PAGINA 2

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

EVENIMENT

În preambul, pe prima paginã, nesemnat, nedatat, scris demânã de un pictor –decorator, se aflã urmãtoarele rânduri cusimþire:

„Apreciem orientarea umanistã a creaþiilor Societãþii ca ºieforturile lor menite sã confere o þinutã artisticã superioarãcãrþilor pe care le vizeazã aºezate cu îndreptãþire între valorilenaþionale.”

Pe urmãtoarea paginã, semnat, datat 12 mai 1984, ValeriuAnania cu urmãtorul text, uºor de descifrat:

„Tatãl meu a fost omul unei singure cãrþi: «Povesteavorbei», în paginile cãreia mi s-a limpezit copilãria.

Trãiesc emoþia reîntâlnirii mele cu Anton Pann, subadãpostul Societãþii vâlcene care-i poartã numele ºi semândreºte cu luminosul sãu patronaj. E o întâlnire cu propriilemele rãdãcini.” Sub semnãturã , Domnia Sa, adaugã ºi calitateade „ membru al Societãþii literare Anton Pann”.

Fenia Driva,Cãlimãneºti ºi oameni ai sãi, Editura Offsetcolor,Râmnicu Vâlcea, 2006Un dicþionar cu personalitãþi deseamã ale culturii ºi arteiromâneºti din vatra strãveche aCãlimãneºtiului.Autoarea ne oferã date ineditedespre viaþa, opera, creaþiaacestor fãurari de frumuseþispirituale.Tiberiu Zamfir,Vânãtorul de vise,Editura Offsetcolor,Râmnicu Vâlcea, 2006Reuºita antologie de versuri ceconsemneazã debutul editorial alinformaticianului ºi profesoruluidin Cãlimãneºti, constituie unremarcabil demers poetic.Nicolae P.Leonãchescu,Inginerul Petrache Poenaru,Editura Agir, Bucureºti, 2006Este prezentatã viaþa ºi operamarelui om al ºcolii ºi ºtiinþeiromâneºti, nãscut la Beneºti-Vâlcea, organizatorulînvãþãmântului din ÞaraRomâneascã, înventator,(descoperitorul stiloului), autor de manuale ºi cãrþiºtiinþifice.Cãlin Matei,106-2006, 1900 de anide la moartea eroicãa regelui Decebal,Editura Offsetcolor,Râmnicu Vâlcea, 2006O carte despre înaintaºii noºtridaci ºi eroismul suprem al regeluiDecebal.Corneliu Tamaº,A treia revoluþie româneascã.Câteva zile din decembrie 1989 înjudeþul Vâlcea,Editura Conphys,Râmnicu Vâlcea, 2006Cunoscutul istoric aducecontribuþii însemnate, inedite lacunoaºterea ºi desfãºurareaevenimentelor din decembrie1989, în judeþul Vâlcea.Dorin Teodorescu,Determinator de carte vecheromâneascã (1701-1830),Editura Fundaþiei „Universitateapentru toþi”, Slatina, 2006Contribuþii însemnate laistoriacãrþii româneºti, cu referirideosebite la apariþiile editoriale

VITRINA CU CÃRÞIale Râmnicului.Ion Tãrtãreanu,Suflet ºi gând ,Editura Offsetcolor, Râmnicu Vâlcea, 2006Autorul (nãscut la Vaideeni) aduce în prim planînþelepciunea, cugetarea, slovele celebrece s-auîngemãnat în conºtiinþa locuitorilor satului sau de peValea Luncavãþului.George Achim,Feþele ruºinii,Editura Offsetcolor,Râmnicu Vâlcea, 2006Prozã satiricã scrisã „a laCaragiale”, cu spirit tãios, acidã,sarcasticã.Mihai Sporiº, Nicolae Sporiº,Spiritul civic. Stare de fapt ºideziderat, cartea a IV-a aSpiritului civic, adevãrat manual decivilizaþie ne invitã la normalitateºi firesc.Costea Marinoiu,Civilizaþia sãrii.Copãcel la 510 ani,Editura Offsetcolor,Râmnicu- Vâlcea, 2006Carte de reportaje ºi istorie, deamintiri ale autorului scrise cuprilejul împlinirii a 510 ani deatestare documentarã a satuluiCopãcel.Alexandra PleºaCreþan, Copil atemporal,Editura Offsetcolor, Râmnicu -Vâlcea, 2006Carte de debut a elevei AlexandraPleºa Creþan. Volumul de versurianunþã un mare poet.Mihai Sporiº,Omul iubit,Editura Adrianso,Râmnicu Vâlcea, 2006O carte de eseuri. Autorulvorbeºte despre scriitori, poeþi,artiºti ieºiþi în cale. Este genulliterar în care Mihai Sporiº semiºcã foarte bine.Ioan Mihalcea,Operaþiile militare dinPrimul Rãzboi Mondial dusepe teritoriul României înperioana 1916-1918,Editura Marineasa,Timiºoara, 2006Generalul Ioan Mihalcea,(trecut între timp în lumeacelor drepþi), reuºeºte sã prezinte secvenþe emoþionantedin lupte duse de armata românã pentru apãrarea glieistrãbune, respectându-se astfel jurãmântul rostit peînãlþimile Oituzului: ,,Pe aici nu se trece!”

CARTEA DE ONOARE A SOCIETÃÞIIUrmeazã pe aceeaºi paginã , George Anca: „Anton Pann

în India- vezi „Latinitas” nr.5 , primul capitol din cartea luiConstantin Mateescu, de eseisticã literarã tradus din românãîn hindi ºi editat, de la vâlcean la vâlcean , la Anton Pann –societate literarãinternaþional vâlceanã , interferatã cu «In-ternational Academy Mihai Eminescu» deocamdatã, din In-dia.”

În urmãtoarea paginã , P.S. Gherasim – EpiscopulRâmnicului ºi Argeºului semneazã, la 20 februarie 1987,textul acesta: „Cu aleasã bucurie am participat pentru primadatã , la reuniunea literarã a Cenaclului «Anton Pann», însoþitde fratele întru arhierie P.S. Calinic. Întâlnira cu maestrul DinuSãraru, cu oamenii de condei ºi publicul din MunicipiulRâmnicu- Vâlcea m-a fãcut sã retrãiesc momente din celecitite din vremea „Junimii” . Fireºte, a fost ca Dinu Sãraru sãfie viaþa acestei seri, cãruia eu ºi tot publicul îi rãmânem

recunoscãtori pentru francheþea cu care a discutat despreliteratura contemporanã.

Cu recunoºtinþã ºi felicitãri pentru ostenitorii vâlcenidin Societatea literarã”Anton Pann”.

Lucian Zati semneazã pe aceeaºi paginã:” Profesia mi-a dat prilejul sã cutreier þara în lung ºi-n larg ºi-n toateanotimpurile. Nicicând n-am întâlnit oameni mai minunaþiºi mai ziditori de spiritualitate ca în Vâlcea. Dovadã esteSocietatea «Anton Pann» care poate constitui un exemplupentru toate judeþele. Tocmai de aceea , mã simt fericit cãsunt vâlcean ºi cã fac parte din aceastã societate”.

În 7 aprilie 1987, pe o paginã întreagã, un minunat catren:„La gândul cel înalt cu herb antonpannesc/ Vin sã mã-’mpãrtãºesc învãluit în veac/diac ºi protopsalt/Eu, PaulEverac.

Prozatoarea Alexandra Stãnescu semneazã în textul

George Achim,Vãmile sufletului,Editura Offsetcolor,Râmnicu Vâlcea, 2006Cartea de prozã a scriitoruluiGeorge Achim redã frânturi,gânduri, trãiri emoþionanteale autorului în acest evagitat.Teodora Albu,Emil IstocescuMarin Sorescu –La Lilieci. Exegezã.Deschidere hermeneuticã,Editura Scrisul Românesc,Craiova, 2006O exegezã asupravaloroasei lucrãri (epopee) La Lilieci (vol I-VI: 1973-1998) a marelui scriitor Marin Sorescu.Ilarie Hinoveanu,Marin Sorescu triumfãtor la judecata de apoi, vol. II,Editura Alma,Craiova, 2006Cel de-al II-lea volum dememorialisticã al poetuluiIlarie Hinoveanu dedicatãlui Marin Sorescu seopreºte asupra prezenþeiscriitorului oltean pemeleaguri vâlcene.Bianca Predescu, Ion D.Ciucã, Domnica Ciucã,Ion M. Ciucã,Aspecte privind viaþaeconomicã , specialã ºipoliticã a judeþului Vâlcea în perioada 1918-1940,Editura Kitcom,Drãgãºani, 2006O sintezã antologicã a vieþiisocial - politice în care suntaduºi la luminã protogoniºtiiscenei vâlcene: AntonAlexandrescu, N. Budurescu,C. Danielescu, Al.Dumitrescu- Colteºti, VicãGeorgescu, Teodor Geantã,Ion Marina, M. Roºianu,Constantin (Dinu) Simian, I.G. Duca etcDumitru Bondoc,Alexandru Bãlintescu,Artizanul Muzeului de Artãdin Costeºti - VâlceaEditura Offsetcolor,Râmnicu Vâlcea, 2006Autorul ne readuce în actualitate o istorie a muzeului deartã din Costeºti, creat de Alexandru Bãlintescu.Candiana I. Vâlcu, Gheorghe Tomescu, Comuna Muereasca,Editura Offsetcolor, Râmnicu Vâlcea, 2006Sunt prezentate secvenþe din viaþa aºezãrii Muereasca cuobiectivul sãu principal: Mãnãstirea Frãsânei - ctitoria Sf.Calinic, episcopul Râmnicului.

• Costea MARINOIU

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

PAGINA 3

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

CULTURALPianiºtii italieni Luciano Lanfranchi ºi Umberto

Battegazzore au susþinut, în 12 martie 2007, unamplu concert la Filarmonica municipalã.

Au fost programate urmãtoarele lucrãri: DanVoiculescu - Suitã din Codex Caioni, W. A. Mozart- Concertul pentru pian ºi orchestrã KV 466 în reminor, Dan Dediu - “Haydn Capriccio”, R.Addinsell - “Warsaw Concerto”.

Florin Totan a dirijat orchestra simfonicã,acompaniind lucrãrile menþionate mai sus.

Subliniam, într-un articol precedent, cã voi facecâteva precizãri în legãturã cu prezenþa la RâmnicuVâlcea, de-a lungul timpului, a lui LucianoLanfranchi ºi a compatriotului sãu UmbertoBattegazzore ...Iatã, o fac acum.

De fapt am rãspuns invitaþiei doamnei profesorDoina Olteþeanu ºi am vizitat Liceul de Artã undem-am revãzut cu tineri interpreþi, de la clasa depian, ºi care erau angrenaþi într-o acþiune extrem delãudabilã, din partea conducerii acestui liceu - aceeade a crea pentru ei o scurtã sesiune de pregãtire subîndrumarea celor doi protagoniºti, pianiºtii italieni.

Am aflat cã timp de o sãptãmânã copiii auexersat cu italienii Luciano Lanfranchi ºiUmberto Battegazzore...”7ore dimineaþa (nespunea Doina Olteþeanu) copiii studiazã subîndrumarea maeºtrilor, iar dupãamiaza, domniilelor, se pregãtesc cu Filarmonica pentru concertulde luni ...Iatã, acum se aflã în exerciþiul studiuluielevul Cãtãlin Drãghici, cu maestrul Lanfranchi,urmeazã apoi Ana Maria (Sandra) Vãduva (cea carea evoluat în Concertul nr.2 pentru pian ºi orchestrãde Beethoven, lunea trecutã - înainte de 12 martie- n.n.) cu maestrul Umberto Battegazzore. DomnulBattegazzore este ºi directorul Concursului de laTortona, din Italia, de unde 10 copii, de-ai noºtri, s-au întors, recent, cu tot atâtea premii...”

...Da, mã gândesc ºi eu, la ce diferenþã decomunicare s-a ajuns astãzi; prin 1961,62 dãdeamun concert, de închidere de an, pe scena PalatuluiCulturii, ca violoncelist al clasei lui Leca Morariu,nu luam nici o diplomã, mai câºtigam un concursde atletism pe stadionul municipal ºi primeam unmaieu roºu de campion orãºenesc (!), mai jucam ºiîn câte o piesã de teatru... Astãzi datoritã unui dia-log purtat între oameni inteligenþi, copii merg înItalia sã concureze, vin aici maeºtrii italieni sã-iinstruiascã!

LUCIANO LANFRANCHI,LA RÂMNICU VÂLCEA!

Cum aminteam altãdatã, Luciano Lanfranchi esteun adevãrat mecena pentru copiii din Râmnic,probabil nu numai pentru ei. În 1990 a venit în oraºulnostru pentru constituirea unui centru muzical destudii internaþionale (nici vorbã cã n-am fi fost atunciîn Europa, din moment ce nu-i spuneam de studiieuropene...).

Aºa ne-am gândit atunci, imediat dupã pedepsireadespotului acestei naþiuni, cã era normal sã luãmvilele construite pentru protocolul ºi anturajului sãu

CULTURALE «ANTON PANN»

Florin Totan, Luciano Lanfranchi,Umberto Battegazzore au cucerit Râmnicul!

urmãtor, în 20 aprilie 1987: ”Doresc acestui lãcaº al culturiiîncã trei sute de ani de viaþã- cel puþin. ªi seri ca aceea de astãsearã sã fie nenumãrabile ca nisipul deºertului. Cãci dulceaþade pe dealuri a trecut în sufletele oamenilor, astfel nu se explicãsemnele de bucurie cu care-ºi întâmpinã oaspeþii. Cãci, dinpãcate, sunt doar oaspete în locul acesta în care mi-am petrecutbucuriile ºi necazurile ºi, în care, revin iarãºi ºi iarãºi,inventându-mi prilejuri.”

Elisaveta Novac, în data de 30 mai 1987: „Întru tradiþiarostirii verbului poetic «De la lume adunate ºi la lume iarãºidate», fãgãduiesc Societãþii literare „Anton Pann” sã mã adunlângã cuvântul drept al rostirii sufletului bun ºi frumos alomului cu flexiunile ºi inflexiunile lui limpezi ori tulburi.”

Delegaþia coreeanã care a vizitat sediul Sicietãþii în ziuade 10 septembrie 1987, ne lasã ºi în caligrame ºi în traducereurarea de „Mult succes în activitate Societãþii de scriitori care

poartã numele renumitului revoluþionar ºi scriitor al RomânieiAnton Pann.”

În 2 octombrie 1987, Ion Zamfirescu, semnând cu titlulmodest de „profesor la Universitatea din Bucureºti”, ne lasãmãrturia sa: ”Acest cadru de efervescenþã ºi de creaþiemodernã, acest colþ cu parfum de epocã, cu putereevocatoare, îmi spune cã între tradiþie ºi modernitateexistã simbiozã spiritualã. Anton Pann nu a fostnumai un poet; a fost ºi o exponenþã de umor, deîn þ e l epc iune , de f an t ez i e , de sp i r i t ua l i t a t eromâneascã.

Clipele petrecute în aceastã incintã îmi sporescbucuria cã m-am nãscut ºi trãiesc în aceastã þarã.”

Trecem la o paginã foarte importantã a acesteiCã r þ i de onoa re , î n ca r e gãs im semnã tu r i l eurmãtorilor: Marin Sorescu, 13 iulie 1988, Nicolae

Prelipceanu, Constantin Þoiu, Mircea Nedelciu,Mircea Tomuº, Dan Laurenþiu, Traian T. Coºovei.

De la ultima însemnare, din 1988 ºi pânã astãzi,23 februarie 2007,”trecut-au anii...”

Umblând cu grijã prin unele arhive, am scos dinrafturi colbuite aceastã Carte a alcãtuirii ºi ampredat-o destinatarului, domnului Costea Marinoiu-cel care mi-a îngãduit sã însemnez, cu pana, opaginã, pentru un nou început.

Cinstire vouã, cititori de semnãturi de autoritrecuþi prin vreme!

„Cetatea are umbra lungã,Des cercetatã de poeþi-Furaþi, adesea, de-o nãlucãCe se-nfãºoarã în pereþi...Ca între mantii de cãlugãriCe trec prin ochiul meu livid-Vor sta poeþii-n echilibruCu emisferele de vid...”Semnat ºi în Carte, semnat ºi aici,

• Felix SIMA

ºi sã le dãruim tinerilor învãþãcei de la noi ºi dinlumea întreagã, pãrinþilor ºi învãþãtorilor lor, ceiprea oropsiþi de muncã, de perversã corvoadã.

Atunci, câteva tinere speranþe - de aici, s-auafirmat ºi desãvârºit la ºcoala lui Lanfranchi, înItalia...

În câteva luni, Centrul Internaþional (iniþiatde Dorel Constantinescu-fost director al Centruluide Calcul Valcea, Toni ªerbãnescu ºi ModestCichirdan - în acel moment, fosta Vilã de Proto-col din livada Cetãþuii, unde ºi subsemnatul,atunci, am organizat prima expoziþie personalãde sculpturã) s-a desfiinþat, vila fiind redatãProtocolului de Stat.

Lanfranchi, recunoscãtor acelei idei bra-vissime, a continuat sã vinã în România, sã deaconcerte, sã selecþioneze tineri pentruperfecþionare în Italia.

Ideea italianã, variantã optimã aleasã de viaþã,pe care am mers noi, atunci, iatã cã a prinsînsemnate rãdãcini, astãzi, înregistrându-se ocolaborare fãrã precedent cu naþiunea italianã,aºa cum nu s-a mai colaborat cu nici o altã naþie.

De recunoscut cã ideea din 1990, de laRâmnic, a fost fructificatã, pentru Bacãu, de ceide la Filarmonica din localitate, condusã de OvidiuBãlan (trebuie sã amintim, cel care a venit laRâmnic ºi a creat formidabila lucrare vocalsimfonicã “Carmina Burana”, de Carl Orff).

Râmnic 1990, Craiova, Italia, Râmnic, Bacãu,poate ºi Botoºani, de ce nu Leca Morariu ºi TeodorGeantã, sunt axele dezvoltãrii ºi internaþionalizãriivieþii muzicale vâlcene, pe care odatã ºi odatã vatrebui sã le recunoaºtem ca atare ºi nu conformsãrãciei gândirii imediat post revoluþionare...

FLORIN TOTAN, LUCIANOLANFRANCHI ªI UMBERTO

BATTEGAZZOREAU CUCERIT PUBLICUL!

Florin Totan, reprezentant de forþã al ºcoliiactuale de dirijat româneºti, având ºi avantajulunei instruiri fãcute cu marele SergiuCelibidache, în seara de luni, din sãptãmânatrecutã, a condus o orchestrã maturã ºi care a

executat aproape tot ce a vrut rafinatul ºefde orchestrã. Am remarcat lipsapodiumului de dirijat, lucru care,avantajeazã gestica specificã acestuidirijor, sentimentalã ºi foarte sugestivã.

“Codex Caioni”, de Dan Voiculescu,este o lucrare ce aminteºte de începuturilesavante ale muzicii româneºti transilvaneºi care transpare pânã în zilele noastre înalurã înalt intelectualã, ne aminteºte detonalitatea cadrilicã de sorginte centraleuropeanã. Despre aceastã lucrare am scrisceva mai mult, cu câteva zile înainte, atuncicând anunþam concertul despre carevorbim...

Am aºteptat cu emoþie Concertul deMozart, pentru pian ºi orchestrã, în re minorKV 466, interpretat de Luciano Lanfranchi,pianistul orb, o lucrare care deschide caleaconcertului instrumental modern, care prefi-gureazã muzica lui Beethoven, orchestra,jucând un rol tot atât de important cât ºi alinstrumentului solist...

Interesantã înþelegerea, aproape telepaticã,dintre dirijor ºi pianist, eliminarea totalã adesincronizãrilor inevitabile diferitelor intrãrisimultane, aparþinând orchestrei ºi solistului,mai ales cã ele au fost date de gestul vizual aldirectorului de orchestrã, o parte din ele fiindpentru gestul sonor al pianistului (orb)!

ªtiam faptul cã Lanfranchi cunoºtea foartebine partitura acestui concert, fiindu-mi însãteamã de imprevizibilul provocat de aceastãlipsã de vãz.

Participarea sufleteascã al lui Lanfranchi,cumulatã cu respectul ºi atenþia acordate deacompaniatori, au dus la rezultatul de excepþieînregistrat luni searã, un succes atribuit arteireale a interpretãrii concertistice. Au dus la osavantã armonie rezultatã din împletirea celordouã subsisteme, solist ºi orchestrã, pianistul,alternând extrem de mlãdios între acorduriledure ºi de extremã frecvenþã ºi cele de sublimãºi delicatã forþã sentimentalã - aproape de liricapoeticã.

Solist ºi dirijor au reuºit sã realizezeîmpreunã, unul fãrã sã vadã, dar sã simtã cuspiritul, un joc de scenã rar întâlnit în careexpresia gestului fizic a fost foarte aproape deexpresia esteicã - intrinsecã expozeuluimuzical...

Câtã ºtiinþã ºi spirit, talent ºi mãestrie, câtãsupleþe a cugetului în discursul despre artasunetului, au demonstrat, în acest concert deMozart, marele Mozart, cei trei protagoniºti -solist, orchestrã ºi dirijor.

Dupã “Haydn Capriccio” de Dan Dediu,lucrare care mi-a amintit de muzica lui MarianDidu, muzicianul craiovean nu de mult plecatdintre noi, pe scena Filarmonicii a explodatmuzica lui Richard Addinsell (1904-1977), în

concertul programatic “Warshaw Concerto”,pentru pian ºi orchestrã - la pian, evoluândUmberto Battegazzore.

Tânãrul italian, pianist experimentat,teoretician - scriitor, director artistic ºi fondatoral Concursului Internaþional de Canto “LuigiaStramesi”, unde are ºi o secþiune pentru pian lacare este preºedintele juriului, dar ºi Director alConcursului de la Tortona, a excelat în aceastãlucrare, amplã, de Addinsell, pentru ca maiapoi, în bisul acordat sã smulgã ropote deaplauze, strigãte de bucurie, din parteamelomanilor din sala de concert!

Maniera interpretativã a partiturii pentrupian, “Warshaw Concerto”, ca ºi muzica dealtfel, a trimis spectatorul cu gândul la marileplatori de filmare ale lumii, înspre asemãnareacu muzica din filmul “Adio domnule Chips!”sau cu cea din “Lupii mãrilor”...pe care totAddinsell le-a creat.

Muzica sa, tonalã, de anvergurã ºi cu prizãla public, este asociatã în apariþiile discograficecu lucrãri de Rahmaninov, ªostacovici,Scriabin...

Concertul din seara muzicalã vâlceanã, deAddinsell, mai este interpretat pe scenele lumiide soliºti precum Patrik Jablonski, VladimirAshkenaz sau Aldin Lefevre...

Umberto Battegazzore, sensibil, dar ºicapabil de o forþã teribilã, a nuanþat întretonalitatea de anvergurã clasicã ºi ceapostromanticã modernã, între gestul de scenã,sonor, pentru simþire proprie, dar ºi pentruextazierea publicului...

Trebuie remarcatã, întratâta conotaþieþintând în modernitate, þinuta sa clasicã, sobrã,care a dat greutate intelectual rasatã inter-pretãrii...

În bisul cu generozitate acordat, frecvenþaºi înãlþimea gestului aplicate claviaturii,aproape nemaivãzute, au produs o imaginehiperbolizantã interpretului, în sens calitativ,una care va rãmâne multã vreme în memoriamelomanului....

• Simion PETRE

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Florin Totan ºi Luciano Lanfranchi

Umberto Battegazzore

PAGINA 4

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

EVENIMENTUL ANULUI„Unitate în diversitate”De la unu ianuarie 2007 suntem în Uniunea Europei

• Mihai SPORIªO uniune este

rezultatul unei unificãrifãcutã cu forþaînþelepciunii sau abraþelor. Poate fi rezultatulunor rãzboaie sau al unorînþelegeri consimþite. S-aucunoscut în istorieunificãri cu sabia dar ºi caurmare a unorreferendumuri, adunãripopulare (naþionale,regionale etc) unele caprocese naturale, altele,

folosind masca unor proceduri „democratice”, cu imboldulunei forþe de intimidare prin preajmã. Vezi referendumurilemãsluite sau cele cu o armatã de ocupaþie garantã, cum s-aîntâmplat nu demult în Transnistria. Sunt consultãri ºi pentruruperea unor foste uniuni. Avem exemplul cu Muntenegru ºinu de mult al Cehiei ºi Slovaciei.

Uniunea este ceva ce capãtã un contur unic. ªi... saculpoate fi un contur, forþat, pentru cartofii obligaþi sã stea...împreunã. Grãunþele sau nucile dintr-un sac trãiesc, latent, înproprie coajã fãrã a datora ceva, pentru aceasta, sacului. Fiecarenucã îºi trãieºte propria individualitate, fãrã a datora vecineisale din sacul cel mare, propria existenþã, ca o stare de latenþã,trecãtoare, aºa ca o tranziþie fãrã de sfârºit. Pentru a conta înviaþã, dincolo de latenþã, grãunþa trebuie sã scape de asuprireasacului, mai apoi sã-ºi spargã propria coajã, ca primã mãrginireºi sã devinã lan, pãdure, unde cu adevãrat, natural va trãiînflorirea ºi rodirea. În aceastã nouã stare nucile depind delegãtura copacului, a ramurilor, cum viaþa grãunþelor vadepinde de spicul tuturor, din lanul cel mare. Aici situaþia esteschimbatã. Este nevoie de traiul de-a împreunã hrãnit de-o sevãcomunã, dintr-o rãdãcinã comunã ºi un soare unic. Dar sporulde viaþã este dat de comuniune ºi potrivirea interesului general:continuitatea vieþii prin toate stãrile... Uniunea are sens înstarea de viaþã ºi nu este de dorit în starea de somn, în careputem visa, face proiecte, sau putem avea coºmaruri. Uniuneaeste vie numai în stare de exerciþiu. Dar atenþie ! Starea de viaþãeste cu dureri ºi bucurii dupã cum... acþionãm !

Sã privim spre fosta Uniune Sovieticã ! Un model de„uniune” amendat de istorie ºi sã vedem de ce nu a rezistat !Uniunea Sovieticã, experiment utopic, întronat printr-orevoluþie sângeroasã de viziunea internaþionalistã a unui evreucelebru: Lenin, a devenit un imperiu printr-o operaþie în careculturi, confesiuni religioase au fost abolite iar identitateapopoarelor topitã în omul nou sovietic. Liantul unor sacralitãþiºi al valorilor naþionale trebuia substituit de noul Dumnezeu,demiurgul proletar. Leviatanul roºu, prin aparatul depropagandã, trebuia sã ia locul lui Dumnezeu. Nu se insinuasecuvântul „partid”, cu atributul unicitãþii, în faþa schimonositã a„culturii” de propagandã ? Sã vedem ce spunea un poet românde „succes” din acea perioadã: „partidul e-n toate, ºi-n cele cesunt, ºi-n cele ce mâine vor râde la soare...” ªi s-a clãditimperiul roºu de la Pacific la Carpaþi ºi de la Oceanul Articpânã-n Marea Neagrã ºi Caucaz. Depãrtãrile nu au putut înghiþispiritul naþional. Schimbarea destinaþilor lãcaºelor de cult, nuau putut aboli pe Dumnezeu sau pe Alah. Limbile autohtone,dublate de oficiala limbã rusã, n-au putut opri mamele sãalãpteze... glasul maternitãþii. La sorocul plictisului, sau laacela al trezirii din utopie, când adevãrul s-a detaºat deminciunã, atunci când trîmbiþa roºie a rãguºit, legãturile defalsã unitate s-au rupt (unii au fãcut-o ºi pe la noi prin ruperea...carnetului roºu de partid, ca ºi când gestul simbolic puteaºterge totul !) ºi au apãrut în coaja proprie, destul de zgâriatã,state cu însemne tradiþionale, cu limbile lor, cu credinþele lor ºicu valorile culturale proprii, pãstrate ca de vreme rea în locuritainice.

Care ar fi diferenþele între experimentul cu clasarobotitoare, unitã pentru roboatã, într-un comunism etichetatde istorie ca utopic, cel ce a produs brandul de „om nou” –„cetãþean sovietic” ºi Uniunea Europeanã, cea albastrã, care nepropune statutul de „cetãþean european” ºi libertateapreumblãrii cãtre Atlantic în cãutarea unor locuri de muncã ?Nu cumva modelul muncii, obligatorie, prin toþi proletariiobligaþi sã munceascã, este înlocuit de o productivitate amuncii superioarã, prin mai puþini ºi cu o tehnologie maiperformantã pe aceleaºi pieþe ? Nu cumva deschiderea pieþei,

ca o cutie a Pandorei va înfometa mai mulþi ºi va mulþumi pefoarte, foarte puþinii strângãtori de munþi de bani ? Nu cumva dinaceastã perspectivã transformarea roºului în albastru este ochestiune temporarã, de plictisealã ? Credem cã nu, dacãUniunea Europeanã îºi propune ºi celelalte dimensiuni necesareîmplinirii sale: politico – socialã coerentã ºi cultural – spiritualãrecuperatoare !

Uniunea Europeanã s-a constituit din necesitateaconºtientizatã, aceea a dobândirii unei puteri economice, într-ocompetiþie acerbã pe piaþa liberã a societãþii capitaliste. Apoi,dupã Maastricht din 1993 ºi-a adoptat scopul uniunii politice,cu o putere politicã credibilã într-o lume globalã, pentru ca acumsã cheme ca liant puterea unificatoare a culturii ºi spiritualitãþii.Se poate spune însã cã în acest proces complex, în plinãdesfãºurare, sunt multe lucruri de clarificat. Între puterile definite,însã vag separate, cu o constituþie încã neadoptatã, trebuie fãcutãdistincþia ºi arãtatã modalitatea conlucrãrii lor în folosulcomunitãþii europene ºi a tuturor cetãþenilor ei.

Procesul de constituire, început din 1950, este lent, precaut ºiîn plinã evoluþie. Asocierea liberã într-o voinþã a popoarelor careaderã ºi voinþa popoarelor prezente prin statele lor în UniuneaEuropeanã se bazeazã pe reguli, condiþii, restricþii unanimacceptate. Amintim aici condiþia de acceptanþã în Uniune,pentru un stat ce aderã, de a ºi rezolva apriori toate tensiunile ºiadversitãþile cu vecinii, respectiv þãrile membre în Uniune, ca peo garanþie de pace. Uniunea Europeanã recunoaºte explicit –prin acceptarea diversitãþii – puterea culturalã a fiecãrui statmembru, în care expresia limbii vorbite ºi a confesiuniireligioase sunt respectate.

Din punct de vedere economic, Uniunea Europeanã, aratã cãun club select cu o economie de piaþã puternicã. Concurenþa încompetiþia globalã, îi asigurã acces facil pe marea piaþã aplanetei. Eficienþa proceselor economice ºi valorificareaproducþiei asigurã un trai cu standard de viaþã materialã ridicat,în majoritatea statelor componente. Se cautã în continuareformula de dezvoltare, în consensul tãþilor membre ºi în curs deaderare pentru a obþine soluþia optimã. „Masa criticã” pentru unanume stadiu al competiþiei globale, într-o dinamicã anume, arenevoie de permanente ajustãri, de noi surse de energii. LãrgireaUniunii este un proces controlat cu rigoare. Se remarcã o notãdominantã a economicului în perspectivã mondialã, ca un excesce poate avea efecte perverse. Forþarea modelului economic ºiimpunerea unor reguli, uneori rigide, chiar dacã pentru succesulansamblului (când pe ansamblu nu toþi trãiesc la fel !) poate rupeun liant regional sau local. Nu vedem cum un meºteºugtradiþional sau chiar economia de „casã”, de subzistenþã, de micã„productivitate economicã” poate rezista pe piaþã. Piaþa ca unfetiº al schimbului de produse. Nu cumva aici „separaþiaputerilor” nu mai acþioneazã ? Nu cumva anumite meºteºuguri ºipractici existenþiale, aproape rituale, nu aparþin unui alt sistemde valori ? Nu cumva munca cu rol de terapie socialã, ca remediuºi ca mijloc de a întreþine altfel viaþa, nu neapãrat consumist, estecondamnatã ? Nu apare aici o contradicþie între cultural –necesar existenþei – ºi economic ? evident necesar ! Apoi, nucumva ideea cã trebuie sã iei totul din piaþã, prin intermediarulban, este o corvoadã în plus pentru cel ce poate sã-ºi ia dingrãdina proprie ? Nu cumva se intrã, nu cu tancul, ci cubuldozerul în intimitatea unor structuri social – culturalemultiseculare ºi aceastã desrãdãcinare sã semene cu utopia roºieºi sã aibe peste timp aceiaºi reacþie de respingere ? Nu cumvalibertatea de miºcare este, sau poate fi, o propagandã careoculteazã libertãþile primare?

Puterea politicã post Maastricht, este datã de forþa celor maiputernici din Uniune. Axa întemeietoare franco-germanã este înprim plan, urmatã de alte þãri puternice ca Italia, Spania maieuropene ºi Anglia pro...atlanticã. O regulã de partajare a puteriiprin instituþiile care conduc uniunea existã, dar ea nu are încãforþa unei CONSTITUÞII, încã în stadiu de proiect ºi în proces deacceptare prealabilã a þãrilor membre. Puterea Uniunii Europene,ca o voce politicã pe scena lumii, este foarte mare. Nu suficientãînsã pentru a fi egala Americii, pentru a avea o forþã mai mare înfaþa respectatei Rusia sau în faþa unei Asii, cu o Chinã într-unavânt economic fãrã precedent, cu coreenii ºi japonezii în plinprogres tehnologic, cu India, Pachistanul, Coreea de Nord ºiIranul afirmate în domeniul nuclear. Aici dacã aruncãm o privirecãtre expresia forþei, exprimatã prin forþa militarã, observãm cãfuncþia de apãrare – delegatã cãtre militari de profesie – poateadormi un spirit de conservare – ca un dat biologic – ºi putemintra într-un sistem artificial al unor forþe ce acþioneazã dupãaltã... moralã. Acceptarea prealabilã a dreptului forþei, ca armãîmpotriva unui concept vag definit: terorismul ! Vedem în

conceptualizarea terorismului o expresie a apãrãrii unor reduteconstruite în timp inclusiv printr-un rãzboi... economic, nutocmai moral (vezi bãtãlia pentru resurse !). Terorismul poate fiperceput mai mult un produs de propagandã, care sã legitimezealte raþiuni, de regulã strategice ºi neexplicate, în numele cãrorase produc abuzurile pentru starea perpetuã de rãzboi, pentru unmod de a exista...hegemoniile.

Cum pot fi altfel motivate intervenþiile disproporþionate,pagubele colaterale ºi atâtea victime în rândul civililor penumele lor copii, tineri, femei etc ?

Cum poate fi acceptat dreptul forþei într-o lume care a cuceritde mult forþa dreptului ? Cum sã accepþi sã suprimi vieþiomeneºti în vederea tratãrii unor ameninþãri potenþiale ? Nucumva terorismul prin teama ºi... teroarea pe care le provoacã aredouã semne ? Trãim paradoxul omuciderilor profilactice, maibarbare decât rãzbunãrile talionului, pe care creºtinismulcivilizaþiei noastre... occidentale l-a abolit acum douã milenii ºitotuºi se gãseºte pe piaþã propaganda primitivã ca justificare.

Puterea culturalã a Europei, având ca suport filosofia greacãºi dreptul roman, pe care s-a clãdit un patrimoniu impresionant,are în sânul ei cele douã feluri de-a fi înstãpânite în Est ºi Vest,într-o Europã istoricã, împãrþitã odatã cu Imperiul Roman ºi apoiprin scindarea bisericii creºtine. Ramura romano – catolicã, cucentru de putere în Roma ºi cea greco – ortodoxã, cu un centrude putere intinerant, sfârºit în autocefalitatea bisericilorrãsãritene, au marcat o lume polarã în felul ei de-a percepe lumeapãmânteanã, dar ºi raportarea la divin. Unitatea culturalã aEuropei înseamnã, în plan spiritual, ecumenismul cu împãcareabisericilor surori ºi acceptarea celorlalte confesiuni, ca respect aldiversitãþii. Poziþia Uniunii Europene, aici este foarte diluatã, înîncercarea de-a nu observa majoritatea creºtinã, deºi divizatã(v.proiectul de constituþie) ºi de a nu avansa direcþii de unificare,respectiv coabitare, într-o lume în care sacralitatea sã-ºiredobândeascã forþa.

Uniunea Europeanã este o oportunitate pentru cei ce ocompun în mãsura în care sunt cunoscute modalitãþile de-a fiinþasub cetãþenia comunã europeanã, dar simþind în felul lor propriubucuria vieþii, acel dar sau sarcinã de îndeplinit.

„Unitatea în Diversitate” nu trebuie sã fie ispita unorinterpreþi. Au apãrut repede ca, agenþi de propagandã niºteistorici, parcã scoborâþi din burta... calului de lemn, fãcut cadou...din întâmplare, care acceptã diversitatea doar pânã la o vreme !Pânã când ? Pânã când peºtele cel mare înghite pe cel mic ? Pânãcând propaganda permisã unora ne va impune cu forþa hoby-urilor, adevãrurile viitoarelor „Directive”, norme derecomandare, condiþionãri la... caºcaval ? Sunt pe la noi mulþi„prooroci mincinoºi” pe numele lor: strategi, politologi,vizionari, uneori simpli profesoraºi de istorie, ºcoliþi pe baniiunor fundaþii binevoitoare sã facã manuale alternative de istorie,disolutive, în spiritul unei propagande nãscutã aºa... dinîntâmplare. Sã le fie clar acestora ! Ei nu slujesc adevãrul istoric !Ci un sistem de propagandã menit, sã ne scoatã un anumit sufletpentru... transplantul altuia. Lucrul acesta l-au fãcut toateimperiile care ne-au supus doar economic, nu spiritual ! De ce ?Am fost îngãduitori cu timpurile noastre, dar nu am cedat încuget !

Uniunea Europeanã nu cere asimilarea unora de cãtre alþii.Dar asta nu înseamnã cã, de exemplu, „limbile” nu se vor rãzboiîntre ele. Vezi chinurile limbii franceze de-a se vedea înFrancofonie, hegemonie, inclusiv peste surorile latine ! Undeeste respectul pentru sora ei, întru latinie, LIMBA ROMÂNÃ ?Ce ne facem cu ENGLEZA ? Limba tuturor calculatoarelor dinimperiul mondial al informaticii ? Sã nu o iubim ? Este foartenecesar sã o cunoaºtem ! Ce ne facem cu GERMANA ? pe carede vreo 900 de ani saºii o vorbesc prin Transilvania ? Ce nefacem cu RUSA pe care moldovenii o vorbesc prin Basarabia…?

A mai fost o situaþie de acest fel printr-un Babilon… care neaminteºte de toate babiloniile unor „diversitãþi” gestionategreºit.

Ceea ce este a mai fost, ceea ce va veni este, constataEcleziastul. Da domnilor ! Ceea ce suntem ca naþiune nu neîmpiedicã sã fim cetãþeni ai Europei ! Dacã nu vom rãmâne ceeace suntem în diversitate, dacã vom pârjoli semnul identitar cutatuajele „alternative”, implantate subcutanat, vor veni…geneticienii, sau poate tehnologii calului de lemn, sã ne dea ei oidentitate ºi o capacitate înmiitã pentru… ROBOATÃ, exersatãca… roboþi !

La unu ianuarie intrãm în Uniune ca români cu cetãþenieeuropeanã. Sã rãmânem buni români ºi cetãþeni, respectând cubunul simþ natural, ceea ce ne-a întemeiat, ºi diversitatea acesteilumii... lãrgite cãtre marginile pãmântului !

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

COMEMORARI

• Marian PÃTRAªCU

La 26 martie a.c. s-auîmplinit 30 de ani de latrecerea la cele veºnice aPatriarhului Iustinian Ma-rina, nãscut pe meleagurivâlcene la Suteºti - Cer-megeºti în ziua de 22 mai1901. Cu acest prilej,Parohia ”Sfântul Gheor-ghe”, prin domnul IlieStuparu, preot paroh ºidomnul Col. (r) MihaiPopa, epitrop ºi SocietateaCulturalã” Anton Pann”prin profesorul CosteaMarinoiu, vicepreºedinte,au organizat un medalion

comemorativ. Reamintim cã, Patriarhul Iustinian a fost preotparoh la Biserica” Sfântul Gheorghe” din Râmnicu Vâlceaîn perioada 1 septembrie 1933- 19 noiembrie 1947. Dupãslujba de pomenire, pãrintele Stuparu, cu binecunoscutu-italent oratoric a evocat într-o frumoasã predicã viaþa ºiactivitatea marelui ierarh, insistând cu deosebire asupra„perioadei vâlcene” din existenþa sa.

La masa de obºte care a urmat, participanþii au evocatpersonalitatea preotului Ioan Marina ºi a PatriarhuluiIustinian, unii dintre ei cunoscându-l chiar personal, cumsunt: dl. ec. Ionel Gruia, care i-a fost mulþi ani epitrop ºiprieten apropiat, dl. ing. Octavian Bãlãnescu, fiul preotuluiVasile Bãlãnescu, care i-a urmat la parohiat, dupã ce la 19noiembrie 1947 preotul Ioan Marina a fost ales Arhiepiscopal Iaºilor ºi Mitropolit al Moldovei. Au omagiat, de asemenea,personalitatea Patriarhului Iustinian, dl prof. NicolaeDinescu, dl. prof. Costea Marinoiu, dl. Petre Cichirdan.

La un moment dat, s-a evocat faptul cã PatriarhulIustinian a fost perceput ca un prieten apropiat al luiGheorghe Gheorghiu - Dej. De altfel, se ºtie cã el a fost penedrept acuzat de colaboraþionism cu regimul comunist, fiindnumit chiar „patriarhul roºu”, culmea, chiar de cãtre uniifoºti nomenclaturiºti ai P.C.R.

Adevãrul este cã Patriarhul Iustinian a avut întotdeaunaun ascendent moral asupra lui Gheorghiu- Dej pe care acãutat sã-l exploateze spre binele Bisericii.

Aici este cazul sã spunem , asumându-ne consecinþele(adicã înjurãturile de rigoare cu care sunt obiºnuit, devenindimun la ele!) cã noi românii, între multe alte defecte - dinpãcate- îl avem ºi pe acela de a ne da cu pãrerea despreoricine ºi orice, oricând ºi oriunde, într-o totalã necunoºtinþãde cauzã!

Câþi ºtiu, de pildã, câte biserici ºi mãnãstiri a salvat, câþipreoþi a scos de prin puºcãrii, cîþi oameni sãrmani au mâncatla un moment dat o bucatã de pâine din mâna sa ºi câte daniifinanciare ºi materiale a fãcut bisericilor ºi mãnãstirilorinclusiv Bisericii „Sfântul gheorghe” din Râmnicu Vâlcea,pe care a ridicat-o la luminã din ruine ºi care, apoi, a avutparte de nenumãrate daruri de preþ din partea sa...

Cutremurul din 4 martie 1977 l-a prins internat în spital.Deºi, tot timpul întreba ce s-a întâmplat, ce pagube sunt,apropiaþii îl liniºteau de fiecare datã, spunându-i cã nu estenimic grav...

Când s-a exernat, strãbãtând cu maºina Bucureºtiul, arealizat proporþiile dezastrului... La Arhitecturã a vãzut cãBiserica Enei dispãruse... A fost prea mult pentru el... ªi-aprins capul în palme ºi a gemut prelung: „Aiii, bisericilemele...” Au fost ultimile lui cuvinte...

Dar sã revenim. Pãrintele Ilie Stuparu ne-a relatat citindu-l pe Î. P. S. Bartolomeu Anania un episod din viaþa preotuluiIoan Marina, care pentru subsemnat a fost o revelaþieextraordinarã.

Cu numai câteva zile înainte de actul de la 23 August1944, þãrãniºtii au hotãrât sã-l scoatã din lagãrul de la Târgu-Jiu pe Gheorghe Gheorghiu - Dej, pentru a participa laeveniment ca ºef al partidului comunist. S-a pus la caleevadarea acestuia ºi transportarea lui, în clandestinitate, pânãla Bucureºti. Preotul Ioan Marina de la Biserica „SfântulGheorghe” din Râmnicu Vâlcea, militant þãrãnist, nu avea

PAGINA 5

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

Un moment revelator dinviaþa preotului Ioan Marina,viitorul Patriarh Iustinian (1948-1977)

cunoºtiinþã de planul evadãrii.S-a stabilit ca dupã evadare, Gheorghiu-Dej sã aibã

câteva „puncte de adãpost, iar acestea au fost trei: Târgu-Jiu, prin învãþãtorul Ion Modoran, Racoviþa (azi în judeþulGorj - n.a.) prin Ioniþã Bãrbulescu ºi Bãrbãteºti, prin PetriºorIliescu.”

De la Bãrbãteºti, urma sã se meargã non – stop pânã laBucureºti „bineînþeles cu legitimaþii false ºi cu tot cepresupune o conspirativitate”.

Dupã ce a trecut de Govora, maºina destul de veche a luiPetriºor Iliescu – ºi tocmai de aceea scãpatã de la rechiziþie- a fãcut panã de cauciuc. Vulcanizarea nu se putea facedecât la Râmnicu Vâlcea, deºi planul nu prevedea trecerea

prin acest oraº. Unde sã-l punã pe fugar cât timp se fãceareparaþia? Cineva din împrejurimi a venit cu soluþia: „Laprietenul ºi colegul nostru popa Marina pentru cã el nu netoarnã, asta e sigur!” ªi astfel preotul Ioan Marina s-a pomenitla uºã cu pritenii sãi ºi cu fugarul, cu evadatul.

La început, recunoscându-l pe Gheorghiu - Dej, s-a speriatpuþin. ªi-a revenit însã rapid, i-a primit în casa parohialã, i-a ospãtat. Între timp, cauciucul a fost reparat ºi ºi-au continuatdrumul spre Bucureºti.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

)

Când pãrintele Stuparu abia îºi începuse relatarea, mi-amamintit brusc de Marian Frântu din Grebleºti (în vorbirea localã„ Mãrian”).

Era un personaj tare pitoresc Marian Frântu: înalt, slab,brunet, purta barbãlungã pânã la brâu ºi opelerinã lungã neagrã,vara sau un paltonnegru, lung, iarna, fiindîn permanenþã însoþit dedoi câini-lupi. Era tãcutºi solitar, vara nudormea acasã, ci laCânºor, un loc lângã Olt,unde avea un teren pecare îl cultiva cu porumbºi legume. Se adãposteaîntr-o colibã ºi îºi fãceade mâncare în cutii deconserve... În Grebleºti(ºi nu numai) se ºtia cã

era vechi ilegalist ºi prieten cu Gheorghiu- Dej, stãtuserã înaceeaºi celulã în lagãrul de la Târgu - Jiu. Se mai ºtia, uneorichiar Marian Frântu povestea dupã ce i se „dezlega limba” cucâteva „ciocane” de þuicã de la M.A.T., cã a fugit pe ascuns cuGheorghiu- Dej din lagãr ºi s-a dus la Bucureºti „ca sã facã 23August”. Sunt aproape sigur, coincidenþa e prea mare, cã dingrupul adãpostit de Ioan Marina în drum spre Bucureºti pentrua participa la „momentul 23 August”, fãcea parte ºi MarianFrântu din Grebleºti (satul natal al subsemnatului).

Meritã sã mai spunem cã pe cât de mare ilegalist a fostMarian Frântu, pe atât de aprig duºman al colectivizãrii adevenit. Într-o vreme când fãceai puºcãrie doar pentru cã eraipârât cã ai cântat „Deºteaptã-te române!”- (caz autentic,„cântarea” având loc la 20m. sub pãmânt , nefericitul a sãpatun puþ ºi-a spus: „Mai dã-i dracului, doar nu m-or auzi”, dar l-a auzit o coadã de topor comunistã ºi l-a turnat) - el lua cuvântuldeseori în bisericã dupã predica preotului, îndemându-i peoameni sã nu se mai înscrie cu nici un chip în „colectiv” ºitotuºi în mod paradoxal, securitatea nu a avut ce-i face.

Exasperat de echipele de activiºti care bântuiau sateleLoviºtei ºi ziua ºi noaptea pentru a convinge lumea sã seînscrie în „colectiv”, Marian Frântu s-a dus la Bucureºti înaudienþã la Gheorghiu- Dej cãruia i-a spus ritos: „Ghiþã, lamine în sat tu nu faci colectiv!” Gheorghiu- Dej i-a fi rãspuns:„Bine Mariene, nu fac, liniºteºte-te!” ªi într-adevãr, la noi însat nu s-a fãcut!

Marian Frântu din Grebleºti era un tip dur, foarte stãpânpe sine. L-am vãzut o singurã datã plângând: la moartea luiGheorghiu- Dej.

N.R. Preotul Petre Gheorghe-Govora relateazã într-olucrare de-a sa, cã Marina i-ar fi povestit cã în casa domnieisale din satul Govora trebuia sã fie adãpostit Ghorghiu-Dej,dar cã în momentul acela, la poarta preotului erau prea mulþioameni.

S-au împlinit anul acesta 50 de ani dela apariþia primului numãr (1-2) al“Revistei de folclor” –publicaþie oficialãa Institutului de folclor din Bucureºti.

Evenimentul, dupã cum menþioneazãpresa vremii, a constituit un prilej debucurie rarã pentru iubitorii creaþiilorartistice populare româneºti, cât ºi într-uamintirea acelora care ºi-au înscris cucinste numele în ceata truditorilor pentruculegerea ºi promovarea folcloruluiromânesc: Anton Pann, D. Furtunã, Ghe.N. Dumitrescu –Bistriþa, preoþii SimionFlorea –Marian, Th. Bãlãºel, Gh. F.Ceauºanu etc.

Primul numãr al revistei se deschideacu un “Cuvânt înainte” semnat de SabinV. Drãgoi, directorul Institutului de folclordin Bucureºti care arãta: “Nouã,Institutului ne revine plãcuta sarcinã dea publica aceastã revistã, de a realizavisul atâtor folcloriºti din trecut ºi prezent.Deºi apare în îngrijirea ºi rãspundereaInstitutului de folclor, noi înþelegem caea sã fie a tuturor oamenilor de ºtiinþãdin domeniul folclorului, care au de spusceva de interes general, ce poate duceînainte strãdaniile noastre.” ªi puþin maideparte: “Paginile revistei noastre sunt

50 de ani de la apariþia ,,Revistei de folclor” – publicaþieoficialã a Institutului de Folclor din Bucure;ti (1956 –2006)

deschise tuturor specialiºtilor atât dinþarã cât ºi din strãinãtate în scopul de acimenta ºi întãri colaborarea cu toatepopoarele, atât de necesarã ºi folositoareîn domeniul ºtiinþei. Lupta cinstitã deopinii va gãsi în paginile revistei noastreloc de frunte. Singura condiþie aacceptãrii lor va fi, permanent, criteriulºtiinþific.”

Dar cine era cel care, dupã ce arãtapreocupãrile folclorice ale literaþilor ºi aintelectualilor de seamã din primajumãtate a secolului trecut, amintind ºi derevista “Izvoraºul” a pãrintelui Gh. N.Dumitrescu –Bistriþa ?

Compozitorul Sabin Drãgoi s-a nãscutla 1894, la Seliºte –Arad, a studiat la Iaºi ºiCluj ºi apoi la Praga. Director alConservatorului din Timiºoara, profesorla cel de la Bucureºti ºi în ultimã instanþã,directorul Institutului de folclor Bucureºti.Bogata sa operã de folclorist, decompozitor se exprimã în numeroaselelucrãri cunoscute de public: “303 colindecu text ºi melodii”, “360 de melodii dinArad ºi Hunedoara”, opera comicã “KirIanulea”, Rapsodia bãnãþeanã “Baladacelor patru mineri” ºi altele.

Multe pagini din revista apãrutã la

Bucureºti erau închinate istorieifolclorului ºi folcloristicii româneºti. Prinrubrica ”Studii”, cititorul lua la cunoºtinþãdespre: “Problemele ºi perspectivelefolcloristicii noastre” de Mihai Pop,“Câteva consideraþii asupra ritmului ºinotaþiei melodiilor de joc româneºti” dePascal Bentoiu, “Cercetarea prozeipopulare epice” de Ovidiu Bârlea, “Desprefactorii care înlesnesc evoluþia muziciipopulare” de Gheorghe Ciobanu etc.

Revista cuprindea ºi o serie de recenziisemnate de Costantin Prichici, OvidiuBârlea ºi Emilia Comiºel. Primul numãral “Revistei de folclor”, se încheia cu“Bibliografia folclorului românesc pe anii1944 –1952” alcãtuitã de I. Muºlea. Deamintit cã fiecare studiu sau articol dincuprinsul revistei era însoþit de un micrezumat în limbile rusã ºi englezã.Scurgerea unei jumãtãþi de veac de laapariþia acestei publicaþii, ne facem sã negândim cu admiraþie la conþinutulnumerelor apãrute ulterior, la efortuldeosebit al scriitorilor ºi culegãtorilor defolclor de a culege ºi promova comorilefolclorului românesc peste ani.

• Mihai POPA

Petre Gheorghe - Govora ºi Iustinian

Marian Frântu

• Ileana DUMITRAªCUPoporul român are una dintre cele mai frumoase ºi

mai bogate literaturi din lume. Originile ei se pierd învremurile îndepãrtate ale istoriei. Abia pe la începutulsecolului al XVIII-lea folclorul intrã ºi la noi în atenþiacãrturarilor vremii. Stoluicul Constantin Cantacuzinoºi Dimitrie Cantemir cerceteazã obiceiurile ºi discutãoriginea dacicã a doinei.

Literatura popularã este opera unor oameni talentaþisin popor. Vasile Alecsandri , primul mare culegãtorde folclor, afirmã ca „românul e nãscut poet”.

Creatorii populari spuneau sau cântau compoziþiileîn diferite împrejurãri: la ºezãtori, la masa domneascã,la horã, la clacã, la stâna , etc. Astfel, creaþia popularã,auzitã în asemenea împrejurãri, s-a transmis dingeneraþie în generaþie, pe cale oralã, deoarece aceºtioameni erau necunoscãtori de carte.

Transmiterea creaþiei literare de la un om la altuleste un dar pe care nu-l are oricine. Este nevoie dememorie, de talent, spre a-l povesti ºi de fantezie. Astfel,aceºti oameni nu nu repetã mecanic povestirile ºicântecele ce li s-au transmis prin grai viu, ci, acolounde intervine uitarea, ei înlocuiesc cuvinte, fraze sau

PAGINA 6

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

PATRIMONIU• Florin CONSTANTINIU

În vara anului 1955,fericit cã am încheiat cubine serviciul militar, ampetrecut cea mai frumoasãsãptãmânã de vacanþã dinperioada studenþiei, fiindinvitat de prietenul meu,Dumitru Stroe, sã vin încomuna lui natalã,Pãuºeºti-Mãglaºi (jud.Vâlcea). Zilele petrecuteacolo m-au marcat atât deprofund încât,de cum amintrat la Institutul deIstorie al Academiei

R.P.R.(numit, ulterior,”N.Iorga”), am început sã parcurg“Arhivele Olteniei”, pentru a mã documenta asupra acesteiprovincii, total necunoscutã mie (fusesem o zi la Craiova, în1941!). Mai târziu, am achiziþionat colecþia acestei excelentereviste, pe care ºi astãzi o parcurg cu maximã plãcere. ªnpaginile ei, am întâlnit contribuþiile unui tânãr cercetãtor,Dragoº P. Petroºanu, citite cu aviditate de mine. Dl FelixSima a avut excelentul gând de a strânge într-un volumscrierile acestui promiþãtor istoric, nãscut la 1915 ºi mort înultima zi a bãtãliei pentru Odessa (16 octombrie 1941).Intitulat “Sfântul Grigorie Decapolitul de la MânãstireaBistriþa-Vâlcea ºi alte studii din istorie” (Râmnicu-Vâlcea,Ed. “Offsetcolor”, 2006, 118 p. ), volumul reuneºte studii ºidocumente publicate de Dragoº P. Petroºanu în revistele“Biserica Ortodoxã Românã”, “Revista Istoricã Românã”,“Arhivele Olteniei”, “Hrisovul” ºi “Revista Arhivelor”.Parcurgând paginile volumului, cititorul constatã imediatce pasionat ºi riguros cercetãtor a fost Dragoº P. Petroºanu.Este vorba, desigur, de studii de istorie localã, dar ce bogãþiede informaþie în cuprinsul lor! Cred cã tânãrul istoric l-aavut drept model pe Ion Donat, colaborator ºi el, pe atunci,la “Arhivele Olteniei”. ªn afarã de studiul despre Sf. GrigorieDecapolitul (prãznuit la 20 noiembrie), ale cãrui moaºteîntregi au fost aduse de banul Barbu Craiovescu, în 1497-1498, la M-rea Bistriþa, ctitoria sa, ºi mult timp pãstrate într-o raclã, fãcutã la 1656, de Constantin ªerban Voievod ºisoþia sa, Bãlaºa (ctitorii catedralei patriarhale din Bucureºti),pe lângã acest studiu, aºadar, menþionez pe cele despre câtevaschituri oltene necunoscute, despre schitul Lipovul (jud.Dolj), despre evangheliarul dãruit M-rii Bistriþa de MarceaPostelnicul ºi soþia lui, Marga, în 1512, precum ºi uneledocumente privind satul Pãuºeºti-Mãglaºi. În acest ultimgrupaj, vrednic de amintit este documentul din 9 februarie1850, prin care moºnenii din satul menþionat acoperã“cheltuielile de deplasare”- am spune azi- ale consãteanuluilor, Pavel Tisoaicã, plecat la Bucureºti, cu hrisovul lui MihneaVodã, viitorul Turcit, dat în 7087 (1578/1579) pentru a leconfirma stãpânirea unor pãmânturi. Hrisovul era degradat(fiind foarte vechi ºi rupt). Moºnenii au hotãrât “ca sã-l scoatãpã rumânie” (sã-l tradicã în limba românã), tãlmãcireafãcându-se la Bucureºti. Ei au plãtit lui Pavel Tisoaicã ºasegalbeni împãrãteºti, cât întru adevãr s-au dovedit cã i-aucheltuit acolo; s-a fãcut, aºadar, o “verificare a decontului”.

De pe pagina de gardã a volumului, se constatã cãlucrarea tipãritã de dl Felix Sima reprezintã prima apariþie

VÂLCEA, ZONÃ ÎNCÃRCATÃ DE ISTORIEdin colecþia “Restitutio” editatã de Biblioteca Judeþeanã“Antim Ivireanul” din Râmnicu-Vâlcea. Aºtept nerãbdãtorapariþiile urmãtoare, cu atât mai mult cu cât sunt de acord cãVâlcea este o zonã încãrcatã de istorie, bogatã în ctitorii ºidãruitã cu priveliºti minunate.

VIRGIL CÂNDEA: ,,MÃRTURII ROMÂNEªTI PESTEHOTARE. Micã enciclopedie de creaþii româneºti ºi deizvoare despre români în colecþii din strãinãtate”, vol. II,Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1998, 413 p.+XVI pl.

În Austria, la “OSTERREICHISCHENATIONALBIBLIOTHEK”:

- “Molitvenic” tipãrit la Râmnic, la 1768. (Conform IoanChindriº: “Cartea româneascã veche la Viena” ( AMN,Istorie, 32/II, 1996, p. 376, notele 16 ºi 381), p. 14, cap. 42.

- Florian Aaron, Petrache Poenaru ºi George Hills:“Vocabulaire francais - valaque (...), “Vocabulariu franþezo-românesc (...), t. I, Bucureºti, 1840 (65. 850-B). Conform:Ioan Chindriº, “Cartea româneascã veche la Viena” (AMN,Istorie, 32/II, 1996, p. 376, notele 16 ºi 381), p. 16-17, n.101.

În Austria, la Osterreichisches Staatsarchiv, Abteilung 1:Haus-, Hof- und Staatsarchiv: - “Document” din Hurez, 29noiembrie 1719, prin care Damaschin, episcop alRâmnicului, cere autoritãþilor austriece din Olteniarecunoaºterea sa ca urmaº în scaunul mitropoliei Severinului,cu episcopia sufraganã a Mehadiei, urmând a fi numit dePatriarhia de Constantinopol, iar nu de arhiepiscopul deBelgrad. Copie (Registrata, 1720), p. 23,cap. 186.

- În Bulgaria, la NARODNA BIBLIOTEKA “KIRIL IMETODI” (Biblioteca Naþionalã “Chiril ºi Metodiu”):

- “Scrisoare” din Bucureºti, 23 noiembrie 1826, aarhimandritului Gavriil Bistriþeanul cãtre DimitrakiHadjitocev din Vraþa cu informaþii despre epidemia de ciumãdin Þara Româneascã, sfârºitul regimului fanariot dinPrincipate, încheierea Convenþiei de la Akkerman etc., p.44, cap. 22.

- “Minei”, (Þãrile Române), sec. XV, scris de MacarieMonahul (colofon), 53 f. Text în slavonã (ms. 133). Con-form referinþelor : Elena Linþa, “Din istoricul slavisticii

româneºti”, Buc., 1982, p. 197 (provenienþã stabilitã dupãhârtie, filigran ºi ortografie). Pagina 44, nota 26.

- “Tetraevanghel”, (Þãrile Române), sec. XV, 193 f. Textîn limba slavonã (ms. 863). Ref.: ibidem, p.199 (provenienþã).Pag. 44, nota 27.

- “Ceaslov”, (Þãrile Române), sec XVI, 173 f. Text înlimba slavonã (ms. 284). Ref.: ibidem, p. 198 (provenienþa).Pag. 44, nota 28.

- “Minei”, 142 f., “Minei”, 277 f., “Minei”, 23 f., “Mineicu proloage”, 265 f., “Sbornic de învãþãturi”, 191 f.,“Tetraevanghel”, 294 f., 251 p., “Tipic”, 227 f.,”Minei”, 356f., toate din secolul XVI, în limba slavonã, de provenienþãdin Þãrile Române, posibile, în cazul acesta, tipãriturivâlcene.

BRITISH AND FOREIGN BIBLE SOCIETY - Documente din 1834- 1857; note de cãlãtorie ale reve-

rendului Benjamin Barker, agent al Societãþii biblicebritanice ºi strãine la Smirna, din vizitele în PrincipateleRomâne (1834, 1838, 1852 ºi 1858) ºi corespondenþã cudomnitorii Alexandru Ghica, Barbu ªtirbei, Mihai Sturza,cu mitropolitul Veniamin Costache ºi cu Petrache Poenaru.Ref: E.D.Tappe, “A Bible Society Agent in the RomanianPrincipalities (SEER, 42, 1964, nr. 99, p. 388-402). Pagina333, nota 55.

LIBRARY OF SCHOOL OF SLAVONICAND EASTEUROPEAN STUDIES

- Corespondenþã din 1906 - 1920 a publicistului ºi istoriculuibritanic R.W. Seton- Watson, susþinãtor al cauzei românilorpentru independenþã ºi desãvârºirea unitãþii statale, cupersonalitãþi politice româneºti (Al.C. Orescu, Alex. VaidaVoevod, G. Moroianu, Anton Bibescu, Octavian Goga, IuliuManiu, C. Nedelcu, Take Ionescu, Nicolae Iorga, N. Miºu,Dimitrie Drãghicescu º.a.) ºi cu oficialitãþi britanice.

Pagina 354, nota 301.- R.W. Seton-Watson, “Travel notes”, 3-30 iunie 1909.

Însemnãri din Bucureºti, Sinaia, Curtea de Argeº, Râmnicu-Vâlcea, Sibiu. Pagina 355, nota 303.

- “Miscelaneu” cu texte slavone ºi traduceri în limba românãde Mihail Moxa, scrise la mãnãstirea Bistriþa (Oltenia), sec XVII,136 f.; 20,5 x 15 cm. Manuscris autograf Mihail Moxa(cf.însemnãri, f. 37 v. ºi 67). Cuprinde “Învãþãturã de popi a Sf.Vasile cel Mare” (f. 1-18); “Molitve” (f. 18-86); “Slujba Sf.ªmpãrtãºanii” (87-111); “Canon ºi molitve” (f. 111-121);“Tâlcul Sf. Liturghii a Sf. Grigore Bogoslov” (f. 121-136). La f.1, însemnãri în limba slavonã din 1678-1688, menþionând peªerban Voievod, Varlaam mitropolitul ºi ªtefan episcopulRâmnicului. Pagina 342, nota 150. Ref.: Dennis Deletant, “Unmanuscris al lui Mihail Moxa la Muzeul Britanic (“Revista deistorie ºi teorie literarã”, 24, 1975, nr. 2, p.255-262).

- Antim Ivireanul, “Didahii”, începutul sec. XVIII, 327 f.,16 x 11cm. Frontispicii ornamentate cu elemente florale ºivegetale. Cuprinde ºi cele douã epistole de apãrare alemitropolitului trimise lui Constantin Brâncoveanu în 1712.Pagina 343, nota 154. Ref.: Dan Simonescu, “Monumente aleculturii noastre de vânzare la o licitaþie publicã din Londra”(“Apulum”, 8, 1971, p. 219).

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Literatura popularã româneascãversuri întregi. Astfel s-a ajuns ca balada popularã„Mioriþa” sã aibã o mulþime de variante.

Literatura popularã a fost strâns legatã de istoriapoporului nostru, pentru cã în cele mai multe creaþiipopulare întâlnim întâmplãri de pe vremea unordomnitori la care poporul a þinut, fapte de vitejie aleunor haiduci admiraþi, ura împotriva unor boieri sau aunor domnitori, strigãte de revolte împotrivanedreptãþilor, ura împotriva cotropitorilor.

Creaþia popularã a fost fixatã în scris de cãtreCostache Negruzzi, Alecu Russo, Vasile Alecsandriiar creaþiile lor au avut un rol hotãrâtor în dezvoltareastudiului folclorului românesc. Creaþia aceasta acontinuat sã circule pe cale oralã, sã se îmbogãþeascã,sã reflecte viaþa socialã.

Fiind o oglindã a vieþii poporului nostru, literaturapopularã româneascã este de o mare bogãþie tematicãcuprinzând atât creaþii ale genului epic, cât ºi cele alegenului liric, obiceiuri, proverbe, legende, zicãtori.

Cele mai rãspândite creaþii literare populare suntdoinele, baladele, legendele, basmele.

Doinele sunt creaþii specifice poporului nostru,necunoscute popoarelor vecine. Sentimentele exprimateîn doine sunt atât de variate, mergând de la cea mai

delicatã înãlþare idealã a sufletului omenescpânã la biciul satirei!

În „Cãutarea României” Alecu Russoarãta cu privire la caracterizarea doinei: „Doinaºi iar doina… suntem pribegi în colibapãrinteascã… ºi streini în pãmântulrãscumpãrat cu sângele nostru! Dar în câmpiecreºte ºi pe deal iarãºi creºte o floare pentrupopoarele chinuite… Nãdejdea!”

Delavrancea, într-o conferinþã despre doinã, arãta:„Doina nu e plângere, ci strigãt de bãrbãþie” „Când unvoinic cautã doina, vãile clocotesc, codrii se înfioarã,munþii se clatinã. Un astfel de cântec nu e nici de jale,nici de iubire, nici de plãceri…”

Poetul anonim caracterizeazã doina astfel: „Cine-azis doina, doina,/ Rãu l-a durut inima! / Cine-a zisduinu, duinu, / Rãu l-a durut sufletu”.

Tematica doinei este cuprinzãtoare. Tematicapãstoreascã oglindeºte momente caracteristice, din viaþapãstoreascã legate de sentimentul libertãþii, viaþa oieruluieste de invidiat, deºi înfruntã singurãtatea ºi asprimilevremii: „Ciobãnaº la oi am fost/ Mãi ciobane, mãi, /Fetele nu mã cunosc, / Mãi ciobane, mãi, / ªi la anu de-oi mai fii/ Fetele tot nu m-or ºti/ Cã mi-s mai dragi oile/

Decât toate fetele!”. Iarna oferãpãstorului luni de tristeþe. O datãcu înfrunzirea codrului, se aratãºi cucul. Care e una dintre celemai întâlnite pãsãri din literaturapopularã româneascã ºisugereazã singurãtate. Toamnaapare melancolia pãrãsiriimunþilor, codrul „arde”, frunzapicã.

Dorul, specific românesc,cântecul de dragoste, cântecul

haiducesc, cântecul de înstrãinare, de cãtãnie, suntteme specifice doinei. Studiem în ºcoalã doina„Mãi bãdiþã, floare dulce” în care fata îndrãgostitãîºi asemãna iubitul cu o floare, având toatetrãsãturile legate de frumuseþe ºi bãrbãþie. În doina„Mult mi-e dor ºi mult mi-e sete” cu tematicahaiduceascã, apare motivul primãverii. Pãdurea îlpoate adãposti pe haiduc acum ºi îl apãrã de poterã.Baladele au ca izvor de inspiraþie lupta pentrueliberare socialã ºi naþionalã, viaþa pãstoreascã,legende, Ele povestesc fapte ieºite din comun,întâmplãri senzaþionale, dramatice. Personajele suntcaractere deosebite: domnitori, viteji, luptãtoripentru dreptate ºi libertate, haiduci îndrãgiþi depopor ºi intraþi în legendã.

(continuare în pagina 10)

PAGINA 7

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

CULTURAL

MÃNÃSTIREABISTRIÞA OLTEANÃ

Tezaurul cultic• Arhimandrit Veniamin MICLE

Despre tezaurul cultic pãstrat în Mãnãstirea Bistriþa,Alexandru Odobescu relata în anul 1860: “Odoarele eclesiasticeale Bistriþei stau în fiinþã spre a atesta antica splendoare a acesteiMãnãstiri ºi generoasa dãrnicie a ctitorilor ºi a urmaºilor lor”.Este adevãrat cã vicisitudinile abãtute peste acest aºezãmânt nu i-au permis sã pãstreze pânã astãzi întregul sãu tezaur. Semnalat deAlexandru Odobescu, la 10 iulie 1865 se comunicã superiorului,de cãtre Ministerul Cultelor, cã Alexandru Russo, “conservatorulMuzeului de Antichitãþi din Bucureºti, va veni la Mãnãstire sãcerceteze toate obiectele preþioase, iar ulterior i se vor încredinþapentru a le transporta în capitalã, spre a se pãstra în Muzeulbisericesc”. În acelaºi an, luna august, Mãnãstirea primeºte ordinca toate obiectele preþioase din tezaur sã fie duse la Bucureºti.Cele rãmase, precum ºi pietrele funerare, au fost cercetate ºivalorificate corespunzãtor, în 1912, de profesorul universitarAlexandru Tzigara-Samurcaº, directorul Muzeului Etnografic dinBucureºti care, în calitate de delegat al Marelui Cartier General alArmatei, la 21 octombrie 1916, ridicã cele mai valoroase obiectedin tezaurul cultic al Mãnãstirii, transportându-le la Bucureºti.Pentru o imagine ilustrativã a ceea ce înseamnã tezaurul cultic alMãnãstirii Bistriþa, vom prezenta, dupã posibilitãþi, într-o ordinecronologicã. cele mai reprezentative obiecte, arãtând provenienþalor ºi locul unde se pãstreazã astãzi.

Argintãrii ºi metale- Potir de argint aurit. Donat în jurul anului 1500 de fraþii

Craioveºti, potirul are gravatã, în limba slavonã, inscripþia: “JupanBarbu ban ºi fraþii sãi, jupan Pârvu vornic ºi jupan Danciu comis ºijupan Radu postelnic”. Se aflã la Muzeul Naþional de Artã alRomâniei.

- Cupã de potir din argint aurit. Inscripþia slavonã, gravatã pecupã, atestã cã :”Acest potir l-a fãcut egumenul chir Ilarion”. Operãaparþinând secolului al XVI-lea, potirul poate fi datat în jurul anului1563, când mãnãstirea era condusã de Ilarion ieromonahul.

- Potir de argint aurit. Provenind din epoca voievodului MateiBasarab, potirul are înscris, în relief, anul “1634”, iar pe picior,gravate,iniþialele meºterului: “M.S.”; adicã Michael Seybriger,argintar din Braºov.

- Potir de argint aurit. Realizat în anul 1682, potirul poartã oinscripþie gravatã, indicând numele donatorului ºi anul, adicã:“Partenie ieromonah, eg(umen) ot Bi(s)triþ(a), 7190. Se aflã la MuzeulPatriarhiei Române.

- Potir de argint aurit. Marcat cu anul 1693, potirul a fost donatde episcopul Ilarion al Râmnicului, potrivit urmãtoarei inscripþiigravate: “Acest potir l-a fãcut Ilarion ep(i)scopul Râb(nicului) ºi l-a dat la sf(â)nta Mãnãstire Bistriþ(a) sã-i fie de pomeanã. L(ea)t7201". Se aflã la Muzeul Naþional de Artã al României.

- Chivot de argint poleit. Donat Mãnãstirii în anul 1621,chivotul a fost transferat la Ministerul Cultelor, în urma ordinuluidin octombrie 1865.

- Chivot de argint. Confecþionat sub îndrumarea egumenuluiConstandie arhimandritul, chivotul are urmãtoarea inscripþie: “Acestsfânt artoforion este fãcut de Sfi(n)þia Sa pãrintele arh(imandrit)Constandie Peloponisiotul, eg(u)m(enul) sf(i)n(tei) MãnãstiriBistriþa, cu cheltuiala Mãnãstiri(i). 1799". Se aflã la Muzeul Naþionalde Artã al României.

- Panaghiar de argint aurit. Donat de marele ban Barbu, devenitPahomie monahul, ºi de nepotul sãu, Preda, panaghiarul poartã pechenar, executatã cu litere emailate verde ºi albastru, inscripþia:“Au fãcut acest panaghiar robii lui Dumnezeu monahul Pahomie ºijupan Preda mare ban. În anul 7029". Celãlalt taler are pe parteainterioarã, cu luitere în relief, urmãtoarea inscripþie: “Ceea ce eºtimai cinstitã decât Heruvimii ºi mai mãritã fãrã asemãnare decâtSerafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nãscut,pre tine cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu te mãrim”.Descoperit în anul 1861 la Mãnãstirea Bistriþa, Alexandru Odobescunu i-a înþeles rostul liturgic, confundându- cu engolpionul arhieresc,

Valori din patrimoniulcultural vâlcean -Rãspândite în colecþii din þarã Este de admirat migala cu care preotul arhimandrit Veniamin MICLE a descris fiecare obiect cultic dinfostele inventare ale Mãnãstirii Bistriþa, referindu-se la provenienþa lor ºi la locul unde se aflã astãzi. Vormai fi aduse vreodatã la Sfânta Mãnãstire? Dar, acesta este subiectul unui alt studiu. Fiindcã nu avemcu toþii parte de cartea de 350 p. ,,Mãnãstirea Bistriþa Olteanã“ a pãrintelui Veniamin, apãrutã în anul1996, redãm, mai jos, câteva fragmente strãlucitoare ca înseºi obiectele descrise.

• Felix SIMA

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

motiv pentru care îl considerã “engolpion sau iconiþã portativã abanului Preda, de stil bizantin, suflat cu aur ºi cu smalþ champleve”.În octombrie 1865, Ministerul Cultelor trimite ordin superioruluisã-l expedieze la Bucureºti, iar Alexandru Odobescu îl depune laMuzeul de Antichitãþi. Piesã culticã de mare valoare artisticã,panaghiarul a fost prezentat la Expoziþia universalã din 1867 de laParis. Se pãstreazã la Muzeul Naþional de Artã al României.

- Cãdelniþã de argint aurit. Lucratã pentru Mãnãstirea Bistriþa,la sfârºitul secolului al XV-lea sau, probabil, la începutul celuiurmãtor, a fost donatã de fraþii Craioveºti. Cu litere în relief, suntînscrise pe focar numele donatorilor: “Barbu, Pârvu, Danciu, Radu”.Potrivit descrierii lui Alexandru Odobescu, ea are focarul semicir-cular, aºezat pe un picior octogonal cu tavã; capacul conic estecompus dintr-o serie de turnuleþe ºi portaluri gotice suprapuse ºiajurate, pentru a permite ieºirea fumului; ambele pãrþi sunt unite cutrei lãnþiºoare, executate din verigi rãsucite. Se pãstreazã la MuzeulNaþional de Artã al României.

- Cãþuie din argint aurit. Datând de la începutul Mãnãstirii,probabil de provenienþã italianã, cãþuia a fost descrisã de AlexandruOdobescu astfel: “O cãþuie sau afumãtoare de argint aurit cu douãpicioare sau scaune ºi cu un mâner ornat ºi terminat într-un rotunddin sârmã de argint împletitã. Vasul pentru foc, care e semisferic, seaflã despãrþit de mâner printr-o tavã circularãacoperitã cu un îndoitcerc de iconiþe ce se vãd smãlþuite; multe dintre ele, precum ºi ceamai mare,, care ocupã centrul tãvii, au cãzut. Ele sunt gravate cuacul (a la pointe) ºi aratã a fi fost smãlþuite, dupã modelul smalþurilorchamplevee, foarte practicat în vechime prin Italia. Capacul vasului,rotund, reproduce în partea sa inferioarã acelaºi fel de iconiþe ºi seterminã sus printr-o sãpãturã a jour. Stilul desenelor se resimte cutotul de influenþã bizantinã, ce predominã mult timp în artele plasticedin Veneþia.” Se pãstreazã la Muzeul Naþional de Artã al României.

- Sfeºnic de argint aurit. Datat în anul 1687 de marele logofãtConstantin Brâncoveanu, sfeºnicul are în în partea inferioarã, scrisãcu litere în relief, inscripþia: “Acest sfeºnic este fãcut de robul luiD(u)mn(e)zeu Costandin Brâncoveanul vel logofãt ºi l-a închinatsf(i)ntei Mãnãstiri Bistriþa, pentru pomenirea lui ºi a pãrinþilor lui,martie, dni 1, v(ã) leat 7195". Pe suprafaþa sfeºnicului sunt gravateiniþialele meºterului argintar: “T.K.”, adicã Thomas Klosch. Se aflãla Muzeul Naþional de Artã al României.

- Sfeºnic din bronz. Dedus dintr-un “ornament de bronz” careprovine de la un sfeºnic din epoca brâncoveneascã, potrivit inscripþieigreceºti gravatã cu litere majuscule pe chenarul obiectului, avândurmãtorul conþinut: “ ...Constantin Basarab voievod, din mila luiDumnezeu domn a toatã Ungrovlahia, 1710”.

- Ripide de argint aurit. (Obiecte liturgice, în formã de palete,confecþionate din metal sau din lemn, folosite la serviciile liturgicesau în procesiunile religioase). Douã exemplare, ripidele au fostdonate în anul 1685 de Constantin Brâncoveanu; una are gravatã,în partea inferioarã, inscripþia: “Doamne Iisuse Hristoase, primeºtede la robul Tãu Constandin Brâncoveanu vel spãt(ar) darul acestacare l-a închinat ca(s)ei Sfinþiei Tale Mãn(ã)stirii Bistriþi(i), vã leat7193; iar pe cealaltã: “De Dumn(e)zeu Nãscãtoare, primeºte de larobul Costandin Brâ(n)coveanul vel spãt(ar) darul acesta, care l-aînchinat Sfinþiei Tale Mânãstirei Bistriþii, vã leat 7193". Ridicate la21 octombrie 1916, se pãstreazã la Muzeul Naþional de Artã alRomâniei.

- Taler de argint aurit, Donat în anul 1685 de marele spãtarConstantin Brâncoveanu, talerul are gravatã, pe partea exterioarã,urmãtoarea inscripþie: “Primeºte, Doamne, darul acesta, de la mine,robul Tãu, Constandin Brâncoveanu vel spãt(ar), care l-a închinatsfintei Tale case, Mãnãstirii Bistriþei, unde se slãveºte AdormireaPreasfintei Tale Maice; vas de slujba osfeºtaniei, întru veºnicapomenire; m(ese)þa mai 12 dni, v(ã) l(ea)t 7193". De asemenea, pebordurã este gravat Troparul Adormirii Maicii Domnului: “Întrunaºtere feciorie ai pãzit, întru adormire lumea nu ai pãrãsit, deDumnezeu Nãscãtoare; mutatu-te-ai cãtre viaþã, Mamã fiind Vieþii,ºi cu rugãciunile tale izbãveºti din moarte sufletele noastre. V(ã)l(e)at 1685". În câmpul talerului sunt gravate iniþialele meºterului

argintar: “E.V.”, probabil din Braºov, fiind menþionat acolo întreanii 1680-1685. Ridicat la 21 octombrie 1916, se pãstrazã laMuzeul Naþional de Artã al României.

- Cristelniþã de argint. Dateazã din anii 1622-1623. Oinscripþie slavonã, cu litere în relief, precizeazã cã: “S-a fãcutaceastã cristelniþã dintr-o tipsie ruptã; ºi a fost tipsia fãcutã deNeagoe Basarab. }i a mai dat o cupã (arhiereul Teofan) ºi douãpahare mici ºi a foost peste tot 6 litre de argint. Veºnica luipomenire.În anul 7131. }i a reînnoit-o Teofan, fost mitropolit alSucevei”. Pe marginea interioarã, sus, este reprezentatã Stema |ãriiRomâneºti.

- Epitrahil de mãtase brodat. Datând din anii 1520-1521,epitrahilul a fost donat Mãnãstirii de jupâniþa Neagoslava, soþiafostului mare ban Barbu. Confecþionat din mãtase, are o bogatãbroderie cu fir de argint aurit ºi fire de mãtase colorate. Se pãstreazãla Muzeul Naþional de Artã al României.

- Acoperãmânt de catifea albastrã. Donat în anul 1514 devoievodul Neagoe Basarab, acoperãmântul este confecþionat dincatifea albastrã, þesut cu desene elveþiene în fir de argint aurit,Inventarul din anul 1864 îl descrie astfel:”Covor din catifea albastrãcu flori, fir galben, cu litere sârbeºti din fir, dat de Neagoe Basarab,la leat 7022.

Pe o bordurã de atlas roºu este cusutã, cu bogate litere, inscripþiaslavonã: “În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, eu,robul lui Dumnezeu Io Neagoe voievod, m-am dus la MãnãstireaBistriþa, hramul Preacuratei Nãscãtoarei de Dumnezeu, ºi am dãruitSfântului Grigorie Decapolitul un acoperãmânt ºi un inel de aur;ºi cine va strica, sã fie anatema cu Iuda, Scris î august 4 zile, în anul7022"

Transportat la Muzeul de Antichitãþi din Bucureºti,acoperãmântul a fost prezentat în anul 1864 la Expoziþia universalãde la Paris.

Se pãstreazã la Muzeul Naþional de Artã al României.- Icoana lui Iisus Hristos - Pantocratorul. Provenind de la

Schitul Peri, icoana este pictatã pe lemn ºi reprezintã pe IisusHristos - Pantocratorul; cu mâna dreaptã binecuvânteazã, iar cucea stângã þine Sfânta Evanghelie deschisã. Ca tipologie, grafie,stil, culoare ºi concepþie, icoana este foarte apropiatã de picturainterioarã a bisericii Bolniþei, fiind creatã în aceeaºi ºcoalã depicturã.

Se pãstreazã la Muzeul Naþional de Artã al României.- Icoana Maicii Domnului - Hodighitria sau Îndrumãtoarea.

Realizatã prin anii 1512-1513, icoana este pictatã pe lemn ºi oreprezintã pe Maica Domnului Hodighitria sau Îndrumãtoarea,fiind contemporanã cu icoana lui Iisus Pantocratorul. Descoperitãla Mãnãstirea Bistriþa, în ºcoala cãreia a fost zugrãvitã, ea seaseamãnã celei anterioare. Pe maforionul Maicii Domnului sepãstreazã o inscripþie din care se distinge cu claritate anul “7021”-1513.

Ambele icoane pãstreazã aproape intactã tradiþia icoanelorbizantine din secolul al XIV-lea.

Se aflã la Muzeul Naþional de Artã al României.- Crucea egumenului }tefan. Ridicatã într-o vie a Mãnãstirii,

în anul 1781, de egumenul }tefan Arhimandritul, este o cruce deproporþii impunãtoare, cu dimensiunile de 235/ 72 cm; ea areurmãtoarea inscripþie: “În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sf(â)ntuluiD(u)h, amin. Ridicatu-s-a aceastã cinstitã ºi (de) viaþã fãcãtoarec(r)uce de robul lui D(u)mnezeu }tefan arhimandritul, egumenulBistriþei, întru cinstea ºi lauda Sf(i)ntei Adormiri a Preasf(i)ntei deDumnezeu Nãs(cã)toare ºi pururea Fecioarei Maria ºi a Sf(â)ntuluiGrigorie Decapolitul, ca sã fie veºnicã pomenire Sf(i)nþ(i)ei Saleº(i) a tot neamul Sf(i)nþie(i) Sale, în zilele prealuminatului d(o)mnIo Ipsila(n)t vodã ºi în vremea pãstoririei Preasf(in)þit(ului)mitropolit al U(n)grovlahie(i) Chiri(u) chir (Grigorie), fiind arhiereuscaunului Râmnicului Preasfinþitul pãri(n)tele chir Filaret. }i s-aridi(ca)t aceastã cruce în via Mãnãstirei Bistriþei, la luna lu(i) ai ºileat 1781". Transportatã la Muzeul Naþional de Antichitãþi, seaflã, astãzi, la Muzeul Naþional de Artã al României.

INTELECTUALI VALCENI

PAGINA 8

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

• Constantin PoenaruNãscut la 13/25 iulie 1888 la

Cernãuþi, istoricul literar,folcloristul, publicistul ºi scriitorulLeca Morariu a fost nevoit sã serefugieze în 1944 la Rm.Vâlcea, casã scape de persecuþiile bolºevicilorcare reocupaserã strãvechiul pãmântromânesc al Bucovinei, Basarabieiºi Þinutului Herþa. Va rãmâne aici,împreunã cu soþia Octavia Lupu, cuasistentul sãu Traian Cantemir ºi alþiintelectuali bucovineni, pânã lamoartea sa, în 1963, încercând sãdesfãºoare o bogatã ºi diversã viaþãliterarã ºi muzicalã, aºa cum o fãcuse în oraºul sãu natal.

Când a venit ºi s-a stabilit în micul târg de la poaleleCapelei, Leca Morariu era cunoscut deja ca un apreciatprofesor de literaturã românã modernã ºi folclor laUniversitatea din Cernãuþi, numit în douã rânduri decanal Facultãþii de litere ºi filozofie, preºedinte al Societãþii“Armonia” ºi director al Teatrului Naþional din Cernãuþi,director al Institutului de literaturã, filologie, istorie ºifolclor “Mihai Eminescu”, director ºi fondator alrevistelor “Fãt Frumos”, “Buletinul Mihai Eminescu” ºi“Fond ºi formã”. În ciuda acestei impresionante cãrþi devizitã ºi a eforturilor fãcute, el nu va reuºi sã transfereaura de multiculturalitate a Cernãuþiului pe malulOltului. Dupã 1944 Râmnicul nu mai era “capitalatipografilor”, cum îl numise Iorga cândva, iar noiiculturnici comuniºti nu aveau nimic din prestanþa ºipotenþa creatoare a unor cãrturari precum AntimIvireanul sau Anton Pann. Astfel cã Leca Morariu atrebuit sã-ºi câºtige existenþa ca simplu profesor devioloncel la ªcoala de muzicã.

Despre toate aceste tribulaþii zilnice ale distinsuluiintelectual bucovinean vom afla din „Jurnalul” pe careacesta l-a þinut în mod regulat vreme de aproape douãdecenii. Circa 80 de pagini din aceste însemnãri vâlcene,reunite sub numele generic „Drumuri oltene”, au fostpublicate în cartea „Pe urmele lui Creangã ºi Drumurioltene”, apãrutã la Editura Timpul din Iaºi, în 2004.Îngrijitorul ediþiei, cercetãtorul ieºean Liviu Papuc, autorîn acelaºi an ºi al unui amplu studiu monografic despreLeca Morariu, a selectat „doar însemnãrile de cãlãtorie însânul naturii, pe la mãnãstirile ºi schiturile din zonã ºiprin unele localitãþi pe unde ºi-a purtat paºii profesorul”.Aºa cum mi-a precizat însã dl. Papuc într-o recentãscrisoare, întreg manuscrisul jurnalului, pãstrat cusfinþenie la Fundaþia „Leca Morariu” din Suceava, arconþine peste 900 de pagini. Sunt menþionate aici date ºiinformaþii deosebit de preþioase despre viaþa Râmniculuiºi a împrejurimilor dintre 1944-1963, de la „aceletimpuri teribile ale sfârºitului de rãzboi” pânã lainstaurarea deplinã a regimului comunist.

Astfel de consemnãri despre aceastã perioadã tulburesunt extrem de puþine, doar Constantin Mateescu ºiNicolae Angelescu depunând mãrturii scrise în acestsens. De aceea, consider cã este nu doar o datorie deonoare sã editãm manuscrisele inedite ale lui LecaMorariu despre Vâlcea, ci ºi o obligaþie de interes publicmajor, cãci, sunt sigur, paginile de jurnal vor constitui untezaur indispensabil de informare pentru toþi cei care vorsã reconstituie istoria ºi atmosfera acelor ani.

Din însemnãrile lui Leca Morariu din primãvaraanului 1944, pe care le-a transcris ºi mi le-a trimis LiviuPapuc, reiese cã profesorul bucovinean a pãrãsitCernãuþiul pe 21 martie 1944, ajungând la Rm.Vâlceaduminicã 26 martie la orele 6 seara. Era însoþit deprofesorul Orest Bucevschi de la Facultatea de Teologiedin Cernãuþi, evacuatã încã din 1941 la Suceava ºi apoi,în 1944, la Râmnic. Aici erau mutate, provizoriu, ºiCatedra de literaturã modernã ºi folclor a Facultãþii din

Leca Morariu ºiJurnalul sãu vâlcean

Cernãuþi, ºi Institutul de literaturã, filologie,istorie ºi folclor “Mihai Eminescu”, care vorîncerca sã-ºi desfãºoare activitatea aproapeîn mod normal. Iatã câteva notaþii în acestsens din “Jurnal”:

“Miercuri 19/IV. Pornit dupã fier(“maºinã”) de cãlcat, mã întâlnesc cuAl.Ieºan. Deci Al.Ieºan la noi, ºi, poate,candidat la camerã la noi. Ieºit cu Al.Ieºan,întâlnit cu d-na ºi d-l Prodan, N.Grãmadã,Obadã etc. Tândãlim pe la Facultate. ColegiiIordãcheºti mi-i aduc pe cumnatul luiCantemir cu doamna. (…) Stau de vorbã cumusafirii lui Bibi Onciul: funcþionariiSocietãþii pentru culturã Galan ºi Puºcaºu.

Vineri 21/IV. C. Tomescu cu poetul Ion Buzdugan,care-ºi cautã debuºeu pentru stihurile sale. Trimit una-alta pentru “Revista Bucovinei” ºi “GazetaTransilvaniei”.

Sâmbãtã 29/IV. A.m. primul Consiliu al Facultãþii.Beschwicktigungspolitik! Ticãloºelul de Popovici careºi-a îmbarcat mai toatã mobila, în loc de cãrþi, scapãfoarte ieftin, ba chiar cu 15.000 lei premiu. Cu Loichiþãºi Ieºan la ºeful poliþiei.

Marþi 9/V. A.m. (lucrând la m-sul protopopuluiCândea, tatãl lui Romul) ne viziteazã d-na ºi d-lG.Drumur. Îi cer versuri pentru Fãt! La tipografia“Unirea” (nouã) pun la cale publicarea Fãtului. D.a. neviziteazã Ilie Doboº-Boca… cu 500 lei abonamentpentru Fãt!

Joi 15/VI. Vizitã: Ilie Doboº-Boca. Îl iau la ºedinþaInstitutului “Cernãuþi” – ºedinþã, iarãºi splendidã, cu 12participanþi (între care noi, Iancu Prelipcean ºi MihaiCazacu) ºi 10 comunicãri! Chiar ºi a lui Al.Ieºan ºi…C.Tomescu.”

Dupã cum se vede, floarea intelectualitãþii cernãuþenese mutase în Vâlcea, fãrã a-ºi înceta obiºnuiteleactivitãþi universitare, literare ºi muzicale. În Râmnic segãseau atunci poeþii George Drumur, care va rãmâne timpde doi ani profesor la ªcoala profesionalã de ucenici dinBrezoi, ºi Ion Buzdugan, cel care, în calitatea sa desecretar al Sfatului Þãrii, a redactat ºi a citit la 27 martie1917 moþiunea de unire a Basarabiei cu Þara, erauprofesorii universitari Al.Ieºan, Milan ªesan, Cicerone ºiValeriu Iordãchescu, decanul Facultãþii de TeologieLoichiþã, compozitorul ºi dirijorul Mircea Hoinic,istoricii N.Grãmadã ºi Constantin Tomescu. Ultimul vascoate la 19 mai 1944 un numãr din “Deºteptarea”, foaiepentru luminarea poporului, iar Leca Morariu va editamai multe numere din revistele “Fãt Frumos”, “Fond ºiformã” ºi “Buletinul Mihai Eminescu”, începute laCernãuþi. Prin þinerea regulatã a examenelor la facultate,ca ºi a ºedinþelor Institutului, se dorea continuareacercetãrilor ºi pãstrarea unei iluzii de viaþã studenþeascãºi ºtiinþificã normalã, în ciuda vicisitudinilor rãzboiuluiºi refugiului.

Aºadar, o viaþã culturalã bogatã ºi diversã, la care însãnu vom vedea participând prea mulþi intelectualilocalnici, cãci vâlcenii nu avuseserã pânã atunciasemenea instituþii de anvergura celor refugiate aicitemporar. În plus, neam de negustori, sunt mai reticenþiîn promovarea unor acþiuni care nu par sã le aducã uncâºtig material imediat. De aceea, cred cã publicaþiilevâlcene de astãzi ar trebui sã acorde mai multã atenþieacestei perioade din trecutul urbei noastre, sã reliefezemai atent contribuþiile esenþiale aduse de intelectualiibasarabeni ºi bucovineni la crearea în oraºul de adopþie aunui climat literar-artistic asemãnãtor celui din marilecentre culturale ºi studenþeºti ale þãrii.

Cu mai mult sprijin din partea localnicilor,Rm.Vâlcea ar fi putut deveni un „mic Cernãuþi”, chiardacã nu dispunea de infrastructura culturalã ºi artisticãnecesarã ºi nici de forþe intelectuale de talia refugiaþilorbucovineni ºi basarabeni.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Începutul de Constantin Poenaru

Vezi, mamã, au înflorit muºcatele în glastrãºi-obrazul lunii e parcã de ivoriu,dã-mi mâna ca sã pot ieºi din mine –îmi cautã o fatã chipulpe geamul din fereastrã.

De ce mã-neacã, oare, plânsulca o imensã bucurie?Mã simt de parcã-aº fiun pui de rândunicãce cautã sã zboarecu aripi de-mprumut.

O, rogu-te,pentru duminica de mâinedã-mi voie, mamã,sã scot din podul caseibicicletacu care te-a furat,cândva, din horãtata.(publicatã în suplimentul ziarului „Orizont”, 1970)

Fiul risipitor de Felix Sima

Focu-am aprinsCu coarne de cerbiªi cuiburi de pãsãri.Oare,mã vor primicând le voi spunecã o roatã a carului maremi-a zdrobit fluierul ?(publicatã în ziarul „Orizont”, 12 decembrie 1968)

Revista ,,Luceafãrul”, 1968

Revista,,Luceafãrul”, 1968

• Florica Mitroi

Peisaj poetic vâlceanante ‘70

PAGINA 9

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

RAMNICUL IN DOCUMENTE

• Sorin OANE

Cea mai importantã problemã avâlcenilor in timpul dictaturii regale a fostuna de naturã religioasã. La 1 noiembrie1939 Episcopia Râmnicului Noului Severins-a desfiinþat, iar înlocul ei s-a ânfiinþatMitropolia Olteniei, Râmnicului ºiSeverinului, cu reºedinþa înCraiova (avândca sufraganã Episcopia Argeºului). Caântâistãtãtor al noii Mitropolii a fost alesNifon Criveanu (1889-1970), fost preot demir, profesor ºi director la Seminarul Nifondin Bucureºti, apoi arhiereu cu titlul deCraioveanul ºi episcop de Huºi (1934-1939),autor al unor lucrãri cu conþinut moralizator,pentru masele largi de credincioºi. Camitropolit s-a remarcat mai ales prinorganizarea asistenþei sociale.

Desfiinþarea Episcopiei Râmnicului apricinuit multe nemulþumiri printre preoþiiºi credincioºii olteni, de aceea aceºtia aucerut stãruitor reînfiinþarea ei. OraºulRâmnicu Vâlcea era practic condamnat sãrãmânã fãrã prestigiul spiritual oferit deEpiscopie, fãrã a avea înschimb influenþaeconomicã ºi administrativã a oraºului ri-val, Craiova. De aceea vâlcenii au militatinsistent fie pentru pãstrarea Episcopiei, fiepentru desemnarea oraºului Râmnicu Vâlceaca scaun mitropolitan.

În continuare voi reda integral Memoriulvâlcenilor adresat ParlamentuluiRomâniei, dupã ce memorii asemãnãtoarefuseserã adresate regelui, patriarhului,primului ministru, ministrului cultelor ºiartelor ºi rezidentului regal. Memoriul,deosebit de patetic, este un document im-portant, ce pune înevidenþã rolulexcepþional jucat de Vâlcea ca centru alspiritualitãþii româneºti, dar ºi excepþionalaînsemnãtate pentru Râmnicu Vâlcea aEpiscopiei ºi Seminarului teologic, practicinstituþiile înjurul cãrora gravita întregoraºul

“Memoriu”:Domnilor Senatori,Domnilor Deputati,Cu prilejul a o sutã de ani de la naºterea

Marelui Rege Carol I ºi a 73 ani de la primulpas al Sãu pe teritoriul scumpei noastreOltenii, Majestatea Sa Regele Carol II,fãuritorul României noi, a binevoit a faceun dar nepreþuit creºtinilor din aceastã laturãde þarã, hotãrând schimbarea Episcopiei dela Vâlcea înMitropolie a Olteniei, având caepiscopie sufraganã, Episcopia Argeºului.

Pentru aducerea la îndeplinire a acestuiaugust gând ºi dar regal s-au anunþat prinpresã felurite formule, toare cu pretenþiuneade autenticitate, fãrã ca mãcar sã se fi vorbitde singura fireascã ºi pe linia cea mai logicãa Înaltului gând regal:

O Mitropolie a Olteniei, cu sediul înloculpe care-l indicã toatã desfãºurarea istoricã avieþii bisericeºti din aceastã regiune ºinecesitãþile de moment, adicã în R-Vâlcii.

S-a vorbit astfel de o Mitropolie laCraiova ºi de mutarea Episcopiei de Vâlceala T-Severin; de o Mitropolie la Craiova, cu

Douã documente excepþionaledespre desfiinþarea EpiscopieiRâmnicului din 1939

un vicariat la T.-Severin ºi mutarea Epis-copiei de Argeº la R.-Vâlcii, al cãrui judeþ sãfie trecut în Eparhia Argeºului; de oMitropolie la Craiova, cu un vicariat la R.-Vâlcii ºi altul la T.Severin, ºi însfârºit de oMitropolie la Craiova ºi Episcopie la R.-Vâlcii;- întoate aceste formule, EpiscopiaArgeºului fiind ca sufraganã a MitroplieiCraiovei.

Prin acest memoriu, pe care-l facemînnumele tuturor intelectualilor, comer-cianþilor, meseriaºilor ºi îngeneral al tuturorcreºtinilor ortodocºi din oraºul Râmnic ºidin ântreg judeþul Vâlcea, noi cei mai jossemnaþi, cu profund respect ºi cu cel maifierbinte devotament pentru forurile noastresuperioare, încãderea cãrora vine rezolvareaacestei chestiuni, ne ângãduim sã ne arãtãmºi dorinþa noastrã, pentru cea mai bunãsoluþionare a ei, cu rugãmintea de a ne filuatã înseamã ºi ascultatã.

Toate motivele, atât cele istorice, carereprezintã situaþia de drept, cât ºi cele defapt, ca expresie a necesitãþilor permanenteºi momentane, cer ca Mitropolia Olteniei,aprobatã prin marea bunãvoinþã Regalã sã-ºi aibã sediul sãu în R.-Vâlcii,pentru cã :

1. Din punct de vedere istoric,aceastã Mitropolie nu poate fi decâtrenaºterea fireascã a vechiiMitropolii a Olteniei, înfiinþatã decãtre voievodul Vladislav înpãrþileSeverinului înanul 1370, Mitro-polie cu o existenþã nesigurã înaceste pãrþi din pricina împre-jurãrilor politice, dar reânviatãdupã circa 100 ani, pe la 1406-1508, sub forma unei episcopiiînoraºul R.-Vâlcii, numit penruaceasta, ca pãstrãtor al continuitãþiifirului ºi tradiþiei istrice de laânfiinþarerea mitropoliei cuapelativul de Noul Severin.Pentruaceea sediul acestei mitropolii, din punct devedere istoric, nu poate fi înaltã parte decâtîn R.-Vâlcii.

2. În trecutul nostru bisericesc, oraºulCraiova n-a gãzduit niciodatã o reºedinþãepiscopalã, necum mitropolitanã, decât ântreanii 1847-1856, când a ars reºedinþa episco-palã de la R.-Vâlcii, âmpreunã cu o bunãparte a oraºului ºi a fost nevoie sã se gãseascãun adãpost provizoriu ântr-alt oraº aleparhiei, revenind ânsã la R.-Vâlcii ândatãdupã refacerea clãdirilor arse.

3. Dimpotrivã, adevãrul istoric aratã cãîn Craiova au fost totdeauna vicariiepiscopilor de Vâlcea, pentru care motiv s-au ºi numit ei totdeauna cu titlul deCraioveanul, pânã in ziua de astãzi

Dar nu fãrã motive temeinice âmpre-jurãrile istorice, arãtate mai sus, au fãcut casediul eparhiei Oltene sã se statorniceascãdefinitiv la R.-Vâlcii, cãci ºi stãrile de faptde atunci, rãmase aceleaºi pânã au determinataceastã aºezare.

Astfel :1. Oraºul Craiova, prin aºezarea sa, este

un centru eminamente comercial ºi indus-

trial, pe când R.-Vâlcii, tot datoritã aºezãriisale, este dimpotrivã un oraº de viaþã maimult interioarã ºi concentratã, adicã, primul:un oraº foarte puþin propriu pentru trãirea cuintensitate a vieþii religioase, din cauzaândrumãrii preocupãrilor de fiecare momental localnicilor îndirecþii economice,financiare ºi politice, iar al doilea-R.-Vâlcii-cu mult mai potrivit pentru meditaþiereligioasã ºi ânãlþare pe aripile rugãciuniicãtre Dumnezeu, pentru ca apoi, de la aceastãînãlþime sã iradieze cãldura credinþei ºi foculsacru al iubirii de aproapele cãtre inimile ºisufletele celor aflaþi sub îngrijirea duhov-niceascã a pãstorilor supremi de pe scaunularhipãstoresc al ântregii eparhii.

2. De acea oraºul Craiova a fostîntotdeauna centrul vieþii politice a Oltenieicu toare feluritele ei manifestãri, iarRâmnicul-Vâlcii centrul vieþii religioase detotdeauna al acestui de Dumnezeubinecuvântat þinut ºi ar fi sã se schimbe, cupagube neprevãzute, rostirule lor fireºti,încercând a face din cel dintâi ceea ce este ºitrebuie sã rãmânã cel de al doilea, fãrã mãcarsã se poatã invoca motivul cã la Craiova,

Mitropolia ar fi mai încentrul Eparhiei, cândse ºtie cã ºi Mitropolia Ardealului se gãseºtela marginea sa, înSibiu, nu la Cluj încapitalaacestei regiuni; iar alte eparhii, ca aceea aHuºilor ºi a Buzãului de pildã, îºi au sediulînoraºe mãrginaºe, fãrã nici o stânjenirepentru administraþia bisericeascã respectivã.

3. Cã este aºa ºi nu altfel ne-o aratã ânsãºifruntaºii vieþii publice a Olteniei, de lavoievozi pânã la boieri ºi simpli credincioºi,chiar când au fost originari din pãrþileCraiovei-ca de pildã boierii Craioveºti,-atunci când au simþit însufletul lor flacãracredinþei ºi au þinut sã mulþumeascã luiDumnezeu prin aºezãri religioase- ca bisericiºi mânãstiri- n-au gãsit loc mai potrivit pentructitoriile lor, decât tot aceastã regiune aVâlcii, care pãstreazã urmele credinþei lorîntemeliile bisericilor voievodale ºiboiereºti, de la Cuvioasa Paraschiva din R.-Vâlcii, ctitoria domnilor Craioveni Pãtraºcucel Bun ºi Mihai Viteazul, schitul Cetãþuia,din acelaºi oraº, al lui Radu cel Mare, Cozialui Radu ºi Mircea cel Bãtrân, Govora luiRadu cel Mare, încare Matei Basarab âºiântemeiase aºezãrile lui culturale, Arnota a

aceluiaºi Matei, Hurezul BrâncoveanuluiConstantin ºi Bistriþa boierilor Craioveºti- cãcitoþi aceºtia au ºtiut cuvântul Scripturii, careprin graiul proorocului ºi âmpãratului Davidse rostise zicând :”La munþi, suflete, sã neridicãm, de unde va veni Ajutorul” (Psalmul120 ),- ºi care a pâlpâit de mireasma credinþeiînsufletul mare al Prea nobilei noastre Doamneºi Regine Maria a României, care þi-a trãit deatâtea ori clipele de reculegere ºi de ânãlþaresufleteascã înacei Hurezi ai Vâlcii. Unde arputea fi deci fi mai potrivitã sã rãmânã centrulvieþii religioase a Olteniei, decât tot înacesteaºezãri istorice ale trecutului nostru de la R.-Vâlcii ?

4. Aceastã veche aºezare, ale cãrei urmesunt ântregi pânã astãzi înreºedinþa episco-palã de la R.-Vâlcii, aduce cle mai preþiossprijin pentru ânfãptuirea gândului regal fãrãmultã ostenealã. Pierdere de timp ºi jertfemateriale pentru statul nostru, care-ºiconcentrezã înacest timp toate puterile luicãtre ânzestrarea ºi ântãrirea armatei, fiindsusþinut înacestã nobilã sforþãre de toatãsuflarea româneascã.

{ntra-adevãr, ca sã ia fiinþã o nouãMitropolie înafarã de Episcopia de la Râmnicsau chiar cu mutarea reºedinþei acesteia laCraiova, lãsând înpãrãsire ceea ce este aici,va fi nevoie sã se facã cheltuiele cuexpropierea terenurilor necesare ºi construireaclãdirilor noii reºedinþe mitropolitane de celpuþin 200.000.000 lei, pe când dacã reºedinþaMitropoliei va rãmâne la R.-Vâlcii nu ar maifi nevoie de o cheltuialã mai mare de circa 10milioane pentru restaurarea ºi amenajareaactualelor clãdiri, aºa ca ele sã corespundã pede-a-ntregul unei reºedinþe mitropolitane.

Oricine va fi având plusul de 190.000.000lei,- fie statul, fie þinutul Olt, fie chiar primãriaCraiovei- are o sacrã datorie înâmprejurãrilede astãzi, când fiecare cetãþean âºi dã obolulsãu pentru ântãrirea ºi ânzestrarea armatei,care este alt nobil ideal al M.S Regelui CarolII, sã facã danie armatei acest plus, pentruânzestrarea ei.

}i dacã nici suma de circa 10 milioane leinu ar fi suficientã pentru ceea ce ar mai trebui,atunci judeþul Vâlcea, primãria oraºului R.-Vâlcii ºi cetãþenii oraºului Râmnic ºi aijudeþului, întotalitatea lor, vor contribui de launii la alþii, fiecare dupã puterile lor, ca sã deaântrega strãlucire reºedinþei mitropolitane dinacest oraº.

5. Pe lângã aceasta, potrivit art.44 dinlegea de organizare bisericeascã din 1925,ânfiinþarea Mitropoliei la Craiova, trebue sãaducã dupã sine ºi âmproprietãrirea acesteiacu 500 ha. pãdure ºi cu 200 ha. teren de culturã,aºa cum au fost ânzestrate toate mitropoliiledin þarã, pe când dacã ar rãmâne mai departela R.-Vâlcii nu va mai fi nevoie de o nouãâmpropietãrire, ci poate numai de com-plectarea diferenþei dintre âmproprietãririleepiscopiilor ºi ale mitroploliilor, prevãzuteînacelaºi articol, adicã 200 ha. ºi 100 ha. terende culturã, restul fiind dat episcopiei, la vreme.

• continuare în numãrul viitor

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

^ ^

PAGINA 10

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

• COSTEA MARINOIUAutorii reuºesc sã ofere cititorilor o analizã specialã

asupra unei opere fundamentale din tezaurul creaþieiscriitorului marin Sorescu, ,,La Lilieci” (epopeea în ºase vol-ume scrisã în perioda anilor 1973-1998).

Acestã mãreaþã lucrare – dupã cum subliniazã autorii-totalizeazã 385 de poezii, cuprinzând 897 de pagini.Volumele “au menirea de a ilustra viaþa satului cu lux deamãnunte, cãpãtând anvergura unei adevãrate epopei.”(pag.30).

Pentru a înþelege mai bine epopeea veralã a lui MarinSorescu, semnificaþia ei în structura vieþii literarecontemporane autorii reuºesc sã facã investigaþii speciale, oadevãratã analizã hermeneuticã, am zice noi arhiologicã.

Autorii prezintã izvoarele eposuluipopular, fundamentulor filosofic ce a stat la temelia studierii acestei opere poetice.

Filomul folcloric sorescian se topeºte cu mãiestrie în op-era poetului, îi dau trãinicie, durabilitate, “în toate cele ºasecãrþi (volume) ale ciclului ,,La Lilieci”, apãrute într-un in-terval mare de timp ( 973-1998) descoperim texte cu subiectfolcloric, social-istoric, intime sau cu caracter magic:descântece, vrãjitorii, mistico-religios ori supranatural.” (pag.46)

Marin Sorescu valorificã, de asemenea, elemente alefolclorului contemporan:

“De când sunt colectivistãHai global, global,Tu m-ai bãgat în spital… mãããã”Eposul satiric, dupã cum subliniazã teodora Albu ºi Emilº

Istocescu-obiceiuri, mituri, credinþe, aceste comori spiritualebulzeºtene sunt imortalizate în ciclul La lilieci de autrorulatâtor opere literare de mare valoare.” ( pag.64).

Ca într-un calendar popular gãsim prezentate în “ LaLilieci” date din desfãºurarea “sãrbãtorilor de Paºti”, credinþedespre ursitoare ºi destin , tãierea porcului la Ignat, Cultulmorþilor, Rusaliile ºi Cãluºul, etc.

O secvenþã din desfãºurarea Cãluºului ne este prezentatãîn Cartea a VI-a:

“Cine mai are acum chef de cãluºRusaliile dacã vin fãrã cãluºNu mai sunt RusaliiSunt orice vrei- ºedinþã, alegeri…” (pag.79)Mitul comorilor îngropate, al Ielelor, mitul strigoilor,

TEODORA ALBU, EMIL ISTOCESCUMARIN SORESCU. LA LILIECI.

EXEGEZÃ. DESCHIDERE HERMENEUTICÃEDITURA SCRISUL ROMÂNESC, CRAIOVA, 2006

sunt elemente poetice ce dau nuanþe aparte , dau valoriartistice speciale operei lui Marin Sorescu.

Un episod intitulat “Cornul Caprei”- se face o adevãratã“enumerare de locuri ºi hore specifice lumii satului”:

«Dacã te mai mãreºti, tragi l ahorã ºi þopãiAlunelul, Jianca, Sârba, Brâul, hora- ncet, hora tareHora de plopi, Creiþele, Banu Mãrãcine,Ciuleandra,

Rustemul ori cum le mai zice.»”(pag.141).Onomastica ocupã de asemenea un loc deosebit în

epopeea „La Lilieci”.Mulþimea personajelor din cele ºase cãrþi ale lui Marin

Sorescu dau multã originalitate ºi culoare. Personajele salesunt nume reale din lumea satului de pe Olteþ.

Întâlnim astfel în cãrþile sale pe Nea Florea - þãran sãrac„avea pãmânt doar sun unghii”, Ilie al Vetii, „coleg de gâºte”cu poetul, tatãl scriitorului „’nalt, cu mustaþã”, ”foarte blând,visãtor”, Costicã „ãl De pe drum, adicã cel nebun...”, Bãla”chipeºã, roºie aºa la piele”, Pãmalã, „ Haiduc de codru...”,

Matei Bulzescu, învãþãtor, ,,lup de muncã”, etc.Din cele 385 de poeme- subliniazã autorii - care

alcãtuiesc corpusul de facturã epopeicã „La Lilieci”, o bunãparte din acestea (58) au titluri provenite din numele propriide botez sau de familie ale personajelor, în marea lormajoritate corespund realitãþii, iar unele fiind porecle totaºa de reale atestate documentar” (pag.232).

Din cele 58 de titluri prezentate în cãrþile lui MarinSorescu amintim doar câteva exemple: Nea Florea (Cartea I, Blestemele bãlii, Duduianu (Cartea a II-a), Icoana luiMãrãcine, Chiºu ºi holera (catrea a III-a), Dura ºi Boldescu,Nisor ãl bãtrân (Cartea a IV-a), Marin al lui Pãtru (Cartea a V-a), Mitu Tãlmaciu, Florea Floarei (Cartea a VI-a).

Onomastica lui Marin Sorescu, textele epico-lirice alecãrþii prezintã „frumuseþea ºi coloritul lor umoristic, autorulînsuºi fiind încântat de farmecul ºi prospeþimea pe care odegajã.” (pag.235)

Toponimia- o patã de culoare inspiratã în opera lui Marinsorescu-reþine atenþia cititorului. Multe din toponime suntnume reale: Murgoºi, Motoci, Gaia, Bãlceºti, Drãgãºani,Alunu, Veleºti, Fãrcaº, Brãdeºti, Oteteliº, Mãciuca,Morunglovu, Cãlui, Caracal etc.

Autorii analizeazã cu atenþie iscusinþa poetului de a neoferi cu aceste nume topice adevãrate opere: ”Oameni ºilocuri, o lume realã, pitoreascã, ºi eterogenã, descrisã înaºezãri cu denumirile adevãrate; o lume cu adânci ºi trainicelegãturi cu satul tradiþional, arhaic, asaltatã însã de factorinocivi, perturbatori.”(pag.242)

Teodora Albu ºi Emil Istocescu insistã ºi asupra altoralaturi însemnate ale poeticii soresciene: logos ºi stil,categorii estetice în poemele epopeii, etc. ce întregescvalorile artistice ale creaþiei sale.

Cuvântul introductiv- semnat de George Sorescu (fratelepoetului), capitolul: Marin Sorescu - profil spiritual,Bibliografie, Lexicul, Anexele (cu ilustraþiile de familie),toate se adaugã la pachetul informativ al volumului -încercând sã ne creioneze chipul luminos al poetului dimBulzeºti.

Este o carte interesantã ce reuºeºte sã ne introducã înlaboratorul de creaþie al lui Marin Sorescu - prezentându-neoriginalitatea ºi valoarea artisticã a operei sale.

Autorii lucrãrii - profesorul Emil Istocescu apreciat dascãlºi cercetãtor ºi mai tânãra sa elevã astãzi profesoarã la Braºov-Teodora Albu (ce pregãteºte un doctorat din Sorescu) reuºescsã ne ofere un studiu original, atractiv, unic în analiza ºicercetarea creaþiei lui Marin Sorescu.

Literatura popularã româneascã(continuare din pagina 6)Dupã conþinutul lor, baladele sunt:

pãstoreºti, „Mioriþa”, haiduceºti, „TomaAlimoº”, vitejeºti, „Baba Novac”, „Pintea”,„Gruia”, istorice „Constantin Brâncoveanul”,tema zidirii „Mânãstirea Argeºului”.

În baladã, cum vom vedea ºi în basm, seîncepe cu o formulã iniþialã care prezintã firulacþiunii ºi eroul principal. Caracteristicaprincipalã a baladei o constituie gradarea acþiunii,atingându-se o tensiune dramaticã maximã.Eroul este idealizat, înzestrat cu calitãþiexcepþionale. Folosind hiperbola, poetul popu-lar gigantizeazã eroul. El este mai viteaz decâttoþi duºmanii, isteþ, ager, inteligent, înþelept, cuo bogatã experienþã de viaþã. Omul se aflã înstrânsã legãtura cu natura, cu mediul în caretrãieºte. Elementele reale se împletesc cu celefabuloase. Ca procedee artistice observãmrepetiþia cu scopul de a amplifica, folosireadialogului ºi a monologului, metafora,personificarea. Versul este scurt, rimaîmperecheatã ºi ritmul trohaic, specific creaþieipopulare. Legendele sunt povestiri scurte, uneoriîn versuri, cu elemente fantastice, desprepersoane ºi întâmplãri din diferite timpuri.Pãsãrile, plantele, animalele, corpurile cereºti,forþele vãzute ºi nevãzute îºi au legendele lor,prin care poporul cautã sã le explice origineasau anumite caractere. În aceste explicaþii s-auamestecat elemente fantastice ºi miraculoase,

pornite de la un fond real sau de la un adevãristoric. „Legenda Dochiei” explicã existenþaanotimpurilor, Legenda ciocârliei” care s-aprefãcut în pasãre în urma blestemului mameisoarelui, a fost fiicã de împãrat ºi anunþãapropierea zilei. Privighetoarea, cu statura ei micãºi cu penajul sãrãcãcios în comparaþie cu al altorpãsãri, a atras atenþia împãratului care a dat unbal în cinstea celei mai mari cântãreþe. Legenda„Dragoº Vodã” explicã numele tãrii, al râului ºial stemei Moldovei. Dintre legendele istorice,aflãm în legenda „Constantin Brâncoveanul”despre moartea acestui domnitor împreunã cucei trei fii ai sã, la Þarigrad, datoritã faptului cãnu s-a supus sultanului. Alte legende istoricepovestesc despre „Aprodul Purice”sau despre„Moº Ion Roatã”. Originea basmelor este dintimpuri strãvechi. Oamenii ºi-au format desprerealitate o imagine fantasticã. Ele oglindesctradiþii, idealuri ºi aspiraþii ale poporului. GeorgeCãlinescu aratã cã basmul este o oglindire a vieþiiîn moduri fabuloase. Petre Ispirescu este unuldin primii noºtri culegãtori de basme populare,apoi Ion Creangã. Tematica basmelor este foartevariatã: lupta împotriva unui asupritor (zmeu,diavol, balaur, împãrat, boier lacom etc.) , relaþiide familie, preocupãri din viaþa cotidianã,triumful isteþimii ºi preþuirea înþelepciunii, soartaomului sãrac, etc.

Lumea basmului este alcãtuitã din Feþi-Frumoºi ºi Ilene Cosânziene, zmei, balauri,oameni bogaþi ºi sãraci, cai nãzdrãvani, ajutoare

ale personajului reprezentând binele ºi adevãrul.Elementele fantastice se împletesc cu cele reale:omul tãiat bucãþele îºi recapãtã viaþa când estropit cu apã vie, iar viaþa e fãrã de sfârºit,lucrurile ºi animalele vorbesc, distanþele sestrãbat într-o clipã, ajungându-se chiar pânã înlumea cealaltã, care are o înfãþiºare diferitã ºi eguvernatã de legi proprii, omul renaºte dintr-unbob de mei, iar când îi este foame, întinde omaramã ºi în faþã îi apare ospãþul cel maiîmbelºugat, aruncã o perie ºi e despãrþit deurmãritor, se dã peste cap ºi devine ceea ce doreºte.Personajele sunt caracterizate în funcþie decaracterele lor: eroi pozitivi sau negativi. Fãt-Frumos, Prâslea, Greuceanu sunt înzestraþi cu toatecalitãþile posibile: frumoºi, buni, drepþi, iubitoride oameni, inteligenþi, viteji, ieºind biruitori dinorice întâmplare. El e fiu de împãrat dar ºi copilulmoºului sau al babei iar copilãria lui e neobiºnuitã.Ileana Cosânzeana este de o frumuseþe uluitoare,e zânã, modestã, bunã, de o mare curãþeniesufleteascã. Sprijinul personajului principal estede obicei calul, care are aripi ºi mai multe inimi.Prin peripeþiile sale, voinicul are ajutoare ºitovarãºi: Faurul-Pãmântului, Sfarmã-Piatrã, Gerilã,Flãmânzilã, pitici, zgripsoroaice, corbi, etc. Zmeulreprezintã forþa supranaturalã, negativã, înzestratãcu puteri ºi bogãþii uriaºe dar cu minte mai puþinãºi trãieºte o viaþã pãmânteanã. El se poatetransforma în orice vietate. E uriaº, se hrãneºte cucarne de om, e urât ºi violent. Puterea lui stã într-oanumitã parte a corpului. Scorpia sau zgripsoroaica

sunt mamele zmeului mai rele ºi mai perfide decâtel. Balaurul este un alt vrãjmaº al eroului pozitiv,trãind în adâncimea apei sau în nori. Întrepersonajele pozitive sau negative are loc un con-flict care întotdeauna se isprãveºte cu triumfulbinelui. Fiecare basm cuprinde formule iniþiale,mediane ºi finale. Timpul nu este specificat, elfiind „odatã ca niciodatã”. Se remarcã frazelescurte, folosirea expresiilor, „cicã”, „dacã”, limbafolositã este cea vie, popularã. Existã cifre care seîntâlnesc în basme, 3 sau 7, sugerând numãrulfiilor sau fiicelor de împãrat sau al palatelor,luptelor, zmeilor, etc. Valoarea moralã a basmeloreste deosebitã:minciuna este întotdeaunadescoperitã ºi pedepsitã.

Snoavele, proverbele, ghicitorile, strigãturilesunt expresii ale înþelepciunii poporului ce conþino regulã de viaþã pe care se bazeazã un adevãr. Nusunt cruþaþi boierii, domnul, femeia, bãrbatul, urâþii,leneºia, nestatornicia, prostia.

Alte creaþii sunt legate de tradiþiile ºi obiceiurilepoporului:Pluguºorul, Sorcova, Steaua, cântecede nuntã, bocete, colinde. Dintre acestea, suntinteresante cântecele de nuntã ºi obiceiurile legatede aceasta care diferã de la o zonã la alta.

Observãm în toatã literatura popularãsimplitatea limbii. În poezie se observãmuzicalitatea versurilor.

Marii noºtri scriitori au preþuit ºi s-au inspiratdin creaþia popularã contribuind la întreþinereadragostei faþã de aceasta. Eminescu se inspirã dintr-un basm când versificã „Luceafãrul”, M.Sadoveanu se inspirã din „Mioriþa” când scrie„Baltagul”, Coºbuc ºi Eminescu se inspirã dinpoezia popularã în creaþiile lor.

PAGINA 11

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

SIBIU CAPITALA EUROPEANA

• Petre CichirdanA doua serie de concerte din programul Festivalului

SIBERFEST 2007, cele din 13 ºi 14 aprilie, susþinute deformaþia Hyperion, festival ce se desfãºuarã la Sibiu - oraºCapitalã Europeanã ºi care îi are ca directori artistici pecompozitorii Iancu Dumitrescu ºi Ana Maria Avram, s-adesfãºurat în impresionanta salã - cort - “Pavilion 2007”,în douã etape: prima zi, un concert CIME (Comunitateainternaþionalã de Muzicã Electronicã), condus de AnaMaria Avram (dirijat ºi computer) ºi care a programat unspectacol de muzicã, video ºi aranjamente sonore , lucrãrisemnate de Irinel Anghel, Ana-Maria Avram, Ives Coffy,Iancu Dumitrescu, Lars Hojerdahl, Ion Ghiþã, AndrejKtzanowski, Xavier Roux, aka Ravi Shradja, JorjeEduardo Rapp, Samon Takahashi, Katarzyna Taborowsca,Giselher Smekal, Roman Vlad, Menahem Zur ºi, a doua zi,un concert Hyperion, semnat Iancu Dumiterscu!

Sonorizarea a fost pe mãsura solicitãrii autorilor, darcondiþiile de mediu, climã ºi disciplina (educaþia)publicului, au lãsat de dorit...

“Pavilionul 2007”, un cort imens, multifuncþional, nu

a etanºat, acustic, interiorul de exteriorul extrem de agitat,nu a etanºat climatic, în salã fiind, datoritã curenþilor, orãcealã insistentã, un frig impropriu unui spectacol demuzicã cultã!

Spectatorii, cei câþiva, dar mai mulþi decât la primaserie de concerte, s-au comportat ca într-o grãdinã publicã,au intrat ºi au ieºit, au vorbit între ei, oricum, datoritãintelectului, probabil, scãzut ºi al infantilismului specificvârstei, dar ºi al condiþiilor climatice, precum ºi absenþeiunei pardoseli absorbante, mai bine lipseau!

Practic, minunaþii artiºti de la Hyperion - împreunã cudirectorii lor artistici, au cântat pentru preþuirea artei,pentru un public restns. La scarã publicã, acesta trebuie sã

mai prospere, sã existe cu adevãrat într-un alt deceniu, atunci, când poate oraºulva fi din nou capitalãeuropeanã...Deocamdatã este tot una cucel potrivit pentru manele ºi muzicã de la

sudul Dunãrii...Am remarcat, la prima

reprezentaþie, recitalul depercuþie, acompaniat de bandã,susþinut de Petru Teodorescu.

Lucrarea Anei-Maria Avram,pentru bandã, formaþie ºi video,a excelat în substanþã ºisensibilitate artisticã. Fluxulsonor, în secþiune, a avut odensitate plinã...Fiecareinstrumentist, în parte, a susþinut recitative demne deluat în considerare ºi s-a prezentat ca proveninddintr-o valoroasã formaþie cameralã. În nici un caznu interpreteazã fiecare ceea ce vrea, ci totul esteelaborat, aranjat, precum un colaj de dezarmonii,înrãmat ºi prezentat sub regula strictã a spectacoluluiartistic.

O lucrare, o interpretare, plinã de strãlucire, aprezentat tânãrul Ciprian Ghiþã, solo violoncel, în recitalulsãu acompaniat de bandã, ºi care pur ºi simplu a vrãjitauditoriul.

În ziua a doua rezervatã acestei serii de concerte, aºa cumaºteptam, Iancu Dumitrescu ºi-a serbat personalitatea ºi, îndublã ipostazã - compozitor ºi dirijor, s-a dãruit Sibiului,Capitatei Europene, oferind “Pavilionului 2007”, unspectacol impresionant...Magie, muzicã etericã, coloanesonore, de legãturã, între cer ºi pãmânt, materialitateasunetului - armonii ºi dezarmonii împletite cu fulgere ºitrãsnete nãprasnice, pornite parcã pentru a spinteca planeta,profilându-se-n vãzduhul intens frãmântat necruþãtorul bici,

de foc, al lui Ilie. Gestica dirijorului,proiectatã în spaþiul populat de îngeri, dar ºiîn conul de umbra al rebelului mefistofelic, adesãvârºit spectacolul artistic, a demonstratcã, încã, calculatorul nu poate modela,video, spiritul poetic, sacralitatea drumuluicãtre origini...

Petru Teodorescu, la baterie, ochi în ochicu maestrul aranjamentului de fulgere ºiarmonii bizare, a percutat la ornamentul detobe, precum ...biciul lui Ilie!

“Sfera Magicã” a fost prima lucrare, unfilm de Cornel Gheorghiþã, cu coloanasonorã compusã de Iancu Dumitrescu, unopus pentru video, bandã ºi percuþie.

Magic dirijorul - Iancu Dumitrescu, la felpercuþionistul - Petru Teodorescu.

Compoziþia în sine, dar ºi cum este earecepþionatã, urmeazã pulsaþia minimã ºi

maximã a unei diagrame sonice - precum oelectrocardiogramã, comandatã de un computer, dar care nuuitã accesele sentimentale ale temperamentului uman...

Sunt desfãºurãri delirante, puternic ancorate în zonasuprarealismului estetic, pãstrând, ca ºi la cel plastic,elementele structurale, acum sonore, subtil organizate ºialiniate la realitatea materialã.

“Galaxy” a fost a doua lucrare compusã ºi interpretatã deIancu Dumitrescu, împreunã cu formaþia Hyperion.

Compozitorul nãscut, dar necrescut, la Sibiu, înainte de-ada curs interpretãrii, a þinut un logos, un cuvânt de dojanãadresat organizatorului, un cuvânt þintând educaþia muzicalã,privind genul sãu - universal implementat...

Desfãºurarea acestei lucrãri demonstreazã valoareacreaþiei, a talentului dirijoral, a formaþiei camerale care, în

tehnologie amplificatã,sugereazã o giganticãstructurã orchestralã.Excepþionalã imagineascenicã ºi cea afundamentului acustic.Iancu Dumitrescu a fostdezlãnþuit! Am auzit ºiperceput ampla miºcare(sic!) a exploziilor ºirevãrsãrilor de magmã...Dinnou, este greu sã secþioneziacest ºuvoi de sunete,primare - organizate logic, sãte opui excesivelor senzaþii,stãrilor sentimentimentale.Percuþia explodeazã la

intervale logic stabilite ºi produce fisiuni în mediulreceptorului, degajând energii fulminante. În acest opus,Dumitrescu, a atins spectacolul total.

Nu putem încheia fãrã a adãuga cã în Sala “Pavilion2007” au mai expozat, prin talentul lor nemãsurat, Ioan-Marius Lãcraru, care, întru-un solo de violã, a dat expresietipicã lucrãrii “Holzeit”, de Iancu Dumitrescu, un omagiuadus gândirii lui Heidelberg, Ion Ghiþã - într-un solovioloncel, “Medium II”, de acelaºi autor.

Este cazul sã-i amintim ºi pe ceilalþi componenþi aiacestui (de mult) celebru ansamblu cameral, Hyperion: EmilViºenescu, Orban Godri, Matei Teodorescu, Andrei Kivu,Radu Clipa.

De fapt, în cadrul formaþiei Hyperion, instrumentiºtii suntcapabili, fiecare, de mai multe instrumente, sunt capabili decompoziþie, tinzând spre mãiestria artistului total.

“Pulsar”( din titlu înþelegem compoziþia), opus semnat ºidirijat de Iancu Dumitrescu, a încheiat al doilea concert, adoua serie, din cadrul festivalului SIBERFEST 2007.

SIBERFEST 2007A DOUA SERIEDE CONCERTE

HYPERION

PAGINA 12

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

ESEU LITERAR

– Nu mai fiþi tristã, zice haijinul, veniþi la Societateade HAIKU, sã vedeþi ce poeþi talentaþi ºi priertenoºi sunthaijinii români.

– Sã mai citesc, sã mã mai documentez ºi poate vin.Dragi prieteni,Vã propun sã recitim împreunã câteva din haiku-urile

citite de mine, cu ani în urmã.Copilãria furatã / Urmele ºterse / de valuri.

(David Alexandru)Vãd o fatã venitã în tabãrã la mare. E tristã, poate îi e

dor de cei de-acasã.Îi plãcea sã se plimbe seara pe malul mãrii. ªi nu mai

ºtie nici ea cum s-a întâmplat, dar s-a întâmplat ºi acumregretã, îi pare rãu. Ce-o sã facã acum?

Stã puþin pe gânduri, se mobilizeazã ºi-ºi zice: ”Îmiplace sã învãþ, îmi place sã citesc. Voi rãzbi în viaþã....” ªiprevãd peste ani în fetiþa de acum, scriitoarea de mâine.

„Copilãria furatã / urmele ºterse / de valuri.”Acesta este un Haiku frumos al domnului David

Alexandru, mobilizator pentru caracterele tari. ªi sã citimîn continuare:

„Frumoasa la scaldã / Râul încetinindu-ºi / curgerea.”(Florin Grigoriu)

ªi-l vedem pe haijinul Florin Grigoriu în concediu,vara, pe malul Oltului, la Cozia. Noapte tropicalã, caldã,înãbuºitoare, nu poate dormi, se plimbã pe malul Oltului,când deodatã, în lumina lunii, vede o micã zânã cu sâniipietroºi ºi pulpele alungite, suplã ºi bronzatã, cãplonzeazã în apã.

Se piteºe dupã un copac ºi i se pare cã fata, este o micãsirenã, mângâiatã de valurile albastre ale Oltului. Totulpare ireal de frumos!

„Frumoasa la scaldã/ râul încetinindu-ºi/ curgerea”.(Haiku de Florin Grigoriu)

ªi mai departe: ”Pescãruºi,pescãruºi/ s-au culcat ºiei,– / culcã-te suflete!“ (Aurel Rãu)

Îl vedem pe poetulAurel Rãu zbuciumat, plimbându-sepe þãrmul mãrii, cu lacrimi în ochi.

Bãnuim cã l-a pãrãsit iubita sau poate i-a murit cinevadrag.

Dacã am fi mai aproape de el i-am spune cã viaþa e maimult durere ºi suferinþã... ºi mai puþine bucurii.

Cã trebuie sã înveþi sã trãieºti ºi durerea ºi disperarea,chiar ºi moartea.

„Pescãruºi, pescãruºi/ s-au culcat ºi ei,–/ culcã-tesuflete!” (Aurel Rãu)

* * *ªi mergem mai departe:„Doar un paianjen –/La urma urmei/ dorm ºi eu cu

cineva.” (Nicolae Alexandru-Vest)In memoriam!Nicolae Alexandru –Vest ne prezintã în acest haiku un

suflet de om singur ºi trist. De atâta tristeþe a uitat sã seducã acasã; a aþipit pe malul râului ºi apoi a rãmas toatãnoaptea aici.

ªi nu s-a gãsit nimeni, dintre prieteni, dintre colegi sã-lcaute, sã-l mângâie, sã-l întrebe ce-l doare. Ba da, s-agãsit...doar un paianjen.

„Doar un paianjen–/ La urma urmei/ dorm ºi eu cucineva.” (Nicolae Alexandru- Vest)

ªi citim mai departe: „ Femei la gârlã/ κi spalã

TEMA IUBIRII, TRISTEÞIIªI MELANCOLIEIÎN HAIKU- UL ROMÂNESCgândurile–/ Pânze pe ape.”(Aurelia Rânja)

Haiku-ul poetei Aurelia Rânja ne face sã ne reamintimde istoria vechilor greci, de epoca de dinaintea RãzboiuluiTroian. De cinstita Penelopa care îºi aºtepta bãrbatulplecat la rãzboi, tot þesând la o pânzã care nu se maitermina, cã ce þesea ziua, strica noaptea, aºteptându-ºi cucredincioºie bãrbatul, pe Ulise.

Sau de frumoasele noastre româncuþe de la þarã, care-ºiþeseau singure pânza pentru îmbrãcãminte, ºi ca sã iasãmai albã ºi-o spãlau, ºi-o nãlbeau pe malul râurilor, în apelimpezi ºi însorite.

Haiku- ul acesta ar putea reprezenta un moment dereculegere þinut in amintirea bunicelor noastre, care erauharnice, gospodine ºi credincioase familiei ºi soþului,uneori neales de ele, ci de rude si de pãrinþi. Ca aºa era peatunci!

„Femei la gârlã/ κi spalã gândurile-/Pânze peape”(Aurelia Rânja)

Mergem mai departe, la haiku- ul poetului VictorMocanu:

„Flori de cireº– /în pãrul tãu parcã mai negru.

(Victor Mocanu)Haiku-ul poetului Victor Mocanu ne face sã ne

reîntoarcem cu gândul la viaþa de elevi de liceu.Într-o primãvarã fata alerga cu racheta de tenis sub braþ,

pe sub cireºii în floare, ca sã scurteze drumul la întâlnireacu el – colegul ei de bancã. ªi toate florile de cireº sescuturaserã în pãrul ei negru.

ªi erau atât de tineri ºi atât de frumoºi amândoi.Sau am putea schimba registrul ºi ne-am putea gândi la

o familie tânãrã, cu o soþie gospodinã care-ºi îngrijaprimãvara, grãdina de lângã casã.

ªi florile de cireº se scuturaserã toate în pãrul ei negru,iar faþa îi era roºie ºi frumoasã. ªi soþul vãzând-o aºaharnicã, abia atunci realizã norocul ce i l-a dat BunulDumnezeu: „Ce tânãrã e ºi ce frumoasã, ce harnicã emireasa mea!”

Ne lãsãm apoi conduºi de Alexandru Cazacu în haiku-ul: „Noapte de varã– / în cãpiþele de fân/ cad stele.”

( Alexandru Cazacu)Ni-l închipuie pe autorul haiku-ului student, venit

vara, la þarã, la pãrinþi sã-i ajute la muncile câmpului. Ziuacosea fânul ºi-l fãcea cãpiþe sau clãi sau secera grâulfãcându-l snopi. Iar seara se plimba pe câmpurile-ntise,cosite de curând ºi uneori se mai juca de v-aþi ascunselea

cu vreo þãrãncuþã frumoasã care tot îi fãcea ochi dulci.Sau se ascundea în cãpiþele de fân din cauza ploilor

repezi, venite în vara aceea, mai în fiecare zi.Ce veri incendiare erau pe atunci, iar el era ca o flacãrã

mare ºi vie.!Ne întâlnim apoi cu poetul Mihai Arcadie - Comãnici,

în haiku- ul:„Închid pleoapele-/ sã mã apãr de praful/ amintirilor.”Ni-l închipuim pe autorul haiku- ului, stând dupã–

masã în grãdina casei pe o bancã ºi gândind la tinereþea sa,care a trecut foarte repede.

ªi deºi s-a realizat: are casã, familie, dar nu e preafericit.

Amintirile din tinereþe îi readuc în memorie o fãtucãblondã, cu pãrul numai inele ºi cu ochii albaºtri. Dar maisãracãp ºi pe care pãrinþii n-ar fi vrut s-o ia de soþie.

Dacã ar putea sã dea timpul înapoi, pe aceea ar lua-o denevastã.

...ªi era ca trestia de subþire! ªi-a pierdut-o, dar n-opoate uita, mereu o vede în faþa ochilor!

ªi mai departe: „Camera mea– /patru anotimpuri/ alesingurãtãþii!” (Gabriela Ion)

Ne apare în faþa ochilor o fatã tânãrã, dar tristã ºisingurã. Probabil a avut o deziluzie. N-a înþeles-o iubitulsau i l-a rãpit alta sau ce Dumnezeu s-o fi întâmplat?!

Noi, haijinii români am putea-o salva, i-am pune înfiecare zi sau seara, când am vedea-o plângând sau cãnd nupoate dormi,câte o carte ºi am pune-o sã citeascã, sãstudieze clasificarea haiku- urilor sau sã înveþe ce numeaBashõ: fuga no makoto.

I-am crea o preocupare ºi am scoate-o din starea asta de”melancolie blegoasã”. Poate ar putea ieºi din ea un om deºtiinþã sau o scriitoare.

O sã-i cer eu adresa fetiºcanei melancolice, doamneiGabriela Ion ºi aº putea începe lecþiile de recuperare chiarde mâine ºi cred c-ar putea ieºi ceva, cã doar suntprofesoarã cu multã experienþã de viaþã!

* * *Ne întâlnim apoi cu poetul Nicolae Paul- Mihail în

haikuul:„Ceaºca a pãstrat / Urma sãrutului tãu / De porþelan.”

(Nicolae- Paul Mihail)Când eram micã, citisem o carte în care era vorba

despre o fetiþã care nu mai voia sã se spele pe obraji,pentru cã voia sã pãstreze intact sãrutul reginei (o sãrutaseregina!). ªi a stat aºa pânã s-a umplut de bube ºi pe faþã ºipe corp. ªi nu-mi mai aduc bine aminte, dacã s-a fãcut binesau nu.

Aºa ºi cu bãiatul acesta din haiku, el n-a mai vrut sãspele ceaºca de cafea, pentru a pãstra mereu urma sãrutuluiiubitei.

Sãracul de el, eu cred cã era bolnav, nu era sãnãtos laminte. Sã fi oprit fata de tot, s-o poatã sãruta când vrea ºide câte ori vrea.

Pãcat de asemenea bãieþi.. Probabil cã nu au prieteni,cã dacã ar avea, le-ar fi spus aceºtia”Secretul fericirii înviaþã!

* * *(Oftez! ),,Seara, pe balcon / vorbind singurã cu / regina

nopþii.” ( Adina Enãchescu)ADINA: Maestre, m-am îndrãgostit de haiku.MAESTRUL: Noi am crezut cã de un haijiu.ADINA: Nu, nu Maestre, de haiku.MAESTRUL: Veniþi la Societatea de Haiku din

Constanþa!ADINA: Da, am sã vin....ªi am venit. Am venit ºi cu DIPLOMA de premiu

primit sãptãmânile trecute de la Revista româno - japonezãde haiku, ºi mai sper încã la un premiu... care încã n-aajuns , dar care va veni cât de curând.

Seara, pe balcon – / vorbind singurã cu / regina nopþii.,haiku-ul Adinei Enãchescu

(Colocviul Naþional de Haiku)Constanþa (15- 17 sept.)

„Seara pe balcon -Vorbind singurã cu Regina nopþii”.

• Adina Enãchescu

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Graficã de Mihaela Dumitrescu

PAGINA 13

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

Cand in coltul cald al ochiului imi plange un strop detristete, incerc sa-l absorb in ochi de teama sa nu ma innorez.Cand imi cade agale capul in palme incerc sa desenez oharta a amintirilor ce ma duce in gara clipelor fara nume.Cand mi se taie respiratia, transpir cu un nod in gat si simtca vreau sa imi inchizi gura cu buzele tale. Sa ma innec cuaburul din tine. Cand ma tem ca asta e ultimul minut pepamant, ametesc si sarut trandafirul alb pe care l-am protejatcu sute de mangaieri. Cand gem de singuratate, ma inteapainima asa cum ma agita furia unei rataciri. Cand suntconvinsa ca m-ai salvat de ritmul meu obosit, ma racesctoata, inchid ochii si ma vad mireasa intr-o ruina care rezistacontra furtunii. Cand tremur ca un balon de sapun purtat decurent, iau pulsul unui vis si imi promit ca maine ma intorcla tine, unde rasaritul inseamna un cadou. Cand adorm, imidanseaza somnul pe tarmul congelat pe care tu m-ai facutmuza. Cand rad, ma dedic zborului unui pescarus si magrabesc sa ajung acolo unde stiu ca te duci tu. Cand mi-edor sa ma joc revad marea pe care nu am putut sa o cuprindin ochi. Cand revad stralucirea de gheata retraiesc momentulin care marea s-a mai sarat cu o lacrima. Cand ma plang deo durere de picioare stiu ca praful din vant s-a ridicat inurma mea cand am ravnit la malurile pe care mi-amrecapatat 20 de ani. Cand umbra unei zile stergesinguratatea unei vieti in care nu mi-am gasit casa incep sainchid ochii peste tot. De pe muntele de scoici pe care le-am adunat din palma ta dau drumul raiului din mine. Maimprastii peste valuri si cutreier locurile in care am sfintit opoveste de dragoste. Tu te vei trezi, iar eu te voi face sacrezi…Voi fi pretutindeni ti-am spus ca te iubesc. Peste totunde m-ai invatat sa sper…sa daruiesc. Nimic nu mai e lafel, mai ales de cand am sarutat orfana lacrimile ingerilor.Si iti dau cuvantul ca nu mi-as dori sa fiu in alt loc, decat incel in care mi-ai aratat ca iti pasa. Si te voi tine strans inbrate si visez…visez de acolo din cer.

M-am aruncat în gol de pe un bloc de gheaþã. Mi-amdezlipit tãlpile de el, fiindcã îmi era rece pânã în suflet, cutoate cã suferinþa nu era congelatã de aceastã „bucatã de gertare”. Pânã jos vreau sã nu îmi parã rãu cã pe imensitatea receau rãmas doar formele unei vietãþi calde care a topit o pãrticicãneînsufelþitã de iarnã cu atâta arºiþã umanã. Pânã sã îmi încerczborul fãrã aripi, m-am gândit cã aº fi putut sã dau sens aceluiomãt întãrit. Mi-aº fi dorit sã scriu cu el pe soare cã te iubesc,dar cum într-o dragoste singurã nu existã motive, mã gândesccã ar fi mai bine ca primãvara sã fie ceea care îl va topi…aºaîn lipsa oricãrui motiv. Pânã la pãmânt mi se pare tare lungzborul…Si mi-ar plãcea sã-mi amintesc ceva care sã-mi redeadorinþa de a fi rãmas prinsã de gheaþa rece rãu…Aº fi vrut sã-mi amintesc de ce am ajuns în vârful unei piramide pe carenu ºtiu cum am urcat…M-am întâlnit cu înaripatele ºi mi-auºoptit cã în plutirea lor au învãþat sã preþuiascã libertatea.Tot pe drum, norii mi-au spus cã atunci când vrei sã plânginu trebuie neapãrat sã te reverºi peste tot. Razele de luminãmi-au ºoptit cã nimic nu inundã mai bine sufletul, decât unstrop de încredere…Zbor ºi nu mai pot ajunge la finalul uneicãderi dureroase al cãrei sens demult nu-l maiînþeleg…Atunci când mi-am dat drumul mi-am imaginat cãundeva jos, vei fi tu sã-mi asculþi motivele, sã mã prinzi înbraþe ºi sã nu mã cerþi, dar am uitat sã întreb înainte, dacã veisimþi nevoia sã fii acolo, când din cer va pica un monumentde întrebãri…

• Andreea BOTEZ

• Aneluþa BECHERU

Declaraþiela gurade metrou

Nu-mi face paradã de contexte alambicateSpune-mi doar cã a aplecat urechea pe sineªi m-ai auzit fãcând solfegii.

Nu-mi cere sã merg pe jos de la UnireaLa UniversitateNu-mi cere sã-mi pun ochelarii de soare când fulgerã;n-am nevoie de formalitãþi.

Am scris la ziarul de pe spatele-þi declaraþieªi-am expediat-o- e pentru linia din Pipera.

Îþi fac neoficial o declaraþieCu multe ih-uri ºi a-uri- e chiar neoficial.

Sper sã te-ncânte stilul meu de om cu neuronii pe rotrilePentru cã-þi fac o declaraþie cum n-a mai fãcut nimeni.

Îþi declar în gura de metrou, poate ajungem la pasajªi-þi voi vorbi ceva mai degajat.

Deja am limba legatã cu o sfoarã de linia Grozãveºtiªi mã toacã din scârþituri vagoanele.

Încã mã mai inspirã melodia din vagoanele asteaAm ales-o eu ºi pentru tinePentru cã mi-e dor sã ne plimbãm de mânãÎn plinã noapte, amândoi pe ºine.

Recea SineaDulce moartã Valeaschimbã noaptea rarã.Nimic de a fi fostnu ar fi Fiinþã. Ca unpeºte în centrul ocenanuluimãsor lunaplaurii ºi înfierbântatvenea dulcea caisã dinpieptul TãuDoamne,De bucurie aº fi crãpatce n-aº fi ºtiutniciodatãPlânsetul nostrude copilHieraticplutesc între viºiniiînfloriþi.

Rai de mare

PrimaE prima oarã când vãd lumina. Îmi dau seama cã am

nimerit într-o junglã, unde pradã este teama din mine. Eprima oarã când las aerul sã-mi intre în plãmâni. Mã înec cuel fiindcã mi-e drag sã învãþ a respira. E prima oarã când facun pas. Alerg cu dorinþa unui atlet pentru cã îmi doresc sãajung la capãt. E prima oarã când plâng. Lacrimile fierbinþiîþi aratã copilul din mine. E prima oarã când mi-e dor.Depãrtarea este cea care mã ajutã sã cred cã te regãsesc. Eprima oarã când îþi întind mâna. Cãldura ce izvorãºte îmimiroase a om. E prima oarã când sãrut. E ca ºi când aº simþigustul tembel de marijuana. E prima oarã când mã dezbrac.Goliciunea mã determinã sã mã vreau. E prima oarã când mãdoare. Nu curge sânge dar pierd ceva. E prima oarã cândpoftesc. Blajin cer cu mintea mea aburitã de iluzii. E primaoarã când cânt. Sunetul rãmâne agãþat de pasiunea ºiînvolburarea din mine. E prima oarã când tremur. Emoþiileturbate mã aruncã într-o prãpastie. E prima oarã când facdragoste. Mã dãruiesc ca o pensulã care alunecã pe pânzã. Eprima oarã când accept. Pentru cã am învãþat sã spun ºi da. Eprima oarã când lupt. Curat, drept ºi zâmbind. E prima oarãcând îþi povestesc. Doar þie, pentru ultima oarã.

Întrebãri

Alinare

Sunt nopþi de aur fãrã lunãvinul se sparge-n butoaie auriuCresc stelele pe verzile bucãþi de runãFluviul se-mbatã nãvalnic, fumuriu.

Prin aþa deasã plinã ochiuriUn foc se-nalþã munte viuSe-aud cum bolovanii trosnesc prin focuriCe morþi se-aºeazã din cerul fiu.

Ochii sporesc lumina nopþii- Strigoi neliniºtiþi de lemn de fagÎntreb pãmântul în pieptul porþiiNeliniºti ce mi-aduc iubirea- n minte, vag.Sinfur cu corbul de catifea fierbinteAlunecând la vale scâncet printre prunduriMuºchi de copac pe seara cea cuminteÎmi sap adânc fruntea de stâncã–n gânduri.

• Ionuþ ÞENE

PROZÃ SCURTÃ

TINERI SCRIITORI○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

POEZIE

Noapte deprimãvarã

Graficã de Mihaela Dumitrescu

PAGINA 14

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

ALECU SANDACunoscut epigramist, a publicat numeroasevolume de epigrame.Membru al Cenaclului literar „A.E.Baconsky”Preocupãri literare: epigrama, poezia clasicã,proza umoristicã.

Trenul uniriiCoboarã un tren nãvalnic de dincolo de gând,Ascult din mersu-i ritmic a neamului vibrare.Ecoul se revarsã în zare fredonândDe dincolo de lume, a timpului chemare.

Coboarã cãtre Alba pe plaiul ardelean,Tãcutã la fereastrã se zbate o nãframãZmulgând zãdãrniciei al timpului cadranSpre soarele dorinþei, ca un fior ne-ndeamnã.

Vin trenuri dupã trenuri, din cele patru zãriLa Alba, care-i astãzi mãiastrã panoramã.Sublima-i strãlucire scruteazã depãrtãriCu raze aurite, cu mângâieri de mamã.

Eroii acestei naþii sub tricolor stindard,Criºan, Horia, Cloºca, cu Iancu Crãiºorul,Mihai Viteazu, Cuza ºi bravul Ferdinand,Sã le zidim vecia, sã le-nãlþãm onorul.

S-a revãrsat lumina peste întreaga fireªi gara e vãpaie ºi sufletul la fel,Iar trenul, trenul falnic, ne duce la unireªi fluturând nãframa, ne cheamã dupã el !

Rondelul lui MirceaSus la Cozia pe maluri, în sublima mânãstire,Mircea Vodã-i neînvinsul, marele cârmuitor.κi hodinã braþul falnic comandantul de oºtireCe-a creat nemuritoare faima bravului popor.

Oltul doine-aruncã-n valuri,preamãrind în nemurire

Cheamã clopotul la rugãcu-al sãu glas curtenitor.

Sus la Cozia pe maluri, în sublima mânãstire,Mircea Vodã-i neînvinsul, marele cârmuitor.

Credincioºi din toatã þara vinla dreapta izbãvire,

ei ce-au stabilit cã viaþa e un vis amãgitor.Doar credinþa întru Domnul

ºi-n slãvita Lui mãrireFãuresc eternitatea, sunt supremul adevãr.

Sus la Cozia pe maluri, în sublima mânãstire.

TIBERIU ZAMFIRPreºedintele Cenaclului literar „A.E.Baconsky”A publicat (dec.2006) volumul de poezie„Vânãtorul de vise”Preocupãri literare: poezia, proza deficþiune, epigrama

Vânãtorul de vise(fragment)

Vezi turlele ce rãtãcesc prin nori,Pierdute-n ale cerului vâltoriªi luna, ce le scaldã în argint?

Sã ºtii, iubita mea, eu nu te mint:Acolo, în pãdurile închise,Trãia, demult, un vânãtor de vise.

Cãci prinþ era, din vremurile ninse,ªi-al lui castel de fum, închipuire,Trãia la fel ca el: din amintire.

Pe coridoare largi ºi pustiiteCe pãtrundeau în încãperi de tainã,Simþeai aproape-a nemuririi spaimã.

Se strecurase-n lume tristã searã,Atâta liniºte, atât târziu,Întunecat castel, tãcut, pustiu.

[...]

Cãci visele, mari pãsãri fãrã trup,Când stelele au început sã ningã,Umpleau vãzduhul, fãrã sã-l atingã.

Iubita mea, iubirea noastrã esteEtern castel, cu porþile deschise.El era doar un vânãtor de vise...

(1980)

GEORGETATRETELNIÞCHIEpigramistã,Membrã a Cenaclului literar “A.E. Baconsky”Preocupãri literare: epigrama,proza umoristicã, poezia clasicã, eseul.

BrumarUn trandafir cu frunza ruginie,A-mbrãþiºat o ramurã de prun.O dalie mi se înclinã mie,Dar eu acum nu ºtiu cum sã le-mbun.

Sã pot aº spune: Iarna e departe…Iar bruma nu vã face nicio ranã!Ar însemna sã mint, sã n-am dreptateÎn faþa ta, naturã suveranã!

Am ridicat dalia veºtejitãªi-am mângâiat uºor scoarþa de prun.ªi eu, la fel ca tine-s vitregitã,Dar la necaz omul e drept ºi bun!

EPIGRAME ªI DEFINIÞII

DiplomaþieO minciunã voalatã,Foarte frumos ambalatã,Oferitã spre crezareUnui mincinos mai mare!

DiplomatChiar de n-are coadã, cicã,Se-nvârteºte-n jurul eiªi pierzându-se-n ideiA uitat ce-a vrut sã zicã.

MIHAI SCÃRLÃTESCUMembru al Cenaclului “A.E. Baconsky”Preocupãri literare: poezia,proza scurtã, eseul

Poarta cunoaºteriiBiblioteca- o poartãMereu deschisãCunoaºterii de sine.O cãlãuzã ºi oGazdã bunã,Ca un pãrinteCare nu te lasãSã bâjbâi în întuneric.ªcoala spiritualitãþiiÎn care înaintaºii ºi-auDesãvârºit opera.O Bibliotecã… o poartã.Noi suntem poarta,Pãstrãtorii înþelepciuniiCulturii universale.

NICOLAE GHINOIUMembru al Cenaclului “A.E. Baconsky”Epigramist

Preocupãri literare: epigrama, poeziaclasicã, proza scurtã, reportajul

Impresiidin Danemarca

(fragment)În vara acestui an am avut ocazia sã petreco vacanþã de neuitat în Danemarca, o þarãdestul de micã, dar extraordinarã prinfrumuseþe, locuri pitoreºti ºi interesantecare uimesc vizitatorul ocazional, cum amfost ºi eu, prin cultul locuitorilor pentrusimþul estetic ºi pasiunea extraordinarãpentru flori ºi amenajãri peisagistice deneimaginat, care reþin atenþia la tot pasul.Mai vizitasem aceastã þarã, dar în timpuliernii, când nu se pot pune în evidenþãaceste frumuseþi. Acum aveamposibilitatea s-o vãd în luna august, cândnatura explodeazã într-o bogãþie aculorilor de nedescris a florei specificeacestei þãri ºi nu numai, pentru cã se potvedea ºi tot soiul de plante de pe totmapamondul.Dupã masa de prânz ºi dupã câteva ore deodihnã ce se impuneau dupã cãlãtorie,vizitãm unul din cele mai reprezentativelocuri ale capitalei daneze, parcul Tivollysau „Tivollyland” cum îl numesc cumândrie locuitorii acestei þãri, care poatefi un simbol emblematic al acestui oraº.Se poate afirma fãrã teamã de exagerare cãîn centrul capitalei se aflã o altã capitalã,a frumuseþii, a armoniei ºi liniºtii, unparadis al florilor, al aranjamentelorflorale, vezi aici tot felul de plante exoticecare se simt ca în þãrile lor de origine, deºiclima acestei þãri din emisfera nordicã nueste prea blândã. Îmi imaginam cu câtãdragoste ºi pasiune sunt îngrijite acesteaca sã poatã extazia ochii privitorilor dintoate þãrile, care trec pe aici.Turistul care se aflã aici pentru prima datã,la un moment dat se simte obosit de atâtafrumuseþe ºi splendoare, aproape cã nu maipoþi reþine imagistic tot ce þi se oferã înmaterie de esteticã floralã ºi tot ce þine deacest domeniu. Dacã vrei sã te opreºti dinperegrinãrile tale ºi sã te odihneºti ai ladispoziþie tot felul de locuri de odihnã;scuaruri de verdeaþã cu bãnci, fotolii,scaune confecþionate artizanal. Cinedoreºte se poate destinde cu tot felul deambarcaþiuni ce se aflã pe lacul ceînconjoarã parcul, sau se poate aºeza la omasã la unul din diversele localuri deconsumaþie amenajate aici ºi care prinintimitatea lor te atrag la tot pasul. [...]

GHEORGHEMÃMULARUMembru al Cenaclului „A.E. Baconsky”Documentarist, publicistPreocupãri literare: proza,documentarul

Lucian Blaga - 45 deani de la moartea sa

(fragment)La 6 mai 2006 s-au împlinit 45 de ani decând marele poet ºi filosof a încetat dinviaþã. Coborârea spre nefiinþã s-a produslent. A început mai întâi cu laturaspiritualã, care a durat peste un deceniu ºis-a încheiat prãbuºirea fizicã, organicã.Aceasta din urmã a fost însã mai de scurtãduratã, dar mai încãrcatã de suferinþã ºi acurmat firul vieþii sale.Coborârea spiritualã a început în 1948,anul în care a fost înlãturat de la catedrauniversitarã „Filosofia culturii” la care alucrat de la 1 oct.1938. Motivul? Pentruvina de a fi un „vârf al intelectualitãþii

reacþionare”. Pentru Blaga, înlãturarea aceastasamavolnicã din viaþa universitarã a fost oputernicã ºi grea loviturã sufleteascã.„Dimineaþã cu dimineaþã”, mãrturisea dascãlulatâtor generaþii de studenþi, „mã trezeam cuaceeaºi întrebare: Ce voi face? Ce voi începe?În aceastã atmosferã, am început sã simt dintr-o datã cã trãiesc prea izolat de toþi semenii mei(...). Am fost eliminat pe rând din spaþiul spiri-tual la care þineam cu toatã fiinþa mea. Am fostscos în chip lent din literaturã ºi din teatru (...).Au trecut aproape trei ani de când n-am maiaºternut pe hârtie nici un vers.”La Biblioteca Universitarã din Cluj, din anul1948 a început epurarea multor cãrþi dinperioada interbelicã, printre care ºi cele ale luiBlaga; au fost „deþinute” ºi aruncate la beci, înlãzi cu balamale pecetluite ca sã nu mai poatãfi deschise niciodatã.Dupã câtva timp a fost mutat de la Cluj la AlbaIulia; devenise indezirabil în capitalaTransilvaniei. I s-a oferit un post de bibliotecar.N-a stat prea mult. În anul 1951 a fost readus laCluj ºi a lucrat pânã în 1959 la BibliotecaAcademiei, Filiala Cluj.În deceniul anilor 50, Blaga a avut parte demulte privaþiuni spirituale ºi materiale. Cu toateaceste greutãþi, nu s-a descurajat; n-a renunþatsã scrie ºi sã facã traduceri. În iulie 1955 aapãrut în librãrii în traducerea sa „Faust” deGoethe. A fost un mare eveniment cultural pevremea aceea. La orizont se zãresc câteva razede speranþã. În 1956 Blaga a fost propus pentruPremiul Nobel pentru acel an, pentru literaturã;au fost patru candidaþi: un spaniol, un francez,Blaga ºi un sovietic. Lucian Blaga a fostîntrecut însã cu câteva voturi de spaniolul JuanRamon Jimenez care a obþinut mult-râvnitulpremiu. [...]

FENIA DRIVAScriitoare din Cãlimãneºti, publicã opt vol-ume în prozã (1996-2006)Preocupãri literare: proza

In memoriam.Dumitru MitranaDacã vrei sã-þi încarci sufletul cu podoabenepreþuite, n-ai decât, cititorule, sã parcurgivolumul „Prin lumea cãrþilor”, scris de DumitruMitrana care astãzi, în aceastã zi de septembrie,a vrut sã fim împreunã la casa unde nu de puþineori cântãrile sale în hrisoave erau împinse pânãla „disperare” cã nu poate descifra mai repedetot ce vroia sã cuprindã.Ca un Perpessicius al nostru, al vâlcenilor, cumspunea scriitorul Doru Moþoc la ultima cartece i-a fost lansatã, aduna material pentruviitoarele-i cãrþi cu meticulozitatea numai deel ºtiutã.Dacã destinul i-a fost frânt atât de nãpraznic,noi, cei care l-am cunoscut ºi cei care conducdestinele culturii vâlcene, familia, avemdatoria sã-i scoatem la luminã manuscriselerãmase pentru a nu rãmâne la întuneric.Dacã avem „Casa de sub pãdure” a lui DragoºVrânceanu la Bãbeni, dacã avem o casãmemorialã „Bogdan Amaru” spre a cãrui operãs-a îndreptat Dumitru Mitrana, astãzi vomînscrie pe harta dinlãuntrul cãreia izvorãºte lu-mina ºi aceastã casã memorialã ce-i poartãnumele.Ca o propunere pentru tot ceea ce a însemnatDumitru Mitrana pentru cultura vâlceanã,împreunã cu Primãria ºi ceilalþi factorieducaþionali de pe raza oraºului, sã lansãmîncepând cu anul 2005 concursul„DUMITRU MITRANA” – PROZÃ, ESEU,ISTORIE ªI CRITICà LITERARÃ, ce se vadesfãºura în cadrul Bibliotecii orãºeneºti „A.E.Baconsky”, unde nu de puþine ori profesorul,omul de culturã Dumitru Mitrana ºi-a adus cuprisosinþã obolul.

CENACLUL „A.E. BACONSKY” DIN CÃLIMÃNEªTI

PAGINA 15

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

CENACLUL ARTELOR○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Contur de þarãAm împletit din har contur de þarã,ªi din stejari am încropit ectenii.Un clopot greu am tras cândva de sfoarã,Nepregetând a desluºi vecernii.

Sub temelii de ctitorie sfântãMai arde-o flacãrã de vitejieSu streaºini, licuricii tot mai cântãTrecutu-nveºmântat în Liturghie.

Din Sfânt Potir, prelingã-se destinulDe þarã aºezatã-ntre fântâniCând însetat din ele bea românulFãcând cãuº din curcubeu ºi mâini.

ªi-un cuib de om în fiecare casãSfinþitã cu aghiasmã în antreuIar din tãcere am fãcut o masãLa care sã te-aºezi ºi tu ºi eu.

• Pr. Ion MARINESCU

A plecat mãicuþaA plecat mãicuþa, casa e pustiePoarta e legatã cu un lanþ de fier,În grãdinã-s singuri butucii de vieCumpãna fântânii scârþâie de ger.

Nu-i mai umblã paºii prin ogradãNu mai strânge neaua cu lopata,Nu mai iese-n prag, ca sã ne mai vadãÎn pridvor s-a stins , mai de mult, muºcata.

Trist, Grivei a rãmas lângã cãsuþãC-a murit stãpâna lui cea bunã,Nu mai umblã noaptea pe uliþãLatrã lung, sfâºietor, la lunã.

ªi cum stau aºa, privind grãdinaªi ograda care-i proaspãt ninsã,Mama iese-n prag, face cu mâna,ªi-n pridvor muºcata e aprinsã.

• Titina NICA ÞENE

CugetareVremea curge ne-ncetat în noicând înflorim parfumu-n lut,când trecem nori,când trecem ploica sã pãºim în început.

Floarea trece în sãmânþã,parfumul devine amintire,visul naºte o dorinþã,totul curge-n devenire.

• Ion Constantin COTULBEA

Sunet de searãMi s-a þicnit urechea!Nu mai vedeDecât ecoul sunetelor triste.Vorbeºte- n somn cu lucrurile, credeCã am murit ºi-mi þine acatiste.

Aud prin somn sudoarea asprã-a pietreiCum macinã-n rãbdare universul.O stea m-aprindec seara-n palma vetreiDe ard în tainã fumegând cu versul.

Osul tãcerii crapã,Rupe timpul,Secundele, pe limba lor bârfesc,Un greier chiar dãrâmã-n cer OlimpulCu-n zvon de alãutã, nelumesc.

Ziua de piatrã,Tulbure, gravidã,Naºte urlând , pe-un sângerat amurg,Un soare orb cu þeasta de omidãIar razele-i zburlite în zare curg.

Pe umãrul unui coºmar amarnic,Nepãsãtoare, tâmpla lumii doarme...Tu, Doamne, bun ºi milostivªi darnic,Trezeºte-o blând, cãci ea viseazã arme.

• George ROGOJINARU

Hai-cu...Odoamnã plinã de talent,Cum pe pãmânt nici cã mai fu(!)Ne-a delectat scriind o carteÎn stil ºi vers modern: Haiku.

Frumos, ce-i drept, interesant,Un stil muncit ºi elegant,Panseurile unui gânditor înaintat,Dar...denumirea mã lãsã puþinblocat!

De ce hai-cu, m-am întrebat?Hai-cu e vechi de când mã ºtiuªi...demodat(!)Eu, am crescut cu el în sat!

Când încã nu ºtiam sã merg,La prea puþine lucruri luândseama,cea care îmi dãduse viaþãMã sprijinea, spunându-mi cublândeþe: “Hai-cu mama!”

Când trebui sã merg la ºcoalã,Cu oarecare teamã-n sufletNenþelegând unde mã duce soarta,Pãrintele-mi zicea-ncurajator: “Hai-cu tata!”

Când am crescut mai mãriºorªi-am vrut sã cucerescO fetiºcanã visãtoare,Mi-a fost de-ajuns sã-mi exprimvrerea,ªoptindu-i la ureche, tandru ºiduios: “Hai-cu nenea!”

Veni apoi ºi-o vreme cândO zâniºoarã scumpã ºi nurlieM-a înþeles dintr-o privireªi m-a-nsoþit pe drumul vieþiiDoar pentru cã-i spusesem cutandreþe ºi iubire: “Hai-cu mine!”

Umplurãm casa de copii,Dar nu mã pãrãsi tipicu’,Zicându-le ºi lor,Cu drag ºi dãruire: “Hai-cu tãticu!”

Nepoþii când au apãrut,Tot conscvent în vorba aia,M-am adresat, binenþeles, ºi lor,Plin de iubire, protector: “Hai-cu tataia!”

ªi...nu vã fie cu mirare cã ºi-acum,La...ºi ceva de ani ai mei,Vãd lucrurile uneori în roz,Ba chiar în roºu,Cã dacã-mi iese-n cale-o dulcinee,Mã-npinge inima sã-i zicprietenos,Dar... cu un glas mai de bunic,(Ca-n basmul cu cocoºul roºu)Fetiþa tatei: “Hai-cu moºu!”

Aºa cã, dupã cum vedeþi,Povestea asta-aºa cum fu,V-a demonstrat cã eu de când mãºtiu,Sunt un adept al stilului Hai-cu,Iar presupusa lui modernitate,Nu-ntâmplãtor îmi displãcu,Aºa cã...vã salut: Hai-cu!

• N. M. MAZILU

ªi doarªi lacrimi pe o faþã palidãªi minte luminatã prin fãcliiªi mitice poteci printre morminteªi largi deschideri de prin amintiri.

Doar un mormânt, o lirã ºi o noapte,Doar o dorinþã, un strigãt ºi un astru,Cu multe adunãri în trepte pareªi multe doar deschideri între ºoapte.

• Mihai BADEA

Sculpturã de Paul Stãniºor

Picturã de Constantin Zorlescu

Arde DorinþaArde dorinþa, dreptul ºi-l cereOrele trec nepãsãtoareSecundele nu numãrã-ncet cu plãcerePrivirile libere-n soare.

Se-nmoaie genunchii ºi riduri aparDorinþa în flãcãri se topeºte încetDegeaba cu bãþul mai caut prin jarUn pumn de cenuºe rãmâne în piept.

ªi timpul trece netulburatSculpteazã mereu, mereu alte feþeSecundele ard pe cadranul crãpatRos pe la colþuri de bãtrâneþe.

• Gigi POªIRCÃ

TâmplastrãmoºilorTâmpla strãmoºilor, un cerc de vatrãLacrimi pietrificându-se-n lut ce staudovadãPrin milenarele zbateri ºi lupte-n vijeliePãstrându-se, astãzi, în statornicie.

La crucea eroilor noºtri martiri, piosSã ne-aplecãm frunþile, pe crugul gloriosEi ne sunt sânge, candelã, credinþã, pâine,Pe drumul devenirii noastre de mâine.

• Maior(r) Cãlin MATEI

AmalgamMai este rãzboi,Împart Dumnezeii pãmântul cu noiSau visele noastre pierdute-n trãireSunt freamãt de fire,Sunt iþele timpului, stare confuzãCititã-n durerile care acuzã,O nemântuire?

• Constantin MARIA

Stare de spiritPrin tãcerea silvestrãtrece o statuieecvestrãSã fie ea?...Dar pânã sã afle.sã se ºtie.Nãluca a trecutîn poezie. • Laura VEGA

Templul cãrþiiDurãm cetate cãrþii în Vâlcea milenarã,Aproape de izvorul Tãmãduirii Sfinte,Cu Pravila în suflet, pe vatra tutelarã,Cu noiu e Preasfiinþitul,

cãdelniþând cuminte!

ªi Oltul curge-alene, mereu cu neamu frate,ªi Cozia cea sfântã, cu mircea cel Bãtrân,Suntem cu toþii una ºi mergem mai departe,ªi mândru e ºi veºnic acest popor român!

E calea mult prea grea,dar noi trudim cu sârg

ªi jertfe cad mereu, Aici la temelie,Ca roadele sã vinã, curând sã dea în pârg,ªi alte vremi mai bune, Aici nutrim sã fie!

ªi dacã noi vom trece curând în veºnicie,Vom fi o torþã vie, cum ºtim cã ne e datul,ªi-om lumina-n Cetate de-a pururi mãrturieCã am rãmas pe vatrã, Aici, sfidând veleatul!

La poartã de Olimp se-nalþã Templul cãrþiiDeasupra-i, pe cupolã, stã mândru Prometeu,Cu torþa-i luminândã, dând biruinþã vieþii.Românu-n veci nu piere,

cãci e cu DUMNEZEU!• Dumitru BÃRÃITARU

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

Nuvelã tradusã în limba englezã de / Translate in english language by / Prof. Claudia Þâþu

IOSIF ÎN OCCIDENT / JOSEPH IN THE OCCIDENTLeon DURÃ

PAGINA 16

VÂLCENI CU DUBLÃ CETÃÞENIE(fragment)

Troubled by everything he was goingthrough in the beautiful Occident, Josephdecided to go back to his Country. He hadleft the East to become a thorough man, anintellectual who could speak foreign lan-guages and, why not, win a million dollars.

He had graduated from the Faculty ofTheology and, after a year of steadfast ef-fort, he was admitted as a degree candidatein the study of theology. In this socio-cul-tural context, Joseph received an invitationto visit the Occident.

Leaving the country in the 80s was anact of courage and chance, a great chance infact! And

Joseph came to have a lot of it…Joseph’s sister had been supervised in

her artistic activity by the secretary of theyouth communist party in high-school.I, theone who is writing, knew about the innatetalent of Joseph’s sister from him. She couldsing and recite classical poems impressivelyand, besides, she was very beautiful. Preco-cious as she may have been, she was about

to die slowly due to a stupid accident: she fell into a 30 m precipice. His father saved her,but not her talent though…

Joseph was to meet the same ycp secretary, who was now working as an agent in thesecret services in the Country. His job as a ycp secretary had helped him considerably to beaccepted in the services. And as this Comrade knew Joseph’s sister, he was shortly giventhe precise mission to get close to our young man’family. His father had passed away. Hismother was living with Joseph, the youngest son, in a village with hostile inhabitants andinformers.

When my friend Joseph received the invitation to visit the Occident, the only influen-tial person who could actually help him get a passport was the U.T.C. – Comrade.

– You know, Sir, I have received an invitation from the Occident and I would like to askyou to help me!... I want to arrive there before Christmas.

– In order to please everyone, I will try to get you a passport for the Occident. Thirtydays pass quickly there.

– Sir, you have a most generous heart. Thank you very much.– Joseph, you have forgotten to mention that you asked God to help you get to the West

before Christmas, I, the who is writing, interrupted him.– Oh, yes! Sir, Joseph addressed the helping-Comrade while they were crossing the iron

bridge across the river. And he went on:– You know, Sir, if I can get abroad

before Christmas, I can join the priest whogoes with the icon to bless the families inthe Occident.

– Listen, Joseph,” said I, the one whois writing,” did the helping-Comrade re-ally believe you?

– Yes, my angel-friend, you shouldknow that very well. Why are you askingme?

– I am asking you because you forgotto mention what the helping-Comradeasked you in exchange…

– Yes, of course! While we were cross-ing the bridge, the Comrade in questionasked me friendly: – Joseph, when you get back, please tell us what you saw in the Western-ers houses. Being in their own homes with the icon is a good opportunity for all of us…

– Of course, Sir.My friend was lying to me. He had lied right from the start: no priest in the Occident

went with the icon before Christmas or Saint Joan’s day in the emigrants’ houses. When itcame to religion, the ignorance of those who worked in the secret services was absolute.

Finally, there came the enlightment! After the helping-Comrade managed to produce acertificate from the Episcopal Chancellery, our degree candidate got a passport with a 30day visa for the Occident. By means of little presents and the protection offered by thesecret services, Joseph managed to buy plane tickets.

Joseph and I, the one who is writing, were at the airport. The announcement of the take-off was never made. My friend passed through the customs making promises on all sides.Moreover, the bag hanging on his shoulder was not checked. It is unbelievable, but true!The secret services wanted to help my friend Joseph out of difficulty. But why? Even todayJoseph is asking himself this question. He had never worked for them, nor had he evercommitted himself to anything. Still, the secret services in the Country wanted to giveJoseph a helping hand…

After a bumpy flight, Joseph arrived at the central airport in the Occident. When he gotoff the plane, another helping Gentleman (this time a veritable Westerner) started a conver-sation as if between old friends. [...]

(fragment)Tulburat de tot ceea ce i se întâmpla în frumosul Oc-

cident, Iosif se hotãrî sã se reîntoarcã în Þarã. Plecase dinEst pentru a deveni un om deplin, un intelectual,cunoscãtor de limbi strãine ºi de ce nu: un milionar îndolari.

Terminase Facultatea de Teologie ºi, dupã un efortconstant – timp de un an de zile – a fost admis în primulan de studii, ca doctorand în Teologie. În acest contextsocio-educaþional, Iosif primi o invitaþie pentru a vizitaOccidentul.

Ieºirea din Þarã în perioada anilor 1980 reprezenta unact de curaj ºi de ºansã: de multã ºansã! ªi Iosif a avutdestulã…

Sora lui Iosif, în anii de liceu, fusese supervizatã în activitatea ei artisticã de secretarulU.T.C. pe liceu. Iosif recunoºtea în faþa mea, cel care vã scriu, talentul nativ al surorii sale.ªtia sã cânte, recita extraordinar din clasici ºi era foarte frumoasã. Fatã precoce, avea sã sestingã încet, încet, în urma unui accident stupid: cãdea într-o prãpastie de 30 m. O salvatatãl ei, dar nu-i salva ºi talentul…

Pe acel secretar U.T.C. avea sã-l cunoascã ºi Iosif, dar în calitate de agent în serviciilesecrete din Þarã. Funcþia de secretar U.T.C. pe liceu contribuise mult la primirea lui înservicii. ªi cum Tovarãºul de la U.T.C. cunoºtea pe sora lui Iosif, în scurt timp el primimisiunea precisã de a se apropia de familia tânãrului nostru. Tatãl trecuse la cele veºnice.Rãmãsese mama cu fiul cel mic, Iosif, într-un sat cu locuitori ostili ºi informatori.

Când prietenul meu, Iosif, primi invitaþia pentru Occident, singura relaþie, singurapersoanã care îl putea ajuta efectiv pentrua obþine un paºaport pentru Occident eraDomnul de la U.T.C.

– Domnule, ºtiþi, eu am primit o invitaþiedin Occident, v-aº ruga sã mã ajutaþi sãajung acolo!... Vreau sã ajung înainte deCrãciun.

– Ca sã dãm satisfacþie tuturor, voiîncerca sã-þi fac rost de un paºaport pentruOccident. 30 de zile în Occident trec repede.

– Aveþi o inimã generoasã, Domnule ºivã mulþumesc foarte mult.

– Iosif, ai uitat sã spui cã ai cerutDomnului sã te ajute sã ajungi în Occidentînainte de Crãciun, îl întrerupsei eu, cel care vã scriu.

– A a a, da! Domnule, se adresã Iosif, Domnului-ajutor, în timp ce traversau împreunãpodul de fier de peste râu. ªi continuã:

– ªtiþi, Domnule, dacã ajung înainte de Crãciun în Occident, voi putea însoþi preotul –cu icoana – pe la familiile din Occident.

– Ascultã, Iosif, zisei eu, cel care vã scriu, Domnul-ajutor te-a crezut cã vei merge cuicoana prin Occident?

– Da, prietene-înger, tu ºtii foarte bine acest amãnunt. De ce mã mai întrebi?– Te întreb pentru cã ai uitat sã spui ce þi-a cerut în schimb Domnul-ajutor…– Ah, da! În timp ce traversam podul descris, Domnul mi-a cerut cu prietenie:– Iosif, când te vei înapoia, te rog sã ne povesteºte ºi nouã ce ai vãzut prin casele locuite

de occidentali. Vizita cu icoana pe la casele lor este un bun prilej pentru noi…– Da, da, desigur, Domnule-ajutor.Prietenul meu Iosif minþea. Minþise dintru-început: nici un preot din Occident nu mergea

cu icoana sau botezul pe la caseleemigranþilor care locuiau în Occi-dent. Ignoranþa celor care lucrauîn serviciile secrete era foarte mareîn domeniul religios.

În sfârºit, veni ºi lãmurirea!Dupã ce Domnul-ajutor reuºi sãobþinã o adeverinþã de la Can-celaria Episcopalã, doctorandulnostru primi un paºaport cu vizapentru Occident, pe o perioadã de30 de zile. Cu mici atenþii ºifãcându-l nevãzut (de cãtre servi-cii), prietenul meu Iosif reuºi sãcumpere de la Agenþia Aerianã ºibiletele pentru avion.

Pe aeroport se afla Iosif cumine –, cel care vã scriu. Nimeni

nu anunþã decolarea avionului respectiv. Prietenul meu trecu prin vamã fãcând promisiuniîn dreapta ºi în stânga. Fãrã sã fie controlat în gentuþa pe care o þinea pe umãr. De necrezut,dar adevãrat! Serviciile secrete vroiau sã-l facã scãpat pe prietenul meu, Iosif. De ce? Iosif seîntreabã ºi astãzi. El nu colaborase cu serviciile, nu-ºi luase nici un angajament (niciodatã)ºi totuºi, serviciile secrete din Þarã vroiau sã-l facã scãpat…

Dupã o cãlãtorie plinã de peripeþii, Iosif ajunge pe aeroportul central din Occident. Lacoborârea din avion, un alt Domn-ajutor (de data aceasta occidental) îl invita la un dialog,ca între cunoscuþi… [...]

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

PAGINA 17

Artiºti de la Govora

(continuare din numãrul trecut)Dupã ce ºi-a pierdut ochiul în urma unui glaucom, mult s-

a mai gândit tata dacã sã-ºi punã în loc unul de sticlã. Eu nu-mi amintesc decât durerea îngrozitoare, injecþiile pe care i lefãceau la coada ochiului, vizitele la spital…Pentru ca pânã laurmã toate sã fie degeaba .Gânduri pentr-un ochi de sticlã …

* * *Într-o dimineaþã de ianuarie, rece ºi uscatã, în zona de

nord a Râmnicului, unde am locuit între 1973-1984, librãria,magazinul alimentar, blocurile, toate sunt neschimbate ºi leprivesc ca un strãin care vine aici pentru prima oarã.

* * *Donaþie de carte francezã. Câteva mii de volume sunt

depozitate claie peste grãmadã într-o camerã a primãriei. Aratãdezolant, aratã jalnic, aruncate aºa la întâmplare.

Ediþii superbe, câteva chiar îmbrãcate în piele, multeromane, manuale ºi carte tehnicã.

Poezie, absolut deloc. Caut mai bine de o orã, încercând sãgãsesc mãcar un dicþionar Larousse. Este însã imposibil sãgãseºti ceva, în maldãrul de cãrþi aruncate la întâmplare.

ªi când aproape pierdusem orice speranþã, gãsesc unLarousse ilustrat ,dar numai de nume comune, Godot-ul luiBecket ºi Strãinul de Camus.

* * *La Bucureºti, în faþa editurii Cartea Româneascã, fumez ºi

îl aºtept pe Florin Iaru. Pânã pe la ora 3 nu apare, cumpãr înschimb câteva volume de versuri din librãrie ºi-l gãsesc târziula restaurantul Uniunii, la masã cu Mariana Marin, CorneliaMaria Savu, Samuel Tastet, un editor francez ºi cineva de laCasa Pogor din Iaºi .Se bea gin, e gãlãgie mare, toatã lumea eextrem de bine dispusã .Mariana Marin îmi semneazã “Aripasecretã“, Iaru volumul lui. Se vorbeºte numai în francezã dinpricina lui Samuel Tastet, editorul Francez, care ne spune c-arvrea sã-i traducã ceva Marianei Marin, ºi-atunci scot sticla deþuicã adusã de acasã ºi încerc sã nu mã supãr ºi sã nu mãenervez ,coperta tot nu e gata dar între timp hârtia s-a scumpit.Iaru îmi spune spre liniºtire, cã ne va ajuta el cu restul de bani,ºi-mi mai promite cã terminã coperta. Pleacã ºi vine Ioan Groºan.Rãmân pânã la închidere, de vorbã doar cu Cornelia MariaSavu, dar ºi aici, ce nefericire, se încuie tot la 10 .

* * *Intru cu Alexandra în cofetãrie ºi-l vãd pe George Voica,

aºezat cuminte la coadã sã cumpere prãjituri .Îi spun de AurelDumitraºcu ºi Dan David. Aflu spre surprinderea mea cã nuºtia nimic. A fost prieten cu amândoi, cu Dan David chiar acorespondat câþiva ani ºi ºtie cã a avut ceva probleme cuSecuritatea .Se urcã în maºinã, pune pachetul cu prãjituri pebancheta din spate, îi spune ºi soþiei ºi pleacã. E trist ºi abãtutºi îmi pare rãu cã i-am spus.

* * *La 21.30, telefon de la Cristinescu. Coperta nu e gata ºi nu

ºtiu ce sã-i mai spun. Are dreptate, suntem în aceeaºi situaþieca în luna mai, când am semnat contractul de editare.

E supãrat ºi nervos ºi îmi spune cã nu mai are bani, cã nu-l mai intereseazã cartea asta.

* * *La miezul nopþii, Iaru la TV, prezintã caseta înregistratã în

Franþa, pe care s-a dus s-o traducã în dimineaþa când l-amaºteptat zadarnic în faþa editurii. Mihaela îmi spune cã s-agândit sã-l omagiem cumva pe Nichita Stãnescu, cã au trecut7 ani ºi sã spun ºi eu ceva.

Ce sã spun ?* * *

Mã trezesc dimineaþa ºi totul e alb. Peste noapte a nins ºi

mai târziu cobor cu Alexandra în faþa blocului, iau puþinãzãpadã în mânã ºi i-o arãt. Nu spune nimic, încã nu ºtie ce e.

Seara la TV, sora lui Nicolae Labiº, recitã douã poezii.Dacã ar mai fi trãit, poetul ar fi împlinit 55 de ani. Astãzi.

* * *La 12, îi telefonez lui Florin Iaru .Coperta e gata, zice. ªi

se scuzã. Îmi spune din nou, cã dacã va fi nevoie, ne va ajutacu restul de bani. La 14,30, îi telefonez Florentinei Preda. S-aîntâlnit cu Iaru, zice. Dar nu i-a dat coperta.

* * *Telefonez la Criºana, Oradea. Tandemul a intrat abia pe

24 noiembrie, bineînþeles cã fãrã copertã. ªi mi se spune cã înnici un caz nu poate fi gata, înainte de sfârºitul primuluitrimestru 1991.

* * *La 11.30, telefonez la Cartea Româneascã. Florin Iaru nu

a venit, ºi nu se ºtie dacã mai vine sau nu.12,30 – a venit, dari se ia un interviu pentru radio. Sã încerc peste 30 de minute.13 – a plecat imediat dupã ce a terminat interviul. Amabilitate,noteazã totuºi cine sunt. Sã-l caut mâine ºi tot la editurã.

* * *Sunt la Bucureºti ºi primul drum îl fac la Cartea

Româneascã. Îl gãsesc pe Iaru într-un birou de la etaj, chiardeasupra depozitului de carte, unde acum lucreazã CãlinAngelescu.

N-are timp, vorbeºte precipitat ºi-mi spune zâmbind, sã numai dau telefon, cã am speriat pe toatã lumea. A fãcut copertapuþin mai micã, dar nu trebuie decât sã mãreascã cliºeul.

Nu stãm de vorbã mai mult de cinci minute, ºi-l cunosc ºipe Mihail Gãlãþanu, venit ºi el sã-l vadã pe Iaru. Acum lucreazãla “Flacãra“. Plecãm împreunã ºi pe drum mã întreabã tot felulde lucruri despre mine. Cumpãr bomboane ºi ciocolatã pentruAlexandra ºi mi-e tare dor de ea. Mã uit la toþi copiii care trecpe lângã mine.

* * *La restaurantul Uniunii, rãmân din nou pânã la închidere,

de data asta, împreunã cu Mircea Micu, Gheorghe Pituþ, plusun domn din Braºov, care scrie ºi el poezii, ºi-mi spune cãîncearcã sã-ºi “plaseze“ o carte. Micu povesteºte ceva despreNichita. ªi Pituþ la fel. Poetul din Braºov, se strãduieºte dinrãsputeri, sã ne recite ceva din producþia proprie. Dar cum abãut destul de mult – ca ºi noi, de altfel – nu reuºeºte sã-ºiaminteascã decât frânturi de versuri. Oricum, totul e de un haznebun ºi nu mã mai pot opri ºi râd, râd în hohote, cu râsul meustrident, spre disperarea lui ºi amuzamentul celorlalþi, carepânã atunci îºi continuaserã nestingheriþi istorisirile lor despreNichita .Ajung pe jos, la un hotel de lângã garã (Oltenia), înjurul orei 1.Strãzile sunt pustii, ninge puternic ºi bate vântul.Totul pare pãrãsit de 100 de ani .Sunt ud ºi obosit .Nu vreaudecât sã dorm ºi sã nu mã mai gândesc la nimic .

* * *Un sat românesc înecat în zãpadã. Dimineaþa, glasurile

copiilor, prin aerul curat ºi rece. ªi doar sunetul îndepãrtat alunui clopot sã tulbure liniºtea. Aºa am visat întotdeauna þara.

Aºa m-am gândit întotdeauna la România.

Gânduri○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

• Valentin DOLFI

Inedit(Material în lucru)

• Valentin DOLFINaturã moartã de Vasile Hurjui

Flori de Vasile Hurjui

VLASTELINII

PAGINA 18

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

ISTORIE• Ovidiu STÂNGÃ

Incaca din indepartatul veac al XIV-lea, de la inceputurile mentionarilordocumentare, stirile referitoare laintemeierea si dezvoltarea statelor feudaleromanesti marturisesc despre schismafamiliala ce a scindat casa voievozilorBasarabi.

Bresa care in final a dus la spargereaunitatii obiceiului cutumiar ce garantastabilitatea succesiunii dinastice, pemeleagurile dunarene, a aparut la aproapetrei sute de ani dupa Marea Schismareligioasa dintre reprezentantul apusuluicatolic, Papa de la Roma, si PatriarhulOrtodox al Rasaritului, de laConstantinopole. Aceasta ruptura avea loccu aproape o suta de ani inainte deconflictele succesorale ale “Razboiuluicelor doua roze”(1450-1485), asa cum afost numita lupta pentru putere ce aconvulsionat intreaga Anglie, antrenandcasele de York, Lancaster si Tudor.

Prin cutuma asocierii la scaunulvoievodal, impreuna cu domnitorul,guverna si urmasul sau, desemnat dintremembrii familiei casei domnesti aBasarabilor. Fiind si ruda cu Voda,asociatul la domnie trebuia sa conducatara dupa moartea voievodului, preluandsceptrul puterii si devenind cap al statului.

Nasterea acestei schisme a fostgenerata de imprejurarile incerte in care avenit la putere cel ce va intra in istorie subtitulatura “Eu, de Hristos Dumnezeuinvrednicitul, Domn autocrat crestin,marele Mircea voevod, din mila luiDumnezeu, Domn a toata TaraUngroVlahiei si al partilor de peste munti,inca si spre partile Tataresti si Amlasuluisi Fagarasului herteg si Domn al BanatuluiSeverinului si de amandoua partile petoata Podunavia inca si pana la Marea ceaMare si stapanitor al cetatii Darstorului” -copie a titulusului, publicata acum maibine de o suta de ani, in “Fragmenteistorice”, de catre transilvaneanul Ioancavaler de Puscariu.

“Samoderjavnay Gospodin” sau“Autokrator”, pe romaneste: “Domn De-Sine-Stapanitor”, dupa cum spunhrisoavele contemporane, scrise inslavona ori in greaca, Mircea cel Batran(1386-1418) era fiul lui Radul Negrul(1377-1383) si fusese asociat la domnie decatre fratele sau mai mare Dan I (1383-1386). Mircea a devenit pe deplin sef alstatului atunci cand voievodul Dan I acazut victima propriului sau amestec inconflictul rudelor sale de la sud deDunare, Ioan Stracimir, conducator altaratului Vidinului si Susman, tarul de laTarnovo. “Pre acea vreme ucise si Sismandomnul scheianilor, pe Danu voievodulromanesc.” - aflam din cronograful luiMihail Moxa, scris in romaneste pe la1620.

Cu toate acestea, dupa moartea luiDan, urmasii sai care de atunci s-au numitDanestii, si-au parasit domeniile lorfeudale si acuzandu-l pe Mircea defratricid, au ales calea exilului transilvan,retragandu-se peste munti.

Dupa aproape opt ani de la instalareain scaunul domnesc, Voda Mircea atrebuit sa cedeze in fata presiunii turcilor,acum el fiind cel ce era obligat sa seretraga peste munti. Tara Romaneasca -“Zemlia Zagorska”, numele Muntenieimarturisit de uricele vremii, fuseseinvadata de armatele lui Vlad IUzurpatorul(1394-1397).

Provincia Olteniei de sub munte i-aramas credincioasa lui Mircea. Inprovincia de sud-vest, numita BaniaSeverinului, s-a ridicat un nou “Ban deZeurino” - Severnaian Ban, in persoana luiStanil (Petrusian sau Petru Stan), Vlastelinvlah presupus frate al lui Mircea, numit indocumentele ulterioare “unchi al luiMihail Voda”(1418-1420), fiul lui Mircea.

De altfel, cu acest nume Stanil incepe sipomelnicul boierilor Kralevski aflat lamanastirea Strehaia, aici mutandu-secapitala Baniei, cat si sediul Mitropliei deSeverin, dupa cucerirea cetatii Severinuluide catre Sigismund de Luxemburg. (Pe lasfarsitul secolui XX, in localitatea SchelaCladovei din preajma Calafatului, a fostdescoperit un tezaur monetar datand dinepoca sus mentionata si emis de catremonetaria proprie a Severinului. Pe uneledin monedele acestui tezaur expus lamuzeul Olteniei se disting urmatoarele, peavers: Io Mircea Waywoda, iar pe revers:Petrusian - Petru Stan - Ban.)

Cand Mircea a disparut, alaturandu-sestrabunilor sai trecuti in nefiinta, Dan alII-lea(1420-1421,1421-1423,1423-

1424,1426-1427,1427-1431) a revenit intara sprijinit tot de catre turci, cu ajutorulcarora reuseste sa-l doboare de la domniepe Mihail. Dar nu peste putina vreme estela randul sau sa fie detronat temporar deRadul zis si -Chelul-Praznaglava(1421,1423,1424-1426,1427).

Dupa ei , in scaunul voievodal a urcatminorul Alexandru Aldea(1431-1436)care si-a luat asociat la domnie peepitropul sau, boierul Albu cel Mare, dartot pentru scurta vreme, caci asupra lor avenit cu oaste ungureasca VladDracul(1436-1442, 1443-1447), un alt fiu,nelegitim, al lui Mircea cel Batran.

Succesorii lui Voda Dracul, au fostconsemnati in istorie sub denumirea deDraculesti, datorita “colanuluiDragonului”, distinctie inmanata acestuia,in cadrul unei ceremonii oficiate laNurenberg, de catre Sigismund deLuxemburg, imparat al Sfantului ImperiuRoman de Neam Germanic, care l-a numitpe Vlad “cavaler al ordinuluiDragonului”, pe latineste “Draco”.

Prin provocarea unei revolte aboierilor in fruntea carora s-a situat Albulcel Mare, este inlaturat si Vlad Dracul,rapus impreuna cu fiul sau Mircea. Aflandacestea, celalalt fiu al sau, VladDraculea(1448, 1456-1462, 1476), fugedin prizonieratul in care se afla laAdrianopole, unde era tinut ostatic laPoarta Otomana impreuna cu fratele saumai mic, Radu cel Frumos(1462-1473,1473-1474,1474,1474-1475). Cuoastea pe care reuseste s-o adune, isireclama dreptul la domnie, revenind intara, unde prinde si nimiceste intreagafamilie a lui Albul.

Faima actelor sale de dreptate, dar sicea a razbunarilor sangeroase pline decruzime, a strabatut vremurile prinintermediul cronicilor negustorilor sasi.Acestia i-au confectionat infioratoareareputatie de “Contele Dracula - vampirul”( ce s-a perpetuat pana in timpurilenoastre, cand a ajuns subiectul atatorfilme hollywood-iene), pentru ca Vlad

Draculea - Tepes, in urma anulariiprivilegiilor comerciale ale scaunelorsasesti, a intreprins raiduri de pedepsire,sanctionandu-i pe sasi pentru abuzulnerespectarii legilor sale.

Este evident faptul ca in fatadesfasurarilor de forte ale vendettei, inconflict nu au fost crutate in nici un felnici una dintre infaptuirile adversarilor,nici macar ctitoriile religioase.

Putinele stiri pe care le avem dinveacul al XV-lea ne aduc la cunostinta cadanescul AlbulNegrul, alt nume alaceluiasi boier Albul cel Mare, daramabiserica Govorei ctitorita de Vlad Dracul,confiscandu-i si averea manastireascatotodata cu toate mosiile detinute.

Nu se cunosc imprejurarile in care afost ruinatabisericaMitropoliei de laArges. Dar spitacasei Vladestilor,ramura adescendentilor luiVladCalugarul(1481,1482-1494), celnumit astfel incronicile slavo-romane pentru cain tinerete fusesecalugar - nu alasat sa seintrevada faptul c-ar dori sa oreconstruiascaaici, stramutandnoul locas alMitropoliei laTargoviste. Astfel

meritul, transformat in legenda refaceriibisericii de la Curtea de Arges, i-a revenitin totalitate voievodul Neagoe.

Hrisoavele consemnate in Istoria TariiRomanesti pomenesc despre faptele luiMihnea cel Rau(1508-1509), urmasulDraculestilor si la randul sau fondator alaltei ramuri cea a Mihnestilor - Corvinesti.Legendele vorbesc insa despre distrugereabisericii cu hramul Sfintilor Apostoli,veche necropola a Craiovei in care seaflau mormintele familiei danesculuiNeagoe, precum si despre manastireaBistrita valceana, cea situata langa apa cuacelasi nume, Mihnea spulberand cutunurile si aceasta ctitorie a Kralj -Craiovestilor, primii dregatori ai tarii,partizani ai Danestilor, casa spitei BanilorKralevsky fiind si ea tot de sorginteBasaraba.

De asemenea este posibil cainversunarea impotrivirii boierilorsprijinitori ai partidei Danestilor,majoritatea lor detinand feude de o partesi de alta a Oltului, dar mai ales in zonaOlteniei, sa fi contribuit la migrarilesuccesive ale capitalei domnesti, de laArges pana la Bucuresti, urmandu-se astfelun traseu de indepartare a zonei centruluide putere dinspre provinciile de vest, catrecele de est. Pe timpurile lui Vlad Tepes -Draculea, a fost realizata ultima mutare ascaunului domnesc de la Targoviste,construindu-se noua capitala de laBucuresti, adica tocmai acolo undeDraculestii isi aveau unul din domeniilefeudei, fiind marturisite drepturile lor deproprietate asupra mosiei “Manestilor depe langa apa Colentinei”.

Dupa cum ne spune acelasi Ioancavaler de Puscariu, intr-o inscriptiegenealogica sapata in piatra de catrefamilia Monea din Venetia Fagarasului seaminteste de “Gregorius Venetusthesaurarius voivodae Nigro”, traducereafragmentara a textului sunand cam asa:“1185. A trait Grigore cel dintaiVenetianul, vistiernicul lui Negru Voda.La ani 1216 a nascut pe Grigore al doilea,iar acesta a nascut pe un alt Grigore, din

care s-a nascut Mailat la 1250, mai apoinascandu-se Man Mone”.

Dragomir Manev, fiul lui Manea al luiUdriste vornic, nepotul lui Vladislav al II-lea(1447-1448,1448,1456), a fost boierulcare a aparut de cele mai multe ori in sfatuldomnesc al divanelor boieresti din a douajumatate a secolului al XV-lea, prin eldescendentii Manestilor jucand astfel uninsemnat rol in jocurile politice aletimpului.

Tot un reprezentant al lor, marele vornicManea Persanul, era numit “Vlastelin” decatre Neagoe Basarab(1512-1521) si deasemeni “Vlastelin al lui Radu de laAfumati”(1522-1523,1524,1524-1525,1525-1529), domnitor ce-l considera“din casa domniei mele”. El era fiu al luiManea Negrul si al lui Vladaia, fiica luiDimitrie Ghizdavat, Banul care era casatoritcu fata vornicului Dan Durduca, stramosulfamiliilor Buzestilor si Dragoestilor.

Simpla incercare de schitare a unuiarbore genealogic al acestor Vlastelini, nescoate in evidenta apartenenta lor laincrengaturile diverselor mladite ale mareluitrunchi Basarab.

De fapt toate aceste conflicte voievodalese alimentau prin ambitia rudelor de sangeale stirpei Basarabe, sfetnicii, ispravnicii saudoar simpli boieri de cinste din aceiasi casacu Voda. Vlastelinii ce se ridicau impotrivadomnitorului in virtutea acestui drept, adicase “hicleneau”, emitand pretentii asuprascaunului voievodal, nu trebuiau sa fieneaparat membrii ai sfatului domnesc aldregatorilor pentru a isi justifica pofta demarire. Pur si simplu era suficient capretendentul inaltat la rang de Vlastelin saobtina sprijinul simpatizantilor sai, tot din“cinul Vlastelinilor”, nemultumiti depolitica celui aflat la domnie. Deseori“hiclenirea” era sprijinita extern, din ce ince mai mult interventia armatelor demercenari hotarand in ce parte sa se inclinebalanta puterii, treptat ajungandu-se cavoievozii sa devina clienti tributari aistatelor de care acum depindeau schimbarilede domnie.

Toate aceste informatii despre deseleconflicte interne si externe transmise dingeneratie in generatie, ne-au parvenit nunumai din documente, ci si prin prismalegendelor locurilor ctitorite de voievozisau de Vlastelini, si a misterelor pe care leascund tainicele zidiri constituite inasezaminte monahale.

Numarul impresionant de manastirifortificate aflate pe teritoriul oltenesc, cupreponderenta in aria Olteniei de sub muntesi in special in zona Valcii, schiteaza tabloulunui ansamblu de citadele destinateretragerii strategice in caz de invazie. Laceas de restriste ele protejau domeniilefeudale domnesti sau pe cele boieresti, ce arfi constituit posibile puncte de atractiepentru invadatori. Vlastelinii isi aparauastfel exploatarile de sare, una din cele maicautate bogatii destinate comertului cu altestate, extractiile de minereuri sau baile deaur, situate in acele perimetre, precum sicirezile de vite ori turmele de mioare, adicatocmai sursele de prosperitate ce leconfereau puterea in stat. Dupa cum afirmaVlad Tepes: “fiecare piatra din cetateaGiurgiului l-a costat cate un bulgare de sarepe Mircea, bunicul meu”.

Ca si in zona Bucovinei, unde exista unnumar de manastiri comparativ apropiatcelui din aria olteneasca, gruparea lantuluiansamblurilor fortificate, ctitorii domnesti,denota situarea domeniilor Vlastelinilor invecinatatea fostelor centre ale puterii,capitale voievodale pierdute in neguratimpului.

Calcand pe urmele lor descifram istoria.Astfel daca cercetam mai cu de-a-

maruntul aproape fiecare ctitorie, bisericasau manastire are o poveste a ei, frantura delegenda marturie a framantatelor vremiturburi.

(continuare în numãrul viitor)

PAGINA 19

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI• Felix SIMA

Primesc, adesea, întrebãride felul:”Ce faci?”, “Ce maifaci?”- “Vreau sã mã luminezde ziuã”- rãspund; sau altrãspuns la întrebarea: “Ce maifaci?”-“Vârcolaci! “sau “ Vârcolaci!”, dupã cum doriþi…

Dar, iatã ce mai fac: m-am întors, de curând, dintr-unexil la Goranu, fostã comunãa judeþului Vâlcea,actualmente cartier almunicipiului, care îºi mai

pãstreazã ceva din atribuþiile satului strãvechi. Elevii ªcoliiGoranu sunt absorbiþi de ºcolile oraºului, mulþi morþi aioraºului migreazã spre Cimitirul Goranu, topindu-li-selumânãrile într-un ceaun comun, iar din vechiul pod de fier, odantelãrie trecutã peste Olt, a rãmas numai un picior scufundat ,înclinat, din piatrã cu beton, peste care a crescut o plutã-semnul viu cã omul trãieºte ºi pluteºte.Câteva puncte principaleexistã la Goranu, puncte pe care le-am cunoscut în periplulmeu:” La Reta ªtefãnescu”, “La povarnã”, “La fierãria luiCornel.”

LA RETA ªTEFÃNESCUNucul falnic din spatele curþii priveºte spre intersecþia de la

“Casa Albã”; casa – han, este o casã de muzeu, cu acoperiº detablã de data aceasta, schimbându-i-se ºindrila.Din grãdina ºidin fosta curte s-au tot vândut parcele peste care s-au înfiinþat ºiaºezat magazine de second- hand ºi ateliere de reparaþii, toateaflate faþã în faþã cu Cãminul Cultural construit , prin muncãvoluntarã, prin anii 1954, la capãtul dinspre nord al acestuiaexistând ºi o bibliotecã, filialã a Bibliotecii Judeþene “AntimIvireanu”, din Vâlcea, cu aproximativ 30.000 de volume, cãrþirare, cãrþi unicat, cãrþi pãstrate cu preþul vieþii, necasateniciodatã, încã de la înfiinþarea bibliotecii, odatã cu înfiinþareaCãminului Cultural.

La Filiala Goranu a Bibliotecii Judeþene Vâlcea, s-apardosit intrarea cu gresie , iar cele trei camere în care se aflãrafturile cu cãrþi s-au pardosit cu placaj laminat, pereþii s-autapiþat, sobele de teracotã s-au refãcut, acoperiºul a fost refãcut,exteriorul, de asemenea, s-a dat cu var lavabil, roz, dar nu s-amontat o chiuvetã pentru spãlat pe mâini, bibliotecara îºi aduceapa potabilã de acasã, în bidoane; existã un W.C. infect înaceastã zonã a cartierului Goranu; bibliotecara plãteºte, dinbanii ei, unor binevoitori, pentru a-i sparge lemnele, pe timp deiarnã. Cãrþi pe care le mai putem gãsi doar la BibliotrecaAcademiei Române, cãrþi care apãruserã pe când noi abia nenãºteam: L.N.Tolstoi - “Cât pãmânt îi trebuie unui om?”-Colecþia “ Albina”, E.S.P.L.A., 1953, Geo Bogza - ”Tablougeografic”, “ Biblioteca þãranului muncitor”, EdituraTineretului, 1955, Francisc Munteanu-”A venit un om”,Editura Tineretului, 1956, F.Brunea - Fox - “Hârca piratului -Peisaje Dunãrene”, Editura Tineretului, 1957, Bianca Bratu - “Învãþãtorul Ion Creangã”, Editura E.S.P.L.A. ,1958, MarinPreda - “Moromeþii”, 1957, .

Aceste cãrþi trebuie salvate, conservate, deparazitate ºiprezentate într-o expoziþie permanentã.

Am cunoscut, la Goranu, pe doamna Margareta Semenic.Dumneaei este fiica profesorului de vioarã ºi pian IoanSemenic, din Liporu- Basarabia, cel care a cultivat aici, înGoranu, pe malul Oltului, o mulþime de soiuri de viþã, pe calede dispariþie astãzi: viþa izmanã (turceascã), fragã neagrã ºifragã albã (cãpºunicã), Ottello, Þaþa Leana + 1001, Otonel,Porto (cu multe seminþe), Roºioarã de Dãbuleni, coarnã albã,coarnã neagrã, fragã neagrã, gordanã, crâmpaºie, Chesla alb ºiroz, 18 soiuri de viþã, poate nu mi le-a enumerat pe toate, sescuzã, dar îmi adaugã la înþelepciunile vârstei: “ Unii bãtrâni sescrelozeazã, dar alþii devin înþelepþi”. Dumneaei vorbeºte foartefrumos, corect, gramatical, nu-ºi permite licenþe...Toþibasarabenii, am observat, nu-ºi permit divagaþii de la canonulromânesc învãþat; românii îºi permit orice ºi, astfel, devinpitoreºti.

Am primit de la Domnia sa nuci ºi caisatã, mãceºe ºi „mãrul lupului”, struguri pentru stafide.Mi-a povestit despre cum umbla, încopilãrie , cu flori de câmp în braþe, perochiþã cu mãrgeledin mere verzi...”- Nuuitãm niciodatã, monumentele naturii:ªiroirile de nisip de la Goranu, unde seface, de Izvorul Tãmãduirii, pe apaStãncioiului, slujbã puternicã,strângându-se poporul acolo cu preotulDumitru Bãlãceanu în frunte, sfinþândtrei izvoare ce se unesc într-unul,credincioºii aprinzându-ºi lumânãrile pemalurile celor Trei Izvoare ce alcãtuiescSfânta treime, apoi se opresc înluminiºuri de pãdure spre a prânzi cubucate aduse de acasã, în coºuri, peºtergare.

Nu uitãm nici Diademele de laGoranu, vãzute ºi de mine însumi la subsolul MuzeuluiNaþional de Istorie, în expoziþia Tezaurului naþional , alãturi de

ATELIERUL DE LITERE (II)

PRIN LUMEA VÃZUTELORªI A NEVÃZUTELOR

„Cloºca cu puii de aur” ºi Coroanele regale.Citãm din „Diademe ºi cnezate”, din studiul publicat de dr.

Luminiþa Dumitru în „Magazin istoric” XXXIV, nr.8, august,2001:

„În 1980, cu prilejul unor lucrãri de terasare amplasate înimediata apropiere a oraºului Râmnicu-Vâlcea, în Goranu, au fostscoase la ivealã douã diademe de aur.Piesa principalã prevãzutã cucrin stilizat ce are în centru profilul unui cavaler purtând în mânadreaptã un arc. Este înveºmântat cu hainã pânã la genunchi, strânsãla mijloc cu o centurã , iar pe cap se pot întrezãri liniile unei bonete.Încadrându-l în stânga ºi în dreapta, se recunosc douã animalefantastice... Dateazã din perioada cnezatelor de secol XIII.” Despreaceasta am lansat ideea conform cãreia, bãtãlia de la Posada ar fiavut loc undeva aici, la Goranu, iar diadema s-ar fi agãþat decrengile copacilor - pe când fugea Carol Robert de Anjou ºicancelarul sãu cãlare, sã se salveze.Apoi, crengile copacilor auputrezit, diademele au cãzut, le-a acoperit frunzele , pãmântul ºi aufost descoperite abia în 1980. Ideea a prins , fiindcã am auzit cãcineva s-a apucat sã scrie un roman cu acest subiect.

UN ÞÃRANÎl mai avem în fotografie; alb-negru. Alb- în viaþã; negru - în

moarte. A muncit toatã viaþa. ªi-a fãcut fânar , ºi-a fãcut casã , aplantat duzi pentru viermii de mãtase (ºi pentru alþi viermi), a

plantat sãlcii pentru cozi defurci ºi de hârleþi, ºi-acumpãrat cai pentru cãruþã.Rãzboiul i i-a rechiziþionat,ºi-a cumpãrat alþi cai, C.A.P.-ul i-a confiscat. Copiii, cincila numãr: Ion, Dumitru,Gheorghe, Nicolae ºi Elena(mama mea), cãlãreau pe rândcâte un mânz. ”Dar mie cândmi-l daþi?”- întreba ea? „Acum , acum, rãspundeau eiºi plecau zburând spre ºcoalã,spre facultãþi”.

Þeseau în casã pânzãpentru cãmãºi, fuste, dimie,pantaloni ºicãrinþe...împleteau ciorapi,tãiau lemne cu joagãrul, cutoporul...

Toate trebuiau fãcute la lumina zilei... Când venea noaptea,intrau în casã...la lumânare...la lampa cu gaz nr.3, nr.5...

Þãranul despre care vorbesc- nu a prins rãzboaiele...PentruPrimul Rãzboi Mondial era prea mic, pentru cel de-al DoileaRãzboi Mondial era prea mare... Strângea brânza din sat, în putinide lemn ºi o ducea la Râmnic, pe soare, pe ploaie, pe vânt sau ger,15 km, cu cãruþa. La Reta ªtefãnescu ºi la alþi negustori...Aveaînþelegeri, contracte cu prãvãliile, cu boierii de la oraº.

Îi revenea comisionul pentru transport ºi pentru vânzare. Îl lãsacopiilor, care stãteau în gazdã la Reta ªtefãnescu. Erau elevi la„Alexandru Lahovari”. Au mers, apoi, cu toþii, la facultãþiinginereºti de metalurgie ºi de agriculturã. Au ajuns directori deCombinate Siderurgice (se dezvoltase siderurgia- acum nici nu mai

ºtim ce este aceasta) ºi de C.A.P.-uri importante.Munca era de bazã,era de vazã...

Despre þãranul acesta, mort în1947, vreau sã vã spun cã a lucratºi la Podul Cremenarilor, caretraverseazã Oltul , spre Bãbeni, pefirul apei, a lucrat, la betoane,câteva luni, pentru bani, cãci altfelnu pleci de acasã - dacã nuprimeºti un ban... ºi de acolo, de lapatronii nemþi, pleca, la sfârºit desãptãmânã, cu câteva pâini sub braþºi cu câþiva bãnuþi; pâinea era albã,caldã, moale,dulce, aºa cum nu seprea fãcea în cuptoarele þãrãneºti.”De la podul Cremenarilor i s-atras moartea”- spunea ºi fratele sãu

de la Cuca- Mãcãi care venea vara cu un coº cu cireºe coapte ca sãne înfruptãm. Bunica, Ioana Bobolea, ( fostã Mihãilescu, nepoatã a

preotului Ion Mihãilescu din Bistriþa- Costeºti), a luat frâiele ºifrânele gospodãriei, ale cailor pentru arat ºi drumul târgurilor l-aluat...apoi al C.A.P. –ului. Însã mi-a revenit mie aceastã ”nostimadãcrudã”, fiindcã în 1961,pe când aveam 12 ani, se înfiinþase C.A.P.-ul ºi se alcãtuise ºi o echipã de copii în vacanþa de varã sã strângãfânul ºi iatã-mã, aici, fruntaº la greblã.

Rezumatul acestei vieþi de om l-am prezentat. Rezumatul acesteivieþi a bunicului meu sunt ºi eu, cel care scriu acestea ºi voi maiscrie, oricând despre el ºi despre noi, din lumea vãzutelor ºi anevãzutelor.

Lucram douã zile pentru a-i trece bunicii o zi lucrãtoare, pentrucare a ºi primit o pensioarã mai târziu, oarece bãnuþi...din care îmidãdea destui pentru la ºcoalã...

Nu pricep nimic dintr-un raport european, ce înþeleg ei prinfaptul cã „ Românii nu ºtiu sã lucreze în echipã”. Eu, dar ºi ceilalþi,am lucrat întotdeauna în echipã. Sã înþeleg cã „unul sau doi lucreazãºi alþi doi sau trei se trec coordonatori?” Acesta este lucrul înechipã? În cazul acesta, au dreptate, nu cred cã facem echipã.

ANOTIMPURIÎn numele celor care s-au dus - ºi în numele nostru, care am

rãmas, am scris aceste „ Anotimpuri”, pe unmotiv din “Grãdina Maicii Domnului” de Mihai Sporiº, texte ce

le avem aici, de faþã, aºezate în paginã: *

Cãtre sfârºit de varã, aºadarã,Adoarme Maica Vieþii, an de an...Se odihneºte ºi-nfioarãPe un urcuº de sãlcioarã,Pe un cãluº de la vioarã,Precum ºi noi...din zi în zi...Ce-o fi...o fi... Ce-om mai gãsi...

Va fi trezitã, cu uºor,De un cocoº prevestitor(Al zânelor, al nopþilor,)Ce va cânta a treia oarã,De peste pietre de hotarã,Spre-a-ndeplini un ritual...Pe un inel...pe un caval...Cu florile de mãr...în pãr... *Cum doarme trupul Maicii...Tulpinã veºtejitã...ªi viaþa ei se cerne,Ca ºi a mea, prin sitãªi înghiþitã, mai apoi,De-un cal cu ham,De-un car cu boi,Într-un sicriuCe nu-l mai ºtiu,La Cumpãna ce-o face pasulªi se-ntrevede, palid, glasul,ªi se aºterne Parastasul... *Sufletul meu rãmâne treazSãrind acelaºi vechi pârleazAerian- subpãmântean,Purtând de grijã, an de an,Copiilor ce cresc la foc,Spãlaþi pe faþã la un scoc,Stropiþi cu fir de busuioc,Aduºi la nuntã, la soroc,Fecundizaþi din loc în locªi alãptaþi din vechea oalãCa dintr-o þâþã vegetalãCe descompune ºi iveºteSãmânþa care ne hrãneºte,Sãmânþa care ne uneºte...În chip ascuns...cu Hram de Peºte... *Maicã Bunã ºi bãtrânã,Þi-o fi brâul tot de lânãDescusutã de pe Lunã...Mã-nfioarã, mã-ncununã...Maicã blândã, Brâu de scamã,Caii, singuri, se deshamã...ªi rãmâne Trupul gol...Oase albe...la subsol...Iar mai sus, la Dumnezeu,Oasele Tatãlui meu...Sfinte sunt, pe sub pãmânt,Pe sub Cer, sub Legãmânt...

PAGINA 20

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

ROMÂNII

• Cornel RUSUA vorbi despre un fapt cultural ºi de suflet, realizat ca o

punte între spiritualitatea a douã þinuturi locuite de românidar ºi ca o punte între sufletele încercate ale timocenilor ºiale românilor vâlceni, nu este un lucru prea uºor.

Cu atât mai mult este dificil pentru cã dificilã estemisiunea asumatã în realizarea schimburilor culturale dintr-un þinut comun în care marii domnitori ai neamului nostruau dus bãtãlii pentru apãrarea românilor de aici dar ºi dinTimoc în faþa cotropitorilor vremii.

Bãtãliile de acum ca ºi bãtãliile de atunci, dar alteledecât cele în plan teritorial ci în plan conceptual-ideologic,nu se pare, ci sigur sunt mult mai grele, în faþa unor altortipuri de „cotropitori”.

Este vorba de cotropitorul sufletelor de români dinTimoc;

cotropitorul ºi ucigaºul limbii pe care o rostim cutoþii, ºi „ în care ne-am nãscut” deopotrivã aici ºi acolo,dupã cum afirmã necontenit scriitorul Ioan Miloº din Suedia,dar nãscut ºi Domnia Sa tot în Timoc;

cotropitorul credinþei noastre întru ortodoxism, care ne-a dat tãrie sã rezistãm de-a lungul veacurilor;

cotropitorul ºi uzurpatorul liturghiei rostite la Mãlainiþaîn dulcea limbã româneascã;

cotropitorul ºi uzurpatorul familiilor-care se strãduieºtesã dezbine ceeace a unit biserica de-a lungul vremurilor,românii de români ºi mai ales românii de sârbi.

Este un cotropitor faþã de care trebuie sã ne unim eforturilepentru a ne menþine ºi de acum înainte în matca pe carevremurile ne-au dat-o ca moºtenire pentru prezent ºi pentruviitor, astfel încât limba românã sã fie recunoscutã acolounde trãiesc români, liturghia sã fie rostitã în graiul nostruiar familia sã dãinuie aºa cum ºi-a croit-o fiecare dintre noifãrã intervenþii subversive din partea puterii care nu pricepemersul normal ºi firesc al tuturor oamenilor pe aceastãplanetã.

Sã ne unim eforturile prin aceste acþiuni culturale pe carele realizaþi ºi pentru care meritaþi toatã lauda, lucru pe care

Cotropitorulsufletuluide român

noi îl vom continua la Radio „Oltenia” Craiova, militândnecontenit pentru cunoaºterea istoriei românilor din Timoc,a culturii ºi spiritualitãþii, a vieþii lor de zi cu zi, dar ºi prinpromovarea acestor schimburi culturale pe care le-aþiîmpãmântenit întreaceste douã zone despiritualitate româneas-cã.

Un al doilea tip de „cotropitor” , cu voie saufãrã de voie, este ati-tudinea pe care o afiºãmºi o manifestãm de multeori ºi care vine din inte-rior, din interiorulfiecãruia dintre noi, faþãde un fenomen petrecutîn Timoc.

Un al treilea tip decotropitor, din nou cuvoie sau fãrã de voie, este atitudinea pe care o adoptã ceiîndrituiþi a se ocupa de soarta românilor de pretutindeni.Atitudinea manifestatã prin nepãsare ºi ignoranþã dereprezentanþii Departamentului pentru Românii de

Pretutindeni, mai nou ataºat Ministerului Afacerilor Externe,este de neînþeles ºi derutantã atât pentru noi cât mai alespentru fraþii noºtri români de oriunde s-ar afla ei. Dovadã,Congresul Spiritualitãþii de la Alba Iulia de la 1 Decembriecând au onorat cu absenþa dezbaterile celor de acolo în carese prezentau, necazurile, bucuriile, ºi aspiraþiile fraþilor noºtri.

Fie-mi iertatã, din nou, afirmaþia, dar aceeaºi atitudinese manifestã ºi din partea Parlamentului ºi a Guvernului,care-ºi amintesc de românii de pretutindeni când este vorbade zile aniversare sau de evenimente ceva mai deosebite, încontextul cãrora nu poate fi evitat subiectul, ºi care implicãparticiparea efectivã ºi afectivã a românilor de pretutindeniîn rezolvarea unor probleme româneºti pe plan internaþionalsau în sânul Comunitãþii Europene.

Revenind în planul cultural al legãturilor stabilite întrevâlceni ºi timoceni, trebuie sã-mi exprim deplina satisfacþiepentru demersurile finalizate ºi mai ales pentru proiectele deviitor. „Vorba noastrã” ºi „Povestea vorbei” se pare cã s-auînfrãþit prin „vorbã” spre a duce pe mai departe tradiþia,cultura, credinþa ºi spiritualitatea românescã.

Un fapt benefic ce ne dã speranþa, pentru viitor, cã aceeaºi„vorbã” ne uneºte pentru totdeauna, ne dã aceeaºi speranþãde schimbare a mentalitãþii ºi atitudinilor pe care le maiavem încã, ne dã speranþa cã ne vom revedea an de an ºi maiales de câte ori este necesar ºi mai ales la ceas de sãrbãtoare,aºa cum s-a nimerit acum.

Fie ca unirea „vorbelor” sã înlãture pentru totdeaunaºi „atitudinea”, voitã sau nevoitã a majoritarilor dinTimoc faþã de fraþii noºtri, faþã de biserica românã ºi maiales faþã de fratele nostru Boian Alexandrovici.

DICÞIONAR

• Petre PETRIA

Numele ºiprenumele: Bunescu D.I. Traian- Prof. Univ. Dr.Universitatea de VestTimiºoara

Data naºterii: 24 martie 1923, satul Gura Vãii, comunaBujoreni, judeþul Vâlcea.

Nãscut din pãrinþi sãraci: tata rotar, mama casnicã,tânãrul Traian, ca ºi fratele acestuia, Ion, au fost crescuþi înspiritul muncii, al sinceritãþii, al cinstei ºi al dragostei deÞarã.

ªcoala primarã a fãcut-o în satul natal, ºapte clase,fiind în fiecare an primul la învãþãturã. A avut-o ca modelpe învãþãtoarea sa Nicoliþa Ciobescu (fiinþã remarcabilã înpeisajul didactic de atunci) – care i-a cultivat dragosteapentru carte, pentru studiu.

În anii 1938-1941 a fost ucenic, calfã la magazinul deîncãlþãminte din Râmnicu- Vâlcea denumit ”Nuntaþãrãneascã.”

Întrevãzând profesiunea sumbrã, fãrã ºcoalã licealãmãcar ºi profesiune, în februarie 1942 pleacã pe frontvoluntar, în armatã, la Regimentul Geniu Aeronautic dinCotroceni–Bucureºti la specialitatea radio-

Traian D. I. Bunescu -o personalitate vâlceanãpe meleaguri timiºorene

telegrafie(alfabetul Morse) pe care a îndrãgit-o întratâtîncât a ajuns sã transmitã ºi sã recepþioneze 120 de literepe minut fãrã greºealã.

În vara anului 1942 a fost trimis pe front în Rãsãrit, laCorpul Aerian Român la Miriupol, apoi la Simferopol ºiSevastopol, în Crimeia. Cu aceeaºi unitate a continuat ºipe frontul de apus de la început ºi pânã la sfârºit în calitatede radio- telegrafist, având gradul de fruntaº, caporal ºisergent. A fost decorat cu distincþii militare româneºti cade pildã: Medalia „Aeronauticã clasa a III-a cu spade”,Medalia „Bãrbãþie ºi credinþã clasa a II-a cu spade”, etc.

La sfârºitul rãzboiului la lãsarea la vatrã, în septembrie1945, în documentul eliberat de Compania a X-a a Radiodin cadrul Regimentului „Transmisiuni Radio” se aratã:„Noi, Locotenent Constantinescu Traian, ComandantCompania a X-a Radio adeverim prin prezenta cã Sergentvoluntar Bunescu D. Traian s-a specializat ca radio-telegrafist în unitatea noastrã, dfiind clasificat ca cel maibun din Companie. La examenul practic în Campaniiledin Rãsãrit ºi din Vest, la staþiile de Radio aleComandamentului de Aviaþie s-a achitat în modconºtiincios, dând dovadã de o excelentã pregãtire despecialitate.

Totodatã, mai adeverim cã în funcþia de ªef de Staþie adat dovadã de un element energic, achitându-se pe deplin

de importantamisiune ce i-a fostîncredinþatã.”

În anul 1946, laTimiºoara a parcursun episod extrem deimportant pentruviaþa sa: a absolvitªcoala ElementarãC/V în cadrulGrupului ªcolarC.F.R. În adeverinþaDirecþiunii 5Regionalã C.F.R.datatã: 1 Octombrie1946, se specificã

între altele:” Se adevereºte de noi cã domnul BunescuTraian a absolvit ªcoala Elementarã C/V din Timiºoara,fiind clasificat întâiul din 49 de elevi.În timpul ºcolii, (...)a avut o purtare ireproºabilã.”

Activitatea la C.F.R. , calitatea de manipulant demãrfuri ºi bagaje, de magazioner C.F.R. au avut darul sã-iasigure o educaþie a muncii elevatã din toate punctele devedere. Aceastã educaþie, comparatã cu cea din armatã, depe fronturile de Rãsãrit ºi de Apus- a fost sursa izbânzilorrepurtate ulterior în activitatea didacticã, ºtiinþificã ºisocialã obþinute pe parcursul vieþii.

STUDII:- Studii liceale la Timiºoara – Facultatea

Muncitoreascã- Studii universitare la Cluj- Napoca– Facultatea de

ªtiinþe Juridice din cadrul Universitãþii „Babeº– Bolyai”Pentru rezultatele obþinute la învãturã. Traian D. Bunescu

(continuare în pagina 23)

întâlnire cu timocenii

PAGINA 21

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

DIN DIASPORA

• Aurelia SATCÃU, Sydney - Australia(continuare din numarul trecut) Evilenko e pedagog ºi „turnãtor” în numele

„cauzei”, drept pentru care lasã cadavru dupãcadavru – sânge tânãr, între ºapte ºi douãzeci-ºi-ceva - mai lacom ºi mai dezamãgit cu fiecarevictimã care îi rezistã în jocul morbid al afundãriiîn adâncuri; cãci Evilenko nu coboarã niciodatãsingur treptele de apã neagrã ale subconºtientuluisãu de om urât - scufundarea începe întotdeaunamut ºi subit, în vreun WC de tren, unde victimaminorã aºteaptã, la sugestia benevolentuluiEvilenko, trecerea imaginarului controlor; cãcibãiatul cu ochi mari sau fetiþa cu zîmbet în gropiþe,fudulã de a fi „invitatã” în conversaþia cu „domnulînvãþãtor” (Evilenko chiar fusese învãþãtor, pânãîntr-o zi, nu demult), sau duduia sexy agãþatã într-un parc de distracþii, nici una dintre victimele sale„nu au bilet”, ele circulã clandestin în trenul vieþii,prea liberi, prea puri, prea fericiþi, prea frumoºiºi, mai ales, prea demni de iubire pentru Sinelesfîºiat al lui Evilenko... ºi poate nu vârcolacul, cidoar bãiatul, copilul în aºteptare acolo, întrevalurile de ceaþã ºi în frigurile de dincolo de lumeale sufletului singur, trebuiau supuse din timpexorcizãrii.

În asemenea segregaþionism actual putem op-era cu numai douã lumi: Lumea Întâia ºi Lumealui Celãlalt, un fel de lume paralelã, aceasta dinurmã; unii o numesc tainicã, fãrã însã ca nimicmetafizic sã fie aici implicat; tainic în sensul„rezistenþei” în adâncuri, nu, nu adâncurile putredeale lui Evilenko, ci mai degrabã eternele plaiuriunde soarele, reflectat printr-o anume straniemorfologie a pãmîntului la Poli, orbeºte, cald ºiapolonic, un interior al pãmântului de foarte puþinicunoscut; acolo vegetaþii gigantice ale unui paradissecret prolifereazã ad infinitum, ca ºi eterna paceºi iubire. Artur Silvestri vorbeºte despre oRomânie „tainicã”, „paralelã”, dar toþi Silveºtriilumilor damnate trebuie cã vorbesc despre aceeaºilume, una a rezistenþei în orbitoarea luminã a lui„a ºti ceva ce nu se spune”; aºa dupã cum lianeleuriaºe ºi copacii cresc din febra unui soare aloglinzilor întoarse, în însãºi burta planetei pe caretropãim acum în ritmul marºurilor cybercultiste,ºi al simcultismelor ºi al simulacrelor confecþionatedin plasticul acela flamboyant ºi efemer numit„iluzie”.

Am putea chiar spune cã adîncurile catacombiceale schizoidului Evilenko sunt exact la antipodullumilor edenice vegetând netulburate în muzicarampantã a unei organicitãþi de început de lume.Evilenkiada se petrece într-o altã lume de tainã,cea a pedagogului comis celor 52 de victime alesale, canibalizate întru-câtva, dar prea puþiniînþeleg aici cã, de fapt, victimele fuseserã „inte-grate”, recuperate drept companie pe fundul negrual unui suflet niciodata iubit – Evilenko canibalulnu este decît Evilenko copilul teratogen a caruimamã (mama Rusia a „comunismului” îngheþatîn spaima deportãrilor siberiene?) lipseºte. LumeaEvilenkiadei nu este una a creºterii, ca vegetalianaapolonicã din interiorul pãmîntului, ci una amorþii, a disoluþiei, a ultimelor reminiscenþe deSine.

ªi pentru cã ne-am întors la Sine, iatã acum oa doua extremã a Sinelui ludizat al ultimelor de-

Distihuri Paradoxiste

cade: cybercultismul, Sinelecibernetic, acela al tri-bulaþiilor clientelar - consu-meriste în goana de asatisface megalomania fal-selor, induselor pofte, aapetiturilor dedate incomen-surabilitãþii noastre atrocenesaþioase. Sinele cibernetice în expansiune, nu rãmâne

vreo îndoialã, ºi mã întreb ce spectacol jalnic trebuie sã fi ajuns psihanaliza terapeuticã atuncicând categoriilor freudiene, tatonate acum defemeia-maºinã cu articulare de software ºi zâmbetde un milion de dolari, pe canapeaua sesionalãpe a cãrei piele tocitã se succed la fiecare 60 deminute exact (punctualitatea maºinii), alte ºi altecorpo-realitãþi, mai suple sau mai mãtãhãloase,purtându-ºi în palme sau pe creºtet Sinele într-oagonie lentã, ca sângele ºiroind alene dar fãrãoprire din vena deschisã de cuþitul fin al lamei;ce spectacol, când domniþa cu pulpele pe jumãtatedezgolite, încruciºate strâns ºi legãnându-le uºor

ca o muzicã a nerãbdãrii, hipnotizând, analizând,psihanalizând, dupã reþete freudiene, pe cel întransã ºi nevoie, descoperã cã omul din faþa ei eun ecran; o reþea de circuite simcultiste conectatela o centralã numitã Mediatrix. Iar acolo, înemporiumul care scurt-circuiteazã cu mesajesubliminale de frecvenþe asurzitoare, mãsurateîn biþi, biþi separaþi de biþi numai prin fracþiunide secundã, acolo, în lumea dicteurilor automategenerate de stihiile unor pofte strãine de propriaalcãtuire, pofte de alien, de extraterestru salivîndînaintea pilulei minuscule, suplã, sfidând, tronânddin mijlocul farfuriei de plastic - reciclabilã -acolo, mestra de ceremonii, hipnotista, îºiîndeamnã acum subiectul la o revoluþie printresinapsele ieºite la atac, ºi din care memoria s-ascurs, învinsã, înlocuitã de surogate veºnic acolo,pe ercanul luminiscent al inducþiei. ªamana îlcheamã pe omul-ecran spre pajiºtile de odinioarã,spre Kora - centrul, cuptorul fecundant al iubiriidintâi, Arhetipul însuºi al celei dintâi, cu ochiiei ºi pãrul ei ºi gura cu dinþi strãlucind scurt înbãtaia primelor nopþi, nopþi umede cu miros delapte, nopþi veºnic negãsite dupã aceea, cãutateca de un criminal întors la locul faptei. Iar Korae, cel mai adesea, acolo…(cîþiva numai, Evilenkoprintre ei, ºi Martin Bryant, nu au cunoscut-o)…Kora e invocatã, astãzi, mai mult decâtoricând…din faþa unui „real” imaginar din caretatãl - Adevãrul - a fugit, infantul care suntemîºi cere drepturile la eterna armonie, acum,aici…cât mai repede!

Despre Postalitate,Evilenko, ºi despredansul Korei în pustiu

D E S P Ã R Þ I R E

Mi-am dat seama cã plecând euM’aþi pãrãsit de fapt voi

I N S O L E N ÞÃ

Cârnul dracu’,Nu-ºi vede lungul nasului?

Î N D O C T R I N A T

I se bagã’n cap de micCã el n’are cap.

P A R ª I V

κi dã cuvântulCã nu-i om de cuvânt

E M O Þ I E

Îmi stã inima în locBãtând atât de tare

I N H I B A T

Se dã superiorDintr’un complex de inferioritate

G L O N Þ

Un obiect fierbinteCare te lasã rece

D I A G N O S T I C

Are o boalãSãnãtoasã

M I H A I

A crescut fiu-meu înalt, ºi mai

robust ca mine,

Încât zici cã eu sunt copilul lui

G R I P A T

κi mai rãcoreºte sufleþelu’

Cu un ceai cãlduþ

N O N - I D E N T I T A T E

Sunt ceea ce

Nu sunt

N E V R O ZÃ

Tace fiinþa în adâncuri

Urlând prin vene ºi artere

O A S P E T E

Omul dorit se dovedeºte

Nedorit

A L G O R I T M

Raþionament ce se repetã

De stã mintea’n loc

F E B RÃ

O arºiþã toridã

Care te ia cu friguri

Florentin SMARANDACHE

Poetul Florentin SMARANDACHE, profesor de matematicãla Universitatea New Mexico din Statele Unite

PAGINA 22

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

• Marin BulugeaGeorge Achim n-are stare. El dacã

nu scrie o zi, o socoteºte pierdutã, dacãnu aflã ceva nou, se crede ocolit deºansa informaþiei proaspete. GeorgeAchim este un foc, nu are încã tãciuni,e un foc ce arde bine, arde rãu!

Auzi pe câte unul cã spune: ”Îlcunosc foarte bine pe X, în cazul defaþã sã spunem George Achim, încãde pe vremea când eram pe bãncileºcolii. Apoi am fãcut alte ºcoli, armataetc., etc. Minciunã, prefãcãtorie! Unom nu-l poþi cunoaºte nici în mai multevieþi. Aºa cã eu voi spune, cu risculsupãrãrii autorului, cã nu-l cunosc! Euîl ºtiu, doar! Îl ºtiu de foarte multãvreme ca pe un om. De cunoscut îl laspe el sã se cunoascã. În rest, toate celebune, la care mã voi opri, uitându-mãla noul nãscut care poartã numele“Vãmile sufletului”.

Poate douã ore, poate mai mult, cuochii umflaþi de “citanie”, cum ziceabunica mea, am fost þinut la “Vãmilesufletului”, vãmi afurisite, cu oameniascunºi, cu fiinþe care mi-au stârnitcuriozitatea de a le afla identitatea. Darnu cred cã mai conteazã cã destui dintreei au rãmas nedescoperiþii, iar cei pecare i-am “citit” pot sau nu pot fisocotiþiþi (de mine), a fi reali, adicãoamenii aceia pe care-i ºtiu de ani dezile.

Cartea lui George Achim este, camai toate cãrþile lui de prozã, orespiraþie a Poetului, atunci când nuscrie poezie, o inspiraþie a prozatorului,atunci când nu face satirã, o chestiunefoarte serioasã, vorba vine, atunci cândnu trateazã faptele cu umor. ªi totuºi,aceastã recentã lucrare despre om esteun pamflet. Un afurisit de pamflet!

Caracteristica numãrul unu, consta-tarea dominantã pe care am descoperit-

Nu mã þii în braþe,nu te þin în braþe-totuºi,suntem culcaþi pe iarbãcu piepturile unite.Mijlocul þi-l atingcu vârful de geanãal ochilor unui înger.

De altfelîngerul nu are privire,lacrimi ori veºmânt alb,pentru cã e un asfinþit de soare.ªi chipul þi-e atât de frumos,sufletul blând,nu înþeleg de ce mã doareori de câte oriîmi dai o mângâiere.

Închid ochii,degetele îmi rãtãcesc în vis,în pãrul tãu-tocmai pentru cã...îþi ºtiu prea binefiecare ºuviþã a tape care vântul o pierdeo gãseºte iar ºi iarmângâiatã de suflarea mea.

Buzele talemereu întredeschiseparcã îmi închid guraîntr-un trandafir;peste care nu þi-ai revãrsatniciodatã, nici un stropdin roua trupului tãu;într-un trandafirce n-a fost ºi nu va fial tãu,dar pe care mi-l dãruieºticând mã sãruþi.....Nu, nu visez,pentru cã sunt cu tine;iubirea dintre poeþidoar o clipãpoartã numele de iubire;apoi ea se numeºte poezie,sãrutul este un versdin douã cuvinte“te iubesc”,împlinirea - e privirea taîn care vãd totul.

Al 21-lea George Achimîntre coperte de carte

Debut poetic

Adela Elena BelbuColegiul Mircea cel Bãtrân cls a IXa

Iubireîntre poeþio de la primele pagini: multe întrebãri,

destul retorism, mai ales în partea întâi,poate doar aºa, ca sã se distreze, cãciGeorge Achim avea toate rãspunsuriledinainte la întrebãrile pe care ºi le puneadegeaba, dar la care trebuie sã meditãmnoi...

Constatatrea numãrul doi: “Intero-gatorii” este o prozã grozav de concisã,de suprimatã, de sintetizatã, iar fiecarepoveste, întâmplare, caz, fiecaresecvenþã care se deruleazã pe ecranulminþii sale poate fi un roman, o nuvelã,o povestire. Vezi paginile desprerevoluþie, despre puºcãriaºe, despreprima iubire, despre oamenii satului,despre rãzboi, despre noi...

Nedezminþindu-se, neieºind dinstilul sãu, din tiparele în care s-a aºezatde vreo 20 de cãrþiîncoace, George Achimne amãgeºte totaºteptând sã ºtim cinesunt sau au fost perso-najele sale, ºi seamãgeºte avertizându-ne ca nu cumva sãcredem cã tot ceea cescrie el este realitate ºinu purã întâmplare. ªio face ca sã fimconvinºi cã mai tot ceeace existã în “Vãmilesufletului”, ca ºi încelelalte cãrþi ale sale,sunt oamenii ºi faptelede lângã noi, sunt infatuarea, necazul,minciuna, rãul, abuzul, prefãcãtoria,viclenia ºi etcetera din viaþa noastrã detoate zilele, sunt realitatea.

Constatarea cu numãrul trei:întorcându-mã la “Interogatorii”, potspune cã este trunchiul care þine cartea,este proza forte, mai tot timpul extremde concentratã ºi de curgãtoare în fapt,cu excepþia momentelor în careintervine, nestãpânindu-ºi... gura,George Achim din spatele lui GeorgeAchim scriitorul, încercând sã-l punãla punct pe scriitor cu comentariile, cuduritatea sa, cu intervenþii de genul:“Nu mai vorbesc cã statul s-a dusdracului, nu mai conteazã pentru niºtedomni ca ei! Au muls cam tot ce seputea mulge... Oh, ciolan, ciolan!” ªinu e singura datã când nu-ºi poatestãpâni nãduful ºi ura ºi-l roagã peGeorge Achim autorul sã-i atace di-

rect.În rest, sau în cea mai mare parte,

George Achim scriitorul, omul care seînþelege atât de bine cu hârtia ºi pixulºi are un fotoliu magic care-l îndeamnãla scris, în nici un caz fotoliul în carestãtea asasinul din prima lui carte,romanul “Asasin din fotoliu”, deci, înrest, noua carte a prolificului ºi mereuaplecatului pe scris George Achim esteºi document, ºi cercetare literarã, ºievocare, ºi schiþã de portrete, foartebine prinse, uneori doar într-un singurcuvânt, ºi reportaj ºi eseu ºi, cumspuneam, ºi pamflet.

George Achim rãmâne GeorgeAchim, niciodatã la “Cap de drum”,chiar dacã face aceastã afirmaþie în ceade-a doua lui carte, mereu pe

“Drumuri” ale scrisului,foarte des “Singur înoraº”, dar cu mii deamintiri, de documente,de cuvinte arhivate însufletul sãu cu grijã, cumii de fapte, iar dacãmulte din ele vorbesc ºidespre “Feþele ruºinii”,asta e viaþa, el le spune cuacelaºi patos, cu acelaºifarmec, cu aceeaºi durere,cu dragostea de cuvânt ºicu bucuria cã scrie înfotoliul cãruia ar fi fostbine, vorba lui, sã-i punão husã de la început pentru

ca acel condei purtat de suta dekilograme sã aibã un loc de suferinþãmai lung, un loc de purtat crucea mairezistent, un loc de vorbit cu GeorgeAchim, care sã dureze mai mulþi ani.Altfel, dacã fotoliul e pe cale de pieiren-ai decât, prietene, sã scrii, de-acumîncolo, dacã el nu va mai trãi, înpicioare, dar nu cu picioarele. ªi sã maispui cã nu eºti un om greu!

Sã-þi trãiascã noul puºti sau domniþã-carte cu care ne-ai ademenit pe plaiurile-þi natale sã-i vedem sau sã ne închipuimcã-i vedem pe Filipa, Min, Boana,Bleau, Cocidan, Gâdea, Lecu, Mãcuiu,Palea, Spilcea, Gãlbeazã, Mucãlãu...Gata, cã n-o sã scriu tot satul!

La mulþi ani ºi la mult scris, cã doarDumnezeu ºtie cât mai ai de dat din ce-ai promis!

El e dator sã întrebe, de aceea este copil:“Bunicule, de ce se plânge mereu de dureribunica lui Marius, colegul meu de lagrãdiniþã, când îl dezbracã dimineaþa ºi-ipune hainele în dulãpior?” “O fi suferindde ceva, cã degeaba nu se vaietã”. “Ceceva?” “Pãi, o s-o întrebãm când mergem lagrãdiniþã”. “O întrebi tu, cã e de seama ta,eu nu am voie sã stau de vorbã cu oameniimari, dacã nu este o problemã minorã, adicãde-a noastrã, aºa mi-a spus bunica mea.Bunica lui Marius se plânge de dureri înfiecare dimineaþã, înseamnã cã e problemãmajorã, nu e de mine. ªi mi-ai mai spus sã-mi þin clanþa, “cã nu e frumos sã te introduciîn discuþiile celor mari!” Observ cã amînceput o discuþie care nu se va mai terminadecât dacã recurg la desene animate. Ieri,însã, când mi-a cerut nepoþica nu ºtiu ce, cãnu eram foarte atent, mi-a zis: “Mereu îmipui desene animate, când nu-þi convine câteceva. Aºa sunteþi voi, oamenii mari, multelucruri le faceþi ca în desenele animate, iarnoi rãmânem doar cu desenele. De aceea lise mai spune ºi desene amânate”. “Te rog sãnu mai continuãm, pentru cã ne vom supãra.

(falsã cronicã, acasã la poet)

Sã nu uitãm sã fim copii!

CLANÞANu vreau sã mã cert cu tine!” “Parcã e primadatã. Totdeauna îmi promiþi cã atunci cândvoi trece de clanþã, am voie sã vorbesc. Decâteva zile m-am mãsurat la uºã ºi am vãzutcã am trecut de clanþã, deci am voie sãvorbesc”. “Dar sã nu ai clanþa prea rea!”“Adicã, nu înþeleg?”. “Adicã sã nu fiicolþoasã la vorbã, rea în tot ceea ce spui!”“Aaaa, de aceea zicea bunica asearã, ia uitela ãsta ce tot minte, ditamai ministru, ºi ce-i merge clanþa!” “Te rog frumos sã încheiem,am intrat, deja, în politicã ºi tu nu ai habarde aºa ceva”. “Aºa, de aceea se spune despreunii politicieni cã au dat în mintea copiilor,adicã nu se pricep la ceea ce fac, la ceea cespun?” Hopa, suntem pe un teren minat! Cemã fac, cum “cârmesc” discuþia în altdomeniu? “Hai, mergem în parc!” “Nuvreau, cã mã duci acolo unde se strângpensionarii tãi ºi vorbiþi de-ale voastre ºi

de-ale televizorului ºi ziarelor. Pierdeþitimpul degeaba. Voi vorbiþi, voi vã auziþi!ªi mai este nenea acela, care povesteºtemereu despre rãzboaie ºi atacurile lui asupraduºmanului, de mã plictiseºte” “Auzi, deunde ºtii tu toate astea, cã mã pui pegânduri?” “Cã nu de la desene animate!Mai ascult ºi eu, în stânga, în dreapta ºi apoiîmi spun pãrerea, cã tare îmi place cum îmizici cã am fãcut clanþã. Bineînþeles cã tuglumeºti. Clanþa mea e una de copil, nu epericuloasã. Alte clanþe sunt greu de închis.Nu zicea, ieri, un nene pensionar, cã suntruginite, cã vorbesc de atâþia ani depomanã”. “Formidabil! Mãi, Anca, tu eºtibunã de politician, nici n-ai zice cã ai trecutde curând de ºase ani”. “Iar tu, bunicule,nici n-ai zice cã ai trecut prin atâþia ani, plusultimii 17 ºi ceva, de rãbdare. Bunica spunemereu în urma ta: «Uitã-te la el, îi mai ardede plimbare. Un’ s-o duce?»” “Da, aidreptate, dupã pâine mã duc!” “}tii ce-miplace la matale, bunicule, cã ºtii sã glumeºti.Uite-aºa trãiesc cu dumneata, de câþiva ani,numai în glume”... “În glume e bine, dar erãu cã mulþi, foarte mulþi au devenit glumeþi,sãracii de ei, iar alþii iau totul în glumã.

• Marin BULUGEA

PAGINA 23

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

• Florin Þene[...] Se poate vorbi despre un timp cosmic, (vital, cum îl

numeºte Rosa del Conte), ale cãrui constante fi eternitateaºi imuabilitatea ºi un timp terestru (sau muritor, înterminologia cercetãtoarei italiene), caracterizat de curgere,vremelnicie, accidentalitate. Primul e un timp plenar , ceduce la desãvârºire, toate formele universului , e un timpbenefic ºi propice, în vreme ce al doilea e un timp alefemerului ºi al uzurii , al degradãrii ºi al morþii.

Ambivalenþa tremporalã o regãsim în recurenþa ºifuncþionalitatrea expresiilor timp ºi vreme, termeni esenþialiai semantismului temporar la Eminescu, dar ºi la macedonski.

Acestor doi termeni cu valoare - sã zicem arhetipalã- lise subordoneazã alþii care nuanþeazã, caracterizeazã ºiexemplificã sentimentul timpului sau fenomenul scugeriiacestuia, durata, cu alte cuvinte.Între aceºtia putem aminti :clipã, orã, zi, an, secol, ( cu sinonim „veac”), prezent, trecut,viitor, noapte, searã. Dacã seara din „ Talassa” (1916) esteparte componentã a unui baroc al ornamentaþiei specifice:„Searã palidã ºi-n ceruri, ochi de înger plin de raze.../ Adiereaîºi ascunde fremãturile de stânci.” La Eminescu Sara pe dealeste timpul uman, unde actorii iubirii au nostalgia decorurilorfluctuante.

Sã nu uitãm cã vremea la Eminescu poatemãsura ºi timpuletern , imuabil, circular al naturii. O astfel de dublã polarizaresemanticã a vremii, (care sugereazã ºi timpul individual allui Macedonski, dar ºi timpul naturii eterne) putem afla în „Revedere”, unde vremea expr4imã mai întâi timpul genera-tor al naturii, foarte apropiat de cel cosmic: „Codrule curâuri line/ Vremea trece, vremea vine,/ Tu din tânãr precumeºti,/ Tot mereu întinereºti(...).

La Macedonski, vremea este partea componentãm a unuispaþiu poetic care exprimã o altã formã de idealoitateimpenetrabilã, dar ºi timpul ce influenþeazã natura, ca laEminescu: „E vremea rozelor ce mor,/ Mor în grãdini, ºimor ºi-n mine/, ªi-au fost atât de viaþã pline/ ªi azi se sting

aºa uºor”.( Rondelul rozelor ce mor).La amândoi poeþii, vremea e generatoarea nostalgiilor,

iar timpu pentru Eminescu are conotaþiile ºi semnificaþiileunui lexic ce exprimã îãntr-o manierã mai abstractã, maigeneralizantã, conceptul duratei decât vremea , cuvânt cuiz arhaic, încãrcat cu valenþe poetice mult mai accentuateºi care figureazã derularea temporalã în concretitudineaei, plasticizând-o astfel ºi modelând-o în registrul liric cumai multã vigoare.

Referindu-ne la Eminescu, cunoºtinþele sale cosmo-gonice nu ne surprind , cunoscând faptul cã poetul a trãit operioadã în care teoria Kant-Laplace era notorie. Astfel,

întuind epoca „ marii gãuri negre” ºi a „Bing-Bang-ului”,Eminescu spunea în „ Rugãciunea unui dac”: „Pe când nuera Moarte, nimic Nemuritor,/ Nici sâmburul de viaþãdãtãtor,/ Nu era Azi, nici mâine, nici Ieri, nici Totdeauna,/Cãci Unul era Toate ºi Totul era una.”

Nu vom întâlni la Macedonski natura exuberantromanticã ºi surprinsã în marile-i prefaceri, în erupþiile

COMPLEMENTARITATEA ,,OGLINZILORPARALELE” EMINESCU- MACEDONSKI

cosmice ori geologice, ci o naturã disciplinatã dupã formeleutopiei sale de transcedere cultivatã cu un fel de regret,nicidecum cu nostalgie, pe mãsurã ce este imaginatã cupatos. Nostalgia romanticã eminescianã nu intrã înprogramul naturistic macedonskian, pentru cã poetul opercepe aproape ca un modern, fiind un om prezent alpeisajului, nu un absent al romantismului nostalgic.

Egotismul macedonskian se reflectã în mare parte dinopera sa ca un semn al oglinzii, de aceeaºi nevoie destrãlucire imensã , de megaviglia ostentativã, care are labazã supradimensionarea egotist-narcisiacã a spirituluibaroc.Aceasta este o obsesie a efectului , a unei extravertiricompensative, traducând o mare dramã interioarã.Acelaºifenomen îl întâlnim ºi la Eminescu . Oglinda reflectã, dedata aceasta, nu o lume exterioarã, obiectivã, ci unainterioarã, subiectivã, suficientã sieºi ºi fascinatã de mitulpropriei. oglindiri. Acest mit îl regãsim la Macedonski, darreflectat invers. Autorul „Nopþilor” raporta universul la sineºi nu pe sine la univers. (ca la Eminescu), aceasta este, defapt antropologicã, Bacon o trecea prin acele eronate idolatribus menite a deforma imaginea realitãþii dconform unuicontestabil coeficient de subiectivitate.

Chiar dacã nu existã multe elemente comune la cei doipoeþi, acela care existã se evidenþiazã în limitele uneicomplementaritãþi a fenomenului „oglinzilor paralele” pecare suntem datori sã-l amplificãm în folosul celor doi ºi alnostru. Condiþie sine qua non în înþelegerea operelor ce audobândit o aureolã exponenþialã.

„Cruzimea oglinzii” la cei doinu este altceva decât lu-mina dintre douã oglinzi paralele ce nu se exclud una pealta. Ele multiplicã la infinit” Icoana stelei ce s-a stins”(Lasteaua, Eminescu), pentru a fi celor doi(ne)împãcaþi „ repausdulce ºi suprem...” (Noapte de mai, Macedonski), mãrturiepentru necesitatea înþelegerii ºi definirii lor.

Continuare din numãrul trecut○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

AUREL DIACONOVICI • Nicolae MOGA

[...] Peste tot prinþul ºi suita sa s-au bucurat de o frumoasã primiredin partea autoritãþilor bisericeºti ºi publice, iar pe alocuri mulþimeade oameni i-au fãcut o primire triumfalã.Programul vizitei alcãtuitde Aurel Diaconovici pe Valea Lotrului a fost urmãtorul:

Ziua întâi:de la Brezoi, pe Lotru, la Mãlaia, satul VoineasaZiua a doua:Voineasa, Mãnãileasa, vidraPieZiua a treia:Vidra- Puru, Zãnoaga, Coasta Benghi Latoriþa,. GãurileZiua a patra: Gãurile, Piatra- Tãiatã, Parâng, PrisloapeleZiua a cincea:Prisloapele, Pãiuº, Valea Jimbii, Târgu JiuSe pare cã acest itinrrariu, a fost respectat, dar nu ºi timpul

excursiei, pentru cã prinþul a fost atras de frumuseþile locurilor încare a mai zãbovit acolo unde s-a simþit bine.despre aceastã vizitã ºiastãzi cei mai în vârstã oameni de pe Valea Lotrului îºi mai amintescdin spusele bãtrânilor.

Într-o excursie pe care a fãcut-o cu câþiva elevi, în 1901, AurelDiaconovici a descoperit o cascadã ascunsã pe valea râului Suºiþa,mai la nord de satul Vaideeni, numitã Valea Deiului, într-un loc greuaccesibil.Lui i se datoreazã amenajarea potecii de circa 25 de km.între Novaci ºi vârful Pãpuºa, uºurând astfel accesul spre munþiiCerbul, Corneþul, Tidvele, Pãpuºa, Urdele, Piatra Tãiatã, Cãrbunele,ªtefanu, Coasta Benghi, Pietrele, Latoriþa, Vidra, pânã la ValeaLotrului.

Activitatea lui este întreruptã ºi este mutat ca ºef de Serviciutehnic din Râmnicu- Vâlcea , în anul 1905.Aicia desfãºurat o bogatãactivitate.A construit un palat pentru Serviciul tehnic al judeþuluiVâlcea, contribuind la înfrumuseþarea judeþului ºi a capitalei sale.

În aceeaºi calitate, a fost numit la Constanþa ºi Fãlticeni, iar întimpul neutralitãþii din primul rãzboi mondial a fost mutat la Piteºtiºi însãrcinat cu cobstruirea unei ºosele strazegice în munþi. Dupãcãderea Imperiului Austro- Ungar a fost chemat la Sibiu pe lângãConsiliul Dirigent, de unde iese la pensie în 1927.Se retrage latimiºoara pânã în 1931, când a trecut la cele veºnice, sãrac ºi fãrã nicio avere.

În biblioteca Universitãþii din Cluj- Napoca se gãsesc douã lucrãriale sale ºi anume: „despre ºi pentru Banatul întreg”, Sibiu, 1920, ºi„Înfiinþarea unui institut superior în Timiºoara”, Timiºoara, 1922.

(continuare din pagina 20)a fost declarat ºef de promoþie. În Diploma nr.

127732 eleboratã de Ministerul Învãþãmântului ºiCulturii se aratã: „ Prin hotãrârea comisiei pentruexamenul de stat(susþinerea proiectului de diplomã)din sesiunea sept. –oct. anul 1960 a fost declaratdiplomat universitar în specialitatea Juridicã,obþinând media 9,25 (9,25%).”- La sfârºitul anului1966 a susþinut în faþa Consiliului ªtiinþific alFacultãþii de Istorie- Filosofie de la Universitatea„Babeº- Bolyai” teza de doctorat în filosofie cu titlul„Lupta maselor populare din Banat împotrivadictatului de la Viena” al cãrui coordonator ºtiinþifica fost Prof.Univ. dr. Teofil HÃGAN, ºeful Catedrei deªtiinþe Sociale al Universitãþii „Babeº– Bolyai”

OPERA:A elaborat aproape 100 de lucrãri: studii, articole,

comunicãri ºtiinþifice. Iatã câteva dintre ele:• Lupta poporului român împotriva dictatuluide la

Viena, Editura Politicã, Bucureºti, 1971, 255 pag.• Demonstraþia antifascistã a oamenilor muncii din

Timiºoara împotriva dictatului de la Viena, în Analede istorie, nr. 6/1964

• Starea de spirit ºi manifestaþiile de protest alemaselor populare din Braºov ºi Sibiu împotrivadictatului de la Viena, în Anale de istorie nr.1/1966

• Manifestãri protestatoare ale maselor popularedin Transilvania împotriva dictatului de la Viena, înAnale de istorie, nr. 6/1966

• Dictatul de la Viena- încãlcare brutalã aindependenþei ºi suveranitãþii României, în Anale deistorie nr.1/1968

• Momente ale luptei antifasciste ale poporuluinostru pentru independenþa þãrii (1940-1944), înStudii de filosofie ºi sociologie, Universitatea de Vestdin Timiºoara, 1970

• Manifestaþii protestatoare ale maselor din Banatîmpotriva dictatului de la Viena, în Studii de istorie aBanatului, vol.2/1970

• Coordonate contemporane ale artei ºi culturii înTimiºoara, Timiºoara în istorie ºi contemporaneitate,Consiliul Popular al Municipiului Timiºoara, 1970

• File din istoria poporului român pentru unitate ºiindependenþa naþionalã, în Orizont, nr.2/1971,Timiºoara

• Starea de spirit a maselor populare din Banat faþãde intrarea trupelor hitleriste în Banat, în Studii deistorie a Banatului, vol.3/1974

• Conferinþa de pace de la Paris ºi problemacalitãþii României de þarã cobeligerantã în rãzboiulantihitlerist, în Anale Universitãþii din Timiºoara,vol.6/1981

• Conceptul de naþiune în scrierile lui NicolaeBãlcescu, în Anale Universitãþii din Timiºoara, vol.6/1981

• Atitudinea naþionalitãþilor conlocuitoare faþã deindependenþa ºi suveranitatea României în perioadaanilor 1918-1940, în Studii de istorie a Banatului,nr.9/1983

• Participarea României în rãzboiul antihitlerist-cauzã a întregului popor, în Studii de istorie aBanatului, vol.11/1985

• Caracterul plebiscitar al Marii Uniri a României ,în Argonauþii, nr.2/ decembrie 1997, Universitatea”Tibiscus” din Timiºoara

Paralel cu activitate didacticã ºi ºtiinþificã aîndeplinit ºi funcþiile de:

- director adjunct al Teatrului de Stat dinTimiºoara, 1957-1962

- preºedinte al Comitetului de Culturã al judeþuluiTimiº, 1968-1973

- director al Teatrului de Stat din timiºoara, 1973-1979 (caz rar în România pe atunci, deºi era titular deplan- numãr de premiere, de spectacole, de spectatori,încasãri anuale- a funcþionat ºase ani fãrã remunerare,fiind retribuit doar pentru funcþia de la Catedrã

- prodecan al Facultãþii de Drept din cadrulUniversitãþii „Tibiscus” din Timiºoara, 1993-1997

Traian D. I. Bunescu- o personalitatevâlceanã pe meleaguri timiºorene

douã volume, Editura Fortuna

PAGINA 24

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

(continuare din pagina 1)

(P.C.) Desigur sunt importante contribuþiile româneºtila dezvoltarea patrimoniului cultural universal. Uite cespune Poe (Constantin Poenaru - care a asistat la interviu-n.n), cã brazilienii au preluat modernismul, în artã, de laromâni...cã suprarealismul sud american este de sorginteromâneascã!

(C.Z.) Sunt uluit, fãrã a putea explica, cum România Marea avut þlagãre pe locul doi, trei, în topurile din Brazilia,precum “Ionel, Ionelule” ºi “Sanie cu zurgãlãi”, “Zaraza”.Fundoianu a fãcut filme, la Buenos Aires!...

(P.C.) Te întrerup o secundã, dar trebuie sã ºtii cã înmomentul 1939 - 1940 cea mai mare parte a evreilor ºiromânilor basarabeni, bogaþi, au emigrat pe continentulsud american, creând acolo adevãrate centre de culturãromâneascã!

(C.Z.) Cu unul dintre ºlagãrele amintite mai sus, NadiaComãneci a câºtigat o medalie olimpicã...Sã nu uitãm cãMihail Manoilescu (ministru de externe român - decedat în1950 în închisoarea de la Sighet - n.n), a scris o carte despreeconomia statelor protecþioniste, dupã care Brazilia ºi-arefãcut economia între cele douã rãzboaie mondiale.(Adaugã, Poe, cã Manoilescu a fost închis ºi la Ocnele Mariºi cã vâlcenii ar trebui sã acorde mult mai multã atenþie, înscris ºi în monumentalisticã, fenomenului politic “OcneleMari”!). Nicãieri nu gãsim biografia acestei idei: de influenþãromâneascã asupra Americii Latine.

(P.C.) Sã nu uitãm, totuºi, cã în anii ’70 una dintre celemai puternice publicaþii culturale din þara noastrã, dar ºidin Europa, “Secolul 20”, a închinat multe numere culturiisud americane. În mod sigur ºi pe continentul american aavut loc un lucru similar legat, de aceastã datã, de culturaromânã... Dar sã revenim la avangardã... ea ar fi trebuit sãse limiteze între cele douã rãzboaie mondiale, însã, iatã,Sartre, în 1968, îndeamnã la comunism, preconizeazãmutantul modern cel care trebuie sã învingã în revoluþiamondialã realizatã prin violenþã, sex ºi crimã. Cum seîmpacã aceste idei cu morala noastrã europeanã, publicã.

(C.Z.) E reprezentativã întrebarea; noi trãim acum un felde tranziþie perpetuã. Nu este vorba de o tranziþie economicã- aþa cum o vedea domnul Iliescu - prin faptul cã ne salveazãun socialism suedez, e vorba de o tranziþie de la o generaþiela alta, de la niºte generaþii la altele...Pãrinþii noºtri s-au nãscutþi s-au cãsãtorit în perioada când s-a terminat cel de-al II-leaRãzboi Mondial.Vorbesc de anii care, din 1948, au venitpeste noi, cei din tot satul - Lãpuºata ºi Lãdeºti, când pestenoi a venit colectivizarea. Acum când intrãm în UE, pãrinþiinoºtri sunt scoºi din istorie. Perioada cea mai tristã a acesteigeneraþii a fost cea din ’47, aceea care a însemnat destrãmareaRomâniei Mari þi intrarea în Republicã. Noi, cei tineri, avemsperanþe foarte serioase. În aceastã zonã, a timpului, Sartre, aîncercat o teorie, a lui, despre morala publicã þi desprecetãþean. El credea cã cetãþeanul european va ajunge un omde stânga. Gãsea proprietatea þi averea ca fiind imorale. Greþeafundamental. Am descoperit acum, la centenarul sãu, lucruricare-þi provoacã durere de inimã, dacã altã datã l-ai admirat.Vorbea cu durere despre oamenii bogaþi, care stau ºi clocescpe avere, în timp ce copiii celorlalþi nu pot învãþa carte, dincauza mizeriei... Dar el nu s-a þinut de aceastã linie moralã,dreaptã, niciodatã. A fost funcþionar bine plãtit sub Hitler, laStrasbourg, funcþionar al Reichului. A þinut cuvântãri de miide dolari pe orã, la Moscova, în timp ce Soljeniþân eradeportat în Siberia. O parte din aceste conferinþe s-audescoperit acum. ªi atunci eu iau din Sartre teoria generalã -cã averea este odioasã, poate sã fie odioasã, dar þi cã omul cuavere - poate sã fie generos. Omul de dreapta, se spune, pro-duce acumulãrile, iar cel de stânga le risipeþte, protejândpopulaþia austerã. Deci existã o anume înþelegere ºi la mineºi la toþi intelectualii. Am vãzut-o þi la Mircea Dinescu, într-o discuþie avutã cu Stelian Tãnase, asupra faptului cã omulde culturã este independent pe cât poate, fie cã se trage dintr-un om bogat, de dreapta, cum a fost, sã zicem, emigrantulamerican, fie cã se trage dintr-o familie bogatã, precum unadin Franþa, unde copiii (acestei familii) devin de stânga,ajutându-i pe copiii sãrmani, din Alger sau din sudul Franþei,sã-þi facã studiile. Problema actualã a moralei publice, sociale,cu drepturile omului, este cã se falsificã atunci când seschimbã istoria. De exemplu: pierderile de sânge,nenorocirile prin care a trecut România în 1989, ne obligãpe noi sã ne gândim la o nouã moralã. Aceasta nu poate sãfie decât tot una creºtinã. În acest context Havel, înCehoslovacia, fiind o prsonalitate mai puternicã, a putut sã

dea o lege a lustraþiei prin care, imediat dupã schimbare,timp de patru ani nu a permis numãnui din vecheanomenclaturã sã facã politicã. Havel a observat cã lustraþiaeste suficientã patru ani, dupã care a anulat-o.

Noi avem astãzi o încurcãturã, o învãlmãºire, un amestecînfiorãtor, un ghiveci, mã refer la domeniul ideilor politico-economice...Nu avem o gândire înoitã, avem puþini studenþi,în domeniul finanþelor, în Occident. SRI nu-ºi educã noiioameni...Spunea Mircea Dinescu, cã SRI nu ar trebui sã-ºiscoatã personalul, la vedere, din contrã, ar trebui sã neocrotescã, din umbrã, aºa cum spunea ºi Filip Teodorescu înprocesul de la Timiºoara: “Este pãcat cã eu sunt arãtat la faþãºi sunt fãcut criminal, cãci în mine s-au bãgat mulþi bani,sunt unul dintre cei mai grei spioni care nu pot fi vãzuþi lafaþã...” Am rãmas trãsnit!

Toþi vechii noºtri gradaþi, ca sã nu le spun securiºti,ocupaþi cu problemele civile ale socialismului, dupãrevoluþie, au spus numai scenarite...Cã a fost complot; cã afost rãzboi civil; cã a fost chiar bãºcãlie, un fel de loviturãde stat, scãpând complet din vedere cã Nicolae Ceauþescu afugit de furia mulþimilor ºi nu numai datoritã faptului cã afost manevrat de Stãnculescu. Mulþimile îl sfâºiau...ªi vineomul cu scenarita,în loc sã se arate ca un cadru secretfenomenal, aºa cum a fost Caraman.

Dar sã revin la morala publicã.Vãd oameni cãrora le place „Codul lui Da Vinci”. Umberto

Eco, autor care este o celebritate extraordinarã, a scris ”Numele trandafirului” - ca gen al romanului politic - cucãlugãri care dispar, violeazã fecioare, se întorc în mãnãstireþi îþi cer iertare, ani de zile. Þocul acesta, al cãinþei, nu existãîn „Codul lui Da Vinci”.

În acesta se cultivã pierderea sfinþeniei lui Iisus... El secãsãtoreþte cu Maria Magdalena, face copii, un bãrbat caremoare ramolit!... Tema este pierderea sfinþenieiMântuitorului. Acest lucru, pentru mine, este trist.

Ortodoxia noastrã, la aceastã orã, este þi ea în discuþiibizare. Nu rãspunde realitãþilor! Papalitatea, însã, rãspunde!

(P.C.) Poate cã mã repet, dar teoria lui Jean Paul Sartreeste reluatã de noi acum. Tot ce se produce pe micul ecranconfirmã acest lucru. În fond ne învârtim în jurul aceloraºilucruri...Ce-i cu modernismul, ce-i cu postmodernismul?!

(C.Z.) Din câte am citit eu, pânã în prezent, în 1968 aapãrut teoria unei revolte, a unei revoluþii permanente înspiritul public, fãcutã de tineret, de generaþiile de studenþi.Dacã te uiþi atent, avem tot timpul, din 1980 încoace, de laSartre, trecând prin revoluþiile din ’89 ºi pânã astãzi, avemmiºcãri anuale, un fel de revoluþie permanentã a spirituluipublic, a claselor sociale. Acest lucru merge pânã acolo încâtse pune problema apariþiei unei noi religii. Se discutã cãartele conduc lumea. Este vorba de artele imaginii, de de-sign în primul rând. Designul, recunosc, este cea maifrumoasã civilizaþie “tehnico-industrialã” care s-a nãscut dinPicasso, Brâncuºi - ºcoala din Paris. Aceasta a avut aproape100 de personalitãþi dintre care Brâncuºi, Gaudi... suntoamenii secolului XX care au înoit pânã acolo încât astãzicând privim un televizor sau un frigider vedem o masã demarmurã, vedem un cub de marmurã. Când privim un aparat,un motor ambalat perfect, ambalajul acela pare a fi sculptat.Uitaþi-vã la aparatura de radio postmodernã; nu mai este dinlemnul anilor ‘50; nu mai pare greoaie; este artã tehnologicã.Pentru asta am avut plãcerea sã intervin ºi la expoziþia ta, dela Cluj, spunând cã arta este ºi o problemãinginereascã...Geometria, riguarea, lucrul bine fãcut, înacelaºi timp: geometrul ºi poetul!

(P.C.) Totuºi, pentru cititorii noºtri, cum defineºteConstantin Zãrnescu postmodernismul de astãzi.

(C.Z.) Varianta care ne place nouã sã o reþinem este cea

de capitalism, post industrial ºi mai apoi postmodernism.Iatã, spre exemplu, se spune: vor dispãrea clasele sociale.Aceasta este cauza unei revoluþii permanente…Vom ajungepânã acolo unde aparatul producãtor de alte aparate munceþteîn locul muncitorului. Avem în Japonia robotul, care-lînlocuieºte aproape integral.

Pânã ºi înºurubarea se robotizeazã ºi, totul, pleacã de laproiectul de pe hârtie al poetului inginer, sau al inginerului- arhitect ºi poet, chiar matematician.

(P.C.) Ce spui tu nu este o idealizare a marxismuli? Opoveste a marii producþii, de aceastã datã idolatrizatã?

(C.Z.) Încet- încet, se doreºte o lume de stânga, dar caresã nu mai fie sãracã. Stânga este mai uþor de manipulat. Estemai obedientã. Lumea de dreapta va fi o lume a finanþelor, acelor care împrumutã, dau bani. Te vei putea împrumutanumai dintr-un singur loc, pe plan mondial sau internaþionalºi vei deveni sclavul acestor bani...În schimb, vei avea fabricata de bere, în grãdinã, dacã ai un izvor de “bere” sau apã“mineralã”, primind în lising o instalaþie complicatã, pe careva trebui doar sã o întreþii. Clasa muncitoare “s-a spart”,dupã revoluþie, în bresle ºi în meserii, sau cum spuneam într-un articol de-al meu, în arte ºi profesii liberale. Intrã aici ºimedicul, intrã arhitectul, intrã geologul, arheologul -cãutãtorul de geometrii ºi civilizaþii ascunse în pãmânt.Problema este cã tot ceea ce vãd eu în aceste revoluþiipermanente, numite ºi inovaþii permanente, este cã maºina aajuns sã lucreze în locul muncitorului, iar breslele, meseriile,profesiile liberale, au ajuns sã spargã acel monolit care eraclasa muncitoare, având de a face cu o lume activã, mai uºorde manipulat...O spun cu o anume spaimã, o spun cu teamã.

(P.C.) Aºa cum muncitori englezi s-au temut când auapãrut primele maºini sau, în alt plan, cel al robotizãrii,când bãtrânul gânditor le-a replicat japonezilor speriaþi:“- când omenirea întregã va fi complet robotizatã, populaþialumii nu va ajunge pentru meseria de programator!”

(C.Z.) Exact, dar sã continui ideea. Avem de-a face cudispariþia claselor sociale, cu dispariþia artistului tradiþional,cel care nu se ascunde într-un turn de fildeº. Artistul poate sãfie inginer, matematician (ca Ion Barbu); te pomeneºti cuartiºti excepþionali, cu pregãtire în alte domenii. ªi aceasta ospun cu spaimã!

Noi avem nostalgia perioadelor cu marea artã a culturiiscrise... Mã refer la Dante, Goethe. Noi, umaniºtii - filologi,avem o mare atracþie pentru cultura scrisã. Toate aceste idei,la care ne referim, constituie de fapt teribila probematicã atimpului nostru. Dezavuez întrebarea ta referitoare la faptuldacã numai un ins care are facultate sau numai o anumefacultate, poate face un monument, poate gândi un monu-ment! Ocupându-mã de Constantin Brâncuºi cunosc acestelucruri ºi trebuie sã le spun cu plãcere...Sunt ideile - problemã,teribile, ale acestei epoci.

Dezavuez, în acelaºi sens, faptul cã unii sunt suspecþi.De exemplu, Cãrtãrescu, în Ardeal, nu este citit...Lumea semirã de ce frumoase prefeþe se bucurã la Bucureºti. Avem de-a face cu artiºti pompaþi.

(P.C.) ...Ca ºi în plasticã, când, se verniseazã autorul ºinu opera. ªi fiindcã ai amintit de Brâncuºi, vezi la el orelaþie cu tehnologia? Crezi cã un sculptor trebuie sã fieabsolventul unui institut de artã vizualã ca sã poatã creeaun monument, aºa cum stipuleazã legea?

(C.Z.) Sã-mi termin ideea...Þi-am dat cazul lui Cãrtãrescu,fiindcã îl cunosc, nu ne temem unul de altul, ºtim ce zicemunul despre altul. Existã însã artiºti pompaþi, care dauimpresia cã schimbã epoca! Nu-i aºa. Pãrerea mea este cãtrebuie sã iubim pe tehnologul care intrã în artã ºi care aduceviziune ºi dimensiune nouã...Cu asta cred cã mi-am spuspãrerea despre condiþia profesoionalã a sculptorului creator.Coloana fãrã sfârºit este o operã (ºi) tehnologicã. Este unproces de fabricaþie. Cioplitura lui Brâncuºi nu se vede. Nuse vede lemnul de nuc, formând cele douã bucãþi enorme dincare a fost fãcut grupul de 1.80m, romboedrul, ca sã nu tepoþi urca, cumva, pe el, un adevãrat monument de mãrimeaºi forma unui coºciug!...Bãrbatul de 1.80 pierit pe front, astaar însemna...

Îl iubim pe inginerul care vine în artã cu condiþia, însã,de a nu distruge!

Brâncuºi nu a distrus, a reconstruit forma. De aceeaBrâncuºi are ºi duºmani...

Mi-amintesc, când treceam podul “Vinerii Mari”, cã amadmirat împreunã lucrarea aceasta nouã, sfericã, Mall-ul, maidegrabã o bancã credeam eu a fi, o clãdire de metal ºi sticlã,care, la alte dimensiuni, este sculptura ta sfericã, ciberneticã,executatã pe maºini cu comandã numericã ºi asistatã de com-puter (când? - în 1979!), cea pe care ai prezentat-o la

Continuare din numãrul trecut○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

INTERVIU CU SCRIITORUL CONSTANTIN ZÃRNESCU

C. Zãrnescu cu pãrinþii, la Lãpuºata

PAGINA 25

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

personala de sculpturã, din 2003, de la “Polul CulturiiClujene” ºi pe care, ºtiu, ai proiectat-o ulterior pentru a ficonstruitã în faþa Prefecturii din Râmnic. Colosal! În spaþiulacela, verde, o vedeam ºi eu...

Iatã cum spiritul public (cel aparþinând arteimonumentale) are modul lui, specific, de a înainta spre Oc-cident, devansând starea proprie, a noastrã, de aliniere lastandardul vestic. Arta, tehnologia, poezia, Brâncuºi, toatese vor (ºi vor fi -n.n) împreunã!...

(P.C.) Arta nu mai poate fi disociatã de Tehnologie.Oricare dintre Arte. Acum 2-3 ani era la modã ca oricedoreai sã faci, mai deosebit, sã fie legat de întegrarea înUniunea Europeanã...Eu mizam pe nivelul tehnologic alRâmnicului, cel dezvoltat încã din 198o ºi care este purtãtoral unor pionerate în tehnica miniprocesorilor-postprocesorilor, în tehnica procedurilor asisistate de cal-culator, al comenzilor numerice. Aceastã sculpturã, propusãpentru esplanada de la Prefecturã, cumula în ea oriceprioritate ºi demonstra strãinãtãþii, turistului din UE,comunitatea de limbaj, cu Europa, specificã Râmnicului.

Revenind la subiectul nostru, tehnica lui Brâncuºi - încãdin perioada dintre cele douã rãzboaie, acesta întrezãreatehnologia artisticã.

(C.Z.) Trebuie sã spun cã, mai în urmã, Brâncuºi a fostmâhnit cã nu poate creea o Coloanã locuitã! Moºul nostruideatic, zamolxian în felul sãu, din Gorj, cunoºtea Tismana,peºterile noastre de la Polovragi. A fost un om unic. Un omcare a luat de peste tot. Stãtea de vorbã cu profesori defilozofie, avea prieteni dintre marile somitãþi ale Parisului,era prieten ºi adversar cu Pablo Picasso!...

A vrut ca aceastã “Coloanã a Infinitului”, locuitã, de400m - înãlþime, sã fie cea mai înaltã clãdire din SUA, sã seroteascã pe rulmenþi, astfel încât oamenii sã vadã rãsãritul ºiasfinþitul, în mod alternativ.

Nu a reuºit acest proiect, dar a realizat, dupã cum ºtii, laTg. Jiu, coloana de 30 m. Nu au existat banii... Dar, ceînseamnã spiritul public!...cãnd ideea merge mai departe ºinu se (mai) cantoneazã în autor. Probabil cã cei care au creatacest magazin sferã, au vãzut sculptura ta...Aceste lucruricirculã. Unele idei ne sunt furate ºi sunt vândute mai departe,în beneficiul altora.

(P.C.) Într-o emisiune tv, Leon Durã vorbea desprecomunismul creºtin, ca posibilã variantã de convieþuire sauca rãspuns la provocarea mea, aceea cã, într-un viitor nuprea îndepãrtat, partidele politice vor dispãrea. Poenaruspune cã este un fapt cunoscut - orânduirea roºie arerãdãcini în comunism. Eu, ºi alþii, spuneam, atunci, cândapãruse Programul PCR, cã acesta este precum o Bibliefãrã Dumnezeu...Ce se întâmplã cu conceptul despre viaþãreferitor la aceastã lume, pe care o trãim?

(C.Z.) Posibila realitate, cea exprimatã de Leon Durã,rãmâne un lucru cu mare substrat. Se iau din toate concepteleumanitãþii lucrurile bune, de stânga (ocrotirea sãracului, celuidin pãtura de mijloc - împrumutabil la bãnci populare,atitudinea împotriva magnatului, împotriva celor careacumuleazã averi enorme, umilindu-ºi supuºii...), idei decentru, etc. Aceste lucruri, alura lor, se regãsesc ºi în Biblie,dar ºi în falansterele imaginate de Fourier, din secolul alXIX-lea. Se regãsesc, fãrã îndoialã, aºa cum a gândit (ºi) Lenin,în teoria aceasta a comunismului. Am vãzut, ºi teoria luiFourier, ºi cea a lui Lenin, au fost sortite utopiei...Luate toateºi puse sub semnul lui Dumnezeu, se face posibilã teoriacomunismului creºtin...deºi nu cred cã va mai purta vreoorânduire, aceastã denumire. Comunismul s-a bazat pe crimã.Proprietatea colectivã nu a putut fi fãcutã prin CAP-uri decâtîn urma unor oameni uciºi... Am avut de a face cu unegalitarism impus cu forþa. Dacã te uiþi atent, ºiFrancmasoneria are ideile ei, pe care le reclamã ca veninddin Antichitate, din Egipt. ªi ea vorbeºte de fraternitate, deegalitate, de dreptate. Dar ce s-a întâmplat, în istorie, înnumele acestor libertãþi, de la Revoluþia Francezã, încoace?...Un exod de mari crime, împotriva umanitãþii. Nu maivorbesc de Stalin. Republica Popularã Românã are 300.000de intelectuali ºi grade superioare (ale armatei) distruºi laCanal ºi în închisori. Eu cred cã o omenire de stânga estedoritã!...Dar, domnul Iliescu nu mai poate avea dreptate.Socialismul suedez este dezavuat la el acasã. Ceea ce pot sã-þi spun, vorbind cu medicii, cu cei din tagma ºtiinþificã, estecã doctorul Florin Mãtrescu, din Teleorman, care a scris“Holocaustul Roºu” ºi care are acum peste patru ediþii, vinelunar la Cluj, din Germania, (pentru cã are soþia din Cluj ºieste pensionar), þine conferinþe ºi spune: tot din Biblie ºi totdin Iisus este “modelul german” al anilor ‘90 - socialistcreºtin. La fel în Italia ºi de ce nu, chiar în România. CãlinNemeº îl numea pe acest ex preºedinte al României: „Domnulcu pãlãrie, care se închinã cu pãlãria pe cap.”

Numeam “ciorbã” aceastã politicã, cea dupã 1989, fiindcãea s-a vrut ºi de stânga ºi de dreapta ºi, ce este mai grav, sub

termenul de democraþie s-au ascuns viciile feudale, specificecorupþiei marii proprietãþi.

(P.C.) Un fel de “ciorbã popularã”; bucãtãreasã: CoanaPipa - personaj sintezã din opera lui Eugen Ionescu. Piesaacestuia, “Ucigaº fãrã simbrie”, a fost urmatã de“Rinocerii” - o criticã a aceleiaºi democraþii creºtine.

(C.Z.) Revenim la modelul creºtin democrat german;doctorul Florin Mãtrescu, care a fugit din þarã în 1970 (nupentru cã-i era bine ci pentru cã nu avea clienþi ºi nu maiputea trãi), student de nota 10, a fost repartizat la Alexandriaºi, printr-o excursie, a ajuns în Germania; a devenit un medicstrãlucit, la Essen; a fost obsedat de crimele politice ºi aºa ascris „ Holocaustul roºu”. Spunea, el, aºa: acum Partidul Popu-lar German, care a racolat ºi alte partide frãþeºti (vezi PNÞCDnostru) a propus, ca pe punctul 1 al Constituþiei Europenesã fie trecut: „toþi europenii se închinã unui Dumnezeuunic,...fie cã se numeºte Dumnezeu, fie Iahve, fie Allah...”.Promovându-se teoria cã nu suntem un continent creºtin

(pentru cã Bosnia este þarã islamicã, coabiteazã alte credinþeºi-n Franþa, ºi-n Turcia...), alþii au fost contra..

Puterea creºtinã, Biserica, papalitatea, sfinþii noºtri ierarhi,investeau în cultura religioasã, dar ºi în cea laicã (biserici,ºcoli, operã scrisã); cine sã-þi ofere þie, acum, sã creezi ooperã, când astãzi “gândesc” ºi voteazã, aleatoriu, niºtediletanþi. O clasã politicã needucatã, neºlefuitã, ieºitã la votdin întâmplare.

(P.C.) Între postmodernism ºi modernism existã olegãturã, în sensul cã ele , curentele, pot exista împreunã.Explicã, pe înþelesul tuturor, acest “postmodernism”...despre care, aºa cum spunea ºi Poenaru, lumea nu prea arece sã înþeleagã, cãci nici modernismul nu este înþeles aºacum se cuvine.

(C.Z.) Este un curent fãrã viitor. Elevul nu-l va înþelegeniciodatã. O încercare de definiþie o face un profesor arabdin America, Ihab Hassan, care spune cã postmodernismultrãieºte din artele tradiþionale, pentru cine mai are putereasã le creeze, acestea, exprimate în interiorul modernitãþiieuropene...Toate artele, spune Hassan, trebuie sãconvieþuiascã, pe mãsura lor. Forþele interioare, masculine,ale artistului nu conteazã de unde vin (matematicã, fizicã,inginerie), conteazã doar viziunea.

A doua teorie a lui Hassan: modernismul nu s-a dezvãluitîn întregime datoritã izbucnirii celui de-al doilea rãzboimondial. Dupã acesta, au urmat fel de fel de generaþii, careau fãcut, în artã, câte o revoluþie pe lunã. Tema lor preferatã?Lipsa totalã de sens a vieþii, a acþiunii! Se interzice , tacit,geometria, Coloana fãrã sfârºit - infinitul. Ea nu mai estecreatã din romboide, unele peste altele, regulat, ci dintr-omasã continuã fãrã limite în dimensiune...

(P.C.) Secolul XX debuteazã în trombã prin existenþaunui eclectism de fapte artistice, tehnice, ºtiinþifice,nicidecum în sensul dãrâmãrii echilibrului, aºa cum auîncercat Picasso ºi Schonberg (picturã ºi muzicã), ci princel al ordinei matematice. Revin, parþial, la o întrebare:care este rolul lui Brâncuºi faþã de revoluþia industrialã?

(C.Z.) În 1910, la Paris, se petrec, concomitent, douãevenimente care au legãturã cu noi românii. De maximãimportanþã. Doi ucenici de-ai lui Auguste Rodin prezintã,unul, Henry Coandã, un avion în secþiune orizontalã (nuverticalã) faþã de pãmânt, fãrã elicie (avionul cu reacþie -n.n), ºi celãlalt, Constantin Brâncuºi, prezintã prima sa Pasãremãiastrã, cea bombatã, cu doi ochi inegali, asimetrie menitã

sã sfideze legile geometriei, ale simetriei. Inginerul Coandãcãuta sã sfideze legea gravitaþiei (sugerând avionul cureacþie), în timp ce sculptorul Brâncuºi dorea sã sugerezeideea de zbor - consecinþã a legii gravitaþiei...În fond,Brâncuºi s-a zbãtut cât a putut sã pãstreze arta în limitaordinei ºi perfecþiunii structurei intime a materiei sau, cumspui tu, sã o pãstreze într-o sublimã ºi matematicã starefilozoficã. Revoluþia industrialã, partea ei de valabilitatesocialã, este datoare lui Brâncuºi, în timp ce sculpturaepigonicã, este datoare acestei revoluþii industriale.

(P.C.) Între Vâlcea ºi Cluj existã o legãturã mai multdecât sentimentalã. Am observat multe personalitãþi, oltene,evaluate pe mãsurã în oraºul în care trãieºti, creezi ºi eºtirespectat. Existã o afinitate între vâlceni ºi clujeni? Saucãrui fapt se datoreºte aceastã afinitate, a noastrã, pentruCluj?

(C.Z.) Întotdeauna a existat o cerinþã comercialã“negustoreascã “ dinspre Vâlcea înspre Sibiu (Ardeal) ºi

Craiova, înspre lucrul bine fãcut. Auexistat ºi multe familii mixte, olteni-ardeleni, în special în jumãtateanordicã a judeþului Vâlcea. Legãturacu Clujul se datoreºte în primul rândªcolilor Superioare din centrulTransilvaniei, seriozitãþii acestuiînvãþãmânt, onestitãþii ºi hãrnicieiproverbiale ale locuitorilor acestorlocuri, cu n naþionalitãþi (unguri,germani, evrei, þigani, armeni...),seriozitãþii cu care acestea privescmunca; dar...se datoreºte ºi trenuluiaccelerat 237 , Bucureºti - Cluj, careavea cea mai bunã cursã din Râmniccãtre acest centru universitar. Plecaila ora 4 din zori ºi la 10 erai laCluj...Dupã 1989 s-a anulat acest tren,locul luându-l autobuzele lui“Ionescu”, apoi “Dacos”. Tradiþiastudiilor s-a format, apoi a rãmas.Mulþi intelectuali, profesori, ingineri,artiºti, din Vâlcea, au rãmas dupãstudii în Cluj. Pe mulþi dintre ei i-aicunoscut, personal, la expoziþiile talede la Muzeul Naþional de Artã ºi de la

Polul Culturii Clujene...Este ceva sã-þi prezinte vernisajeleAlexandra Rus, Negoiþã Lãptoiu sau Maria Drãgoi...În plusvâlcenii noºtri: prof. Stãnescu, Al.Þene, poetul Manasia,Valentin Naumescu, prof. Buricea (C. Zãrnescu ºi PeterVenczel - n.n)...

Sunt oameni mari, în Cluj, vâlceni, aºa cum este doctorulPopescu, din Jiblea, cel mai important specialist în cancerulmamar; doctorul Ciobanu, doctorul Cristina.

Clujul a avut, în 1919, 31 000 loc., în 1947 - 160 000loc., acum are 550 000 loc. Cei mai mulþi, în afarã de clujeni,în ordine, sunt: moþi, maramureºeni, olteni ºi moldoveni!

Clujul, în sens simbolic, este a doua capitalã, dupãBucureºti. A fost capitalã a Ardealului, numitã de austrieci,în 1700. În 1918 a cedat locul Bucureºtiului. UniversitateaBabeº-Bolyai este una dintre cele mai vechi din Europacentralã ºi de est.

(P.C.) Cum ai ajuns la Cluj? Când te-am cunoscut eu,cu ocazia expoziþiei mele de picturã - Vechiul ºi Noul Tes-tament - de la Muzeul Naþional din Cluj, am trãit unul dintrecele mai frumoase momente din viaþa mea artisticã. Amsimþit, prin tine, cã Clujul este oraºul meu de naºtere. Te-am simþit cã eºti (ºi am intrat ºi eu) în inima ungurilor, aevreilor, a basarabenilor, a nemþilor...Erai ca la tine acasã,mai ceva (!), când m-ai dus în mijlocul artiºtilor de la TeatrulMaghiar, de la Teatrul Naþional, de la RTv Cluj...Sã-mispui ºi câþiva scriitori mai reprezentativi.

(C.Z.) În 1970 student fiind, în ultimul an, m-am dus cuprimele pagini din romanul meu,“Clodius Primus”, la D. R.Popescu, în acea perioadã redactor ºef la “Tribuna”, care mi-a promis cã, dacã termin romanul, pânã la sfârºitul Facultãþii,mã ia redactor la revistã. Astãzi am dat Statul, cu lucrareadespre Thomas Mann ºi Marcel Max Blecher, ºi mâine amînceput serviciul la “Tribuna”. Din studenþie, am sãrit directredactor de revistã; 4 ore la servici ºi 4 ore muncã acasã. Ladoi ani trebuia sã tipãresc o carte, în contul celor 4 ore delucru acasã.

Aºa am lucrat pânã în 1998, în decembrie, când Tribunas-a închis. A închis-o domnul Buzura, fiindcã “Tribuna” nuera organ PDSR...

Fãrã un ochi ºi cu o acutã ºi progresivã surzenie am rãmasîn 09 ianuarie 1999, în faþa casei lui Adrian Marino, cânddoi indivizi m-au depãºit ºi m-au izbit cu o spiþã de roatã de

Continuare din numãrul trecut○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

C. Zãrnescu împreunã cu Leon Durã ºi fratele, Pavel

(continuare în pagina 26)

PAGINA 26

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

lemn...Am zis: “Doamne Sfinte, ce e cu mine?”... Am fostpedepsit cã am participat la “Revoluþia Românã” ? Mi-amzis, mai apoi: - toþi revoluþionarii din Cluj sunt grecocatolici, nedreptãþiþii lui Hossu ( Iuliu Hossu,episcop grecocatolic, a scris adeziunea pentru Unirea din 1918, uns Car-dinal de Papa Pius al X lea - n.n), dar tu, Titel, trebuie sãscrii despre Revoluþia de la Cluj...Aºa am scris despre ea!

Fãrã îndoialã, printre cei mai importanþi scriitori clujenise numãrã: Adrian Marino, marele savant cãrturar, care adecedat de curând, Ion Vlad (teoria literaturii), TudorDumitru Savu (ºi el decedat - nãscut la Cãlimãneºti), VasileRebreanu -prozator, Aurel Rãu, poet, fost deputat MAN ºicare a stat dupã perdele pânã de Sf. Ion, 1990, dupã revoluþie( care a condus revista “Steaua” 36 ani, dupã AnatolBaconsky)...

Dupã închiderea Tribunei (am avut noroc de laDumnezeu), a venit la mine o echipã de creºtini evangheliciºi, dupã ce m-am sfãtuit cu pãrintele State Burluºi ºi cuPreasfinþitul Anania, le-am închiriat curtea mea, unde ei aumontat un cort german, ºi l-au fãcut loc de întâlnire pentrubiserica lor...

Am o relaþie excepþionalã cu Pãrintele Anania, scriudespre personalitatea sa, de câte ori îi apare olucrare...Preasfinþitul Anania este un prelat iubit, popular...Ca ºi Teoctist. Între biserica unde þine domnia sa Slujba ºiTeatru, se adunã mii de oameni, care ascultã slujba ºi, apoi,îl întâmpinã când se înrdeaptã cãtre Catedrala mitropolitanã.

(P.C.) Am înþeles cã, în particular, conduci un Cenaclu“Brâncuºi”. La tine acasã.

(C.Z.) Am creeat o Societate Culturalã “Dracula” ºiCenaclul “C.Brâncuºi”...O firmã din Tg.Jiu, “Artego”, neajutã cu bani, sã editãm diferite studii, despre personalitatealui Constantin Brâncuºi...”Brâncuºi ºi Transilvania”,

“Brâncuºi la Tribuna” ºi aºa mai departe... Sediul este lamine acasã.

Despre Dracula, Vlad Vodã Þepeº, trebuie sã-þi spun cãeu, personal, am fãcut un cult din personalitatea acestuiexcepþional principe român, om de mare importanþã înlegãtura dintre culturile celor douã lumi, catolicã ºi ortodoxã,personalitate vie ºi omniprezentã în civilizaþia europeanã,cea medievalã, pânã azi, ºi cãruia timp de 20 ani i-am adunatpeste 250 legende. Am scris ºi editat, de curând, “Patimilelui Dracula”, o carte monumentalã, despre Vlad Þepeº,aproape 1000 de pagini. ªi, presimþind cã ai sã mã întrebicare: sunt preferinþele mele, asupra propriilor lucrãri, îþi spun,cã alãturi de aceastã carte, þin foarte mult la “Regina Iocasta”,piesã tradusã în 8 limbi; ºi care mi se joacã acum prin Europa...

(P.C.) Eu, totuºi, iubesc “Dracula în Carpaþi”, piesa ta deteatru, libretul pe care l-ai dorit ca suport al unei opere rockcompusã de Peter Venczel. O lucrare, replicã la minunataoperã “Mateiaº pe eºafod” a aceluiaºi Venczel... O întoarcerela elanul liric, shakespearian. O ultimã privire asupraliteraturii contemporane?

(C.Z.) Spune, într-un interviu, domnul Nicolae Manolescu,

Continuare din numãrul trecut○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

• pr. Nicolae MOGA,Malaia

Unul dintre cãrturarii deseamã care a contribuit cumintea, inima ºi fsaptele laprestigiul ºcolii româneºti a fostºi profesorul traian Bratu, celmai de seamã germanist alperioadei interbelice.

S-a nãscut la data de 25octombrie 1875 în localitateaRãºinari, în familia lui Ion Bratu,

care în 1973, se stabilise în Voineasa , pe Valea Lotrului dinjudeþul Vâlcea, „exercitând profesiunea de cârciumar ºi oier.” 1

Primii ani ai copilãriei îi va pertrece în Voineasa , localitatede care va rãmâne strâns legat pentru totdeauna. Primele clase aleºcolii, le urmeazã însã, în localitatea Rãºinari, unde s-a remarcatla învãþãturã, terminând cu calificativul general de „foarte bine”,ocupând „ locaþiunea 2 între 29 conºcolari” la sfârºitul anului1885, dupã cum atestã” testimoniul”nr.13/1885, eliberat de ªcoaladin Rãºinari. Pe lângã limba românã, aici învaþãºi limbilemaghiarã ºi germanã, ca materii obligatorii din prima pânã înclasa a patra.

A mers mai departe cu învãþãtura de carte înscriindu-se laLiceul Maghiar de stat din Sibiu, pe care l-a absolvit în 1893,obþinând Diploma de Bacalaureat.

Din dorinþa aprofundãrii studiilor, ºi simþind mereu nevoiacunoaºterii, a urmat cursurile Facultãþii de Litere ºi Filosofie dinBucureºti ºi din Berlin. Cursurile facultãþii din Bucureºti le-aabsolvit în 1898, devenind licenþiat. 2 Încurajat de rezultatele leînvãþãturã ºi motivat fiind de legea din 1898, privind învãþarealimbii germane ºi folosirea steia în toate domeniile m vieþiiºtiinþifice ºi practice- a devenit obligatorie pentru toate ºcolilesecundare- se prezintã pentru examenul de capacitate, pentrulimba germanã (secundarã) în 1900 ºi pentru limba latinã(principalã) în 1902, obþinând dreptul de a preda.

Este atras ºi se integreazã în axtivitatea de instrucþie ºineducaþie cu multã dãruire. În 1900-1901 îl întâlnim ca profesorla Gimnaziul ºi Seminarul „Sfântul Nicolae” din Râmnicu- Vâlceapentru limba germanã. 3În aceastã perioadã îl cunoaºte ºi stabileºteo trainicã pritenie cu episcopul Râmnicului ºi Noului Severin ,Atanasie. Traian Bratu îl va însoþi în multe vizite canonice îneparhie. Chiar organizeazã o astfel de vizitã în 1903, la bisericilede pe Valea Lotrului, când întreaga delegaþie a înaltului ierarheste întâmpinatã ºi gãzduitã în casa tatãlui sãu Ion Bratu-„careîmpreunã cu soþia sa îi primeºte cu «Bine aþi venit sãnãtoºi!»”.4

Din oraºul lui Anton Pann, de transferã la Iaºi, în 1902, caprofesor de limbã germanã ºi limbã latinã la Liceul Naþional.

În 1907 îºi ia doctoratul în filosofie la Universitatea dinBerlin, unde a fost influenþat de seminarii ºi cursurile unor mariprofesori ca:Erich Schmidt ºi Gustav Roete ºi de filosofulFrindrich Pulsen. Teza de doctorat, trateazã despre poezia liricãa lui Fonque- acel poet francez , care pe vremea lui, a stârnitadmiraþia întregii Germanii.5

Dacã în 1905 s-a înfiinþat la Universitatea din Bucureºti ocatedrã ºi conferinþã de limba ºi literatura germanã, acelaºi lucruse va întâmpla ºi la Iaºi în 1907, când titularul acestei catedre afost numit Traian Bratu, cu ord. 62568 din 20. X.1907. Fiind odisciplinã nouã, mulþi se îndoiau de marile dificultãþi pe careaveau sã le înfrunte noii profesori germaniºti.

Traian Bratu susþine în primul sãu curs, valoarea ºi necesitateacreaþiei ºtiinþifice în domeniul specialitãþii sale, adãugând “cãva trebui ca aceastã catedrã sã fie – nu prin polemici ºi spirit

rãzboinic, ci prin însuºi ºtiinþa ºi modul de a lucra- o ºcoalãcare, dând caracter de seriozitate ºi de sfiinþenie oricãrei munciºtiinþifice…ºi pregãtind adevãraþi oameni de ºtiinþã, sã combatãuºurinþa

ºi superficialitatea atâtv de rãspândite la noi.”6 Recomandãapoi cercetarea ca fiind singura formã prin care se gãsesc terenurinestudiate ºi fãrã de care nu existã învãþãtor adevãrat.

A introdus activitatea seminarialã prin prelegeri, într-o vremecând studenþii aveau noþiunea aceasta doar din auzite.Îideprinsese destul de repede cu o disciplinã ºi rigoare în ceea cepriveºte folosirea cãrþilor. Metoda folositã de Traian Bratu, a fosto binefacere pentru învãþãmântul limbii germane, fiind rãspânditãapoi încet , încet la toate facultãþile. Trebuie subliniat faptul cãel a exprimat, printre cei dintâi , ideea necesitãþii unei gramaticispeciale în vederea predãrii unei limbi strãine.

Eminentul profesor a fost ales ºi reales ca rector al Universitãþiidin Iaºi, într-o vreme când rectoratul avea sã se îngrijeascã deviaþa moralã a cinci mii de tineri ºi de cea materialã a peste o mie,care trãiau în cãmine ºi luau masa la cantinã.

În perioada primului rãzboi mondial, în 1916-1918, ºi-a fãcutdatoria faþã de þarã ca simplu ofiþer subaltern, fiind þinut la Bacãutoatã vremea, de unde nu putea veni acasã pentru a-ºi vedea ºiajuta soþia ºi pe cei trei copii.

A fost ales senator al Universitãþii din Iaºi ºi a devenitpreºedintele Senatului în 1928-1931, ca dupã un an de zile în1932 sã fie ales senator de Baia.

Pentru meritele sale a fost distins cu cele mai mari onoruri aletimpului ca: „ Rãsplata muncii pentru 25 de ani în ServiciulStatului”, „ Coroana României în gradul de mare Cruce”, „Vulturul României în grad de comandor clasa I”, „Ordinul papalSfântul Grigore cel Mare în grad de mare Cruce.” etc.

Activitatea de cercetare ºtiinþificã este remarcabilã , iar ceadidacticã este impresionantã. Dintre cele mai importante lucrãri

TRAIAN BRATUde istorie literarã, criticã, esteticã ºi filologie germanã amintim:

1. Poezia liricã a lui Fonque, Iaºi, 19092. Modul de a lucra a lui Schiller, Iaºi, 19093. Ernst Zahn, o evoluþie de scriitor, Iaºi, 19124. Cu privire la învãþãmântul limbilor strãine în ºcolile

secundare, Iaºi, 19165. Goethe: Steila, Clavigo, Egmont. trei tragedii în prozã.

Bucureºti, 19256. Politica naþionalã faþã de naþionalitãþi, Bucureºti, 19237. Gramatica limbii germane, Bucureºti, Editura Cartea

Româneascã, 19358. Cãrþile populare germane la români, Leipzig, 19369. Manual de limbã germanã- clasa a V a secundarã, Bucureºti,

193610. Din înþelepciunea lui Goethe, Bucureºti, 1937A murit în 1940.Credem cã cea mai bunã caracterizare nu i-o poate face decât

discipolul sãu ºi prietenul Iorgu iordan, care spunea despre TraianBratu: „ A fost un exemplar strãlucit al rasei româneºti., produsfericit al unor condiþii prielnice. A avut mai întâi, o admirabilãereditate socialã; þãran din veacuri imemorabile, dar þãran cuoarecare stare materialã, singura care permite independenþã,libertate ºi dârzenie, apoi o tot aºa de bunã ereditate etnicã; ardelendeprins cu lupta, cu rezistenþa, cu seriozitatea ºi dramatismulvieþii.

Strãin în cea mai bunã mãsurã, de balcanismul care ne-astãpânit atâta vreme pe noi cei din vechiul regat ºi din provinciilerãpite mai târziu. Iar la toate acestea s-a adãugat ereditatea directã,cea personalºã ºi familialã, cãci, din nefericire, nu toþi fiii de þãranºi nici toþi ardelenii au dovedit tãria ºi nobleþea de caracter a luiTraian Bratu.

Au venit, în sfârºit, cultura ºi pregãtirea de mai târziu - în þarãºi în strãinãtate – care s-au putut altoi pe o moºtenire dintre celemai fericite...Alexandru Phillippide, Garabet Ibrãileanu ºi TraianBratu, aceºtia alcãtuiesc trinitatea în care am crezut , ca elev ºicoleg al lor ºi în care voi continua a crede în materie de adevãr,dreptate ºi patriotism.”7

¹.Pr. Nicolae Moga, Gheorghe Stanciu, Voineasa, „Paradigmaidentitãþii”, Editura „Timpul”, Reºiþa, 2002, p.226

².Anuarul Universitaþii Mihãilene din iaºi 1930-1935(publicat de cãtre Traian Bratu, rectorul în funcþie al UniversitãþiiMihãilene, Iaºi, 1935, p.208

³.Idem, p.2094.Cuvântul Adevãrului- (revistã bisericeascã, Râmnicu –

Vâlcea), anul II(1903), miercuri,1.X.p.905.Karl Kurt Klein, Un germanist român:profesorul Traian

Bratu, Extras din “revista germaniºtilor români , Anul VI(1937),nr.2,în Monitorul Oficial al Imprimeriei Statului.Imprimeria Naþionalã, Bucureºti,1937,p.7

6.Traian Bratu,Limba ºi literatura germanã în universitãþilenoastre, Extras din Convorbiri literare, Bucureºti, 1908, p.6.

7.iorgu iordan, Profesorul Traian Bratu (1875-1940), EdituraAlexandru A. Terek, iaºi, 1943, p.7-8.

(1875-1940)

continuare din pagina 25

INTERVIU CU SCRIITORUL CONSTANTIN ZÃRNESCUcã aºteaptã de la generaþia tânãrã sã...iasã din psihopatiesocialã ºi sã înceapã sã scrie literaturã. Se scrie foarte mult ºifãrã rost astãzi; plãteºte, autorul, pentru a i se publica ceva,nu existã, practic, cerere ºi ofertã decât în lumea manelisticiiºi pornografiei. O literaturã, fãrã perdea! Nu existã nici ocenzurã, deºi ar trebui sã existe cel puþin douã: una personalã,care þine de bunul simþ ºi de geniul propriu; ºi a doua, careþine de ruºinea ºi respectul faþã de bunul Dumnezeu.

NOTÃ BIOGRAFICÃConstantin Zãrnescu s-a nãscut în 24 martie 1949 în

comuna Lãpuºata-Lãdeºti, satul Zãrneºti, judeþul Vâlcea.Urmeazã liceul teoretic Alexandru Ioan Cuza din Horezu.Absolvent, în 1972, al Facultãþii de Filologie romanicã-

secþia italianã, a Universitãþii Babeº-Bolyaidin Cluj.

Din 1972 ºi pânã în 1998, când sepensioneazã, este redactor la revista”Tribuna”.

Actualmente este redactor ºef la revista“Oraºul”.

CÃRÞI DE AUTOR“Clodi Primus”- roman, 1974(premiul Uniunii Scriitorilor-1975)“Meda, mireasa lunii” - roman, 1979.“Aforismele ºi textele lui Brâncuºi”, 1980“Regina Iocasta”, tragedie politicã, 1981“Ieºirea la mare”, roman, 1986“Teii înfloresc pentru Irina”, roman, 1987

“Principele Dracula, Doctor Faustus ºi Machiavelli”, 2002“Dracula în Carpaþi”, teatru liric, 2002“Ziua Zilelor”, roman, 2003“Brâncuºi ºi civilizaþia imaginii”, 2003“Patimile lui Dracula”, legende ºi înscrisuri despre Vlad

Þepeº, vol. 1, 2004“Opera lui Brâncuºi” (lucrare aflatã sub tipar)

scriitorul la vernisajul expoziþiei Carmina Burana de la Polul Culturii Clujene(Maria Enache, Alexandra Rus, Petre Cichirdan, Horia Muntenuº)

PAGINA 27

REVISTÃ DE CULTURÃ POVESTEA VORBEI

• Constantin POENARU

[...] Anul 1956, a fost unul extrem de agitat, mai alespentru þãri ca Polonia ºi Ungaria. Pe plan ideologic, se duceao luptã internã fratricidã între comunismul de tip sovietic ºicel de tip titoist. În octombrie izbucneºte miºcareacontrarevoluþionarã de la Budapesta, ale cãrei ecouri se vorresimþi acut ºi în România, îndeosebi printre studenþi, carecereau o reevaluare a modului de guvernare comunistã, ceîºi dovedise deja limitele. La începutul lui noiembrie, revoltaungarã este înãbuºitã cu ajutorul tancurilor trimise de Krem-lin ºi începe prigoana printre susþinãtorii acesteia. Inclusivîn þara noastrã.

Nu se ºtie precis dacã Labiº fusese la curent cu acþiunilepregãtitoare ale contrarevoluþiei ungare, dar el consonaseîncã din 1955 cu ideile acesteia de reînnoire a climatuluipolitic, de liberalizare a vieþii sociale ºi de scoatere acomunismului din imobilismul în care se afla. Se pare cãsufletul inocent al adolescentului cu mustaþa abia mijitã subnas a fost profund rãvãºit de demascarea crimelor ºiabuzurilor epocii staliniste fãcutã de N.S. Hruºciov înRaportul prezentat la Congresul al XX-lea al PCUS din 20februarie 1956, ceea ce i-a provocat un puternic ºoc revela-tor în ceea ce priveºte valorile comunismului în care crezusepânã atunci. De-acum îndoielile ºi interogaþiile retorice îisfâºie nu doar sufletul, ci ºi ultimele sale creaþii.

Apariþia poemului “Dracul ºchiop”, care reproduce titlulunui roman clasic al lui Lesage, demascã “soborul tuturornemernicilor”, constituind nu doar o satirã împotrivaimposturii morale, dar ºi semnalul cã Labiº nu mai aveadisponibilitate pentru nici un fel de compromis. Odatã cu“Omul comun”, se produce ruptura definitivã a acestuia depoezia ºi idealurile epocii, aceastã dezertare din frontul ideo-logic proletcultist fiindu-i fatalã.

Este urmãrit tot mai fãþiº de securiºti, i se refuzã sistematico locuinþã, fiind nevoit sã doarmã pe la prieteni, de unde ºilegenda unui Labiº care sta mai mult prin cârciumi decâtacasã. Dupã ce îºi dã demisia de la “Gazeta literarã”, unde sesimþea inutil într-o redacþie cu mai mulþi ºefi decât redactori,poetul devine tot mai rebel. Cunoscuþii spun cã nu mai aveanici teamã, nici reþineri, recitând la un moment dat ostentativpoezia “Doina” a lui Mihai Eminescu în bistroul “Café de laPaix”, de pe Calea Victoriei, deºi era interzisã oficial, iar închiar ziua tragicului accident cântã într-un local, cu un grupde cheflii, “Trãiascã regele”, numai din spirit de frondã, pentrucã nu avea simpatii monarhiste. Tot acum începe sã primeascãºi o serie de ameninþãri cu moartea din partea unornecunoscuþi.

În acest vãlmãºag de întâmplãri are loc accidentul dinnoaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, când Labiº ajungesub roþile unui tramvai, suferind un traumatism al coloaneivertebrale cervicale, în urma cãruia va rãmâne paralizat de latorace în jos. În ciuda eforturilor medicilor de la Spitalul deurgenþã, starea acestuia se complicã ºi va muri debronhopneumonie, dupã aproape douã sãptãmâni desuferinþã cruntã, în cea mai lungã (ºi tristã) zi a anului, 21

spre 22 decembrie, strigând “Oxigen! Oxigen!”Misterul acestui accident bizar nu a fost elucidat pe

deplin nici pânã astãzi. Ce s-a întâmplat ? În seara zilei de 9decembrie, poetul s-ar fi întâlnit la Capºa cu o cunoºtinþã,doamna Vale Nicu Niculescu, care era însoþitã de soþ, sufleurla Teatrul Comedia, ºi trei amici ai acestuia. Acolo a cunoscut-o pe dansatoarea Maria Polevoi, de la Ansamblul “Ciocârlia”a Ministerului de Interne, care îl vâna de multã vreme ca sã îlatragã în patul sãu. S-a bãut þuicã, pânã la ora închiderii,apoi s-au mutat la restaurantul Victoria, unde au mai bãutceva. De-acolo ar fi plecat pe la casele lor, Labiº îndreptându-se, singur, spre staþia ITB din faþa Spitalului Colþea, cãci pe-atunci tramvaiele circulau pe bulevard.

Poeta Mioara Cremene susþine cã, de fapt, el era însoþitde o anume Zizi Munteanu, dispãrutã ulterior în strãinãtate,ºi Maria Polevoi, la care voia sã înnopteze. În staþie mai eraºi securistul care îl urmãrea peste tot. Când a sosit tramvaiul,securistul s-a urcat prin uºa din faþã a remorcii, dar, vãzândcã Labiº ºovãia pe refugiu, a sãrit din tramvai ca sã nu-lscape din filaj ºi s-ar fi ciocnit involuntar de poet, care acãzut sub roþi. Securistul ar fi venit apoi la spital ca sã-isolicite acestuia sã semneze o declaraþie care sã-l disculpepe linie de serviciu, dar mai ales sã apere instituþia la carelucra de orice bãnuialã de asasinat.

La spital, Labiº (care scrisese premonitoriu într-o poezieneterminatã: “Mã speria larma tramvaielor, vaierul”) le-aspus prietenilor sãi Mihai Stoian ºi Florin Mugur cã înmomentul accidentului era însoþit de doi bãrbaþi ºi o femeie,iar când a încercat sã urce prin faþã în vagonul de clasa adoua, cineva l-ar fi îmbrâncit din spate ºi atunci s-a agãþatde grãtarul dintre vagoane, cãzând însã cu capul în jos ºilovindu-se de caldarâm.

Potrivit versiunii oficiale, însã, furnizatã de organele decercetare ale Miliþiei, accidentarea lui Labiº s-ar fi produscând tramvaiul cu numãrul 13 (ce destin!) intra în staþie,doar din vina poetului care era “în stare pronunþatã deebrietate ºi nestãpânind picioarele”. Tot aºa a susþinut ºimartorul Isac-Griºa Schwartzman, pianist: “Mergea pe zonade refugiu în zig-zaguri. Când am vãzut cetãþeanul mergândîn acest fel m-am oprit pe loc deoarece vedeam clar cumintra în vagonul de tramvai ºi am vãzut cã, înainte cavagonul sã opreascã, cetãþeanul cum mergea în zig-zaguris-a lovit de vagonul motor (…), dupã care a cãzut întrevagoane”. De aceea, manipulantul de pe tramvaiul care l-alovit pe Labiº, un anume Udroiu Mihai, nãscut la 27octombrie 1928 în comuna Genuneni, raionul Horezu,regiunea Piteºti, fiul lui Moise ºi al Paraschivei, a fost gãsitnevinovat.

Cât priveºte prietena de ocazie, dansatoarea de originerusã Maria Polevoi (nãscutã la 3 martie 1919 la Ismail, URSS),aceasta a declarat anchetatorilor: “Când am ajuns în staþiaColþei, în staþie se mai gãsea 5-6 persoane, pe Labeº [numelestâlcit al poetului –n.n.] l-am vãzut când a ajuns pe zona derefugiu (…), a trecut pe lângã mine, nu m-a vãzut ºi nici eunu i-am dat atenþie (…), nu mai reþin precis dacã mergeaîn linie dreaptã, însã mergea cu capul în jos. În timp ce mã

uitam dupã tramvai fãrã sã mai fiu atentã ce se întâmpla cuLabeº ºi mã gândeam cã a fost lãsat singur, am auzit niºtefemei þipând ºi când m-am întors am vãzut sub tramvai unom ºi atunci m-am apropiat ºi am vãzut cã este poetul NicolaeLabeº”. Dupã accident, femeia l-a însoþit pe nefericitul poetla camera de gardã a Spitalului Colþea, din apropiere, apoi laSpitalul de urgenþã. Zilele urmãtoare s-a îmbolnãvit ºi nu s–a mai dus la serviciu, profund impresionatã de dramapetrecutã sub ochii ei. Aºa cum îºi va aminti prin 1986 fostasa colegã Em.B., Maria Polevoi îºi reproºa faptul cã l-achemat pe poet la ea acasã în noaptea aceea ºi cã, astfel, l-aîndreptat cãtre “ceasul rãu”, mai ales cã îl lãsase singur perefugiu: “A vrut sã ia tramvaiul din mers. O vitejie de bãietanîn faþa unei femei care i-a dat atenþie, l-a considerat bãrbat”.În mod ciudat, misterioasa dansatoare de la Ministerul deInterne s-a sinucis în 20 iulie 1979, luând o mare dozã desomnifere. A fost incineratã în mare pripã.

Când a murit, Nicolae Labiº avea 21 de ani ºi abiadebutase editorial cu volumul “Primele iubiri”, din care sedetaºeazã poezia “Moartea cãprioarei”. Promitea sã fie liderulnoii generaþii de scriitori, numai cã “Pasãrea cu clonþ derubin”, care pentru unii ar simboliza steaua roºie în cincicolþuri a comunismului, s-a rãzbunat pe el ºi l-a strivit. Latimp, susþine Stela Covaci, soþia bunului sãu prieten AurelCovaci. Pentru cã, potrivit unor documente scoase din arhivaSecuritãþii, dacã n-ar fi fost „ajutat” sã moarã, Labiº trebuiasã facã parte din lotul de studenþi judecaþi în august 1958 ºitrimiºi apoi dupã gratii.

Simptomatic pentru dizgraþia în care cãzuse,panegiricul oficial a apãrut doar în “Scânteia tineretului”ºi semnat doar de “Un grup de tineri scriitori”. De ce ?Uniunea Scriitorilor în care abia fusese primit îi regretadoar pe “poeþii aflaþi pe linie”, care nu deviau de la“cauzã”.

Dincolo de orice speculaþii, spunea Lucian Raicu, “Labiº a murit de poezie, a murit de viaþã, de intensitateaºi de vidul ei”.

Moartea lui Nicolae Labiº,accident sau asasinat politic ? (2)

Continuare din numãrul trecut○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Director Costea MARINOIU

Redactor ºef Petre CICHIRDANSecretari redacþie Felix SIMA

Marin BULUGEA

Tehnoredactare Dragoº COMÃNESCURedactori Mihai SPORIª

Ion MÃLDÃRESCU

George ACHIMConstantin POENARU

Valentin DOLFI

Nicolae STATE-BURLUªILeon DURÃ

Marin PATRASCU

Constantin MARIAGraficã ºi foto Petre CICHIRDAN

Dragoº COMÃNESCUREDACÞIA Râmnicu Vâlcea - 240274,

Calea lui Traian, nr. 47,

Tel./fax: 0250.736615;0350.405986; 0350.401254;

E-mail cichirdan@yahoo.com

contact@globalartfusion.comWebsite www.globalartfusion.com

ISSN: 1582-7852 Preþ: 3 RON

REVISTÃ DE CULTURÃrealizatã cu sprijinul

Consiliului Judeþean Vâlcea ºi alForumului Cultural al Râmnicului

REDACÞIA

revistã online-www.globalartfusion.com

InterferenþaArtelor

Naturã staticã de Constantin Zorlescu

PAGINA 28

REVISTÃ DE CULTURÃPOVESTEA VORBEI

Dacã pe tine te-a ales „blândul pãstor” Iisus sã fii pescarde oameni ºi apoi te-a aºezat la temelia Bisericii Saleapostolice, mai lasã puþin vopseaua scorojitã ºi jugul cel dinlemn de nuc de Gura Vãii, mai lasã fierbinþeala Muiereºtilordin Jos în Sus ºi vino la Judecata dreaptã de Apoi – undeputem sã stãm ºi strâmb – cãrâmb lângã cãrâmb.

Când am fost constrâns cu uºa unui birou sã scriu despretine ºi despre alþii ca tine / ca mine, cã nu facem acteantisociale, atunci toate erau foarte clare, ºtiam foarte binede unde sã încep aceastã lucrare… Cu timpul, iþele secomplicã, încep sã se încurce, caii ºi iepele rãzboiului deþesut vieþi nu mai ascultã, o iau razna pe pereþii verzi aidealului ºi nu-i poþi ajunge urcând pieptiº / prin pietriº.

Noroc cã din aceastã nebuloasã apar câteva comete pecare putem sã le tragem de coadã ºi sã le întrebãm ale cuisunt ºi ce doresc ele: cometa sculpturii, cometa picturii,cometa muzicii, cometa scrisului direct…

Umblai, în tinereþe, ºi eu cu tine, adesea, cu toporiºca peDealul Capela, pe Dealul Petriºor ºi pe Dealul Cetãþuii, încãutare de coajã groasã de salcâm ºi lemn de tei pentru a leîntruchipa în medalioane ºi figurine expresive… Ai trecut,în ultimii ani, în aceºtia în care þi-ai dat pe faþã lucrãrile, lasculptura mare / care stã în picioare… ºi vreau sã mã oprescbrusc asupra „Monumentului Deþinuþilor Politici”, monu-ment care încã staþioneazã la A.D.P., fiindcã s-a tot amânatgãsirea unui spaþiu în care sã fie amplasat. ªi-ar gãsi spaþiulîn oricare punct al oraºului! Este posibil ca invidia colegilorsã învingã? Sau legea nedreaptã? Sau nepãsarea? Sau, cine?Turnat în bronz imaculat la Craiova, ridicat cu macarauafabricii, într-o carlingã, în greutate de 400 de kg de bronzpatinat – am fost de faþã – coborât de 16 muncitori, pe mâini,într-un garaj al Primãriei Râmnicului, în 2004, plãtit cu banigrei de sponsori generoºi – deocamdatã, „Monumentuldeþinuþilor politici” zace într-un garaj – aºa cum zãceau, înbeznã, într-o celulã, înºiºi foºtii deþinuþi politici, încãtuºaþi,cu o cruce imaginarã la cap.

Ar fi de luat aminte la locuitorii comunei Pietrari care i-au comandat lui Petru Cichirdan un vultur pentruMonumentul Eroilor; în locul vulturului ce fusese furat depe monument ºi, imediat dupã turnarea acestuia, în acelaºiatelier, dupã matriþele negative în ipsos, l-au ridicat pe Monu-ment, l-au sfinþit cu preoþii cu busuioc, l-au pomenit în ZiuaEroilor, iar acum acesta strãjuieºte monumentul într-o

Scrisoare deschisã domnului Simion Petru Cichirdan

interferenþã a soarelui cu raza aripilor, într-o interferenþãsocialã. De revãzut, cu ocazia aceasta, ºi „Interferenþa artelor”– un scurt film realizat de Petru Cichirdan la Târgu-Jiu, înTabãra internaþionalã de sculpturã organizatã în 2005, alãturide sculptori din România (Vlad Ciobanu), Bulgaria, Spania,Japonia, cu care Petru Cichirdan, la vremea respectivã, a

umplut câteva pagini de ziar. Aºa cum face, adesea, ºi cu altesubiecte preferate: muzicã, poezie, concerte simfonice, autoriºi cãrþi.

Important este cã în spaþiul vâlcean existã Petru Cichirdanºi, prin el, sculptura îºi revendicã spaþiul vital. Nu trebuie sã-mi vinã absolvenþi din Bucureºti (sau de oriunde) ca sã-midicteze statuile oraºului – avem cel puþin cinci sculptoriimportanþi: P. Cichirdan, C. Nicolin, Florin Bogoslov, SergiuSãliºte, Constantin Zorlescu – vedem foarte bine locuri pentrutoþi oamenii locului.

Când se va alege praful ºi pulberea ºi þãrâna din oameniiaceºtia – monumentele lor vor rezista veacurilor oraºuluiacestuia. Noi vom fi dedesubt – monumentele vor fi deasupra!Ele vor vorbi despre noi, aºa cum noi vorbim, acum, despreele.

În picturã, Petru Cichirdan propune scene biblice înmetafore ºi epitete: Bucata de femeie este altoitã peste bucatalui Adam, volume peste volume ivite din firava sãmânþãumanã care izbândeºte. Jugul care þine capul jos – exprimãlimita omului. Nu poþi zbura deasupra limitei tale de om.Personajele din Vechiul Testament se suprapun pestepersonajele din Noul Testament ºi toate se suprapun pestelemnele pictate ºi sculptate, salvate de la Casa Arsã, lemne de200 de ani (100 de ani având copacii retezaþi pentru construcþiamasivã + 100 de ani ce au rezistat în pereþii de sub tencuialacasei).

Amintesc, în contextul Atelierului de azi, ce ne scria, laMânãstirea Frãsinei, în 1997, ieromonahul Ghelasie Gheorghe,pe cartea „Apantisma – adicã Adunare de flori”, adicã„Rugãciuni umilincioase”: „În Rai, Adam ºi Eva aveauVeºmântul Sacru – Divin. Dupã cãderea în pãcat, se vãd goi,pierd acest veºmânt. Goliciunea de afarã înseamnã goliciuneade Divin ºi Sacru… Sã ne rememorãm Sacrul ºi vom câºtigaVeºmântul Divin.” Sau, tradus ad-hoc, într-un limaj poeticescde cãtre subsemnatul: „Cetatea are umbra lungã / Des cercetatãde poeþi / Furaþi, ades, de o nãlucã / Ce se-nfãºoarã în pereþi // Ca între mantii de cãlugãri / Ce trec prin ochiul meu livid, /S ã nu mai stãm în echilibru / Cu emisferele de vid”.

Am dorit, prin aceastã Scrisoare, sã întruchipez din cuvinteun om, un stil, o viaþã aflatã la apogeu, „un curcubeu / deasuprasufletului meu”.

Fã, Doamne, curcubeie ºi mari bucuriiAtuncea când pe pielea noastrã scrii!

• Felix SIMA