de o actriţă pecând colabora la atelierele de butaforie ale CentruluiCinematografic „Cincita” din Roma, artistul urmărindpunerea in evidenţă a concentrării acesteia în timpullecturării textului rolului pe care urma să-l interpreteze.„Ostaş rănit” şi „Infanterist român” sunt ecouri aleparticipării sale directe la luptele de front din PrimulRăzboi Mondial. „Ţăran la arat”, o compoziţie realizatăîn bronz, imortalizează o scenă a muncilor agricole. Bustul Reginei Maria

Prometeu



Eugen Ungureanu

Rectangle

49

Ţăranul aplecat asupra coarnelor plugului, cei doi boiînjugaţi şi calul înhămat înaintea boilor, sunt înfăţişaţiîntr-o viziune realistă, cu elemente semnificative dedetaliu. Este bine pus în evidenţă efortul celor trei animaleantrenate în una dintre cele mai grele munci agricole, caşi atenţia cu care plugarul urmăreşte ca arătura să fiefăcută la adâncimea optimă. Sculptorul dovedeşte otemeinică cunoaştere nu numai a anatomiei umane, darşi a celei animaliere, confirmată şi de lucrarea „Fram,ursul polar”. În lucrările „Sfântul Gheorghe omorândbalaurul” şi „Prometeu” dramaticul este preponderent,compoziţiile sunt dinamice, realizate în planuri largi. Sf.Gheorghe se află într-o încleştare aprigă cu monstrul,formele sunt dezvoltate pe verticală. Suferinţa luiPrometeu, înlănţuit de stâncă şi sfâşiat de vultur, esteredată prin configurarea contorsionată a trupului şi prinexpresia sfâşietoare a feţei. În ambele compoziţii sesimt şi influenţe ale expresionismului şi chiar alecubismului.

”Nudurile” lui Gheorghe Leonida, cu personajefeminine surprinse în ipostaze şi atitudini diferite, suntremarcabile. Ele se disting prin spontaneitatea şi fineţeamodelajului, prin armonia proporţiilor şi expresivitateaformelor, având parcă în ele ceva din statuara antică(„Nud şezând”, „Balerină”, „Gimnastă”, „Nud”,„Aşteptare”, „Nimfă dormind”, „Visare”).

Busturile care îi reprezintă pe Regii Carol I, Ferdinand,Mihai I, Regina Maria sunt impozante, executate printr-un modelaj care le individualizează personalitatea, lescoate în relief sobrietatea şi demnitatea ce le-o conferă

rangul monarhic. Regina Maria este o persoană distinsă,de o frumuseţe clasică. Părul îl are strâns în coc şi poartăpe cap o diademă alcătuită din cercuri duble care seîntrepătrund. Ca bijuterii sunt vizibile cerceii şi un colierde perle. Umerii îi sunt înveşmântaţi într-o mantie cufalduri în relief. Decoraţia de pe piept reprezintă OrdinulNaţional Steaua României în grad de Mare Cruce.Întregul chip al Reginei emană căldură şi bunătate. Larândul său, postamentul este ornamentat pe partea dinfaţă cu o coroană regală încadrată de frunze de laur şide stejar. Pe Regele Mihai l-a portretizat la vârste diferite.Bustul care îl reprezintă în ipostaza de Mare Voievod deAlba Iulia îl înfăţişează în uniformă de tânăr ofiţer.Mantaua ce o ţine pe umeri este căzută într-o parte,lăsând sa se vadă unul din epoleţii vestonului, diferit caformă de cel al mantalei. Privirea şi întreaga expresie afeţei arată un tânăr hotărât, animat de înalte idealuri.Într-un alt bust, Mihai este îmbrăcat în uniformă degeneral de divizie. Ceea ce este notabil la aceste portreteale suveranilor României, este preocuparea artistuluipentru a citi în modelul său dincolo de aspectul fiziologicşi a pătrunde în psihologia acestuia, dar şi o deosebităgrijă pentru punerea în evidenţă a amănuntuluivestimentar, a accesoriilor militare, a redării nobleţei carei-o conferă vestimentaţia în acord cu rangul său social.Remarcabil pentru arta portretistică a lui GheorgheLeonida este şi basorelieful care îl înfăţişează pe doctorulCarol Davila. El evocă caracterul drept şi deschis alpersonajului aflat la vârsta maturităţii. Privirea îi estemeditativă, iar obrajii îi sunt încadraţi de bogaţi favoriţi.

Sculptor cu vocaţia figurativului, tradiţionalist caviziune şi mod de execuţie, dar deschis şi unor elementenoi de limbaj plastic, care ar fi putut evolua altfel dacăviaţa nu i-ar fi fost curmată atât de devreme, la nici 50de ani, colaborator la realizarea unuia dintre cele maimari monumente ale lumii, „Cristos Mântuitor”,Gheorghe Leonida rămâne un artist pe care istoria arteinu trebuie să-l excludă, iar opera sa, atâta cât se maipăstrează, trebuie cunoscută de specialişti şi de iubitoriide frumos.

Cristo Redentor (Rio de Janeiro)

Fram, ursul polar



Eugen Ungureanu

Rectangle


50

de nu-mi cred ochilor. Nu mă îngrijorează. Nu-mi credochilor. În numai o lună au dispărut toate, nu ca şicum s-ar fi terminat, ci de parcă ar fi fost retrase. Înprimul rând mâncarea, dar nu numai. Nu există săpun,nu există detergenţi, pastă de dinţi, hârtie igienică etc.,nu există nimic de strictă necesitate, minimumnecesar ca să te simţi om.” (Jelea Doina, Telejurnalulde noapte, ed. Vremea, Buc. 2005, p.30-31).

În acest infern dantesc, au existat şi oameni curajoşicare s-au împotrivit chiar cu arma în mână, cum a fostcazul lui Viorel Rovenţa, cel care în septembrie 1983intenţiona să-l lichideze pe Ceauşescu!

Povestea sa, puţin cunoscută din păcate, relatatăîn paginile lucrării de faţă, este demnă de un veritabilscenariu de film de acţiune, aproape neverosimil înatmosfera României anilor 80, cu furt de armamentde la un post de miliţie, urmăriri cu maşini şi schimburide focuri.

Apogeul disperării, a existenţei în această societatefără viitor, considerăm că îl reprezintă „auto-dafe-ul”silit al lui Liviu Corneliu Babeş, braşoveanul careşi-a dat foc pe pârtia Bradul din Poiana Braşov, pe 2martie 1989, în semn de protest împotriva regimuluicomunist, anul acesta împlinindu-se 27 de ani de laaceastă dramă!

Un martor ocular (n.n. scoţianul Douglas Wallance)preciza referindu-se la acest fapt şocant:

„Mă aflam cu un grup de prieteni la schi în PoianaBraşov, în martie 1989. Eram începător pe atunci şistăteam la baza pârtiei şi nu mă uitam la ceilalţi schiori.La un moment dat am văzut un foc şi am crezut căarde ceva, iar apoi am realizat că, de fapt, era un omcare ardea. Am început să alerg în direcţia lui, mi-amdat jos geaca de schi şi am încercat să-l sting. Darflăcările erau foarte mari. Se mai adunase lume în jurullui, iar în cele din urmă bărbatul a căzut la pământ şiam reuşit să-l stingem. Încă era viu… Iniţial am crezutcă a fost un accident, apoi am văzut o pancartă lipităde un copac, iar cei din jur mi-au spus despre ce evorba, despre o sinucidere politică.”

Babeş legase un cearşaf pe un copac, pe care ascris: „Stop murder! Braşov = Auschwitz!” (cf.„Adevărul”, 1 martie 2016- „Moartea unui erou”).

De ce este necesară această carte? Pentruadevăr, în condiţiile în care 52% din locuitorii Românieicred că PCR (n.n. Partidul Comunist Român) a fostmai bun decât actualele partide, iar 40% consideră că„era mai bine pe vremea lui Ceauşescu” pentru căatunci aveai un loc de muncă, o locuinţă, asistenţămedicală şi educaţie gratuite, şi pentru că memoriaare limite, se uită miile de morţi nevinovaţi, sutele demii de destine frânte, frica, frigul, foamea, întunericul(n.n. la propriu şi la figurat), umilinţa, mizeria,izolarea…

Istoria se repetă şi somnul raţiunii naşte monştri!

CEAUŞESCU - ULTIMUL STALINIST(urmare din pagina 22)

Concursul îşi propune să descopere şi să promovezenoi talente poetice şi critice şi se adresează, astfel,poeţilor şi criticilor literari care nu au debutat în volumşi care nu au depăşit vârsta de 40 de ani.

Concursul are trei secţiuni:POEZIE:1) Carte publicată – debut editorial: – Se vor trimite

2 (două) exemplare din cartea de poezie ap ărută înintervalul 10 mai 2015 – 5 mai 2016. Vor fi acordate 2premii: a) „Horaţiu Ioan Laşcu” al Filialei Iaşi a USR şi b)al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova.

2) Poezie în manuscris (nepublicată) - Se va trimiteun print (acelaşi volum şi pe un CD – un singurexemplar!) în 3 exemplare, care va cuprinde cel mult 40de poezii semnate cu un moto. Acelaşi moto va figura şipe un plic închis în care vor fi introduse dateleconcurentului: nume, prenume, anul na şterii, adresapoştală, e-mail, telefon. Se vor acorda şase premii carevor consta în publicarea a câte unui volum de poezie decătre editurile menţionate. Juriul are latitudinea, în func ţiede valoarea manuscriselor selectate, să propună sprepublicare şi alte manuscrise, în funcţie de disponibilitateaediturilor prezente în juriu (Paralela 45, Junimea, Charmides,Eikon, Vinea şi Princeps Edit).

Manuscrisele care nu vor primi premiul unei editurivor intra în concurs pentru premiile revistelor implicateîn jurizare, reviste care vor publica grupaje de poezii alepoeţilor premiaţi. Un manuscris, cel mai bun, poate primipremiul unei edituri şi al tuturor celorlalte reviste implicateîn concurs. Toţi poeţii selectaţi pentru premii vor apăreaîntr-o antologie editată de instituţia organizatoare.

3) Interpretare critică a operei eminesciene: - Se vatrimite un eseu de cel mult 15 pagini în 3 exemplare ( încopie şi pe un CD), semnat cu un moto. Acelaşi moto vafi scris pe un plic închis în care vor fi incluse dateleconcurentului: nume, prenume, anul na şterii, adresapoştală, e-mail, telefon. Se vor acorda premii ale unorreviste literare implicate în organizare. Eseurile premiatevor fi publicare în revistele care acordă premiile şi înantologia editată de instituţia organizatoare.

Festivitatea de premiere va avea loc la Ipote şti şiBotoşani în ziua de 14 iunie 2015.

Organizatorii asigură concurenţilor cheltuieli de masăşi cazare.

Lucrările vor fi trimise până la data de 10 mai 2016, peadresa:

CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞIPROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALEBOTOŞANI, Str. Unirii, nr. 10, Botoşani. Relaţii la tel.0231-536322 sau e-mail:[email protected].

PS. Se primesc grupaje de până la 15 pagini şi pee-mail!

R E G U L A M E N T U Lde organizare şi desfăşurare


mailto:[email protected]


Eugen Ungureanu

Rectangle

51

Ione

l N

EC

ULA

Nu mai ştiu când şi cum a ajuns pe masa meade lectură placheta de versuri Lacrimalabirintului (Editura Salonul literar, Focşani, 2011)cu o prefaţă semnatăde scriitorul GheorgheNeagu, dar, dacă tot amluat cunoştinţă de ea,încerc să dau seama deea. Nu ştiu nimicdespre autor, nu l-amcunoscut niciodată,ceea ce poate însemna,printre altele, condiţiaideală a unei cronici. Înfond, de la Maiorescuîncoace, ştie oricine cărolul criticii este săjudece opera,nicidecum autorul.

În succinta saprefaţă, GheorgheNeagu face o afirmaţiecare m-a derutat:Meritul luiConstantin Duşcă, spune prefaţatorul, este acelade a ne aduce în prim-plan fenomenul poeziei,condensat în pilule metaforice de mare densitatepoetică. Îl înţeleg. Între prefaţator şi prefaţat s-austabilit anumite compatibilităţi tainice şi pretextecare justifică gestul prefaţării, deşi metaforainvocată n-are, nici pe departe, funcţia revelatorie,în sensul în care o autorizase Lucian Blaga. Celmai adesea, autorul foloseşte sintagma (polenul

clipelor, corniţele sunetelor, hanul ierbii, plajafrunzelor, mareea florilor, soarele păpădiei), iaracestea nu se prelungesc într-un sens,

într-o idee, într-o reflecţie.Sintagma rămâne frântă,izolată, neîmplinită, deşiuneori este aproape de a sestructura într-un sens, într-undemers meditativ închegat.

Să subliniem totuşi căacolo unde verbul nu esteprohibit şi sintagma capătă odispunere verbală, autorulchiar izbuteşte imagini reuşiteşi surprinzătoare, care daumăsura posibilităţilor salelirice. Marea îmbăiazăluna sau căldura descheianasturii Fetei Morganasunt provocări pe nedreptreprimate înainte de a sefundamenta într-un corolar.

A sesizat bine acestaspect Anişoara Dobre

într-o frântură de cronică reprodusă de autor pe ultimacopertă a plachetei. Probabil că poetul are şi altevolume, dar lectura acestei alcătuiri mă conduce spreconcluzia că autorul ei nu poate fi creditat, deocamdată,decât ca posibilitate, ca promisiune de la care putemaştepta împliniri surprinzătoare, dar pe care nu le-amaflat în această alcătuire. N-ar fi rău, criticii să steacu ochii pe el şi pe viitoarele lui izvodiri.



Eugen Ungureanu

Rectangle

Revista Dunãrea de Jos - nr.169Revista Dunărea de Jos

EDITOR:CONSILIUL JUDEŢULUI

GALAŢICENTRUL CULTURAL„DUNĂREA DE JOS”

Str. Domnească, nr. 61,Galaţi, cod. 80008tel.: 0236 418400,

fax: 415590e-mail: [email protected]

ISSN: 1583 - 0225

Manager:Florina [email protected]

DTP: Ina Diana PANAMARCIUCEugen [email protected]

Culegere şi corectură:Laura DUMITRACHEIna Diana PANAMARCIUC

Din sumar:

Responsabilitatea pentru grafie,conţinutul opiniilor, argumentelorsau părerilor aparţine, în exclusivitate,autorilor.Materialele primite, publicate saunepublicate, nu se înapoiază. Redacţiarevistei nu împărtăşeşte întotdeauna ideileconţinute în textele publicate.

Alte detalii despre activitateaCentrului Cultural „Dunărea deJos” Galaţi pot fi aflate pe paginaweb a instituţiei (www.ccdj.ro/) saupe pagina de facebook ccdj Galati .Arhiva parţială a revistei se găseştepe site-ul instituţiei

Tematici:

Revista Dunărea de Jos este membrăAPLER (Asociaţia Publica ţiilorLiterare şi a Editurilor dinRomânia)

Numărul 170, ApriliePoezia interbelică

Numărul 171, MaiMetropolis

Galaţi-Brăila

Veselim de Dragobete - p. 2Târg de mărţişoare - p. 2Premii, premii... - p. 2Sala Sergiu Dumitrescu - p. 3Festivalul mărţişorului la Cahul - p. 4Reconstituirea iei tradiţionale - p. 4Doru Drăguşin, interviu de Vall Alexandru - p.5Petrecerea dezlănţuită a prefixelor, N. Bacalbaşa - p. 8În slujba lui Esculap şi a Sf. Francisc, N. Bacalbaşa - p. 9Textul ca intertextualitate, Cristina Hăulică - p. 11Intertextualitate, Izabela Barbu - p. 12Punctul de vedere, - p. 14La cafea cu Tovarăşul Ceauşescu, Gh. Bacalbaşa - p. 16Teatru, Dumitru Anghel - p. 18Îngeri în clepsidra iubirii, Victoria Fonari - p.20Ceauşescu - Ultimul Stalinist, Eduard Mihalcea - p.22Amprentele interiorizării, Octavian Mihalcea - p. 23Oreste Tafrali - inedit, Livia Ciupercă - p. 24Recital cameral - p. 25O carte OMAGIU, Ghiţă Nazare - p.26Artera diplomatică Galaţi-Iaşi..., Costin Croitoru - p. 29Ziua Mondială a Poeziei 2016 - p. 32Proză: Sfântul Petru în lanţuri (III), Ioan Gh. Tofan - p.34Misterele Galaţilor: De ce nu vii..., Violeta Ionescu - p.36Proză: Îngerul gri (VI), Constantin Tănase - p.38Cucerind cetăţile, Silviu Andrieş-Tabac - p. 40Nevoia de compromis, Valeriu Valegvi - p. 43Dicţionar Artişti Plastici Gălăţeni 107, C. Stoica - p. 44Morphochroma: Gheorghe Leonida, C. Stoica - p. 47Porni Luceafărul..., regulament concurs - p. 50Constantin Duşcă - un poet..., Ionel Necula - p.51





http://www.ccdj.ro/)


Eugen Ungureanu

Rectangle

REVISTA 169 MARTIE DE JOS 169 MARTIE.pdfpentru prima iubire, SCULPTURA, nu cunoaşte sintagma „a...

Documents

Transcript of REVISTA 169 MARTIE DE JOS 169 MARTIE.pdfpentru prima iubire, SCULPTURA, nu cunoaşte sintagma „a...