revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România

1

anul LXII * nr.12 (758) * decembrie 2011

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional

Adrian Popescu DEMONUL ªI STELIªTII 3

I. D. Sîrbu7 SCRISORI ACASÃ 4

Nicolae Mareº LUCIAN BLAGAªI FELIX ADERCA.CORESPONDENÞÃ 9

Victor Cubleºan MÃRTURIA DIALOGULUI 10

Florin BalotescuGELLU NAUM ªI CELÃLALTSPAÞIU POETIC 11

Florin LazãrAL. CISTELECAN –UN NUME ADUNATPE-O CARTE 12

Prozã de iarnãAlexandru Vlad O DECIZIE ORICUM TARDIVÃ 13Corin Braga LUIZA TEXTORISSE DEDUBLEAZÃ 18Simona Popescu ÞÃRILE 22Rareº Moldovan LA BÃI 26Bogdan Coºa AVEM ZECE DEGETE LA MÂINIPENTRU A ATINGE CERUL 27Adrian Schiop MEDICAMENTE 30Lavinia Braniºte O SÃPTÃMÂNÃ ÎN PRAG 33

René Ghil …DIES IRAE…(traducere de Aurel Rãu) 36

Florin MihãilescuMEMORIE ªI VIZIUNE 37

Cronica literarãAndrei Simuþ JURNALUL CA PROIECÞIEROMÂNEASCÃ ÎN POSTUMITATE 39Alex Goldiº POEZIA DE SENZAÞIE 40Victor Cubleºan CANIBAL 41

Ovidiu Pecican FILOSOFIE ªI LATINITATE 43

Ruxandra Cesereanu LISABONA ªI PONTEDE LIMA, O CÃLÃTORIE FLORALÃ 45Titu Popescu IMPRESII PORTUGHEZE 47

Cãlina Bora DE LA INTERIORITATEAAUTENTICÃ LA HYBRISUL CONSTRUIT 51

Ana-Maria Lupaºcu POEM 52

Ioan Pop-CurºeuLIVIU CIULEI,ÎNTRE VARIETATEªI UNITATE 53

Vasile Radu “FIRUL VRÃJIT”DIN STOGUL DE FÂN 55Alexandra RusMAGIA FIRULUI 56

Virgil Mihaiu AL 10-LEA JAZZ FESTDE LA CHIªINÃU 57

Mihai Pânzaru-PIM CARICATURI 59

CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2011 60

2

Coperta ºi ilustraþia numãrului: Angela Roman Popescu

Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad MoldovanRedactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Petru Poantã, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu,Camil Mureºanu, Ion Vlad

Comitetul ºtiinþifiic: Corin Braga (Universitatea Babeº-Bolyai), Miruna Runcan (Universitatea Babeº-Bolyai), Cãlin Andrei Mihãilescu, (Universitatea Western Ontario, Canada), Giovanni Magliocco

(Universitatea din Bari, Italia), Basarab Nicolescu (Preºedintele Centrului Internaþional de CercetãriTransdisciplinare, Paris), Ovidiu Pecican (Universitatea Babeº-Bolyai)

ISSN 0039 - 0852

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382,ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.

Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti(contact: [email protected] ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

[email protected]; www.revisteaua.ro

SUMMARY

Adrian Popescu THE DEMON AND THE“STARMEN” 3I. D. Sîrbu 7 LETTERS TO THE FAMILY 4Nicolae Mareº LUCIAN BLAGA AND FELIXADERCA. LETTERS 9Victor Cubleºan THE TESTIMONY OF THEDIALOGUE 10Florin Balotescu GELLU NAUM ANDTHE OTHERPOETICAL SPACE 11Florin Lazãr A NAME GATHERED ON A BOOK12

Winter ProseAlexandru Vlad A DECISION THAT CAMETOO LATE 13Corin Braga LUIZA TEXTORIS SPLITSHERSELF AWAY 18Simona Popescu THE COUNTRIES 22Rareº Moldovan AT THE SPA 26Bogdan Coºa TEN FINGERS TO TOUCHTHE SKY 27Adrian Schiop MEDICATION 30Lavinia Braniºte ONE WEEK ONTHE THRESHOLD 33

René Ghil …DIES IRAE… 36

Florin Mihãilescu MEMORY AND VISION 37

Book reviewsAndrei Simuþ THE POSTHUMOUS ANDROMANESQUE DIARY 39Alex Goldiº SENSATIONAL POETRY 40Victor Cubleºan CANNIBAL 41

Ovidiu Pecican PHILOSOPHY AND LATINITY 43Ruxandra Cesereanu LISBON ANDPONTE DE LIMA, A FLORAL VOYAGE 45Titu Popescu PORTUGUESE IMPRESSIONS 47

Cãlina Bora FROM AUTHENTIC INTERIORITYTO CONSTRUCTED HYBRIS 51

Ana-Maria Lupaºcu POEM 52

Ioan Pop-Curºeu LIVIU CIULEI, BETWEEN VARIETY AND UNITY 53

Vasile Radu THE “CHARMED STRAW” FROMTHE STACK OF HAY 55Alexandra Rus THE MAGIC OF THE STRAW 56

Virgil Mihaiu THE 10TH JAZZ FEST FROMCHIªINÃU 57

Mihai Pânzaru PIM CARTOONS 59

Summary of Steaua magazine 2011 60

3

Cel de al treilea volum al romanuluiAripile demonului, amplã construcþieepicã, având personaje clasice, dartehnici moderne, ne con-duce în oraºultransilvan al Univer-sitãþii ºi al Clinicilor,al teatrelor ºi al redacþiilor literare, alechipei de fotbal Universitatea ºi alrestaurantelor frecventate de boemaClujului. Prin intermediul unor scrisori, adresate unuiprieten studiind la Bucureºti, suntem ghidaþi de tânãrul,pe-atunci, Mircea Tomuº în viaþa burgului. Tabloul deepocã pictat minuþios, cel al anilor 60, aparenecotrafãcut (de memorii aranjate avantajos, autorulmãrturisindu-ºi deschis, categoric, într-o intervenþie cuocazia prezentãrii volumului, rezerva faþã de uneleprocedee artificiale de acest gen).

Relatarea este obiectivã, se apeleazã la presavremii, dar cãldura evocãrilor, foarte vii, simpatiile ºiantipatiile, motivate, nu lipsesc, din prima categorieface parte A.E. Baconsky, din a doua ConstantinDaicoviciu, cu adãugarea nuanþelor necesare, ca sãnumim douã nume doar din mulþimea celor admirabilportretizaþi. Intrat în redacþia selectei reviste Steaua,tânãrul absolvent de Filologie descrie figurilecunoscuþilor scriitori care scot la Cluj o publicaþie am-biþioasã ºi urmãrind criteriul estetic. Atmosfera cetãþiitransilvane, evenimentele sale, pulsul citadin, de laagapele din grãdina de varã a Casa universitarilor, laritualurile redacþionale steliste, sau la ºedinþelescriitoriceºti (cea de la Asociaþia Scriitorilor, unde einvitat scriitorul sovietic Valentin Kataev, dar ºivenerabilul Tudor Mãinescu are, datoritã unei bu-clucaºe greºeli de tipar strecuratã în textul despreultimul, un haz nebun) toate stau sub semnul uneirezistenþe la emanaþiile malefice ale demonului. Unulpolitic, insinuant, care ar vrea sã anuleze bucuriilesimple ale existenþei, ritmul peren, elogiat deromancier, normalitatea, ierarhiile valorice, sãanihileze orice umbrã de demnitate. Dublul limbaj,practicat de intelectuali, de scriitori mai ales,delimiteazã clar, chiar dacã nu pe faþã, lumea „lor”,pe „ãia” de noi. Grupul celor de la revista Steaua are,în optica autorului romanului, o excelentã formaþieliterarã, pe temeiul operelor marilor scriitori interbelici,recomandaþi consecvent de A.E.B, dar ºi unele cedãriminime, diplomatice, un „carnet sovietic”, de exemplu,glose la literatura marelui vecin, lauda unor confraþide-acolo, unele articole „pe linie”, impuse, pentru ase putea salva ceva mai preþios, vocaþia scriitori-ceascã realã a tinerilor de la lunarul clujean. MirceaTomuº nu judecã în alb ºi negru, se întreabã, legitim,de s-ar fi putut întâmpla dacã nu se „adera” – e verbulromancierului. Verb care l-a deranjat pe Aurel Rãu,considerându-l acuzator, nedrept. Cred cã e vorbadespre o neînþelegere. Ce s-ar fi ales de Steaua luiBaconsky, Aurel Rãu, Aurel Gurghianu, Victor Felea,

Leonida Neamþu, D.R.Popescu,MirceaTomuº însuºi – corector laînceput – dacã revista nu fãcea nicioconcesie ideologicã? Rãspunsulprozatorului este nu numai onest, darºi convingãtor: alþii, netalentaþii, ariviºtiimãrunþi, politrucii docili s-ar fi oferitbucuroºi sã ia locul numelor pomenite.

La fel raþioneazã poetul ºi redactorul-ºef Aurel Rãu,care conduce destinul revistei, dupã plecarea luiBaconsky. Nu vãd contrazicerea. Apoi, nici oamenide meserie, azi aproape uitaþi, din lumea bunã aliterelor, unii din interbelic, ca Eugeniu Sperantia,Florian Potra, Cornel Regman, Dumitru Florea-Rariºte, ªtefan Boºca, D.Vatamaniuc, RomulMunteanu, nu ar devenit, fãrã pomenitele concesiipolitice, redactori o perioadã, sau colaboratoripermanenþi... Nu ºi-ar fi început cariera literarã, aici,Mircea Zaciu, Ion Vlad etc. Problema „rezistenþei princulturã” are în al treilea tom al romanul lui Mircea Tomuºo interpretare limpede – nu se putea altfel, sau alegeaipactul sau nu publicai. Trebuie spus totodatã cã Blaga,prezent la Steaua prin traduceri, poeme originale,pagini din Faust, sau texte din Voiculescu, AdrianManiu, Pillat (model intangibil pentru steliºti), reintra incircuitul naþional cu preþul acestor concesii fãcutepoliticii. Mircea Tomuº nu foloseºte termenul luiCzeslaw Milosz din Gândirea captivã, cel de „ketman”,un intelectual care, de nevoie, adoptã o mascã în relaþiasa cu puterea (comunistã) dar sperã cã libertatea, vaveni, dar se ºi resemneazã. Se rezistã o zi, osãptãmânã la presiunile ideologilor, se ceda ceva, sesalva altceva, se pregãtea un nou numãr de revistã,douãsprezece numere, se aºteptau vremuri mai bune,nu veneau. Adaptarea la noul cod, la noul limbaj sefãcea pe nesimþite. Mircea Tomuº comparã noul limbaj,masca, cu o „valutã forte de uz intern”: aveai „baniilimbajului” „în punga memoriei” – „primeai o poliþã desupravieþuire”.

Demonul era „o aripã maleficã, uºoarã ºi greatotodatã, strãvezie ºi opacã, …. umbrind lumina lumiiîn miezul ei ascuns… faþa de giulgiu a întunericului”.Alteori demonul e un „abur fetid”, o miasmã de canal,o scursurã de zoaie. Demonul nu va fi înfruntat direct,ci prin miºcãri de înantare sau retragere, preþul plãtitpentru a publica, depinde de conºtiinþa fiecãruia.Steaua a fost, în anii deceniilor ºase ºi ºapte, revistacea mai atacatã de ideologii comuniºti de la centru,o publicaþie care, prin traduceri ºi comentarii eseistice,prin deschiderea spre universalitate, a anticipat revistaSecolul XX. Mircea Tomuº are meritul de a-i refacedin interior istoria, cu zeci de titluri de articole, poezii,citate etc., cu silueta memorabilã a redactorilor ei.Excelent portrertizat este Leonida Neamþu, un fel degraþios fluture ezitant, ºi admiratul A.E.B., cel care aimpus specificul revistei.

EDIT

OR

IAL

The Demon andthe „Starmen“

Demonulsi stelistii, ,

Adrian Popescu

4

Potrivit celor gãsite în arhiva ConsiliuluiNaþional de Studiere a Arhivelor Securitãþii, IonD. Sîrbu ar fi scris acasã, în intervalul dintre18 decembrie 1967 ºi 3 septembrie 1970, unnumãr de 6 scrisori. Tot din acest interval detimp am gãsit la un amic, profesor de desendin Cimpa – o localitate ruralã ce þine din punctde vedere administrativ de Petrila – o altãscrisoare pe care scriitorul a expediat-o peadresa unui fost coleg de liceu, juristulGheorghe Popa din Petrila. Cum respectivascrisoare nu am regãsit-o ºi în voluminoaseledosarele Sîrbu din arhiva CNSAS e depresupus cã a avut ºi Securitatea scãpãrilesale. E greu de crezut cã într-un interval deaproape trei ani, Sîrbu – un înrãit epistolar - sãscrie celor de acasã doar ºapte scrisori. Adicã,doar douã pe an…Scrisorile reproduse maijos, ºi aflate în arhiva CNSAS-ului, sunt

adresate familiei (sororii ºi mamei) iar una i-a fost trimisãdoamnei Clara Peck, o economistã de la Mina Petrila,cu care, spun petrilenii bine informaþi, scriitorul ar fi avuto romanticã idilã de tinereþe. Doamna Peck era o femeiefrumoasã, divorþatã ºi trãia într-o casã cu curte alãturi demama sa ºi de copilul sãu, Sisi, ce suferea de unpronunþat retard mintal. Casa lor era situatã în apropiereaºcolii care, astãzi, poartã numele scriitorului. Pe loculfostei case a doamnei Peck s-au ridicat, acum, unmagazin cu autoservire ºi o carmangerie. Ultima e unadin mândriile petrilenilor întrucât s-a fãcut din fondurieuropene. Doar numele staþiei de autobuz din apropiereCãprioara) ar mai putea sã ne ducã spre ceea ce a fostodatã frumoasa doamnã cu nume strãin. În drum spreºcoalã, copiii îl vedeau, adesea, sprijinit de gard pedomniºorul Sisi – de fiecare datã frumos îmbrãcat – care-i privea, cu ochi fãrã expresie, cum treceau pe lângã elºi cum îi aruncau priviri fugare ºi curioase. Copilul sedezvoltase peste mãsurã, din punct de vedere fizic, darmintea îi era tot mai înceatã. La Sisi ºi la el însuºi facereferire Sîrbu când vorbea de cei doi copii nenorociþi pecare d-na Klara Peck ar fi trebuit sã-i întreþinã, pe timpde un, într-un scop nobil ºi înalt intelectual. Unul ar fiînvãþat sã citeascã iar celãlalt sã scrie liber, fãrã grijasupãrãtoarelor chestiuni de ordin material. Scrisoareape care i-o scrie fostului sãu coleg de la Liceul de bãieþidin Petroºani, Popa Gheorghe, e o propunere de a uitatrecutul recent ºi de a relua o veche prietenie. „Singurulom din lume care mã considerã trãdãtor ºi ingrat eºti tu”îi scrie scriitorul care, acum, se laudã cu succesele saledramaturgice. Cât timp a fost regizor tehnic la TeatrulValea Jiului din Petroºani, Sîrbu a fost nevoit, mereu, sãapeleze la fostul sãu coleg pentru a-l ajuta la întocmirea

devizelor ºi a actelor administrative. Popa lucra, ca jurist,la o întreprindere ce se îndeletnicea cu comerþul alimentarpe Valea Jiului ºi era, oarecum, familiarizat cu chestiunilecontabile ºi concrete. El era, la origine, momârlan(bãºtinaº, în limbajul Vãii Jiului) din Cimpa unde avea ogospodãrie temeinicã ºi unde Sîrbu plãnuia sã-i facã ovizitã. De altfel, la fiecare venire în Vale, Sîrbu intenþionasã ajungã la fostul sãu coleg pentru a-ºi procura brânzã,un produs extrem de greu de gãsit pe piaþã ºi care eraconvins ca-i putea face foarte bine la tratarea diabetuluisãu incipient. Ca notã generalã, toate scrisorile trimisepetrilenilor sunt pline de relatarea succeselor(augmentate cu bunã ºtiinþã) care trebuiau sã întreþinãideea cã cel plecat de acasã e bine, sãnãtos ºi cã începesã cucereascã, inevitabil, lumea literarã. Singura ranãdeschisã ºi nevindecatã a scriitorului e drama nepotuluisãu, Dorel – fiul surorii sale, care deºi foarte dotatintelectual a rãmas sã lucreze între muncitorii de la minaPetrila. Aºa a fãcut pânã la ieºirea sa la pensie. Scriitorulse învinovãþeºte cã, poate, datoritã dosarului sãu decadre, nepotul sãu nu a avut acces la ºcoli mai înalte ºila o slujbã de intelectual. Una dintre scrisori face referireºi la mãtuºa Johanna (una din surorile mamei saleemigrate în Brazilia) pe care Sîrbu a descoperit-o la SãoPaolo, cu ajutorul Crucii Roºii internaþionale, ºi cu caresperã sã refacã firele rupte ale familiei sale multinaþionale,odatã cu pãrãsirea Coloniei petrilene de cãtre o partedin mãtuºile ºi de unchii sãi.

Mihai Barbu

SCRISOAREA I: Tu îmi rãmâi sorã, inimã,durere, regret

Destinatar: Irina SîrbuBloc Dimitrov, nr. 22, sc. 3, ap. 3, PetroºaniExpeditor: Ion D. SîrbuTeatrul Naþional Craiova

Craiova, tot 18 Dec. 1967

Baby,

Acum cinci minute‚ þi-am expediat, recomandat,o scrisoare care a vrut sã fie scurtã ºi ultimativã – ºia ieºit lungã ºi sentimentalã. Sper cã o vei primi ºicã, în sfârºit te vei catadixi sã-mi rãspunzi. De la poºtãam trecut pe la Radio. Am de luat bani pentru o schiþãºi un interview (transmise în Nov.). Am fost cotat cu450 lei – primesc 109 lei, în urma bruscelor economiibugetare survenite la sfârºitul anului. Lizica a mizatpe aceºti bani; va fi f. decepþionatã. Ce sã fac? Amintrat la Minerva sã beau o bere (cu cei 9 lei). Stauaici ºi-þi scriu. Mã gândesc, mai nou, f. mult la Dorel.Îl vãd mereu, roºu la faþã, mânios pe viaþã, obscur ºilucid în aceastã obscuritate. Priveºte înapoi, în susºi în jos, cu mânie – e un ratat inteligent ºi tragic.Luciditatea lui scapãrã odatã pe zi, odatã pe lunã.

I.

D.

Sî

rb

u

Mihai Barbu este profesor de literaturã românã înPetroºani, eseist, cercetãtor literar. (Mihai Barbu isprofessor of Romanian litterature in Petroºani, essayist,and literary historian)

5

Dar scapãrã. Dorel e un erou pozitiv într-o piesãcontemporanã. (Am ºi gândit o asemenea piesã.Poate cã o voi scrie. Iatã povestea (pe scurt): „Într-ofamilie de mineri vechi, de Crãciun, e aºteptat Unchiul.De o mamã bãtrânã ºi bunã (Mama), un domn totbãtrân ºi trist (Tata), de o sorã care s-a jertfit (Tu) – ºide un nepot care a refuzat sã facã ºcoalã ºi a rãmasmuncitor. Unchiul (nu sunt eu) a umblat prinstrãinãtate, e o personalitate, vorbeºte la televizor, escriitor, gazetar, de cinci ani nu a mai gãsit timp libersã vadã oamenii care l-au fãcut om. Acum, cu o soþietânãrã, cultã, fandositã, franþuzoaicã – vine sã-ºirevadã originea socialã (a fãcut, mereu, caz de asta).Aici începe drama. Confruntarea unui parvenit social(ceea ce am refuzat eu sã fiu) cu un foarte cinstit ºiscârbit muncitor (Dorel). Nepotul îºi dã seama cãsacrificiul sãu, al bunicului sãu (fost luptãtor roºu) s-a cristalizat în aceastã lichea parfumatã de ridicol ºicompensatã de ofuscata sa soþie (cu inima la Parisºi cu curul la Mamaia). Pentru ce am luptat, pentruce a luptat clasa muncitoare? Pentru ca sã-i creezepe aceºti paraziþi bogaþi ai mizeriei noastre continue?Unchiul e dezavuat de Tata (ce am visat, ce a ieºit)de sorã (pentru cine m-am jertfit) ºi, mai ales, de Dorel.Care spune, la un moment dat (act III): „Vrei sã-þispun de ce am refuzat sã intru la liceu, sã învãþ?Fiindcã detest intelectualii. Fiindcã dispreþuiescoamenii care mint, care scot panglici pe gurã, carese aranjeazã comod înjurând în scris comoditatea,care trãiesc din banii luaþi pentru cã lãudau frumosmizeria urâtã…”, etc. Piesa ar fi o confruntare logicãºi paralogicã a douã generaþii a douã mentalitãþi.Poate, requiem-ul literar a ceea ce noi am numit,cândva, „lupta de clasã”. Bineînþeles, ideea rãmâneîn germeni, idee. Nu o voi scrie (deocamdatã). N-arerost sã spunem adevãruri. Trãim o epocã în careminciuna s-a materializat ºi a devenit lege. Ce rost aresã scormonim vechi dureri petrilene? Ce rost are?Dar þi-am povestit întreaga aceastã elucubraþie fiindcãmã gândeam la Dorel. La anonima sa dramã. Laobscurul în care trãieºte. La ceaþa, neputinþele ºi inerþiaprin care se consumã. La soþia lui (care nu aude), lafetiþa lui (pe care, încã, nu o cunosc). Povestirile melepetrilene au murit în sertar. Dacã aveam noroc apãreauîn 1958. N-am avut. Acum mi-am adunat opera: amun volum de teatru, unul de scenarii, un volum de satire.Povestirile petrilene le-am aruncat la coº - aºa cum lacoº stã astãzi întreaga clasã muncitoare. Nu se mai„poartã” minerii, e penibil azi sã scriu despre oamenisimpli, care muncesc ºi sperã (sau nu mai sperã).Revista „Luceafãrul” mi-a refuzat o nuvelã cu mineripentru motivul „puneþi probleme delicate, nu suntemîn mãsurã sã judecãm dacã sunteþi just sau injust”. Înschimb, apar nuvele cu homosexuali, cu alcoolici, cuelucubraþii. Totul e permis, afarã de…(Moartea ta printine, Israele! Vechiul Testament, cap.V, verset XVIII)Eu mereu îl vãd în ceaþã pe Gaia bãtrânul, îl aud ºi îlvãd strigând: „va veni o zi, când vom fi egali”. Suntem,dragã Baby, egali. Doar cã unii sunt mai egali decâtalþii. Mi-aduc aminte de Biro bacsi, de Gârbovean ºide alþii. Îmi aduc aminte de nopþile când fãceamregistrele de casier ale tatãlui meu. Tu nu ºtii, erai prea

micã, mama înjura sindicatul (o costa prea mult), tataofta, citea broºuri roºii. Ce a rãmas din tot ce au visataceºti apostoli? Giurgiu a rãmas. ªi cu asta am spustotul. Facem bilanþuri de existenþã. Sã le facem. Cumau trãit pãrinþii noºtri? Cum trãim noi? Ce s-a spus?Ce s-a fãcut? Eu am renunþat la probleme. Am plãtitgreu ºi lung impozit de viaþã ºi moarte pentru ele. Acumconsider cã am caracter (ceea ce e f. rar) cã am rãmascredincios testamentului de cinste ºi de omenie a tatãluimeu, cã realizez în fraze formidabila inteligenþã amamei mele ºi cã încerc sã conºtientizez destinul ratatal nepotului meu. Tu îmi rãmâi sorã, inimã, durere,regret. Asta e o sorã,

Gary

(Dosar Ion D. Sîrbu, 146823, vol.1, fond urmãrirepenalã, p. 322 )

Securitatea adaugã, la sfârºitul scrisorii, oMenþiune:

Indicativul 33/AG/ Serviciul I cere corespondenþainternã a numitului Sîrbu Dezideriu str. Romul nr.1,sc. E, ap. 95 Craiova (ºi Teatrul Naþional Craiova).Credem cã Ion D. Sîrbu (Teatrul Naþional Craiova)este una ºi aceeaºi persoanã cu Sîrbu Dezideriu.(p.183)

SCRISOAREA II: Am constatat cã sunt foarteprost administrator de bani ºi bunuri

Expeditor: Ion D. Sîrbustr. Romul, nr.1, uºa E, ap. 95, CraiovaDestinatar: Irina Sîrbu, bloc Carpaþi, nr. 21 / II,

blocul 21, sc. III, ap. 3 Petroºani

Craiova, 14. 01. 1969

Dulce sorã,

Iatã, de o sãptãmânã, se duce bãtãlia între mineºi Radu. Azi am câºtigat bãtãlia, la sfat, la Partid.Penibil. A trebuit sã- mi retrag cererea mea dedemisie, rãmân cu puteri depline, sclav, deocamdatã,al acestui „nenorocit”. Plecarea mea la tine se amânãcu câteva sãptãmâni. Acum plec la Bucureºti ºi obþinun concediu fãrã platã (de creaþie) pe 3- 6 luni, directde la Ministru (Ion Brad). Aici nu mi se poate aproba.Teatrul e în pom, eu sunt singurul creier dezinteresatºi lucid: actorii sunt cuprinºi de panicã ºi dezmãþ.Repertoriul e în aer. Conferinþa mea a avut maresucces. Sper cã mama þi-a arãtat materialele trimise.Va scrie ºi Lizica. Dar acestea sunt chestiuni prealocale. Iatã de ce îþi scriu Bebi:

-Dupã o lungã ºi jalnicã experienþã am constatatcã sunt foarte prost administrator de bani ºi bunuri

-Studioul Bucureºti, printr-o generozitate care m-a flatat, mi-a evaluat scenariul dupã aprobarea intrãriiîn producþie la 55.000 lei. Îmi reþine 12.000 lei daþiavans în ultimii doi ani (de fapt pentru „Bivoliþe” dartrecute la contul cel nou). Impozite plãtesc (fiind peste50.000 lei) nu ºtiu cât: cam 25 la sutã (vezi tu, înlichidator, la venituri artistice excepþionale). Datorii la

6

fond am 4-5.000 lei. Dupã calculele mele voi mairãmâne cu cca. 30-35.000 lei din 55.000 lei. Poate ºimai puþin. Totuºi suma e serioasã, e cea mai serioasãsumã din viaþa mea. O voi încasa la 23.01.1969 laBucureºti…

(Securitatea rezumã restul scrisorii: O invitã pesora sa sã-l însoþeascã la Bucureºti în ziua în careva ridica banii ºi sã-l ajute sã organizeze administrareaacestor bani.) (vezi p.172)

SCRISOAREA III: Eu vreau sã plec, sã mãcãlãguresc literar, vreau sã-mi realizez, acum, la50 de ani, visul meu de totdeauna: un an deliteraturã, liber ca vântul, un an numai deliteraturã.

Destinatar: D-nei Klara PECKMina Petrila/ Serviciul Muncã ºi SalariiPetrila, Judeþul HunedoaraExpeditor: Ion D. SîrbuTeatrul Naþional Craiova

Craiova, 22 I 969Stimatã D-nã Klari,

La noapte plec la Bucureºti. Cu Baby, pe caream racolat-o cu forþa. O iau sub titlu de secretarãparticularã (contabil, casierã, dactilografã). Mã ducsã încasez, în sfârºit, bani pentru „Pragul albastru”(pe care sper cã ai avut rãbdarea sã-l citeºti).

Acum, totul ar fi în ordine. Aº putea, pe un an dezile, sã mã retrag într-o camerã, sã închid uºile, sã uittotul, sã-mi amintesc de totul – ºi sã scriu. Am banipentru acest concediu. Dar nu se poate. Blaga spuneaodatã: „de ce plânge vântul când se izbeºte de coarneleunei mori de vânt? A devenit util.” Aºa ºi eu, plâng, amdevenit util, nu mã lasã ºtabii, vor cu forþa sã mã facãdirector la Naþional, nu vreau, mi-e ruºine, refuz mereu,e caraghios – dar stau pe loc, fac treabã, chiulesc casã scriu, oficial, scriu… am devenit util.

Mi s-a permis sã vin la ora 10 la birou. Am treisubalterni. Plec la 1. Primesc 2 cafele, o dactilografã,o secretarã; o bibliotecarã mã întreabã, perfid, ceam visat noaptea, cum stau cu ficatul, ce mai facemama.

Eu, nimic… Eu vreau sã plec, sã mã cãlãgurescliterar, vreau sã-mi realizez, acum, la 50 de ani, visulmeu de totdeauna: un an de literaturã, liber ca vântul,un an numai de literaturã. (Þin minte cã-þi spuneam,sã mã þii tu, ca ºi pe Sisi, doi copii nenorociþi – sã neþii ºi sã ne dai de mâncare; el sã înveþe, eu sã scriu.Nu s-a putut. Ai o mamã – ºi ce mamã – mama mãsii).

Revin. Voi încerca un concediu medical: numerge, sãnãtatea mea e legendarã. PoateBucureºtiul sã mã cheme, pe o lunã - douã, vãd eu,sã scap de aici unde cãcatul mi-a ajuns la gurã. Ieriam prezentat o expoziþie, azi am condus o delegaþiegermanã. Peste o sãptãmânã, vin niºte finlandezi,apoi inaugurez ciclul de „Dialoguri provinciale” cuEcaterina Oproiu ºi Valentin Silvestru. Apoi scriu treiarticole nemþeºte (sunt unicul român cooptat de presagermanã - ºtiu ei de ce), scriu alt articol despre

murdãria din parcurile noastre publice, dupã care oaltã conferinþã despre pictura abstractã la cerculliterar.

Între timp (iartã-mi scrisul, scriu la birou, mi-amuitat ochelarii acasã) plec la Bucureºti la noapte, apoila Cluj (unde am sub tipar un volum), noaptea tuºesc,dimineaþa am o stare de vomã falsã, aº vrea, totuºi,sã termin cele cinci lucrãri începute: 2 piese, 1scenariu, 1 roman, 1 volum de aforisme despre„viaþã”.

Aº dori sã-i cumpãr lui Dorel o maºinã de cusut,mie – o maºinã de scris, lui Baby – o maºinã a fericirii.Poate o cãlãtorie în Ungaria sau Cehoslovacia. Vreau,deasemeni, sã-mi cumpãr douã costume de haine ºiniºte pastile sã mã las de fumat (franþuzeºti). Vreausã fac la cimitir o cruce pentru Tata ºi, dacã se poate,

sã cumpãr un loc de casã, de vilã (cu pomi, iarbã,fântânã) aproape de ai mei. (Este în Petrila o grãdinã,i se spune Freisinger, între cârciuma fostã Cuþureanuºi familia Borody. E spre Kokosvar, dar are ieºire spreºosea. Nu are nici o clãdire. Nu ºtiu a cui este.Intereseazã-te, poate o cumpãr.)

Între timp nu dorm nopþile, suflu greu, inima îmidã semne de moarte. Stau cu ochii în tavan, fumezºi mã gândesc la cele trecute ºi afumate timpuri ceconstituie biata mea viaþã, la stupida semnificaþie aidealurilor mele, la tragicul ridicol al dragostei melefaþã de oameni. (Piesa „Frunze care ard” îmi estecerutã în R.D.G. Nu ºtiu dacã o voi trimite. ªi acum,la noapte, plec sã înfrunt rechinii din Capitalã. Mãpregãtesc, îmi ascut inteligenþa ºi dinþii – falºi).

Doamnã,Am o piesã bunã, cea mai bunã pe care am

scris-o (pânã acum).Vreau s-o traduc literar înmaghiarã. Mã poþi ajuta? Plãtesc. Plãtesc eu, UniuneaScriitorilor. Dacã se joacã – 8 % revin traducãtorului.Fã-mi o legãturã cu lumea ta, poate gãseºti un anonimpoet-literat-filozof maghiar, care în timpul sã-mi facãtraducerea (plus dactilografierea în 5 exemplare). Evorba de Arca bunei speranþe (A fo ramenyseg arkya)pe care sunt nevoit s-o trimit la Budapesta. Te rog sãfii discretã: nu mai arãþi nimãnui aceastã scrisoare.Astfel nu-þi mai scriu. Sunt o persoanã oficialã, îmiiau mãsurile respective.

Gary

Irina ºi I. D. Sîrbu

7

(Din Arhiva CNSAS – Dosar Ion D. Sîrbu,I46823, vol. 1)

SCRISOAREA IV : Familia mea a fost oinsulã de curãþenie ºi frumuseþe

Exp. SÎRBU D. IONTeatrul Naþional CraiovaD-nei Irina Sîrbustr. Carpaþi, nr. 2, scara 3, ap. 3Petroºani, Jud. Hd 1 ianuarie 1970, Craiova

Dulce Baby,

(Nu te speria: aceastã scrisoare este dictatã desoþul meu care este în crizã ºi pe care o redau caatare, ca simplã secretarã a gândurilor sale)

Îþi vorbeºte Gary; mama mea bunã mi-a dat ceamai înaltã satisfacþie filosoficã a vieþii mele deºi i seterminã trupul cu de-amãnuntul ºi pe zi ce trece, totuºieu rãmân cu formidabila mândrie a inteligenþeinemaipomenite, extraordinare, a acestei femei. Tuzici cã doarme 18 ore pe zi. Eu te cred, dar cele 8 orecare a stat cu mine treazã ºi în care timp mi-a fãcutfoarte sintetic analiza destinului meu – eu amconsiderat cã e cazul sã trecem la concret.

Ca fiu al mamei mele ºi ca unicul ei moºtenitorspiritual al divinei sale inteligenþe eu, personal,consider cã mama mea, în aceastã ultimã fazã aexistenþei ei a avut o sublimã luciditate. Mie mi-a spustrei lucruri:

a) sã nu te înrãieºtib) lumea e foarte urâtã ºi reac) familia mea a fost o insulã de curãþenie ºi

frumuseþeÎn clipa în care spun aceste lucruri am alãturi pe

marele Caragiale, pe tristul poet Blaga ºi pe gigantulardelean care se cheamã Liviu Rebreanu (fostulsecretar al Teatrului Naþional din Craiova).

Dragã Baby, scrisoarea aceasta nu e o scrisoare.Este o mãrturisire de viaþã, de moarte ºi de veºnicie.

Te sãrutã cu nesfârºitã dragoste, Gary

(P. S. ) Azi, 25 IV 1970- orele 18- fãcândcurãþenie în biroul meu, am gãsit aceastã scrisoare„netrimisã”. Ti-o trimit acum. Rãmâne actualã.

(Arhiva CNSAS, Dosar Ion D. Sîrbu, nr. 15265-2, pp. 89-92)

SCRISOAREA V: Patru frumoase cucoane –ºi vesele prietene ale mele – veniþi dupã mine!

D-nei IRINA SÎRBUCarpaþi 2, uºa 3, ap. 3PetroºaniExpeditor: Ion D. Sîrbustr. Romul 1, ap. 95Craiova

Craiova, 19 martie 70

Dragã Baby, Dragã Mamã,

Azi am scris o foarte frumoasã scrisoare în limba

englezã cãtre tanti Johanna. Aºa m-au sfãtuit„specialiºtii”, limba englezã e o limbã internaþionalã,preferatã maghiarei sau germanei.

„My dear aunt Johanna”, draga mea mãtuºãJohanna, ºi am spus ce cred eu despre Poldi. Amdat adresa mea ºi a lui Baby din Petroºani. Scrisoareaam trimis-o recomandat, par avion, la São Paolo, (azi,19 III 1970). Baby, am aranjat de ziua premierei(anunþatã cu douã zile înainte) vii la Craiova. De aicipleci cu d-na Rodica (care conduce splendid nu ºimai puþin splendidul Mercedes Benz), cu Lizica ºi cuJenny Cîºu – patru frumoase cucoane – ºi veseleprietene ale mele – veniþi dupã mine (eu plec cu treizile înainte) la premiera mea. Are sã-þi facã plãcereaceastã cãlãtorie - aventurã. ªi sper sã-ºi facã plãcereºi „Arca…” mea. De bani, întreþinere, hotel, mâncare,chef se îngrijeºte Gary. Tu s-o laºi pe mama în bunãgrijã ºi sã vii.

Banii mei, pe anul acesta, îi primesc (am aflat)pe 4 Aprilie. Pânã atunci ne descurcãm cum putem.

Te sãrutã ºi o sãrutã special pe mama, Gary

SCRISOAREA VI :Tot timpul am þinut sã terãsplãtesc. Nu cu bani: aºa ceva e absurd întrenoi doi.

Craiova, 12 iunie 1970

Dragã frate Gheorghe,

Mi-ai scris: nu þi-am rãspuns. Am fost la Petrilade câteva ori: nu am îndrãznit sã te caut. Mi s-aujucat niºte piese la Petroºani: þi-am trimis invitaþiile laprimãrie, nu ai venit. („Frunze care ard” 1968, „Arcalui Noe” 1970) De trei ori am vrut sã trec dealul cãtreJieþ – mi-a fost teamã de gura ta, de inima ta bunã ºicinstitã. Te visez, uneori, noaptea ºi când mã îmbãt –spune nevastã-mea – declar cã „singurul om din lumecare mã considerã trãdãtor ºi ingrat eºti tu”. Poate,poate, zic, pe bunã dreptate.

Adevãrul este cã la Petroºani tu ai fost cel carem-a ajutat cel mai mult prin sprijinul politic la Stoicansau în lupta cu cretinul de Brujaici, în faptul cã m-aiiubit ºi mi-ai redat încrederea în oameni, în dreptate,în frumuseþea ºi justeþea condiþiei noastre de astãzi.Eºti, dupã pãrerea mea, unul din puþinii comuniºtiadevãraþi pe care i-am cunoscut. Eºti franc, eºtideschis, faci, înveþi, ajuþi. Pe mine, cel puþin, m-ai scos,cu optimismul tãu, din destrãmarea viguroasã în carecochetam cu sinuciderea. Îþi mulþumesc, frateGheorghe Popa, pentru cã, sã ºtii, tot timpul am þinutsã te rãsplãtesc. Nu cu bani: aºa ceva e absurd întrenoi doi.

Dar am dorit sã muncesc, sã scriu, sã ajung unnume, ca þie sã nu-þi fie ruºine de prietenia noastrã.Am scris o piesã, alta, a treia. Acum sunt la a 7-apiesã scrisã. Ultima jucatã „Arca bunei speranþe” aavut cea mai formidabilã presã pe care a cunoscut-oun autor român în ultimii 50 de ani. S-a jucat mult(750 spectacole cu trupa din Piatra Neamº), se vamai juca la Bucureºti, la Teatrul de Comedie ºi, înþarã, la alte cinci teatre. Se traduce simultan în 4 limbi.

8

Deci, am reuºit. Eu, Ion D. Sîrbu, modestul ºef deproducþie (cãruia tu îi fãceai devizele la Teatrul de laPetroºani) câºtig 400 lei pe searã. Alte trei piese alemele sunt în lucru. Un film e pe cale sã-l vândamericanilor.

N-am maºinã – în schimb i-am fãcut tatãlui meuun mormânt frumos. Mama mea trãieºte ca o reginã– pe sorã-mea o ajut, nepotului îi completez salariul.Am dat 50.000 lei (pânã la sfârºitul anului) pentrusinistraþi.

Acum e momentul sã ne împãcãm. Eu vin ºizic: frate Gheorghe, te-am ocolit fiindcã eram mic,neputincios ºi sãrac. Acum sunt tot sãrac dar am unnume bun în þara asta. ªi-am fãcut ceva. Ceva mare,care va rãmâne. Acum, te rog sã primeºti mâna meaºi sã accepþi a mã primi în luna Julie (pentru o zi) însplendida ta momârlãnie.

Cu nesfârºitã dragoste ºi recunoºtinþã,

Ion D. Sîrbu(Scrisoare comunicatã de prof. Petricã Birãu-

Cimpa/ Petrila)

SCRISOAREA VII: Totul e în rate. Gândeºte-te ºi tu. Sã facem pentru copii.

Craiova, 3 sept. 1970

Dragã Baby, Dragã Mamã,

Ce sã spun? Totul e bine, în ordine. Lizica deieri e numai a casei. E f. tristã. Îi mulþumesc din inimãlui Baby pentru „sîrbeasca” ei generozitate. Ea setemea cumplit cã Baby, aflând vestea ºomajului ei, îiva face reproºuri. Se considerã balast ºi parazit. Princomportare dumnezeiascã a lui Baby (în duminicavizitei ei), o piatrã de moarã i-a cãzut de pe suflet.Voi avea eu grijã sã-i cadã ºi celelalte. Fiindcã e bunã,cinstitã, mã iubeºte ºi mã ajutã.

Peste câteva zile cumpãrãm o maºinã de scris.Îmi va bate la maºinã „opera”. Volumul de teatrutrebuie sã-l predau la 1 Oct. Apoi vine volumul denuvele (satirice). Scriu tot la 5 zile câte un articol înpresa centralã (ºi localã). Mâine, de pildã, dau unlarg interview revistei „Uj vilag” (Flacãra maghiarã).Am scris un articol pentru „Contemporanul” (ieri l-amtrimis). Azi corectez articolul pentru „Scânteiatineretului”. În „Ramuri” mi-a apãrut un alt articol.Mâine, în „Înainte”, un studiu. Mã rog, îmi fac numele,scriu ca sã pregãtesc opinia publicã pentru primireabunã a piesei mele. La Bucureºti, au începutrepetiþiile. Amza Pellea mi-a dat un telefon, mergetotul f. f. bine. În 15 Oct., premiera. La Oradea, la 1Oct. (acolo nu ºtiu cum merg lucrurile). La Brãila, pe5 Ianuarie. Acolo, aflu cã Teatrul Maghiar din Cluj eîn tratative cu Molnar Tibor, traducãtorul meu. ªiTeatrul German din Sibiu, cu Wolf Aichelburg, cel caremã „traduce” în nemþeºte… Acum îmi intrã laNaþionalul craiovean piesa „Simion cel Drept”. Iar laBucureºti, Teatrul Giuleºti mã cheamã pentru „Ocaprã…” (îi voi schimba titlul). Se spune, neoficial, cãSergiu Nicolaescu, cel cu „Mihai Viteazu” ºi „Dacii”va veni la Craiova sã discute cu mine realizarea în

comun a filmului „Întoarcerea tatãlui risipitor”.Nu ºtiu dacã este adevãrat, ºtiu cã Florian Cãlin

a fost în audienþã la Ministrul Tineretului (Iliescu),cerându-i sã sprijine realizarea acestui film. („Pragulalbastru” a intrat în „planul ferm”, adicã sigur. Dar…Horia Popescu e pe cale sã se retragã ºi… am auzit…Ciulei va fi cel care va face filmul. Vorbe, bârfe, D-zeu ºtie…)

………..Am dat ieri telefon de la birou lui Daniel la Petrila

- spital. I-am spus cã ce am putut (f. puþin) am fãcut.M-a anunþat cã sâmbãtã mã va cãuta. A fost f. fericitcã nu mi-am uitat promisiunea fãcutã.

……Bani – ioc. Sezon de castraveþi. Covali de la

Piatra Neamþ mi-a dat un telefon, m-a înjuratspunându-mi: din cauza succesului din piesa ta, Ara(Carmen Galin) a fost angajatã la Teatrul NaþionalCluj iar Cornel Drãgan (Jafet) de Naþionalul Bucureºti.Acum repetã piesa cu înlocuitori. Are sã mai facã un

turneu cu ea înstaþiunile climaterice demunte.

……N-am luat con-

cediu nici eu, nici Lizica.Adevãrul e cã îl voi faceaºa: 3 zile la Oradea, 5zile la Buc., 3 zile –Brãila, 3 zile – Cluj, 7zile – Sibiu (În 15 Oct.se împlinesc 30 de anide la înf i inþareaCercului literar ºi 25de ani de la apar i -þia gazetei. Blaga,Stanca – morþi, IonNegoiþescu, Regman,Tudoran, Doinaº,Enescu, Cotruº, Sîrbu,Olteanu, etc. culturã ºiAstra – patroni). Nereîntoarcem în fru-

moasa noastrã disputã. (Voi merge cu Lizica.Poate vii ºi tu!?)

……

O ciudatã scrisoare am primit de la un oarecareAdam, fost elev de-al meu din Cluj, care e ºtab laDeva. A aflat (oi fi cobit la o cârciumã) „cã doresc sã-mi construiesc o vilã în Þara Haþegului”. Mi-a aleslocul (2 hectare) pe dealul Zimbrului: 500 metri deoraº (Haþeg), pe deal (150 pruni, restul pini), în faþãminunea Retezatului. Apã, electricitate, gaz. Vila (8camere, etc.) m-ar costa 80.000 lei. Locul, simbolicplãtit, doar 2.700 lei. Hunedoara vrea sã-ºi încurajezetraficul de scriitori.

Toatã noaptea m-am gândit. Eu ºtiu?! Poate…Ar fi frumos. Banii îi am sau îi voi avea. Totul e înrate. Gândeºte-te ºi tu. Sã facem pentru copii.

(Arhiva CNSAS, Dosar Ion D. Sîrbu, 15265-2,pp. 79-80)

Lizica Sîrbu

9

Nu cred sã se fi elucidat pânãîn prezent relaþia dintre FelixAderca, acel Domn „literat completºi nespecializat” – cum ironic i-aspus Tudor Arghezi autoruluiÞapului – ºi poetul Lucian Blaga,filosoful ºi diplomatul în vogã înpresa din perioada interbelicã.

Reþinem de la început cã întrecei doi scriitori au existat relaþii deprietenie care precedau plecareaîn postul diplomatic la Varºovia alautorului Fenomenului originar,volum apãrut în 1925. La secþia demanuscrise a Academiei Românese aflã douã scrisori ºi patru vederitransmise de Blaga lui FelixAderca, printre care un text scrispe un carton în format ¼ dintr-opaginã A-4, cu urmãtorul conþinut:

Iubite Domnule Aderca,Am cam întârziat cu trimiterea

cãrþii fãgãduite, – în schimb îþi trimitcea mai nouã. (Probabil „Ferestrecolorate”). La „Zamolxe” nu te-aminvitat, cum ne-am înþeles, fiindcã– nu aveam nici o nãdejde sãreuºeascã.

Mijloacele teatrului maghiar, deaici sunt cu mult prea reduse.Totuºi reprezentaþia a reuºit pesteaºteptãri. Þi-am citit cu un deosebitinteres „Moartea unei republiciroºii”. Parcã ai fi trãit ani întregi pe„pustã”. (Eu o cunosc foarte bine).

Salutãri,Lucian Blaga

O altã mãrturie epistolarã, cevamai închegatã, este cea din 24decembrie 1926, când, în ajunulCrãciunului, Lucian Blaga îi trimitelui Felix Aderca, de la Varºovia, înstrada Luteranã 6 din Bucureºti,urmãtoarea scrisoare:

Iubite prietene,þi-am primit cartea ºi am citit-o

cu nerãbdare. Sunt în ea lucruriadmirabile. I-ai dat titlul „Femeia

cu carne albã” dar ca impresietotalã rãmâne – ecou al uneivehemente trãiri – simbolul pãruluiroºu al celeilalte. Simbolul uneiexperienþe care a trecut, dupã cumºtii ºi prin opera mea. Altfel desigur,dar totuºi înrudit prin aromã. –Dintr-un capriciu de „ataºat” (aluziela postul pe care îl ocupa laVarºovia de o lunã) – îmi voi faceplãcerea sã scriu câteva rânduridespre carte într-o revistãpolonezã. Îmi dai voie, nu-i aºa?Aici mã simt bine, deºi cam izolat.(Acesta este primul semnal pecare Blaga îl dã din Polonia despremodul în care se simþea, iarsentimentul singurãþii amintite separe cã se va perpetua – N.M.).

Eºti aºa de bun sã vorbeºti cud. Lovinescu – sã-mi permitã sãdau în revistele de aici unele frag-mente din noua sa operã de istorieliterarã? (Fireºte mi-ar trebui ºivolumaºele apãrute pânã acum!).

Lucru am destul dar îmi rãmânetimp ºi pentru cizelarea celor douãpiese ce le am în sertar.

M-aº bucura sã primesc ºtiri dinþarã.

Poate poþi face sã mi se trimitãSburãtorul care reapare.

Cu toatã prietenia ºi dragostea,L. BlagaCum era un om de cuvânt,

Blaga a fãcut ca în Glos Prawdysã aparã un grupaj de ºtiri în carecosemna, printre altele, ºi despreapariþia ultimului volum de nuveleale lui Aderca, menþionând cãnoua culegere este apreciatã decritica româneascã „drept cea maibunã lucrare a autorului”. La 27martie a apãrut, în acelaºi ziar ºiexegeza blagianã despre criticaliterarã româneascã, ce poate faceobiectul unui eseu separat.

Schimbându-ºi reºedinþã, laînceputul lunii noiembrie 1927 depe Vistula pe Vîltava, scriitoruldiplomat va expedia pe adresaMinisterului Muncii, Domnului F.

Aderca – scriitor – o vedere dinPraga. Aceasta înfãþiºa mãreþiagoticã a Catedralei pragheze -Svatovitsky chram. Blaga, abia ceajunse la destinaþie, de vreme ceºtampila poºtei indicã data de 14-XI-27-19. Diplomatul scria:

Dragã Adercade la Praga unde am fost

transferat, îþi trimit un rând deprietenie. Ce mai faceþi în luptelecu spiritul în þarã? Nu mai ºtiunimic. Mã ierþi cã nu þi-am rãspunsîncã nici azi la „întrebãrile” puse?–„ Nu pot” – dar pot sã îþi trimit ostrângere de mânã.

Blaga

Rândurile respective ne ajutãsã gãsim o justificare cu privire lalipsa sa din cartea de interviuri:Mãrturia unei generaþii prin careAderca revigora un gen de mareforþã în covorbirile purtate cuscriitori ºi oamneni de artã.Volumul reconstituia efervescenþaintelectualã a vremurilor.

Transferat fiind iarãºi în alt postde ataºat de presã, de la„marginea diplomaþiei”, de dataaceasta de la Praga la Berna,Lucian Blaga îi va adresa ºi deaceastã datã o vedere prietenuluiînfãþiºând Berne et les Alpes,însoþitã de urmãtorul text:

Iubite Aderca, îþi mulþumescmult, mult pentru articolul dinAdevãrul. Nu am rãspunsul D-taleîn ce priveºte povestirea întraducerea germanã. – Pe podulde pe cealaltã parte trec zilnic decâteva ori, dar munþii se vãd aºade frumos numai o datã pe an!

Multã prietenie,L. BlagaNu excludem cã aici Lucian

Blaga se referea la comentariulpublicat de F. Aderca în Bilete depapagal, la 31 martie 1929,intitulat: Profetul Blaga. Aprecie-rile priveau noul volum: Paºiiprofetului. Gãsim în prezentarea pe

Nicolae Mareº

Lucian Blaga and Felix Aderca. Letters

Autorul este traducãtor ºi diplomat.(The author is a translator anddiplomate).

Lucian Blaga si Felix AdercaCorespondenta,

, )) )))

10

care o fãcea, chiar la începutul ei,o apreciere de largã deschidere,care nu se mai fãcuse pânã atunciprin recenziile apãrute. Aderca îlconsidera pe Blaga: „poet ardeleanprin naºtere, universal prin tem-perament, convingeri ºi voinþã”.

Cu toate cã încã din 1919 s-auscris recenzii destul de elogioasela adresa poetului, filosofului,dramaturgului, eseistului – subcare ºi-au pus semnãturile: ScarlatStruþeanu: Culturã ºi cunoºtinþã deLucian Blaga (Viitorul, 21 august1922) sau Lucian Blaga: Filosofiastilului (Miºcarea literarã, 22noiembrie 1924; AlexandruBogdan, Gândirea lui LucianBlaga: Culturã ºi cunoºtinþã (Lupta,aprilie 1922); Onisifor Ghibu: Nurezistã celula? Cu prilejul apariþieicãrþii d-lui Lucian Blaga: Culturã ºicunoºtinþã (Adevãrul literar ºiartistic, 29 octombrie 1922): TudorVianu: Filosofia stilului de LucianBlaga (Gândirea, noiembrie 1924);Mihai Ralea: Lucian Blaga ºi filosofia

stilului (Viaþa Româneascã, 12decembrie 1924); Constantinªãineanu: Filosofia stilului de LucianBlaga (Adevãrul, 10 decembrie1924); Petre Ghiaþã, Lucian Blaga,Fenomenul originar (Miºcarealiterarã 1, 8 august 1925); Al.Busoiceanu, Lucian Blaga:Fenomenul originar (Cuvântul, 25septembrie 1825); Sever StoicaFerestre colorate de Lucian Blaga(Chemarea tinerimii române, 17-22 august 1926); EugenLovinescu, Critica ideologicã.Lucian Blaga ºi Tudor Vianu (Viaþaliterarã, 3 decembrie 1926;Pompiliu Constantinescu, LucianBlaga 1. Eseistul 2. Dramaturgul(Opere ºi autori, Bucureºti 1928)etc., se pare cã exegeza lui Adercai-a plãcut în mod deosebit autorului,motiv pentru a-l pãstra la inimã.

ªi din Cetatea Eternã, LucianBlaga îi transmite ui Aderca,vederea cu Ponte e Castel S.Angelo, la 12 decembrie 1929,împreunã cu: cele mai calde

mulþumiri pentru felicitãrile din„Adevãrul”. Cele câteva rândurisunt însoþite de speranþa ca înianuarie se vor vedea la Bucureºti.

Ultimul mesaj transmis deBlaga lui Aderca, aflat în colecþiade scrisori de la AcademiaRomânã – despre care aminteam,este expediat de la Heidelberg, la7 august 1930: Un salut romanticdela al D-tale, cu prietenie, L.Blaga. Era o vedere cu romanticulSchloss.

Abstract: The article drawsattention upon some episodes ofcorrespondence between LucianBlaga and Felix Aderca, based on theircultural connections.

Rezumat: Articolul atrage atenþiaasupra unor momente din cores-pondenþe dintre Lucian Blaga ºi FelixAderca, pornind de la legãturile lorculturale.

Keywords: correspondence,confession, literary reviews

Cuvinte cheie: corespondenþã,confesiune, cronici literare

The Testimony of theDialogue

Revista Bucovina literarã a aniversatanul trecut 70 de ani de la înfiinþare, prilej cucare a editat, la Editura Universitãþii “ªtefan celMare” din Suceava, volumul Interviurile„Bucovinei literare”, o antologie realizatã decãtre Constantin Arcu (actualul conducãtor alrevistei) ºi Sabina Fînaru. În astfel de momentefestive redacþiile au tendinþa de a se replia peelementele solide care au construit ºi consacratprofilul unei reviste (ºi noi, la Steaua procedãmla fel) ºi tocmai de aceea astfel de apariþii sîntfie reci, simandicoase ºi protocolare, fiespectaculos de interesante. Realizarea celor dela Bucovina literarã intrã în cea de-a douacategorie. Reunind cronologic interviurileapãrute în perioada 1990 – 2010 în paginilepublicaþiei, volumul prezintã o panoramã vie,spumoasã ºi captivantã a realitãþii literare

româneºti din ultimii douãzeci de ani, confirmîndîncã o datã puterea dialogului ca instrumentziaristic. Intervievatori sunt membri sauapropiaþi ai redacþiei ºi reuºesc sã propunã ocolecþie interesantã de personalitãþi, de laclasici venerabili la tineri furioºi. Pertinenþaîntrebãrilor ºi savoarea rãspunsurilor (almajoritãþii) fac din acest volum deopotrivã uninstrument de lucru pentru cel interesat deevoluþiile literare recente, cît ºi o captivantãlecturã de duminicã, presãratã nu odatã cucancanuri ºi picanterii alãturi de informaþii,profesiuni de credinþã ºi încrîncenãri. Pînã laurmã este cel mai frumos mod de a celebraaniversarea unei reviste, demonstrînd cãmaterialul publicat rãmîne viu, actual ºiatrãgãtor.

Victor Cubleºan

Rezumat: o prezentare a volumului de interviurieditat de revista Bucovina literarã

Summary: a presentation of the interviews bookedited by the cultural review Bucovina literarã

Cuvinte cheie: interviuri, aniversare, revista literarã,Bucovina

Keywords: interviews, anniversary, cultural review,Bukovina

Marturiadialogului

)) )))

11

Unul dintre momentele cele maipregnante din opera poeticã a luiGellu Naum se produce prin aºa-numitul rhoman autobiograficZenobia, din 1985. Toate celeºapte pãrþi ale naraþiunii dinZenobia sunt, de fapt, incursiuni înspaþiile poetice naumiene, dacã esã parafrazãm celebrele spaþiibarbiliene. Rolul lor e de a sparge„cercul care ne ameninþã acum”,iar soluþia este ca cei doi eroi, adicãZenobia ºi Poetul, sã meargãîmpreunã „la niºte locuri pe carele ºtiu eu”. Mlaºtinile, scorbura,coridorul, strãzile crepuscularereprezintã aproape embleme alepoeticii naumiene; poetul apareadesea în ipostaza de cãlãtor, iarspaþile prin care trece amintescimediat de tablourile lui Magritte.Gellu Naum recurge la odemitologizare a lumii, urmatã dereînvestirea ei cu substanþãarhetipalã; nici structura, nicideconstrucþia nu sunt esenþialepentru Gellu Naum, iar Poetul ºiZenobia iau lumea de la capãt, cuo sensibilitate, o gândire ºi osuferinþã proprii lor, în caresingurul mit valabil este unulechivalent ºi simultan cu faptulpoetic – restul este „cutia maladieiconºtientului”, „castelul orbilor”,locul unde Dante ºi Beatrice seîntâlnesc pentru ultima oarã „peo ceaºcã de cafea fabricatã înSuedia.” O lume a viziunilor caredecide incluziv dizolvareagraniþelor de timp – Naum îiîntâlneºte pe Empedocle, pecunoscuþi morþi de mult, pe Orfeusau poeticul spirit totemic Dragoººi, cu toate cã naraþiunea dinZenobia lasã senzaþia unorevenimente rapide, halucinante,

aflãm la final cã Zenobiei „îi albisepãrul aºteptându-mã”.

În douã locuri se poate vedeacum aratã lumea dupã GelluNaum, niciunul într-un contextteoretic, ci tocmai ca fapt poetic.Unul este un fragment de ziar,despre o pãdure subteranã„descoperitã întâmplãtor” înVenezuela, „în care clorofila seformeazã fãrã ca razele soareluisã pãtrundã în peºtera subteranã”.Este unul dintre fragmentelemetanarative din a doua parte aromanului, Oraºul, completdisociate de restul naraþiunii ºifuncþionând ca o suprafaþãsensibilã a vieþii cotidiene(„suprafaþa mea de contact peatunci încã fragilã mã obligaadesea sã recug la poezie”, scriepoetul). Ca ºi în percepþia atomicãasupra realitãþii pe care o gãsimla M. Blecher, ºi la Gellu Naumgãsim acest tip de legãturãramificatã cu lumea, regãsitã înmetafora plantei subacvatice, ascafandrului, a mlaºtinii careascunde, ca lacustrele bacoviene,subconºtientul lumii. Atunci cândpoetul-personaj îºi viziteazã sora,pe Zoe-Olga, cea cu mintearãmasã undeva în întunericulrevelator al lumii ºi care nu ºtie sãciteascã decât literele numelui ei,o trimite în joacã sã-l gãseascã încamera cealaltã: „«Ia du-te tu pânãdincolo», i-am spus./«Mã duc», arãspuns ea îndatoritoare./S-a dusîn camera de alãturi, dupã câtevaclipe s-a reîntors./«Nu erai acolo»,a spus./«Atunci înseamnã cã suntaici», am spus./«Da», a confirmatea. Dialogul lor are o mizã uriaºã,pentru cã, aºa cum imagineapãdurii subterane reprezintã oieºire din mitul platonic al peºteriicare guverneazã mare parte dingândirea modernã ºi o întoarcerela iluminãrile inconºtientului,întâlnirea cu Zoe-Olga sugerea-zã accesul la sensibilitateamediumnicã, la posibilitateadislocãrii spaþiale, a regresiunii însubstraturile primitive ale gândirii

umane. O altã ipostazã a spaþiuluinaumian o regãsim în desenulfãcut de Zenobia în staremediumnicã, desen care va ficonþinut în Calea ªearpelui,volumul auto-iniþiatic scris de GelluNaum în tinereþe ºi numit „Starealumii” în care totul „începea de joscu mulþimea infirmilor careviermuiau în marea cutie amaladiei conºtientului, ºi setermina în vârful piramidei, substea, acolo unde nu se mai aflãnimeni.” O detaºare de lume, destructurile ei împietrite ºi de logicabinarã? Un fapt care, din poetic ºinarativ, devine antropologic,ruptura anomicã pe care oteoretiza Émile Durkheim? Poatedoar o respaþializare a lumii,proces descris întocmai ºi subsemnul cãruia stã întreaga operãnaumianã: „Atunci lumina sauîntunericul a început sã seschimbe. Vedeam printre pleoapecum totul în jurul meu se spaþializaaltfel. Fiecare obiect pãrea cãexistã numai ca sã realizezedistanþa altuia.”

Rezumat :Suprarealismul lui GelluNaum este un complex de realizãriparticulare ºi unice în contextul poezieisecolului XX, ºi o puternicã influenþãîn poezia contemporanã. Experienþasa poeticã a constituit o pledoariepentru concretul multifaþetat, cuadânci resorturi interioare.

Abstract: Gellu Naum’sSurrealism stands for both a complexof particular and unique achievementsin the early 20th century poetry and astrong influence upon thecontemporary poetry. His poeticexperience it is also meant to be a pleafor a multifaceted clear-cut reality, withdeep inner mechanisms.

Key words: Gellu Naum,mediumnic, poetical space,Surrealism, Zenobia, Zoe-Olga.

Cuvinte cheie: Gellu Naum,mediumnic, spaþiu poetic, suprare-alism, Zenobia, Zoe-Olga.

Autorul este doctorand în Litere laUniversitatea Bucureºti ºi profesor deLimba ºi literatura românã la Liceul„Mihail Sadoveanu, Bucureºti”. (Theauthor is a PhD Student in Letters,University of Bucharest and also aTeacher of Romanian Language andLiterature at “Mihail Sadoveanu”Theoretical High school, Bucharest).

Gellu Naum and The Other Poetical SpaceFlorin Balotescu

ª

Gellu Naum si celalalt spatiu poetic,

)) )))

,

12

Cu siguranþã, Al. Cistelecan adepãºit demult „top-ten-ul” criticiiliterare româneºti moderne ºi aintrat în cel de-al „doilea top”, adicãpe „podiumul de premiere”. Dreptcare acum, la împlinirea celor ºasedecenii, vom încerca sã-i oferim,ca premiu, celui sãrbãtorit o„schiþã-n cãrbune”, fãrã tuºegroase.

Iatã o viaþã de critic literar prinsîn chihlimbar... Ca orice „ºincaist”veritabil, tânãrul de 19 ani seîndrepta, în 1970, înspre Fa-cultatea de Litere din Cluj unde,vrãjit de ritmul poeziei danteºti ºitulburat, poate, de universulbacovian, se înscria la secþiaromânã-italianã. Dupã absolvire,în1974, conform gândirii „poziti-ve” a idelogiei comuniste, esterepartizat profesor la ºcoalageneralã din Cehu Silvaniei, înSãlaj, „pentru a simþi pulsul realitãþiioamenilor de la sate”. ªederea înaceste spaþii, lupta cu daimonulinterior, privirea atentã ºi limpedeasupra fenomenului literar, îi vaaduce, patru ani mai târziu, debutulîn lumea criticii literare, cu volumul„Poezie ºi livresc”. Cartea nu atrecut neobservatã în lumealiterarã, destul de rigidã ºiconservatoare pe atunci, ºi aobþinut un premiu extrem deimportant pentru tânãrul de 26 deani, fiindcã aceasta însemna nunumai o recunoaºtere a valorii saledar ºi faptul cã vocea noului val alcriticii literare („optzeciºtii”, de lacare criticul totuºi nu se revendicã,stilul sãu se apropiindu-se maidegrabã de antecesorii optze-ciºtilor) se fãcea din ce în ce maiauzitã.

Primii ani post Revoluþie îlgãsesc pe Al. Cistelecan dincolode graniþele þãrii, respirând aerullibertãþii mult dorite. În 1991 estebursier al Fondation pour uneEntraide Intelectuelle Européene,la Paris iar un an mai târziu bursierTempus, Universitatea „LaSapienza, din Roma, unde, în1994, primeºte o altã bursã destudiu ºi cercetare pe lângã

Un nume adunat pe-o carteA Name Gathered on a BookFlorin Lazãr

„Centro Ezio Aletti” ºi PontificioIstituto Orientale. Redactor, apoiredactor-ºef la revista Vatra, odatãrevenit în þarã, publicã nenumãratearticole de criticã literarã, eseuri,cronici, în paginile revistei, alãturide alte colaborãri importante în di-ferite proiecte literare (Dicþionarulesenþial al scriitorilor români (coor-donatori Mircea Zaciu, MarianPapahagi, Aurel Sasu), EdituraAlbatros, Bucureºti, 2000; Portretde grup cu Ioana Em. Petrescu,(volum realizat de Diana Adamekºi Ioana Bot), Editura Dacia, ClujNapoca, 1991, Gheorghe Crãciun,Competiþia continuã. Generaþia ’80în texte teoretice, Editura Vlasie,Piteºti, 1994; Dicþionarul scriitorilor

români, coordonatori Mircea Zaciu,Marian Papahagi, Aurel Sasu, Vol.I-IV, Editura Fundaþiei CulturaleRomâne, Editura Albatros, Bu-cureºti, 1995-2002).

Însã forþa scriiturii criticuluiliterar avea sã prindã contur învolumele ce au urmat acesteiperioade de tatonãri. Condeiul sãudevine un reper important în criticaliterarã odatã cu volumul CelãlaltPillat, Editura Fundaþiei CulturaleRomâne, Bucureºti, 2000, urmatde celebrul Top ten, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 2000, de o micro-monografie dedicatã lui MirceaIvãnescu, Editura Aula, Braºov,2003, apoi cele 11 dialoguri(aproape teologice), EdituraGalaxia Gutenberg, Târgu Lãpuº,2003, Al doilea top, Editura Aula,Braºov, 2004, 15 dialoguri critice,Editura Aula, Braºov, 2005.

Dar, ne-am putea întreba,alãturi de Al Cistelecan, ceînseamnã toate acestea? Nimicmai „neimportant”, mai „neserios”,ar rãspunde criticul literar. ªi cumodestia-i caracteristicã el a ºimãrturisit acest lucru cu undeceniu în urmã, la împlinirea uneijumãtãþi de veac, într-un interviuacordat lui Robert ªtefan, în aprilie2001, la Timiºoara: „Statutul meude scriitor nu prea existã. Eu num-am considerat scriitor. Eu scriuîn timpul meu liber, seara, noaptea,sâmbãta, duminica... Din punct devedere social, nu mi-aº putea luaîn serios calitatea mea de scriitor.Societatea nici nu e interesatãca eu sã fiu scriitor. Pe cineintereseazã cã e unul la TârguMureº care vrea sã facã criticãliterarã? Dacã am face unreferendum nu cred cã am gãsi0,00001% din naþiune care sãspunã: lãsaþi-l sã scrie criticãliterarã. Nu mã recomand nicimãcar în grupurile literare cascriitor. Eu îmi spun numele ºi atât.Dacã cineva ºtie cã scriu, e bine,dacã nu ºtie, e ºi mai bine, pentrucã nu-mi face aluzii, propuneri,sugestii ºi alte cele”.

Puþini oameni au privilegiul sãîºi spunã doar numele într-unanumit anturaj iar cei prezenþi sãrecunoascã, dincolo de simplarostire a lui, un talent remarcabilîn critica literarã româneascã.

Abstract: Certainly Al.Cistelecan went past the “top-ten’s”modern Romanian literary criticismand became the „second top“, andthe fulfillment of six decades, we willtry to offer, as a prize, a „draft-n coal“without thick strokes but obviouslysensitive.

Rezumat: Cu siguranþã cã Al.Cistelecan a urcat demult din „top-ten-ul” criticii literare româneºti moderneºi a intrat în cel de al „doilea top”,aceasta însemnând pãtrunderea pe„podiumul de premiere”, ºi, laîmplinirea celor ºase decenii, vomîncerca sã-i oferim, ca premiu, o„schiþã-n cãrbune”, fãrã tuºe groasedar vãdit sensibile.

Keywords: Cistelecan, literarycriticism, the other Pillat

Cuvinte-cheie: Cistelecan,critic literar, celãlalt Pillat

ª

13

Ea rãmânea întotdeauna printre ultimii, ºi nu doarcã se mãrturisea, ci voia rãspunsuri la întrebãrile pecare ºi le punea, cerea sã iert ºi pãcatele mamei eicare nu mai cãlca de-o vreme în bisericã. I-am spuscã nu poate ºi nu trebuie sã-ºi asume pãcatele tuturorcelor din jurul ei. Nici mãcar eu nu-mi luam povaraasta. Am crezut o vreme cã e pe cale sã devinã unadin acele femei din cale afarã de cucernice, o pioasã.Dar în scurtã vreme m-am liniºtit, primejdia nu erachiar atât de mare. O vãzusem din primele zile ºi înbisericã. Am ajuns sã-i cunosc rochiile dupã culoare,panglicile pe care le folosea în coada împletitã, cearoºie ºi cea roz, îi cunoºteam gesturile cu care îºipotrivea pãrul sub basma. Nu trebuia decât sã arunco privire scurtã pe care n-o observa nimeni (credeameu). Dar ea trebuie sã fi simþit acele priviri chiar ºicând avea ochii plecaþi. Cocheta? Nu, nu ºtia ce eaia, poate doar din instinct. Am urmãrit-o în mai multeîmprejurãri ºi am constatat cã avea o bunã mãsurãînnãscutã a lucrurilor. Ceea ce n-a fãcut situaþia maiuºoarã. Firescul comportamentului ei mã fascina ºisfârºi prin a-mi provoca o oarecare teamã. ªi nu mãtemeam de ea cât mã temeam de mine, de privirilemele printre uºile împãrãteºti, sã vãd dacã-i prezentã.Mã temeam de paºii mici ºi furiºaþi ai sentimentului,de vârsta mea, cã n-am destulã credinþã ºi putere,ca sfântul din Nitria. Cã diavolul mã încerca folosindu-se de femeia aceasta tânãrã din cauza cãreia nudormeau jumãtate bãrbaþii satului, chiar dacã numergeau pânã la a mãrturisi asta în confesional.(Mulþi, am auzit, închideau ochii în braþele mamei ei,închipuindu-ºi cã-s cu fiica). Mama ei nu refuza penimeni, îi trântea uºa în nas ºi-o lãsa pe-afarã pânãtârziu, sã doarmã chiar în ºopron. Mulþi ieºeau afarãdin patul mamei ºi urinau la colþul casei, ºtiind cã ean-are cum sã n-audã jetul lor de armãsari.

ªi când mã întâlnea în sat avea totdeauna cevasã-mi spunã. Deja bãtea la ochi. Fetele tinere deregulã nu mi se adresau, nu profitau de orice ocaziesã mã întrebe ceva, libertatea aceasta o aveau doarfemeile vârstnice, credinþa fiind de-acum domeniullor predilect de manifestare. ªi de câte ori mã opreasã-mi spunã ceva plãcerea trebuie sã se fi citit pefaþa mea. Trebuie sã fi devenit þinta privirilor, cãciformam o pereche ciudatã: preotul tânãr ºi frumosîn odãjdii (era pãrerea lor) ºi fata aceea cu mânecibogate, cu gâtul ºi începutul pieptului de culoareamierii de salcâm. Nu mã opream mai mult de oclipã. Motivam cã astfel de lucruri poate sã-mispunã doar la bisericã, pentru cã ºtiam cã acolose intimida. Umbra ei mare acoperea jumãtatecatapeteasma. Foloseam lumânãri pe atunci,lumânãri ieftine cu flacãra roºcatã, nu era luminã

electricã. Umbra ei întuneca jumãtate din sfinþiizugrãviþi pe boltã.

O datã a insistat. M-a aºteptat la poalele dealuluiºi mi-a spus cã trebuie neapãrat sã vorbeascã cevacu mine (de data aceasta „neapãrat”). I-am sugeratcã putea veni peste câteva zile din nou la mãrturisire,dar am înþeles cã era vorba de ceva mai mult decât ospovedanie.

- Ce poate fi mai mult decât o spovedanie? amluat-o eu la rost cu asprime.

S-a fâstâcit. Stãtea cu capul plecat ºi în felulacesta din cauza basmalei înflorate nu-i mai vedeamprivirile. Ideea era sã mã duc la ea acasã ºi sã staude vorbã cu mama ei. Florica nu cãlcase încã pe labisericã nici mãcar la slujba de Înviere. Uneori a trebuitsã fiu atent ca paºii sã nu mã ducã singuri într-acolo.Aºa cã am fost de acord cã ar trebui sã am o discuþiecu femeia, sã-ºi mai domoleascã excesele, sã nu fietotul în vãzul lumii, dar s-a întâmplat cã n-a mai fosttimp. Am fost chemaþi la protopopiat ºi ni s-a datvestea cã biserica noastrã greco-catolicã era de-acuminterzisã de noua putere politicã – mi s-a strâns inima.Pe coridoare era liniºte, foºneau sutane, uºile sedeschideau rar. Noi, cei mãrunþi, aºteptam în curteapavatã sã fim chemaþi ºi sã ni se spunã care va fisoarta noastrã. Se zvonea despre episcop cã fusesechemat la Bucureºti ºi reþinut. Ceilalþi înalþi prelaþifuseserã lãsaþi deocamdatã în libertate în ideea c-osã-i lãmureascã pe preoþi ºi vicari sã treacã laortodoxia agreatã de stat, ceea ce însã n-au fãcut. Eirãmâneau pe poziþii, indiferent ce urma sã li seîntâmple, doar preoþii vor decide pentru ei înºiºi, dupãconºtiinþa lor. Cum aº putea uita zilele acelea? Apoide-acolo ne-am dus cu toþii la episcopie. Altecoridoare, alte uºi pe care le furam cu ochiul. Într-untârziu am aflat cã trebuie sã ne mutãm în sala desport a unui liceu din apropiere, unde se afla dejalistele, fiecare urmând sã semnãm cã ne dezicem delegea noastrã, ºi cu noi enoriaºii, în condiþiile acesteaputându-ne pãstra parohia. În timp ce mergeam pestrãzi aproape pustii spre liceu eu m-am fãcut pierdut,am intrat într-o curte, am cerut apã, ºi când am vãzutcioporul dispãrut, am ieºit ºi pânã seara eram înapoiîn sat. Nu m-am sfãtuit cu nimeni, am fãcut totul decapul meu. Episcopul Hossu nu s-a mai întors dincapitalã, protopopii aºteptau o îndrumare care nuavea de unde sã vinã. Preoþii se adunau în grupuri ºiºopteau, zvonuri. Se vizitau pe furiº. Cei recunoscuþipentru puterea credinþei lor þineau capul sus, dar erauºi destul capete plecate. Unii dintre þãrãnuþii carefusesem, de ce sã n-o recunosc mãcar acum, nefãcusem preoþi pentru mai degrabã o viaþã tihnitã ºilipsitã de griji. Celor care au trecut fãrã prea multe

ALEXANDRU VLAD

A Decision that Came too Late PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã

14

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã ezitãri li s-au dat dintr-o trãsãturã de condei cele maijinduite parohii, la care n-ar fi ajuns ei, ci alþii, dupãmulþi ani de serviciu exemplar. S-au purtat probabilnegocieri.

Dar odatã întors în sat lucrurile au rãmas o vremeaºa cum le ºtiam, de parcã totul n-ar fi fost decât unvis rãu. Am slujit chiar în altar, câteva sãptãmâni cuteamã, apoi ceva mai cu inimã. Credinþa mea ºi aoamenilor pãrea sã fi crescut în profunzime. Trei anide zile nu s-a mai ocupat nimeni de noi, cel puþin denoi cei din satele mai mãrunte, ca ºi cum nu s-ar fiîntâmplat nimic. La un moment dat trebuie sã ni se fipãrut cã ne alarmasem degeaba. Însã nu maiprimeam nici un fel de instrucþiuni de la forurilenoastre, ca ºi cum n-am fi existat. Ne interesam sãaflãm câþi mai suntem, dar era greu. Oameniirãmâneau dupã slujbã, se adunau în jurul nostru sãne-ntrebe. Curatorul ºi diecii se îngrãmãdeau ºi ei înmica verandã a bisericii de parcã aº fi putut sã-i apãrºi de ploaie. Se declanºase colectivizarea, sateleîncepeau sã fie cutreierate de activiºti cu puteri totale.Pe dealuri se vedeau noaptea faruri de maºinã.Probabil aceºtia urmau sã se ocupe, mai la urmã, ºide soarta noastrã, la faþa locului. Dacã le spusesemoamenilor cã rânduiala e lãsatã de Dumnezeu, nuînsemna oare cã tulburarea acesteia e stârnitã deînsuºi diavolul? De câteva ori mi-au cerut sfatul (sãse înscrie, ori sã nu se înscrie?), dar am ezitat sã-ldau. Activiºtii nu aºteptau din partea mea decât oprovocare, mai mult ca sigur. M-ar fi ridicat lãsându-i pe oameni ºi mai slãbiþi în hotãrârea lor de-a rezista.Rosteam împreunã cu ei o rugãciune, acuma suntconvins cã era prea puþin, dar atunci vedeam pe feþelelor cum parcã se întãrea convingerea lor cã audreptate

Deocamdatã, cum spuneam, pãrea cã toatãlumea era ocupatã ºi nu mai avea timp de noi, ºiamintirea acelei convocãri la episcopie n-ar fi fostdecât rãmãºiþele unui coºmar. Am continuat (suntuimit ºi astãzi când mã gândesc) sã þin liturghia înbisericã pânã când consiliul parohial a considerat cãdevenise deja primejdios pentru mine, ºi pentru sat.Lucrurile se precipitau, miºunau activiºtii veniþi de laraion, dascãlii cu care fusesem în relaþii bunetrecuserã de partea lor, dar ºi cei câþiva sãraci careapucaserã se înscrie în întovãrãºire, neavând nimicde adus ºi de pierdut Aceºtia erau cu adevãratpericuloºi, dispuºi sã facã orice pentru noua ordine,pe care n-o înþelegeau. Au simþit însã cã venisevremea lor. Peste noapte lucrurile se întorseserã cususul în jos ºi ei se considerau foarte importanþi, gatasã facã exces de zel în tot ce li se cerea. Copiii eraubãtuþi crunt pentru cã vorbiserã despre oaspeþi cucare stãtuse tatãl lor pânã târziu, oaspeþi care aveausub hainã pistol ºi lanternã electricã.

Treptat frica a început sã câºtige teren. Þineamnoaptea slujbe pentru cei care nu mai aveau curaj sãvinã ziua. Nu chiar o miezunopticã, ci o vecernie maiîntârziatã. Oamenii apãreau din întuneric, sestrecurau pe uºa lãsatã intenþionat întredeschisã casã nu scârþâie. Cei tineri începeau sã cam lipseascã,se duceau la ºezãtori, bântuiau satul contaminaþi de

agitaþia generalã. Activistul îºi cucerise deja reputaþia,dar el ºi cele douã ajutoare ale lui evitau biserica, setemeau de ea, ori mai aveau o oarecare sfialã. Sauevitau deocamdatã sã irite în plus oamenii. Nufuseserã vãzuþi în preajma ei nici din greºealã, nuinterziseserã nimãnui sã-i calce pragul. Cred cã dela un moment dat erau convinºi cã plecasem din sat,ca sã mã pierd în lumea oraºului, sau pe la rude peundeva. Nu mã credeau atât de curajos sã rãmân,sau atât de prost.

Nu mai foloseam, din prevedere, casa parohialãºi în scurtã vreme curtea acesteia a fost nãpãditã debãlãrii, care creºteau în voie pânã se îndura cinevasã le taie cu coasa. Buruieni apãruserã ºi pe verandã,ruginise gãleata de la fântânã, femeile care dereticaucurtea nu mai cãlcau pe acolo. Chiar imaginea aceleicurþi trebuie sã fi sugerat cã dispãrusem. Acuma stãîn ea actuala preoteasã, care nu iese din curte. Celcare mã avertizase a fost unul din înscriºi, (Ilie al luiPapuc, care se fãcuse deja membru de partid ºiasistase la discuþii organizatorice). M-a gãzduitpreoteasa fostului paroh, care a transformat magaziade lemne într-o cãmãruþã pentru mine. Oamenii s-aumai strecurat seara sã-mi spunã ce e nou, aduceaucâte ceva, preoteasa îmi spãla rufele, dar, cu timpul,Anca a rãmas singura care venea sistematic sã-miaducã mâncare. Ar fi trebuit sã-mi dau seama de labun început ce se întâmpla. Poate cã se ferea deagresivitatea acelor flãcãi veºnic inflamaþi ºi seascundea dupã mine. Nu era nici mãcar conºtientãde efectul pe care îl exercita asupra multor bãrbaþi. Îicredea vinovaþi de pofte nestrunite. Dar ce erafascinantã era naturaleþea debordantã cu care secomporta. Poate cã de aici veneau toate relele. Altefete ºi femei tinere se purtau în vãzul lumii cu falsasobrietate care nu dã niciodatã greº. Regula de aurera sã nu dai nici un fel de prilej de bârfe. Nu toþiaveau gânduri murdare faþã de ea, oricare ar fi vrutsã se însoare cu ea, adicã s-o aibã legitim, sã sebucure noaptea de ea ºi ziua s-o punã la muncã, sãfie dreptul lui s-o batã acuzând-o cã atrãsese preamulte priviri. Lipsea de la serile de dans organizateîn câte-o ºurã. E adevãrat, acestea nu se mai preaþineau de când începuse asaltul colectivizãrii. Dardacã se þineau (vioara ºi gurduna se auzeau pânã lamine), prefera sã lipseascã, se ascundea. Dar ºi eumã ascundeam dupã haina preoþeascã aºa cum m-aº fi ascuns dupã un paravan. Nu mai aveamamvonul, nu mai aveam odoarele cu care sãsãvârºesc sfintele taine. Un preot adevãrat le-ar filuat cu el, sã poatã oficia în particular, transformândorice mãsuþã într-un altar. Nu mai aveam decâtcostumul acela negru, cu guler alb, tare ºi îngust, pecare îl îmbrãcam ca un mãscãrici. ªi mâna cu caresã fac semnul consacrat al binecuvântãrii. Au avutmai mult sfinþii în pustie? Au avut abstinenþa, credinþape care nu ºi-au pus-o nici o clipã la îndoialã.

Mã cãuta tot mai des, uneori venea chiar dedouã ori pe zi, orice pretext era bun. Emoþia care mãelectriza aºteptând-o mã ardea ca focul mic al iadului.Înainte de toate trebuia sã aud lãtratul bucuros alcâinelui (pe care probabil îl mituise cu oase) ºi apoi

15

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ãvocea îngrijoratã a gazdei care întreba „Cine-i acolo?”Câinele în simplitatea lui elementarã de vietate onestãnu trebuia sã se prefacã, iar gazda de bunã seamãcã ºtia din prima clipã cine se strecoarã în curtedibuind ivãrul ascuns al portiþei, dar inima-i sãrea dinpiept din cauza primejdiei permanente la care seexpunea deja de atâta vreme. Întârzia la gazdã ºi leauzeam sporovãind. Evident, o cucerise ºi pe ea,ceea ce nu era greu. În vremea asta îmi puneamhaina lungã preoþeascã ºi aºteptam. Haina neagrãmenitã sã mã apere de ea ºi de mine însumi. Ziuapurtam haine þãrãneºti, în caz cã ar fi dat buzna carevadin haidamacii activistului. Oamenii din sat ºtiau cãsunt acolo ºi evitau curtea, vorbeau totdeauna de lagard cu ochii în patru, dar cei doi miliþieni în civil, sauce-or fi fost, intrau unde le trãsnea prin cap.

Apoi discuþia ajungea brusc la final ºi se auzeaupaºi. Venea la mine cu mâncare ºi veºti. Feminitateaei umplea încãperea, era de-a dreptul agresivã ºi-opercepeam de-a dreptul hipnotic. Fãcea paºi, seaºeza ºi se ridica, era mândrã de picioarele ei fãrãsã parã cã ºtie. Pentru cã dacã ar fi fost conºtientãde asta ar fi murit de ruºine. Nu-ºi asuma aceastãcalitate – frumuseþea, nu era decât un dat de la naturã.Mã fascina cu atât mai mult cu cât mã depãrtasemde acest palier al vieþii prin poncifele ºi abstracþiunileasimilate la seminar. Venea la mine încheiatã pânãla gât, cu basma, cu haine lungi, ca o cãlugãriþã. Sã-mi demonstreze cã putea fi ca ºi mine dacã trebuia.Era dorinþa ei naivã, de parcã nu i-ar fi rãmas cãldurarespiraþiei, ochii dilataþi cu care-mi urmãrea oricereacþie ºi încerca sã citeascã dincolo de ea, degetelecare se frãmântau cu o viaþã numai a lor, trãdându-iemoþia. Îi simþeam pânã ºi mirosul de rufe curate, desãpun ºi de mãtase încinsã cu fierul de cãlcat, frigulpe care-l aducea în cutele hainei. Pãrul ºaten îi eraîmpletit într-o coadã bogatã pe care o ascundea subbasma. Eram oarecum dureros ºi plãcut conºtient deprezenþa ei fizicã, trezea în mine senzaþii pe care n-arfi trebuit sã mi le permit, iar nevinovãþia ei eradebordantã. Hainele acestea bogate erau fãcute pentrua ascunde formele trupului, sau pentru a-þi da mai multde lucru încercând sã le ghiceºti. Cu cât înaintau învârstã portul local se urâþea ºi mai mult, femeile pãreauniºte cãpiþe umblãtoare, dar nu puteam spune nimic,nu puteam emite o opinie, ar fi amuþit sã ºtie cã preotullor putea sã aibã asemenea preocupãri triviale.

Înainte de-a pleca insista însã de fiecare sã-iascult mãrturisirea, ceea ce nu aveam voie în nici unchip sã refuz. Nu era chiar o mãrturisire dupã tipic,acolo în fosta magazie de lemne, cea a unui catolicpracticant în urma cãreia sã-i stabilesc un canon ºisã-i dau absolvirea. Nu mai aveam nici mãcar vinpentru împãrtãºanie. De fapt ea îmi povestea a nuºtiu câta oarã toate acele lucruri ruºinoase care sepetreceau în casa ei, tot ce fãcea maicã-sa. Peaceasta n-o puteam absolvi prin delegaþie. Nu poþiabsolvi pe cineva nepregãtit sã renunþe la pãcat ºicare nu se cãieºte. Mã temeam sã nu atragã pânã laurmã atenþia prin drumurile ei furiºe spre magaziaaceea aproape lipitã de casã, cârpitã neîndemânaticde mine ºi de tanti Zamfira. Pentru unii din sat

începusem sã fiu o povarã, o temere în plus faþã decâte aveau, ºi era numai o problemã de timp pânãcând, din întâmplare sau în urma unui denunþ, maºinaverzuie a activiºtilor cu pistol se va opri într-o bunã ziîn faþa porþii femeii care mã ascundea dedicatã deparcã aº fi fost fiul ei dezertat de pe front. Mai devremesau mai târziu gelozia cuiva avea sã declanºezeprobabil infernalul deznodãmânt. Privirile tuturor sescurgeau dupã ea cât era drumul de lung, celepofticioase ale bãrbaþilor ºi cele invidioase alefemeilor, cele curioase ale babelor. O bombã cu ceas.Adoptase treptat grija pentru mine ca singura raþiunede a fi. Era atât de inocentã ºi atât de pasionalã.Probabil chiar dacã aº fi alungat-o nu ar fi plecat.Dacã aº fi închis uºa ar fi rãmas plângând pe prag.Decizia ar fi cãzut asupra ei ca un trãsnet, ºi amânamclipa. Când ajungea la mine avea încã ochii veseli ºieu eram aºezat la masã cu o carte în faþã, pe care oînchideam însã imediat. Nu citeam. Cãrþile acestea,care aparþinuserã pãrintelui Grigore, citite ºi rãscititenu mai reuºeau sã-mi reþinã cu adevãrat atenþia. Eradestul sã citesc un rând ca pasajul, ºtiut pe de rost,sã se deruleze singur în memorie înainte ca ochiulsã apuce sã-l parcurgã, gândul nu-l urma. Ziua meafusese totdeauna plinã, ritualuri la bisericã, întâlniricu oamenii. Acum era goalã, parcã ieºisem din timp.Nu aveam vocaþia schimnicilor, credinþa mea nu pãreasã se întãreascã în singurãtate. Aceasta parcã trebuiasã se sprijine pe gesturi ºi pe vorbe. Eram ca unmecanism defect. Mã privea cercetãtoare ºi speriatãsã vadã, ca de fiecare datã, în ce fel de dispoziþieeram, de parcã aceasta s-ar fi putut cumva schimba.Pãrea cã aºtepta de la mine o veste mare, deºi eaera aceea care aducea noutãþile, dacã existau noutãþiîn sat. ªi acestea erau în ultima vreme de una ºiaceeaºi naturã: asupra cui se abãtuse ca un trãsnetmânia activistului, despre cine se zvonea cã urma sãfie declarat chiabur ºi sã i se punã sechestru pebunurile din ogradã, cine se dovedise slab de îngerºi semnase o aºa-zisã cerere de înscriere voluntarã.Cine fusese bãtut. Avea, ca orice femeie, vocaþiaveºtilor rele. Sau îi plãcea cum încercam s-oîmbãrbãtez, disperat eu însumi ºi lipsit de argumenteconvingãtoare. Nu de argumente avea nevoie ea, cide cuvintele mele ºcolite ºi exersate la amvon, pecare probabil nu le înþelegea. Scena se repeta decâteva ori de sãptãmânã ºi se pãrea cã nu maiputeam amândoi fãrã acest exerciþiu. Apoi, pe nepusãveste, a venit cu altã idee, aceea a cãsãtoriei. Lãsãsã se înþeleagã cã dorinþa ei ar fi sã-mi fie preoteasã,ºi când m-am fãcut cã nu înþeleg mi-a spus-o de-adreptul. Clocise totul în cap. Dacã mã voi cãsãtori cuea voi fi lãsat probabil în pace, ca acei condamnaþiscoºi pe eºafod ºi graþiaþi când se gãsea o femeiedin public sã-i ia de soþ. I-am explicat cu rãbdare cãpreoþii care au fost hirotonisiþi holtei trebuiau sãrãmânã astfel. Nu ºtia asta? Dar pãrintele Grigorede ce avusese preoteasã, pe Zamfira? Când a fostuns preot era deja cãsãtorit, i-am explicat eu. Dacãnu se putea cere cumva o dispensã, voia sã ºtie ea.Sã fi fost atât de naivã? Am recunoscut cã nu optasemexpres pentru celibat, dar acum, dupã hirotonisire,

16

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã nu se mai putea face oricum nimic. Voia sã scapedin capcana pe care satul acesta, mama ºiconjunctura, i-o întinseserã. Voia sã mã scape ºi pemine. N-am cerut amãnunte ca sã nu prelungesc odiscuþie fãrã finalitate ºi inconfortabilã pentru amândoi.Am întrebat-o dacã mai are ceva de mãrturisit, dar adat din cap, nu avea nimic de adãugat la cele spusedeja. Nu era vorba de fapte, era vorba de starea defapt, pe care o evalua drept fãrã ieºire. Am crezut cãînþeleg, dar nu ºtiu dacã înþelegerea preoþeascãacoperea întreaga situaþie. Omeneºte avea nevoiede mai mult, dar nu eram eu cel menit s-o ajute, eramlegat de mâini, obligat sã fiu mai sever decât aº fivrut. Aº fi dat orice sã nu fi fost aºa, sã fi fost liber caoricare alt bãrbat, sã pot sã rãspund dorinþei ei, chiardacã probabil nu ºtia prea bine ce vorbeºte, se ofereaîmbolditã de disperare. N-aº fi putut cere dezlegareca sã pãrãsesc celibatul ? Nu – exclus. Cine a hotãrâtasta? Papa? ºi-a manifestat ea obida. Sau sã firenunþat la preoþie. Dar autoritãþile bisericii mele dejanu mai existau, despre cei cu grade mari nu se maiauzea nimic, dispãruserã prin puºcãrii. Eram un felde pui de cuc. ªi situaþia ei se înrãutãþea, presiuneavenea acum ºi din partea celorlalþi, o presiune tãcutã,dar cu atât mai greu de suportat: dacã ar fibinevoitoare faþã de activist satul avea sã scape maiuºor. Era cicã în puterea ei, o împingeau spre asta.Nu cã nu va fi cooperativizat, dar puteau fi iertaþi ceideja acuzaþi de boicot, de sabotaj. Unii, mai bãtrâni –era adevãrat, ajunseserã sã i-o spunã de la obraz.Am simþit un nod în piept, aceºtia erau enoriaºii mei?M-am simþit oripilat ºi neputincios. Atunci, veni eaimediat cu altã idee, ce-i rãmânea era sã devinãcãlugãriþã – nu vedea altã ieºire din situaþie, dincomplicaþiile pe care simpla ei prezenþã le declanºa.Am avut un ºoc. O cãlugãriþã cu atâta magnetism arfi fost un paradox, o sursã de tulburare în oricemãnãstire, fie aceasta de maici. ªtia oare ce puteaprovoca o frumuseþe insinuantã ca a ei în mediulînchis al unui asemenea lãcaº: invidia, pedepsele,patima împotriva firii ºi a lui Dumnezeu,autoflagelarea, isteria. Lucruri despre care tagmapãstra dintotdeauna o severã discreþie. S-o trimit lacineva, insista ea. Eu trebuie cã aveam relaþii în mediulmonahal. Nu ºtia unde sã se ducã, la ce uºi sã batã,ieºise de foarte puþine ori din sat, de trei-patru ori laoraº. Pe urmã s-a întors la mai vechea idee, spunând-o mai clar: sã fugim amândoi. Eu eram în primejdie ºipe ea nimic n-o þinea în satul acesta. Tatãl ei dacã ar fitrãit mãcar. Toate relele din viaþã îi veneau de la propriaei mamã, de la Florica. Am crezut cã glumeºte. Nuglumea. Cum putea fi atât de neºtiutoare? Am certat-o, ºi stãtea cu capul plecat, încãpãþânatã. ªi eu cegreºisem cu evidenþã? Cum ajunsese sã mã perceapãoare ca pe Fãt-Frumos deghizat în preot ºi venit acolospecial ca s-o salveze pe ea?

Dupã ce pleca parcã era ºi mai prezentã lângãmine ºi mã cuprindea teama. Mã încerca o durereatât de acutã, atâta frustrare, cã mi-am luat inima-ndinþi, cu tot curajul de care am fost în stare am ieºitdin adãpost zãdãrând câinii din sat, am intrat pestenoapte pe furiº în bisericã, cheia fiind la locul ei în

cui. M-am rugat pânã în zori, pe ultima bãncuþã, ceade lângã uºã. Nu îndrãznisem sã înaintez mai multspre altar, cu atât mai puþin sã ating odoarele. Trebuiasã iau o decizie. Pânã la urmã, dupã aceastã noaptede nesomn, o aºteptam sã soseascã, ca sã lãmurimlucrurile o datã pentru totdeauna. ªi tocmai în aceazi lumina creºtea cu atâta zgârcenie încât aveam dubiicã se va face pânã la urmã cu adevãrat ziuã. Îmipusesem hainele preoþeºti, cam ºifonate de-acum,costumul meu de teatru. Aveam în ele alte gesturi,altã þinutã ºi poate altã putere. Dar s-a întâmplat sãnu vinã deloc în ziua aceea, asta primejduind deciziamea. Abia a doua zi am auzit ca de obicei guduratulcâinelui. A intrat parcã ºi mai veselã ca de obicei,veselia aceea a vârstei ºi a sãnãtãþii perfecte. Aerulumed a nãvãlit dupã ea în încãpere. Mi-a pus floriîntr-o vazã. E greu sã opreºti pe cineva care nu facedecât sã punã flori în vazã. Erau flori de grãdinã decare era foarte mândrã, le ocrotea cu geamuri vechica sã înfloreascã, ºi mi le-a pus pe masa acoperitãcu o muºama cãreia la colþuri i se vedea pânza, într-o ulcicã de lut pe care o primise de la preoteasã. Câtºtia preoteasa despre ce se petrecea? Eram foartestânjenit, o priveam cum potriveºte florile dupã gustulei fãrã greº, cum e dã apoi un pas în spate sã lepriveascã, mai corecteazã ceva ºi apoi ºi apoi mãpriveºte aºteptând sã-i apreciez gestul sau sãapreciez mãcar nevinovatele flori. Prospeþimea ei ºiprospeþimea florilor m-au fãcut sã mã simt o clipãdesuet ºi ponosit. A început sã facã ordine, s-asuflecat ºi a pus mâna pe cârpã ºi pe mãturã. Parteainterioarã a braþelor era ca ºi catifeaua. Mã simþeammurdar, igiena e greu de þinut când stai ascuns,claustrat într-o încãpere rãcoroasã ºi atât de rardereticatã. Se oprea din când în când sã-ºipotriveascã basmaua. Greu de explicat felul în caremã privea în ochi. Nimic nu se putea interpune. Înnici un caz retorica preoþeascã. Mã privea în ochi deparcã ar fi vrut sã vadã cu ochii mei. O scrutare simplãºi esenþialã, cum trebuie sã-l privit Eva pe Adamînainte de pãcat, atunci când nici limbaj nu era. Numai fusesem niciodatã privit astfel drept în ochi. Aveaochii de un cãprui intens ºi albul lor era curat, caporþelanul. Privirea aceea anula cuvintele, ºi eu nucunoºteam altã armã ºi nici alt scut. Citea din mineatâta cât o interesa, restul nu avea importanþã pentruea. Dispreþuindu-i pe toþi ceilalþi, sau temându-se deei, ajunsese sã vadã în mine singura salvare posibilã.Cum ghicise cã nu eram la înãlþimea hainei pe care opurtam? Haina preoþeascã e fãcutã ca sã nu veziomul, ci simbolul. Eram prizonierul, victima aceleipriviri. La început a fost cuvântul, acesta era un adevãrde care nu mã îndoisem pânã acum. Dar acum numai eram sigur – poate c-a fost privirea.

S-a aºezat pe marginea patului, fãrã sã bage înseamã scaunul pe care-l pregãtisem pentru ea decealaltã parte a mesei. A scos din ºtergarul înnodatpicioare ºi aripi de pui frumos prãjite ºi cartofi copþicare se vedea cã mai erau calzi încã. Cum rãmâneaucartofii aceºtia întotdeauna calzi tot drumul ei pânãaici ºi cât stãtea de vorbã cu doamna Zamfira? Dacãnu cumva femeile se ocupau tocmai sã-i mai punã o

17

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ãdatã în cuptor. Eram furios ºi pe gazda mea, dar cumputeam fi pe ea mai furios decât pe mine? Aºezatoate acestea pe o farfurie curatã de lut, adãugãcâteva fire de pãtrunjel verde ºi mã privi încântatã.Ochii îi strãluceau, dar degetele ei nervoase continuausã se frãmânte: mai era ceva. Se întoarse o clipã cuspatele ºi scoase de undeva, din buzunarul ascunspe care îl aveau rochiile acestea ample, un mãr mareºi frumos pe care îl ºterse cu poala ºi îl puse cumândrie lângã blid. Un mãr bine ales. Nu era încãvremea merelor, nu mai adusese de multã vremefructe ºi trebuie sã-l fi ochit undeva pe raftul uneicãmãri în care stãtuse toatã iarna. Acesta este mãrulEvei, mi-a trecut mie fulgerãtor prin gând. S-a ridicat,s-a mai învârtit o datã prin încãpere sã se asigure cãtotul era bine, ºi-a potrivi cu decenþã rochia sub ea ºis-a aºezat în sfârºit pe scaun. Miºcãrile ei aveau atâtafeminitate, încât aceastã pãrea s-o intimideze ºi peea. Era rândul meu, dar nu puteam vorbi. Ca urmare,am început sã mãnânc, ca sã câºtig timp, dar amlãsat mãrul neatins. Mã feream de el, dar nu-l puteamscãpa din ochi. Îi simþeam pânã ºi mirosul. Fructullumina toatã încãperea aceea sãrãcãcioasã care altfelnu avea decât un singur geam, dincolo de acestaînãlþându-se buruienile înalte ºi protectoare care numai fuseserã tãiate de când locuiam eu aici. Nu semiºcau, nu era nici o palã de vânt. În mine se dãdeao luptã ºi ea, atentã, simþea asta. Ochii ei frumoºi nuse dezlipeau de la faþa mea.

- Nu vei mai cãlca aici sub nici un motiv, m-amauzit eu spunând. Astãzi e ultima oarã.

Nu ºtiu dacã fãcusem bine, poate cã orice ar fifost mai bun decât faptul cã n-am fãcut nimic, dardilema mea avea sã se rezolve brusc. M-au luat cadin oalã, tocmai când au avut nevoie de un þapispãºitor. La început am crezut cã gelozia oarbã aacestor flãcãi munciþi de dorinþã a fost aceea care adeclanºat deznodãmântul. De la asasinareaactivistului pânã la arestarea mea au trecut câtevazile, în care satul a fost practic sub asediu ºi timpulse dilatase din cauza panicii. Cei rãmaºi încã pedinafarã s-au înscris în întovãrãºire atunci,înspãimântaþi de catastrofa care avea sã sedeclanºeze. Tot ce ºtiam aflasem de la Zamfira, carea traversat cu multe precauþii curtea, ºi asta numaidupã ce s-a înserat. Altfel nici ea nu mai ieºea dincasã, pusese cumva pe dinafarã mãtura în uºã. Uliþeleerau pustii, oamenii se fereau pânã ºi unii de alþii.Unde a fost în tot acest interval Anca? Toþi seînchiseserã în propriile curþi ºi n-a observa nimeni cãse fãcuse nevãzutã. Multor flãcãi trebuie sã le fidispãrut miza existenþialã odatã cu dispariþia ei.

Am stat acolo ca o muscã în pânza pãianjenului,ar fi trebuit sã fi fost suspicios cã încã nu fusesemscos din bârlog. Probabil atunci s-a pus la cale isteaþasoluþie. Nimic mai simplu: luãm preoþelul care se credeinvizibil ºi avem vinovatul ideal. Nu ne crede nimeniîn sat? Nu ne intereseazã acest aspect! Au gãsit chiarºi o puºcã sub streaºina casei mele parohiale, desprea cãrei existenþã acolo nu ºtia nimeni, dacã o fi fostacolo. Oameni mai ascundeau câte-o armã devânãtoare cu care fãceau iarna braconaj. Am înþeles

totul mai târziu, derularea evenimentelor.Iresponsabili, flãcãii se adunaserã în seara aceea înjurul casei Floricãi ºi au miorlãit în batjocurã camotanii. Anca a ieºit revoltatã sã-i alunge. Activistula ieºit ºi el pânã la urmã pe prispã, mugind. Se zvoneacã ar avea pistol. El s-a nãpustit ca un taur printrebrusturii uriaºi, peste tufele de liliac ºi iasomie, carese miºcau ca vii. ªi-a pierdut echilibrul ºi s-a prãvãlitpeste mlãdiþele acelea elastice, care l-au acoperitimediat. S-a ridicat de-acolo ºi mai furios. Probabilnu vedea nimic din cauza furiei ºi a faptului cã ieºisede la luminã în întuneric. S-au mai auzit miorlãituri,râsete, mugetele grãsunului, þipetele Ancãi ºi apoiun horcãit sinistru, din ce în ce mai slab pe mãsurãce se lãsa liniºtea. Florica n-a ieºit o vreme din casã.Activistul nu s-a mai întors în casã, ºi nici Anca –ieºitã probabil într-un târziu în cerdac, cu lampa înmânã. Tremurau ca frunza amândouã. Probabil

activistul îºi dãduse sufletul, sau poate mai horcãiaca un porc tãiat între tufe. Flãcãii dispãruserã.

Peste douã zile a venit o maºinã de la raion,sau de unde veneau maºinile acestea mici ºi verzui,cu dublã tracþiune. Apoi încã una. S-a instaurat un felde stare de asediu. Mie nu mi s-a spus nimic, nu-mimai aducea nimeni mâncare. Eram sigur cã seîntâmplase ceva, ceva mai grav decât teroarea aceeaconstantã de fiecare zi. Nu ºtiam cã mi se pregãteaºi mie un rol. Când au venit dupã mine mãrul acelaera încã pe masã. Unul din cei doi trepãduºi, carerânjeau ºi miroseau a alcool, îl ºterse pe pantaloniilui largi ºi îl vârî în buzunar. Nu trecuserã trei zile dela brava mea decizie, de când am alungat-o, ºi amfost ridicat. Ea era deja moartã ºi eu nu ºtiam. Existao legãturã între aceste trei lucruri? Care anume, ºiprin ce resorturi ale voinþei divine fusese hotãrâtã?

În puºcãrie am avut tot timpul din lume sã mãgândesc la toate acestea. Dumnezeu a dateternitatea, diavolul a impus timpul. Asta a dus pânãla urmã la un compromis. Omul crede cã le percepepe amândouã, dar nu le înþelege pe nici una. I separe, de exemplu, cã ziua e lungã, dar viaþa scurtã.Diavolul este un acuzator pervers care ne spune cãnu existã iertare. Doar fãrã Dumnezeu nu existãiertare, El este cel care iartã.

(din romanul Ploile amare, în curs de apariþie)

18

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã

Când a început perioada celor patruzeci dezile ºi de nopþi în care nu avea sã mai închidã nicio secundã ochii, în care nu avea sã mai doarmãsau sã mai simtã nevoia de a se scufunda în somn,patruzeci de nopþi ºi de zile de trezie continuã,translucidã, tãioasã ca un brici, care vor sfârºi cucolapsul ei final, Luiza fu cuprinsã de un începutde panicã. Luciditatea de pânã atunci nu o ajuta.Deºi ar fi trebuit sã-i spulbere temerile, sau cel puþinsã-i insufle acea conºtiinþã invulnerabilã ºi calmãpe care o ai în lumina solarã, nu fãcea, dimpotrivã,decât sã-i punã în evidenþã unicitatea cazului ei,singurãtatea ei în fond. Urca sau aluneca într-unturn translucid de trezie unde nu o urma nimeni.Toþi cei pe care îi întâlnea pe drum o însoþeau ovreme, stãteau cu ea, dar apoi o pãrãseau fãrãvoia lor, rãmâneau în urmã, doborâþi de somn. Doarea mergea înainte, fãrã sã se opreascã, într-ocãlãtorie disperatã. Acum avea impresia cãînþelege disperarea lui Isus, care le ceruseucenicilor, în ultima noapte, “Vegheaþi cu mine!“Nimeni nu mai veghea cu ea, înainta spre o þintãneºtiutã, lãsând în urmã, pe drum, trupurileadormite ale tuturor celor care nu mai erau în staresã continue questa.

Îºi petrecu întreaga dupã-amiazã învelitã într-o anxietate nostalgicã. Dar când se lãsã înserarea,lichidul catifelat al melancoliei fu tulburat devârtejurile bolborosinde ale unei panici biologice.Dacã nu va mai reuºi sã adoarmã niciodatã? Dacãtrupul ºi mintea ei vor plezni ca un becsupraîncãrcat cu o tensiune prea mare? În loc são tempereze, luciditatea nu fãcea decât sã-iamplifice angoasa. Se simþea ca ºi cum s-ar fi aflatîntr-o salã de bal dintr-un castel medieval pãrãsit,rãmasã goalã dupã plecarea ultimilor invitaþi, cuecouri de voci pe cale de a se stinge, cu paºi ce sepierd înãbuºiþi, cu scrâºnete de lacãte la porþi pecale de fi încuiate, cu hãmãituri îndepãrtate decâini, cu pãsãri de noapte trecând ca nori de sãbiinegre peste faþa cenuºie a lunii.

„Trebuie sã dorm, fie ce-o fi!“ decise Luiza.Deºi îi era la fel de puþin somn ca în nopþile trecute,se aºezã în pat ºi stinse veioza, hotãrâtã sã steanemiºcatã oricât va fi nevoie. Lãsase draperiiledeschise, astfel încât lumina lunii pãtrundea încamerã, albind o parte din podea ºi zidul opusferestrei, cu dulapul de haine ºi un colþ al oglinzii.Zborul frânt al liliecilor de pe cerul nopþii trasa liniiimprevizibile de umbrã pe harta covorului. Cândumbrele înaripate se reflectau în oglindã, aruncaudâre de fum ºi spre patul Luizei. Fata le privi vreme

îndelungatã, încercând sã se relaxeze. Dar în timpce trupul i se scufunda într-o moleºealã plãcutã,mintea îi rãmânea la fel de limpede, de parcã eaînsãºi ar fi fost oglinda în care se reflectauîntâmplãrile nopþii.

La un moment dat, vãzduhul fu traversat de opasãre neagrã, ca o sãgeatã lentã, al cãrei zbordesena o linie continuã de umbrã, precum jetulavioanelor cu reacþie. Luiza avu câteva clipeimpresia cã reflecþia zborului în oglindã lãsase odârã de cenuºã pe podea ºi o linie de cretã neagrãpe zid. Traiectoria ei dreaptã, hipnoticã, era totalcomplet diferitã de zig-zagurile liliecilor.

„Ce a fost asta? O rândunicã noaptea?“ seîntrebã Luiza, cu senzaþia cã un vãl i-ar fi trecutpeste ochi, peste starea de suflet. Îºi dãdu seamacã pierduse noþiunea timpului. Ascultã o vreme înîntuneric, încercând sã surprindã bãtãile orologiuluidin sufragerie, sau ale vreunui ceas din altapartament. Lucrurile pãreau însã suspendate într-o liniºte magicã, de parcã sãgeata rânduniciitrasase ultima linie a timpului, dincolo de care numai era decât eternitatea unei secunde ucise ºiprinse în insectar.

„Nu e momentul sã fantazez, cu atât mai puþinsã mã las pradã neliniºtii“, decise fata. „Mai binemã spãl.“ Se ridicã din pat, puse ca de obicei tãlpilepe podeaua rece, lãsându-se impregnatã desentimentul de realitate organicã pe care i-l dãdeaatingerea cu suprafaþa lucioasã, încãlþã apoipapucii de casã ºi porni fluturându-ºi cãmaºa denoapte spre baie, cu gândul resemnat cã fãcusetot ce se putea ca sã adoarmã ºi cã, din momentce oricum era treazã, spãlatul cu apã nu va facedecât sã-i limpezeascã luciditatea. Mai nutrea ºisperanþa cã, în drum spre toaletã, va arunca oprivire spre orologiul din sufragerie, dar prefera sãnu se gândeascã deschis la asta, deoarece gândulîi provoca o vinovãþie ciudatã, ca ºi cum ºi-ar fipropus sã deschidã un dulap sau o debarainterzisã.

Pe drum nu se întâmplã însã nimic, deoarecependula se oprise, braþul ei atârna nemiºcat întrecele greutãþi cãzute, iar àcele încetaserã sã ticãieºi sã se roteascã pe cadran. Nici la baie nu curgeaapa, robinetele se învârtirã amândouã în gol, fãrãsã aducã nimic, probabil se lucra în oraº laconducte sau, cine ºtie, surâse pentru sine Luizaca de o glumã poznaºã, poate cã planul de asanareal lui Anir Margus da în sfârºit roade, chiar dacãnu în universul din vis, ci în lumea realã. Zâmbindpentru sine, se întoarse în camera sa, închise uºa

Luiza Textoris Splits Herself Away

CORIN BRAGA

19

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ãºi se îndreptã înapoi spre pat.ªi atunci o vãzu. Plapuma ºi perna stãteau

înfoiate, ca ºi cum în aºternut s-ar fi aflat cineva.Se apropie pãnâ când, în adâncitura pernei,descoperi culcat capul unei fete. Era fatã pentrucã avea pãrul negru ºi lung rãsfirat pe pânza albã.Era întoarsã cu spatele ºi nu îi vedea decât oureche sidefie, pe care lumina lunii o decupa ca opiesã de porþelan, ºi un umãr acoperit de o cãmaºãde noapte cu motive de macrame. „Asta e cãmaºamea, cum de mi-a luat cãmaºa?!“ îi trecu Luizeiprin cap un gând disparat ºi absurd, la fel cuobservaþia imediat urmãtoare: „Dar e chiar cãmaºade pe mine!“

Într-o fracþiune de secundã, îi fulgerarã prinminte scene din romane cu fantome ºi filme degroazã, în care eroul sau eroina îºi gãseºte dubluldormind în locul lui în pat. Dublul se întoarce încet,eroina descoperã cã are ochii deschiºi, cã opriveºte foarte lucid, cã un zâmbet sardonic saucrud i se întinde pe faþã, cã scoate un hohotmacabru de râs sau un þipãt brusc ºi strident, cãmiºcã din mânã ºi aduce în luminã un cuþit, cã oînjunghie sau cã o prinde braþ într-o strânsurãdemort viu, de schelet ieºit din mormânt ºireîncarnat, cu resturi de piele vânãtã.

„Destul!“ îºi spuse Luiza cu un efort de voinþã,alungând panica ce o paralizase. Puse o mânã peumãrul celei adormite ºi o întoarse spre ea. Corpulnu opuse rezistenþã, moale, încât pe pernã sedezveli chipul unei fete cu nas ascuþit, cu ochiexoftalmici, cu tâmplele anormal de alungite ºistrânse în jurul frunþii. Cea care dormea în pat eraevident ea însãºi, Luiza nu avea nevoie sã se uiteîntr-o oglindã ca sã se recunoascã în fata adormitã.

„ªi acum ce mã fac?“ se întrebã ea perplexã.„Se vede cã în sfârºit am adormit, totuºi? Ce ironie!Când mã credeam mai treazã! Sã încerc sã otrezesc? Sã mã trezesc? Se spune cã nu e binesã-i sperii pe somnambuli, pot face un ºoc, maibine îi laºi sã doarmã pânã la capãt.“

Aºa cã Luiza decise sã nu se trezeascã pesine însãºi. Aranjã o ºuviþã de pãr a fetei adormite,cu un gest în care o anumitã cruzime (ceva oîmpingea sã o tragã pe cealaltã violent de meºã)era reprimatã de o dozã contrarã de tandreþe, apoiîi acoperi cu plapuma pieptul dezvelit prinîntoarcere. Înainte de a se retrage, îi veni ideea sãverifice dacã doarme într-adevãr: ridicã o pleoapãa fetei, nu fãrã teama cã va dezveli un ochi lucid ºiva delanºa un râs sarcastic. Ochiul era însã datpeste cap, Luiza nu reuºi sã vadã pupila, ci doarglobul alb al celei adormite.

Încercând, dar nu foarte convinsã, sã nu facãzgomot, Luiza deschise dulapul de haine – dinfericire, balamalele fuseserã unse se vede decurând de tatãl ei, fiindcã de obicei scârþâiaumizerabil, pe când acum alunecau elastic – ºiculese dintre mormanele de rochii un halat grosde casã. Se înfãºurã în el, strângând cordonul, ºise aºezã în fotoliul din colþul opus patului, cupicioarele strânse sub ea ca sã nu-i fie frig. În partea

cealaltã a încãperii, în patul ei, fata adormitã nu semai zãrea, pierdutã în aºternuturi.

Liniºtea se reînstãpâni în camera Luizei, înapartamentul familiei Textoris, peste oraºuladormit. Singurã ca un veghetor în noapte, fata sestrãduia sã rãmânã nemiºcatã, pentru a nu se trezipe ea însãºi, tocmai acum când, iatã, reuºise însfârºit sã adoarmã. Luna îºi reîncepuse miºcareape cer, iar umbrele proiectate de ea pe covor îºireluaserã dansul de grup, ca pe un ecran de pãpuºichinezeºti. Pe nesimþite, o dungã de luminã miji înspatele acoperiºurilor, desenã conturul antenelorºi al hornurilor, scoþându-le din întuneric ca dintr-ocãlimarã de cernealã violetã ºi groasã. Apoi globulsoarelui se smulse alunecos din uleiul gelatinos alorizontului ºi lumina zorilor dãdu nãvalã treptat încamera Luizei.

Nu dupã mult timp, domnul Textoris deschiseuºa camerei cu grijã sã nu facã zgomot. Se dusespre patul Luizei, trase plapuma la o parte, dar,negãsind pe nimeni, se întoarse ºi dãdu cu ochiide fatã cuibãritã în fotoliu, îmbrãcatã într-un halatde noapte.

- Speram cã ai adormit în sfârºit, oftã dezolatMichael. Iarãºi nu ai avut somn?

- Ba da. Am visat cã am dormit, spuse Luizaveselã, cu un ton aproape triumfãtor.

Tatãl ei o privi neîncrezãtor, neºtiind cum sã-iînþeleagã spusele.

- Cum adicã ai visat cã ai dormit? Ai dormitsau ai visat? Dacã visezi, înseamnã cã dormi. Staipuþin, nu cumva a reînceput nebunia cu dublul devis? Ai visat-o pe Adela?

- Nu, fãcu sibilinic Luiza. M-am vãzut pur ºisimplu dormind, cred cã am avut una din aceleexperienþe în care omul se vede pe sine în timp cedoarme, ceea ce înseamnã cã am dormit.

- ªi atunci de ce eºti în fotoliu? se mirã Michael,ruinând cu întrebarea sa prosteascã, fãrã sã-ºi deaseama, întreaga deducþie fãcutã de fiica sa.

Luiza îºi pierdu încrederea în sine ºioptimismul. Mai mult decât faptul cã trãise încã onoapte de insomnie o neliniºtea ideea cã ar fiînceput sã aibã halucinaþii. Pe de altã parte, sesimþea destul de odihnitã, nu atât mental, câttrupeºte. Indiferent ce vãzuse, halucinase sauvisase, corpul îi era în bunã regulã, chiar plin deenergie.

Din teama de a nu-ºi provoca din nouhalucinaþii, noaptea urmãtoare Luiza nu îºi maiimpuse sã adoarmã forþat. Rãmase în pat sãciteascã Maestrul ºi Margareta, spunându-ºi cã,dacã era sã o viziteze Moº Ene, acesta va venioricum, îi va lua pe furiº cartea din mânã ºi îi vapune nisip pe pleoape. Aºa cã citi cu deliciu ºi cunesaþ despre poznele diavolilor prin Moscova. Dupãvreo douã ore, însã, când Varionuha transformatîn vampir îl invitã pe directorul financiar Rimski înbiroul sãu din Teatrul de Varietãþi, târziu dupãîncheierea funambulescului spectacol de magieneagrã condus de Woland, iar Hella apãru înfereastrã ºi îºi întinse mâna verde prin aerisitor

20

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã pentru a trage zãvorul, Luiza începu sã clipeascãdes ºi sã arunce ocheade tot mai neliniºtite sprepropria fereastrã.

„Gata cu fanteziile!“, se smulse ea din fascinaþiacãrþii. „Am ºi aºa destule probleme psihice.“

Aruncã volumul pe noptierã ºi se duse la baiesã îºi ºteargã cu apã rece fantasmele de pe ochi.La chiuvetã însã din nou nu curgea apa. Robinetulrece scoase un fel de horcãit, în timp ce robinetulcald era mort. Blestemându-i în gând pe muncitoriide noapte, Luiza o luã spre bucãtãrie, cu speranþacã va gãsi în cãmarã o sticlã plinã, sã bea un paharcu apã. În holul de la intrare se opri însã ºi aruncãîn trecere o privire spre orologiul din sufragerie. ªiiatã, la fel ca în noaptea dinainte, pendula stãteanemiºcatã ºi àcele încremeniserã pe cadran. „Cumadicã?“, se scuturã fata, fiindcã îºi amintea limpedecã tatãl ei învârtise cheia care ridica greutãþile îndupã-amiaza de ieri, iar o încãrcãturã þinea pendulaîn funcþiune cel puþin douã-trei zile. Se apropie deceas ºi privi prin geamul de sticlã cele douã greutãþidin cilindri de metal. Nu erau cãzute, înþepeniserãîn aer, ceea ce nu explica nicicum de ce pendulaîncetase sã batã.

„ªi dacã se repetã întâmplarea de ieri?“ ofulgerã un gând. Uitã de bucãtãrie ºi de paharul cuapã ºi dãdu fuga înapoi în camera ei. Veioza decãpãtâi rãmãsese aprinsã ºi lumina colþul camereiîn care se afla patul. În chenarul tras de abajurîntre covor ºi perete, aºternuturile se vedeauumflate, dar nu pãreau sã ascundã nici un trupadormit. Uºuratã, Luiza îºi descãlþã papucii de casãºi intrã în cearºafurile calde încã.

Nu reuºea sã se hotãrascã dacã sã reia cititulsau sã stingã veioza, când o vãzu! Se vãzu pesine însãºi, ghemuitã în fotoliul de vizavi, îmbrãcatãîn halatul din molton cenuºiu. Pãrea cã doarme.Lumina lampei nu rãzbãtea pânã acolo, capul celeiadormite se afla în dreptunghiul de umbrã pe careabajurul îl proiecta circular în încãpere. De subhalat doar ieºea stingher un picior alb, cu gleznãdelicatã ºi degete lungi, albãstrii, scãldate în luminamarmoratã.

Spre deosebire de noaptea trecutã, de dataaceasta Luiza se sperie. Dupã cum îi atrãsese tatãlei atenþia, acesta nu semãna cu nici unul din viseleei de altãdatã, atât de concrete încât îi pãreau reale.În vise nu fãcea schimb de locuri cu realitatea. ªioricât se ciupea, nici ea nu se trezea ºi nici fataadormitã din fotoliu nu dispãrea. Se uitã o vremela ea însãºi, mai neliniºtitã decât dacã ar fi vãzut-o pe însãºi Hella intrând pe fereastrã, pânã nu mairezistã tensiunii ºi ieºi fugind din camerã.

„Tatã! Tatã!“ dãdu ea buzna în dormitorul caseiTextoris. „Vino sã-mi spui dacã ºi asta ehalucinaþie.“

Domnul Textoris se trezi confuz ºi avu nevoiede câteva minute pânã sã înþeleagã ce vrea fata.Mai mult ca sã o liniºteascã, se lãsã tras de eaafarã din dormitor. Þinându-l de mâneca pijamalei,gâfâind ºi agitându-se, Luiza îl duse în camera ei.Deschise larg uºa ºi îl împinse cu forþa înãuntru,

cu faþa spre fotoliu, exclamând din urmã-i:- Iatã!- Ce?! Unde?- Eu. În fotoliu.Imediat, cuprinsã de o bãnuialã, Luiza þâºni

la rândul ei pe lângã Michael Textoris în camerã,ca sã verifice dacã ea se mai afla înãuntru. Darfotoliul era gol. În el se afla într-adevãr halatul decasã din molton cenuºiu, aruncat neglijent, darnimeni altcineva. Luiza se întoarse în toatedirecþiile, scrutând circular cotloanele încãperii,inclusiv tavanul, se repezi la pat ºi aruncã în lãturiplapuma, dar nu descoperi pe nimeni. Reveni înfugã la fotoliu, pipãi agitatã halatul, îºi vârî mânaîn interiorul lui ca într-un cuib ºi se întoarse spretatãl ei:

- Poftim! Încã mai este cald. A fost aiciadineaori.

Michael Textoris se uitã ºi el împrejur princamerã, scotoci puþin dupã uºã ºi dupã sobã,deschise chiar o uºã a ºifonierului, apoi veni sãpipãie halatul pe care fata i-l oferea ca pe un trofeu.Nu pãru însã cã ar simþi restul de cãldurã al unuitrup. Luiza îºi pierdu brusc siguranþa de sine.

- Nu?! Nu a fost aici? Crezi cã am delirat?Domnul Textoris nu rãspunse nimic, dãdu doar

sã o strângã pe Luiza la piept. Fata nu se lãsãînsã consolatã, se bãgã îmbufnatã în pat, se înfofolicu plapuma, stinse veioza, lãsându-l pe tatãl ei înîntuneric, se întoarse cu spatele spre camerã, îºiafundã capul în pernã ºi aruncã doar un:

- Noapte bunã! Îmi pare rãu! Mergi ºi te culcã.A ºasea noapte, lucrurile luarã o întorsãturã

nouã. Pe mãsurã ce se apropia seara, Luizadevenise tot mai îngrijoratã, fiindcã nu ºtia nici ceavea sã se mai întâmple, nici cum sã reacþioneze.Aºa cum îi spusese ºi tatãl ei, auzise de cazuri încare oameni adormiþi se vedeau pe ei înºiºi zãcândîn pat. Chiar dacã pânã atunci nu trãise niciodatão asemenea experienþã, aventurile nocturne oobiºnuiserã cu ideea unui dublu de vis. Numai cãacum dublul sãu nu era Adela, ci ea însãºi. Iarceea ce o neliniºtea cel mai tare era cã nu ºtiacare e ea cea adevãratã, cea care vede sau ceacare este vãzutã.

Hotãrî cã nu voia sã repete asemenea stãri, ceîi dãdeau un fel de rãu de mare. Aºa cã seara îºipropuse sã rãmânã liniºtitã în pat, eventual sãciteascã, dar sã nu facã nici un gest brusc, mai alessã nu se scoale din pat, sã nu umble prin casã, sãnu facã nimic care ar fi putut da naºtere dedublãrii.Citi îndelung Maestrul ºi Margareta, se hlizi la farselepe care diavolii le fãceau moscoviþilor, se simþi ca oprinþesã întunecatã alãturi de Margareta la balulnopþii de sabat. Doar când Ivan, închis la ospiciulde nebuni, auzi uºa de la balconul comundeschizându-se ºi vãzu apãrând silueta din raze delunã a maestrului, Luiza simþi un fior în firele de pãrde pe ceafã ºi privi oarecum neîncrezãtoare sprepropria fereastrã. Din fericire, nici pe ochiul de geamlãsat neacoperit, nici din faldurile draperiei nu seîntrupã vreun vizitator nedorit.

21

PRO

ZÃ D

E IA

RN

ÃÎn schimb, când se rãsuci înapoi în pat,aºezându-se mai bine în aºternuturi, se descoperipe sine însãºi, dormind cu capul culcat pe colþulpernei ºi cu faþa la perete. Aproape cã se atingeau,dacã ridica puþin cotul sau dacã întindea un picior,ar fi lovit-o pe cea de alãturi. Nu îi vedea decâtpãrul, urechea dreaptã ºi un semiprofil, cu tãieturacârnã a nasului ºi tâmplele tãiate parcã de niºtelame de cuþit. Însã de astã datã cea adormitã nuavea aceeaºi cãmaºã cu Luiza, era îmbrãcatã cuun furou verde, cu breteluþe galbene, care îi coboramult pe pieptul aproape plat.

Cu un salt ca din arc, Luiza se smulse dinlocul ei ºi se ghemui la capãtul celãlalt al patului,lipitã de cãpãtâiul de fier forjat art-nouveau, cugenunchii la gurã. Miºcarea de valuri a saltelei olegãnã ºi pe a doua Luiza, fãcând-o sã geamãagitat ºi sã se întoarcã pe spate, cu capul pe pernã,acoperind exact poziþia în care Luiza stãtuse cu oclipã înainte. Cartea rãmãsese ºi ea rãsfiratã pepernã, între capul fetei ºi marginea patului, unde olãsase atunci când se descoperise alãturi.

Ce sã facã? Sã încerce sã se strige pe sine,sã se scuture de umeri pânã se trezeºte, ca sã-ºicearã socotealã? Însã ideea de a se atinge pe sineînsãºi îi provoca repulsie, de parcã ar fi trebuit sãpunã mâna pe o broascã. Dacã descoperea cã erece ca un cadavru? Ori cã are pielea cu solzi, cao sirenã? Sau sã îl cheme iarãºi pe MichaelTextoris, chiar dacã noaptea trecutã nu reuºise sãse surprindã pe sine însãºi? Dacã, în vreme ce eafãcea drumul spre dormitorul pãrinþilor, ceaadormitã va dispãrea din nou, fãcând-o de ruºineîn faþa tatãlui?

În vreme ce Luiza stãtea cu genunchii la pieptºi cu degetul mare de la mâna dreaptã în gurã,paralizatã de nehotãrâre, cealaltã Luiza se agita,ca ºi cum corpul ei ar fi reflectat îndoielile din minteafetei. Avea ochii închiºi, dar globurile oculare i semiºcau tumultuos pe sub pleoape, bombându-lesuccesiv în sus ºi în jos, în stânga ºi în dreapta.La un moment dat, agitaþia fetei de pe pernã,alcãtuitã pânã atunci doar din miºcãri dezordonateprin somn, se coagulã într-un gest coerent ºi unic.Luiza adormitã se ridicã în capul oaselor, ieºi dinaºternuturi ºi coborî din pat, încãlþã chiar papuciide casã ºi, cu ochii închiºi, dar recunoscândinstinctiv locurile, strãbãtu camera, deschise uºaºi porni prin sufragerie spre dormitorul pãrinþilor.Din celãlalt capãt al patului, cel de lângã soba deteracotã, Luiza se privea îngrozitã pe sine însãºimergând prin casã.

- Ce e asta? mormãi Michael Textoris,întrerupându-ºi sforãitul în timp ce fata îl scuturade umãr. Tot nu ai somn?

Morocãnos, cu ochii lipiþi de secreþii, bãrbatul îºiºterse barba de o dârã de salivã, îºi trase cãmaºade noapte de care se agãþase Luiza înapoi pe umãruldezgolit, îºi scoase picioarele din pat ºi se ridicã înºezut. Se frecã la ochi ºi abia atunci, privindu-ºi maiatent fiica, vãzu cã aceasta are ochii închiºi.

- Ha! iarãºi ai o crizã de somnambulism?

exclamã el, neºtiind dacã sã se bucure sau nu,dacã somnambulia putea fi înþeleasã ca o formãde somn, sau mãcar ca un semn al revenirii lasomnul normal.

- Dar nu dorm, spuse împleticit Luiza. Numaicã nu mã pot trezi. Tatã, ajutã-mã! Iarãºi m-amvãzut pe mine însãmi. Sunt dincolo, în camera mea.

- Haide, stai cuminte, totul e bine, încercã são liniºteascã domnul Textoris, trãgând-o pe fatã lapiept.

- Nu, acum e altfel, vino cu mine, altfel nu mãmai întorc în camera aceea.

Mai mult ca sã îi facã fetei pe plac decât pentrua-i verifica spusele, bãrbatul se ridicã greoi din patºi traversã dormitorul, scãrpinându-se prin pijamala subsuoara stângã. Luiza îl urmã îndeaproape,dar la câþiva paºi în urmã, ca ºi cum ar fi vrut sã seascundã în spatele siluetei lui masive. Michaeltrecu prin sufragerie ºi intrã în camera Luizei. Beculveiozei ºi razele lunii din fereastrã luminauîncãperea încruciºat, în douã culori, roºiaticã ºiargintie. Nici în patul desfãcut, cu plapumaaruncatã într-o parte, nici în fotoliu, nici la birou,nici în alt cotlon, nu era nimeni.

- Vezi, ai avut din nou o halucinaþie, ceea cenici nu mã mirã, la atâtea nopþi nedormite, spuseîmpãciuitor domnul Textoris, întorcându-se spresufragerie. A, ºi te-ai trezit!

Rezematã de spãtarul unuia din scaunele dela masa de oaspeþi, Luiza îl privea într-adevãr cuochii deschiºi ºi cu o expresie de mirare pe chip.

- Þi-am spus cã nu am adormit nici o clipã,bolborosi ea.

(fragment din romanul Luiza Textoris)

22

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã

Mon enfant, ma soeur,/ Songe à la douceur/D’aller là-bas vivre ensemble!/ […] Au pays qui teressemble!”1

Aºa începea o poezie a lui Baudelaire. Aveam15 ani ºi citeam despre un loc unde gãseai lux, calmºi voluptate (Là, tout n’est qu’ordre et beauté,/ Luxe,calme et volupté). Oare existã o þarã care sã-þisemene? Care e þara care-mi seamãnã?

Imagine there’s no countries/ It isn’t hard to do/Nothing to kill or die for, cînta John Lennon pe cînd euaveam 6 ani ºi nu ºtiam cine e John Lennon. Pe atuncierau la radio tot felul de tînguiri, melodii urîte ºi tristeale unor tanti ºi neni de la noi, îmi plãcea doar deMargareta Pîslaru pentru cã semãna cu Betty Boopºi cu Betty Flintstone, avea aluniþã, nasul în vînt ºicînta Aletalealetale sînt pe lume florile ºi Inima-i untelefon. Altfel, aflam la ºcoalã despre cum ºi-au datviaþa strãmoºii noºtri pentru þarã. Sãracii strãmoºiinoºtri! Eu nu mi-aº fi dat viaþa pentru þarã, nici nuaveam habar ce e aia þarã, cum, într-un fel, nu am niciacum. Eram Habarnam! Totuºi, în 1989, cînd în PiaþaPalatului a început sã se tragã în noi în plinã noapte,pe orbeºte, de ce n-am plecat acasã? Pentru cine îmidãdeam eu, la o adicã, viaþa?

Unul dintre jocurile preferate din copilãrie senumea ÞÃRILE. Se adunau o grãmadã de copii ºimici ºi mari, ne trebuia doar o minge. Strigai tarenumele unei þãri ºi aruncai mingea în sus, spre cer,pînã la norii care îºi tot schimbau forma (dintr-o pasãrecare rîde într-un crocodil ºi apoi într-o rochiþã). Strigamnumele unei þãri, mã uitam în sus la pasãrea albã carerîde ºi eram þara aia. Nu mai ºtiu cum era jocul, defapt. Îmi amintesc doar cã trebuia sã alergãm apoi canebunii, pînã cobora mingea, fugeam ca sã nu mãnimereascã, sã mã izbeascã cel care avea sã prindãmingea. De alergatul ãsta depindea þara ta. Fugitultãu era salvarea ei. De fapt, nu mai ºtiu clar cum stãteatreaba. Cînd oboseam, jucam Încurcatelea. Seîncurcau fostele þãri între ele, le descurcam. Nu maierau þãri, erau doar niºte copii.

Strigam o þarã ºi eram þara aia.Româniaaaaa. Toþi copiii vroiau sã fie România.

Ne plãcea de ea. Numai muzica popularã de latelevizor nu-mi plãcea. Aveam 8, 9 ani.

Numai copiii mai mici vroiau sã fie România.Aveam deja 14 cînd gîndeam asta.

Toþi vor sã plece, bãiatul de care mãîndrãgostisem îºi fãcea bagajele pentru Germania. Ceo sã mã fac fãrã el? N-o sã-l mai vãd niciodatã. Þãriledespart oamenii. Þãrile sînt împotriva dragostei.Aveam 15 ani.

Africaaaa. Nu era o þarã, Africa, dar ce ºtiameu? Încã nu fãceam geografia lumii, auzisem doar de

junglã ºi îmi plãcea un cîntecel pe care-l auzisem într-otabãrã pe mai multe voci, unele doar ºoptite. Era cevacu „Mahomed, Mahomed e tatãl tãu, fiul tãu, fiul tãu eMahomed”, ºi „Jim bala bala bala Jim bala bala” ºi „A,ah, Africa, Africa e þara mea”, naiba sã mai înþeleagã.În Africa se bãteau tobele, se dansa cu picioarele goalepe pãmînt, nu cãdeau niciodatã frunzele, îºi fãceaucuib pãsãrile paradisului, acolo era Paradisul.Africaaaaa! Mingea se ducea spre un nor mic ºi alb ºijungla creºtea între mine ºi nor. Eu aveam 9 ani. Norulcîteva clipe.

Erau la televizor reportaje. Copiii africani aveauburþile umflate ºi braþe scheletice. Cumpãram cartolinede la UNICEF pentru ca sã-i ajutãm pe copiii din Africa.Aveam 10 ani. Ce de cartoline!

Îmi fac pentru carnaval un costum frumos deafrican. Singurã. Peste costumul de gimnasticã, negru,ca al Nadiei Comaneci, luat peste ciorapi negri, ofustiþã, un tutu din frunze uscate de porumb. Mascamea neagrã e pictatã cu toate culorile. ªi dansez,dansez, cãci sub masca mea chiar nu-mi e ruºine denimeni. Nu primesc nici un premiu la sfîrºit. Doarprinþesele primesc premiu. Ce proaste sînt prinþesele!

Sudaaan, strigam uitîndu-mã spre rochiþa aia de nor.Nu striga nimeni Sudan. Nici nu ºtiam cã existã

o þarã cu numele ãsta. Pînã cînd l-am vãzut într-o zipe însuºi preºedintele Sudanului trecînd prin orãºelulmeu. Era într-o maºinã decapotabilã, stãtea în picioareºi fãcea cu mîna. Cicã lîngã el era tovarãºul, dar eunu aveam ochi pentru tovarãºul Ceauºescu. Era o zifrumoasã de început de varã, fuseserãm scoºi toþielevii din clase, ne-au aliniat pe o parte ºi pe alta astrãzii, de la fabrica de vopsele Colorom pînã la serelede la marginea cartierului meu. Acolo, în marea desticlã ºi fier, de unde se trimiteau garoafe în toatã þara,exista chiar o serã uriaºã numai pentru Ceauºescu,unde creºteau banane ºi ananas, aºa spuneau oamenii.Ce-o fi ãla ananas, mã întrebam ºi-mi tot venea în mintepropoziþia „Ana are nas”. Ne-au scos pe toþi ºi am fostimpresionatã de cîþi copii avea, de fapt, ºcoala noastrã.De la Colorom pînã spre capãtul celãlalt al oraºului eraualiniaþi cei de la liceul de chimie ºi apoi cei de la liceulteoretic ºi copiii de la ºcoala germanã, probabil. Amstat nu ºtiu cît în picioare, în costume de pionieri, cuflori în mînã pe care trebuia sã le agitãm la apariþiacoloanei de maºini. Florile s-au ofilit. Mi-a pãrut rãu deele. Cînd a apãrut coloana, printre braþe fluturînd ºi florijilave, am vãzut faþa preºedintelui Sudanului. Era...luminoasã. Pielea lui era neagrã, nu mai vãzusemniciodatã în realitate un om cu pielea neagrã. Am simþitaºa, un fel de emoþie, inima mi-a bãtut foarte tare.Acasã m-am tot gîndit la preºedintele Sudanului ºi lacum o fi oare sã ai pielea neagrã. Ce chestie! Bine,

SIMONA POPESCU

The Countries

23

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ãvãzusem filme la televizor, dar alea erau doar niºtefilme. Odatã vãzusem chiar un film cu unii într-un felde costume ca de fantome, care omorau oamenii cupielea neagrã din America. ªi uite cã preºedinteleSudanului se plimba pe aici, pe la noi. La noi nu eraucucluxclani. Într-o zi, am vãzut la o fetiþã o pãpuºãnegresã, abia apãruserã pe piaþã (poate cã era legatde vizita preºedintele Sudanului). Mi-a plãcut pãpuºa,mi-am dorit-o mult, fetiþa a fost de acord sã-i dau înschimbul ei un serviciu de ceai din porþelan, înminiaturã. Îl primisem de la naºa mea, þineam la el,era, cum zicea mama, o bijuterie. În plus, dinStrãinãtate. Mama a fost supãratã cînd a aflat, a trebuitsã dau pãpuºa înapoi ºi sã cer farfurioarele ºi cãnuþele.Pãpuºa era frumoasã, din cauciuc, cu pãrul scurt,fãcutã de fabrica Arãdeanca. Am întîlnit mai tîrziu ofatã cu pielea neagrã, vorbea româneºte, era româncã.Nu mai întîlnisem. Cum putea scrie ea compuneridespre þarã, cum putea cînta ea cîntece patriotice,cum putea spune ea cã e nepoata lui Traian ºi-a luiDecebal? Aveam 12 ani cînd îmi puneam întrebãri caastea.

Australiaaaaaa, strig, uitîndu-mã spre cer ºiaruncînd departe, sus, mingea. Ochii nu o mai vãd,din cauza luminii prea puternice. Australia e aºadeparte, cã nu poate fi decît o þarã frumoasã. Cu cîtmai departe, cu atît mai frumoasã. Numai acolo trãiesccangurii. Eu nu o sã vãd niciodatã un cangur înrealitate. Pãcat. Nici el pe mine! Pãcat. Cangurii trãiescnumai în Australia ºi eu numai în România.

Japoniaaaa. Era o fetiþã, Heidi, într-un desenanimat, ºi vorbea ciudat. Limba aceea întreruptã,rãstitã, era japonezã, dar fetiþa era bunã… De ce o fiavut ea un nume german? Japonezii au ochii oblici.Mi-am tras pleoapele sã vãd cum e. Lumea se facepuþintel mai latã. Pãrerea mea. Eu, puþintel maifrumoasã.

Americaaaaaaaa. Acolo erau cowboy care sebãteau cu indieni. Eu þineam întotdeauna cu indienii.Cînd ne jucam cu frati-meu de-a cowboii ºi indienii,eu eram indian (aveam ºi codiþe împletite, lungi, pieleacam mãslinie), eram Winnetou. Am încercat odatã sã-mi fac o tiarã de indian din pene de curcan, gãsite labunica, dar nu am reuºit. ªi-atunci mi-am fãcut unevantai.

Cînd trecea cîte un avion pe deasupra noastrã,cîte un copil striga:

Avion cu motorIa-mã ºi pe mine-n zbor!Avion american,fãrã uºã, fãrã geam!

Bunicul meu tãcea ºi se uita în gol, cînd numeºterea la o bicicletã. Mi-a zis într-o searã Dan,veriºorul meu, cã bunicul nostru îi aºteptã peamericani. Nu am înþeles ce ºi cum ºi nici nu mi-ambãtut capul cu asta. Poate cã erau prieteni cu el,americanii.

Americaaaaaaaa... Doar acolo sînt cosmonauþi.Numai de acolo poþi ajunge la stele. De-asta ºi austele pe steag. În mintea mea, multã vreme, Americaa fost legatã de cosmos, de marþieni, de viitorul încare-mi puneam atîtea speranþe. Aflu cã Iulian, un

bãieþel de vîrsta mea (9 ani), va pleca cu mama lui înAmerica, la tatãl lui. Îmi spune cã vrea sã ajungãcosmonaut. Iulian are noroc pentru cã e albinos. Arepînã ºi genele albe. El va ajunge sigur pe o altã planetã,dacã o sã vrea. Poate o sã întîlneascã niºte marþieni.

Dupã un timp, gîndindu-mã la bunicu, mi-a fostmilã de el. Mã uitam la el în gîndul meu (cã el eradeparte), îl vedeam în gîndul meu cum meºtereºte labicicletã, deºi bicicleta nu avea nimic ºi acum ºtiamcã nu puteau veni americanii, nu-i lãsa Ceauºescu,degeaba aºtepta bunicu.

Bunicu îi aºteaptã pe americani, eu pe marþieni.Mãtuºa mea, care poartã bluze lãlîi ºi pantaloni

trapezi ºi pãrul mare ºi creþ ºi bijuterii ca niºtebomboane colorate, de lemn, ascultã numai muzicãamericanã. Ea are 18 ani, eu 8. Mie-mi place numaide Margareta Pîslaru. Cînt ºi eu aºa: „Sînt o fatã caoricare/ N-am nimic deosebit/ Pãrul negru la culoare/Zîmbetul obiºnuit”.

Italiaaaa. De-acolo au venit strãmoºii noºtri.Acolo sînt fraþii noºtri. Ne uitãm la filme alb-negru latelevizor. Italienii chiar sînt ca noi. Anna Magnani estetanti Mãrioara de la 4. ªi Lolobrigida e profa mea demuzicã, iar cîte un Mastroianni mai pirpiriu îi fãceacurte vreunei Sophia Loren de cartier. Nu înþeleg dece nu se fac excursii la strãmoºii noºtri. De ce trebuiesã stãm doar în Dacia, de parcã nu am fi ºi romani –de la Roma! Poate cã tovarãºul nu-i iubeºte pe romani.El e numai dac.

Cicã l-au omorît pe un nene Aldo Moro. Toatã lumeavorbeºte numai de asta. Cine? Mafia italianã. Mafia tegãseºte ºi în gaurã de ºarpe. Noi oare aveam Mafia?

Indiaaaa. Dacã te duci la cinematograf, poþi sãdai de Narghita. O fetiþã din vecini mã cheamã la eaacasã. Pune la pick-up Narghita. ªtie cîntecele pedinafarã, în indianã. Nu poate sã-mi spunã despre cee vorba în ele. Eu am învãþat de curînd Allons enfantsde la patrie le jour de gloire est arrivé (profesorul meude francezã seamãnã leit cu împãratul Traian dinmanual ºi-l cheamã chiar Traian, Traian Ionescu). Euºtiu ce spun în cîntec. Îmi imaginez cum se adunãcopiii din Franþa, unde e tiranie. Nu-mi imaginez cefac ei acolo, dar nici nu conteazã.

Greciaaaa. Acolo erau zeii în care credeam.Muntele Athos chiar existã, mi-a zis mie cineva. Dacãaº ajunge cîndva acolo… Aveam o rugãciuneinventatã de mine pentru Afrodita, zeiþa frumuseþii (darnu trebuiau sã ºtie asta Atena sau Hera, nu vroiam sãfiu proastã).

Turciaaa. Turcii, turcaleþii, otomanii. Istorianoastrã pãrea plinã de ei. Aveau turbane ºi ºalvari.Se luptau ei cu turbanele în cap? Oare turcii mai purtauturban în zilele noastre? Iatã preocupãrile unei fetiþede 8 ani. Tata mi-a spus cã lîngã oraºul în care s-anãscut el era o insulã plinã cu turci. Cînd eu aveam 3ani, ea a dispãrut sub apele Dunãrii. Tata îmi vorbeafrumos despre Ada-Kaleh, despre îngheþata turceascãdupã care el se topea. Cu fistic. Ce-o fi ãla fistic, mãtot întrebam. Am aflat dupã vreo 30 de ani!

Poloniaaaa. De-acolo erau Lolek ºi Bolek, cãþelulReksio ºi profesorul Baltazar. Sau nu, profesorul eradin Iugoslavia, dar parcã tot un fel de polonezã vorbea.Uneori, pe ºosea mai treceau ºi maºini din PL. PL era

24

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã un fel de Ro, nu? Doar cã vorbeau altã limbã. Darpolonezii au inventat sãpunul cu aromã de mãr subformã de mãr verde. Incredibil!

Iugoslaviaaaa. Asta trebuie sã fi fost o þarã miºto.Bunica se ducea mereu la sîrbi (nu li se ziceaiugoslavi), îmi aducea gumã de mestecat în formã deþigãri, iar pentru mama condimente pentru supã.

Cehoslovacia. Lolek ºi Boleck nu erau de faptcehi?

Germaniaaaaaaa, strig. Am un costum detirolezã. Pe care nu-l port. Oamenii care vorbesc limbagermanã se numesc saºi. Dacã voi vorbi germana, osã mã fac sãsoaicã.

Învãþ germana singurã, dupã o carte mare ºi gri.Ca sã mã iubeascã Hari Pluto, ai cãror pãrinþi sîntgermani. Aflu destul de tîrziu cã Hari Pluto nu ºtie, defapt, germana. ªi, mai apoi, cã Hari Pluto va pleca cufamilia lui, pentru totdeauna, în Germania.

Strigãm cînd RDG, cînd RFG. Pentru noi, tot aia.Strigãm cînd RDG, cînd RFG. Nu-i tot aia. Mintea

noastrã s-a schimbat, nu lumea. Am mai crescut puþin.Chinaaaa. Între cãrþile din Macao – unde existau

tot felul de perechi din mai toate þãrile lumii – chinezulºi chinezoaica semãnau leit cu vietnamezul ºivietnameza, doar cã ultimii aveau o pãlãrie ciudatã,în formã de con. Odatã am primit o pisicuþã de catifea,galbenã, care, dacã o învîrteai cu o cheie, sãrea dupão mingiuþã (care era cusutã cu un fir chiar de botulei!). Pisica avea ºi ea mutrã chinezeascã, aproape cãnu avea ochi. Jucãria mi-a spulberat preþioasasperanþã cã ar exista Moº Crãciun. Am gãsit-o pititãpe un raft exact în ziua în care urma sã împodobimbradul. Odatã am vãzut în carne ºi oase niºte chinezi.Erau îmbrãcaþi în haine gri ºi erau la fel, ºi femeile ºibãrbaþii. Mai erau niºte sportive, mereu se luau laîntrecere cu sportivele din URSS ºi cu NadiaComaneci. Mã uitam cum cîºtigã mereu ale noastre.

Cubaaa. Nu ºtiu cum era romul cubanez, HavanaClub, dar caramelele cubaneze nu se comparau cunimic. În Cuba s-a inventat cubul.

Norvegiaaaaaa. Era departe, era frig. Norvegieniiaveau pãrul alb, de la zãpadã. Am citit tîrziu o carte, Cusãniile la Polul Nord, o expediþie care a durat trei ani,despre doi tipi, Nansen ºi Johanson, niºte norvegieni.Au rezistat ºi la -40 de grade, mîncau uscãturi.Norvegienii sînt niºte oameni foarte rezistenþi. Aproapela fel de rezistenþi cum sînt românii. Nici nu ºtiam cerezistenþi sînt românii, aveam sã aflu peste 10 ani.

Etiopia. Odatã am vãzut o fotografie cu o fatã.Dedesubt scria Etiopia. Etiopia era foarte frumoasã,ciocolatie, cu gîtul lung. Era îmbrãcatã mai mult înmãrgele ºi brãþãri.

Finlandaaa. Finlanda nu existã, a zis un bãiat. Enumai în cãrþi. Toþi l-au crezut. El era un în-crezut! Eunu cred în în-crezuþi. Nu citiserã Crãiasa zãpezii. Laun moment dat, Gretchen ajunge în Þara Laponilor,în cãsuþa unei lapone bãtrîne care le-a zis cã trebuiesã meargã pînã la Finmark. Acolo se aflã conaculCrãiesei Zãpezii ºi-n fiecare searã se aprind auroreboreale. Renul îi aratã fetei niºte „perdele luminoase”.Le scrie câteva cuvinte pe o frânturã de peºte uscat ºicu ele trebuie sã se ducã la o finlandezã care o sã lespunã mai multe. Castelul Crãiesei era în Finlanda

sau în Danemarca? Hans Christian Andersen,scriitorul meu preferat, era din Danemarca.

Danemarcaaaa. Am citit de mai multe ori poveºtilelui Hans Christian Andersen ºi am citit despre viaþa luiscrisã de el. Ce sãrac era Hans ºi ce rãu era cîndva înDanemarca. Mai ceva ca la noi. Sãracul Hans!

Printre vederile pe care le aducea mama de laPoºtã ºi care se întorseserã acolo pentru cã nu erade gãsit destinatarul era ºi o vedere din Danemarca.Cu o casã rotundã, cu acoperiºul ca un coif. Într-oastfel de casã aº fi vrut sã stau eu. Casa asta existaundeva în Danemarca. Mult mai tîrziu aveam sã afluºi unde: pe insula Bornholm.

Laponiaaa. Rimeazã cu Japonia. Odatã amvãzut o fotografie cu o laponezã. Avea ochi dejaponezã. Laponii oare fac plajã? Stau ei în tricou?Cum o fi sã nu ºtii sã te urci în copac, într-un mãr, depildã? Pe ei nu-i înþeapã albinele. ªi nici ºerpi n-auvãzut. Dar mãcar au pisici? Oare existã pisicã polarã?

Groenlandaaaaaa. Oare chiar existã eschimoºi?Dacã da, de ce nu pleacã ºi ei în þãri mai calde? Nu-ilasã? Nu pot fugi? Nu vor? Nu au cu ce? Îºi iubescþara lor, gheaþa lor natalã?

Angliaaaaaa, strig. Acolo e o reginã. Acolo e ca-n basme. Dar cineva mi-a spus cã un rege a tãiatcapetele soþiilor lui. 8 soþii. Sau regele era al VIII-lea...Regii sînt buni ºi rãi. Eu am aflat într-o zi cã ºi noi amavut rege. Ultimul rege era un bãiat frumos. Îl chemaMihai. L-am vãzut într-o pozã ºi pe un ban mare deargint pe care l-am gãsit într-o pãlãriuþã albã, în care-ºi þinea mama micile bijuterii.

U-Re-Se-SeRãmînem prieteneDouã mii de secoleFãrã întrerupere!U-Re-Se-SeBastion al pãcii e!

Cîntau copii asta dacã la un joc se lãsa cusupãrare. Cã era mai uºor sã te împaci aºa, pe rimefãrã nici o legãturã cu cearta. Mai era unul cuBucureºtiul:

Împãcare, împãcareNiciodatã supãrareDacã ne mai supãrãmluãm valiza ºi plecãmla Bucureºti”.

Ce sã-þi spun! URSS era o þarã de temut, era ºifoarte mare. Dacã te uitai pe hartã, pãrea jumãtate decontinent. Se bãtea cu America. Ne luptam ºi noi cuea la campionatele de gimnasticã artisticã, unde NadiaComãneci ºi chiar Teodora Ungureanu le bãteau defiecare datã pe rusoaice. Ce dacã vii dintr-o þarã mare?Buturuga micã rãstoarnã carul mare, nu? Eu semãnperfect cu Nadia cînd îmi fac coadã de cal la spate.Am ºi breton ca al ei. Din URSS se aduc niºte cãciuli,le zice cãzãceºti. Sînt ciudate. Ca niºte coºuri de blanãpe cap. Unele par fãcute din pãr de lup. Altele dinblanã de miel. Pe trotoar vezi lupi ºi miei, dacã ridicicapul. Nici un copil nu poartã aºa ceva. Numai bãrbaþii,ºi unele femei. Femeile poartã vulpe polarã. Din URSSa venit odatã Circul chiar în orãºelul nostru. Mama m-

25

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ãa dus în cortul cel mare, dar nu-mi amintesc decît deo maimuþã în fustiþã. De la Moscova. La Moscovamaimuþicile au fustiþã. Din URSS veneau cele maiplicticoase filme la televizor. Cu soldaþi ºi noroi ºi rãzboi.Din cînd în cînd o mai vedem la televizor pe AllaPugaciova cîntînd Arlechino. Mie niciodatã nu mi-aplãcut de Alla Pugaciova.

Olandaaa. Am 10 ani ºi se poartã saboþii. Am ºieu saboþi cu talpã groasã. Toate fetele ºi toate femeileau. Aºa se fac în Olanda. Nu ºtiu nimic altceva despreOlanda. Îmi imaginez ce gãlãgie trebuie sã fie înoraºele lor.

Rusiaaaaaaaa. Ruºii erau rãi, luau ceasurile dela mîinile oamenilor pe stradã ºi mîncau gãinile dincurtea bunicilor mei, de pildã, imediat dupã rãzboi.Cicã nemþii dãdeau la copii ciocolatã. În filme nu eaºa. E greu sã înþelegi cu adevãrat cum merge treabape lume, dacã eºti copil.

Disperarea prietenei mele care fãcea rusa întimp ce noi fãceam englezã, francezã sau germanã.Numai mamele mai fãcuserã rusã în ºcoalã. Sãracaprietena mea.

Bulgariaaaa. Nimeni nu strigã Bulgaria. Tot ceam în minte e perechea aceea din jocul de cãrþiMACAO, bulgãroaica ºi bulgarul, cu opinci. ªi versulãla din Mihai Eminescu despre bulgãroi cu ceafagroasã. Dar la 12 ani mã va lua proful de geografie înexcursie, în Bulgaria. Doar eu strig tare, tareBulgariaaaaaa. Pentru cã doar eu i-am gustat nectarul,i-am adulmecat parfumul de trandafiri ºi am privitfiligranul argintiu al brãþãrilor ºi al cerceilor.

Austriaaaaaaa. Acolo-s saºi, ca la noi ºi ca-nGermania. Saºii au spielhozeni. De piele. Pantaloniscurþi cu ornamente cu ghinde ºi frunze de pãduresau flori de colþ. Ei au ºi pulovere verzi. Uneori, opãlãriuþã cu panã. Fac Bruderschaft. Sînt mai mult caaustriecii ºi cîntã ho-la-ri-oooo dacã beau prea multãbere. Foarte ciudat.

Cicã austriecii au fost niºte asupritori pentru ceidin Transilvania. I-au tras pe roatã pe Horia ºi peCloºca. ªi Criºan s-a spînzurat în închisoare de nojiþelede la opinci. Nu ºtiam ce sînt nojiþele, dar mi-amimaginat. Pe Gheorghe Doja l-au pus ºi pe un scaunînroºit în foc. Aveam o gravurã în manualul de istorie.Scaunul era ca un fotoliu, doar cã de fier încins.

Un bãiat ne-a zis cã sîntem proºti, cã împãratulAustriei þinea cu Horea, cã pe Horea ºi pe Cloºca i-auomorît boierii maghiari, i-au tãiat în patru ºi i-auîngropat în patru locuri diferite.

Ungariaaa. De acolo veneau boierii maghiari înTransilvania, care nu a fost tot timpul România. Eutrãiesc în Transilvania. Nu mai sînt boieri. Sînt colegide clasã, tanti de la magazin ºi Piroºka, o tantiunguroaicã bãtrînã care a avut grijã de mine cînd eramfoarte micã.

Albaniaaaaaaaa! Poate cã e o þarã albã. Amauzit o datã de ea. Mi-a plãcut numele de fatã.

Suediaaaaa. Am vãzut de trei ori filmul cu ABBA.Vecinul mei Vimu punea tare ABBA pe balcon. ABBAºi Boney M. Rãsuna, cred, pînã la fabrica de vopseleColorom. Apoi a murit Vimu, deºi n-avea nici 30 deani. A murit ºi muzica. S-a desfiinþat ABBA.

Franþaaaa. Tarsi, un bãiat frumos, nepotul babei

Kiso, cea cu coc, era el român? Da, pentru cã senãscuse aici ºi vorbea româneºte. Baba Kiso erafranþuzoaicã. Unde erau pãrinþii lui, nimeni nu ºtia,nimeni nu-i vãzuse vreodatã, poate muriserã. Darodatã a venit fratele lui mai mic din Franþa. Avea exactvîrsta mea, era frumos ca un înger, vorbea ca un îngerºi avea pãrul cu bucle blonde, de înger. Franþa trebuiesã fie þara îngerilor, mi-am zis. Nici mãcar nu m-amîndrãgostit de el, atîta era de frumos. Am început sãînvãþ franceza cu domnul Ionescu de la etajul patru.Cu el fãceam ºi vioarã. Franceza ºi vioara se potrivesc.Domnul Ionescu era un om foarte frumos. Foarteelegant. Nu degeaba era profesor de francezã. Pefratele lui Tarsi l-am regãsit mai tîrziu în figura bãiatuluidin filmul Moarte la Veneþia. Mã uit la film ca la copilãriamea, deºi n-are nici o legãturã.

Am primit într-o zi o cutie pe care scria Air deParis. Înãuntru era chiar aer din Paris. Mã tot bãteagîndul sã o deschid, sã înþep cutia de tablã, dar mãrãzgîndeam de fiecare datã. Apoi a dispãrut cutia. Dusaerul din Paris.

Laleaua neagrã era filmul meu preferat, pentru cãîmi plãcea de Alain Delon. Nu ºtiu dacã avea vreolegãturã, dar apãruserã niºte cojoace de blanã de oaieîntoarsã care se numeau chiar Alain Delon. La televizorcînta Mireille Mathieu. Eu eram tunsã ca ea. Castron.

Spaniaaa. Acolo erau niºte doamne în rochii lungiºi roºii care dansau pocnind din degete ºi mai erau ºiniºte tauri fioroºi. Apoi a apãrut Julio Iglesias, caretare mã plictisea. Mai ceva decît Karel Gott. Ba nu,Karel Gott era mai plicticos!

Peruuuuu. Unde sînt maiaºii, unde sînt aztecii?Canadaaa. De acolo avem canadienele. Cicã

adevãratele canadiene au înãuntru puf de pinguin.Egipt. Ce piramide erau acolo! ªi mumii.Liban Libia Liberia. Astea erau niºte þãri unde

tot plecau taþii unor copii. La muncã. Se întorceau de-acolo cu haine sau covoare sau decoraþiuni dupã carenu prea mã dãdeam în vînt. Dar tot era ceva.

Antarcticaaaa, mai striga cîte unul. Dar asta nuera þarã. Ba era! Þara focilor ºi-a pinguinilor. Nici piciorde om. ªi foarte bine!

Mexicoooooo.

Seara cînd rãsare luna – lunaPe podiºul mexican – canMexicanii stau la pîndã – pîndãSã vîneze un… curcan!

E cald în Mexic. De-aia au ºi pãlãriile alea pecare le vezi în filme, ca sã le facã umbrã ca ºi cum arfi sub umbrelã. Dupã muntele nostru, Mãgura, apunesoarele. Tata ºi toþi bãrbaþii sînt strînºi sã vadã un maremeci de fotbal. Campionatul are loc în Mexic. Oraºultot e plin de mici gauchos de cauciuc. Sînt ca niºteºtrumfi de azi, doar cã au pãlãrii mari, galbene. ªi nuºtiu de ce aº numi acest amestec de apus, de ºtrumfigauchos, de cãldurã de searã ºi frenezie fericire. Sîntîn Mexicooo. Am cinci ani. Seara cînd rãsare luna, euam cinci ani. Cerul e o clipã roz ºi albãstriu ºi violet ºigalben. Ca-n Paradis.

1Copilã ºi sorã/ Gîndeºte-te cum ar fi/ Dacã-amajunge acolo-ntr-o zi/ Într-o þarã care sã-þi semene.

26

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã

Mã aºteaptã cu o maºinã la poartã, un RenaultTwingo galben, cu un abþibild mare cu SPORT înpartea de sus a parbrizului. „Sunteþi domnul Negru”,mã informeazã ieºind primul dintre ei, în timp ce aldoilea se întinde peste scaunul mortului ºi clatinã dincap zâmbind larg. „Domnul Negru”, îngânã ºi el, apoise redreseazã în scaunul ºoferului.

„Aþi primit mesajul”, zice. „Azi e.”L-am primit.Cum maºina n-are portiere în spate, primul

basculeazã scaunul ºi-mi face loc sã intru. Înãuntrumiroase vag a þigãri ºi deodorant. Bãrbatul se aºazãîn dreapta ºoferului, închide moale uºa. Nici unul nuse întoarce spre mine. Din spate, frizurile lor suntidentice, scurte în creºtet ºi lateral, lungi pe ceafã,tunsori de fotbalist ceh din anii 90 la care ºoferul aasortat o mustãcioarã.

Poartã amândoi, pe sub gecile de fâº, treningurigri cu dunguliþe galbene pe mâneci ºi pantaloni.

„Micky dã drumul la radio”, spune ºoferul fãrã nicio intonaþie. Micky întinde mâna ºi dã drumul la radio,un post cu hituri din anii ’70 – ’80, apoi se rãsuceºtezâmbind larg: „Nu vã deranjeazã”. Ridic din umeri,dar Micky s-a întors deja la loc. Pornim. Micky aprindeo þigarã ºi i-o trece ºoferului, apoi dã mai tare, tocmaicând The Police intrã pe refrenul din „Roxanne”. Dinfericire drumul nu e lung, ºi dupã încã o melodie –„Born to be wild”, maºina sãltând denivelãrile ºoseleiparcã în ritmul modulaþiilor vocii pe ultimul cuvânt –încep sã aparã siluetele hotelurilor înconjurate depãdurea neagrã ca de un vãl subþire.

„E frumos la bãi” observã Micky, clãtinând uºordin cap.

Tragem în spatele unui hotel lamã, decojit, cuferestrele ca niºte ochi împãienjeniþi. O uºã de metal dãdirect într-o bucãtãrie cu mesele acoperite de faianþãciobitã. Mirosul de cantinã e vechi, o pojghiþã pesuprafeþe. Pe un scãunel, aplecatã deasupra unui coºde nuiele, o femeie curãþã un peºte. Nu-ºi ridicã privirea.

„E mai scurt pe-aici prin spate”, zice ºoferul.„Da, ºi mai simplu. Cornel se rãtãceºte mereu.”„Lasã tu asta”, zice Cornel.De afarã pãrea un simplu paralelipiped, înãuntru

e însã un labirint de culoare întunecoase, cu podelede beton lustruit. Pe margini, cãrucioare de vase,coºuri de lenjerie ºi gãleþi înºirate în lungul pereþilor.Lãmpile verzi cu EXIT sunt singura sursã de luminã.Trecem pe lângã uºi închise ºi întredeschise,încãperi cu neoane clipind, poate cabinete medicale.Apoi coridorul se lãrgeºte brusc, e o salã plinã cuscaune ºi cu un TV color fixat pe perete la vreo patrumetri înãlþime. O bãtrânicã într-o fustã groasã ºi cubatic pe cap stã în rândul al doilea ºi urmãreºte oemisiune fãrã sonor.

„E miºto, bunicuþã?”, face Micky ºmecher.Femeia rãmâne nemiºcatã.BAZA TRATAMENT scrie pe uºa pe care intrãm.

Cãldura mã izbeºte, ochelarii se aburesc ºi nu vãdcele trei trepte. Mã prãbuºesc înainte, sunt gata s-omuºc, dar un braþ mã prinde la timp. Micky mãreaduce ferm la verticalã.

„Hopºaºa, domnu’ Negru”, zice Cornel.Hopºaºa?Dãm colþul ºi trecem pe marginea unui bazin de

beton cu apã termalã. Bãtrânii din apã ridicã braþeledeasupra capetelor. „Trei... ºi patru”, numãrãinstructoarea îmbrãcatã într-un trening roºu, fãrã sãne arunce o privire. „Încã o datã”, scandeazã ea, ºibãtrânii în apã pânã la bãrbie aºteaptã „Unu, doi”,faldurile de piele ies printre aburi, atârnã. Un domncu o figurã demnã saltã pe vârfuri scoþând umerii ºiprivind în tavan. E aproape întuneric.

Din nou pe culoare, ºi de acolo într-o serã desticlã verzuie, cu douã bazine ornamentale în dreaptaºi în stânga unei pasarele. Peºti roºii, negri, ºi albinoºi,înoatã printre plante, pe sub noi.

Cornel deschide o uºã. Mã întreb dacã nu cumvavor sã mã supunã unor exerciþii de aclimatizarebrutalã. Doar nu plec la Polul Sud. Suntem afarã ºi eger. Ne oprim pe marginea unui bazin a cãrui apã nuse zãreºte prin stratul gros de abur. Am ajuns, remarcridicând privirea, de partea cealaltã a blocului lamã.E o curte interioarã îngrãditã, mãrginitã într-o partede un alt paralelipiped de beton, în unghi drept cu celdin care tocmai am ieºit.

Micky ºi Cornel par nehotãrâþi.„Aºa”, zice Cornel.„Aici e”, zice Micky.„Aici?”„Eºti sigur?”, întreabã Cornel, luîndu-mi-o înainte.„Pãi a zis sã...”, începe Micky.„ªtiu ce-a zis”, i-o taie Cornel.„Da n-a zis...”„Ce?”„Dacã s-aºtepte...”„Pãi cum sã n-aºtepte?”„Mã laºi sã termin? Dacã s-aºtepte... aici.”„Da’ unde altundeva?”„Pãi înãuntru, în...”„În restaurant?”„Da. Sau...”„Dincolo?”„Da.”„Da. Asta n-a zis.”„Nu.”Cornel se întoarce spre mine ºi aratã cu mâna

împrejurimile ºi zidul de abur.„Domnu’ Negru fiþi bun ºi aºteptaþi puþin. Mã duc

sã verific.”„Lasã, nu te mai duce.”Pentru o clipã, atât eu cât ºi Cornel credem cã a

vorbit Micky. Ne uitãm la el, el se uitã la noi.„Aici”, zice o voce de undeva din abur.

At the Spa

RAREª MOLDOVAN

(fragment)

27

PRO

ZÃ D

E IA

RN

ÃStãteam faþã în faþã.În dreapta mea,

lumea lui; sacoºe, pan-taloni vernil pe bãrbaþi cumustaþã, femei cu copii labazã, adormiþi în ºosete,ca petalele în jurul tulpinei.Onomatopee între ceilalþi,oameni altfel nicãieripomeniþi; vorbele curgeauîn ºoaptã pe sub scaune ºide dragul lor îþi muiaipicioarele sã laºi dârecalde când porneºti însãlbãticie.

În dreapta lu i ,Führer-ul. Venea cândaproape uitai de tine,ritmic, sã-þi aminteascã dece eºti acolo. Veneautrenurile din direcþia opu-sã ºi luminau geamul,fiecare ridica ochii dincartea lui ºi se uita lacelãlalt de parcã voia sã întrebe „Ai vãzut? Führer-ul!”

ªi tot aºa o bucatã.Un þânþar, între noi, fãcea risipã de energie vitalã: un trilion

de electro-volþi doar pentru a se menþine în aer.Apoi pãrãseam bagajele ºi intram într-o navã spaþialã

low-cost. Muzicã disco din vremea când nu aveai de alesera ºi nu te puteai opune. Fetele erau grase ºi aveautelefoane care pãreau scumpe. Niciodatã n-am pus aºaproblema, am zis „Or fi ºi ele ca noi”, dar uite. Un beþiv înfaþã, cã-l vedeam, doi cu gura mare în spate. Însã eu numã-ntorc niciodatã.

Douã cafele ºi iar faþã în faþã. Nimic nu te oboseºtemai tare ca nefericirea.

Fumam ºi chelnerul era un bãtrân spiritual. Aduceafarfurioare de cafea pentru scrum. Fãceam planuri de viitorcu voce joasã, þineam spatele arcuit pentru cã Andrei eraîncovoiat ºi noi eram mereu unul ºi acelaºi, dar în oglindã.Îi spuneam despre prietenie ºi, în momentele când plimbamþigara pe ovalul de ceramicã, încercam sã mã conving cãsunt capabil de ceva nobil.

A nu-þi cãlca niciodatã cuvântul. ªi tot aºa o bucatã.ªi din nou în compartiment. ªi din nou în nava spaþialã.

De data asta mai liniºte, fãrã fete. Acum se numãraubeþivii. Cel din faþã ºi cei doi, care ajunseserã la un acord.Iar între ei, ostentativã, sãrãcia noastrã tinereascã, eroicãºi dezinvoltã ca o armã. Aceeaºi cafea, pe care fiecare oaºeza înapoi cât sã o ia celãlalt fãrã sã-l suprasolicite toartaîngustã. Tãceam, unul mai împãcat decât celãlalt, ºistãteam pe scaunele înalte de bar. Nava ne legãna ca obarcã ºi, din când în când, Führer-ul! Dar ne oglindeammai departe în geamul negru, fãrã gât sau capete ºi mãgândeam cã avem patru metri împreunã, o grãmadã.

Se întâmplau lucruri între timp, dar înghiþeam pumnulºi sperietoarea dispãrea. Apoi se comprima totul ºi mãtrezeam când era gata masa într-o þarã în care nu existauacorduri de extrãdare.

Altã prezenþã în camerã ºi revenirea la senzorialitateaextremã; brusc, se simþea ca atunci când te trezeºti, soarele

bate pe canapea ºi îþiaduci aminte cã ai culcatniºte oameni în camerata. „Oare s-or fi trezit?”Nu ºtii ce sã faci, ascunzierecþia cu o pereche deblugi sau omoricuiburile? N-ai douãmâini dimineaþa.

Mereu cãldurã,praf, turn de bisericã înrama geamului.Proximitatea graniþei.Inspiram-expiram sãsimt, sã mã conving cãe vestul acum. Oamenimai triºti ca în texte, maiobosiþi ca în poze ºinumai alarme false.Andrei, în cãutareamodelului, nevorbit,dornic sã primeascãlumea în el ºi sã fieprimit. Îl invidiam cã mai

poate ºi îmi închipuiam, fãrã ochelari, cuiburi de rândunelesub acoperiºul turlei. Azi era potlatch-ul.

Seara bãtea vântul, mai plimba cerul. Aveam zecedegete, dar evidenþa nu-mi lua ochii niciodatã.

Dimineaþa mai venea câte unul nou. Asta însemnaintimitate, trebuia sã ne îndesãm unul în altul la masã; sãîncapã. Era joculeþ pentru fete, zâmbetele timide ºichicotelile. Mai urmãream din când în când, aveam oplanºã cu fotografii, faþã sau profil, avea ºi Andrei dar nuîºi dãdea seama. Se dã la început, la primul cenaclu lacare mergi. Apoi se porneºte un cronometru ºi tu trebuiesã bifezi. La un moment dat câºtigi destule puncte ºi, vrei-nu vrei, apari ºi tu, faþã sau profil, în josul planºelor noi.Atunci se trezesc oameni care trebuie sã te bifeze ºi vinneîncetat dupã tine, ca-n viaþã.

Câteodatã coboram sã salut, sã aud vorbã, oînþelepciune de aromã mai subtilã. Nu puteam luneca prinpoveºti însã, aveam capul acoperit de rumeguº ºi,nemaifiind biluþe de armurã, îl lãsam pe Andrei pe insulalor. El mi-i aducea sus dupã, împachetaþi în „Sã vezi”-uri.

Când urca în camerã se trântea în pat ca dupãorgasm. Se mira singur, apoi repeta ce-a zis Subpoetul ºiãla. Ãia, ãla. ªi alþii. Apoi se mira mai puþin. Apoi mai mult.Apoi adormea.

Începuse sã-l imite în gesturi ºi vorbã pe Poet. În faþalui puteai explica teoria cópiilor unor studenþi pârliþi aºa cumînvaþã elevii anatomie pe scheletul uman. Era amuzant,dar nu arãtam milã, stãteam întins în pat, purtam frac ºiprivirea mi-era tãioasã. Deconstruiam mãscãriciul, el aveaun viitor.

Mâncarea era ca-n armatã, dacã erai ofiþer detaºat.Câteodatã nimereai prost, lângã tine erau oameni care nuvorbeau limba ºi erai prea obosit sã începi o conversaþieprin semne. Atunci îmi aduceam aminte cã mulþi au truditpentru mâncarea din gura mea ºi începeam sã mesteclent, mai atent, sã disting gesturile bucãtarilor ºi proceseleprin care corpuri fizice au devenit abstracte, prefãcându-se întru hrana care tocmai îmi atinsese buzele.

BOGDAN COªA

Ten Fingers to Touch the Sky

28

Totul era o meditaþie. Aici, mereu, impresia cã seînnopteazã pasiv-agresiv. O sinergie negativã.

În camerã aveam cãºti ºi în ele jeleau extratereºtri.Am scos jack-ul sã-l pun ºi pe Andrei în contact. La începutnu ºtia cum sã primeascã prezenþa lor. Apoi s-a liniºtit, dari se fãcuse fricã. Eu, întors pe-o parte, cu capul în mâini,încercam sã sugrum femeia care prindea în cleºti rufe penervii mei optici.

ªi trecea timpul, imediat era altã zi, mai mare.Dimineaþa te întâmpina cu tiruri ºi rãcoare. Trezie

limpede cu zahãr random. Plãtea Andrei, eu pãstram banii,voiam sã-i fac o surprizã, sã facem un lucru nemaivãzut cucâþiva lei. Sã plecãm unde teniºii sunt acoperiþi de blugi,oriunde.

Mã chinuia sperietoarea, bãtea vântul ºi scârþâiaînainte ºi înapoi. Suprapoetul era coborât din Michelangelo,dar nu mã lãsam pãcãlit. Vorbea lent, cu un singur sens,nejustificat. Era ca o deprindere veche, un tic.

Erau ºi alþii, dar nu mereu ne salutam când ne vedeam,uneori treceam unii pe lângã alþii ca anotimpurile. Veneauvremuri când ne vom teme de soare. Era într-un fel ºi asta,dar era mai degraba o nostalgie ºi o poveste a lucrurilorcare au fost de ani încoace. Feþe triste zâmbeau, caamericanii în avion, când deschideau uºa camerei ºi intrau;ca o confirmare a decolãrii, trebuia sã faci un semn prietenoscu mâna. Din pãcate, nimeni nu avea de împãrþit cu nimenidecât depresia din cauza întunericului.

Lavinia apãrea ºi dispãrea, nu te lãsa sã o adulmeci,aºa-i plãcea ei sau era o nesiguranþã. Andrei credea cã eplinã de mistere, cã toþi suntem. Ei, „toþi suntem”, dar nu-irãspundeam. Ca sã fiu mai sigur, mãsuram unghiul formatde înclinaþia bãrbiei cu linia privirii, acolo vedeai adevãrul.

Apoi era o zi la fel de proastã, însã alesesem sãsãrbãtoresc cumva asta. Mi-am fãcut numãrul, douã ore arâs toatã lumea ºi eram mulþumit, dar ºocurile începeau sãaparã, degeaba se apropiau acum de mine. Caleaºca setransforma în bostan pe veci, pastile nu mai erau ºi n-aveamreþete. Începea vâjâitul ºi eu trebuia sã urc, sã închid geamulºi sã mã ghemuiesc.

În drum, m-am uitat la un fluture. Stãtea pe geamulunei maºini ºi bãtea din aripi în reluare. Doi, trei ºi. Doooi,treei ºi. Nu avea curajul sã zboare sau îºi întindea aripilefoto-voltaice în marginea amiezei.

Lângã mine a apãrut o necunoscutã ºi a deschisportiera, mi-a alungat subiectul, i-a anulat liberul arbitru. Înspate au urcat trei oameni, mi-am luat genunchii în braþe ºiam urcat, aºa, într-o doarã, în dreapta, sã vãd ce-o mai fi ºiasta. Aºa ard casele ºi nu vedem mâna distratã a unuiamai puternic, credem cã e de la pãcatele noastre, mi-amadus atunci aminte.

ªi maºina mergea. ªi costa bani.Iar eu mã simþeam mizerabil, dar fredonam o piesã

aidoma. O vedeam într-un film foarte snob; o broscuþã roºiepe o stradã îngustã, o tipã cu unghii vopsite, ochelari desoare ºi batic cu buline ca o supradozã de antidepresive.Vie în jur ºi geamurile coborâte. Of, undeva, prin Provence,rãspândind o muzicã aºa, care carboniza cãrãbuºii.Încercam sã mã comport ca ºi când aº fi tipa; cã bucleleîmi ies de sub batic, cã n-am nicio grijã ºi, în idila mea,alunec cu 40 la orã. Încã se putea face.

În spate era o atmosferã tensionatã, nu ºtiau: sã sebucure de plimbare sau, cine ºtie, vãzuserã ºi ei fluturele.

Sã mai strâng puncte, am cules o frunzã dintr-un copacprãvãlit peste stradã, am dat-o în spate, dar ea a aruncat-o pe lângã umãrul meu când nu mã uitam. Sensibilitate.Sensibilitate, femeie!

La sfârºitul satului pâlpâia o placã în ziua mare ºi ampus sã opreascã. Am dat scaunul în faþã ºi am descarceratelemenþii, unul mai frustrat ca altul ºi mai opãrit. I-am aºezatla masã ºi au pârâit, care pe scaun, care pe buturugã.Mâncau îngheþatã ºi se fãcea voia mea. În cap aveam unstup de albine ºi, din când în când, câte una se ciocnea denerv. Atunci eram ca un avion lovit de fulger - ceilalþi nusimþeau nimic, eu pilotam discuþii în continuare, dar aveamîn gând aterizarea de urgenþã în orice moment.

Le distrãgeam atenþia. Voiam sã-i vãd cum înghitîngheþata întreagã, aºa cã îi puneam sã o apere de praf ºifãceau toþi deep-throat în pofida resturilor negre,fumegânde. Atunci muream de râs ºi mã simþeam cumvamizerabil. Apocalipsa maimuþelor, gândeam candid.

Stãteam pe scaun ºi pãream interesat, îi distram deminune la un nivel de bazã, aºa cã am fost decorat cucheile maºinii, care era prea finã pentru veleitãþi tehnicenespecificate. Voiam doar sã urc nivelul adrenalinei, sãînþeleg un lucru. Zîna a pus aceeaºi piesã, îºi dorea sãsimtã ce am simþit eu pe scaunul din dreapta, nefericita.

În faþã aveam o mie de kilometri cubi de cenuºã, darlumea a început sã râdã cu plusvaloare ºi sã delireze înochelarii de soare cu câmpii, dealuri, mãrãcini ºi soarelaolaltã. Eu mi-am frecat palmele ºi am ºtiu cã ceva nefiresctot îi împing sã facã. ªtiam dintru început, eu nu voi fi oprezenþã ºtearsã, vag cãlduþã.

Am ajuns la hotel, am scos trei demoni ºi m-am jucatcu ei în palmã. Mã interesa foarte mult tristeþea Poetului,dar nu începusem comunicarea. Aºteptam, dupãimersiunea în întuneric vine Periheliul.

Am oprit într-un loc ºi-am bãgat toatã lumea înbuzunar. Dintr-o mânãstire curgeau ºiroaie de mieresârbeascã. I-am lãsat pe jos, sã pozeze, ºi eu m-am aplecatsã beau în tihnã. Apoi vocea a secat. Voiam sã rãmânacolo sã desenez clãdirea sau sã cerºesc sau sã mã rogcu lacrimi fierbinþi. Nu voiam sã merg mai departe.Rostogolisem bolovanul, nu mai era nevoie de mine în jurullor. Învinsesem logica lui Andrei, intuiþia Laviniei ºi vrãjileZînei. Îi împinsesem într-o maºinã ºi-i capitonasem cueuforie cât sã nu vadã anxietatea unul în ochii celuilalt.

Mergeam mereu înspre soare ºi calculam cã nu semai terminã ziua. Un profesionist depãºeºte termenele doarpentru a obþine finisaje mai frumoase, m-am gândit.

ªi tot aºa o bucatã. Urma muzeul unei întregisubculturi a Apocalipsei.

Andrei era deja în faþa uºii unde se zvonea cã lucreazãPoetul. Se tot apropia de ea ca de o criptã ºi i-am fãcutsemn cã-l voi prinde întru eternitate acolo. Ghidat deimpulsul de discipolat, a atins cu arãtãtorul uºa aºteptândo minune confuzã. Ceva. Sã plângã balamalele, una mãcar.

De douã zile era searã. Strãzile erau ca la televizor,te simþeai turist, fabulai locul ºi aduceai un plus deextravaganþã.

El îmi propune o pozã ºi, asemeni lui, mã duc lângãuºa atelierului camuflat în cizmãrie. Mã aplec ºiîngenunchez, ironizând atitudinea de sclav, de om slab.Aveam impresia ca s-a prins, dar aºa fac lucrurile, mereula graniþã; trebuie sã împing bolovanul, sã-l împing ºi sã se

29

loveascã de alte stânci, sã se ciobeascã ºi sã se crapeunde aºa e dat sã fie, dar sã se ºlefuiascã unde a datDomnu material bun

ªi înainte pe stradã. ªi înapoi, nu mai aveam undeajunge.

Bar cu renume, un fel de moschee pentru estici,despãrþiþi de el, spre deliciul pelerinilor, printr-o mie dekilometri. Afarã, pe o terasã fãrã personalitate, muzici ºidiscuþii la care nu am participat din respect ºi autocontrol.Un om bun ºi altul care avea nevoie de el. Lavinia fredonadub. Copiii apocalipsei acustice se închinau necondiþionatla drujbe venite din depãrtare.

Un telefon, Macha, petrecere de liceu la 30 de km.Am propus sã mergem, dar ca sã trecem graniþa în zori, sãmergem unde blugii ºi teniºii se-ntâlnesc, sã fugim printrecabluri de înaltã tensiune prãjite, printre cabluri cu aspectde iarbã. Ei nu-nþelegeau, confuzie ºi mai apoi panicã, darsã fiu gentleman, am fãcut altfel ºi am hotãrât sã neîntoarcem într-o parcare cu o floare industrialã ca soarelepetroliºtilor. Aici, la marginea cupolei, se simþea siguranþa.

ªi totuºi, niciodatã mai aproape de Budapesta ºi maideparte, spre punctul nevralgic al omenirii.

Eu fãceam stop ºi Lavinia se pisicea într-un modnegativ, îi era frig, somn ºi simþea disconfort de femeie. Eumai aveam 2 la viaþã, mi-am scos eºarfa ºi l-am rugat peAndrei s-o înfãºoare. N-aveam niciun rezultat, dar sãdeamîn ochii ºoferilor de tir deznãdejdea. Mi-am scos puloverulºi am acoperit Lavinia iar, nu era un gest, dar podurile,blugii ºi teniºii erau pe sensul celãlalt ºi nu mai speramdecât în modificarea reflexivitãþii unor strãini. De când cumodelarea voinþei, aveam eu o fazã.

Lavinia era un sac de cartofi sprijinit de o barã. M-amasigurat ºi am intrat în benzinãrie dupã ce-o mai fi. În faþamea, douã jumãtãþi de fese, ca trei sâni într-un film de ora10. „Genetica folositã pe dos”, am zis, „dar ea eraSuperprostituata ºi ne va duce undeva”. Vânzãtoarea îiîmpingea restul, apoi îl trãgea înapoi: ele aveau calculemai vechi, rãmânea pe a doua searã în contul unei cafelecu lapte. Se uita la mine ca la „ce-o mai fi ºi asta”, nu ºtia cãtimpul a ajuns la filtru.

Pe bancheta din spate eram ca trei ceºcuþe siameze,cu torþile translucide sudate. Mie mi s-a spart o narã ºi puroiulîmi ajunsese pe buze, despre care se ºtie cã sunt atentvascularizate. Cu toate astea, m-am bucurat sã vãd cãnivelul senzorial scãzuse la minim, dar eram preocupat deviaþã ºi i-am lãsat pe ei sã se teamã. Mã ºtergeam cu tricoulºi simþeam cum mi se goleºte capul. Mi se fãcea rãu ºi amînceput cu glumiþe. Superprostituata râdea. Lavinia mã þineastrâns de tortiþã ºi Andrei îºi ducea genunchii la gurã într-un exces de gratuitate.

Drumul ºerpuia ca în cãrþi, dacã închideai ochii aveaivedere din elicopter, era un fel ergonomic de a conduce.Pe marginea strãzii erau desenate vaci ºi semne de mirare,ºoferii erau atenþionaþi cã viaþa e o enigmã.

ªi tot aºa pânã Lavinia a fost datã jos. Nu m-amîmpotrivit, eram strâns legat în uimire de frica din ochii ei.Am considerat cã era de vinã pentru ce i se întâmplã.Fiecare trebuie sã aibã simþul scafandrilor. „Acum am rãmascinzeci ºi patru de evrei în maºinã, doi în faþã, doi în spateºi cinzeci în scrumierã.” ªoferul n-a înþeles poanta ºi s-amângâiat pe gât cu briceagul. Ajunsesem aproape de casãºi se vedea satul. Ne-am cerut afarã ºi-a oprit. Nu mã mai

aºteptam, dar ne-a dat clasã.Andrei a mers un kilometru în faþa mea. Îi ieºea tricoul

de sub bluzã ºi nu observa, de parcã trãia aventura vieþiilui. N-avea în spatele ochilor mãsura lucrurilor ºi era ridicol.Viza dramatismul ºi mergea înaintea mea spre posteritate.

Începeau greierii, ne apropiam de case. Greierii meirãspundeau greierilor lumii ºi eu nu aveam nimic de zis,trebuia sã asist cumva, sã rezist pânã în camerã. Eramfiinþe periculoase în faþa farurilor, puteam trage gratii în faþaochilor, aºa, cu un pas. Totul stãtea într-o decizie, dar cemai conta la sfârºitul lumii.

ªi tot aºa o bucatã. Apoi ne-am oprit ºi am aºteptat.Aº fi vrut sã fiu astronautul regal al Marii Britanii, sã ºtiuprimul despre toate câte se întâmplau pe acest uriaº LCDal nopþii, dar mereu am fost bolnav toamna.

O vedeam pe Lavinia venind ºi gândind la aparatullãsat în maºinã. Eu n-am vrut sã îl iau, simþeam cã trebuiesã o eliberez de tirania imaginii. Trãia o tristã viaþãekphrasticã. În plus, aveam o chestie cu suferinþa impusãºi trebuia sã o aplic unde simþeam cã e vorba de rãsfãþ.Pur ºi simplu, omul trebuie eliberat prin pierderi repetate.Doar aºa poate fi pregãtit.

Mã urcasem pe un stâlp ºi, cu mâna streaºinã la ochi,tãiam bezna. Acesta era un catarg de pãmânt. Mã uitam înjos la Andrei, care, într-un moment de pasivitate mentalã,bãtea asfaltul cu o nuia. În clipa în care va realiza asta ºi el,va deveni o altã persoanã.

Mersul Laviniei era unul atent, parcã scãpase orbulîntr-o grãdinã cu melci. Vãzându-ne aºa, ar fi putut gândidespre noi „Uite, doi pescari de la începuturi”, dar bluza luiAndrei semãna mai mult cu un covor Navajo.

Mai târziu, în jurul unei borduri, ea invoca lucruri ºi neatribuia fetiºuri. Aparatul ei era în siguranþã, „intrase într-onouã fazã a existenþei”, îi ziceam. Ea se bulbuca la noi, nuvedea cã am scãpat chipul de imagine ºi de concurenþã, daravea sã înþeleagã mai târziu. Îi sãdea privind-o în ochi minimacapacitate de autoreplicare. Nu fusese o cãlãtorie în zadar.

ªi nimic n-a mai fost din dimineaþa aia.Am lãsat zilele sã treacã de la sine, îmi plãcea sã vãd

lumea de sub turla bisericii, din cuiburile de rândunicã. Eraseptembrie ºi era perioada când începea transformarea înochii oamenilor.

Lentoarea se dizolvase în aer ºi, din când în când, seprelingeau colþurile cerului ca o hartã fãrã ºipcuþe. „Au plecattoþi ºi-am rãmas noi”, gândea Andrei golit de speranþã.

Apoi am plecat ºi noi ºi n-a mai rãmas nimic. Totulera acum înainte ºi deasupra. Lumea se surpa la colþurileochilor ºi, în vitezã de croazierã, întindeam mâinile sã atinggãurile negre, sã-mi sugã degetele din ambele pãrþi ca sã-i pot arãta lui Andrei timpul. ªi tot aºa, pânã ne-am aºezat.

Stãteam faþã în faþã ºi, amândoi, din spateleochelarilor de soare, sorbeam aceleaºi cafele ºi pândeamFührer-ul. Vedeam cã ziua fugea hingheritã peste dealuriºi mã gândeam cã, atunci când se lasã noaptea, ungurii,fãrã suprema informaþie, fug ºi ei cu Ardealul. L-amîntrebat „În seara când veneam încoace, þii minte... Cecrezi cã ducea lumea aia în sacoºe pe rapidul de Bu-dapesta?” S-a uitat lung la mine ºi-a îngânat cã-i o luptãmitologicã. El nu era împãcat cu asta, aºa cã, sã seliniºteascã, am scris pe ºerveþelul de sub ceaºca goalã„când va veni ceea ce este desãvârºit, ceea ce este înparte va dispãrea.”

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã

30

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã

Pentru Vera

Chiar dacã am plecat din Auckland pe 28februarie ºi o sã cãlãtoresc în jur de 36 de ore în timpreal, schimbând 3 avioane, o sã ajung în Româniatot pe 28, din cauza paradoxurilor de fus orar, îmiexplicã vecinul meu de scaun, un traveller danez.Din Singapore, el urmeazã sã se îmbarce spreBangkok, eu spre Frankfurt.

ªtie aeroportul, e huuge, unul din nodurile detrafic între Asia ºi partea sudicã a globului - ºi, înaintede aterizare, îmi dã ponturi de traveller, “sã numãnânci la vreunul din restaurante, fiindcã existã unminimarket la etajul 1 cu preþuri foarte bune, aºtepþi6 ore? este un cinematograf gratis dacã te plictiseºti”.Îl ascult cuminte, cu mâinile întinse pe genunchi; eamabil, dar nu-l pot crede, cunosc în detalii amabilitateaasta degajatã ºi rece, care nu te implicã cu nimic.

Aeroportul e gen Heathrow, cu terminale foartelungi. Mã ia puþin cu ameþealã, vastitatea impersonalãa locului mã deruteazã. Pereþii minþii sunt încã fragili,dar în buzunar am pastilele, de douã feluri,tranchilizante ºi somnifere. Le þin într-o punguliþã pecare o strâng în rãstimpuri, dar nu vreau sã iau niciuna pânã nu mã vãd urcat pe avion - în spate, am ocãdere nervoasã, urmatã de stãri prelungite de febrãla creier ºi, la sfârºit (adicã acum 2 zile), un atac depanicã întins pe 14 ore; în faþã, am 25 de ore decãlãtorie ºi douã continente de traversat.

Caut un loc de fumat ºi dau peste niºte cuºti cupereþi de sticlã, în care lumea fumeazã repede o þigarãºi se carã. Sunt câþiva europeni care discutã cu gesturidegajate ºi reci, ºi asiatici cu figuri autiste, posace,spre care mã trag din reflex.

Rulez o þigarã. Fumez ºi ameþesc, mã deprimvag ºi o iau imediat din loc; ideea e sã nu stau, sã mãmiºc, miºcarea dã siguranþã.

ªi iatã-mã cautând minimarket-ul danezului. Larafturi, caut ceva ieftin ºi vag comestibil. Preþurile suntinabordabile, de stat turistic de lumea 1; într-un fundde raft descopãr niºte biscuiþi urâþi ºi ieftini ca-ncomunism, din care cumpãr 2 pachete. Mã miºcprintre rafturi, compar preþuri, fac calcule febrile,observ cu sagacitate cã mãrcile internaþionale suntmai scumpe decât pe aeroportul din Auckland. Încercsã-mi þin mintea ocupatã, îi dau sã mestece gânduricretine ca sã nu se sperie ºi s-o ia razna.

Mai am de aºteptat 5 ore ºi 15’. Mã plimb printr-un kitsch chinezesc, un fel de pãrculeþ cu natura dinSingapore, palmieri, ferigi, un podeþ, totul artificial,mai puþin apa ºi peºtii din ea. Foarte curat, aseptic,palmierii ºi ferigile sclipesc de parcã ar fi lustruite.Obosesc, simt nevoia sã mã las pe o bãncuþã. Pipãio frunzã de palmier, e uscatã, deshidratatã, pe subplastic se simte materialul textil.

În faþa mea, pe podeþ, se opreºte un cuplu roºcatde englezi, ca sã priveascã peºtii. Aratã cu degetulspre apã, exclamã chestii cu voci joase - dar limba,atitudinea, accentul, tot ce vine de la ei îmi face rãula creier; doar ºase ore fragile mã separã de þara aiaîn care am trãit scufundat mai mult de un an - ºi nupot sã-i mai aud, gata, mi-a fost de ajuns.

Mã ridic ºi plec. Mã îndrept spre restaurantelede la etajul superior, decelez mirosul chimic al unuirestaurant chinezesc. Ies în faþa lui, mã uit la firmã –m-am înºelat, e vietnamez.

Explorez spaþiul, încerc sã mã umplu cu imagini ºigânduri. Sunt lipicios, încep sã caut un duº. Gãsescdestul de repede unul, dar e scump, 15 lei de-ai lor,adicã, fac un calcul, în jur de 20 USD. Caut un WCpentru handicapaþi, dar se aflã chiar în buriculaeroportului ºi n-am tupeu sã intru ºi sã-l folosesc pepost de spãlãtor, aº leºina dacã o uniformã albastrã dinpersonalul aeroportului m-ar vedea intrând. Rãmân cuurmãtoarea miºcare în aer, nu ºtiu ce sã fac mai departe.

Pentru 2’ stau. Mã legãn de pe un picior pe altul.Caut o toaletã. În cabine descopãr WC-uri

turceºti, cu tãlpici, ca în autogãrile româneºti de acum30 de ani. Anacronismul mã înduioºeazã, copilãriade la arã, drumurile cu autobuzul la Sibiu, mirosul demotorinã arsã din autogarã... Ce rupe cu duioºia eun furtun exotic cu robinet ataºat, pentru ablaþiunimusulmane. Furtunul e destul de scurt, îmi ajungepânã la burtã, dar poate fi folosit pentru spãlat. Mãspãl metodic, ignorând bãrbaþii care se aud intrând.

Încã 4 ore ºi 50’ de aºteptat. La Bucureºti mã aº-teaptã veriºoarã-mea cu maºina, iar din Frankfurt osã cãlãtoresc cu români - pe avion românii se-mbatã,spun bancuri, pun manele, sunt practic acasã ºi decinu mai are de ce sã-mi fie fricã. Orele alea nici n-are rostsã le mai contabilizez, prin urmare sunt 21 de ore în cap.

Cinematograful: o salã lateralã ºi micã, separatãde restul aeroportului printr-o draperie groasã - undefilmele sunt difuzate pe un ecran plat de 1 pe 1 ½.Doar câteva scaune, în faþã, sunt ocupate; iau loc peunul din fundul sãlii.

E liniºte, chiar dacã de afarã se aude, atenuat,foºgãiala oamenilor ºi anunþurile plecãrilor. Mestecbiscuiþi ºi casc ochi rotunzi spre ecran. Biscuiþii suntla limita comestibilitãþii, numai fãinã ºi sare, iar filmule idiot, cu mult albastru - dar îmi þin mintea lipitã deel, cât mai lipitã.

3 ore ºi 10’. Caut poarta la care urmeazã sã aparãavionul. O gãsesc, verific pe monitor numãrul zboruluiºi ora. Mã aºez pe o bancã din faþa sãlii de îmbarcare,ochii mei se miºcã vioi ºi rotunzi dintr-o parte-ntr-alta, examinând feþele care trec pe banda rulantã,din fericire asiatice.

O familie se aºeazã pe banca de lângã mine, 5metri mai încolo. Sunt trei, probabil japonezi sau

Medication

ADRIAN SCHIOP

31

coreeni, sunt îmbrãcaþi bine ºi respirã stabilitate,prosperitate calmã. Bãiatul e adolescent ºi are unobraz ireal de fin, mã gândesc melancolic cã asiaticiisunt infinit mai graþioºi decât caucazienii între care osã-mi duc viaþa.

Întorc capul spre peretele de sticlã care mãdesparte de sala de aºteptare - s-a umplut ochi cuasiatici. Erau mulþi ºi în Noua Zeelandã, dar acolonu fãceau regula – la fel ca mine, trãiau scufundaþiîntr-o realitate strãinã... Stau nemiºcaþi pe scaune,copiii se joacã tãcuþi cîþiva metri mai încolo. N-amvãzut niciodatã atâþia asiatici la un loc ºi nici nu credc-o sã mai am ocazia sã vãd. Þara mea e falitã, eumai falit decât ea, mã duc sã mã-ngrop acolo; o sãîmbãtrânesc fãrã sã fi vãzut nimic din ce mãintereseazã din lumea asta.

Nu e indicat sã mã gândesc la de-astea, aºa cãmã pun iarãºi în miºcare. Terminalele sunt legate decentrul aeroportului prin benzi rulante foarte lungi,ca-n Asimov. Mã urc pe una, mã opresc la o cuºcãde sticlã din centru sã fumez o þigarã, apoi mai dau oturã prin parcul de chinezãrii; nu-mi iese în cale niciun englez sã-mi facã bau, dar tot nu-mi gãsesc locul.

Aºa începe, ca o nerãbdare fãrã obiect, o agitaþiecare îi mãnâncã nervii ca o ulceraþie, o mâncãrimede care n-ai cum sã scapi fiindcã e pe interior. Caut otraiectorie sã mã pun din nou în miºcare.

Mã întorc pe banda de acces din sens opusterminalului de unde am plecat, e mai intim acolo. Însala de aºteptare asiaticii au fãcut coadã ºi se îmbarcãîn avion, scotocesc dupã figuri interesante: puºti,personalul albastru care lucreazã pentru aeroport,bãiatul care, cu gesturi precise, profesionale,controleazã lumea de metale.

Bãiatul e grãsuþ ºi scund, îmi ajunge undeva lapiept. Îmi place, are figurã de ursuleþ, cu obrajii rotunzi,doar ochii oblici nu se prea integreazã în peisaj.

Lumea se terminã de îmbarcat, dincolo deperetele de sticlã animaþia înceteazã brusc, se faceliniºte, îmi vine greu sã mã obiºnuiesc cu vidul cares-a lãsat. Rãmâne doar ursuleþul cu o fatã albastrãdin personalul aeroportului. Bãiatul s-a relaxat, a ieºitdin uniformã ºi a devenit – nu ºtiu cum sã zic altfel –”persoanã”, existenþã privatã. Dã capul pe spate,gesticuleazã din încheieturile mâinilor, mergelegãnând din ºolduri, explicându-i nu ºtiu ce fetei.

Clar, e pe invers. Interesul meu scade, dar totmã mãnâncã sã-l privesc, mã deprimã vidul care s-alãsat dincolo de peretele de sticlã.

2 ore ºi 50’. Îl fixez insistent ºi obraznic în timpce vorbeºte cu fata albastrã; în rãstimpuri priveºtespre mine, dar n-are curaj sã-mi susinã privirea.

În fine, se desparte de fata albastrã ºi pleacãspre centrul aeroportului. Merge încet, de câteva oriîntoarce capul, privind înapoi. Sã mã bag, sã nu mãbag – mi-e clar cã nu-i sunt indiferent, problema edacã mã þin nervii la de-astea.

Mã bag. Îl ajung din urmã, întreb dacã are ceva timpliber. Mã întreabã de ce - nu mã mai încurc în perifrazesau glume ºi îi spun direct cã fiindcã îmi place de el.

Îl bag în prima cafenea care-mi iese în drum. Îmisugereazã cã ar fi mai bine dacã am pleca de acolo,

fiindcã e în timpul serviciului ºi poate fi vãzut de vreunºef. Are doar 20’ libere. Rãsuflu uºurat, 20’ e puþin pentruo treabã mai sexualã. Apoi mã gândesc cã bãiatul mãduce undeva sã-mi ia o muie scurtã, la botul calului, ºiasta mã panicheazã. Mi se face brusc chef sã fiu singur,sã dezertez din povestea asta, în definitiv nicãieri nu eaºa de safe ca între propriile gânduri.

Mã conduce spre o colivie pentru fumãtori ºi,surprizã, unul din geamuri e de fapt o uºã care nescoate pe o terasã exterioarã.

Rãsuflu uºurat, deci nu e vorba de sex.E noapte, ora localã 9.35, ºi cu toate astea

trecerea de la aerul condiþionat din interior la climaecuatorialã de afarã e grea – cu toate instalaiile carearuncã aer îngheat, respir abur cald, e ca-ntr-o serãfierbinte ºi umedã. De la tv se vãd doar imagini deparadis colorat, însã tv-ul acoperã doar 2 simþuri din5 posibile. Cu restul simþurilor, descopãr cã realitateae complet diferitã, înecãcioasã ºi nelocuibilã.

Sunt palmieri pitici în ghivece, mese înalte ºicâteva bãnci pe margine. Mã aºez pe o bancã izolatãîntre douã ghivece, el rãmâne în picioare. Îl întrebdacã îi fac probleme, am prejudecata cã mã aflu într-un stat asiatic sclavagist, unde oamenii suntdisciplinaþi ºi muncesc ca roboþii. Rãspunde cã nu,colega lui o sã-l acopere.

Vreau sã-i aflu din nou numele, nu am înþelesdin prima. Mi-l spune din nou, de data asta pe silabe,Naz-ri, reluãm amândoi în cor, Naz-ri. Sunt fermecat.

Hai lângã mine, îi zic rãguºit, brusc inundat decãldurã; nu se poate, clatinã cuminte ºi grav din cap,I’m not allowed to sit down dacã existã pasageri carestau în picioare. Sunt o mulime de europeni pe terasã,sprijinind mesele înalte, prinºi în discuii degajate ºireci - iar bãncile au rãmas libere. Atunci, vino mãcarmai aproape, te rog; când se apropie, fac cugenunchiul un contact imperceptibil cu coapsa lui.

Mã ridic, îmi vine sã-mi frec obrazul de obrazullui pufulete, fãrã pãr. Spun cu voce tare asta, cã aºvrea sã-l mângâi pe obraz. Râde, ochii i se fac ºi maioblici, acum sunt douã linii: linie punct linie.

Dintr-un carneþel, scoate o pozã decupatã cu ofatã grãsuþã ºi cu picioare groase. Vrea o opinie - cecred, e drãguþã? Nu înþeleg, dar rãspund politicos cãe ok. Eu sunt, se mândreºte, mã travestesc când mergla chefuri de gay. Am oroare de travestiþi, mã oripileazãla maþe, dar nu pot sã i-o zic; încerc sã-mi pãstrezzâmbetul ºi dau din cap, dar de fapt nu-l ascult.

Îi sunã telefonul; devine altul, serios, respectuos,spune de 2 ori yes sir ºi închide; aflu cã în Singaporese vorbesc trei limbi ºi lumea o dã pe englezã ca sãse înþeleagã.

Apoi redevine el însuºi, se plânge cã nu areprieten, cã iubitul l-a pãrãsit acum o jumãtate de anºi de atunci e singur. I’m fat, suspinã. ªi ce dacã, îlîncurajez, eºti cute. Câþi ani ai?, întreb, 23. Tu? 30.Îmi cere paºaportul, examineazã fotografia, se uitãla mine, apoi la fotografie, “arãþi mai bãtrân în pozã”,comenteazã. Aveam cioc, de aia.

Mã întreabã dacã am fãcut armata - da, am fãcut-o, dar a fost o glumã, de-abia dacã am învãþat sãtrag cu puºca. Da? - ºi pentru el a fost la fel, a învârtit

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã

32

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã ceva hârtii ºi s-a jucat jocuri pe un telefon mobil. Râde,pare fericit cã îmi place de el. E grãsuþ ºi are dificultãþisã-ºi gãseascã pe cineva.

Au trecut mai mult de 20’, n-ar mai pleca ºi la felsimt ºi eu, cã l-aº tot þine pe lângã mine. La cât pleacãavionul tãu? La 12.00. E ok, la 11 o sã termine jobulºi pentru o jumãtate de orã o sã fie liber.

Bine, dar trebuie sã mã îmbarc cu o orã înaintede decolare, zic. Lucrez aici, ai încredere, zâmbeºte.

Îl însoþesc spre poarta 15 de pe celãlalt terminal,unde îºi are jobul. Când trecem pe lângã un atelierfoto hi tech, îl întreb dacã putem face o pozã amândoi.Nici o problemã, râde profesional, asta e permis.Facem poza, care iese în 15 secunde – e un felabþibild ca de bâlci, încadratã în inimioare ºi un norde steluþe mov. Îi dau una ºi lui, apoi ne despãrþim.

Rãmân singur. Sunt stresat cã lucrurile ar puteasã-mi scape de sub control - sunt 20 de ore de zborºi, dacã am nevoie de cineva, am nevoie ca de unmedicament, iar sexul nu e medicament.

Mã mai plimb prin aeroport, revin pe terasaexterioarã – n-o sã mai am vreodatã ocazia sã iaucontact cu clima de la ecuator. Aerul e sufocant ºi parcãinsuficient, ca-ntr-o încãpere cu prea multe respiraþii.Plouã dens, cu stropi foarte fini ºi lipicioºi, un fel de ceaþãcaldã, lichidã - ºi deasupra începe sã bâzâie silenios ocopertinã care, lent, acoperã cerul negru. Îmi pun coatelepe o masã de la marginea terasei, ca sã pot vedeaceva din peisaj – plan ºi insipid, cu neoane lãptoase,depozite albe ºi utilaje galbene, totul aliniat la dungã.

La masa alãturatã sunt niºte englezi – dar nu-mipasã, limba lor invazivã nu-mi mai face rãu; suntem peun teritoriu neutru, nici al lor, nici al meu, unde suntemanonimi ºi egali. Mã scobesc în nas, fac bobiþe pe carele arunc cu bobârnace degajate peste terasã, afarã.

Revin la terminalul unde Nazri plimbã detectorulde metale pe trupurile oamenilor. Îmi place sã-lprivesc, pare altul, un profesionist anonim cu zâmbetpoliticos pe chip, neutru sexual; mi se pare ciudat cão sã-l þin în braþe peste câteva minute.

Întârzie, terminã treaba cu 10’ mai târziu – nerãmân deci 20’. Întreabã dacã suport clima de aici,cã acolo unde mergem nu e aer condiþionat. Da, eok, deodatã mã simt puternic ºi anything goes.

Luãm un lift, în cabinã ne sãrutãm ºi îmbrãþiºãm.Nu am de unde sã ºtiu ce se întâmplã în spatelefantelor oblice dar, cu toate astea, îl simt cald, curat,transparent. Coborâm la parter, cãldura ecuatorialãmã izbeºte din nou în simþuri, mã conduce pe niºtecoridoare, apoi urcãm niºte scãri - sunt scãrile deincendiu, mã lãmureºte, nimeni nu urcã pe aici.

Ne oprim undeva între etaje. Se întoarce spremine ºi îngheaþã în poziþia aia, aºteaptã. Îl iau în braþe,îl pup ºi, în ºocul îmbrãþiºãrii, mi se scoalã. Pantaloniisunt largi ºi pe dedesubt nu port chiloþi, aºadar mãaºtept sã punã mâna - dar n-o face, doar stã sã-l pupºi sã-l drãgãlesc.

Mã simt safe cu el, nimic agresiv ºi sexual. Încercsã-l deschei la ºliþ, dar se opune speriat. E stresat ºiîmi place cã e stresat, îl mângâi pe faþã ca sã-l liniºtesc.Continui sã-l mângâi cu dosul palmei pe obraz ºi cucealaltã mânã îl deschei la pantaloni – de data asta nu

se mai opune, îl aud cum rãsuflã uºor, regulat.Are coaie mici, nedezvoltate - dar nici urmã de

pulã. Sunt intrigat, mã uit în jos ºi vãd doar un fel degland circumcis - are o puþã minusculã, aproapebidimensionalã, un rudiment atavic al unui organ careºi-a pierdut funcþia.

Stã docil cât timp îl examinez ºi-mi trec absorbitburicul degetului peste rudimentul ãla de puã îngropatîn grãsime – aºa, erectã, e durã ºi platã ca un nasture.Mi se face milã, în jur se încheagã imaginea unui bãiatnefericit ºi blând cãruia, la 14 ani, îi e ruºine sã se piºecu alþii de faþã, un bãiat care, chiar nãscut hetero,trebuie sã înveþe sã-i placã bãieþii fiindcã n-are de ales,trebuie sã devinã un fel de femeie fiindcã n-are altãºansã.

Încearcã sã mã desfacã la ºiretul de la pantaloni,dar îºi încurcã mâinile în nod. Îl desfac – el se lasã îngenunchi ºi o ia în gurã.

Îi pun o mânã sub bãrbie, îi ridic uºor capul ºi îispun cã nu vreau sex, cã mi-e bine aºa. Suntemcontracronometru ºi am nevoie de el ca de unmedicament, iar sexul nu e medicament.

Nu întelege din prima, se încruntã, dar apoiobrazul i se lumineazã, aaa, I see.

Dupã ce se ridicã, îi iau obrazul în palmã. Faþa lui econvexã, bombatã, cu ochii mici ºi pielea întinsã, fãrãpic de pãr – de fapt doar câteva fire de pãr se rãzleþescdin bãrbie ºi un puf negru marcheazã locul unde ar trebuisã fie mustaþa. Îi studiez absorbit chipul: ochii sunt maþi,nu se poate citi nimic în ei - contracþiile temãtoare alepupilei sunt înecate în negrul mat al irisului.

Mã lasã sã-i fac ce vreau ºi poate asta îmi placela el, cã stã, e fericit cu afecþiunea pe care i-o dau ºinu cere mai mult. Îl înconjor cu braþele ºi-l ridic de lapãmânt - ºi corpul mi se pare incredibil de dens;suntem contracronometru ºi lucrurile se precipitã, aumai rãmas câteva minute.

Se desprinde din îmbrãþiºare, gata, trebuie sãpleci, o sã pierzi avionul. Intrãm pe aeroport, îmiaud vocea, întretãiatã, rãguºitã, contracronometruaº face orice pentru bãiatul ãsta, contracronometrul-aº lua cu mine în þara mea sãracã ºi aº avea grijãde el toatã viaþa, contracronometru aº munci 12ore pe zi ca sã-i fie mai bine.

Ajungem la poartã, lumea s-a îmbarcat de mult.Nu, nu ºi-a fãcut cont de e-mail, nu le are cu internetulºi calculatoarele. Scoate carneþelul de serviciu, scrieun numãr de telefon ºi deja ºtiu cã n-o sã-l sun, suntfalit ºi mã duc sã stau pe banii alor mei. Vrea sã rupãfoaia, dar se rãzgândeºte, þine-l, zice, pe copertainterioarã are o pozã cu mine.

Mã uit la pozã, mã uit la el, e drãguþ ºi inofensiv,aºa cum ar trebui sã fie oamenii, ca sã te simþi însiguranþã printre ei. Vino sã te îmbrãþiºez, zic, darclatinã din cap cã nu, e în timpul serviciului ºi nu arevoie sã interacþioneze afectiv cu pasagerii, not evenrelatives. Ne strângem cu putere mâna, întârziind osecundã mai mult.

Pe avion, adorm rapid, un somn aerisit, odihnitor,imponderabil, ºi mã trezesc la fel, limpede ºi uºor.Nici o dambla, nici o nesiguranþã. Oriunde m-ar fisimþit acasã, în starea asta (nu ºi-n Noua Zeelandã).

33

În aeroport, tata o luase la pas pe trotuarul rulant,iar eu, pe lângã trotuar, trebuia sã mai alerg din cândîn când ca sã-l ajung din urmã. Nu ºtiu de ce n-oluasem ºi eu pe sus. Culoarul era ciudat de pustiu,mã întrebam dacã oare mergem bine, colegii noºtride cãlãtorie oare nu voiau sã-ºi recupereze ºi eibagajul? Din difuzoare o voce de femeie fãcea anunþuridin care nu distingeam nimic. M-am oprit sã mã uit înurmã, dupã noi nu mai venea nimeni, tata era deja cumult înaintea mea.

Zborul durase numai cincizeci de minute, nu maifusesem în Turcia niciodatã ºi abia atunci mi-am datseama cât de aproape eram de Istanbul. Noi, românii.În avion eu am avut loc la geam ºi tata la culoar, loculdintre noi rãmãsese gol, zburasem la joasã înãlþime,tot drumul am stat cu nasul lipit de geam ºi m-amuitat pe pãmânt ca pe o hartã Google. Stewardesa cubãuturi mi-a oferit un pahar cu apã, dar cea cu micul-dejun m-a scãpat din vedere, nu m-a mai întrebatnimic, i-a dat sandviº numai lui tata ºi el, dupã ce l-adesfãcut ºi a muºcat ºi a vãzut cã mã uit cu jind la el,a zis:

- Vrei?Am dat din cap cã nu, tata a înghiþit ºi cealaltã

jumãtate de pâinicã.- Sau sã-i spun sã-þi aducã?- Lasã, dacã nu i-ai zis când a trecut...A înghiþit, ºi-a dat peste cap sucul de portocale ºi

a strâns în pumn paharul de plastic, pe careînsoþitoarea avea sã-l colecteze ceva mai târziu cumâna într-o mãnuºã de pungã.

Pe 3 mai, adicã peste o sãptãmânã, tata împlineacincizeci de ani. Arãta tot mai bine în ultima vreme,grizonat ºi cu un pic de barbã ºi cu carnea mai fermãpe el, se reapucase de sport, mergea aproape zilnicsã înoate. ªi-i plãcea atât de mult, încât m-am gânditsã-i fac cadou de ziua lui o participare la concursulanual de traversat înot strâmtoarea Dardanele, careera fix pe 3.

Concursul era oganizat de un britanic nãscut înAustralia, în colaborare cu autoritãþile turce. Se înotape o porþiune de aproape 5 kilometri, între Europa ºiAsia, iar strâmtoarea, una dintre cele mai circulatedin lume, avea sã fie închisã doar timp de douã ore,cât þinea competiþia. Dacã nu terminai în douã ore, tetrãgeau cu forþa în barcã. Dacã te gãseau. Dacã nu,treceau vapoarele peste tine. Eram moartã deîngrijorare, dar tata era mort de fericire. În preþulbiletului intrau ºi cinci zile de antrenament în apãdeschisã, cum se spune, cu antrenori cu experienþã.Când am auzit cã e organizat de britanici, totevenimentul mi-a inspirat încredere, mai ales cãcitisem în broºurã ºi ceva romantic, ideea fuseseinspiratã de Lord Byron, primul despre care se

LAVINIA BRANIªTE

One Week on the Thresholdcomnsemnase în anale cã ar fi trecut strâmtoarea înot,pe urmele unui personaj din mitologie, care înota înfiecare noapte dus-întors, sã-ºi vadã iubita. LordByron, ce frumos. ªi britanicii sunt serioºi. Nu m-aº fidus la Londra de banii ãºtia, dar pe o insulã exoticãtot m-aº fi dus cu tata, dar ce cadou mai inspirat pentrujumãtatea lui de secol decât un eveniment prin caresã-ºi demonstreze cã încã mai poate...

Înainte sã ne îndreptãm spre locul competiþiei amstat vreo trei zile în Istanbul. Trei zile au fost de ajunspentru ca multã vreme dupã ce ne-am întors, eu sãaud muezinul peste tot, toate zgomotele subþiri ºiprelungi venite de sus parcã-l anunþau pe el, parcãanunþau sã ne adunãm pentru ceva.

Tata a negociat totul pentru mine, tot ce-ammâncat ºi am cumpãrat, în bazarul de mirodenii mi-ascos turmericul la un preþ bun ºi ºi-a luat ºi el un ºiragde vinete uscate trase pe o sfoarã, pe care l-a purtatmândru prin oraº de parcã ar fi fost o ghirlandãtropicalã.

I-am spus cã vreau ºi-un covor.- ªi cine þi-l carã?- Cum cine? Tu! Sau poate mã urc pe el ºi vin în

zbor, am zis râzând ºi tata, foarte serios:- ªi sã-þi car eu valiza? Eºti nebunã?Mai târziu, când ne-am trântit epuizaþi pe marginea

unei fântâni, în timp ce el se lãsa stropit pe parteastângã, iar eu eram pe jumatate întoarsã, ca sã mãspãl pe mâini dupã o prãjiturã atât de dulce încât mise lipise gura, tata a început:

- De fapt covorul zburãtor e posibil. Teoretic. S-au fãcut cercetãri prin America, un covoraº lung dezece centimetri ºi gros de o zecime de milimetru, arputea plana dacã oscileazã de zece ori pe secundã.Ar fi un montagne-russe.

Tata era inginer. Îi plãceau cifrele rotunde.- Ai putea sã înþelegi mai bine cum funcþioneazã

dacã te gândeºti la cum cade o frunzã uscatã, toamna.Principiul e acelaºi, pe mãsurã ce se apropie de sol,aerul opune rezistenþã...

Eu tocmai îmi luasem un Nastratin Hogea înfrancezã, îl rãsfoiam nerãbdãtoare, tata a zis cã debanii ãia mai bine ne luam suc de rodii ºi ne bucuramamândoi, deºi chiar el îmi negociase ºi cartea.

Rezervarea la hotel am fãcut-o pe ultima sutã, numai gãsisem camere de douã persoane, aºa cã amcerut de trei, în camera noastrã erau de fapt trei paturisimple, unul dublu ºi o canapea. Tata sforãia îngrozitor,dar n-ar fi recunoscut nici în ruptul capului. Nu eraprima datã când îl auzeam ºi nici prima datã cândavea sã nege vehement. Eu mi-am ales patul de laperete, iar pe el l-am trimis la geam, în patul dublu. Îºiluase cãrþi de citit, în caz cã plouã ºi vom fi nevoiþi sã

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã

34

petrecem mai mult timp înãuntru, cãrþile, împrumutatede la mine, au stat tot timpul pe noptiera de lângãpatul meu, îl ameninþam cã dacã sforãie dau dupã el.În fiecare dimineaþã, se trezea dupã mine, se ridicape coate ºi, în loc de salut mã întreba:

- Am sforãit?- Da.Se trântea dezamãgit pe spate, îºi punea perna

peste faþã.- Am fost obosit.ªi în dimineaþa urmãtoare:- Am bãut ºi de-aia.ªi în dimineaþa urmãtoare:- M-ai mai auzit?A coborât cu mine la micul dejun o singurã datã ºi

a fost dezamãgit cã era mâncare de supermarket. Amâncat musli cu iaurt, eu m-am abþinut sã mã servesccu chec, deºi convenisem cã în vacanþe ne permitemorice, reviste glossy ºi prãjituri, dar ºtiam cã i se punepe suflet dacã mã vede cã nu mã îngrijesc de sãnãtate.În sala de mese era cea mai pestriþã faunã pe care ovãzusem în viaþa mea, eram mai în mijlocul lumii pehartã, oameni de toate culorile la propriu, îmbrãcaþi încele mai ciudate cearºafuri, aºezaþi cu copiii ºi femeilelor, zeiþe þâþoase ale fertilitãþii, la niºte mese cumuºamale care semãnau cu ale noastre. Familiar ºidiferit unul peste altul, gândeam cu voce tare când amobservat cã de undeva din lateral, o tipã singurã se uitainsistent la tata. El n-o observase, dar eu da. M-amuitat ºi eu insistent la ea pânã ºi-a dat seama cã mã uitºi dupã aia am continuat sã mã uit pânã când s-a simþitcopleºitã, ºi-a luat farfuria ºi pãhãrelul gol de ceai ºi s-a dus înspre ieºire.

A doua zi dimineaþã am remarcat-o din nou, totsingurã, la aceeaºi masã, îºi cojea un ou fiert, pe carel-a mâncat cu cuþiul ºi furculiþa. Era destul de devreme,cred cã vreo opt, sala era aproape goalã, aºa cã m-am aºezat la o masã din apropiere, astfel încât sãstau faþã în faþã cu ea. M-am uitat din nou insistent laea. Nu mã port aºa de obicei, nu-i invadez pe oameniprivindu-i, dar ea era îngrozitor de frumoasã, o îngeriþãblondã, fragilã, vulnerabilã, aºa cum le place bãrbaþilor,s-o violezi ºi dupã aia s-o protejezi, îmi era ruºine cãmã uit la ea, de ce nu e ºi tata sã ne clãtim ochiiîmpreunã. Pãrea australiancã sau pe acolo.

ªi-a pus jos cuþiul ºi furculiþa, a înghiþit ºi s-a ºterscu ºerveþelul la gurã, apoi ºi-a pus coatele pe masãexact în poziþia în care eram ºi eu ºi am stat aºa câtevasecunde, privindu-ne una pe alta. Zâmbetul mi-aîncolþit pe faþã mai întâi mie, dupã aia ºi ei, ºi atuncim-am gândit cã aºa trebuie cã se simt ºi bãrbaþii carese uitã la o femeie frumoasã. Care flirteazã cu o femeiefrumoasã, cãrora li se rãspunde cu un zâmbet. Mi semai întâmplase o singurã datã în viaþã sã am impresiacã înþeleg ce simte altã specie. La un curs de înot,când am plutit prima datã ºi am crezut cã zbor. Atuncim-am simþit nu ca un peºte, ci ca o pasãre. O pasãrecu perspectiva neclarã a fundului albastru de piscinã,dar la fel de liberã ca orice pasãre din aer.

M-am întrebat oare ce scoate pe gurã cânddeschide gura ºi dupã aia am simþit cã sunt nedreaptãcu ea, poate uºor egoistã trãind cu convingerea cãfemeile frumoase sunt doar frumoase, ca un fel de

strugurii sunt acri. ªi aproape sigur era o persoanãsimpaticã, din felul în care a gestionat privirile meleinsistente.

*Pe plaja din Eceabat, în Gallipoli, se adunaserã

în jur de 140 de concurenþi, majoritatea englezi ºiamericani. Recordul de traversare pe porþiunea decinci kilometri era de 48 de minute, dar anul acestavremea fusese extrem de neprietenoasã, iartemperatura apei, care în general ar fi fost cam 18grade, era acum de 13. Iar marea foarte agitatã. Nu-ºi imagina nimeni cã recordul ar putea fi doborât încondiþiile astea.

Tata îºi pusese costumul lung de scafandru ºicasca portocalie pe care o primise, cu numãrul 103pe ea, în ordinea înscrierii în competiþie. Aveam senzaþiacã e cel mai nebunesc lucru pe care l-am fãcut în viaþamea, sã-l las sã participe. Mai ales cã era frig, eu eramînfofolitã ºi deja începusem sã tremur, putea sã moarãacolo în apã de hipotermie. Adevãrul e cã nu aveamîncredere în el, nu aveam încredere cã e suficient debine pregãtit, deºi printre concurenþi vãzusem destulefiguri nesportive, bãrbaþi trecuþi de o anumitã vârstã, cucolãcei ºi piele foarte albã. Tata era absolut încântat.Se împrietenise cu Dominic, un profesor de literaturãenglezã din Aberdeen, locul în care copilãrise Byron,iar Dominic venise lângã noi sã ni-l arate pe furiº peCharlie, un puºti de 19 ani care urma sã devinã alpaisprezecelea lord Byron. Charlie era cu o echipãde filmare dupã el.

- Tati, dacã nu mai poþi, sã faci semn la barcã sãte ridice, ok? Te rog eu mult.

- Cum sã nu mai pot? Bineînþeles c-o sã pot.- Adicã dacã þi-e frig sau ceva.Mie deja îmi îngheþaserã mâinile. Stãteam

aproape de ponton, un crac de la pantaloni îmi era udde la valurile care se izbeau de pietre. Startul urma sãde dea peste vreo jumãtate de orã, pe la trei, iarînsoþitorii aveau sã fie trasportaþi cu feribotul pe malulcelãlalt, în portul Çanakkale, unde era linia de sosire.

L-am lãsat cu o strângere de inimã. Tata erabãrbatul vieþii mele. Nu mã gândisem niciodatã cumar fi fãrã el. Asta nu era o opþiune.

În port la Çanakkale m-am plimbat de colo-colo,mi-am luat sendviºuri cu peºte ºi zeamã de murãturiºi mi s-a fãcut rãu. Mi-am luat prãjituri foarte dulci ºimi s-a fãcut ºi mai rãu. Mi-am luat ziare în turcã pecare le-am cerut la chioºc punând degetul pe ele. Mi-am luat frezii galbene, preferatele mele.

Zeci de bucheþele erau îngrãmãdite într-un lighean,a fost de ajuns numai sã mã apropii de ele ºi sã mã uitpentru ca femeia care le vindea sã se repeadã sã-miofere. Am întrebat how much ºi ea mi-a zis on lira,arãtând în acelaºi timp toate cele zece degete de lamâini. Zece împãrþit la doi – cinci. Euro. Ori patru –douãzeci. De lei. Am început sã râd. Bine, trei, s-arepezit din nou femeia, lãsând o mânã jos ºi strângânddouã degete din cealaltã. Ok, am zis, cu accentenglezesc, mândrã de singura mea victorie obþinutã lanegocieri vreodatã. Am luat florile ºi le-am þinut cuambele mâini aproape lipite de piept, sã nu mi le furepescãruºii. Erau cu zecile ºi nu le scãpa nimic, ar fiprins din zbor un coltuc de pâine, þi-ar fi ciugulit din cap.

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã

35

Freziile mi-au plãcut dintotdeauna. Când eram micãse gãseau doar în a doua jumãtate a lui februarie, chiarde ziua mea, atunci era sezonul lor, ºi tata mã învãþasede micã cu frezii. Niciodatã nu mi-au lipsit de ziua mea.Acum sunt mereu ºi peste tot, dar dacã într-un 23februarie se întâmplã ca tata sã nu fie acasã, mã sunãºi-mi porunceºte sã-mi iau frezii din partea lui. ªi cândse-ntoarce îmi dã banii pe ele.

Vãzusem pe Discovery unul dintre tipii pregãtiþipentru supravieþuire. Ãsta citea limbajul trupului ºi-iînvãþa pe cei mai puþin înzestraþi cum sã-ºi gãseascãparteneri. Într-o zi a fãcut o demonstraþie incredibilã,a stat pe un trotuar ºi a observat douã fete la o terasã,apoi s-a dus la ele cu mâinile la spate, spuneþi-mi florilevoastre preferate, un iris albastru ºi un trandafir alb ºiel avea la spate fix asta. Apoi a explicat ºtiinþific pentrutelespectatori cum ajunsese la aceste concluzii – irisulalbastru ºi trandafirul alb –, urmãrindu-le gesturile,îmbrãcãmintea, totul. N-am crezut ºi n-o sã cred nicicând o sã vinã la mine cu frezia galbenã ascunsã laspate. Ce anume din mine ar putea sã trãdeze freziile?

Eu îmi luasem ca lecturã de vacanþã o cãrþulietipãritã în anii treizeci, apãrutã la Flamarion. Choisirson mari. Doi lei la un buchinist de noapte care probabilc-o scosese de prin gunoaie. M-am gândit c-o sã fieamuzant, dar a fost ºocant. Sã descopãr mici reþetecare sã te ajute sã-þi dai seama dacã-l iubeºti ºi dacãte iubeºte, definiþii ale „iubirii”, mulþimi stricte ºi clardelimitate ºi trucuri pentru a gãsi intersecþia acestormulþimi. Dacã ai ce haºura, bingo! Înseamnã cãsãtorie.Dacã nu mai departe de acum 80 de ani iubirea sevedea aºa, oare cum se vedea înainte de trubaduri.Oare ce simþeau, dacã simþeau. Chestia asta desprecare credeam cã e, într-o formã sau alta, în naturaumanã, fluctueazã pânã în structurile ei cele maiadânci dupã gustul timpului. Dacã pânã ºi în felul încare ai impresia cã iubeºti eºti modificat de context,ce mai rãmâne autentic, original în om? Pânã ºicuvintele pe care le înºir acum aici, pânã ºi selecþiainvoluntarã care se opereazã în creier (se-lec-þi-a-in-vo-lun-ta-rã-0-1-1-1-0-1-0-0-ze-ro-cra-ti-mã-ze-ro) edeterminatã de context, ce mai e al meu? Cât mãreprezintã acele frezii ºi ce-i spun ele despre mineunuia care ºtie sã le citeascã în gesturile mele? Înfinalul unui capitol despre cum sã reziºti unui soþinteligent, îþi spuneau cã la urma urmei, poþi sã fii ºi tula fel de inteligentã. Mais soyez assez intelligente,mademoiselle, pour éviter de le paraître trop souvent.Da, poate are dreptate tata, femeile inteligenteînspãimântã. Fraierii.

Din port se vedea ultima geamandurã, traseul pecare îl aveau de parcurs înotãtorii fusese marcat cu oserie de geamanduri roºii, sã ºtie pe unde s-o ia. Dupão orã ºi ceva încã nu se vedea nimeni, lumea pe malcomenta cã e un an greu în aceastã competiþie, nicivorbã de record. Am stat cu nasul în flori ºi am strânstare cu mâinile codiþele lor împuþite ºi frunzeledescompuse în apa veche. Aveam în palme urme deun verde negricios ºi puturos. Mã gândeam la tata, lapielea lui sensibilã, care se înroºeºte imediat cumnu-i convine ceva, la pãrul lui grizonat care nu fuseseaºa dintotdeauna, mi-am amintit cum suferea cã

îmbãtrâneºte, deºi trãind lângã el mi s-a pãrut mereucã e genul de bãrbat care devine mai atrãgãtor cuvârsta. Dacã aº fi avut eu acum treizeci de ani, mi-azis odatã, mi-ar fi fost fricã sã stau de vorbã cu tine.

Din care am înþeles imediat cã de mama nu-ifusese fricã, mama – idolul meu, femeia elegantã cucolecþia de Gubane, care a dispãrut într-o zi ºi ne-alãsat nouã tot. N-avusesem în viaþã modele de femeicare inspirã fricã.

Cine ºtie ce simte tata acum, ce-i trece prin cap,ce-i dã putere sã continue. Poate vrea sã se lase puþinpe fund sã se odihneascã, poate vrea sã se gândeascãºi el la noi.

Primul concurent a ieºit din apã dupã o orã ºidouãzeci ºi ºapte de minute. A fost întâmpinat cuaplauze ºi flori, ºi-a ridicat mâinile spre cer cu pumniistrânºi ºi încã mai avea de derulat mulþumiri când unasistent de pe ambulanþã s-a apropiat de el sã-l întrebe,probabil, dacã totul e în regulã. Rând pe rând au începutsã aparã ºi alþii, l-am vãzut ºi pe Charlie cu camera peel, radia de bucurie, îi fãcea cinste nobilului sãu strãmoº,deºi acesta se pare cã nu reuºise din prima.

O portavoce a anunþat cã în cincisprezece minutecalea navigabilã va fi din nou deschisã traficuluimaritim, organizatorii nu cumpãraserã decât douã ore,pe porþiunea aceea, bãrcile de salvare începuserã sãscoatã la mal concurenþi care abandonaserã. M-amdus foarte aproape de ponton, tata nu era nicãieri, mãuitam cu disperare în larg ºi pe mal, pescãruºii seînvârteau deasupra capului ca niºte ciori. Dã Doamnesã fi fãcut semn. Dã Doamne sã-l fi vãzut.

Îmi era rãu de la stomac. M-am sprijinit de obalustradã, m-am uitat dezorientatã în mulþime ºiundeva în dreapta, mai în spate, am vãzut-o nemiºcatãºi privind cãtre mare. Era îngeriþa pe care o întâlnisemla hotel cu câteva zile în urmã. Înfãºuratã într-un ºal,îmbrãcatã în haine de culoare deschisã, stãtea acolode parcã s-ar fi concentrat sã rosteascã în gând oincantaþie, sã aducã pe cineva înapoi, sã repare oeroare de conexiune. Am întors repede capul, sã numã vadã ºi sã n-o vãd, sã n-o tulbur. Zânele apar îngeneral în crepuscul, în locuri de trecere, într-un foºnet,în teamã ºi chicote. Nu m-am mai întors cãtre ea, casã nu disparã. Nici nu ºtiam dacã e ea, de fapt. Poatecã mintea mea doar rãmãsese cu poza aia.

Am vãzut atunci într-o ambarcaþiune care pãreasã fie ultima un om cu o cascã pe care scria 103. Astaam vrut sã vãd, nu putea sã scrie altceva decât 103.Când am conºtientizat cã-l pot pierde ºi pe el, cã ºi else poate pierde, totul a luat-o la vale.

(fragment)

PRO

ZÃ D

E IA

RN

Ã

36

René Ghil (1862-1925)

…DIES IRAE…

Orga-ºi urca-ntr-o searã cu spasme de VioriDurerea surdã în horcãieli ºi mari fiori:Voci de genezã, Dragoste, Moarte, o, plânsori!Orga urca-ntr-o searã în spaime de Viori…

Groazã! Planeta plânge, ºi, vajnicã Strãbunã,Cu vulvã ºi ovare ca boturi în furtunã,Lãuzã, Una, scoate un muget, vãi rãsunã:Groazã! Glia azi plânge ºi-mpinge, în Mânii,Sânul sãu de lut roºu, diezul dintr-odatãAl facerii, în lacrimi, numai o ranã toatã:Groazã! Mama plângând ºi, din Tot, geneza, roatã,Scâncind, prin negru, primul ei plânset de stihii:

Groazã! Pãmântul a zãmislit; ºi îngrozit- Vuiþi! - beat negrul urlã, cu-o voce rea, buimacã:În Neauzit sunaþi! cum nimic nu vã împacã,Vuiþi, voci ale beznei, diez ce-ai biruit!…

Sânge de diezi! al Vagului, greu de ritmuri, val,Surd ori melodios, e un plâns universal,În spasm ori în sfârºealã de sân, acord final,Când bucuria-ºi urlã, ori geme abãtut.

Sânge de diezi! Brusc Vagul, apã de glas precarã,Glas de strâmtori, leºinã; ºi, magmã dulce-amarã,Polenul, ce din Tot izbucneºte în afarã,Urlã un de iubire pean, ºi ne-ntrecut.

Sânge de diezi! Iubirea, spre larg ºi neºtiut,Un negru pean urlã prin negrul care zbiarã:În Neauzit sunaþi, o, boncãluit de fiarã,Plãcere strânsã-n gheare cum nu s-a mai vãzut!

Moarte ºi Vid! din Tot, plânge-n zãri bocet bãtrân:Sufletul Vagului ºi al Gliei negru sân,Uniþi, de-un plâns se umplu: ºi ploaia lin plângând,Moarte ºi Vid! ºi între-un din nord, de furii cor,Groapã, oh, da! mari Gropi ºi mari mlaºtini în scântei,Mlaºtini ºi mãri cu-ntinse ºi în urcãri marei:Þie, o, Nihil! ce un învingãtor te vrei,Slavã! o, fãrã tihnã ori pãs, Omorâtor!

Moarte ºi Vid! crezi, marea – sunaþi! cum nervii-o dor! -C-a asurzit, în ura ºi necuprinsul ei.În Neauzit daþi glas, guri ce nu ºtiþi cântul ce-i!O, negru primordial ºi suspine care mor!…

Oh, plângeþi! glasuri lungi, surde voci, voci, lumi sã darme,Al lumii glas ce sângerã ºi-n beþii de armeÎºi trece, pal ºi negru, lungul neam în alarmeDe diezi de Orgã ºi de mult aprige Viori!Oh, plângeþi! glasuri lungi ale buzei animale,Durerea ºi plãcerea în horcãiri letale,Doar Orga, surd, emoþia larg tãindu-ºi caleAsprã, damnatã, iureº, a lungilor Viori:

Orga-ºi urca-ntr-o searã cu spasme de vioriDurerea surdã în sfâºieri ºi mari fiori:Voci de genezã, Dragoste, Moarte, o, plânsori!Orga urca-ntr-o searã în spaime de Viori...

(Din volumul Légendes d’âmes et de sang, 1885)

Traducere de Aurel Rãu

37

Un eseu frumos ºi inteligent,foarte à la française, a publicat în2005 Marguerite Jean-Blain, subtitlul Eugène Ionesco: mystique oumal-croyant?, pe baza unei tezede doctorat susþinute la Univer-sitatea din Aix-en-Provence, cucîþiva ani mai devreme. El ajungeacum ºi la îndemîna cititorilorromâni (Editura Curtea Veche,2010, traducere de MonicaGrãdinaru), cãrora le va producecu siguranþã o deosebitãsatisfacþie, pentru mai multemotive, nu doar pur filologice, ci ºiimplicit naþionale.

În primul rînd, desigur, princalitãþile sale de ordin profesional.Scrisã elegant, pertinent ºi original,cartea autoarei din Hexagonavanseazã puncte de vedereinedite, pe structura solidã a uneidocumentaþii bine selecþionateºi atent utilizate în serviciul argu-mentelor personale. Cercetã-toarea francezã este nu numai ocorectã ºi completã, meticuloasãºi nuanþatã cunoscãtoare a opereilui Eugen Ionescu ºi a contextuluisãu literar, atît al þãrii de adopþie,cît ºi al celei de origine, dar ºi unaperfect avizatã a problemelor defilosofie ºi de istorie a religiilor, ceeace o ajutã în chip decisiv lademonstrarea tezei sale. Pe scurt,aceasta consistã în faptul, ilustratpe larg prin analize de evidentãfineþe, cã scriitorul nu s-a convertitla bãtrîneþe, cum li s-a pãrut unoradintre comentatorii sãi, ci a doveditdintotdeauna o sensibilitate nunumai metafizicã, dar ºi religioasã(p. 28). „Român prin tatã, francezprin mamã, ortodox prin naºtere,dar crescut în tradiþia catolicã înFranþa, trebuind sã înveþefranceza, apoi româna, apoifranceza din nou, Ionesco este unexilat, al cãrui prototip este Ulise”(pp. 13-14). De aici, permanentacãutare a identitãþii sale ºi, tot deaici, ambivalenþa lui paradoxalã,

Memorie si viziune,Memory and Vision

oscilaþia între negaþie ºi afirmaþie,ceea ce a permis de foarte multeori sã se vorbeascã despreEugen Ionescu în modul cel maicontradictoriu cu putinþã.Marguerite Jean-Blain îºi propuneîn eseul ei sã construiascã oimagine credibilã ºi mai alescoerentã a dramaturgului, aflat laconfluenþa a douã culturi, orientalãºi occidentalã, ortodoxã ºi catolicã,în acelaºi timp a douã opþiunispirituale, credinþa ºi laicitatea.Gelos dintotdeauna pe inde-pendenþa sa de opinie, EugenIonescu este totuºi marcat încã dela început de o anume fervoaremetafizicã ºi religioasã. „Viaþa estemai presus de intelectualitate, ºianume viaþa în toate dimensiunileei, inclusiv aceea moralã,spiritualã, religioasã”, pentruEugen Ionescu încã din fazadebutului, susþine eseista cu ceamai întemeiatã convingere.Remarcabilã ºi esenþialã pentrunoi este însã explicaþia ei:„Pãmîntul ortodox românesc, pecare tînãrul a crescut, este cusiguranþã cauza principalã,aceastã Românie interbelicã, încare valorile culturale ºi celecreºtine modeleazã o mentalitateaptã sã deconcerteze spiritul laicfrancez” (p. 32). Cartea desprecare vorbim constituie aºadar încão contribuþie, chiar una majorã ºifundamentalã, la corelareaorganicã, profundã ºi, în definitiv,determinantã cu mediul de formaþieºi devenire interioarã a lui EugenIonescu, nu altul decît mediul nostrunaþional, cu toate tradiþiile saleculturale, inclusiv spiritualitatea luireligioasã de orientare creºtin-ortodoxã. Este o corelare nutritivãºi modelatoare, care se manifestãla nivelul viziunii scriitorului asupralumii, ca ºi asupra universuluivalorilor spirituale.

Din acest punct mai departe,întreaga lucrare a autoarei sedezvoltã pe o atare direcþie deanalizã ºi interpretare. Easubliniazã astfel importanþa

capitalã a unei experienþe a luminii,„eveniment fondator” (p. 38) alvieþii scriitorului. Consecinþeleacestei iluminãri sînt pretutindenidescrise în jurnalele lui. „În cazullui Eugène Ionesco, spiritualitateaþi sensibilitatea ortodoxe sînt,aþadar, elemente fundamentale”(p. 43). Ortodoxismul ionescian seva conjuga în anii rãzboiului cupersonalismul lui EmmanuelMounier, din care Eugen Ionescuva adopta ideea (de fapt, o varegãsi, cãci era ºi a lui) cã„persoana este izvorul tuturorvalorilor”. Perspectiva spiritualistãa lui Ionescu „se alãturã, aºadar,în 1940, unui personalismoccidental, fiind îmbogãþitã deîntreaga profunzime apofaticã amisticii orientale” (p. 50).

Marguerite Jean-Blain abeneficiat de accesul, oferit de fiicadramaturgului, la bibliotecaacestuia ºi la notele lui pe diferitevolume, ceea ce i-a prilejuit sãaducã observaþii noi ºi întãritoarepe marginea principalei sale teze.Prin celebra lucrare a lui Henri deLubac, Drama umanismului ateu,se verificã interesul accentuatpentru Dostoievski, dupã cumprintr-o carte a lui Etienne Gilsonºi altele de ªtefan Lupaºcu, EugenIonescu încearcã sã se situeze maibine în contextul orientãrilorfilosofice existenþiale. Foarteedificatoare sînt apoi lecturile dindiversele opere aflate în bibliotecãale marilor mistici, de la JakobBöhme pînã la Martin Buber ºi dela miturile asiatice la Sfînta Terezade Avila, ori mai cu seamã SfîntulIoan al Crucii, ale cãror urmeeseista noastrã le cautã ºi ledescoperã peste tot în pieseledramaturgului, dincolo de în-semnãrile pe margini de cãrþi ºi demãrturisirile din jurnale. Mai presusde toate, influenþa lui Ioan al Cruciipare sã fi fost excepþional defecundã în inspiraþia scriitorului.Marguerite Jean-Blain merge chiarpînã acolo încît pune pe douãcoloane texte ale acestuia cufragmente din Setea ºi foamea.Asemãnarea lor e frapantã. DeIoan al Crucii, Eugen Ionescu s-aapropiat graþie cãrþii „magistrale” alui Jean Baruzi, Jean de la Croixet le problème de l’expériencemystique din 1924. Autoarea con-

Florin Mihãilescu

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

Autorul este Profesor la Universi-tatea din Bucureºti (The Author isProfessor at Bucharest University)

38

sacrã numeroase pagini acestuiinteres cu totul aparte al scriitorului,cu tot atît de numeroase ecouri învariate locuri ale creaþiei saledramatice.

În acelaºi timp însã, ea atrageatenþia cã modul caracteristic al luiEugen Ionescu este de a jongla„foarte abil cu diferitele tradiþiireligioase sau folclorice” (p. 85),din care alege ºi exploateazã o„structurã formalã” (p. 79), ca unmare artist ce este. El poate trãiemoþia misticã „dincolo de oricebucurie esteticã” (p. 95), darcreaþia artisticã înseamnã altceva:„e un lucru sã exploatezi acestenoþiuni de misticã prin simbolurilepoetice care o traduc, într-oproducþie teatralã sau romanescã– ºi chiar în jurnalele intime –, ºi ealtceva sã le trãieºti în realitateade zi cu zi” (p. 109). În fond, cumpe drept cuvînt remarcã eseista,dramaturgul nostru se inspirã, cade altminteri orice artist, dinexperienþa lui, ori mult mai precisspus, din memoria acesteia,afectivã ºi culturalã, care rãmînepe deasupra timpului: „Rezervorulde imagini ºi de amintiri careconstituie sensibilitatea internã afost sursa din care artistul ºi-ahrãnit inspiraþia” (p. 124). Memoria,altfel zis, este materia de care sefoloseºte imaginaþia pentru a-i dao formã, care la rîndul ei îi conferãesteticitate. Aceastã formã auniversului imaginar este ceea cese cheamã viziune în artã. Iarmateria inspiraþiei ionesciene ar fireprezentatã, în opinia franþu-zoaicei, de „ortodoxia româneas-cã, budismul tibetan ºi misticasfîntului Ioan al Crucii – aceastadin urmã prin intermedierea luiBaruzi” (p. 132), la care se adaugã,bineînþeles, cum o atestã însãºicartea Margueritei Jean-Blain, omultitudine de idei preluate ºiasimilate din cele douã culturi carei-au modelat personalitatea luiEugen Ionescu: cea româneascãºi cea francezã. Din aceste izvoarespirituale s-a ivit opera lui, darnumai dupã ce ele au fost trecuteprin focul creativitãþii. EugenIonescu „presimte” cã în spatelevanitãþii artistice „se aflãîntotdeauna“mãrturia presantã acuiva mai profund”: chiar ºi înoperele de cel mai mare

formalism, cele mai estetice,scriitorul este precum înscris înstructurile lor, care sînt structurilespiritului nostru”. Recunoaºtereavalorii metafizice a creaþiei nu facedecît sã sporeascã odatã curelevanþa esteticã a operei de artã,iar viziunea este generatoareaacesteia. Altfel-zis, deºi metafiziculexistã ºi singur, arta îl intensificãde fiecare datã cînd ºi-l asumã. IarMarguerite Jean-Blain plaseazãaici foarte inspiratã un citataparþinînd dramaturgului însuºi:„Ceea ce e bine spus ajutã ceeace e spus; ceea ce e bine spusîntãreºte ceea ce e spus. Nimic nuvorbeºte mai bine profunzimilornoastre decît expresia puternicã.Arta este puterea expresiei” (pp.152-153). Ar mai trebui oareadãugat ceva? Deocamdatã, ni

se pare cã nu. Quod eratdemonstrandum.

Abstract: This paper, taking as astart point Marie Jean-Blain’s book,Eugène Ionesco: mystique ou mal-croyant?, explores the religious andmystic significations of a main artisticwork of Western modernity: that of theFrench-Romanian playwrights andessayist.

Keywords: Eugène Ionesco,religion, mystique, France, Romania.

Rezumat: Acest articol, luînd capunct de plecare cartea lui MarieJean-Blain, Eugène Ionesco:mystique ou mal-croyant?, exploreazãsemnificaþiile religioase ºi mistice aleunei opere principale a modernitãþiioccidentale: cea a dramaturgului ºieseistului franco-român.

Cuvinte-cheie: Eugen Ionescu,religie, misticã, Franþa, România.

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

39

The Posthumous andRomanesque DiaryAndrei Simuþ

MIRCEACÃRTÃRESCU

Humanitas, 2011

ZENJURNAL 2004-2010

Cu toate cã este foartevoluminos (are 629 depagini), cu toate cã ºtiamfoarte bine la ce sã mãaºtept de la un jurnalcãrtãrescian, am citit Zen(jurnal, 2004-2010, EdituraHumanitas, Bucureºti) penerãsuflate, prins de fluxulînsemnãrilor pe mãsurã ceînaintam, proces specificmai ales lecturii unui roman.Nu acelaºi lucru l-aº puteamãrturisi despre Orbitor.

Aripa dreaptã, cãruia îi lipsea pe mari porþiuni aceastãfluenþã romanescã (în special în prima jumãtate).

Aceastã diferenþã majorã între cele douã tipuride lecturã dã seamã de un paradox înregistrat defaza cea mai recentã din scrisul cãrtãrescian: jurnalulZen, conþinând printre altele ºi povestea scrierii pãrþiia treia din celebra trilogie, devine mai palpitant ºi chiarmai ficþional decât romanul însuºi. Avem un procesdublu, straniu, prin care jurnalul se fictivizeazã, iarromanul se coboarã în autobiografie mai mult caoricând, cu toate cã scriitura cãrtãrescianã întreþineaîncã de la începuturi aceastã obscurizare a graniþelor,o topire a tuturor genurilor în magma cãrtãrescianã aautoficþiunii. Aici este însã vorba nu doar de intenþiaautorului, ci mai ales de stilul ºi modul de construcþieal romanului, respectiv al jurnalului.

O asemenea impresie de romanesc n-am mairesimþit la citirea unui jurnal decât în cazul lui MihailSebastian, cu care Mircea Cãrtãrescu are destuleafinitãþi în scriitura diaristicã: aceeaºi spaimã faþã demarasmul contemporaneitãþii, faþã de un Bucureºticare a suferit pe nesimþite o transformare radicalãdintr-un oraº familiar, al inspiraþiei într-unul alagresivitãþii acerebrale, aceeaºi anxietate în faþaimpasului de creaþie ºi aceeaºi tendinþã sprecoagularea narativã a însemnãrilor diaristice. Ca ºiSebastian sau Ionesco, Cãrtãrescu se simte un exilatîn propria þarã, având foarte frecvent reveria evadãrii

în spaþiul european, visând cu ochii deschiºi sã sestabileascã în strãinãtate, trãind „un dublu, triplu exilinterior între pereþii concentrici: lumea mea, pieleamea, creierul meu” (p.271). Izolarea prelungitã laSchloss Solitude se va transforma treptat într-ocorvoadã, într-o apãsãtoare singurãtate.

Într-o însemnare din aprilie 2006, deci în timp cescria la Orbitor, mãrturisea teama ca textul ficþionalsã nu se transforme treptat în jurnal, iar în Aripadreaptã regãsim, aproape identicã, aceeaºi formularediaristicã, o stranie corespondenþã care denotãscrierea în oglindã a celor douã volume. Într-adevãr,romanul n-a putut fi împiedicat sã coboare, pe mariporþiuni (cele relatând despre zilele premergãtoareRevoluþiei), la prozaismul însemnãrilor de jurnal, iaracesta ºi-a arogat treptat libertãþile romanului, fiindun refugiu sigur în faþa ravagiilor produse de writer´sblock. Jurnalul poate fi divizat în douã mari pãrþi, unapânã la terminarea volumului 3 din Orbitor ºi cealaltãpânã în prezent, fiecare dominatã de o intrigã: în primaparte problema era dacã autorul va mai putea scrieo continuare la Orbitor; iar a doua parte graviteazã înjurul bãnuielii cã succesul avut va aduce cu sinenefericiri mai mari, dar ºi cã terminarea trilogieiechivaleazã cu un punct terminus din evoluþia ºicariera sa de scriitor. Aripa dreaptã, loc în carepredominã construcþia în dauna imaginaþiei, arãtândo epuizare a capacitãþii de fantazare (dupã chiar justaremarcã a autorului) este deopotrivã progeniturascripturalã doritã, mult aºteptatã ºi treptat tot maidetestatã: „cartea asta e de o tristeþe sfâºietoare,pentru cã ea aratã tragedia minþii mele. N-am putut fila înãlþimea mea, oricât am încercat” (p.261).

Dupã terminarea trilogiei, imposibilitatea de a maiscrie revine aproape total, iar procesul de cãutare aunor noi subiecte devine cu adevãrat palpitant. Cadrulse schimbã, realul pare tot mai scãpat de sub control,diaristul înregistrând tot mai multe vise apocaliptice,halucinaþii, evenimente stranii ( mesaje de ameninþarede la necunoscuþi), totul pe fundalul unei atmosferedepresive (o amplificare a stãrii interioare a autorului)redatã foarte convingãtor, transformând jurnalul într-un rãspuns autoficþional la celelalte scriericãrtãresciene din aceastã perioadã, depãºind cu multlimitele unei confesiuni auctoriale despre „cum amscris Aripa dreaptã”. Chiar dacã pãstreazã o oarecareredundanþã specificã însemnãrilor de jurnal, Zencuprinde o mulþime de pagini de mãiestrie stilisticãdemnã de autorul Nostalgiei, descrierile viselor fiindabil inserate printre descrierile de fapte reale, deliberatîmpletite pânã la ºtergerea oricãror graniþe real-ireal,toate punctate de evenimente imprevizibile, aºezateîntr-o tensiune narativã, aºa cum este îmbolnãvireaneaºteptatã a Ioanei, toate pe fondul impresiei de a„trãi în propria noastrã posteritate”, într-o adâncãsingurãtate.

Pe de altã parte, este evident cã pentru cititoriide toate felurile acest jurnal nu poate fi decât foarteinteresant, cu un statut privilegiat printre celelaltevolume de jurnale cãrtãresciene, cuprinzând operioadã cheie din viaþa autorului, momentul cândtrece de la statutul de autor cunoscut la cel de autor

Autorul este doctorand al Catedrei de LiteraturãComparatã, Facultatea de Litere, Cluj-Napoca (PhD, Faculty ofLetters in Cluj, Department of Comparative Literature).

Jurnalul caproiectieromaneasca înpostumitate

)) ))),^̂̂̂̂ ^̂̂̂̂

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

40

celebru (trecere foarte problematicã pentru scris),anii de pauzã în care trebuie sã continue mareleproiect al Orbitor-ului (deºi resursele proiectului aufost deja epuizate, acesta devenind exclusiv oformulã constrângãtoare). Majoritatea cititorilor luiCãrtãrescu sunt probabil interesaþi de ce va urmadupã Orbitor, a cãrui sfârºit echivaleazã cu overitabilã apocalipsã a scriiturii ºi a literaturii, un ºocresimþit de autor sub toate aspectele („existãliteraturã dupã Orbitor?”).

Cel mai aspru critic al lui Mircea Cãrtãrescu estechiar Mircea Cãrtãrescu: „nu am nici idei, niciinspiraþie, nici personaje, nu ºtiu ce sã fac cu zecilede descrieri de un onirism autorepetitiv, fãrã magieºi fãrã contact cu vreun mijloc de a face prozã”(p.217). În mod bizar însã, dupã ce cartea epublicatã, autorul îºi schimbã radical impresia,considerând-o foarte bine scrisã. Stãrile deînstrãinare totalã de sine nu ar putea rezulta decâtîn tãcere, renunþare la scris, fie în forþarea cu oricepreþ a mersului de „automat” înainte, de aici ºi aerulde „fãcãturã” pe care îl constatã la noua carte.Jurnalul este o scenã pentru jocul fascinant al ego-urilor cãrtãresciene, diaristul constatã cã adevãratulM.C. a dispãrut, fiind înlocuit de „o nulitate cumânecuþe de contabil”, în stare doar de mãruntebilanþuri ºi de „gestionarea atentã a propriilorsuccese”, temperându-ºi cu ironie ºi umor elanurileadmirative faþã de propriul scris („un scriitor ar trebuisã aibã decenþa sã moarã tânãr”). Cu totdramatismul impasului de creaþie, al obsesieiîmbãtrânirii, al anchilozãrii, acest volum de jurnalcomportã o detaºare cu totul nouã faþã de toatetribulaþiile vieþii literare, un simþ al autoironiei ºi unumor inedit ºi proaspãt, ce îl diferenþiazã acut decelelalte jurnale cãrtãresciene.

De aceea jurnalul reprezintã în acestemomente unica salvare, locul unde scriitura serelaxeazã, diaristul transformându-se în romancier,observând diverse personaje episodice, alcãtuindportrete, scene, atmosferã cu minimum demijloace, cu alte cuvinte împlinind cu brio chiarmisiunea romanului. Zen este un prim ºi importantsemn cã autorul Mircea Cãrtãrescu are serioaseresurse artistice ºi dupã terminarea giganticeitrilogii, ºi cã tocmai eliberarea de formula Orbitor-ului îi permite explorarea deplinã a unei noi libertãþide creaþie, într-o nouã paradigmã a scrisului sãuce ne va prilejui plãcute surprize.

Abstract: The latest diary of Mircea Cãrtãrescu tellsa story about the strategies adopted by the author to copewith the huge success of his works, in order to regain theartistry of his previous novels.

Rezumat: Ultimul jurnal al lui Mircea Cãrtãrescu epreocupat de strategiile de adaptare la succesul de piaþãal volumelor sale ºi de depãºirea impasului creator.

Keywords: diary, writer´s block, plot, narrativestructure.

Cuvinte cheie: jurnal, structurare narativã, intrigã.

Nu ºtiu dacã se poatetrage de aici o concluziegeneralã, însã nu pot sã nuremarc cã ultimele apariþiiale aºa-zisei generaþiinouãzeci au dezamãgitaproape în întregime. IoanEs. Pop, Floarea Þuþuianusau Mihail Gãlãþanu par a fideocamdatã incapabili de adepãºi formulele care le-auadus notorietatea în puþinliterarul deceniu zece. E

adevãrat, ce-i drept, cã jurnalistica a devenit în anii’90 un concurent redutabil al poeziei. Cei ce n-aurenunþat de tot la ea au continuat s-o practicemecanic, fãrã tragere de inimã, ca pe o îndeletnicireincapabilã de a mai exprima ceva esenþial despre olume în permanentã schimbare. Lucru de înþeles:activismul sau jurnalismul ofereau modalitãþi maiconcrete ºi mai variate de exprimare liberã. A trebuitsã se nascã deziluzia acestei exprimãri libere –confiscatã deopotrivã de discursul politic, mediatic ºiconsumerist – pentru ca poezia sã-ºi redobândeascãceva din credibilitatea pierdutã. Abia în jurul anului2000 generaþia lui Marius Ianuº, Elena Vlãdãreanusau Ruxandra Novac va apela la ea din nevoia de ademasca limbajul, de multe ori gãunos, al„normalizãrii”, al „democratizãrii” ºi al „deschiderii spreOccident”.

Mihail Gãlãþanu intrã ºi nu intrã în portretulnouãzecist. Verva comunitarã îl îndepãrteazã propriu-zis de temele autoreflexive sau expresioniste ale unuiCristian Popescu sau Ioan Es. Pop. Ceea ce l-aconsacrat, la fel ca pe Marius Ianuº, dincolo de cerculstrâmt al literaturii – fãcându-l sã dea piept cu acelanu mai puþin strâmt al autoritãþilor – a fost o atitudinecivicã destul de criticã la adresa stereotipiilorromâneºti actuale. Pentru el, ca pentru atâþia alþii,poezia n-a însemnat o renunþare la discursuljurnalistic, ci asimilarea lui. Astfel s-a nãscut acelemblematic (ºi scandalos pe atunci) O noapte cuPatria. Coroziv era acolo nu atât limbajul – oricât dedur, el nu atinge niciodatã licenþiozitãþile din MuieRomânia a lui Ianuº -, cât familiaritatea erotizatã cutoate metehnele Patriei. O mireasã tânãrã însã plinãde pãcate e atât de brutalizata Românie a lui MihailGãlãþanu.

România aproximativã, cel mai recent volum alpoetului, nu schimbã aproape deloc nici tematica, nicimodalitatea de expresie a poetului. Izbeºte, la mai

Sensational Poetry

MIHAI GÃLÃÞANU

Vinea, 2011

POEZIA CASENZAÞIE

Alex Goldiº

Autorul este asistent universitar la Facultatea de Litere dinCluj, catedra de literaturã românã (The author is TeachingAssistant at the Faculty of Letters in Cluj, Department ofRomanian literature).

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

Poezia de senzatie,

41

bine de un deceniu de la Mireasa tuturor sau de la Onoapte cu Patria, aceeaºi diatribã onctuoasãîndreptatã împotriva aceluiaºi obiect: „Patria mea eo dulceaþã pe mâini/ cu toþii ne murdãrim de ea/ dãmºi pe haine/ devine lipicioasã/ pânã la taine” (Patriamea e o dulceaþã pe mâini). Critica generalizatãîmpotriva tuturor relelor (mai degrabã mediatice decâtpropriu-zis sociale) e reeditatã acum sub titlul unuialt volum: ºtirile de la ora cinci, manelele, fotbaliºtii(tipologizaþi ca „þiþidumitrii”, „belalii”, „giovanibecalii”sau „cristiborceaniºti”), sau „folclorul contraatacã”intrã, toate, într-un rechizitoriu la adresa moravurilorromâneºti actuale. Din pãcate, însã, nu doar acesteaau devenit steoreotipii, ci, mã tem, chiar critica lor.Astfel încât nu poþi sã nu constaþi cã cel ce trecedrept unul dintre cei mai protestatari poeþi de la noidin ultimele decenii nu contestã de fapt o Românierealã (aºa cum o face cu imaginaþie mai nou un ªtefanManasia), ci o Românie privitã la televizor. Poate cãnu-i inutil a mai scrie împotriva maneliºtilor ºi a„vadimilor”, însã orice formulã poeticã angajatã înacest sens se contamineazã ea însãºi de cliºeu: „Þarãunde þigãnia, nu þiganul e rege./ Þarã de fotbaliºti/ ºide soþii de fotbaliºti/ de maneliºti/ ºi de tabloizi/anabolizanþi/ ºi de sugãtori de pixuri de maneliºti ºide tabloizi” (Þarã unde þigãnia).

Cu adevãrat deranjant în volum nu e atât lipsaorizontului tematic, cât incapacitatea de a pãrãsiformula stilisticã lansatã anterior. România redevine,prin autopastiºã, obiectul unei imense alegorii: efemeia pãcãtoasã, doritã ºi respinsã în acelaºi timpde un subiect el însuºi complice la Rãu. În scenariulunui mariaj plin de probleme, poetul se plaseazã încontinuare faþã de Patrie ca faþã de o soþie infidelã.Oricât ar fi pãrut de ingenios în punctul de pornireacest tipar imaginativ, el se preteazã azi la o serienesfârºitã de personificãri insuportabile prinartificialitate. Puþinãtatea temei rimeazã perfect cuausteritatea soluþiilor expresive, de vreme ce poetulpoate scrie astfel: „România se uitã la showurile luilazaroff. Cu neveste/ de fotbaliºti ºi maneliºti. Facereiting. Ar face mai mult reiting/ dacã s-ar întinde cutoate ordurile de pe la benzinãrii. Toarnã/ marisubproducþii obscene pe la periferii. România mea aajuns/ plinã de cocalari ai gândirii” (Cadânã deferentari).

Ca într-un mariaj îmbãtrânit în rele, însãºipasiunea diatribei împotriva Patriei-soþie s-a rãcit însãpânã la ajunge un simplu dribling de limbaj. Avânturileromantice de altãdatã în ponegrirea ei se transformãcel mai adesea în potriviri de cuvinte ºi de imagini.Gãlãþanu vorbeºte, în spirit de epigramist, de„facultatea de moarte plastice” sau „de spoi-tingiri aiteleviziunii”. Cã personajul central ºi-a pierdut de totvirilitatea în a-ºi supune Patria unui sublim viollingvistic, rezultã ºi din desele fâstâceli materializateîn eufemisme. Mai puþin vulgarã ar fi fost înjurãturadirectã, ca la Ianuº, decât ocolirea ei: „*sugeþi pixul!*/voi idioþilor care aþi vrut sã mã arestaþi/ voilepãdãturilor/ care trãiþi pe spinarea Patriei/ lindininenorocite/ care credeþi cã Patria e dâra melcului nucochilia” (Împotriva poliþiei). De unde mai pui cã

destule poeme din volum, de la Am fost sincer cutine, Dacã mori, mori pentru România sau Patria mea,tu cel mai mult n-au altã temã decât sã scuze sau sãjustifice brutalitãþile anterioare dupã logica „amoruluicu nãbãdãi”.

Când nici tema, nici expresia nu mai conving,poezia lui Mihail Gãlãþanu se transformã în propriacaricaturã. Ceea ce caracteriza într-o anumitã mãsurãºi volumele anterioare – dar era cenzurat de bunulcontrol stilistic – iese la ivealã acum cât se poate destrident. Autorul „României aproximative” practicã opoezie senzaþionalistã, de ºoc imediat (mai ales lanivelul „ideii”) ºi de efect sigur. Numai cã dacã în prozãsenzaþionalismul mai poate fi mascat pe alocuri înfaldurile naraþiunii, în poezie el ni se dezvãluie în toatãnuditatea. De aceastã datã, cu adevãrat indecentã.

Abstract: The latest poetry volume of Mihail Gãlãþanuis an unfortunate remastering of the poet’s previousthematic..

Rezumat: Ultimul volum al lui Mihail Gãlãþanu nu facedecât sã reia, din pãcate, câteva tematici consacrateanterior.

Keywords: poetry, Romania, cliché, journalism.

Cuvinte cheie: poezie, România, cliºeu, jurnalism.

La fel ca întreaga meageneraþie, mi-am petrecutînceputul de adolescenþãbine fixat între graniþeleR. S. R., citind cãrþi de cãlã-torie ale unor exploratori sauaventurieri celebri. De laBernal Diaz del Castillo laAntonio Pigafetta, ThorHeyerdahl, Fridtjof Nansen,Tim Severin, EdmundHillary, David Livingstone,Henry Morton Stanley ºifãrã a-l uita pe Mihai Tican

Rumano. Apoi am început sã vãd documentarelemoderne, pãtrunderea brutalã ºi lipsitã de spectaculosa civilizaþiei de consum în vechile teritorii izolate,sãlbatice ºi exotice. Pe urmele lui Livingstone ºiStanley se gãsesc cutii de Coca-Cola iar Top Geartestezã maºini conducîndu-le peste banchizã pînã laPolul Nord.

Cartea Hannei Bota, Ultimul canibal. Jurnal deantropolog vine în acest context ca o propunereinteresantã ºi ademenitoare. Autoarea e cunoscutãmai ales ca poet ºi prozator (un prozator atras depoematic, parabolã ºi religiozitate) ºi mai puþin caantropolog. Proiectul care a stat la baza acestui jurnalde cãlãtorie a fost o cãlãtorie în îndepãrtatul Vanuatu(fost Noile Hebride) în care autoarea ºi-a propus sã

CanibalCannibalVictor Cubleºan

HANNA BOTA

Cartea Româneascã,2011

ULTIMULCANIBAL

Jurnal de antropolog

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

42

trãiascã printre membrii triburilor izolate ºi, pe cît posibil,sã se integreze modelului de viaþã, culturii, societãþiiprimitive din Melanezia. Proiectul a fost susþinut dePilgrim Relief Society, o fundaþie de misionariat înfiinþatãde un român care ºi-a propus sã aducã civilizaþiemodernã pentru culturile sãrace ºi izolate (realizãrilespectaculoase, chiar dacã discutabile, ale acesteia armerita o mai largã mediatizare în România, în treacãtfie spus) ºi, implicit, a presupus ºi o conotaþie religioasã.Rezultatul acestei combinaþii între o autoare sensibilã,un proiect ºtinþific, o misiune creºtinã ºi o insulã încare ºocul confruntãrilor culturale oferã ºansa uneiultime descinderii printre “canibalii” în curs demodernizare e un volum spectaculos, pe jumãtatejurnal de cãlãtorie, pe sfert comentarii eseisticeantropologice, pe sfert purã introspecþie literarã.

Hanna Bota nu este o diletantã într-ale scrisuluiºi tocmai de aceea Ultimul canibal nu are ingenuitateacelui pornit sã punã pe hîrtie o relatare liniarã. Carteaare o structurã în care reflexele plãsmuitorului deficþiune se mai resimt. Începutul primeºte, mai ales,o tuºã cinematograficã modernã care funcþioneazãasemeni unei cortine care se retrage lent ºispectaculos pentru face loc spectacolului principal.Împãrþirea în capitole scurte faciliteazã lectura ºicreeazã în permanenþã puncte de interes. Umorul ºituºa personalã aduc culoare. Un astfel de capitol-episod spectaculos e vînãtoarea de gãini. Sãlbaticiidez-sãlbãticiþi nu mai au deprinderea vînãtorii, maiau un singur arc, o singurã sãgeatã ºi o sumedeniede gãini care, spre deosebire de melanezieni, s-ausãlbãticit. Vînãtoarea lor înseamnã un lung du-te-vinodupã sãgeata buclucaºã care trebuie recuperatã dupãfiecare ratare previzibilã a neîndemînaticului arcaº.Desigur, galinaceea stresatã se refugiazã în junglã,iar membrii expediþiei cinegetice “urma sã mâncãmtot taro fiert”. Existã însã ºi lungimi, scene relatatedoar pentru cã s-au întîmplat ºi care nu au alt rolînafara celui ilustrativ.

Un volum despre cultura “ultimilor canibali” artrebui sã aibã ca principal punct de interes exotismullumii pe care o descrie, stranietatea, unicitatea ºiciudãþenia unei culturii profund diferitã de a noastrã.Dar Hanna Bota se dovedeºte mai degrabã unantropolog de bibliotecã. Deºi bine documentatã(numeroasele trimiteri bibliografice ºi micro-excursuriteoretice cu care e presãrat volumul oferã atît prilejulde a te instrui, cît ºi cel de a te plictisi) ºi înarmatã cucele mai bune intenþii teoretice, autoarea nu are, înmod vizibil, deprinderea incursiunilor în sãlbãticie ºinici stofa unui explorator dispus sã accepte ºi sã seadapteze la orice. Hanna Bota este, în fond, femeiaeuropeanã modernã model, purtînd adîncînrãdãcinate în subconºtient ºi în reflexele culturaledobîndite, întreg dichisul civilizaþiei noastreoccidentale. În mod izbitor ºi deloc neplãcut aminteºtede înaintaºul Mihai Tican Rumano, conturînd astfelun nou tip de aventurier, cel care rãmîne în jungleleafricane sau sãlbãticia vanuatezã mereu românul cucare putem relaþiona perfect ca cititori. Astfel, Ultimulcanibal devine implicit o fascinantã incursiune nu doarîn lumea în destrãmare a sãlbãticiei, ci ºi în

pshihologia bine intenþionatã a occidentaluluiexpansiv. Citind jurnalul realizezi cã unul din factoriice induce aceastã moarte e tocmai psihologia de tipulautoarei. Dorinþa de a schimba în bine viaþa unor triburiînseamnã sã le aduci la standardul de bine al uneialte culturi, a unei alte viziuni despre lume ºi despresine. O canibalizare culturalã în care civilizaþia maiavansatã tehnologic, dupã cum ºtim prea bine dinistorie, o înfulecã pe îndelete pe cea mai înapoiatã.Este extrem de interesant modul în care reacþioneazãautoarea în faþa condiþiilor din lumea rudimentarã încare a plonjat. Oricît de mult ar dori sã se integreze,oricît de mult se împrieteneºte cu simpaticii foºtiantropofagi, ea rãmîne mereu conectatã la un alt setde valori la care se raporteazã permanent. HannaBota este extrem de sincerã în relatare ºi nu încearcãnici o clipã sã pozeze sau sã îºi asume o posturã încare nu s-a aflat, ºi tocmai de aici discursul fascinantal ciocnirii dintre civilizaþii. Notaþiile personale suntadeseori mult mai interesante ºi mai convingãtoaredecît cele seci, obiective. Din acest punct de vederescriitoarea izbuteºte sã realizeze ceea ce-ºi propune– o plonjare la nivel personal într-o lume diferitã.

Ultimul canibal este genul de lecturã care nu arecum sã nu incite la discuþii în contradictoriu. Problemaculturilor ºi a civilizaþiilor este una care polarizeazã ºienerveazã. În pragul globalizãrii ºi standardizãrii, alocolului pãmîntului în minute (zborul lui Gagarin atotalizat 108 minute) ºi al triumfului fast-food-ului, oastfel de plonjare în lumea smulsã din sãlbãticie îþipermite sã reflectezi asupra propriilor valori. Fierezonînd alãturi de autoare, fie iritîndu-te, fiepropunînd alte idei.

Ultimul canibal este o carte scrisã decent, dar caredepãºeºte condiþia de simplu text de relaxare, deve-nind un punct focal pentru luarea de poziþii. E sur-prinzãtor cum lectura acestui volum îþi poate oferisurprize despre tine, despre modul în care veirescþiona la afirmaþiile scriitoarei. Hanna Bota seplaseazã astfel în tradiþia nu foarte bogatã a jurnaluluide cãlãtorie exotic românesc, continuînd tradiþia luiRumano ºi producînd cel mai bun volum de pînã acum.Tocmai pentru cã este extrem de discutabil.

Rezumat: Volumul Hannei Bota propune o incursiuneexoticã în lumea recent ieºitã din sãlbãticie a insulelorVanuatu. Discuþii în jurul unui subiect provocator.

Summary: Hanna Bota offers an exotic trip into therecent out-of-wilderness world of Vanuatu. We discussthe challenging point of views.

Cuvinte cheie: Hanna Bota, jurnal de cãlãtorie,Vanuatu, canibali, religie, antropologie, diferenþeculturale

Keywords: Hanna Bota, travel journal, Vanuatu,cannibals, religion, anthropology, cultural differences

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

ª

43

Ramón de Basterra este nudoar unul dintre diplomaþii care aucunoscut cea mai micã dintreRomâniile contemporane – aceeaîmpuþinatã pânã aproape dedispariþie prin tratatul de la Buf-tea, al lui Al. Marghiloman, dinmartie 1918, care s-a împãtrit ºicu ce nu avusese pânã atunci,devenind, nouã luni mai târziu, la1 decembrie, România Mare -, ciºi unul din specia rarisimã a re-prezentanþilor altor culturi ºi þãricare s-au îndrãgostit de þãriºoaraîn care poposea cãtre sfârºitulrãzboiului mondial dintâi. În-tâmpinat curtenitor, în scris, decãtre Nicolae Iorga, molipsit delipsurile ºi de bolile refugiului,Basterra s-a întors acasã, înPeninsula Ibericã, ºi-a aºternut înscris cartea despre experienþa sala Dunãre ºi Carpaþi, ºi a decedat,nu mult dupã aceea, în plinãactivitate creatoare, la o vârstãtânãrã, în 1928. Vrând-nevrând,cartea lui despre români, Opera luiTraian (Iaºi, Institutul European,2011, 316 p.), apãrutã în 1921,rãmânea astfel fundamentalã înarhitectura unei vieþi ºi a uneiarticulãri culturale care nu abeneficiat de graþia unui rãgazamplu pentru a se sãvârºi; dar esteºi reprezentanta unui tip dereflecþie în vogã în epocainterbelicã, anunþatã de acestvolum al autorului spaniol în centrulcãruia, printr-o ingenioasã punereîn paginã a preocupãrii de aîntemeia o filosofiei a latinitãþii-hispanicitãþii, a experienþei saleconcrete în România ºi aimpulsului sãu poetic de a construimetafore culturale ºi amplesimboluri pentru viitor, s-a aºezatRomânia.

Uitat demult, în pofida includerii

Philosophy and LatinityOvidiu Pecican

evocãrii lui de cãtre Iorga învolumele – retipãrite – alepolihistorului din Vãlenii de Munte,Oameni care au fost, Basterradobândeºte, prin excelentatraducere a Oanei Presecan ºi maiales prin impulsul de a edita chiarîn românã o operã exoticã pânã ºiîn Spania actualã, datoratistoricului literar, criticului ºiromanistului care este MarianoMartín Rodríguez, o strãlucirenouã; dar ºi revanºa istoricã a uneireveniri în România dragã lui, fieºi la modul mediat de carte. Cãcinu e nicio noutate în a spune cã

autorii îºi asigurã, în cazurilenorocoase, supravieþuirea princãrþile pe care le scriu, iar timpulpetrecut în solitudinea mesei delucru, în cazurile fericite li seîntoarce cu asupra de mãsurã înposteritate.

În mod firesc, dacã seria deCãlãtori strãini despre ÞãrileRomâne ar fi ajuns deja la epocaunirii Transilvaniei cu România sauîn preajma ei, Opera lui Traian ºi-ar gãsi locul printre celelalteinteresante, atractive ºi ingenioasepiese ale unui dosar mereu înexpansiune, cel al consemnãrilorcondeierilor aflaþi în trecere peaceste meleaguri de-a lungultimpului. Docta ºi bine scrisaintroducere copioasã a lui MartínRodríguez permite însã ºi altevalorificãri ale textului basterrian.Probabil cea mai ambiþioasã dintrelecturile la care invitã autorul estecea din unghiul filosofiei culturii, cuo preocupare ce merge cãtredecuparea unui spaþiu denumit deel sobrespaña (Supraspania,

traduce comentatorul, fãrã ainterzice însã alte tentative; depildã, suprahispanitatea –, formulãmai lungã ºi mai incomodã,aparent mai puþin fireascã ºi maicãutatã, dar având avantajulincluderii nehegemonice a unuispaþiu hispanic mult mai ampludecât Spania însãºi). Vãzând, cutemei, în romanizarea Daciei decãtre ibericul Marcus UlpiusTraianus un proiect hispanic,Basterra atribuia, cu mai mult saumai puþin temei, chiar ImperiuluiRoman din vremea mãrituluiîmpãrat caracteristici pe care, defapt, alte moºteniri, ulterioare –printre ele cea vizigotã, cea arabã,spiritul de Reconquista creºtinãº.a. –, urmau sã le configureze,constituind ceea ce, ulterior, s-adecantat ca fiind hispanismul.Nimic nu interzicea însã, în epocaîn care Ortega y Gasset ºiUnamuno se pregãteau sãidentifice Spania eternã în chipullui don Quijote ºi Sancho Panza,pornind de la o operã literarã deficþiune, ca un alt cãrturar dinacelaºii perimetru de civilizaþie ºicu o pregãtire similarã sã încerceîntemeierea hispanicitãþii peintervenþia civilizatorie a unuiimperator de succes al ImperiuluiRoman aflat la apogeu. Astãzi,tocmai receptarea lui relativprecarã, acasã ºi la noi, îl faceimportant pe Basterra, care ajungesã îºi gãseascã o nouã legitimitate,postumã, în paginile referitoare laromâni, spaþiul ºi existenþãromâneascã, din operele lui LucianBlaga, Emil Cioran ºi ConstantinNoica. Fiindcã întrebarea care sepune este: sã fie Opera lui Traiano carte mai himericã decât Spaþiulmioritic, decât Schimbarea la faþãa României sau decât paginiledespre sufletul românesc ºirostirea filosoficã româneascãsemnate de filosoful de la Pãltiniº?

Cu siguranþã, nu. Fireºte cã,odatã stabilit locul cãrþii în cauzãîn genealogia unei tendinþe de ideicare se vãdeºte una profundeuropeanã, rãmâne de rãspuns laîntrebarea în ce mãsurã mesajulºi metoda implicate de demersulbasterrian rãmân sau nu datate.Dumnezeul cãrþilor face însã în aºafel, ca, atunci când un titlu nu maipare sã justifice interesul prin

Autorul este Profesor la Facultateade Studii Europene, Catedra de StudiiEuropene ºi Relaþii Internaþionale(Author is Professor, Faculty ofEuropean Studies, Department ofEuropean Studies and InternationalRelations).

Filosofie si latinitate,

44

perenitatea ideilor sale, rãmâneinteresant mãcar pentru istorici, camãrturie a unei epoci, a unui modde gândire ºi, nu în ultimul rând, alunei sensibilitãþi. ªtiind acest lucru,nu se pune problema ca apariþiaOperei lui Traian astãzi, în Româ-nia, sã fie un eveniment marginal,neinteresant. Dim-potrivã, într-unmoment istoric precum cel de faþã,când schimbãrile din 1989, apoiezitãrile ºi parþialitatea trans-formãrilor din timpul tranziþiei cãtreprezent, ºi, în fine, incertitudinilecrizei economice globale, reînnoiteºi prelungite, readuc în atenþie saumenþin acolo interogaþia privitoa-re la propria identitate, la loculmoºtenirii trecutului ºi al im-portanþei noilor tendinþe dereconfigurare în optimizarea vieþiiºi proiectului unui popor ca alnostru, reluarea gândului luiBasterra poate fi o bunã calepentru reflecþii serioase. În ultimiidouãzeci de ani, prelungitoriiautohtonismului preluat dinpanoplia extremei drepte inter-belice româneºti ºi relansat deceauºism pentru a legitimaproiectul rupturii de Occident ºidoctrina bunului plac în politicainternã („Neamestecul în treburileinterne ale altor state”) au reciclato serie de deºeuri mitistorice,opere semnificative pentrucãutãrile din momentul lansãrii lor(precum Dacia preistoricã de N.Densusianu ºi paginile esotericedespre Dacia hiperboreanã ale luiV. Lovinescu ºi Mihail Vâlsan),fãcãturi ºi materiale suspecte,precum Codex Rohonczi ºi aºa-numitele tãbliþe de la Sinaia. În faþaacestei neo-ofensive ideologice –într-un moment istoric în care seconchisese pripit cã domniaideologiilor s-a încheiat definitiv(cum socotea liberalismul, prinvocea lui Francis Fukuyama) –lectura lui Basterra poateimpulsiona cãtre o nouã evaluarea moºtenirii romane, altfel decât întradiþia ªcolii Ardelene ºi alatinizanþilor din a doua jumãtate asec. al XIX-lea. Discuþia odeschide, cu luciditate ºi substanþãideaticã, însuºi Mariano MartínRodríguez, iniþiatorul publicãrii lanoi a volumului, cel care a stãruitcu acribie asupra autorului ºi aoperei ºi cel care, iatã, propune un

nou ºantier tematic gândirii criticeºi constructive româneºti de astãzi.

Abstract: The Work of Traian is abook written in 1921 on Romania bythe Spanish diplomat Ramón deBasterra. Its first edition in Romania,after almost a century, brings intopublic attention an original thinking onRomania and Romanias, but also anattempt to build a philosophical visionon Latin tradition, Hispanity andcommunity based on language andcivilisational common roots.

Rezumat: Opera lui Traian este ocarte scrisã în 1921 care se referã laRomânia ºi al cãrei autor estediplomatul spaniol Ramón deBasterra. Prima sa ediþie româneascã,

dupã aproape un secol, aduce înatenþia publicului o gândire originalãcu privire la România ºi români, dar ºio tentativã de construcþie a unei viziunifilosofice întemeiate pe tradiþia latinã,hispanitate ºi bazatã pe rãdãcinilecomune în materie de civilizaþie ºilimbaj.

Keywords: Concept, sobraspaña,Ceauºescu, latinitas, Traian, emperor,Rome, Ramón de Basterra, MarianoMartín Rodríguez, autochtonism,travel literature.

Cuvinte cheie : Concept,sobraspaña, Ceauºescu, latinitas,Traian, împãrat, Roma, Ramón deBasterra, Mariano Martín Rodríguez,autohtonism, literaturã de cãlãtorii.

45

ªansa de ajunge la Lisabonaºi apoi foarte în Nord, la Ponte deLima, s-a datorat simpozionuluipluridisciplinar despre flori,organizat la Lisabona între 6-8septembrie, ºi invitaþiei inimoaseiuniversitare bucureºtene MihaelaIrimia (Centrul de Excelenþãpentru Studiul Identitãþii Culturale)precum ºi amfitrionului portughezJoão Luis Lisboa (Centrul deIstorie ºi Culturã a Universitãþii dinLisabona). Am ajuns concret înPortugalia datoritã InstitutuluiCultural Român, implicat însimpozion ca sponsor ºi logisticã;din echipa româneascã,numeroasã, au fãcut parte, înafara dãscãliþei bucureºtene dejamenþionate, urmãtorii: Horia-Roman Patapievici, Corin Braga,Elena Butoescu, LuminiþaGheorghiu, Dragoº Ivana,Ruxandra Viºan, Aida Osian,Petruþa Nãiduþ, Mihaela Doagã ºisemnatara acestor rânduri. Din ceiaproape patruzeci de participanþidin toatã Europa, aº mai aminticâteva nume de referinþã: CharlesMoseley, Stephen Prickett, JorgeBastos da Silva, Denis Ilgaz,Evelyne Hanquart-Turner, LudmilaVolna, Vassil Anastassov. În ce mãpriveºte, m-am prezentat la faþalocului cu un eseu despre grãdinajaponezã “epifanicã” a uneifaimoase doamne de acum unmileniu, Sei Shonagon.

Cãlãtoria portughezã a fostmultdoritã ºi din pricina unuiamãnunt exotic de familie: strã-strãbunicul lui Corin a fost inginerde cale feratã, ajuns în România

Ruxandra CesereanuLisbon and Ponte de Lima, a Floral Voyage

în secolul al XIX-lea, ca sãparticipe la construcþia poduluiSaligny!

*Lisabona, cãreia eu îi spun

Lisabonita. Ceea ce urmeazã maideparte este mai degrabã un jurnalde atmosferã cu ajutorul flash-urilor. Oraº sãrãcãcios la margini,sinestezic la mijloc. Ulicioarele pecare se gãseºte orice modã dinanii ’30 încoace, straturi dupãstraturi. Miradoarele de unde totulse vede ca un brâu de mirodenii:se simte mai ales mirosulsardinelor la grãtar ºi aburii depatiserie. Virgil Mihaiu este “liderul”nostru lusitan prin adopþie, fiindcãne duce iniþiatic-livresc prin locuriimpregnate de lisabonitã (o boalãpoeticã, aº spune): muzeulcinematografului, de pildã (undeliciu), cafeneaua lui FernandoPessoa, casa unde s-a nãscutpoetul, spitalul unde a murit, cãutatpe ulicioare nesfârºite. Virgil neface un tur concentrat al oraºului,drept care suntem norocoºi sutãla sutã: clãdiri, parcuri, tramvaie,birturi, dar ºi marea lenevealaportughezã, un dolce far nientemirosind a peºte, amorþeala,cafegitul. Vânzãtorii de haºiº ºimarijuana la rãspântii, cu figuri deosândiþi. Femeile lisabonite,îndesate ºi grãsuþe.

Drumul spre catedralã ºiCastelul Sfântul Gheorghe. Casecu azulejo, de parcã ar fi însutitesãli uriaºe de baie. Caldarâm dinpietre negre lucioase. Un Urinalamuzant, probabil încã folosit dedomnii autohtoni. În foiºoarele deveghe ale Castelului SfântulGheorghe, Lisabona se zãreºte înrafale: estuarul fluviului Tajo (habarnu aveam cã Tajo înseamnãcrãpãturã!), clãdirile concrescuteca niºte cocoaºe, palmierii,

bougainvillea, terasele, ba chiar ºipuzderia de pãuni ºi pãuniþe (cucoroniþe albe), deºi pãsãrile suntmute aici. Mã împiedic de fustamea lungã ºi urc greoi bastioanele.Un trubadur cântã solitar în incintacastelului, fãrã sã-i pese detrecãtori. Suntem rupþi de lume, iarLisabona medievalã e tainicã. Apoine întoarcem în oraºul de jos, custradele ºi cantinas (taverne), cumagazine de delicatese (doldorade vin de Porto ºi Mateus,preferatele mele).

Lisabona e un oraº vãlurit,cocoþat pe dâmburi, cãzut întrepovârniºuri sau prãvãlit, aºa încât,orice ai face, gâfâi dacã îndrãzneºtisã-l strãbaþi. Urcãm spre zonaChiado ºi ajungem din nou la casaunde s-a nãscut Pessoa ºi unde mãfrig de la statuia de bronz încinsã desoare. Ne oprim apoi iar la cafe-neaua lui Pessoa, unde chelneriisunt într-atât de blazaþi încât îþi vinesã-i urechezi: am ºi face acest lucru,simbolic vorbind, dar nu dorim sã fimbãnuiþi de turism cu ifose! O luãmpe ulicioare ºi dãm nas în nas cutramvaiul mignon, vivace ºi harnic.Pe malul estuarului, un bãiat mergeîn gol pe o frânghie ºi stârneºte flash-urile aparatelor de fotografiat aleunor fete cãutãtoare de senzaþie. Dedeparte se zãreºte statuia uriaºã alui Hristos, dar nu vom ajungeniciodatã la ea, fiindcã e prea greu,prea încâlcit (oricum, am ajuns acumcinci ani pe muntele Corcovado, laRio, la poalele uriaºei statui carepatroneazã oraºul janeirit).

N-am vãzut Muzeul specializatpe azulejos, dar am zãrit câtevamostre de colecþie la MuzeulGulbenkian, care meritã scotocitde gurmeþi. Eu am zãcut aici însala Guardi, printre incredibil demultele vedutte veneþiene, pânãaproape cã am fost alungatã.

Autoarea este conferenþiar laFacultatea de Litere din Cluj, Catedrade Literaturã Comparatã (The authoris Associate Professor at the Facultyof Letters in Cluj, Department ofComparative Literature)

46

O luãm spre nordul Portugaliei,spre Ponte de Lima: nordul þãrii areaceeaºi linie mediteraneeanã(portocali, palmieri, vile reziden-þiale, dar ºi ghettouri pulverizate ºimizerie), cu precizarea cã, dinpricina oceanului, ceaþa e inva-datoare ºi bãgãcioasã, iarumezeala, iritantã.

Am gãsit Ponte de Lima în sãr-bãtoare, ca un orãºel de pe vremeabunicilor. Podul roman, din secolulI, cu ºiraguri de luminiþe aprinse,biserica ornatã ca o prãjiturã,fanfarele mixte ºi ro-mantice,fântâna veche din centru, tejghelelecu churros (gogoºi lunguieþe) cuciocolatã ºi tot soiul de alte patiseriiaiuritoare, cãmãºi, panglici, piep-tãraºe, berete, eºarfe, sãgeþi despart baloane la bâlci (spre a ficâºtigate jucãrii uriaºe de velur),panourile scintilante, mirosul deprãjealã, furnicarul voios, cân-tecelele, poveºtile, noapteaboscoroditoare. Parcã aº fi laNãsãud, pe când aveam ºapte ani,în joile bucuroase când era târg cufelurite boarfe ºi animale!

La hanul Alameda, þinut de ofamilie localã, se mãnâncã în draci.Aici aflu despre obiceiul numitVacas das cordas: odinioarã, tauriisau vacile erau legaþi/legate ºipurtaþi de frânghie împrejurulbisericii, fiind vorba de un obiceimoºtenit pe linie dionisiacã ºicybelicã. Astãzi, însã, obiceiul aderaiat: bãrbaþii ies în calea taurilorspre a fi împunºi, cãci împunsãturade corn aduce noroc ºi fecunditate.La Alameda, deasupra meselornoastre umplute cu belºug decarne e o inscripþie care ne facesã mustãcim: Viaþa e durã doarpentru cei care sunt moi! Desertul Abomba (caramel, friºcã ºi moussede chocolat), fãcut de casã, mã facesã trepidez. Se consumã vin verde,de fapt verzuliu.

Bâlci, târg, marché aux puces,tarabe nesfârºite, veºminte lametru, pãlãrii de piele, ºei,mâncare pentru cãpcãuni ºizmeoaice, cu toptanul. Capelaîngerului pãzitor (care e ºi îngerulmeu de nume). Copiii care sescaldã în bãlþile râului Lima,scurmând apoi în nisip printregâºte ºi raþe. Festivalul Grãdinilorde la Ponte de Lima: mi-au plãcutmai ales grãdinile Welcome to the

Jungle ºi Nothingless, plus celedouã albine uriaºe, de doi metri,din fier forjat, de pe o pajiºtemãrginaºã.

Masa rotundã despre flori,florilegii ºi cãlãtorii. Polemicalegatã de grãdina paradisuluiporneºte de la întrebarea meadespre epifanie. Apoi, din nou,rãtãcirea benevolã pe ulicioare.Întâlnim chiar ºi aici un clan deþigani români - pisãlogi, obrazniciºi iritanþi. Cu tupeul sãu, unul dinbãieþi izbuteºte sã obþinã banuldorit de la noi. Bunica lui þigancãîmi mãrturiseºte într-o româ-neascã deja stricatã cã se bucurãsã mai vorbeascã ºi româneºte,fiindcã s-a sãturat de portu-ghezã...

Nu am înnoptat în Ponte deLima ci la Quinta do Casal, ofermã-vilã sau vilã-fermã, unminunat loc de scris cu Vilaprincipalã (restauratã), pajiºte,dreptunghiul de sticlã unde luammicul dejun, apartamentele cu munþii cãzuþi deasupra îndepãrtare, livada de mãslini,tunelul de legãturã între vilaprincipalã ºi grãdina adiacentã,patul de flori mov. Din pãcate nuam avut rãgaz de scris aici, cãciseara soseam târziu pe beznabeznelor; doar dimineaþa m-amregalat puþinã vreme, douã zile larând, învârtindu-mã de colo-colo.Dar aº vrea sã mã întorc aici pestevreo zece ani ºi sã stau pe îndeletesã scriu prozã (nu neapãrat în stilSaramago sau Lobo Antones).Seamãnã izbitor cu peisajulToscanei, deºi este cevamai mãsliniu, parcã. Laîntoarcerea spre Lisabona neoprim puþin în oraºul Braga:cochet, elegant în centru, atâtadoar cã plouã mocãneºte, aºaîncât nu ne prea tihneºteplimbarea. Ochim, totuºi, dinparavion, câteva biserici, piaþete,ba chiar ºi clovni care vândbaloane colorate.

Din nou prin Lisabona, cuiscusita cãlãuzã Virgil Mihaiu ºitolba lui de poveºti (unele scoasedin tolba cu ultrapoveºti a luiPerdigão, one-man-show pe caremi-l închipui ca pe Ivan Turbincã);rãtãcim împreunã cu Angelo ºiCristina (Mitchievici) prin zonaOriente: arhitectura are profil

acvatic, microzgârie-norii sunt înformã de corãbii, citatelearhitecturale postmoderne dinCamões abundã, gãsim chiar ºi unMall conceput ca un submarin (laclosetele feminine sub robinetesunt încastrate, ca într-un acvariu,rujuri, rimeluri, lac de unghii, etc.).Ajungem apoi în casa unde a trãitPessoa, strãbatem Lisabona învolute ºi vãlureli: Parlamentul,parcurile, azulejo-urile, tramvaielede pitici ºi mereu miradoarele.Virgil ne poartã apoi la un vernisajunde avem ce vedea:provocatoarea expoziþiefotograficã a brazilianului ZarellaNato, despre ce înseamnã acoase/ a dantelãri carnea ºi suitade colaje-picturi a bolivianului SolMateo (femei încastrate într-osimbolisticã de joc de cãrþi mixte).Sunt fascinatã de fotografiile luiZarella Nato ºi de cuþitãria lui; ceeace mã hipnotizeazã este tocmaisãlbãticia lui epuratã fotografic.Ultima searã la Lisabona: prinurmare cãutãm o Tasca da Te sauun restaurant de casã, pentruultima porþie de sardinhas assadasºi vinho verde.

Înainte de plecarea la aeroportmai apucãm sã vedem turnulBelen (ajung chiar sã culeg scoici)ºi mãnãstirea San Geronimoasezonate într-o Lisabonãstrãbãtutã în fuga unui cal de cursecare încã nu ºi-a astupat urechilefaþã de naraþiuni. Lusitanul convinsVirgil Mihaiu face tot ce este posibilca sã ne dãm seama cã Lisabonanu este epuizatã ºi nici epuizabilã.Mai spun doar atât: mi-ar plãceasã þin cursul de poezie desprePessoa într-unul din miradoareleoraºului.

Abstract: The present essay is avoyage diary about Lisbon andPortugal.

Rezumat: Eseul de faþã este un jurnalde cãlãtorie despre Lisabona ºiPortugalia.

Keywords: symposium, flowers,Lisbon, Fernando Pessoa, Ponte deLima

Cuvinte-cheie: simpozion, flori,Lisabona, Fernando Pessoa, Ponte deLima

ª

47

„Portugalia este o þarã minunatãºi liniºtitã /.../, e o þarã divinã“.

Mircea Eliade

In timpul manevrelor deaterizare pe aeroportul sudic alPortugaliei, Faro, privind prinhublou albastrul adînc al apelorOceanului Atlantic, am avut unsentiment de neliniºte: de ce amales aceastã parte sudic-turisticãºi nu aglomerarea urbanã dinperimetrul Lisabonei, pentruvizitarea Portugaliei, eu, care nusunt sensibil la frumuseþile naturii,preferînd totdeauna spaþiile createde om ºi cãutînd în ele frumuseþeaintenþionatã. Mi se pãrea a fi oimpietate faþã de mine însumi, oaventuroasã risipã, infructuoasã,acceptatã dintr-un elan algenerozitãþii. Dar privind mai atentprin hublou, am zãrit nu un þinutpãrãsit, cu o naturã în devãlmãºie,ci o îngrijire egal distribuitã în peisajprin ºosele, poduri, case, aflateîntr-o parcelare geometricãprelungitã cu pãmînturi cultivate,trãdînd firea civilizatã a locuitorilor,în general mãrturii ale grijii caoamenii sã se simtã bine în mijloculunei naturi bogate, dar nuexcedentare. Chiar prelungireaþãrmului stîncos prin avangardastîncilor izolate în neliniºtea apeiera un mijloc de însufleþire pentruºirurile de bãrci care-ºi aºteptauturiºtii pentru a lua cu asalt intrãrile

clandestine.Toate casele care se scurgeau

pe sub avion erau noi ºi înmajoritatea lor impunãtoare, ele searatã cu mîndrie în aliniamentestradale, fie în luminiºuri albepresãrate în tumultul vegetaþiei.Strãzile oraºelor lor evitãmonotonia, planurile nu iesuniformizate de pe planºeelearhitecþilor, dar ceea ce se cerepeste tot este o bunã prezentareprin etalarea stilului curãþeniei,pentru a face o bunã impresietrecãtorilor, fie ei localnici sauturiºti. Cînd totul pãrea cãsomnoleazã sub cãldurã, la oprivire mai atentã se putea observacã toaleta zilnicã fusese cu grijãfãcutã, iar oamenii pãreau acumdispuºi sã lîncezeascã la umbrã,împãcaþi. Impresia de impecabiltrebuie sã stãpîneascã, ca o normãobligatorie a civilizaþiei.

*

*

Portughezii sunt în primul rîndportughezi, de orice neam sauetnie vor fi fiind. Orgoliul þãriiprimeazã la ei, de aceea sealiniazã fãrã stridenþe unei normecare sã îi reprezinte, supunîndu-ºidiferenþele unui efort integrator.Este o mare realizare, pe cît desimplã este în fond: cineva trebuiedoar sã o supravegheze, pentru a-i da cotinuitate, asigurîndu-i ofrumuseþe desfãºuratã, în timpîndelungat.

Horia Stamatu, autorulvolumului Pendul ibero-dacic, sub

imperiul unei dezinvolturi specificelocului, împinge pendulul sprecreasta celeilalte elongaþii, unindextremitãþile latinitãþii europene:„Iberi ºi Daci/ aþi luat ºi aþi mîncat/din aceeaºi pîine/ ºi seteaveºniciei/ v-aþi stins-o în acelaºivin!“, icoanele celor douã lumi selumineazã dintr-una în alta.

Aceste impresii portugheze nupot sã nu-mi trezeascã gustulamar al nepãsãrii de la noi asuprafelului cum ne arãtãm: iatã, micipalate þigãneºti în ruinã fiindcã nusunt locuite ºi care vor sã aratebogãþia proprietarilor prin numãrulde turnuleþe ºi sã-ºi disimulezeorgoliul în labirinturile interioaretenebroase, totul de un falsoficializat odatã ce se potriveºtefirii. Cum planurile nesãbuite de laînceput par sã-ºi fi secat bogãþia,aceste false palate nu sunt finisateºi nici locuite, ele încep sã sedegradeze înainte de fi terminate,ca ºi orgoliul care le-a imaginat, caºi iresponsabilitatea autoritãþilorcare le-au aprobat.

*În vegetaþia abundentã a

sudului portughez, albul curat alcaselor adaugã un voios coloritpeste tot ºi mai ales unde te aºtepþimai puþin. Am observat cãmajoritatea lor sunt dotate cu miciturnuleþe, dar de alt fel ºi cu altesemnificaþii: acestea perpetueazãinfluenþa maurã, dar ca o marcãtîrzie, sunt nefuncþionale, doarornamentale, ele stilizeazãminarete islamice („ziduriforfecate, sucite minarete”), pecare le evocã, dar fãrã abnegaþie,doar ca un hatîr al unei tradiþii vechiºi uitate, puse sã pãzeascã acumnimic, nebãgate de nimeni înseamã, doar sã fie prezente.

Am vãzut în aceste miniaturaleminarete neutilizate o dorinþã,uitatã ºi ea, de familiarizare cuînsemnele credinþei islamice, unset de mini-minarete de uz familial,spre folosinþã personalã, mai multdin reflex cutumiar („Strigãte deAllah! Allah! Se aud pe sus prinnori”, în timp ce „flamura ceaverde” cotropea peninsula ibericã),decît ca simbolisticã în sine. Lariiºi penaþii casei apar captaþi însimbolul, acum inofensiv, al cîteunui turnuleþ. Radu Stanca numise

Titu Popescu este critic literar ºiestetician (The Author is a literary criticand aesthetician)

Portuguese impressionsTitu Popescu

ImprImprImprImprImpresiiesiiesiiesiiesiiporporporporportughetughetughetughetughezzzzzeeeee

48

lumiatoarele podurilor de la caselesibiene „ochii oraºului”, dacã ar fivãzut turnuleþele caselorportugheze le-ar fi numit, desigur,periscoapele oraºului.

Dar casele sunt toate moderne,curate ºi îmbietoare, protejînd, tã-cute ºi semeþe, lenevirea la umbrã.Nu am vãzut, cît am umblat prinsudul portughez, case vechi cudeplorabilul lor aspect de pãrãsire,cu obiecte inutile aruncate prin curþi.Cînd le-au fãcut pe toate, impecabilde comode? Unele chiar auaspectul unor palate în miniaturã,fãrã însã fast ostentativ. Teîndeamnã parcã sã le mîngîi („caunse cu var lucesc zidiri”).

*Cînd se apucã de treabã,

oamenii sudului portughez o factemeinic ºi definitiv. Aceste casestau mîndre sub soarele cotropitor,de un alb imaculat ºi zîmbitoare înculorile portocalii ale florilor discretîngrijite, care se aratã trufaºe cudecenþã. Chiar cînd zidurile nu suntde o albeaþã uniformã, pastã fãrãculoare este amestecatã, fãcîndrozul sau albastrul de fond solareºi blajine. Parcã înseºi razelesoarelui le-ar proteja, fiindcã lor lise dãruie, cu discrete irizãriomagiale.

În sudul Portugaliei lumina nuare nimic duºmãnos, fierbinþealaei nu te aruncã în stãri irecuperabile,în ea stãruie o promisiune indelebilãspre splendoare, ca un pact alînþelegerii universale. Luminozi-tatea are darul de a face derizoriiumbrele interne ºi externe, esenþaei originarã stã în înseºi apariþia eicu sens, cu o semnificaþie ºi inte-ligibilitate revelate, limbaj altranscendenþei; nu de orbire estevorba, ci de un cerc cuprinzãtor ºiluminos, în mijlocul cãruia te aflitu, fiinþã temporalã. Lumina îþi estededicatã ca o stenogramã aînþelepciunii.

De aceea, oamenii nu suntresemnaþi, ci integraþi înprescripþiile locului, ajungînd la orealã simbiozã din care tragfoloase cu o calmitate civilizatã ºiproductivã. Ad vitam aeternam princonsens omnium.

*Asupra firii încrezãtoare ºi os-

pitaliere a locuitorilor acestei þãride la marginea vesticã a con-tinentului european, care pare lipitãpeninsulei iberice ºi o enclavã întrupul Spaniei, pãstrase cele maibune impresii ºi prietena noastrãdin Germania, Angelika. Prin anii70, dupã moda protestatarã a tine-rilor, ea se alãturase unei familii dehippi, care cutreiera Europa. Ajunºiîn Portugalia, au locuit cîteva zileîntr-o ºurã nefolositã, de lamarginea unui sat. Dupã celocalnicii au vãzut cã nu fac nimicrãu, au început sã le punã în faþauºii lapte ºi brînzã, dãruindu-le. Dela nimeni, cãci nu se aºtepta nici omulþumire, gestul era fãcut dinospitalitate ºi în numele tuturor.

Un neaºteptat declic almemoriei afective mi-a actualizat,la aceastã constatare a ospitalitãþii,figura bãtrînului Roºu din Dumitra,care cobora din cînd în cînd laAlba-Iulia aducîndu-mi în desagimiraculoasele produse ale liveziilui, mi le dãdea apoi se retrãgeacu tatãl-meu într-o altã odaie, undediscutau îndelung ºi în secretpolitica zilei. Nimeni altcineva nuparticipa la conclavul lor, tatãl-meu,dacã îl întrebam, îmi dãdearãspunsuri evazive, fiindcã ºtia cãºcoala mã îndoctrina cu figuragenialã a tãtucului popoarelor,tovarãºul Stalin, care avea grijã detoþi ºi de toate. Dar nici eu nu i-amspus cã vãzusem o fotografie aunui grup de studenþi, careaduceau omagiul salutului legionarla mormîntul lui Avram Iancu de laÞebea, între care era ºi el. Cusecretele eram, deci, chit. MoºRoºu, dupã ce deºerta desaga ºinecazurile, pleca înapoi, laDumitra, trãgînd al lui picior,zdruncinat în urma cine ºtie cãreiîntîmplãri din munþi. El ducea, îndesaga lui de pe umãr, o istoriepentru noi încã necunoscutã,secretã ºi periculoasã, pe care ovoi afla mult mai tîrziu ca fiindadevãratã ºi dîrzã, aºa cum însuºinumele lui era o sfidare a puteriiroºii instalate în þarã.

Dreptate se fãcea la nivelulindivizilor, prin descãrcarea of-urilor reprimate. Auzisem pe unchiiºi verii mei mai mari cîntînd cu glasscãzut un refren la modã în aceavreme ºi care suna aºa:„Ecaterino, vedete-aº moartã,/ Cu

dric la poartã/ ªi cai mascaþi“. Euvoiam sã ºtiu cine era acea„Ecaterinã“ ºi mi se spunea, cu unzîmbet intraductibil, cã „E AnaPauker“. (În anul 1945, MirceaEliade scria din Portugalia cã nuse întoarce acasã, unde risca „sãfiu arestat la prima indigestie aAnei Pauker“, preferînd „sãvegetez la Cascais, unde, celpuþin, am lucrul cel mai preþios pelume: libertatea“.)

*Neliniºtitã, apa oceanului intrã

ºi iese din grotele pe care le-asãpat în þãrmul stîncos de laLagos, purtîndu-ºi miºcãtoarea eisingurãtate într-un întuneric fãrãprimejdii. Protejaþi de imensepãlãrii albe, localnicii aºteaptã înbãrci turiºtii curioºi, lãsîndu-sesãltaþi pe crestele valurilor însilenþioasele lor paturi plutitoare.Totul se întîmplã dupã un ritual dejavechi: turiºtii nu se simt îndemnaþisã coboare în grote, iar localniciinu-ºi fac nici o problemã din lipsalor de interes – s-a creat oînþelegere tacitã între lenevealalocalnicilor sub puterea soareluitropical ºi neinteresul vizitatorilorloviþi de razele aceluiaºi soare.Totul e bine cînd nimeni nu ceremai mult, iar împãcarea dominãfãrã tristeþe elementele ce stau subputerea canicularã. Mircea Eliadesubscrisese la observaþia cãoamenii Mediteranei fãcuserãRenaºterea, fiindcã avuseserãtimp ºi înþelepciune contemplativã:„Culturile maritime – Olanda,Portugalia – au descoperitrealismul plastic prin luptaoamenilor cu marea”.

Bucãþi de cãldurã solidificatã sescurg printre crestele împietrite aletencuielii de calcio-vecchio azidurilor.

Briza mãrii agitã sãbiilepalmierilor, dar parcã pe noi neocoleºte. Cãldura vine de peste tot,insidioasã ºi statornicã. Murmurulnesfîrºit al mãrii („foºnireamãtãsoasã a mãrilor cu sare”) estespart doar de þipetele pescãruºilor,parcã ritmînd sonor pierdereavalurilor pe nisipul plajei.

Dar din vraja oricãrei excursiitrebuie sã te poþi desprinde. LaLagos am fãcut-o explorînddirecþia opusã mãrii, care conduce

49

spre vechiul oraº, înconjurat de unzid (care va primi conotaþii atroceîn zilele noastre).

*Complexul turistic Ancora,

unde eram noi cazaþi, esteconstruit în afara zidurilor vechiuluioraº, ca una dintre prelungirileacestuia, ca multe altele: cuconstrucþii noi, albe ºi curate, cudecoraþii florale ferme. În interiorulzidurilor, strãduþele înguste suntrefuncþionalizate turistic, avînd micibodegi la preþuri accesibile, unpavaj fãrã deteriorãri. Spre cinstealor, portughezii au pãstrat ºi reperemai puþin onorabile ale istoriei: înpiaþa mare a oraºului, dãinuie unedificiu din sec. al XV-lea, a cãruimenire era afiºatã – Piaþa sclavilor(„Mercado esclavos”). Un snop defrînghii, fascii ale umilinþei (sã nereamintim cã din rãdãcinacuvîntului latin fasces – mãnunchide nuiele, simbol roman alautoritãþii de stat – provin atîtcuvintele fascism, cît ºi fascinaþie,la suprafaþã înrudite, dar atît dedeosebite în adînc), slujeau legãriioamenilor care urmau sã fievînduþi. Frînghiile se mai pãstreazãdoar, în aceastã primã piaþã desclavi din Europa.

Imaginaþia îmi reface silueteleprestante ale vînzãtorilor ºicumpãrãtorilor de marfã umanã,cu cîtã importanþã se plimbau eiprintre ºirurile de nefericiþi înlãnþuiþi.ªi tot un joc al memoriei îmiactualizeazã, la aceastã scenãgrotescã ºi abjectã, un interviu alunui folk-ist român, care declaracã el a învãþat istorie de la AdrianPãunescu. Aº fi curios sã ºtiu cumi-a portretizat profesorul de istoriePãunescu perioada comunistã dinistoria þãrii noastre, pe care el aslujit-o cu atîta mincinoasã rîvnãºi cu atîta folos personal. Poate mãva lãmuri domnul Hruºcã!

*Siluetele stîncoase uitate la

þãrmul portughez de la Dona Anaîn voia valurilor sunt invizibilfasonate, de mii ºi mii de ani. Ilustrepersonaje din rocã durã sesingularizeazã incredibil în largulplajei, sub cerul indiferent, în bãtaiainepuizabilã a valurilor („miºcãri devaluri/ ca de bulgãri de luminã“).

Prezenþa lor are ceva oracular, unîndemn la vigilenþã, dar ºi lareflexivitate responsabilã asuprasoartei. Sunt ca siletele megaliticeºi enigmatice de pe Insula Paºtelui,crescute parcã din pãmînt, tãcuteca pãmîntul. La acestea de aici,roca divers coloratã dã impresiaunor felii enorme de prãjiturã,nemiºcate în faþa asaltului bulimical valurilor; ele stau într-o „slavãstãtãtoare“.

Pe uscat lucrurile stau altfel,este luatã în calcul ºi relativitateasudului. Ni se explicã faptul cãportughezii dorm mult, cãdimineaþa începe pentru ei tîrziu,pe la 10-11. ªi alte relativisme. Laora 4,30 din noapte, primisem untelefon în camerã sã ne sculãmpentru maºina de Sevilla. Aºaconvenisem de cu searã, larecepþie, dar nu pentru astãzi, cipentru mîine. Cînd îi comunicãmacest fapt, recepþionera are unminut de tãcere, dupã careurmeazã cîteva explicaþii încascadã, apoi închide. Ceconteazã o zi în plus sau în minus?Oricum, nu va uita sã ne aruncepriviri galeºe, sã ne explice încascade guturale fireaportughezilor ºi sã ne asigure decele mai bune intenþii. Aºa ºi este,greºelile lor vin dintr-o joacã decopii, nu au nimic serios, se poatetrece peste ele cu un zîmbet galeº.Probabil era prea de dimineaþãcînd i-am solicitat douã chitanþe:am constatat, mai apoi, cã dateleerau la amîndouã schimbate. Cuun zîmbet galeº ºi o cascadãconsonanticã, le-a adus imediat lazi. O joacã de copii...

*Peste fluviul Guadiana, care

desparte Portugalia de Spania, aapãrut un pod mãreþ ºi simplu,dupã intrarea þãrii lusitane în U.E.Înainte trecerea se fãcea cuferibotul. Fireºte, controlulpaºapoartelor nu mai existã, darghida, conºtiincioasã, ne aratãlocul unde odinioarã se fãcea, cusiguranþa veselã cã lucrurile nu sevor reîntoarce. ªi astfel vizitãmSevilla ca ºi cum ne-am fi aflatacasã. În Europa, adicã acasã.

*În fiecare an, la 15 iunie se

sãrbãtoreºte ziua Sfîntului Antonio,patronul Lisabonei, declaratã ziuaCapitalei portugheze. Sãrbãtoareapopuarã a preferat zona oraºuluivechi ca loc de desfãºurareintensivã, deºi nu a neglijat nicicelelalte mari bulevarde sau alteparcuri ale oraºului. Orchestre,formaþii de dansatori au schimbatdintr-o datã faþa liniºtitã ºi bineorganizatã a Capitalei într-o vastãscenã deschisã oricui ºi oricãreiimprovizaþii cîntate sau dansate.Într-adevãr, s-a fãcut din noapte zi,iar a doua zi, ai zilei ochi au fostînchiºi. A doua zi începuse ºi vizitanoastrã, cînd de dimineaþã nu maiera nimeni dintre petrecãreþi pestrãzi, iar locul lor fusese luat de oarmatã de lucrãtori ai salubritãþii,care îºi fãcea conºtiincios datoriade a îndepãrta urmele ºi a evacuareziduurile. ªi acestea erau multe,mormane, mai ales pe strãzileînguste ºi în pantã ale vechiuluioraº: grãmezi de sticle ºi paharede plastic, un miros duplicitar debãuturã ºi peºte stãruia peste tot.Eficienþa lor se materializa înºuvoaie puternice de apã caretransformau mormanele de resturiîn masive vapoare care o luau pestrãduþe încet la vale, unde eraumaºinile care le încãrcau. Multestrãduþe erau de-a dreptulinundate de aceastã luptã acvaticãpentru reabilitarea oraºului dupãasaltul nocturn al valurilor depetrecãreþi, încît a trebuit sã facemadeseori ocoluri prin alte strãduþepentru a ne apropia de locuriledorite. Curgeau spre poale apeîncãrcate de resturi, iar totul îºirecãpãta repede aspectul îngrijit ºicochet, ca ºi cum nimic nu ar fitrecut prin dezlãnþuirea nocturnãa sãrbãtorii.

Cu o zi înainte, ghidulnostru alesese apropiereapregãtitoare de marele oraºtrecînd ºi poposind în localitãþilepremergãtoare Cascais ºi Estoril.Deschiderea spre surprizaCapitalei a fost, de aceea, treptatã,parcurgînd aliniamente urbanecare disimulau emoþia, pe cît ointensificau în fond: în mic,parcurgeam aceleaºi strãduþe înpantã ºi pieþe denivelate, traseeautomobilistice periculoase pelîngã ziduri, o afluenþã de oamenide parcã întrega þarã ar fi participat

50

la sãrbãtoarea Lisabonei.Martori la toaleta matinalã

ºi eficientã a oraºului, am luat ocafea la o terasã stradalã protejatãde umbrele imense, ce fereau derazele soarelui care îºi începuserevãrsarea lui toridã, cafeaexcelentã ºi pregãtitoare pentruceea ce va urma. Cum aflãm dinG.Cãlinescu, încã la 1884, IonGhica se bucura de „abundenþaalimentaþiei“ la Lisabona. MirceaEliade o caracteriza astfel, înJurnalul portughez: „Zi magnificã.Un cer lichid, de un intens albastru/.../, un soare fierbinte, un vãzduhproaspãt, însã ascetic, fãrã esenþevegetale prea tari /.../, cu cel maifrumos cer pe care l-am vãzutveodatã primãvara“.

*Cei doi mari întemeietori ai

literaturii iberice – Cervantes laspanioli, Camões la portughezi –au fost, în sec. al XVI-lea,contemporani, fiecare dezvoltîndo viziune mitologicã ferm rãsfrîntãîn realitatea imediatã; ei îmbracãîn haine sãrbãtoreºti dorinþa delecturã venitã din sentimentul vieþii.Dar Camões i-ar fi putut servi, elînsuþi, ca model lui Cervantes,pentru figura aprigã ºi în-treprinzãtoare a lui Don Quijote,fiindcã viaþa pe care a dus-o l-aobligat, datoritã nenumãratelordueluri pe care le-a provocat, sã-ºi schimbe mereu locuinþa – o viaþãeroicã ºi absurd irositã, precum aeroului cervantesc.

Ei au adoptat avant la lettreideea de mai tîrziu a lui LiviuRebreanu, de a se da cîte o scrierefundamentalã pentru fiecareprovincie româneascã: au dat cîteo operã fundamentalã pentruîntrega peninsulã ibericã, otranspunere literarã a unui anumespaþiu uman, individualizîndu-lmonumental.

Pe de altã parte, istoriculreligiilor întreprinde o comparaþieîntre douã genii ale latinitãþii:Camões ºi Eminescu, în specificuloperei lor. Scriitorul portughez aintrodus în sfera latinitãþii un numãrenorm de elemente barbare(peisaje maritime, geografiimisterioase, botanicã exoticã),dîndu-le o semnificaþie spiritualã,deci transformîndu-le în culturã,

ceea ce a fãcut ºi Eminescu (Daciaºi strãvechile ei legende).„Intervenþia lui Camões în universulmental european ne permite sãînþelegem mai bine latinitatea“,fiindcã el „justificã în plan esteticdescoperirile maritime ºi cuceririlecoloniale ale portughezilor“. La fela contribuit Eminescu la lãrgireauniversului mental european, prin„o dulce resemnare în faþadestinului omenesc, o dorinþãmelancolicã de reintegrare aCosmosului, de refacere a unitãþiiprimordiale, un sentiment de izolaremetafizicã ºi mai ales inefabilul dorromânesc”. Pentru ca apoi sã tragão concluzie în spiritul muncii pe careo depunea în þara lusitanã:„Traducerea lui Eminescu ºi a luiCamões ar face mai mult pentrucunoaºterea reciprocã a þãrilornoastre decît toate telegrameleagenþiilor de presã“.

*La Lagos, reºedinþa noastrã

pentru acest sejur portughez,soarele matinal trezeºte încet laviaþa cotidianã, pe care pãsãrile oanunþã zgomotos din tufiºuri careîncep, ele însele, sã emanecãldurã. Noi aºteptãm autobusulcompaniei Neckermann, pentru a

ne duce la aeroporul din Faro, nuînainte de a mai arunca o privirestîncilor forjate de la Dona Ana,promiþîndu-le tãcut revenirea. Dupão schimbare de avion la Palma deMallorca, va trebui sã ne cãutãmmaºina în parcarea imensã aaeroportului din Viena. Dar cumtoate sunt atent calculate, nuvedem de ce ne-am împotmoli laacest final de experienþã afectivãportughezã, atît de tuºantã în toate.

La întoarcere, în Germaniafiind, am aflat de la televizor cãsudul Portugaliei era nãpãdit de ocãldurã de 400. Am constatat – acîta oarã? – cã totul este sã ºtii,sau sã intuieºti, plecarea la timp.La München stãruia o vremedestul de rãcoroasã pentru acestcalendaristic miez de varã. Vaevictis!, deci.

Abstract: This text is a traveler’sdiary in southern Portugal, land ofnature and culture.

Rezumat: Acest text este un jurnalde cãlãtorie în sudul Portugaliei, þinutde naturã ºi culturã.

Keywords: Portugal, culture,travel.

Cuvinte-cheie: Portugalia, culturã,cãlãtorii.

51

Deºi este o temã mult încercatã,izbutit sau nu, de majoritateapoeþilor contemporani, cãutareasinelui sau incursiunea într-ointerioritate autenticã, ori unaconstruitã, a devenit subiectinepuizabil, ºi, uneori, chiarmonden, prin care se face literaturã.Departe de a lansa un reproº, prinarticolul de faþã propun observareaa trei stiluri lirice din trei cãrþi depoezie scrise de femei, prin careinterioritatea este analizatã(Medeea Iancu - Divina tragedie),confecþionatã (Ania Vilal - Eu,mama tare ºi tu) ºi construitã (DanaCatona - Prinþesa portocalie).

În Divina tragedie (Brumar,Timiºoara, 2011), de pildã,Medeea Iancu reuºeºte sãradiografieze ingenios o stareintimã. Deºi stilul sãu de a construispaþiul ºi timpul nu este unul nou,aºa cum se promite pe copertavolumului, poeta reuºeºte, deºiprintr-o scriiturã care adesea îiscapã, sã dea publicului un volumde poezie profund ºi rotund, în caresuferinþa interioarã, pusã sub lupaanalistului, prinde caracter general.

Trecutã prin ºi în registrul liric,interioritatea autenticã, mã ferescs-o cataloghez tragedie, prindeforma unei maladii acute care,pulverizatã în toate poemelevolumului, voit transformat într-unloc claustrant („aici sunt închisã ca-ntr-un cosciug” - p. 23), estedelimitatã ºi consumatã. Posibilaieºire din acest travaliu este fãcutãprin construirea câtorva instanþesurogat (purtãtoarele traumei),reuºindu-se prin intermediul lordoar atenuarea sau, cel mult,

De la interioritatea autentica lahybrisul construit

)) )))From authentic Interiority to constructed Hybris)Cãlina Bora

pãcãlirea suferinþei, nu ºirezolvarea ei. Fie cã este vorba demãmãioiu, tãtoiu (care, spre finalulvolumului devin mama ºi tata), debunici sau chiar despre medeea(poeta scrie intenþionat cuminuscule), acestea devin nunumai mãºtile folosite de autoarepentru a-ºi anima lirica, ci singureleinstrumente cu care se poateopera aceastã maladie interioarã(„toate neputinþele toate/ tristeþileºi slãbiciunile toate/ ca un sufletbãtrân care te cautã” - p. 71). Dece instanþe surogat? Întrucât înmomentul în care întreagasuferinþã este pusã pe seamauneia dintre ele, de pildã instanþapaternã („tata a cãscat o gurãmare/ gura tatei înghiþise toatejucãriile mele/ gura tatei se târaprecum un gândac burtos” - p. 42),poeta reuºeºte sã traseze dincolode suferinþa deja existentã unspaþiu interior, care coincide cuîncheierea unui ciclu de violenþeºi începutul cãutãrii de sine. Dacãîn Divina comedie se ajunge înparadis, în Divina tragedie seajunge din infernul interior, îninfernul exterior, acolo unde „unorale curge sânge din nas”, câtãvreme „alþii þipã îngroziþi un þipãt”(p. 87) ºi „dumnezeii (sunt) plini dealþi dumnezei, mai mici” (p. 88).Deºi aceastã transgresare are loc,se lucreazã tot cu identitateastabilitã în infernul interior. Prinprelungirea ei, poeta nu face decâtsã sugereze existenþa permanentãa unui hybris care nu-ºi va gãsinicicând mãsura.

Ania Vilal, pe de altã parte, înEu, mama tare ºi tu (Brumar,Timiºoara, 2011), nu analizeazã ointerioritate deja existentã,autoficþionalizând-o, ci o con-fecþioneazã. Folosindu-se defigura maternã ºi cea a tatãluiabsent („EU NU SUNT FIICA TA”- p. 40), prin versuri fade, sãrã-cãcioase ºi voit plate, reuºeºte sã

traseze ºi sã prelucreze graniþeleunui alt mic infern, suprapus celuideja existent prin cele douã figuri.Locul de „torturã”, pe care poeta îlconstruieºte prin alteritate, esteplasat, nu în interiorul conºtiinþei,ca în cazul Divinei Tragedii, ci chiarîn mijlocul lumii („Mã strecor înspaþiul dintre ceilalþi ºi tremuruman” - p. 13).

Cu toate cã versurile suntadresate unui public cât mai larg,ºi nu existã explicit o mizã esteticã,revoluþionarã pentru lirica româ-neascã, poezia Aniei Vilal nu estelipsitã de profunzime. În chipautentic, asocierile cuvintelor fade,în poemele izbutite, formeazã unhalou, purtãtor al unei stãriapãsãtoare, care sugereazãcomiterea hybris-ului confecþionatla rândul lui, în mãsura în care estenãscut prin acumularea ºisomatizarea stãrilor nocive alecelorlalþi („Aºa m-ai învãþat.../ sãaglomerez oameni în mine,/ pentrucã aºa e uman” - p.38). Infernultrãirii în alteritate este confecþionatîn chip de viaþã-mamã, dupã cummãrturiseºte însãºi poeta, cãu-tându-se aici o identitate, diferitãde cea pusã drept etichetã („N-amavut niciodatã o camerã a mea,/un spaþiu intim care sã mã conþinãnumai pe mine” - p. 35). Importantãeste nu neapãrat gãsirea aceste-ia, cât modul în care poate fidobânditã, chiar ºi prin confec-þionare.

Dana Catona propune cãutareaunei identitãþi construite în exterior.Volumul Prinþesa portocalie(Brumar, Timiºoara, 2011) estepretextul perfect propus pentruexplorarea unui teritoriu exteriormult tãbãcit ºi siluit banalului. Pemãsurã ce scurtele poeme, lipsitede mistica poeziei vizionariste, seperindã sub ochii cititorului, iese laivealã þinutul portocaliu, rod alreconstrucþiei cotidianului, unde„sticlele de plastic aruncate lângã

Autoarea este masterandã laIstoria Imaginilor – Istoria Ideilor,Facultatea de Litere din Cluj, Catedrade Literaturã Comparatã. (The authoris currently enrolled in the History ofImages - History of Ideas, Faculty ofLetters Cluj, Department ofComparative Literature)

52

ºinele de cale feratã” devin„obiecte sclipitoare ºi magice” (p.27). Deºi sunt expuse ºi analizate,ca printr-un ochean, lucruri care þinde exterior, de societatea fetelor„subþiri ºi înalte (care) zâmbescsubtil” (p. 87) la fashion tv, poemelenu sunt niºte constructe artificiale,ornate cu sonobism, aºa cum estesocietatea surprinsã de autoare.Chiar dacã hybrisul este unulconstruit, la fel ºi cãlãtoria încãutarea identitãþii, sensibilitatea,pe care poetele aduse în discuþieanterior o propun, existã ºi aici.Diferenþa constã, dincolo de stilulpoetic, în faptul cã profunditateanu este excavatã, pentru a fiaºternutã fãþiº sub ochii cititorului,ci este construitã ºi ascunsã înlocurile ºi lucrurile cele mai banale:„am o zgârieturã pe braþ/ o ranãpe genunchi/ ºi o plagã pe talpã”(p. 78). Cãutarea sensurilorcamuflate cameleonic în acestelucruri ºi acþiuni, în peisajul careînghite valea însoritã sau înîncãlþarea unor sandale negre cutoc înalt, sunt folosite drept treptepe care cititorul trebuie sãpãºeascã atent ºi raþional, pentrua deveni un hermeneut desãvârºitcare, la final, va trebui sã priceapãrostul unei imagini de genul:„alunec/ pânã la fãraº/ iau praful/ºi îl/ presar/ deasupra/ podelei/galbene” (p. 36). Raþionalitateatranºantã devine hybris, în poemede genul „aºtept sã/ seîncãlzeascã supa de carne” (p.34), versuri prin nu se mai doreºteconstruirea viziunii poetice. Acestepoeme moarte, pe care poeta lenumeºte fãrã titlu, reuºescmarcarea unui teritoriu necu-noscut, în care cititorului i se ceresã caute singur identitatea dupãcare s-a pornit. Fireºte, diferit deMedeea Iancu ºi Ania Vilal, DanaCatona propune cãutareaidentitãþii prin raþionalitate: „dacãciteºti cu atenþie/ poþi afla cã totul/se va termina cu bine” (p. 89).

Dincolo de metodele discursivede analizare a identitãþii sau amecanismelor prin care cãutareade sine este pusã în practica liricã,ceea ce atrage atenþia este faptulcã poezia de azi, sub diferitele saleînfãþiºãri, pledeazã pentruconvertirea confesiunii personale,construite sau confecþionate în artã.

Diferenþa dintre ultimele douã,constând în faptul cã, primamizeazã pe închipuire (departe debiografie), câtã vreme cea din urmãprelucreazã biografia. Indiferentînsã de direcþiile spre care esteorientatã, tendinþa actualã de arecurge la cãutarea identitãþiiînseamnã, mai mult decât unsimplu pretext sau mijloc de acomite poezie, o necesitatecolectivã resimþitã din ce în ce maiacut.

Abstract: The article justifies themutation that is produced in poetrywithin the theme of the serarch for theself. Three different dirrections are

underlined judging by the perspectivefrom which we analyze and mostimportantly by the lyrical style withwhich it presents itself to the readers.

Rezumat: Articolul urmãreºteprezentarea mutaþiei care se produceîn poezie, privind tema cãutãrii de sine.Sunt prezentate trei direcþii diferite pecare aceastã idee recurentã le ia, înfuncþie de perspectiva din care esteprivitã ºi, mai ales, de stilul liric princare este prezentatã cititorilor.

Keywords: Medeea Iancu, AniaVilal, Dana Catona, identity reserch,hybris

Cuvinte cheie: Medeea Iancu,Ania Vilal, Dana Catona, cãutareaidentitãþii, hybris

Premiul revistei Steaua, la ediþia a 43-a ConcursulNaþional de poezie „Nicolae Labiº“, Suceava-Mãlini,octombrie 2011

Ana-Maria Lupaºcuelevã, Suceava

atingere dinspre lume

trec pe drumul spre moarã cu paºi mici ºi ziuaîºi scurge culorile pe lângã trupuri, observaceastã invazie în lemnãria mansardei -o ameninþare trimisã de ceva timp- e întocmai: loc sã dormi nu,loc sã strângi la piept nu ºi patul cu picioarele tãiatee trucul perfect pentru somn.

Îmi aduc aminte de un balans genialîn stradã, de ecoul urletului pestetrafalgar square ºi legãtura ce a pornit pauze camã cuprind adesea cu toatã forþa.zilele acestea se încrusteazã în nervurilescândurii, nu ne apropie,ne scalpeazã de orice amintireavem gurile pline de de cuvinte uscatepentru a ne convinge cãprin cutele cearºafului trecmomentele noastre în schimb de flash-uri.avem tot ce ne trebuie: livezi de mucegai în tavanul mansardei,spaime despicate pe muºamua din bucãtãrie, frumos aºezate în noul cãminºi de alte ornamentecare sã ne compunã fericireanu ducem lipsã.

53

Analizând ce au scris presacotidianã ºi cea culturalã cu privirela moartea lui Liviu Ciulei, seobservã cã l-au evocat pe mareleregizor foarte mulþi dintre cei carel-au cunoscut, i-au fost apropiaþicolaboratori sau discipoli ºi s-auhrãnit oarecum direct din ethosulartistic pe care-l propovãduia, separe, cu o rigoare ºi cu o eficienþãexemplare. Era o persoanã carerãspândea energie în jur ºi lucrulacesta s-a vãzut în felul cum aurãsfrânt-o, mai departe, numeroºioameni de culturã în momentulcare se cheamã atât deconvenþional, dar ºi atât de exact,al „ultimului omagiu”: în evocãriledin reviste ºi ziare, sau de laposturile TV, n-au fost – totuºi –decât puþine poncife, care l-ar fiiritat poate pe Maestru însuºi. Nuvoi putea sã mã situez în aceeaºilinie a evocãrilor, aºa cã voi scriecâteva rânduri cu obiectivitateacelui care l-a cunoscut pe Ciuleidoar prin transparenþa ecranului oricu ajutorul multor surseintermediare disponibile.

Activitatea lui Liviu Ciulei, la orabilanþului, surprinde pe de o parteprin varietate, iar pe de altã parteprintr-o unitate de concepþie ºi deviziune, surprinzãtoare la unregizor care – oricum ar fi – îºi punefoarte adesea talentul, într-o

mãsurã mai mare sau mai micã,în slujba talentului altcuiva.Varietatea se vede cu ochiul liberîn cele peste 180 de spectacolede teatru sau operã pentru care aconceput scenografia, înnumeroasele creaþii regizate maiales în România ºi Statele Unite(dar ºi peste tot în lume), în celetrei filme pe care le-a regizat sauîn altele în a cãror producþie s-aimplicat ca scenograf sau actor, ºinu mai puþin în pasiunea constantãpentru arhitecturã pe care amanifestat-o toatã viaþa, pornindde la studiile de profil de laFacultatea Universitãþii bucu-reºtene (1942-1949). Ciulei areuºit sã abordeze cu aceeaºidezinvolturã drame, tragedii saucomedii (a rãmas memorabil rolullui Agamiþã Dandanache în 1972,când publicul de la Bulandra aputut sã vadã o extraordinarãScrisoare pierdutã, regizatã tot deel), a trecut de la postura depersecutat de regimul comunist laaceea de campion al realismuluisocialist, a revoluþionat practicaregiei de teatru ºi a reînviatcinematografia româneascã într-operioadã dificilã, cu o sete de a ºtiºi de a face egalatã doar de puþinicontemporani. Chiar dacã n-a fostun om al Renaºterii – aºa cum s-aspus – Ciulei rãmâne un purprodus al marii burgheziiinterbelice (tatãl sãu a fost unreputat inginer constructor ºimembru marcant al PartiduluiLiberal), în rândurile cãreia seîntâmpla des ca educaþia copiilorsã mizeze pe ideea de

performanþã ºi de deschidere faþãde cât mai multe arte: viitorulregizor însuºi a studiat, în copilãrie,sub impulsul mamei, pictura ºivioara, ba chiar a fãcut ºi ore decanto, fiind menit sã devinã tenor.Aceastã infuzie de arte în care afost cufundat de mic s-a rãsfrântîn vasta, polifonica ºi aparentdezordonata lui activitate culturalã.

Activitatea lui Liviu Ciulei a fostînsã, paradoxal, marcatã de ounitate profundã, structuratã pecâteva coordonate, dintre careprimele care vin în minte suntcãutarea adevãrului uman ºi a uneiclasicitãþi trans-temporale a formei.De altfel, într-un interviu cuRomulus Rusan, datând din 1968,Liviu Ciulei îºi asuma deschisclasicitatea, definind-o ca „esenþia-litate în expresie, economie înmijloacele de expresie, intimitateabsolutã între conþinut ºi formã”.Unitatea operei lui Ciulei mai vineºi din intima comunicare întrediversele domenii ºi paliere aleartelor spectacolului. Nu în-tâmplãtor, Babak A. Ebrahimian,discipol al Maestrului, face din Ciuleio figurã emblematicã a revoluþiei pecare o preconiza în teatru subnumele de „cinematic theater” (vezivolumul omonim, publicat în 2004).„Teatrul cinematic” este teatrulviitorului, ºi mizeazã pe o formã deexpresie scenicã ce-ºi împrumutãtrãsãturile specifice, spaþio-temporale ºi de joc actoricesc, dincinema: Ebrahimian vede în Ciuleiunul dintre precursorii semnificativiai acestei tendinþe.

Arhitect înnãscut fiind, Liviu

Liviu Ciulei,between varietyand unityIoan Pop-Curºeu

Liviu Ciulei,întrevarietatesi unitate,

Autorul este Lector universitar laFacultatea de Teatru ºi TeleviziuneUBB Cluj-Napoca ºi redactor la revistaSteaua (The author is Lecture at theFaculty of Theatre and Television,UBB Cluj-Napoca, and he works alsoat Steaua cultural magazine).

54

Ciulei a introdus, atât în teatru câtºi în film, o viziune profundoriginalã a spaþiului, fãcând din elfundamentul filozofic al artelor (îndetrimentul timpului) ºi matriceaplãmãditoare a umanului. Cred cãtema majorã a acestei opereunitare pe care a elaborat-oregizorul român este – în ultimãanalizã – raportul omului cu spaþiul,sub semnul locuirii, al învestirii cusemnificaþii simbolice, altransformãrii ºi al creaþiei. Vorrãmâne în memoria spectatorilorspaþiile – fie cele naturale, fie celeartificiale – din Pãdureaspânzuraþilor (1964), Macbeth(Bucureºti-Berlin, 1968) ºi HeddaGabler (Washington, 1995), saudecorurile unice, montate peculisante, folosite la Craiova ºiRecklinghausen, în 1972 respectiv1976, pentru Vlaicu Vodã de Al.Davila ºi Viaþa lui Galilei de BertoltBrecht. Au rãmas, în urma luiCiulei, ºi lucrãri propriu-zis arhi-tecturale, care vãdesc o foarteîndrãzneaþã ºi modernã înþelegerea scenei ºi a prezenþei clãdirilor deteatru în spaþiul public: între 1965-1970, a lucrat cu Alexandru Iotzula redefinirea Teatrului Mic din

Bucureºti, în 1972 a furnizatproiectul pentru construirea uneisãli variabile a Teatrului „Al Davila”din Piteºti, iar în 1973 a proiectatºi realizat – împreunã cu DanJitianu – transformarea sãliiTeatrului Bulandra într-o salãmobilã, cu scenã de tip arenã.

Dar unitatea supremã a creaþieilui Ciulei vine din modul în care aales sã-ºi construiascã figuraþia desine în textele ºi scenariile pe carele-a transpus pe scenã ori peecran. La fel ca în cazul luiHitchcock, existã la Ciulei osemnãturã personalã, datã denevoia de a figura în universurileficþionale create cu minuþioasãatenþie. Spre deosebire însã deconfratele sãu anglo-american,Liviu Ciulei se construieºte pe sineîn operã nu ca umbrã sau siluetãanonimã, ci ca personaj-cheie,semnificativ în constituireasemnificaþiilor etice ale poveºtii(avem, nu-i aºa, de-a face cu unclasic?). Jacques Melancolicul dinAs you like it (1961, TeatrulMunicipal, Bucureºti), Protasov dinCopiii soarelui de Maxim Gorki(1961, Teatrul Municipal,Bucureºti), Klapka din Pãdurea

spânzuraþilor sau timonierul MihaiClejan din Valurile Dunãrii (1959),propun imaginea unui raisonneuremotiv, plin de umanitate ºi deînþelegere pentru suferinþã,suspicios, melancolic incurabil,sfâºiat între faptã ºi reflecþie...Aceastã fiinþã unicã, în patru ºi multmai multe ipostaze, a fost LiviuCiulei, artistul ºi profesorul care agãsit cel mai puternic principiu deunitate ºi organicitate în sine însuºi.

Abstract: This paper offers aninsight in Ciulei’s work, structured bythe concepts of variety and unity. Theunity of this work is done by theresearch of the human truth, theclassical form, the conception ofspace and the figuration of the artist’sown self in the plays and films.

Rezumat: Acest articol oferã operspectivã asupra operei lui Ciulei,structuratã de conceptele de varietateºi unitate. Unitatea acestei opere estedatã de cãutarea adevãrului uman,forma clasicã, concepþia despre spaþiuºi figuraþia de sine în piese ºi filme.

Keywords: Liviu Ciulei, variety,unity, truth, classical form, space, self.

Cuvinte-cheie: Liviu Ciulei,varietate, unitate, adevãr, formãclasicã, spaþiu, figuraþie de sine.

55

Mai mult decât un exerciþiu deextravaganþã publicã (atât de desîntâlnit la artiºtii din ultima vreme),recenta expoziþie de tapiserie aAngelei Roman Popescu exprimãabordarea gravã, determinatã deseriozitatea profesionalã a uneiatitudini work in progressinovatoare în explorarea acestuidomeniu, îndelungatã vremesupus servituþii parietalului ºiexpresivitãþii tehnicii picturale.Este, mai degrabã, un efortasiduu ºi elaborat de a cãuta undiscurs eteric („feeria” mimesis-ului!), servindu-se, prin excelenþã,de specificitatea peremptorie afirului textil, considerat ca fiindelementul de bazã, definitoriu, alcompunerii plastice din domeniultapiseriei, subliniindu-i moder-nitatea.

Tot de la firul textil, în inovareadiscursului artistic au pornit prinanii ‘60 ºi reputatele creatoareMagdalena Abakanowicz sau AnaLupaº, care au înþeles firul textil(echivalentul liniei grafice ºi al tuºeipicturale, demarcaþie a formeisculpturale) ca pe un mod de luareîn posesiune a spaþiului artistic,dincolo de dihotomia tradiþionalã atehnicii tapiseriei care se rezumala compunerea unei imaginiplastice bazate - dupã tipulrãzboiului de þesut folosit - pebãtealã ºi urzealã (înlocuite deþesãtura haute lisse), pentru arecompune suprafeþele tapiseriilor.Se producea, la urma urmei, un„împrumut” insidios din domeniulsculpturii care este, prin excelenþã,domeniul expresivitãþii spaþiale.Cine îºi mai aduce aminte deabakan-urile prezentate decreatoarea polonezã la Bienala dela Sao Paolo (1965) vede figurileînfãºurate în pânzã de ambalajcare replanteazã în centrul deinteres al acestei arte figura ºicorpul uman, spaþiul virtual pe careacesta îl ocupã, pornind de la

rudimentele lui generice ºiemblematice (Embryologie).„Cotropirea” naturii, ca o variantãsistematicã a poziþiei omului în faþarealitãþii înconjurãtoare, excludenuanþa de ostilitate ºi agresiune,este simpateticã ºi ritualã.

Îndepãrtându-se de ceea cetradiþia denumeºte drept gobelin ºicovor, adicã o þesãturã de lânã alcãrei fir era trecut prin urzealãpentru a recompune o imaginecoloratã, Angela Roman Popescu

reia din tradiþia recentã a tapiserieiromâneºti atât în aspectul maiconservator al vechilor tehnici –excelent ilustrat de-a lungultimpului de artiste, precum Aure-lia Vasiliu-Ghiaþã, TheodoraMoisescu-Stendl sau CellaNeamþu – înlocuind anecdoticaimaginii cu un monumentalism„gata proiectat” pentru a fi inseratspaþiului, fãcând apel la totem,simbol, proiectând asocierienigmatice venite când din tradiþiacultã a artei decorative, cândapãrând ca abrevieri nonºalante,difuze, ale unor invarianþi esteticicultivaþi cu discernãmânt stilistic,aleºi ºi rostiþi colocvial dintreponcifele artelor noastre„naþionale”.

Compoziþiile Angelei RomanPopescu nu se mai desfãºoarã în

genul lui Jean Lurçat, dar au, înpofida dimensiunilor, propensiuneaacestora. De mici dimensiuni,suprafeþele sunt „accidentate”,comportã reliefuri, texturi ºi formeemergente, construcþii rafinate înculoare, etalate unele etajat, peregistre, altele în succesiunitexturate, amalgamate ºi compuseîn centre de expresivitate carerezumã un „concept” plastic ubicuuºi pitoresc - redutabila „claie defân”, dealul, copacul, etc.- topos-

urile regãsite cel mai frecvent întradiþia artei româneºti moderne.Un amestec confluent al„barbarului” (lâna goasã, asprã, deþigaie) cu „nobilitatea” finã, distinsã,edulcoratã a dantelei de Brabant.Conceptual vorbind, aceste„compoziþii” sunt obiecte sãlãºluindîn spaþiu ºi au nevoie de ostructurã, construcþie interioarã, oºarpantã ascunsã care le conferãsoliditate ºi monumentalism.Înlãturând „epiderma” obiectualã,rãmân „viscerele” discursului, firelede lânã trase din caierul bunicii alcãror comportament plastic esteatins de aleatoriu, este reactiv,imprevizibil ºi capricios,amestecându-se delirant cu firul debumbac sau de mãtase finã;aceasta dã o definiþie a epociinoastre eclectice ºi un caier

The „Charmed Straw“ from the Stack of HayVasile Radu

Autorul este critic de artã (Theauthor is an art critic).

„Firul vrajit“ din stogul de fân

)) )))

56

primordial din care e aproapeimposibil sã ieºi pãstrând nobleþeaºi solemnitatea stilului. Aceastã„imanenþã” a senectuþii cu marcãgeneticã are, ca ºi la GetaBrãtescu, proprietatea de adeclanºa discursul ca un desenautomatic, apropiat dicteului oniricºi suprarealist, ºi denotãdimensiunea afectivã, emoþionalã,a avangardei în care plonjeazãautoarea, la urma urmei, ca într-un imens ambient ludic ºi primitiv,dacã n-am scotoci ºi princotloanele literare ale gestuluiasumat.

O altã componentã distinctã adiscursului sãu plastic este ilustratãde ceea ce am putea numi„exerciþii de stil” (obsedante),recuperatoare, ale mimesis-uluitradiþiei insolubile, pornind de lagoblenul-gherghef, construindimagini de o fascinantã picturalitatecu degradeuri de culoarecompactã care inoveazã tot pelinia binecunoscutã a avangardeiinterbelice - prin colaj, texturi,decupaje aleatorii, bucãþi deþesãturã asamblate - ºi auconsistenþa unor priveliºti, re-creând cadrul natural pe care seaºeazã ºi se edificã compoziþiilebidimensionale. Liniaritatea ºipregnanþa lor graficã codificã loculpercepþiei spaþiale atmosferice ºidau dimensiunile unui excurs careare amploare spaþialã ºi o anumesonoritate etnicã. O astfel de„interfaþã” (amintind de cartonul-martor ºi de picturã) a discursuluiartistic este represiv ordonatoareºi restrânge lumea artistei la ointerpretare a spaþiului artisticvirtual care fractureazã carieracâºtigatã de aceastã artã decâteva decenii pe planinternaþional.

Exemplaritatea unei astfel depropuneri expoziþionale exprimãcaracterul febril al autoarei,neostoita ei sete de invenþie ºicercetare, forþa remarcabilã cucare evalueazã un domeniuextrem de vast ºi proiecteazãneobosit cu spiritul sãu iscoditoratâtea ºi atâtea drumuri prefigurateca stringente de urmat. Indiferentcã în faþa lor ar trebui sã înceapã…altã viaþã!

Abstract: The text analyzes therecent tapestry exhibition of the artist

Angela Roman Popescu. Bothtraditional elements and innovativestyle are focused in this review.

Rezumat: Textul analizeazãrecenta expoziþie a textilistei AngelaRoman Popescu. Recenzentul a

reþinut atât elementele tradiþionale,cât ºi stilul inovator al artistei.

Keywords: exhibition, tapestry,modern art, surrealism.

Cuvinte cheie: expoziþie, tapi-serie, artã modernã, suprarealism.

Între marii artiºti, care au deschis expoziþii retrospectivesimptomatice pentru un domeniu al artei, a cãror creaþie originalãºi-a pus pecetea pe destinul acesteia, se aflã textilista AngelaRoman Popescu, acum, cu Firul vrãjit în sãlile Muzeului de ArtãCluj-Napoca. Aceastã expoziþie retrospectivã a Angelei RomanPopescu, artistã cu o valoroasã ºi bogatã activitate în þarã ºistrãinãtate, are darul de a-i lumina personalitatea din unghiuricomplexe ºi diferite. Sunt semne ale unui elan poetic de excepþie,ale unui creator inventiv, atins de aripa postmodernismului, untruditor ales, neabãtut în cãutarea +magiei firului...

În suprapunerile temporale, atingerea zonei acelei bucurii vrãjitea copilãriei, scufundãrilor în „fluxul interior”, fragmentarea,resimbolizarea ating o „altã realitate”, cea a tendinþei de descoperirea tainicului din existenþã. Angela Roman Popescu deþine aceaputere intuitivã, care îi permite sã separe elemente din realitate,capabile sã arheologizeze, sã dezvãluie forþa ancestralã a uneipriveliºti, a unui stog.

Ea are darul de a înlãtura carapacea convenþiei plastice, de aînvesti cu o valoare miticã elemente redescoperite: colina, claia,grãdina, dar ºi reversul – într-o pãdure desfrunzitã Jocul ielelorsau în încurcãtura firelor Labirintul. Simte însã cu toatã fiinþa sascurgerea timpului, schimbarea, ca în Anotimpuri sau Buchetulbunicii.

În arta sa, este o zi mirabilã, perpetuã, plinã de bucurii cromaticeºi surprize. Sunt utilizate cu ingenuitate ºi talent diferite tehnici, dela modestul þesut, la pata de culoare, la colaj, la tubulatura originalã,la intersectare, la joaca cu firul, artista creând lucrãri remarcabile,de la peisaje la concepte (gravitatea îngemãnãrii în fir a unei muzicirituale de orgã).

Natura prelucratã, amintirea, resemantizatã în cheie personalã,devin adevãraþii vectori ai concepþiei plastice. Aceastã suspendarea umanului, pe care o observãm în unele piese, ne îndreaptã înmod inedit spre o anume poeticã înþelegere a contextului, afragmentãrii sale; emoþiile, impresiile, sentimentele – trecut ºiprezent – devin îngemãnate, interºanjabile. Durata interioarã atrãirii imprimã nivelul plãsmuirii imaginilor, cu neîncetata sa nevoiede înnoire a tehnicii, cu cãutarea unor perspective multiple.

Angela Roman Popescu, prin întreaga sa creaþie, este un artistoriginal; plin de fantezie; ea inaugureazã o nouã faþetã a arteitapiseriei.

Alexandra Rus

MagiafiruluiThe Magicof the Straw

57

Prima colaborare directã dintreInstitutul Cultural Român dinLisabona ºi cel din Chiºinãu s’aîntâmplat la începutul toamnei 2011.Ocazia a survenit din iniþiativaorganizatorilor importantului EthnoJazz Festival. Cu ocazia ediþieijubiliare purtând numãrul 10, buniimei amici basarabeni m’au invitat sãprezint galele festivalului, pe scenaTeatrului Naþional Mihai Eminescudin Chiºinãu. La încheiereaevenimentului am scris o cronicãpentru Contrafort, una dintre celemai valoroase publicaþii culturale dinîntreg spaþiul românesc, editatã laChiºinãu. Deoarece acolo fuseiobligat de rigorile tipografice sã-miabreviez articolul, precum ºi datoritãcirculaþiei nemeritat de restrânse pecare o are Contrafort în þara noastrã,am decis sã descriu mai pe larg, înpaginile Jazz Context ale Stelei,experienþa mea basarabeanã din2011.

În 2001, prodigioasa formaþieTrigon din Chiºinãu aniversa undeceniu de la înfiinþare. Evenimentulfu sãrbãtorit printr’un festivalinternaþional, care – în scurt timp –avea sã devinã principalul evenimentjazzistic anual din capitalabasarabeanã. Ca unul ce a urmãritîndeaproape evoluþia fenomenului,pot afirma cã acesta a câºtigat înamploare ºi consistenþã cu fiecarenouã ediþie. În consonanþã cupreocupãrile formaþiei-amfitrion, aicisunt reuniþi muzicieni de pe întregulGlob, ce dezvoltã – în secolul 21 ºipe coordonate jazzistice – esteticaaºa-numitelor „ºcoli naþionale”(briant ilustratã, chiar în perioadalegatã de ecloziunea muzicii de jazz,de titani precum Stravinsky,Janácek, Enescu, Bartók, DeFalla,Sibelius, Szymanowski, Gershwin,Villa-Lobos º.a.m.d.,). Din punct devedere conceptual, festivalul – la felca ºi fenomenul Trigon – constituieo creaþie a lui Anatol ªtefãneþ,instrumentist pe care îl votez dreptnumãrul unu al violei în jazz,începând din anii 1990, când am

devenit membru al juriului mondialDown Beat Jazz Critics Poll. Dinfericire, el a ºtiut sã-ºi formeze oechipã organizatoricã solidã,eficientã, fidelã, coordonatã deºarmantele (cum altfel, la Chiºinãu?)Natalia ªtefãneþ, Mariana Posticã &Lucia Cazacu. Cele trei graþiireuºesc sã obþinã sponsorizãri ºi sãstabileascã parteneriate funcþionale(nu ficþionale, cum se întâmplã prinalte pãrþi). Mã refer în primul rând laconstanta susþinere primitã din

partea sponsorului general –compania Moldcell (parte a grupuluiTeliaSonera) – care anul acesta s’aautodepãºit, editând ºi noul albumdiscografic al formaþiei Trigon,intitulat Opt-i-mistic. Aº aminti ºifrumosul gest al Rodicãi Verebniuc,poliglota reprezentantã a Moldcell,care a propus un moment dereculegere în memoria lui JohnnyRãducanu, emblematicul jazzmanromân recent decedat. Printrepartenerii organizatorici s’au distinsPrimãria Municipiului Chiºinãu,Agenþia Helvetã pentru Dezvoltareºi Cooperare, ICR Mihai Eminescu,ministerele Culturii ºi Tineretului ºiSportului din Rep. Moldova,ambasadele Suediei, Germaniei,

Statelor Unite, Forumul CulturalAustriac, Alliance Française deMoldavie, Institutul Polonez dinBucureºti, vinãria Purcari etc.

Cum ziceam mai sus, pentruediþia jubiliarã, a zecea, avuionoarea sã fiu invitat ca moderatoral festivalului. Dificila deplasare de-a latul Europei (vreo 10.000 km, dinPortugalia pânã la Limanul Nistruluiºi retur) mi-a fost facilitatã pringeneroasa implicare a colegilor dela Institutul Cultural Român din

Chiºinãu: directorul Petre Guran ºireferenta Ecaterina Dimancea-Dumbrãveanu.

Mãrturisesc cã programul nuabunda în nume foarte cunoscuteinternaþionalmente. Însã tocmai înasta rezidã altã virtute a E.J.F.-ului:capacitatea de a sesiza valorile,indiferent unde … s’ar ascunde ele,ºi de a le aduce în luminile rampei laTeatrul Naþional Mihai Eminescu dinChiºinãu. Deja din prima searã amavut parte de un cvintet extrem detânãr – denumit FuturEthno ºicondus de pianistul Roman Bardun– în care reprezentanþi ai noiigeneraþii jazzistice din Polonia (oþarã demult afirmatã ca influentãpromotoare a acestei muzici în

Întâia colaborare dintre ICR Lisabona ºi ICR Mihai Eminescu

The 10th Jazz Fest from Chiºinãu (I)Al 10-lea Jazz Fest de la Chisinau (I),

)) )))

Secvenþã din timpul recitalului formatiei TRIGON la ediþia a 10-a a Ethno JazzFestivalului din Chiºinãu. Foto: Ramin Mazur

JAZZ

CO

NTE

XT

Virgil Mihaiu

58

spaþiul central/est-european)conlucrau de minune cu parteneriproveniþi din Ucraina ºi cu torenþialulbaterist cubano-polon TomaszTorres. A fost o plãcere sã recunoscecourile stilului cultivat prin anii 1980de violonistul Krzeszimir Debski, cual sãu cvintet String Connection, înstructura-formalã a pieselor ºi înavântatele solo-uri de vioarãelectricã ale lui Filip Szymaniak. Edrept cã intervenþiile la turntables aledisc-jockey-ului Mr. Krime, deºifoarte interesante în sine, puteaudeveni prin supralicitare lejer iritante,însã – pe de altã parte – poatetocmai acest element va fi atrasatenþia spectatorilor mai juni ºi maipuþin dedaþi jazzului mainstream.

În aceeaºi galã inauguralã amfãcut cunoºtinþã cu un proiect pe câtde original, pe atât de curajos:pianistul austriac RolandGuggenbichler ºi-a propus sãconjuge spiritul mozartian cu tradiþiilevocale specifice etniei zulu din zonasudicã a Africii. A rezultat astfelcvartetul purtând denumireaMozuluart, în care pianistului dinpatria lui Mozart i se alãturã treicântãreþi din Zimbabwe (DumisaniRamadu Moyo, Blessings ZibusisoNquo Nkomo ºi Vusa MkhayaNdlovu). Indubitabil, pentru un publicde facturã euro-americanã, marearevelaþie a constituit-o maniera deinterpretare a cappella ilustratã decei trei vocaliºti: o sincronizareuluitoare, pânã la nivel de respiraþie,o armonizare onctuoasã a polifoniilorºi melodiilor mereu proaspete ºicuceritoare. Totul adeverea cã acestmod de a trata muzica e însuºit dinfragedã pruncie ºi devine, sã zicemaºa, o a doua naturã, un vestmântmuzical cu forþã de simbol identitar(fenomen pe care l-aº asemãnastatutului deþinut de cântul polifonicîn Georgia). Mai mult: întregul recitalimplica ºi o coreografie la fel denatural sincronizatã. Spectatorulatent poate detecta în acestemanifestãri vocal-dansante arhe-tipuri ale diverselor stiluri muzicaleafro-americane, din sfera deinfluenþã a esteticii jazzistice. Mãgândesc, de exemplu, la pasajeunde vocea solistului cãpãtainflexiuni pe care urechea noastrã le-ar asocia unor Bobby McFerrin,Stevie Wonder, Michael Jackson,sau grupurilor vocale din zona

rhythm & blues, Motown, Take Sixetc. Dar nu ca imitaþii, ci – repet – caarhetipuri ale acestora! Iar, mai apoi,aceiaºi cântãreþi se pliau la perfecþiesprinþarelor fraze muzicale compusede Mozart. Deconcertantaperformanþã austriaco-zimbabweanã a fost o lecþie/demonstraþie despre universalitateamuzicii.

Dacã ar fi sã numesc principalacaracteristicã a recitalului dat deduo-ul Frank Marocco / acordeon –Daniele di Bonaventura /bandoneon, aceasta ar fi cãlduraafectivã a interpretãrii. Un repertoriuºi o modalitate de abordare bineponderate, echilibrate, fãrã stridenþe,cu o marcatã propensiune spreexplorarea laturii introvertite a naturiiumane. Aici s’ar încadra, de pildã, ºi„remodelarea” conferitã unei temedulci-acriºoare, precum Insensatez(compusã de faimosul tandemAntónio Carlos Jobim / Vinicius deMoraes în 1961). Cele douãinstrumente cu burduf – înrudite, cutimbruri complementare, darsolicitând tehnici diferite – suntabordate cu sensibilitatea specificitalianã faþã de preponderenþamelodicitãþii. ExperimentatulMarocco, actualmente octogenar,provine dintr’o familie italo-americanã ºi a devenit principalulacordeonist-colaborator al industrieicinematografice hollywoodiene. Maitânãrul di Bonaventura are la activimpresionante colaborãri (de laEnrico Rava ºi Paolo Fresu, pânã laDavid Murray, Miroslav Vitous, OmarSosa, Greg Osby...). Numele îmisuna foarte cunoscut, dar abiadiscutând cu Daniele mi-am datseama cã îl ºtiam încã de pe albumulde fado-jazz Terras do Risco, realizatde grupul luso-italian al pianistuluiArrigo Cappelletti în 1999 (pe cândeu mã documentam, în Portugalia,pentru scrierea cãrþii JazzConnections in Portugal).Bandoneonistul meritã a fi urmãrit ºiîn postura sa de colaborator alinfluentei case de discuri ECM.

O revelaþie a constituit-o trio-ulJerez-Texas, provenit din Valencia.De la primele acorduri, era evidentcã aveam de a face cu niºte autenticireprezentanþi ai stilului flamencojazz. Curios, deºi muzicainspiratoare îºi are rãdãcinile înarealul sudic al Spaniei, mulþi dintre

practicanþii versiunii jazzificate suntoriginari din alte provincii (îmi vineîn minte, instantaneu, catalanulCarles Benavent, unul dintre geniileghitarei-bas, inconturnabilcolaborator al lui Paco de Lucía ºi,mai apoi, invitatul lui Chick Corea în„formaþia sa de vis” – aceea de laînceputul secolului 21, alcãtuitãmajoritar din muzicieni spanioli). Lafel se întâmplã ºi în cazul de faþã:ghitaristul Ricardo Esteve, discipoldeclarat al lui Paco, e castellan depe lângã Madrid, bateristul JesusGimeno vine dintre ComunidadValenciana ºi Catalunya, iarvioloncelistul Matthieu Saglio efrancez, absolvent de înalte studiimuzicale în patria sa ºi stabilit laValencia. Originalitatea grupuluirezidã în utilizarea violoncelului ca

instrument solistic, o opþiunedeconcertantã, dar competentargumentatã de prestaþia lucid-ludicã a lui Saglio. Cei trei (cãroraîntr’o asumatã „geometrie variabilã”li se adaugã, în alte contexte, ºiapreciatul trompetist David Pastor)transmit tensiunea caracteristicãflamenco-ului prin filtrele unuiunderstatement jazzistic. Muzicagrupului beneficiazã de suportulinfatigabil al bateristului Gimeneo,care ºtie sã converteascã energiivulcanice într’o exprimare percusivãde mare delicateþe. Pulsaþia ritmicãe controlatã ca într’un fel de oalã subpresiune, iar efectul final e acela desupracondensare a savorilor dinambele surse – folcloric-hispanicã ºiafro-americanã. Fenomenul s’aevidenþiat cu claritate din versiunea,de mare prospeþime, conferitã deJerez-Texas acelui adevãrat imn alfuziunii jazz-rock, semnat de JoeZawinul sub titlul Birdland.

Continuarea în proximul mumãr

JAZZ

CO

NTE

XT

59

MIHAI PÎNZARU

PIM

CA

RIC

ATU

RA

60

ARTICOLE, STUDII, ESEURI,PORTRETEANTOHI, SORIN, Cioran ºiteoria României, nr.4;AXINTE, ªERBAN, Est-etic/Estetic. Ieºirea din tautologie,nr.3;BALOTESCU, FLORIN,Întârzierea poeþilor, nr.1-2;Criticã, poeticã, fidelitate, nr.4;Gellu Naum ºi gesturile poeziei,nr.7; Gellu Naum ºi integritateapoeticã, nr.8; Michael Ende ºicartea unui singur personaj,nr.9; Tarot, dezastru ºi aripi defluture, nr.10-11; Gellu Naum ºicelãlalt spaiu poetic, nr.12;BARANGEA, MARIO,Escapologia – un ultimatum,nr.10-11;BÃRBOS, LIANA, O lucrare desintezã, nr.3;BORA, CÃLINA, Despre rãu ºirãzvrãtire în literatura fantasy,nr.9; Apocalipsa:declin &fascinaþie postmodernã, nr.10-11; De la interioritatea autenticãla hybrisul construit, nr.12;BORZA, COSMIN, Deziluziilerevizionismului est-etic, nr.3;BOT, IOANA, Un poet pentrusecolul XXI: Mihai Eminescu,nr.1-2;BRAGA, CORIN, Mitul personalal lui Ernesto Sàbato, nr.5;BRAGA, MIRCEA, „Domnulcoleg ºi prieten M.I., dacã îmi epermis sã spun aºa...”, nr.3;BUCIU, MARIAN VICTOR, „Lalilieci” sau cartea olteneascã amorþilor, nr.4;BUCIUMEANU, CÃTÃLIN,Despre necuviinþa de a fiprofund, nr.4;BURLACU, DORU GEORGE,Glose mâhnite, nr.1-2;BUTUªINÃ, ELENA, Poeziiromâno-maghiare, nr.8;Euromorphotikon, nr.10-11;BUZAªI, ION, Un poetimnograf din vremea ºcoliiardelene, nr.6;CASIMCEA, MIRCEA IOAN,Doi prieteni italieni, nr.5; TeodorMurãºanu, nr.10-11;CERBU, ANDREEA,„Extremele artei” sau colapsulseducãtor al esteticului, nr.7;

CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2011

Stãpânul inelelor – spectacolulrevizitat, nr.9; MichelHuellebecq – profetul obscen alapocalipsei postmoderne,nr.10-11;CESEREANU, RUXANDRA,Un carnaval al melancoliei,nr.3; Nisipurile miºcãtoare alecriticii literare, nr.7; Moartearomanului, moartea cititorului?,nr.8; Complexul fantasy, nr.9;Neutrin ºi melancolie, nr.10-11;CHRIST, EUGEN, Glose lamitul faustic, nr.1-2;COCORA, ION, O prietenieatipicã, nr.3;CODREANU, FLORINA,Apocalipsa personalã subsemnãtura lui Woody Allen,nr.10-11;CONKAN, MARIUS, Ultimaviziune, nr.1-2; Omagiu luiPeter Pan ºi lumilor alternative,nr.3; Logica terþului inclus ºilumile alternative, nr.5; Despresinucidere ºi Anne Sexton (I),nr.7; Despre sinucidere ºi AnneSexton (II), nr.8; Imaginarulsimbolic al Narniei, nr.9; Poetuldin cartea nopþii, nr.10-11;Dicþionar de bloguri aparþinândscriitorilor români, nr.10-11;CORDOª, SANDA, Jupuireaoglinzii, nr.1-2; Grija pentrunuanþã, nr.3;CUBLEªAN, CONSTANTIN,Prezenþe clujene, nr.1-2;Romanul ca pamflet politic,nr.5; O perspectivã „esteticã”asupra lui Isus, nr.7;CUBLEªAN, VICTOR, Unhuligan ºi o vizuinã, nr. 1-2;Mãrturia dialogului, nr.12;DAMIAN, ªTEFAN, Desprerelaþiile româno-italiene întrecele douã rãzboaie mondiale,nr.8; Secretul Nadiei B, nr.9;DULLO, ANDREI, Recapitularedespre recapitulare, nr.1-2;FURDEA, OANA, DaþiCezarului ce-i a cezarului, nr. 1-2; Harry Potter ºi canonul defoc, nr.9; Manifest pentrusãnãtatea copacilor, nr.10-11;GABOR, ADRIAN, Apocalipsepostmodernereîncãrcate:cyberpunk, nr.10-11;GHERAN, NICULAE LIVIU,

Goticul lui Tolkien ca traumãprodusã de rãzboi, nr.9;Deconstruind bomba atomicã,nr.10-11;GHERGHEL, VALERIU, Brelande dames, nr.1-2; Baska,Emma, Anne de Breuil, nr.3;Ceea ce nu poþi ºti, nu poþiºti…, nr.4; Tabula rosa, nr.5;Bref, nr.7; ª.a.m.d., nr.8;GEORGESCU, ALEXANDRA,De vorbã cu Clujul, nr.1-2;Literatura emigrantã, nr.8;GIURA, ANCA, Provocãrile ºipromovãrile prozei româneºtirecente, nr.4; Motorul literaturiifantasy, narativitatea, nr.9; Oliteraturã sub efectul de „strescultural”, nr.10-11;GOLDIª, ALEX, Câtevaprejudecãþi, nr.3;HAª, PETRU M., Fragmentede hârtie, nr.4;HULUBAN, RAUL, Paginainfinitã a internetului, nr.1-2;HUREZEANU, MIHAI, Oraºultragic ºi încântãtor, nr.10-11;ILEA, LIVIUS GEORGE,Exerciþiul privirii dupã Maria-Magdalena Criºan, nr.5;LAZÃR, FLORIN, AritmeticaApocalipsei, nr.10-11; Un numeadunat pe-o carte, nr.12;LUMEI, AMALIA, Figuri virile ºimasculi efeminaþi în publicisticalui Mircea Eliade, nr.10-11;LUPAN, ANAMARIA, Încãutarea definiþiei poemului, nr.1-2; Între subiectivitate ºipoeme, nr.3;MALIÞA, LIVIU, „Un mare oraºprovincial”, nr.6;MAREª, NICOLAE,Aron Cotruº – scriitor ºidiplomat român prea mult datuitãrii, nr.1-2; Ultimele rapoartediplomatice de la Vichysemnate de Eugen Ionescu,nr.8; Lucian Blaga ’i FelixAderca. Corespondenã, nr.12;MARIAN, RODICA,Oportunitatea unei prefeþe,nr.1-2;MATEI, ALEXANDRU, La cesunt bune ideologiile, nr.3;MATUS, ADRIAN, Omuldublu.Omul nou., nr.1-2; Privireasupra femeii „din marile mine

61

ale cãrbunelui”, nr.3; Despremoarte ºi frumos, nr.4; Opanterã sus, pe clavecin, nr.5;Poeme baroce într-un secolpostmodern, nr.8; Tolkien, unscriitor creºtin, nr.9;MÃRCULESCU, DIANA,Despre libertate ºi avatarurileei, nr.1-2; Decembrie ’89revisited, nr.3; Lumea de pe otablã de ºah, nr.8;MÃRGINAª, RALUCA, Încãutarea legitimitãþii culturale,nr.9;MÂNDRUÞ, STELIAN, „Oneway ticket” sau despre sensulunic, nr.10-11;MÂRZA, IACOB, Clepsidra dela Blaj, nr.7;MIHALACHE, ANDI, Anatomieºi imagine de sine, nr.1-2;MIHALI, CIPRIAN, Brand newCluj, nr.10-11;MIHÃILESCU, FLORIN, Celedouã modernisme, nr.1-2;Metoda de creaþie, nr.3;Poetica listei, nr.4; O epocã înrelief, nr.5; Autotraducerea caformã de creaþie, nr.6; Artã,culturã, modernitate, nr.7;Improvizaþii editoriale, nr.8;Forme ºi concepte narative,nr.9; Cartea ca obiect ºi text,nr.10-11; Memorie ºi viziune,nr.12;MITCHIEVICI, ANGELO, A citi,a reciti, nr.3;MOLDOVAN, VLAD, Anonimul,nr.3; Cioran ºi patimaindiferenþei, nr.4, Un altfel deKant, nr.6; Mihai ªora la 95 deani, nr.10-11;MODREANU, SIMONA, Leneala Cioran, nr.4;MUREªAN, VIANU, Meseriade autoseducãtor, nr.4;Povestire pentru studioºi, nr.5;MUªLEA, IOAN, Cuvântînainte pentru o introducere înJazz, nr.1-2;MUTHU, MIRCEA,Stereotipizãri postdecembriste,nr.3;NICOLAU, FELIX, Importanþaseriozitãþii, nr.1-2; Dacã urât nue, nimic nu e!, nr.3; Zece criticimititei, nr.4; De ce nu se dãplecat postmodernismul, nr.5;Postcolonialismul ºi noileabordãri în traductologie, nr.6;Redefinirea canonului înliteratura românã

contemporanã, nr.8; Desprepost-mortemism, nr.10-11;NICOLESCU, BASARAB, Cluj,mon amour, nr.5;NICULESCU, ALEXANDRU,Recitind pe Cioran în Franþa,nr.10-11;PAVEL, EUGEN, Nicolae Iorgaºi literatura românã veche (I),nr.5; Nicolae Iorga ºi literaturaromânã veche (II), nr. 6;PAVEL, LAURA, Scriitorul înoglinda personajului, nr.9;PECICAN, OVIDIU, 22 iunie1941, dupã 70 de ani, nr.7;PEDESTRU, MIHAI, Publicuriledigitale, nr.9; Octetul ucigaº,nr.10-11;PETRAª, IRINA, Divagãri(in)utile despre literatura subcomunism, nr.3; „Grigurcii” la75 de ani, nr.5; Fragmentedespre branduri, locuri ºiidentitãþi, nr.6;POANTÃ, PETRU, Clujul, încãutarea unei meraviglia, nr.10-11;POPA, MIRCEA, DumitruMicu.Sfârºit ºi început demileniu, nr.6; ªtefan Baciu –colaborãri ºi versuri uitate,nr.10-11;POPA, NICOLETA, Doi poeþi,nr.10-11;POP, ION, A.E.Baconsky înparanteza realist-socialisã,nr.1-2; Tot felul de revizuiri,nr.3; Însemnul de nobleþe aluniversitãþii, nr.6;POP-CURªEU, IOAN,Literatura românã ºiezoterismul: câteva precizãri,nr.1-2; Traducãtorul, nr.3;Jurnalism, politicã ºi bani în„Citizen Kane”, nr.4; Glosedespre actorul Fãnuº Neagu,prozator, dramaturg ºiscenarist, nr.6; Firul Ariadnei înarta contemporanã, nr.7; Cumsã construieºti o teorie aadaptãrii?, nr.9;POPESCU, ADRIAN,Eminescu omagiat la Cernãuþi,nr.1-2; O întâmplare cu MirceaIvãnescu, nr.3; Neomodernismde colecþie, nr.4; Poeziacontactelor culturale inter-etnice, nr.5; Ion Pop în faþamãrii, nr.6; Despre exilulpoeþilor, nr.7; Douã reperevalorice, nr.9; Vocea regelui, nr.10-11; Demonul ºi steliºtii,

nr.12;POPESCU, TITU, Un romanmonografic despre Bucovina,nr. 1-2; În versuri largi ºimaiestoase, nr.3; Jumãtãþile devieþi din comunism, nr.9;Treptele realitãþii ºi mitulsadovenian, nr.10-11;PORUMB, MARIUS, Emblemeale Clujului, între sacru ºiprofan, nr.10-11;PRESECAN, OANA, „Onoareade a fi respins”, nr. 1-2;Jurnalism polemic rafinat, nr.3;Confesiunea literarã a lui IonVianu, nr.4; Boierii lui NeaguDjuvara, nr.7; Când eram copil,visam sã devin carte, nr.8;Limbajul universal almelancoliei, nr.10-11;RADU, VASILE, „Firul vrãjit” dinstogul de fân, nr.12;RAÞIU, SIMINA, NormanManea ca proiecþie a sinelui,nr.1-2; Reprezentãriapocaliptice în postmodernism,nr.10-11;RÃU, AUREL, Din Germania înFranþa, la pas, noaptea, nr.1-2;Criza misticã, nr.4; LucianBlaga 50 (I), nr.5; Lucian Blaga50 (II), nr.6; Anotimpuri,castele, nr.10-11;REDNIC, SIMONA, Da, nr.6;RUJEA, VIOREL, Reacþiaantipozitivistã în opera lui MateiCaragiale, nr.9;RUNCAN, MIRUNA, Brandpentru Cluj?, nr.6; Interludiu:Noul spectator? Câteva ipoteze(I), nr.7; Interludiu: Noulspectator? Câteva ipoteze (II),nr.8;RUS, MIHAI, Magia firului,nr.12;SÃLÃGEAN, TUDOR,Identitatea „oraºului comoarã”,nr.6;SEMENESCU, MARA, HarryPotter ºi magia lecturilor dincopilãrie, nr.9; (In)certitudineaapocalipsei, nr.10-11;SIMINA, CODRUÞA,Apocalipsa veselã. Aproapeimposibilã, nr.10-11;SIMUÞ, ANDREI, Faza denormalizare, nr.3; Sfârºituripostmoderne, nr.10-11;SUCIU, ANTONELA Proza ºivarza à la Cluj, nr.1-2; O lumede hârtie, nr.3;STÃNIªOR, MIHAELA

62

GENÞIANA, Despre onto-poetica amãrãciunii, nr.4;ªTEFAN, OLGA, În poemlocuieºte o d(o)am(n)ã, nr.1-2;Narcoze, ciubuce, cafele, nr.4;Amintiri din epoca pereþilorsubþiri, nr.5; Mircea HoriaSimionescu. Ingeniosulparadoxal, nr.6;TÃUT, ANA-MARIA, Jaluzeledeschise, jaluzele închise, nr.4;TEOC, FLAVIA, Semne într-ocarte, nr.4;TEODORESCU, ADRIANA,LHC ºi apocalipsele dinimaginarul ºtiinþific, nr.10-11;TERIAN, ANDREI, Revizuiri ºicompensaþii, nr.3;TEUTIªAN, CÃLIN, Omul„multiplu”, nr. 1-2;TIHAN, TEODOR, Perpessiciusîntr-un inedit „pretextcehovian”, nr.4;TIMIª, ALEXANDRU, Regizoricontemporani – învinºi înrãzboiul tehnologiei, nr.1-2;TURCUª, CLAUDIU, Laturalungã a iniþierii, nr.1-2;ÞION, ADRIAN, Tipologiiobsedante în actualitateaprozei, nr.6; Melancolizãri ºidiatribe, nr.9;VAKULOVSKI, MIHAIL,Literatura românã dinBasarabia (2000+), nr.1-2;

CRONICÃ LITERARÃCESEREANU, RUXANDRA,Idei radioactive ºi controlcanonic periodic, nr.6;CUBLEªAN, VICTOR,Frumosul camion butaforic,nr.1-2; Droguri, ºmenuri ºi altebune intenþii, nr.3; Sprintul ºigâfâitul, nr.4; Motanul ºiromanul, nr.5; Lungmetrajulunui serial critic, nr.6; Ful devaleþi cu dame, nr.7; ZodiaVãrsãtorului, nr.8; Dragoste învremea imigrãrii, nr.9;Marioneta Trecutului, nr.10-11;Canibal, nr.12;GOLDIª, ALEX, Tales from thecrypt, nr.1-2; Doi pentru IonelTeodoreanu, nr.4; Un Creangãde cartier, nr.5; În faþa mãrii, lamarginea textului, nr.6;Literaturã ºi amnezie, nr.8;Poezia de senzaþie, nr.12;PECICAN, OVIDIU, ReþetarComplex, nr. 1-2; DestinulDiafanului, nr.3;

Neîndemânare, bolborosealã,poezie, nr.4; Locurile intacte,nr.5; Ragnarök, nr.6; SãrmanaDionisia, nr.7; Un ºantiernarativ exploziv revoluþionar,nr.8; Întregul ca parte, nr.9;Vremuri odi(o)seice, nr.10-11;Filosofie ºi latinitate, nr.12;SIMUÞ, ANDREI, În„matrioºka” ficþiunilor, nr.1-2;Un Kostas Venetis în infern,nr.3; Eseul ca formã deinterpretare totalã, nr.4;Comedia burlescã acomunismului, nr.9; Jurnalul caproiecþie literarã în postumitate,nr.12;URSA, MIHAELA, „Fratele tãueºti tu”, nr.7;

MINIATURI, SEMNALÃRI,RECENZIIALZATI, CESARE,Comuniunea tainicã, nr.9;BANCIU, MIHAI, CoroanelePinilor, nr.9;BÃRBIERU, BOGDAN, MãtuºaIulia ºi condeierul, nr.4;BORA, CÃLINA, Mãtuºa Iulia ºicondeierul, nr.4, nr.8, nr.9;Zicudul sau fugã de (dupã)poezie, nr.5; Lipsa de trãinicie apoeziei, nr.6; Stranioteka, nr.7;CERBU, ANDREEA, Aerianulurban ºi melancoliile sale, nr.6;CHINÞA, IMELDA, Recviem înnote distincte, nr.6;COQUIAUD, MAURICE,Plãcerea de a trãi misterul,nr.5;COLTEA, NORA, Întâlnirileinternaþionale Gellu Naum, nr.10-11;COROIAN, ANDREEA, Dincolode Barbaria; imagine creatoareºi arhetip, nr.1-2;CUBLEªAN, CONSTANTIN,Deºertul dintre douã respiraþii,nr.6;DIACONU, MARIA-MAGDALENA, Casa caremacinã oameni, nr.1-2;FAZAKAS, IUDITA, Dreptul lagraþie, nr.6;GEORGESCU, ALEXANDRA,Exil de zi ºi de noapte; cubisturiul în literaturã, nr.1-2;Embrionul Biu, nr.3;GHERAN, NICULAE, Chef àclef, nr.5; Luptând cu ochiiînchiºi, dar bãrbãteºti, nr.6;GOIA, VISTIAN, Gib I.

Mihãiescu, nr.1-2; O binevenitãbutelie de oxigen, nr.6; Popasîn lumea proºtilor, nr.10-11;IONESEI, ANA, Ipostazele unuiapocalips orfeic, nr.5; Coerenþaunui mit încarnat, nr.6;Rezistenþa prin închipuire, nr.7;Un septuor de tablouri literarepostmoderne; un elogiu albibliotecii borgesiene, nr.8;ITU, ILIE, Meditaþii despremedicinã, nr.3;LASCU, ADRIANA,Deºertãciune ºi ascezã, nr.10-11;LUPAN, ANAMARIA, Spiritulcritic la Liviu Petrescu, nr.3;MATUS, ADRIAN, Blues dinTimiºoara, nr.6; Gândurile unuiiubitor de Jazz de pe Bega,nr.8;MORARU, CRISTINA, Mizã ºiremizã în literatura universalã,nr.5; (A)sediul virtual alcotidianului, nr.6;ODÃGESCU, BOGDAN, Douã,trei puncte, nr.1-2;ORIAN, GEORGETA, Munteleºi piramida, nr.3;PETEAN, MIRCEA, IonZubaºcu – omul disponibil, nr.6;POANTÃ, PETRU, MirceaIorgulescu – in memoriam, nr.6;POPA, NICOLETA, Conºtiinþamemoriei prin cuvântul poetic,nr.6;PREVENDA, FLORICA, Timpulregãsit, nr.5;RÃDAC, IULIA, El nu e dinlumea aceasta, nr.5;SUCIU, ANTONELA, Zodiamanipulãrii, nr.1-2; De la fictivla real, nr.3;TEGLAª, CAMELIA, Plãcereaversului tradus, nr.10-11;TOANÃ, REBECA, Þinuturilesudului, þinuturile monotoniei,nr.5;ÞION, ADRIAN, Volutelememoriei afective, nr.1-2;Poezia unui ironist;adoraþie ºiglorificare, nr.10-11;

POEZIE ROMÂNEASCÃBÃNULESCU, DANIEL, La„barul rãnii mele”, nr.8;CESEREANU, RUXANDRA,Poemul Zan, nr.5;CIUMÃRNEANU, CARMEN, Osãptãmânã fãrã joi, nr.6;COANDE, NICOLAE, Cealegi?, nr.8;DIMA, SIMONA-GRAZIA,

63

Poeme, nr.1-2;DÃMÃCUª, IULIAN, Poezii,nr.1-2;GÂRBEA, HORIA, ArboreleZan, nr.5;ILINCA, CAROLINA, Poeme,nr.4;LUCACI, SORIN, Poeme, nr.6;LUPAªCU ANA-MARIA, Poem,nr.12;MOLDOVAN, VLAD, Poeme,nr.1-2;OLOGU, MIHAI IONUÞ,Poeme, nr.1-2;RÃU, AUREL, Douã poeme,nr.8;SÃUCA, DANIEL, Poeme, nr.6;ªERBAN, ROBERT, Creierul îþisare dintr-un loc în altul ca unCD, nr.8;

POEZIE STRÃINÃBERG, BENGT, Poem, nr.5;BERTOLUCCI, ATTILIO,Poeme (traducere de Ion Pop),nr.7;CARDARELLI, VICENZO,Poeme (traducere de Ion Pop)JARRY, ALFRED, Poeme(traducere de Aurel Rãu), nr.3;ROMBI, BRUNO, Versuri(traducere de ªtefan Damian),nr.3;ROSENFELD, BRAHA, Poeme(traducere de CarmenBorbély), nr.5;ROSENSTOCK, GABRIEL,Poeme (traducere de CarmenBorbély), nr.5;SIMÉNON, JEAN-PIERRE,Poeme (traducere de AurelRãu), nr.1-2;TRANSTRÖMER, TOMAS,Poeme (traducere de SandaTomescu Baciu), nr.10-11;VITALE, CARLOS, Versuri(traducere de Mircea Opriþã),nr.10-11;

PROZÃ ROMÂNEASCÃ,DRAMATURGIEADAMEªTEANU, GABRIELA,Moºtenirea fraþilor Branea,nr.5;BRAGA, CORIN, Luiza Textorisse dedubleazã, nr.12;BRANIªTE, LAVINIA, Osãptãmânã în prag, nr.12;CÂRNECI, MAGDA, Plafonulviu, nr.7;CÂRSTEAN, SVETLANA, ***,nr.4;

CO‘A, BOGDAN, Avem zecedegete pentru a atinge cerul,nr.12;DAMIAN, ªTEFAN, Un nor depulbere albastru, nr.1-2;DANILOV, NICHITA, Stradã,nr.6;GHEO, RADU PAVEL, Prostu’,nr.3;LÃZÃRESCU, FLORIN, Loculunde trag moldovenii, nr.3;LUCÃCEL, FLAVIUS,Trecãtoarea Pisicii, nr.7;MOLDOVAN, RAREª, La bãi,nr.12;POPESCU, SIMONA, Þãrile,nr.12;PORUMB, HOREA, Oameniprosperi, nr.1-2; În peºterã,nr.5;SANDU, ANA MARIA, Lajumãtatea drumului, nr.4;SCHIOP, ADRIAN,Medicamente, nr.12;SOCIU, DAN, …Capitolulobligatoriul cu amintiri dincomunism…, nr.7;TEODOROVICI, LUCIAN DAN,Spectacol de marionete, nr.3;ÞEPENEAG, DUMITRU, Incipit,nr.9;VAKULOVSKI, MIHAIL,Tovarãºi de camerã, nr.5;VAKULOVSKI, ALEXANDRU,Fotograful, nr.5; Foc labocanci!, nr.7;VIANU, ION, Casa Pedepselor,nr.4;VLAD, ALEXANDRU, O decizieoricum tardivã, nr.12;

PROZÃ STRÃINÃCRUZ, JULIO BAQUERO,Cãlãtoria unui nihilist, nr.3;

ANCHETE, MESE ROTUNDE,INTERVIURICESEREANU, RUXANDRA, Îndialog cu Norman Manea, nr. 1-2; În dialog cu Ion Vianu, nr.4;Dialog cu Svetlana Cârstean ºiAna Maria Sandu, nr.4; Dialogcu Gabriela Adameºteanu, nr.5;Interviu cu Alexandru ºi MihailVakulovski, nr.5; Dialog cuNichita Danilov, nr.6; Dialog cuMagda Cârneci, nr.7; În dialogcu Daniel Bãnulescu, NicolaeCoande ºi Robert ªerban, nr.8;Dialog cu Dumitru Þepeneag,nr.9; Dialog cu Adriana Babeþi,nr.10-11;

GHEO, RADU PAVEL, Lucrul lacare mã pricep cel mai bine,nr.3;LÃZÃRESCU, FLORIN,Povestaº, nr.3;TEODOROVICI, LUCIAN DAN,Nu mã agreseazã niciodatãfoaia albã, nr.3;

GRUPAJE, DOSAREAPOCALIPSEPOSTMODERNE, nr.10-11;BRAND DE CLUJ, nr.6 ºi nr.10-11;CIORAN, EMIL, nr.4;IVÃNESCU, MIRCEA, nr.3;LITERATURA FANTASY, nr.9;MANEA, NORMAN, nr.1-2;REVIZUIRI, nr.3;REVOLUÞIA PE ÎNÞELESULCOPIILOR, nr.7 ºi nr.8;

PAGINI DE JURNAL,MÃRTURII, CÃLÃTORIEBÃDESCU, HORIA, Lotrul,nr.6;BÃDIÞA, DUMITRU, Rãul nu aîncetat în ’89, nr.7;BRANIªTE, LAVINIA, Back tothe Revolution, nr.7;BURÞA-CERNAT, BIANCA, Înpreajma Revoluþiei, nr.8;CACOVEANU, VIOREL, Ladespãrþirea de Paul Everac,nr.10-11;CERNAT, PAUL, Simulatoare,nr.8;CESEREANU, RUXANDRA,Un submarin poetic ºi galben înþara sfântã, nr.5; Lisabona ºiPonte de Lima, o cãlãtoriefloralã, nr.12;CONTE, ROSA DEL, Oscrisoare ineditã, nr.9;DOHOTARU, ADRIAN,Scrisoare, nr.8;MANASIA, ªTEFAN, Ghidtehnic de trãit Revoluþia, nr.8;MANCIULEA, ªTEFAN,Fragmente inedite, nr. 1-2;MATEI, ALEXANDRU, M-amîndrãgostit datoritã revoluþiei?(Nu ºtiu, dar ar fi cool), nr.7;MUªA, VIVIANA, „Daþi drumulla televizor”, nr.8;NICOLAE, IOANA, Cu mâiniledeja lipite, nr.1-2;POPESCU, TITU, Impresiiportugheze, nr.12;POTCOAVÃ, ALEXANDRU,Cum mi-am petrecut sfârºitulcomunismului, începutul

64

democraþiei ºi scurta libertatedintre ele, nr.7;RAÞIU, EMIL, Pe colina Celio,nr.5;RÃSUCEANU, ANDREEA,Crãciunul când moºul a venitde douã ori, nr.8;SÂRBU, I.D:, 7 scrisori acasã,nr.12;SUMAN, EUGEN, Zvonuri,nr.7;VICA, CONSTANTIN, Untitled6, nr.8;

CRONICÃ DE TEATRU, FILMªI MUZICÃISTUDOR, ALEXANDRU,Caligula, nr.5;MIHAIU, VIRGIL, LucienMalson condensând istoriaJazzului I, nr.3; Lucien Malsoncondensând istoria Jazzului II,nr.4; Malson condensândistoria Jazzului III, nr.5; LucienMalson condensând istoriaJazzului (IV), nr.6; (Re)întâlniri

muntenegrene aureolate dejazz (I), nr.7; (Re)întâlnirimuntenegrene aureolate dejazz (II), nr.8; Covârºitoare forþãexpresivã: Tuba Project, nr.9;Blândul parcurs al mareluiBoško Petrovic, nr.10-11; Al 10-lea Jazz Fest de la Chiºinãu,nr.12;POP-CURªEU, IOAN, ComedyCluj, 2011, nr.10-11; LiviuCiulei, între varietate ºi unitate,nr.12;POP-CURªEU, ªTEFANA, LaThéâtre de la Ville, „Rinocerii”umplu sala (I), nr.7; La Théâtrede la Ville, „Rinocerii” umplusala (II), nr.8; De la alergãtor laalegãtor, nr.10-11;

CRONICÃ PLASTICÃRUS, ALEXANDRA, Un mareartist - Florin Maxa, nr.6; Magiafirului, nr.12HOLDERNESS, CHRISTINER.„Urme pe apã”, nr.7;

RADU, VASILE, Homo viator,nr.8;

CARICATURÃ, COLAJEBARBU, ION, Cãrþi poºtale,nr.7;CIK, DAMIAN, nr.6;CRÃIÞÃ-MÂNDRÃ, VASILE,nr.3;IONIÞÃ, NICOLAE, nr.9;PÎNZARU, MIHAI, PIM, nr.12;TURCULEÞ, SILVIU, nr.5;

ILUSTRAÞIILE NUMERELORDUMITRESCU, DORA, nr.3;JARGUSZ, PIOTR, nr.8;MAXA, FLORIN, nr.6;MIHÃIESCU, VINTILÃ, nr.1-2;PINTILIE, SILVIA, nr.4;POPESCU, ANGELA, nr.12;PRESECAN, CLAUDIU, nr.7;PREVENDA, FLORICA, nr.5;RAFAN-SZEKELY, LUCIAN,nr.10-11;SOCACIU, ªTEFAN, nr.9;VASILENDIUC, SERGE, nr.8;

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România

Documents

Transcript of revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România