REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE ... · 2, serie nouã, anul XIII, nr. 5...

Celebru graþie dedicaþiilor lui Ho-raþiu (Ode) ºi Vergiliu (Georgi-cele), Caius Cilnius Maecenas

ºi-a investit averea în fapte de generozi-tate, pentru ca apoi sã-ºi dãruiascã pro-priul nume acelor protectori ai artelor ceau înþeles cã mecenatul este profitabil înposteritate, asigurându-le faima. Dar nunumai atât. Mulþi susþinãtori ai poeþilor,pictorilor, muzicienilor ºi-au sporit bogã-þia prin opere de valoare universalã pecare le-au primit însoþite de recunoºtinþacreatorilor „constrânºi de nevoi sau decalcule oportuniste”, cum observa G. Cã-linescu într-un substanþial studiu con-sacrat lui Horaþiu, fiul libertului, sã-ºicaute un ocrotitor prosper. Între „înaltulpatronaj” ºi artist, în lipsa unei intimitãþireale se instaleazã relaþia clientelarã, de-finitã de criticul român drept „o subjecþi-une liberã ºi interesatã”. Vorbind despreautorul Odelor, Cãlinescu recunoaºtetransformarea clientului în „umbrã a pa-tronului, în parazit bun spre a completalocurile goale din tricliniu ºi a þine de urâtîn cãlãtorii pe Via Appia”.

Situaþie, în fond, perpetuatã din anti-chitate, prin prinþii Renaºterii, ori prinminþile „luminate” de mai târziu, pânã învremurile moderne, deºi nelipsitã de ten-siuni, manifestãri ale orgoliului exacer-bat, abjurãri spectaculoase. Vieþile... luiVasari sau biografiile marilor spirite suntpline de astfel de întâmplãri. Independen-þa se câºtigã greu. Abia Beethoven, sprepildã, va deveni primul compozitor free-lance, convins de cãtre prietena sa, con-tesa Anna Maria Erdody, sã accepte, dinpartea câtorva mari aristocraþi, o subven-þie de 4000 de florini... cu condiþia de anu pãrãsi Viena.

La începutul secolului 20, în culturaromânã era deja notoriu excentricul Al.Bogdan - Piteºti, cel care, trãind în lu-mea artei se considera un „escroc” (epi-sodul detenþiei la Vãcãreºti, din 1918,pentru vederile sale filogermane). Veº-nic strâmtoratul financiat Macedonski

mecena, sponsor,finanþator

CONSTANTIN M. POPA

avantext

relateazã cum solicitându-i acestui me-cena autohton „un curcan gras de Crã-ciun, pe o tavã, ºi sã fie gata de pus lacuptor”, primeºte, adus de un valet în-mãnuºat, „un curcan greu, cântãrind 9oca, umplut cu ... 20 de napoleoni de aur”.(„Curcanul de Crãciun, sau cincizeci decurcani într-unul”, în Rampa din 24 ian.1913).

În anii dictaturii comuniste, mecena-tul capãtã înfãþiºãri ambigue, sub formeetatizate (consistentele Premii de Stat)sau pervers subversive (cazul Gogu Rã-dulescu, „patron” al unor actori ºi scrii-tori, între care Valeria Seciu, Ana Blan-diana, Augustin Buzura, Mircea Dines-cu, Gabriel Liiceanu, Zigu Ornea).

Pe mãsurã ce ne apropiem de zilelenoastre, constatãm, pe de o parte, ane-mierea suportului material în schimbulunui „parteneriat” simbolic, iar pe de altãparte, abolirea mecenatului în favoareasponsorizãrii contractuale. Mecena de-vine „finanþator” cu drepturi discreþio-nare, exersate zgomotos, chiar dacã, deregulã, agramat.

În atari condiþii, meritã remarcatã (fãrãa-i da numele) existenþa, la Cluj, a unuiveritabil mecena, care a oferit la „Metro-pol” sediul neoficial al grupãrii „Echinox”ºi care a instituit „Premiile Mongolul”convins cã are o misiune culturalã, cã a figeneros înseamnã a te bucura de viaþã ºicã a conferi o distincþie reprezintã o onoa-re. Din crezul sãu, rezumat în patru ver-be: „Am învãþat sã adun, sã înmulþescºi... sã împart”, s-a nãscut ºi gândul sa-lutar de a promova un nou premiu pur-tând numele lui I. D. Sîrbu, fostul sãuprofesor de istorie de la Liceul nr. 10, depe strada Avram Iancu.

Simplitatea, dar ºi raritatea acestorgesturi vizionare nu trebuie complicatenici cu mefienþe de prisos (corul cârcota-ºilor), nici cu uimiri exagerate. Se cuvinedoar a semnala sensul lor reparator, deautenticã moralitate.

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIII • NR. 5 (139) • 2010 • 20PAGINI • 2 lei

cronica literarã:Ion Buzeradespredialogul luiSorin Antohi cuVirgil Nemoianu

CRAIOVASHAKESPEAREFESTIVAL

yesterdaytodaytomorow

SHAKESPEAREªI NOUAREALITATETEATRALÃConsemneazã:ªtefania BãtrîncaClaudia RãciulãNatalia StancuXenia KaroMãdãlina ªerbanDiana ZamfirAlin CândeaPetriºor MilitaruCristina MiclescuIulia LãcriceanuLivia PetroºanuRaluca SãcuianuAndreeaDrãgoianu

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

ConstelaþiaHamlet

NicolaeMarinescu:adevãruldespre„cazul Marino”

Lavinia UrecheMihaela VeleaClaudia PopaAndrei SãvulescuAnca UngurenuºMaria M.Barbãrasã

Horia Dulvac: ce-ilipseºte criticului?

2 , serie nouã, anul XIII, nr. 5 (139), 2010

ab

le o

f c

on

ten

ts

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORILuminiþa CorneanuCosmin Dragoste

Gabriela GheorghiºorSilviu Gongonea

Xenia Karo-NegreaPetriºor MilitaruTiberiu Neacºu

Adriana TeodorescuMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Revista apare cu sprijinulAutoritãþii Naþionale

de Cercetare ªtiinþificã

.................................Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.ADRESA REVISTEI:

Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, CraiovaTel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail:[email protected]

ISSN 1454-2293

9 771 454 2 290 02

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Mecena, spon-

sor, finanþatorConstantin M. Popa discuss the va-

lences of generosity gesture, which itmust appear neither unnecessary disbe-lief, nor ostentatious nor noisy. 1

MIªCAREA IDEILORNicolae MARINESCU: Adevãrul de-

spre cazul MarinoIn his article, Nicolae Marinescu gives

reply to those who accused Adrian Mari-no of collaboration with Romanian Secu-rity. 2

Mihaela NICOLAE: Portrete genopo-litane – homo duplex

Mihaela Nicolae analyzes the charac-ters in the novels of Ion D. Sîrbu in termsof duplication, thus creating grotesquephysiognomies that configures socialhabits based on political patronage. 3

Horia DULVAC: Ce-i lipseºte criticu-lui?

Horia Dulvac envisages Alex ªtefãnes-cu’s box „Tichia de mãrgãritare“envisa-ges and he brings into question the crite-ria by which a critic should review a book. 4

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Conversaþii multifoca-

leIon Buzera analyzes a book called Ro-

mânia noastrã which, although it has notmany details and techniques this inter-pretation has many subtle and valid entryinto context. 5

ARTSMaria OPORAN: Photo: Roman Kar-

bulitchiOn Saturday, May 15, „Traian Deme-

trescu” Cultural House from Craiova held“the most unconventional” exhibition theyear of photographs from the ’80s madeby the artist of Polish origin, Roman Kar-bulitchi. 6

LECTURISilviu GONGONEA: Cãmaºa ca pre-

text narativ

world of Shakespearean sonnets, able toguide the reader during the reading andto revive the interest of the reader for thisliterary genre. 16

Cristina MICLESCU: Cu sonetele pemasã

During International Shakespeare Fes-tival, in the theater lobby there were setsof books, audio cassettes, video andDVD, events that took place in the pre-sence of important figures of Romanianculture (George Volceanov, Aloisia ªorop,Cãlin Vlasie.) or British culture (StanleyWells, Paul Edmondson). 16

Iulia LÃCRICEANU, Livia PETRO-ªANU, Raluca SÃCUIANU: Multe inter-pretãri, un singur Hamlet

We find out information about ,,Ate-lierul micilor critici”, as Michel Vais nameit, in which was discussed the meaningsof Hamlet. 17

Andreea DRÃGOIANU, Lavinia URE-CHE: Impresii de Atelier

Andreea Drãgoianu and Lavinia Ure-che talk about theatre workshops atten-ded by over 20 students in Acting andTheatrology from Bucharest and Bulga-ria, including seven students from Facul-ty of Journalism from Craiova. 17

Mihaela VELEA: Lecþia de a...Lecþia de anatomie a sticlei, says Mi-

haela Velea, it was intended as a play intwo acts: Act I - film projection by MihaiÞopescu together with the director Bog-dan Cristian Drãgan and ºi Act II – anexhibition. 18

Claudia POPA, Andrei SÃVULESCU,Anca UNGURENUª: Costume elisabeta-ne la Festivalul Shakespeare

Iuliana Gherghescu and Andrada Chi-reac, postgraduate in the second year atscenography, talk in this interview aboutthe meaning of clothes in a play and aboutthe steps to be followed in creating it. 18

Maria M. BARBÃRASÃ: De la Shake-speare la Ceaikovski

Maria M. Barbãrasã talks about musi-cal events that took place at Craiova’sShakespeare Festival. 19

The prose published are signed by Io-nel Buºe. In its “Translations” column wepresent the work of Pietrangelo Buttafu-oco, translated by Elena Pîrvu.

Silviu Gongonea analyses the newbook published by Doina Ruºti, Cãmaºaîn carouri, in which coincidences, tem-poral dislocations or or a parrot killer arejust a just some of the literary ingredients. 7

ªtefan VLÃDUÞESCU: Gabriel Chi-fu: sensul vieþii ºi spectrul morþii

.............................................................. 7

SHAKESPEARE FESTIVALªtefania BÃTRÎNCA: Who Is Hamlet?ªtefania Bãtrînca makes an overview

of the performances that took place atCraiova Shakespeare Festival, highlig-hting at the same time, the working man-ner specific to each director. 8

Claudia RÃCIULÃ: A fi sau a nu fi fe-meie

Polski Theatre from Wroclaw staged anew vision on Hamlet, directed by Moni-kãi Pecikiewicz. 10

Natalia STANCU: Un spectacol poli-tic ºi un mister teatral

Natalia Stancu describes an interprea-tation of Hamlet staged at Nottara, direc-ted by Dinu Cernescu and starred by ªte-fan Iordache. 13

Xenia KARO: Hamlet-ul mileniuluiXenia Karo proposes a translation from

John Elsom, which is a great demonstra-tion of the multitude possibilities of inter-pretation and staging of Shakespeare’sHamlet. 14

Mãdãlina ªERBAN: De vorbã cu Stan-ley Wells ºi Paul Edmunson

Mãdãlina ªerban made an interviewwith Stanley Wells and Paul Edmunsonwho were invited at Craiova during Inter-national Shakespeare Festival. 15

Diana ZAMFIR: „Sã pornim de la pu-þin pentru a cuprinde lumea…”

Wednesday, April 28, at “Marin Sores-cu” National Theatre, it was launched thebook Shakespeare, world is a theater(structured and commented by GeorgeBanu), an anthology of texts on Shake-spearean drama, translated by Ioana Iero-nim and Ilena Littera. 15

Petriºor MILITARU: Misterul sonete-lor lui Shakespeare

In his review, Petriºor Militaru argueswhy the work of Paul Edmonson and Stan-ley Wells is one of the best place in the

No 5 (139) • 2010

NICOLAE MARINESCU

O bizarerie a României postde-cembriste este cã niciun torþio-nar, cu uniformã sau fãrã, de la

Piteºti, Gherla, Sighet, Aiud sau Canal nua fost supus sancþiunii publice, fie ºi mo-rale, ca sã nu mai vorbim de condamnareapenalã. Nici mãcar dupã ce un documentoficial prezentat în Parlament de preºedin-tele României, cunoscut mai pe scurt subdenumirea de „Raportul Tismãneanu”, re-cunoºtea cã regimul comunist a fost unulcriminal, mai brutal decât toate celelaltedin blocul sovietic. Sigur, pãstrând pro-porþiile faþã cu „fratele mai mare” de laRãsãrit.

În aceste condiþii, amploarea dezbate-rii din unele publicaþii pe tema colaborãriilui Adrian Marino cu Securitatea, instru-mentul represiv al statului comunist ro-mân, mi se pare suspectã. Fiindcã, dacãpot fi înþelese reacþiile resentimentare ale

unor intelectuali ulceraþi de imaginea pecare ºi-au regãsit-o în Viaþa unui om sin-gur, sunt greu de acceptat aºa-zisele „dez-vãluiri” bazate pe mãrturii exclusiv secu-riste, nesusþinute de niciun documentaparþinând incriminatului. Cum nu potpune totul pe seama naivitãþii, prostiei saual spiritului de revanºã umoralã, cred cãnumai o diversiune poate face dintr-o per-sonalitate culturalã ºi politicã, condamnatãla opt ani de puºcãrie ºi la ºase ani dedomiciliu obligatoriu, pe care i-a ºi execu-tat, un informator ºi un spion al regimuluicare i-a distrus tinereþea ºi i-a schimono-sit întreaga viaþã.

Întrebarea fireascã este Cui prodest?Paradoxal, dincolo de speculaþiile aparentfreudiene, rãspunsul este simplu. CumAdrian Marino s-a manifestat, prin întrea-ga sa operã scrisã, ca ºi prin activitateapublicã, împotriva comunismului ºi pen-tru revenirea României în spaþiul valorilorculturii ºi civilizaþiei Occidentale, decredi-bilizarea a tot ce înseamnã acest parcursle este necesarã kgb-iºtilor vechi ºi noi,ca la momentul oportun sã ne întoarcã înlumea lor, din care atât de greu ne des-prindem.

punct.ºi

de lacapãt

Opera lui Adrian Marino este pledoa-ria cea mai sigurã în acest caz ºi nici omul,nici moºtenirea lui scrisã nu au nevoie deavocaþi spre a-ºi transmite mesajul. Se în-tâmplã însã, de atâtea ori, ca lucrurile pro-fund necinstite sã se întoarcã împotrivacelor care le pun la cale. Se vede clar cãforþele Imperiului Roºu nu s-au resemnatºi nu ne-au abandonat, cã vechiul arsenalde rãspândit confuzie ºi teroare este înstare de funcþionare, cã drumul Românieispre Vest, spre a deveni un autentic statdemocratic european nu este deloc uºorde parcurs.

În locul unei false polemici, adevãruldespre cazul Marino trebuie spus integral,cu toate probele pe masã, pentru cã elcoincide cu adevãrul despre societatearomâneascã, a cãrei fiinþã moralã nu sepoate reface decât cunoscându-ºi trecu-tul ºi asumându-l. Iar pentru ca CNSAS-ul sã nu serveascã unei noi poliþii politice,trebuie sã facã publice integral toate do-sarele personalitãþilor publice naþionale,punând capãt ºantajului ºi diversiunii.

Atunci societatea româneascã îºi varegãsi conºtiinþa de sine ºi, cunoscându-ºi trecutul, va putea sã îºi asume viitorul.

adevãrul despre„cazul Marino”

, serie nouã, anul XIII, nr. 5 (139), 2010 3

Motto: „Viaþa, cât rãmãsesedin ea, se mutase în subteranele

altui spectacol, cel al surdinei,codificãrii ºi eschivei.”

Norman Manea –Întoarcerea huliganului

În Cealaltã faþã a prozei,Mihai Zamfir observã, încontextul romanului mo-

dern, naºterea unui „personajambiguu, care împrumutã trãsã-turile autorului ºi ale personaju-lui principal, fãrã a fi, de fapt, nici-unul dintre ele”1 . În fond, Ion D.Sîrbu se aflã, prin paginile scrise,în imediata vecinãtate a autofic-þionarilor2 . Naraþiunea subiecti-vã, spune Mihai Zamfir, mar-cheazã, în contemporaneitate,„etapa replierii asupra propriuluiunivers”, ca formulã stilisticã, darºi ca rãspuns ontologic la pro-blemele unei realitãþi în derivã.”3

Romanele lui Ion D. Sîrbu de-scriu o lume teribilã, populatã deindivizi care pot fi, cu naturaleþe,adânc duplicitari. În roman, aratãToma Pavel, personajul e sepa-rat de lumea înconjurãtoare, iaraventurile lui au rolul sã ne-odezvãluie.”4 Aflaþi într-un sistem„dezastruos ºi morbid”5 , cei maimulþi locuitori ai Isarlâk-ului audevenit obedienþi – supunereanecondiþionatã funcþioneazã camecanism psihologic de manipu-lare a victimelor, cãrora li serescrie identitatea. Ion D. Sîrbuse aratã interesat de crearea fizi-onomiilor groteºti, configurândpitoresc tarele ºi habitudinile so-ciale bazate pe clientelismul poli-tic. Daniel Cristea-Enache insis-tã asupra acestui tip de portreti-zare: „Radiografia e dublatã frec-vent de caricaturã, de portretulîngroºat ºi vitriolant.”6 Deforma-rea tinde sarcastic spre zona gre-garã, ceea ce indicã moralitateadubioasã a indivizilor dispuºi lainfinite compromisuri.

Adio, Europa!, „cel de-al doi-lea roman alegoric din literaturaromânã, dupã Istoria ieroglifi-cã”7 , depãºeºte, cum aratã Nico-lae Oprea, înverºunarea prinumor. Isarlâkul românesc esteprezentat ca o „cetate fatalã”, casã folosim sintagma lui SorinAntohi, controlatã de un sistempolitic corupt în fruntea cãruia seaflã „marele Ilderim”, conducãto-rul suprem al cetãþii. Clanul sedovedeºte o structurã socialãgeneratã de lipsa de încredere aindividului în puterea legilor ofi-ciale. Apartenenþa la un clan con-ducãtor se face pe criteriul rude-niei sau al relaþiilor clandestine.Tutilã Doi ºi Tutilã Unu sunt res-ponsabilii departamentului ideo-logic. Caftangiu, ºeful de la cul-turã, face parte din clanul advers,dar are susþinãtori puternici ºi,mai ales, o frumoasã ºi influentãnevastã – doamna Carmen Caf-tangiu este amanta semioficialãa lui Osmanescu, ºeful Securitã-þii, cumnat cu marele Ilderim. Deºioferã iluzia satisfacerii interese-lor individuale, politica de clannu oferã garanþii nimãnui, nicimãcar celor aflaþi în vârful ierar-hiei. În absenþa respectului faþãde reguli, schimbãrile sunt impre-vizibile. Trãdãrile ºi alianþele, aºacum observã Nicolae Manoles-cu, creeazã în romanul „corintic-politic”8 deopotrivã atmosferaveridicã ºi „chipul general al bas-mului”. Scriitura gliseazã între

portrete genopolitane – homo duplexrealitatea imediatã ºi utopie, prinmijlocirea „demonologiei”, cu ter-menul Monicãi Lovinescu: „ÎnAdio, Europa!, e descris clar ºifãrã aluzii comunismul, chiar dacãMoscovei i se mai spune ÎnaltaPoartã. E, poate, un semn al stra-tificãrii de turciri, întãrind tran-scrierea balcanicã a experimentu-lui. Comunismul, ca demonolo-gie, este însã surprins în esenþalui, faþã de care paºalâcurile noas-tre anterioare pãlesc (acum, dreptbir se cere firea omului, nu doarbunurile sale).”9

Portretele, care au rolul de arealiza identitatea literarã a per-sonajelor, nu au consistenþã10 ,nici umanã, nici psihologicã, aºacum se vede din intenþia declara-tã a scriitorului: „Cred cã literatu-ra secolului nostru trebuie sãdepãºeascã orizontala intrigii ºianalizei romantice. Vreau ca lite-ratura mea, cu riscul de a sche-matiza, sã fure ceva din proble-mele filozofiei. De aceea, cu ris-cul de a sacrifica realismul, voicrea numai personagii care sãdeschidã orizonturi”, (Sîrbu, Scri-sori, pag. 34). Importantã este, deasemenea, predictibilitatea unuiasemenea personaj, care, trans-pus într-o situaþie nouã, va reac-þiona aºa cum a mai fãcut-o. Deºi„plate”, chiar statice, astfel depersonaje par în miºcare, câºti-gându-ºi dinamismul mai curânddatoritã prezentãrii inspirate pecare le-o face naratorul auctorial,decât propriei complexitãþi. Ast-fel de personaje, care pot fi jude-cate ca „minore”, sunt, la Ion D.Sîrbu, memorabile, fiindcã, aratãAntonio Patraº, scriitorul esteneîntrecut în „arta portretuluiabstract, vizând nu crearea mime-ticã a iluziei vieþii, ci descifrareaenigmei sinelui prin intermediulinteracþiunilor actanþiale ºi dis-cursive.”11

Acesta este genul de aborda-re potrivitã pentru fundamentatpe speculaþie filozoficã, digresi-une ºi, mai ales, reflecþie moralã.Idealurile intens susþinute propa-gandistic (bunãstarea, egalitatea,libertatea, bucuriile promise),amânate „pentru ziua în care nise va telefona cã am intrat în co-munism”, sunt raportate la omi-nipotenþa ideologiei. Personajul-narator - care se numeºte, delocîntâmplãtor, Desideriu Candid12– devine cãlãuzã prin infernul„cetãþii alutane”, mascând prinrâs ºi ironie tristeþea neputinþeide a evada din imposturã: „jucãmteatru cu artã ºi plãcere, învãþãmrepede ºi superficial, þinem maimult la ºmecheria ºi comoditateacotidianã, decât la principii ºi ladrept.” O galerie de personajeexemplificã apucãturile detesta-bile sau doar groteºti ale unei lumicare, izolatã de civilizaþie, „trans-formã Normalitatea în miraj ºi înUtopie”13 , impresie pe care o areMonica Spiridon urmãrind scrie-rile lui Ion D. Sîrbu. Informaþiilevin în text filtrate de conºtiinþaunor personaje care trãiesc zi dezi într-un mediu alienat, fãrã sãaibã repere, standarde ale jude-cãþii, nimic altceva în afarã deamintirea estompatã a altor vre-muri.

Naºul. Acest personaj este ofigurã importantã în cetatea dis-topicã. Autoritatea Naºului þinede puterea sa de a-i proteja pecei care-i sunt fideli. În societa-tea atomizatã, scindatã în encla-ve ale supravieþuirii egoiste, na-ºul ºtie sã se facã temut. Respec-tul rãmâne simplã aparenþã, într-o lume care, mimând onestitatea,îºi urmãreºte cu perseverenþã in-teresele personale. Naºul esteîntruchiparea vicleniei ºi a rapa-citãþii, locuitorul exemplar al uneicetãþi a Epithimiei: „naº”,

„derviº”, „beizadea”, „paºã”, cu„ochi ºireþi ºi pãdureþi”, cu „dan-turã de lup”:

„Derviº în formã, beizadea înconþinut – iatã formula magicã pecare mi-o transmiteau ochii ºireþi,sãtui ºi neliniºtiþi, universitari ºipãdureþi ai Naºului meu, în a cã-rui fiinþã ºi spirit se împãcau per-fect pãcatele Orientului cu toatevirtuþile cinice ale Occidentuluiputred ºi exploatator. Numai dan-tura lui de lup, de lup halal ºi sã-tul, fãcea cât întreaga mea biblio-grafie (…) Tutilã nu cheltuia sen-timente pe orizontalã. Ca oricealpinist, privea cu admiraþie nu-mai în sus ºi cu dispreþ numai înjos; pentru semeni nu avea de-cât suspiciuni… Eram într-un di-van, el era paºã, eu un amãrât deghiaur mazilit.”

Tutilã Doi, ºeful ideologic,apare astfel ca un personaj ridi-col, deºi încã puternic. Linia de-finitorie a personajului þine de unamestec de „pãcate” ºi „virtuþicinice”. Accentul cade asupraferocitãþii instinctuale a individu-lui. Activist cu metehne capita-liste, Naºul Tutilã „nu cheltuiasentimente pe orizontalã”. Incom-patibilitatea semanticã dintre ver-bul „a cheltui” ºi substantivul„sentimente” subliniazã oximoro-nic modul sãu rudimentar de agândi. Mentalitatea egalitaristãnu are niciun ecou în conºtiinþade capitalist a „Naºului”, „paºã”ºi „alpinist” în acelaºi timp. Pla-sat bine în ierarhia puterii, acti-vistul îºi admirã superiorii, cãro-ra doreºte sã le ia locul. Prevãzã-tor, Tutilã nu-ºi subestimeazãsemenii, tratându-i cu suspiciu-ne, ca pe potenþiali adversari –alãturi de spaimã, foame ºi dela-þiune, suspiciunea este un simp-tom al epocii. Naºul ºtie cã privi-

legiile nu sunt eterne ºi cã pro-pria bunãstare atârnã de voinþaarbitrarã a celor mai puternici de-cât el. Având dureroasa conºtiin-þã a apartenenþei la altã lume, pro-fesorul Desideriu Candid rezumãsarcastic situaþia, în savurosullimbaj turcit: „Eram într-un divan,el era paºã, eu un amãrât deghiaur mazilit.” Profesorul esteconºtient de dublul registru încare se scrie istoria: unul oficialºi unul tãinuit, de iatac, unde seiau deciziile importante. PortretulNaºului se construieºte intere-sant, între aparenþa gravã, datãde importanþa funcþiei politice, ºiesenþa derizorie.

La Ion D. Sîrbu comicul dis-crediteazã14 totul, observã Elvi-ra Sorohan: „Umorul lui Ion D.Sîrbu e permanent acuzator, cari-catural, aºa cum este întotdeau-na comicul discreditant. În maremãsurã, retorica pamfletarã aacestor nuvele decurge din umo-rul lor, deosebit, ca obiect ºinuanþe, de cel al lui Caragiale ºinu la fel de malign ºi grotesc cacel din pamfletele argheziene,care stârneºte dezgustul ºi nurâsul.”

Mihaela Nicolae

1 Mihai Zamfir, Cealaltã faþãa prozei, Bucureºti, Cartea Ro-mâneascã, 2006, p. 276.

2 Alexandru Matei, Autoficþi-onarii, „România literarã”, Nr. 21,26 mai 2006 - „Autoficþiunea estepovestea transformãrii eului na-rator, a re-gãsirii lui – o povestecare-ºi manifestã convenþiile na-rative constitutive, în ideea de afi sincera cu cititorul.”

3 Mihai Zamfir, op.cit., p. 281.4 Toma Pavel, Gândire roma-

nului, Bucureºti, Editura Huma-nitas, 2008, traducere din france-zã de Mihaela Mancaº, p. 44.

5 Sorin Antohi, Utopica – Stu-dii asupra imaginarului social,Cuj, Editura Idea Design&Print,2005, p. 186.

6 Daniel Cristea-Enache, Unom din Est, Bucureºti, EdituraCurtea Veche, 2006, p. 287.

7 Nicolae Oprea, Pseudo-tra-tatul de balcanologie al lui I.-D.Sîrbu, „Familia”, nr. 7-8, iulie-august 1995, pp.14-17).

8 Nicolae Manolescu, Arca luiNoe, Bucureºti, Editura Gramar,1999, pp. 509-511.

9 Monica Lovinescu, „Adio,Europa?”, în vol. Insula ºerpilor.Unde scurte, VI, Bucureºti, Edi-tura Humanitas, 1996, p. 355.

10 Ion D. Sîrbu, Scrisori cãtrebunul Dumnezeu, Cluj, EdituraApostrof, 1996.

11 Antonio Patraº, Ion D. Sîr-bu - de veghe în noaptea totali-tarã, Iaºi, Editura Universitãþii„Alexandru Ioan Cuza”, 2003, p.220.

12 Ion D. Sîrbu, op. cit., „nu-mele meu este Dezideriu, toatãviaþa am fost un doritor, nu depuþine ori numele acesta - în ca-zãrmi sau puºcãrii - se scria,printr-o ironie transcendentalã –Derizoriu”, p. 76.

13 Monica Spiridon, Scrisoridin vecinãtatea imediatã, „Ra-muri”, nr. 1-2, ian.-febr., 1991, p.5.

14 Elvira Sorohan, Proza scur-tã a lui Ion D. Sîrbu (III), în Jur-nalul literar, nr. 49-54, dec.1997,pag. 4.

Foto: Florin ChireaHamlet - regia: Thomas Ostermeier


HORIA DULVAC

ce-i lipseºte criticului?

În ultima vreme se îngrijo-reazã pentru noi un critic(Alex ªtefãnescu) ce se

simte dator sã ne apere de „lite-ratura proastã” – un efort în prin-cipiu de apreciat (deºi pare uºorsuspectã aceastã preferinþã ne-crofagã), dacã ar fi fãcut cu in-strumente profesionale adecva-te.

Deºi personal nu am avut nici-odatã aºteptãri exagerate de la„ºtiinþa criticii”, i-am solicitat to-tuºi cu severitate o anume meto-dã atunci când se pronunþa. Dinarsenalul instrumentar nu trebu-ie sã lipseascã minima rigoare,obiectivitatea, argumentarea. Înabsenþa acestora (cãci vorbaproverbului, „de unde nu e niciDumnezeu nu cere”), am preþuitînsã în egalã mãsurã gustul, sen-sibilitatea stilisticã, recunoaºte-rea autenticitãþii formelor plasti-ce ºi mai ales onestitatea criticã.

Ce ne facem însã atunci cândºi acestea lipsesc sau sunt îndo-ielnice?

În ultimã instanþã, onestitateacriticã poate þine loc obiectivitã-þii, suplinind cumva absenþa me-todei. Aceasta înseamnã cã, îna-inte de toate, criticul porneºte dela prezumþia cã obiectul aplica-þiei sale este textul, cu propria sarealitate stilisticã. ªi mai în-seamnã sã îþi exerciþi cinstit in-terpretarea, opunându-te chiarpropriilor tale prejudecãþi.

Aºa cum se poate observa înultima vreme, în exerciþiul sãu bi-zar de depistare ºi înfierare a cãr-þilor greºite, lui Alex ªtefãnescunu-i pasã de textul pe care aplicã,absorbit de plãcerea narcisiacã apropriei „opere”. Ideea de dife-renþã care îi iese din schemã (oschemã stupefiant de rudimenta-rã de altfel), de alteritate ºi diver-sitate îl iritã.

Dacã e vorba sã îºi urmezecalapodul destul de primitiv aldiscutabilului sãu proiect de

pompier al literaturii care ne sal-veazã în regim de urgenþã de li-teratura greºitã, atunci nimic nuîl împiedicã la furiºate culpe ºinevãzute (de ochiul mediatic) cri-me hermeneutice.

Aceste lucruri decurg dupã unraþionament de felul urmãtor: eusunt Criticul ºi, în afara a ceea cevede ochiul meu nu mai existãnimic. Iar dacã „victima” nu poa-te vorbi, cu atât mai bine, ce maiconteazã superficialitatea fla-grantã ori arbitraritatea vinova-tã, generatoare de consecinþe?(Dacã nu i-a atras încã nimeniatenþia, trebuie sã îi amintim dom-nului Alex ªtefãnescu cã a scriedespre „cãrþi proaste” necesitãun aparat critic cel puþin egal cuacela solicitat pentru a scrie de-spre „cãrþi bune.” )

Dar sã acceptãm totuºi ceeace este de neacceptat, ºi anumecã exercitarea cu cinism a puteriiculturale nu ar fi un aºa de marepãcat în zilele noastre!

În cazul domnului Alex ªtefã-nescu, lucrurile par a se miºcaînsã într-un traiect uºor diferit:dacã absenþa instrumentaruluicritic este, în ceea ce îl priveºte,un fapt deja cunoscut ºi chiarafirmat public, mult mai neliniºti-toare mi s-au pãrut îndoielile mele(spun asta pentru cã Alex ªtefã-nescu a fost un critic cãruia nu i-am acceptat cu uºurinþã frivoli-tatea) privind capacitatea dom-niei sale de a recunoaºte auten-ticitatea formelor estetice, îndo-ielile privind deþinerea de cãtre

critic a ceea ce s-ar numi „organstilistic”.

Pentru exemplificare, iatã cuma gãsit de cuviinþã domnia sa sãfacã criticã literarã în articolul„Tichia de mãrgãritar. Nici prozãnici poezie”, apãrut în numãruldin data de 16.04.2010 al „Ziaru-lui Financiar” (Fac precizarea cãacesta se referã la volumul meude proze intitulat „Efect Dop-pler”, apãrut în luna decembrie aanului trecut, la editura „ScrisulRomânesc” din Craiova. Istoricula ceea ce am crezut cã este unmal-entendu între scriitor ºi cri-tic este însã mai vechi de un de-ceniu ºi mult mai edificator).

Citez din Alex ªtefãnescu:„Autorul se considerã dator sãînfrumuseþeze fiecare istorisirerecurgând la metafore ºi la o sin-taxã sincopatã. Parcã îl vedemcum închide ochii ºi recitã, trans-portat de propriile sale tirade tru-badureºti”.

Nu înþeleg ce criterii pot fi afir-maþiile de tipul „autorul se simtedator sã…” (exceptând situaþia,aplicabilã lui Alex ªtefãnescu,când el ºtie chiar ºi ce ai avut degând), nu înþeleg primitivitateaconstrucþiilor propoziþionale „au-torul înfrumuseþeazã”, „recur-gând la metafore”, dar mai alesmã stupefiazã raþionamentul ba-zat pe presupunerea care consti-tuie demonstraþia sa: „parcã îlvedem cum închide ochii, ºi reci-tã transportat de propriile sale ti-rade trubadureºti”.

ªocant în acest gen de inter-

pretare este raþionamentul bazatpe argumentul „parcã îl vedem”– unul de-o inconsistenþã greude calificat, exceptând ipoteza cãtrebuie sã luãm în considerare cei se pare criticului ca fiind ade-vãruri absolute, ceea ce îi poatesimplifica logica într-un mod ex-trem de convenabil.

Lãsând la o parte onestitateacriticã, sã vedem însã „gustul”domnului Alex ªtefãnescu în cul-turã (unul în care odinioarã cre-deam).

Iatã ce spune mai departe înarticolul respectiv: „Nimic nu sca-pã de poetizare, nici mãcar actuleliminãrii unor pietre de la rinichiîn timpul urinãrii: «Zilele erau niº-te pietricele rotunde, muzicale, pecare uneori le urinam în WC-ulde faianþã alb. Veneau atât deneaºteptat încât trebuia sã bagmâna dupã ele, sã le scot. Le dez-infectam puþin cu apã de colo-nie, cãci trebuia sã le duc la labo-rator la analize. În funcþie de com-poziþie, ºtiam ce nu trebuie sãmãnânc»”.

Slavã domnului cã Alex ªtefã-nescu nu a gãsit vreun pasaj maiincriminant!

Cititorul se va întreba proba-bil dacã se înºealã, sau criticul acitat pasajul de mai sus dreptexemplu de nereuºitã stilisticã.Pentru cã cititorului i se va fi pã-rând cã este vorba de literaturãadevãratã. (Nu se poate prezen-ta alt argument decât îndemnulde a citi încã o datã incriminateletexte – dacã s-ar putea, cartea!).

Conta. Nr. 1/ 2010La Neamþ a apãrut o nouã re-

vistã (trimestrialã) de literaturã &arte &atitudini. În articolul pro-gramatic, redactorul ºef al noiireviste, Adrian Alui Gheorghenoteazã: „O revistã la început dedrum e deopotrivã corabia cu pîn-ze care ajunge sã cucereascã uncontinent nou sau e un super-tehnologizat Titanic care se spar-ge de primul aisberg. Depinde dechibzuinþa celor care o fac, desolicitudinea celor care o primesc,de mulþimea aisbergurilor de carese pot sparge intenþiile bune”. E

ocheanul întorsocheanul întorsde citit, printre altele, ancheta re-vistei pe tema (iatã, încã neepui-zatã) „Literatura românã: provin-cie ºi provincialism”. Reþinem dinintervenþia lui Sorin Antohi: „Li-teratura noastrã va fi probabilmereu micã, dar orgoliile au înce-put sã creascã exponenþial dupãce unii autori români au intrat,adesea doar marginal, pe piaþainternaþionalã (mai ales pe ceaeuropeanã, stimulatã de efortulbirocratic al fãuririi unei «culturicomune» politic corecte, în carenaþiunile, deºi teoretic topite înmetanaraþiunea UE, îºi înscriu pebaze declarat egalitare «reprezen-tanþii» într-un ipocrit panteoncontinental)”. Dorim revistei via-þã lungã ºi tiraj pe mãsurã! (XK)

La Cafeneau literarã (aprilie2010) putem savura mai întâi uninterviu cu Ion Miloº (din carecitãm „Filosofia lui [Cioran] e opoezie. Filosofia e «viermele dinfruct»” sau „Parisul nu e un oraº,e o lume. […] Acolo mi se «uni-versalizeazã» conºtiinþa.”) ºi câ-teva aforisme de Gheorghe Gri-gurcu. Apoi, vã recomand câºti-gãtorii concursului de poezie dedragoste „Leoaicã tânãrã, iubi-rea…” (ediþia a X-a): Alberto M.Popesco (Premiul I) – „Primulvers eºti tu/ Lângã tine toþi înge-rii adorm”, Andreea Ghica (II) –„dimineaþa/ inima ta e cât/ o pãs-

taie”, Roxana Baltaru (III) –„Acum ºtii cã am mâinile doi cior-chini întortocheaþi/ în care seprind ºi se coc îngerii”, RoxanaMihaela Boboc, Alexandar Stoi-covici „când scriu despre peºtimã întorc într-un loc pustiu”,Adrian Iovan (menþiuni) – „Eadoarme cu faþa spre apusul meu”,Raluca Neagu – „Vrei sã-þi vândaºternutul meu?”, Dorin Cozan –„Nici o putere nu am când privescaceastã femeie…”. La final, ne-aatras atenþia text ce dã un nousens sintagmei „plãcerea lecturii”:Lolita cireºelor de Virgil Diaco-nu („Aceasta e noaptea/ în carevoi sparge luna de coapsele tale.// Ia seama: securea, rugãciunilemele/ s-au mutat între pulpe.”).Vã poftesc la lecturã! (PM)

Iar inadecvarea modului în care afost prizat acest volum în întregi-me este atât de mare, încât estegreu de calificat.

În fine, iatã alte exemple „gra-ve”, înfierate de critic care spu-ne: „Povestea pietrelor de la ri-nichi nu se terminã aici. Autorulo dezvoltã în registru liric cu omare mobilizare afectivã, încer-când sã atingã un orizont metafi-zic: «Când le duceam la ureche,scoteau un fel de vibraþie, ca te-lefoanele celulare date pe mut, iardacã le priveam, deveneau roºiitranslucide de ruºine. Înlãuntrullor stãteau gesturile mele prizo-niere în turnuri complicate de cris-tale ºi catedrale. Trebuia sã mãuit cu atenþie sã mã vãd cuibãritacolo cu genunchii la gurã – astaera poziþia de stat în gãlbenuº»”.Lãsând la o parte cã ceea ce seciteazã este neconvingãtor, cãpasajele prezentate ca fiind„proaste” continuã (în ciuda strã-duinþei sale) sã sune bine, un altdetaliu trebuie precizat. Am reþi-nut obsesia lui Alex ªtefãnescupentru culpa scriitorului de a avea„preocupãri metafizice” (fãcutãpublic ºi cu alte prilejuri când ºi-a exersat cu superficialitate – cre-zusem cã este vorba de cinism –greoaia sa gimnasticã criticã).Înþelegem resorturile acestei dejadevenite banale acuze. În princi-piu, poate fi vorba de o precauþielegitimã.

M-am convins însã cã, în ab-senþa unei înþelegeri mai profun-de a lucrurilor, Alex ªtefãnescu apreluat-o ºi pe asta dupã ureche,aºa cum a fãcut cu multe altele,impulsionat ºi de un soi de opor-tunism al tendinþelor culturale încare s-a specializat de-a lungulvremurilor, repezindu-se sã-ºitrâmbiþeze descoperirea la televi-zor, acolo unde îi este adevãratavocaþie.

Problema domnului Alex ªte-fãnescu este deci legatã de legi-timitatea pe care o mai poate re-clama sentinþa sa criticã în aces-te condiþii. De confuzia pe care opoate induce în rândul cititoriloratunci când asupra sa graveazãsuspiciunea mal-praxisului.

Aceasta este agravatã de cir-cumstanþa exercitãrii inechitabi-le a raporturilor de putere cultu-ralã folosite în beneficiul arbitra-riului, având finalitatea unor ade-vãrate „crime hermeneutice”. Nue nevoie de onestitate, de instru-mentar profesional. (Dacã nimeninu ajunge sã citeascã cartea pecare „o desfiinþezi”, atunci poþisã plãteºti o poliþã ilicitã, convinscã vei rãmâne ºi cu prãjitura re-putaþiei intactã în frigider). Însãaºa cum spuneam, noutatea înceea ce priveºte modul cum îlhermeneutizãm azi pe Alex ªtefã-nescu vine dintr-o cu totul altãdirecþie: nu aceea a inadecvãriiscrierilor sale, a lipsei de aparatcritic, de instrumentar profesio-nist. Ea vine din aceea cã ajungisã te întrebi alarmat (aºa cum aiface când vezi cã împãratul e golºi te uiþi în jurul tãu nedumerit)dacã mi se pare mie sau Alex ªte-fãnescu nu recunoaºte textul, nuare organ stilistic?

Credeam cã, în absenþa uneimetode, exerciþiul critic al dom-nului ªtefãnescu se putea susþi-ne printr-un soi de aplomb (ºme-cheresc) în a sesiza originalita-tea, prospeþimea, sau elaborareaexpresiei.

Iatã o mirare ºi o neînþelegerecare îmi aparþine: este oare posi-bil ca domnul Alex ªtefãnescu sãnu se priceapã la literaturã?

Foto: Florin ChireaHamlet - regia: Thomas Ostermeier


Era, cumva, de aºteptatca Sorin Antohi sã îlprovoace ºi pe Virgil

Nemoianu (România noastrã.Conversaþii berlineze, ediþia a II-a, revãzutã, Institutul European,2009, 174 p.), dupã apariþia cãrþi-lor de convorbiri cu – în ordine –Adrian Marino, Mihai ªora, Ale-xandru Zub ºi Moshe Idel. (Toa-te sunt bine lucrate ºi foarte atrac-tive, dar cea din urmã e de-a drep-tul extraordinarã, în primul rândpe temeiul vervei memorialisticeºi interpretative de zile mari a au-torului româno-israelian). Normalcã plaja de „convorbitori” posi-bili e vastã, dar Virgil Nemoianuera printre „proximi” (în înþelesulcã printre primii convocabili), atâtgraþie disponibilitãþii lui la dialog(Sorin Antohi insistã de la înce-put pe aceastã idee, p. 12, iar citi-torul o poate recupera inclusivdin cãrþile cu profil memorialisticsau de cãlãtorie, Arhipeleag in-terior, 1994 ºi Strãin prin Euro-pa, 2006), dar ºi datoritã unei in-citaþii cu totul speciale (ºi care sepoate observa, de pildã, ºi într-un dialog cu Paul Ricoeur) pecare o deþine Sorin Antohi, uneseist care alterneazã profilul„macro” al evaluãrii unei epoci(sau al vreunei construcþii con-ceptuale) cu o cunoaºtere foartefinã, de detaliu a chestiunilor caresurvin în dezbatere sau pe carese pricepe sã le facã foarte binesã survinã. E ºi ceva bizar în fiin-þa acestui eseist, un camuflaj stin-gher al eului (identificãm, de alt-fel, ºi în cartea de faþã o subtilãreprimandã a subiectivitãþii, nu ºidin partea interlocutorului), carea ieºit la suprafaþã cu ocazia du-blului scandal de acum câþiva ani.E un mecanism destul de întorto-cheat, dublat de o suprapotenþa-re cumva demonstrativã (rareoriiritantã, e drept) a intelecþiei. Or,supoziþia mea este aceea cã eulnu are valoare (sau, mãcar, nu sepoate pune bine în valoare) dacãnu merge – în funcþie, evident,de posibilitãþi – pânã la capãtulautodescoperirii, pe toate trase-ele care îi stau la îndemânã. Dacãîn Naturwissenschaften eul nuare nicio valoare (în afarã, poate,de una care încurcã cercetarea)ºi e „recunoscut” ca atare, în Geis-teswissenschaften este un instru-ment decisiv de cunoaºtere, iarabsenþa sau ocultarea lui înseam-nã mutilare a cunoaºterii înseºi.(Mircea Eliade ºi George Steiner,ca sã douã exemple extreme, auînþeles foarte bine acest lucru!).Dincolo de traumele profesional-morale, incredibile, e bine sã i serecunoascã lui Sorin Antohi lu-ciditatea, capacitatea de analizã,interpretare ºi conceptualizare,calitãþi rar întâlnite la modul „si-nergetic” în cultura românã. De-scriind, bunãoarã, foarte bine si-tuaþia acesteia dupã 1989: „Credcã izolaþionismul comunismuluiromânesc, mult mai sistematicdecât acela din regimurile „frã-þeºti”, a instituit o lume mutantã,din care ºi oamenii inteligenþi ie-

ºeau cu mintea strâmbã: ei îºi fo-loseau inteligenþa în moduri totmai ciudate ºi se învãþaserã sãdistingã net, oarecum în manierageneraþiei ruse a anilor 1830, în-tre sfera ideilor ºi existenþã. Lanoi persistã pânã astãzi în multedomenii un divorþ între cunoºtin-þele teoretice ºi de specialitate,pe de o parte, ºi capacitatea deanalizã a lumii concrete. Dar min-tea existã tocmai pentru a-l ajutape om sã se orienteze în lumearealã în care vieþuieºte.” (p.131),nu face altceva decât sã-ºi de-scrie, cu maximã pertinenþã (darfãrã sã se punã concret în ecua-þie) condiþia imediat-postcomu-nistã, implicit, enormele eforturipe care le-a fãcut pentru a sesmulge din ea, ºi, ca bonus, su-gestii clare de depãºire a unordezechilibre de aceeaºi naturã.

Liniile de forþã ale discuþieisunt urmãtoarele: colapsul inte-lectual din timpul comunismului;formele de compensare, „evaziu-ne” ºi recuperare ale acestei imen-se pierderi; trenduri, „invenþii”,posibilitãþi intelectuale posttota-litare; marcaje competiþionale demai multe feluri: politice, cultura-le, instituþionale; diferenþe „geo-politice” America-Europa; posi-bilitãþile reconstrucþiei (pp. 111-114) câmpurilor de cercetare dinzona umanioarelor, cu infuzabili-tate dinspre religie ºi ºtiinþã. An-tohi vine cu experienþa celui care,dupã 1990, a parcurs mai multeetape insertive: „De aceea, trebu-ie depãºite, în mod paradoxal,tocmai aceste structuri de primi-re, pentru a atinge cu propria min-te ºi propriile „tentacule” explo-ratorii realitatea socialã.” (pp. 58-59). E mai „exploziv”, introduce ofermentaþie ideaticã mai recentã.Nemoianu vede lucrurile în for-mate mai largi, mai dialogice ºi maibenigne: „Deci ãsta e un lucru.Punctul doi: eu am mare încrede-re în România ºi în straturile deinteligenþã care încã nu s-au rea-lizat. Faptul cã un strat întregpleacã, se deplaseazã ºi va trãi înFranþa sau în America sau maiºtiu eu unde nu e rãu, se creeazãspaþii pentru alþii, pentru alte stra-

turi de inteligenþã care altfel s-arpierde, pentru cã ar rãmâne pefund etc. Eu am încredere în aces-te straturi succesive.” (p. 71).Erudiþia lui multistratificatã areacest rol precis: de a sprijini ºipotenþa intuiþiile ºi ideile careapar pe parcursul conversaþiei.

ION BUZERA

conversaþii multifocaleCele douã individuali-

tãþi care parcurg ºi asimi-leazã corect (uneori, pebunã dreptate, foarte dur)contexte care þin de cul-tura românã (ºi nu numai)nu sunt, prin urmare, de-loc „pre-setate”, ci admitpluralitatea interpretãrilorca ipotezã forte de lucru.Însumate, experienþeledevin, dincolo de conven-þia subînþeleasã acordu-lui de principiu, surprin-zãtor armonioase, foarterar tensionate. E vorba,finalmente, despre o dis-cuþie academic-relaxatã,dar care are ºi palierele eiprofunde de interpretare.Teme de acest fel suntatinse aproape în treacãt,dar simpla atingere le va-lideazã: „Pe mine însã ha-

osul nu mã supãrã prea tare. Euspun cã în haos e ceva fertil, chiardacã este enervant sau iritant,cãci existã o anumitã abundenþãde potenþial în orice haos” (Ne-moianu – p. 97). E de la sine înþe-les cã descrii ºi înþelegi cel mai

bine ceva dintr-o anume exterio-ritate atunci când te-ai aflat saute poþi afla acolo, când ai înþelesrolul, fie el ºi foarte accidentat, alalteritãþii în modelarea sistemelortale aperceptive ºi ideatice.

Discursul nostru public econfiscat de inºi care nu mai aunicio idee sau le „rostogolesc”în gol pe cele puþine pe care le-au avut. Aproape cã nici discur-sul critic radical nu mai poate facenimic (atât de hipnotizatã deprostie e societatea româneascã),în afara constatãrii, de pildã, a ri-dicolului extrem al implicãrilor in-stituþionale ca urmare a unor po-lemici al cãror rol – în mod nor-mal – ar fi acela dacã nu de a-iapropia pe preopinenþi, de a-i facemai atenþi la ideea pluralitãþii. Ocarte ca aceasta dã, mãcar, degândit, deschide niºte perspec-tive, genereazã teme de reflecþie.Cititã cu o atenþie care sã vizezeabsenþele care ne definesc, se vaobserva cã include foarte multeanalize ºi propuneri spectaculoa-se.

Alertã, fãrã cine ºtie ce intrãriîn detalii sau tehnicitãþi, „migno-nã”, cu toate astea cu multe in-terpretãri subtile ºi puneri în con-text valide, România noastrã e ocarte care se cere studiatã.

CANTILENÃ. „ai rãmas sin-gurul care mai ºtie/ de existenþata//în dezacord cu orice realitate// elan al ascunselor flãcãri cedorm în pietre// umbrã cu mirosde explozie// iar în soarele imensal amiezii noaptea devin aceastãzi de/ uitare”. DINU FLÃMÂND,Umbre ºi faleze, Ed. Brumar, Ti-miºoara, 2010 ****

comparativul de superioritate comparativul detric, Ed. Aius, Craiova, 2010. **

VINDECÃTORUL. „Nimeninu ºtia cum îl cheamã. Poate nicinu avea nume. I se spunea Vin-decãtorul. Nimeni nu ºtia undelocuia. Apãrea din senin, atuncicând cineva era bolnav. Gravbolnav. Cu rucsacul lui gri ºi cu oºapcã albastrã”. COSMIN DRA-GOSTE, Alois, Ed. Scrisul Româ-nesc, Craiova, 2010. ***

juridic în þara strãmoºilor sãi”.MIRCEA MOISA, Craiova luiPetre Pandrea, Ed. Ramuri, Cra-iova, 2008 ***

TREC SINGUR. „sunt dincolode marginea privirii/ pierdut învisul ce s-a petrecut/ sunt unhotar ce n-a fost cunoscut/ înMoartea paºnicã a nemuririi”.TEODOR PREDA, Exilul lãun-

CÃLUGÃRUL ALB. „În tot cea gândit, a dovedit prin fapte ºiprin scris, în conjuncturi, contex-te istorice convulsionate la dis-tanþã de aproape douã secolefaþã de epoca episcopului tran-silvan [Ioan Inocenþiu Micu-Klein], Petre Pandrea a luptat, înunele cazuri de unul singur, pen-tru respectarea ordinei juridice,aplicarea acesteia la societate, aodinei de drept ºi a umanismului

Foto: Florin ChireaHamlet - regia: Eimuntas Nekrosius


IONEL BUªE- Ai zãrit ceva?- Nimic, rãspunse marinarul

neliniºtit.- Ne întoarcem, zise preotul

întinzându-i mâna ºi ajutându-l sãcoboare. În curând se înnoptea-zã.

- Ce nenorocire, pãrinte! Sun-tem niºte...

- Sã nu înjuri, te rog, îl implorãpreotul Zolt.

- Insula asta nici nu e trecutãpe hartã, continuã pe acelaºi tonmarinarul.

- Fii serios, Aden, trãim în se-colul XX, obiectã calm preotul.Ei cunosc, desigur, situaþia noas-trã. ªtiu cã am naufragiat... E ne-voie de timp.

- Imposibil pãrinte Zolt, sun-tem aruncaþi aici de-atâþia ani ºinici-un semn. Nici cel mai vag.Cui îi pasã de noi! ...

- Sã nu ne pierdem nãdejdea.Suntem aici ºi câtã vreme existãDumnezeu...

- Existã Dumnezeu cât timpsuntem aici, în viaþã, îngânã înbarbã marinarul, rãstãlmãcindu-icuvintele. Pãrintele Zolt nu-l auzidin cauza valurilor care se spãr-geau de þãrm.

Colonia avea aproximativ do-uãzeci de kilometri pãtraþi ºi eralocuitã de optzeci ºi patru de per-soane, majoritatea femei ºi copii.Pe insulã îºi construiserã colibedin lemn ºi trãiau în aºteptareaunui semn de pe continent. Seconfruntau însã cu mari dificul-tãþi, între care lipsa de hranã ºide medicamente. Vânau mai tottimpul niºte animale ciudate, miciºi negre, nu prea plãcute la gust.Nici nu ºtiau dacã sunt cu ade-vãrat comestibile. O problemãmajorã era cea a raporturilor se-xuale. Dintre bãrbaþii de pe insu-lã ºapte erau potenþi: marinarulamerican, doi actori italieni, undoctor neamþ, doi ruºi caucazienidespre care nimeni nu ºtia cu cese ocupaserã înainte ºi un preot

naufragiulcatolic belgian. Pe lângã asta apã-ruse, nu demult, un caz medicaldeosebit. Doamna Potra, o feme-ie între douã vârste, profesoarãde muzicã, despãrþitã de soþ demai bine de 15 ani, se plângeamedicului Kolb cã pãrul din zonapubianã se extinsese pe coapseºi sâni crescând uimitor de repe-de. La început medicul nu-i acor-dase mare atenþie, cu timpul, însã,se convinsese cã activitatea hor-monalã a doamnei Potra seschimbase mult. La început îi evi-ta pe bãrbaþi de teamã sã nu-i fiedezvãluit ingratul secret, pe o in-sulã unde femeile erau în exclusi-vitate cele alese. Opt dintre eleîºi gãsiserã deja partenere sexua-le. Nu le pãsa cã preotul Zolt lefãcea „neruºinate” ºi le interziceasã intre în bisericã. Le vedeai ex-puse pe iarbã, în faþa propriilorcolibe, dezbrãcate. Începuserã oadevãratã concurenþã, pozând caniºte prostituate în locurile celemai frecventate de bãrbaþi.

Într-o searã, dupã slujbã, pre-otul se pregãtea sã închidã uºabisericii când se trezi deodatãluat pe sus de niºte matahale înpielea goalã. Fu dezbrãcat com-plet ºi culcat la pãmânt. Trupuri-le goale se lipirã fierbinþi de el. Seînchinã de trei ori, dar nu-i folosila nimic.

„Doamne Dumnezeule, serugã el cu lacrimi în ochi, ajutã-mã sã nu mã smintesc”. Se adre-sã apoi trupurilor. „Ticãloaselor,neruºinatelor, satanelor, lãsaþi-mã!...” Degeaba. Pânã la urmã is-pita îl birui ºi „ticãloasele” îl mun-cirã toatã noaptea. Dupã ce ple-carã, vreme de douã ore pãrinte-le Zolt nu se miºcã din faþa statu-ii Mântuitorului.

- M-au atacat femeile, domnu-le doctor, se plânse el de cum in-trã în cabinetul medicului Kolb.M-au pângãrit...

- Ce tot spui, pãrinte? îl între-bã doctorul fãrã sã-ºi ridice ochiide la un pacient cu o plagã ciu-datã în zona abdomenului. Pãreao boalã tropicalã. Carnea se în-negrea ºi intra în putrefacþie.Omul putrezea pur ºi simplu deviu.

- M-au atacat satanele azinoapte. M-au dezbrãcat... Medi-cului îi apãru un zâmbet uºor. ªi-l imaginã pe preot în pielea goa-lã.

-Sufletul, puterea ºi trupul... Etot ce-ºi doreºte o femeie de laun bãrbat... Puþin, nu-i aºa, pã-rinte? Au nevoie de ocrotire celemai plãcute creaturi ale lui Dum-nezeu...

- ...Ale diavolului, întãri preo-tul, simþind nuanþa de ironie învocea doctorului Kolb. Nu mãcredeþi? ... Daþi-le ceva cã au în-nebunit de tot?

- Puterea mea e limitatã, pãrin-te.Vã rog sã vã liniºtiþi ºi sã vãrugaþi... V-au dezbrãcat, spuneþi?N-aþi observat nimic?

- Ce sã observ? Am simþit, maicurând... Trebuie luate niºte mã-suri, bãrbaþii sunt puþini...

Dupã plecarea preotului ºi apacientului, medicul rãmase untimp singur. Era vorba de un dez-echilibru evident. Îºi luã pãlãriaºi ieºi. În mai puþin de zece minu-te strãbãtu colonia de la un ca-pãt la altul. Nimic sã-i atragã aten-þia. I se pãru curios cã nu vãzunicio femeie dezbrãcatã pe mar-ginea drumului. ªtia însã cã îndosul vreunui copac sau colibese aflã cel puþin o pereche de ochifierbinþi. Noaptea urmãtoare primivestea de care se temea cel maimult. Puþin dupã miezul nopþii ci-neva bãtu insistent în uºã.

- Cine e? întrebã el.- Sunt eu, mecanicul. Vã rog

sã deschideþi! spuse vocea su-grumatã de obosealã.

- Ce s-a întâmplat? întrebãdoctorul ceva mai calm.

Mecanicul aducea o vestealarmantã. Femeile se adunaserãîntr-o casã la capãtul celãlalt alcoloniei ºi probabil cã puneauceva la cale, spuse el gâfâind. Încâteva minute furã acolo. Se stre-curarã încet fãrã sã fie observaþi.Bãnuiau cã cineva fãcea de pazãafarã. Reuºirã sã ajungã la des-chizãtura care þinea loc de fereas-trã din spatele colibei. În momen-tul acela una dintre femei þinea ocuvântare. Prinserã câteva frân-turi de cuvinte. Era Melissa Pin,prostituata de lux a unui bancherolandez care se prãpãdise în nau-fragiu. Se spune cã la o recepþiei-a fost fãcutã cadou chiar deErich Honneker. Discursul ei,aproape funebru, rãzbunãtor, eraun fel apologie a matriarhatului.

- Dupã mai multe mii de aniavem ocazia sã instaurãm autori-tatea pierdutã odatã cu aceastoribil accident al naturii pe care îlnumim falus. Trebuie sã-l trimi-tem acolo unde îi e locul cu reli-gia lui cu tot. Nu avem nevoie decultura lui eroicã, de falsa lui glo-rie... Nu avem nevoie de conti-nentul vechilor noastre suferin-þe. Aici ºi numai aici vom recon-strui lumea. Ne vom creºte sin-gure copiii, iar pe bãieþi îi vomînvãþa o culturã ºi o religie nouã...

Medicul nu-ºi putea explicaaceast derapaj al energiilor sexua-le. Dacã ar fi sã-l combine peNietzsche cu Freud, relaþiile din-tre dorinþa de dominare ºi forþa

eroticã se susþin reciproc. Ba, amputea spune, cã erotismul se în-toarce asupra lui trecând în au-toerotism. De aici nu mai e decâtun pas pânã la dorinþa de domi-narea a celuilalt, devenit un sim-plu obiect al descãrcãrii paranoi-ce. O chestiune de putere deter-minatã de o energie sexualã ne-sublimatã. Dorinþa de putere prinrevanºa morbidã a unei alteritãþiabuzate de falocentrism?! Fu ne-voit sã-ºi întrerupã însã reveriametafizicã pentru cã femeile, subautoritatea primei doamne, Me-lissa Pin, votaserã în unanimita-te ceea ce ele numiserã Manifes-tul „Noii Atlantide”. Îºi arãtarãbucuria bãtând zgomotos dinpalme ºi aclamându-ºi lidera. Lise schimbaserã complet vocile.Deveniserã metalice cu inflexiunirãzboinice. Le auzirã clar cândfurã somaþi sã coboare de la fe-reastrã. Cineva îi observase aco-lo ºi dãduse alarma. Erau în cap-tivitate ºi aceeaºi soartã îi aºtep-ta ºi pe ceilalþi.

- Nu vã atingeþi de ei, spusecu voce poruncitoare MelissaPin. Domnul doctor Kolb aredeocamdatã un regim special, fi-ind singurul medic din colonie.În ceea ce priveºte mecanicul,acesta va fi repartizat unui grupde femei. Se auzirã din nouaplauze puternice.

Preotul Zolt se trezi de dimi-neaþã destul de agitat. Avuseseun vis urât. Simþea un fel de du-rere surdã în spate. Se pipãi înlocul cu pricina ºi tresãri speriat.Inima începu sã-i batã puternic.Osul koccis aflat în prelungireacoloanei vertebrale pãrea sã fiicrescut simþitor. Se pipãi din nou.„Ce sã fie?” se întrebã el uimit.Ziua trecea cu greu ºi lucrul ace-la îl obseda. Se rugã în tãcere:„Doamne Dumnezeule, tu care aicreat pe om dupã chipul ºi ase-mãnarea ta...” Se opri ºi plecãimediat în cãutarea doctoruluiZolt. Nu trecu însã mult ºi un grupde femei zdavene îl prinserã ºi-lduserã în coliba pe post de car-cerã de la marginea coloniei.

A cincea zi de la declanºareavânãtoarei conturile erau dejaîncheiate. Se instaurase guver-narea femeilor. Bãrbaþii furã siliþis-o accepte. ?apte dintre ei erauîmpãrþiþi la comunitãþi de 8-9 fe-mei. Cei patru, mai în vârstã, eraufolosiþi la treburile casnice. Sin-gur medicul beneficia de un sta-tut aparte, dar era îndeaproapesupravegheat. Nu avea dreptulsã pãrãseascã locuinþa decât în-soþit. Apãrurã însã ºi incidente-le. Trei femei-educator se revol-tarã din cauza violurilor din par-tea femeilor-paznic, din ce în cemai violente. Furã închise pen-tru o lunã. Una fusese atât decrunt bãtutã cã se ºi stinse câte-va zile mai târziu. La aceasta seadãugã încã o nenorocire. Înnoaptea de Crãciun, pãrinteleZolt, care ceruse sã celebrezesãrbãtoarea, fu adus în bisericãde douã femei-paznic ºi pus sãoficieze Naºterea Domnului înpielea goalã. De spaimã ºi ruºi-ne, când ajuse în faþa altarului,preotul se prãbuºi. Fãcuse atacde cord. Melissa Pin hotãrî cadoctorul Kolb sã îi ia locul. Ne-putându-ºi onora noile sarcini,medicul încercã sã-ºi punã ca-pãt zilelor. Nu mai suporta stareade umilinþã ºi torturã. Nu mai fuînsã nevoie. Fosta prostituatã delux Melissa Pin, într-un acces defurie, îi tãie organele genitale ºi ile atârnã de gât la Marea Aduna-re a Comunitãþii.

Pe bãrbaþi moartea mediculuiKolb îi înspãimântã cumplit. Pedeasupra, medicul era singurasperanþã pentru leacul bolii decare nimeni nu mai vorbea. Înnoiembrie comunitatea se alarmãdin nou. Marinarul reuºi sã eva-deze. În noaptea aceea tânãraEsther, îºi încãlcã jurãmântul ºifugirã împreunã. Fu organizatimediat un fel de grup de coman-do format din cinci femei-paznicdin anturajul Melissei Pin, careporni în cãutarea lor. Vreme de osãptãmânã tot þinutul fu scotocitpânã la râul Alb, numit aºa dupãpietrele de calcar. Nici picior deom. Dincolo, pericolele erau multmai mari. Locul era stâncos ºi lip-sit aproape total de vegetaþie.Dupã pantele abrupte urma ocea-nul. Renunþarã în a opta zi de cã-utãri.

- E puþin probabil sã mai fie înviaþã, spuse Melissa Pin. Avemalte probleme mai grave. Cei treibãrbaþi-agricultori au fãcut „boa-la cãrnii putrede”...

Trecuserã mai mult de un andecând cei doi fugari reuºiserãsã treacã râul, refugiindu-se laadãpostul stâncilor. N-ar fi supra-vieþuit, într-adevãr, dacã n-ar fidat aici de câteva capre. De faptde un fel de bunici ale caprelorde pe continent, adaptate la con-diþiile de viaþã din deºertul stân-cos. Întâmplãtor, marinarul seapropie într-o zi de râu. Curiozi-tatea îi mãcinase mereu gânduri-le. Trase pluta improvizatã cucare reuºise sã scape de urmãri-toare de undeva de sub mal ºiporni. Se înnoptase de-a bineleacând intrã în colonie. Trecu defostul cabinet al doctorului Kolb.Pustiu. Ajunse tiptil la bisericã.Deodatã se opri în loc ca fulge-rat. În lumina palidã a lunii zãrii ofemeie chiar la intrare. Era uºoraplecatã într-o parte. Se îngrozi.Deºi aproape o mumie, marinarulo recunoscu. Era Melissa Pin.Parcã îi fãcea semn. Se apropiecu teamã. Femeia cãzu însãaproape instantaneu înainte ca elsã ajungã la bisericã. Se aplecã.Mai respira încã. Încercã s-o ridi-ce.Un zâmbet straniu îi apãru încolþul gurii, apoi se stinse. Deo-datã auzi în apropiere un scân-cet. Era un copil. Îl ridicã în lumi-na lunii. Nu pãrea sã aibã mai multde trei luni. Se întoarse chiar înnoaptea aceea la râu. Reuºi cugreu sã treacã dincolo. A doua zio aduse pe Esther ºi se mutarãprovizoriu în cabinetul medicu-lui. Curios era faptul cã în afaraMelissei Pin ºi a copilului, în co-lonie nu mai gãsirã nici picior deom. Parcã intraserã în pãmânt.

Dupã ce o îngroparã lângã bi-sericã se îndreptarã spre plajã ºise aºezarã sã-si tragã sufletul. Seînserase. Briza oceanului se sim-þea puternic. Dintr-o privire mari-narul strãbãtu orizontul. „Nici unsemn... Poate cã nici nu existã!...”spuse el ca pentru sine.

- Sã-i spunem Cain, exclamãdintr-o datã Esther.

- Cain?! De ce tocmai Cain?întrebã el parcã trezit dintr-un vis.Femeia îi întinse un petic de hâr-tie mototolitã pe care era trecutnumele copilului.

- L-am gãsit între scutece. Eun supravieþuitor, adãugã ea în-lãturând gestul de nedumerire albãrbatului cu un zâmbet. Un în-vingãtor...

Aden închise ochii. O obosea-lã surdã îl cuprinse. Parcã toateveacurile se aºezaserã pe umeriilui.

(martie 1984, Bucureºti)

ele

tris

tică

Casa de Culturã „Traian De-metrescu” din Craiova a þinutsâmbãtã, 15 mai 2010, „cel maineconvenþional” (prin terenul lã-sat liber imaginii, în defavoareadiscursurilor de elogiere) verni-saj de anul acesta de fotografiidin anii ’80 ale artistului de origi-ne polonezã, Roman Karbulitchi.La vernisaj au fost prezenþi Con-stantin David ºi Victor Boldâr,membri ai Fotoclubului „MirceaFaria”, Florin Rogneanu, directo-rul Muzeului de Artã Craiova.

Nãscut la Cernãuþi în primuldeceniu al secolului trecut, Ro-man Karbulitchi cã a ajuns înRomânia în anii ’40. Era un bunvorbitor de limba germanã, unmare pasionat de vânãtoare ºiunul dintre cei mai buni ºahiºti aiCraiovei, având categoria 1. Ro-man Karbulitchi a fost membru alFotoclubului Casei de Culturã aSindicatelor din Craiova (actual-mente, Fotoclubul „Mircea Fa-ria”). Foarte multe dintre fotogra-fiile lui au fost publicate în revis-ta „Fotografia”, revista Federa-þiei Naþionale care apãrea la Bu-cureºti. Era considerat ºi a rãmasunul dintre cei mai buni fotografide compoziþii ºi artist al Federa-þiei Naþionale de Fotografie Ar-tisticã, având o serie întreagã de

premii internaþionale.Constantin David, ºi el mem-

bru al Fotoclubului, a þinut sãcompare „acum” cu „atunci”, dinperspectiva meºteºugului foto-grafic: „Fotografiile de azi suntfoarte diferite de fotografiile carese fãceau atunci. Fotograful fã-cea tot: punea pe hârtie, fotogra-fia ºi developa. Acum, în epocadigitalã, este mult mai uºor. Noi,care am lucrat la dimensiuneaaceasta, sigur cã avem alt modde a lucra, de a interpreta. Culoa-rea alb-negru este un gen foartefrumos, pentru cã redã alte nuan-þe. Unii chiar au revenit la aceas-tã culoare. Ne pare rãu cã nu maiputem lucra pe alb-negru pentrucã nu mai gãsim substanþe, numai gãsim material fotosensibil”.

Fotografiile lui Roman Karbu-litchi nu au fost elaborate la co-mandã. El a luat imagini exclusivîn funcþie de ceea ce a vãzut ºi asimþit la momentul respectiv. Na-tura staticã, din acest punct devedere, face diferenþa. Inspiraþiape care a avut-o în acel momentrãmâne pentru totdeauna ºi areun mesaj: adicã momente de ma-ximã comunicare între artist ºi lu-mea dezvãluitã când ºi cândochiului de artist.

Maria Oporan

foto: Roman Karbulitchi

strada Traian Demetrescu, nr.31.Casa de culturã


Conºtientizarea sensuluivieþii ºi desãvârºireaexistenþei prin luarea în

calcul a morþii constituie resor-turile gândirii producãtoare ce seaflã generativ în focarul inspira-þiei ºi pe care, totodatã, în demer-sul ei tematizant le ºi înscrie întextualitatea volumului Frag-mente din nãstruºnica istorie alumii de Gabriel Chifu trãitã ºitot de el povestitã (Craiova, Edi-tura Ramuri, 2009). Cartea aratãcã ºi lucrurile care vin la timp, subun raport vin de fapt prea târziu.Ar trebui poate sã survinã dinvreme, dar atunci ele ar fi insesi-zabile. Ca fiinþã în timp, individuleste permanent pus în întârzierede trecerea timpului. Se poatespune cã douã sunt elementelede expresivitate esteticã care fi-xeazã spiritul într-un timp mai în-gãduitor, mai rãbdãtor, mai îndu-rãtor, într-un timp al resemnãrii ºiîntoarcerii la sine prin rememora-re: a) convingerea cã lumea areun sens ºi b) recunoaºterea sem-nelor cã viaþa individualã are unsfârºit, cã moartea constituie dela un moment încolo o perspecti-vã de neevitat.

„Târziu, foarte târziu – reflec-tã spiritul creator – acum, dupãaproape cincizeci ºi cinci de aniscurºi mai degrabã în derutã ºinepotrivire, mi se deschid ochiiºi înþeleg cã totul în jur are unsens. Târziu, foarte târziu (...) totce mi se întâmplã începe sã aibãrost”. Tot ce vine dupã un inter-val, tot ce ºi-a lãsat un rãgaz, totce a fost modelat de derutã, con-fuzie, neclaritate, tot ce s-a per-ceput în liniile unei complexitãþiindescifrabile, totul se clarificãîntr-un târziu. Sensul lumii apareca rezultat al consumãrii în modinutil a unui timp: sensul lumiieste consecinþa unei pierderi detimp irecuperabile. Desprindereaunui sens înseamnã conºtienti-zarea paralelã a lui a fi târziu. Con-ºtiinþa târziului, pe de altã parte,genereazã automatic un plus desens. Investiþia afectivã ºi raþio-nalã ce se face în istoria interioa-rã a târziului produce ºi ea un altsurplus de sens. Textualizareaîntoarcerii la sine ºi punerea îndiscurs a istoriei interioare aducspiritul creator în situaþia de a seregãsi pe sine ca sens, ca fiinþãce a ajuns la sens. În periplul prinistoria personalã, eul auctorialreþine expresivitãþi existenþiale,evenimente ce i-au marcat viaþaajunsã la sens. Pe fond, chiar în-tâmplãrile, imaginile reþinute dausensul vieþii.

A doua sursã de energie este-ticã a cãrþii o reprezintã ideeamorþii. Spiritul creator îºi retrãieº-te viaþa, prin elementele ei esen-þiale, din perspectiva morþii. Tim-pul induce un „declin fãrã întoar-cere”, iar spiritul face experienþa„intrãrii în inimã” a fricii de moar-te. Cu toate acestea, subiectulgânditor vede moartea ca fiind deneacceptat: „Nu sunt pregãtit sãmor, n-am niciun talent pentruasta”.

Revelaþia unui sens al lumii ºineacceptarea morþii sunt trans-vazate discursiv ca forme litera-re. Unele capitole existenþialesunt poeme („un poem desprefericire”, p. 69), elegii sau imnuri.

Gabriel Chifu: sensul vieþiiºi spectrul morþii

Unele pãrþi se sesizeazã ca niºtepoveºti („am nimerit într-o poves-te” ca „roman care nu e al meu”,ca epopee („epopeea aceastamãruntã”). Fragmentele vieþii trãi-te literar se fundamenteazã peîntâmplãri. Anumite întâmplãrisunt „istorioare” („întâmplareaface parte din categoria acelor rareistorioare”), altele sunt istorice(„istorica vizitã a lui Vasile Dumi-trel”... „trei zile încheiate a duratlupta lui Vasile Dumitrel cu Vie-na”), altele – eronate („în niºteîntâmplãri eronate”) sau „din co-munismul târziu” ori „dintr-o sea-rã de toamnã”.

Existenþa beletristicã este re-zultatul concatenãrii unor frag-mente din istoria trãitã ºi revela-tã prin literaturizare: povestire,rafinare ºi trecere „în poezie” oriprin a-i „da contur din cuvinte, încâteva romane”. Pentru a face dinviaþã o operã literarã nu este deajuns a trãi, este necesar ºi untalent la cuvinte: unii au trãit fru-museþi ºi nu ºtiu asta, cãci nusunt capabili sã le punã în cuvin-te. În aducerea la cuvânt, grila deselecþie se fundamenteazã penãstruºnicie, dar ºi pe patru va-lori definitorii: „a cãlãtori, a scrie,a iubi, a crede”. Toate întâmplãri-le constituie fragmente din isto-ria lumii. Este vorba de o lumetrãitã, dar apusã, evanescentã,estompatã de trecerea timpului,o lume din memorie: „lumea ace-ea este scufundatã în memoriamea, e interioarã, e pierdutã, fãrãbiata mea aducere-aminte ea nicinu existã”. Lumea vieþii ca operãliterarã poate fi incompletã în ra-port cu biografia cotidianã. Ea nuare însã valoare decât prin depã-ºirea uitãrii, prin engramare. Cenu reþine memoria n-are permea-bilitate sau potenþial literar. Vise-le sunt întâmplãri ce trec uºor înpoezie. Eul poetic are o propen-siune de neeradicat cãtre vis.Marele sãu vis este „o carte saumai multe nepieritoare”. Calitateaprincipalã a spiritului este a reali-za înþelegerea, lãmurirea, dumiri-rea. El face ca fiinþa sã dovedeas-cã inteligibilitate, sã „înþeleagã cãtotul în jur are un sens”, cu tim-pul sã se dumireascã, sã se lãmu-reascã. Sunt calitãþi secundareimaginaþia, visul, închipuirea ºirãtãcirea: „imaginându-mã vizi-tiu”, „vise ºi închipuri”, „mi s-aîntâmplat de multe ori în viaþã sãmã rãtãcesc”. O altã calitate oconstituie opþiunea socialã: aignora sistemul social („întorcspatele oricãrui sistem social”) ºia alege altceva decât „mântuireacolectivã, cãci nu se întrezãresc„decât soluþii personale de mân-tuire” .

Ideea morþii are un dublu ºinemeritat suport: corpul ºi min-tea. Existã locuri în lume în carecei cu o culturã a corpului „îºiumplu trupurile cu luminã”. Lu-mina este fericirea trupului, rezul-tatã din emoþii plãcute ºi din sa-tisfacþia pentru aspectul corpo-ral. Corpul este conceput ca orealitate separatã, autonomã, cuo istorie proprie: mai întâi nu seia seama la propriul corp, apoi seurcã la încredere trufaºã, dupãcare corpul se profileazã ca strãin.Constatarea raportului sãu inex-tricabil cu spiritul, face sã se con-

ºtientizeze cã a obosit („a adunatobosealã, rutinã, toxine, înfrân-geri”) ºi, sub aspectul ideii demoarte, se profileazã ca fiind „atâtde preþios”. Bucuria ºi fericireacorpului rezultã din atingeri ºi dinjocuri („fotbalul, ogorul, lapte-gros, sãrituri, riºcã”). Mintea ºisufletul ca forme ale spiritului aupânã la perceperea morþii o evo-luþie, un spaþiu separate. Spirituleste locul visãrii ºi rãtãcirii, estelocul inscripþionãrii cu cuvinte,este instanþa axiologicã (judecã-torul a ceea ce conteazã), estepalierul pe care se selecteazã oa-menii ºi locurile.

Avem de a face cu o carte încare opereazã simultan relatareaunor experienþe trãite ºi transpu-nerea fragmentarã în operã. Ununivers mental este transpus într-o configuraþie sensibilã, într-oviziune ºi într-o formã. Prin artãsensul vieþii ºi iradiaþia disperan-tã a presimþirii morþii se sublimea-zã ºi devine o resursã nouã pen-tru un palier superior al vieþii.Scrisul ºi meditaþia lui intrinsecãformeazã nucleul unei regenerãripe care o lumineazã credinþa. Printransformarea vieþii întâmplãtoa-re în artã-existenþã se tinde la în-cetinirea ºi prelungirea timpului:prin intervenþia lui Dumnezeu.Viaþa ca operã literarã se bucurãde Dumnezeu: „Asupra unoralucreazã timpul ºi întâmplarea.Asupra altora, lucreazã ºi Dum-nezeu”. În perspectiva morþii,spiritul doritor de salvare, cautãa se regãsi pe sine într-un loc pri-vilegiat, în speranþa cã regãsireava putea însemna ieºire de subsancþiunea timpului: „De curândam fost la Calafat, pe urmele mele.Ce speram, sã mã regãsesc? Mãr-turisesc cã da”. Înþelege însã cãlumea sa a dispãrut, nu mai dãi-nuieºte, „e pierdutã”, iar fãrã adu-cerea sa aminte „ea nici nu maiexistã”. Singura salvare persona-lã rãmâne o operã „nepieritoare”ºi mântuirea personalã prin cre-dinþa în Dumnezeu.

Fragmente din nãstruºnicaistorie a lumii este o carte fasci-nantã, irezistibilã prin delicateþeacu care transvazeazã estetic douãexperienþe cu care orice gândireajunge sã se confrunte la un mo-ment dat: sensul vieþii ºi spectrulmorþii, captivantã prin eleganþaºi supleþea relatãrii-povestire cucare se reþin rememorativ imagini-reper, constând în fapte ºi întâm-plãri din istoria personalã a unuispirit ce se întoarce meditativspre sine. Este o carte despre ceînseamnã sã trãieºti o viaþã ºi sãrãmâi alãturi de tine în trecereaei.

ªtefan Vlãduþescu

Doina Ruºti a pus de labun început la bãtaieun discurs narativ ca-

meleonic ºi a demonstrat cã esteo prozatoare ce îºi poate folosifoarte bine forþa creatoare ºi ima-ginaþia iar acest lucru ne-o do-vedeºte, cu aceeaºi mãsurã, re-centa sa apariþie, Cãmaºa în ca-rouri ºi alte zece întâmplãri dinBucureºti (editura Polirom, Iaºi,2010).

Cãmaºa în carouri poateaminti de Toate focurile, focul deJulio Cortazar, într-un spaþiu lu-dic, experimental, însã depãºind„fragmentarismul“ prozelor scur-te ale autorului ªotronului ºi pãs-trându-ºi nealteratã pofta pentruconstrucþiile ample, camuflate, deaceastã datã, în mini-proze carecomunicã discret. Cãmaºa în ca-rouri pãstreazã întreagã doza demister sau nevoia de a valorificao tipologie în apropierea fantas-ticului. Coincidenþe, dislocãritemporale, fiinþe amnezice care-ºi trãiesc existenþa retroactiv, unpapagal ucigaº, o cãmaºã ce ema-nã aburii morþii, un farmacist pre-ocupat de elixirul fericirii suntdoar câteva dintre ingredienteleacestei cãrþi. 11 povestiri comu-nicã între ele prin diverºi „mesa-geri“ care trec insesizabil dintr-oprozã în alta, chiar dacã iniþial pã-reau construite independent. Unparcurs labirintic în interiorul cã-ruia trebuie negreºit sã urmãreºti„semnele“, în care simbolurile selasã disipate în existenþa banalã.

Motivul cãmãºii, reiterat înnumeroase ocazii, are ºi el sim-bolistica sa, ne apropie de o aurãmiticã, lasã deschise posibilitãþi-le de interpretare: „Mai întâi avãzut rãsuflarea vie a cãmãºii –un abur dens, albicios, nãvãlindîn valuri inegale. Iar emanaþiaasta l-a ars, ca ºi cum o coadã debici l-ar fi pocnit peste gurã.“ (p.45), „Îl arde-n spate cãmaºa camgroasã, dar în graba dimineþii i sepãruse destul debunã. ªi nici n-avuse-se intenþia sã cutreie-re atâta ºi sã-l apucecãldura cea mare împa-chetat în pânza cadri-latã ºi roºie ca focul.“(p. 177), „Lui Mami ise pãrea cã din liniileîncruciºate ale cãmã-ºii lui ieºeau valuri defoc. Era o cãmaºã în ca-rouri, în fibrele cãreiacolcãiau milioane desuflete pâlpâitoare.“(p. 190) sau „Din cã-maºa în carouri curgeaîn trombã o tristeþeîmbibatã cu mirosuri-le otrãvite ale unei cri-me vechi” (p. 197).

Povestirea „Cãma-ºa în carouri“, a douaîn ordinea expunerii,are ceva din aerul po-licier, detectivist, totul

fiind þesut, de bunã seamã, în ju-rul unei morþi bizare. „Experimen-tul lui Leonard“ are în centru va-lenþele timpului, cu o „cãlãuzã“,o liceeancã ce chiuleºte, pe carecei doi protagoniºti credeau cã osupravegeazã ºi cã o imortalizea-zã în filmul lor. La fel, în „LângãBiserica Sf. Silvestru“, în caretoposul Bucureºtiului actual in-terfereazã cu toposul Bucureºtiu-lui de altãdatã, eroina rãmânecaptivã într-o buclã temporalãpânã când îºi va accepta existen-þa anterioarã. Ceva similar pãs-treazã ºi povestirea „Un sfert deorã apãstor“. Cu toate acestea,„Amintirile unui câine zãpãcit“sau „Deznodãmântul unei zile deiulie“ pot funcþiona ca interfaþãpentru celelalte povestiri, permi-þând accesul la un nivel superior.Dar acest statut poate fi atribuitoricãreia dintre bucãþile narative,întrucât fiecare îºi rezervã o bre-ºã, o explicaþie în ordinea miste-relor. „Povestea lui Iane Farma-cistu“ ar trebui sã fie chintesen-þa cãrþii, backgroundul acesteia.

Cãmaºa în carouri este o car-te lucratã minuþios, dar din carenu lipseºte o dozã de poezie,dacã se doreºte, un mic meca-nism complicat care trebuie sãfuncþioneze cu precizie. Este cer-titudinea cã Doina Ruºti îºi pre-gãteºte cu atenþie fiecare pascând iese în faþa cititorilor. Va tre-bui sã ne obiºnuim cu aceastãmanierã de lucru ce-ºi exerseazãfantasticul în varii forme, trecutprin diferite medii sau epoci. ªiapoi aceastã artã sofisticatã dea-l îmblânzi face ca instanþa auc-torialã sã fie de atâtea ori regân-ditã. Niciun efort nu pare neobiº-nuit ºi niciun artificiu tehnic vi-cios, astfel încât, am mai spus-odespre autoarea noastrã, plãce-rea de a povesti, „vocaþia de «po-vestaºã»“ (Paul Cernat) rãmâneca un atu al acesteia.

cãmaºaca pretext

narativ

ec

turi

ec

turi

ec

turi

SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA


ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

„La unele fîntîni, oricît te-airoti în jurul lor, vezi numai

zidãrie, þevi ºi lanþuri. La altele,oricît te apleci deasupra

ghizdurilor, nu zãreºti decîttenebrele adîncului. Dar mai

sunt ºi fîntîni din care, atuncicînd de uiþi în penumbra lor, te

priveºte, luminos ºi albastru,un ochi de cer”

(Andrei Cornea, Penumbra,Polirom, 1998, p. 142)

Cuvântul „festival” adevenit atât de... po-pular, încât parcã îþi

vine greu sã nu-l pui în proximi-tatea meselor comunitare, a pa-harelor de plastic, a „cântãrilor”º. cl. Extrem de rar, accepþia ori-ginarã de „manifestare cultural-artisticã” (ea însãºi confiscatã)strãpunge vacarmul carnava-lesc. Chiar am încercat sã-mi ima-ginez furtuna semanticã stârnitãpe parcursul celor câteva zile de„Festival Shakespeare”, cu atâtmai mult la ediþia aceasta, cândcraiovenii au fost invitaþi nu doarsã vadã spectacole Shakespea-re, ci sã vadã unul ºi „acelaºi”text din diverse perspective. Ceva fi înþeles, însã, „publicul larg”din pancardele agãþate de Naþi-onal care anunþau parcã acelaºiºi acelaºi spectacol cu litere mari(nuanþele sunt întotdeauna încaractere discrete)? Nu vã maireproduc comentariile care auajuns pânã la mine. Sunt previzi-bile. Poate printr-un joc inteli-gent de PR, care sã scoatã dedupã perdea nuanþele, sãrbãtoa-rea... cultural-artisticã ar fi mo-lipsit mai multã lume. O prea marediscreþie a despãrþit douã lumi, aþinut captivã splendoarea întreziduri de instituþie. Altfel, fieca-re a înþeles cum a vrut ºi cum aputut.

Nu pot sã nu încerc o micãspeculaþie, gândindu-mã la„ciocnirea interpretãrilor” de pe29 aprilie. Atunci în foaierul tea-trului se lansau cãrþi despreShakespeare ºi Hamlet, în biblio-teca teatrului se purtau discuþiirafinate despre spectacole încadrul atelierelor de teatrologie,iar în buza teatrului funcþionariipublici afuriseau sistemul, Gu-vernul, pe Bãsescu, în ritmurileDansului Pinguinului. Oho, ceadmirabil paradox! Ce sursã spu-moasã de jocuri de perspectiveºi de interpretãri! Nu spuneaHamlet searã de searã, instruin-du-ºi actorii sã-i joace comédia,cã în teatru totu-i mãsurã ºi cãrostul teatrului „dintru-ncepu-turi ºi pânã acum, a fost ºi estesã-i þinã lumii oglinda-n faþã”?ªi cum s-au mai întâlnit lumile!Opreºte-te, minte!

Desigur, pricepuþii într-ale te-atrului mi-au pãrut în extaz. Su-rescitaþi, critici, actori, regizori,

prezenþi sau viitori, trepidau petreptele Naþionalului, comentau,„de bine” sau „de rãu”, dar defiecare datã cu la fel de multã pa-timã. Se vedea cã sunt în elemen-tul lor, cã rãgazul de a contemplao sãptãmânã un text, o idee estesuprema desfãtare. ªi ei, tot de laHamlet zicere, „trebuie sã pre-cumpãneascã un teatru întreg dealde ceilalþi”.

Pentru noi, ceilalþi, experienþaa avut ceva din bungee-jumpingeach time for the first time. Plon-jam în fiecare searã în mintea cu-tãrui sau cutãrui regizor cu o fas-cinaþie aproape vinovatã, într-atât ne-a plãcut jocul interpretã-rilor. Dacã stau sã mã gândesc lafaptul cã sãlile au fost pline ºicã, la finalul spectacolelor, spec-tatorii nu se îndurau sã plece depe treptele teatrului într-o candi-dã încercare de a se mai menþinecâteva minute în zona aceea a...plãcerii estetice, îmi apare din ceîn ce mai clar ideea cã preþ de osãptãmânã „cei puþini ºi tãcuþi”au ieºit din vizuinã nu sã rãstoar-ne previziuni, ci au ieºit pur ºisimplu într-o lume aºa cum ºi-ardori-o.

Pe lângã plãcerile estetice ex-perimentate, am încercat ºi un alt-ceva care va ºi rãmâne. Pe hârtieºi în memorie. Am ales ca, de dataaceasta, sã scriem în „Mozaicul”despre ce s-a întâmplat în Craio-va shakespearianã în perioada 23aprilie - 4 mai 2010 cu ajutorulstudenþilor. Al studenþilor de laJurnalism (Craiova). Tineri de 19-20 de ani, din anul I ºi II, au con-struit paginile pe care tocmai lerãsfoiþi ºi le citiþi. Am vrut sã ie-ºim din rama societãþii care laudãfãrã discernãmânt cum fãrã dis-cernãmânt desfiinþeazã. Am vrutsã reconstituim un evenimentaºa-zicând elitist prin ochii ºimintea unor puºti dispuºi sã deao ºansã lumii pentru care suntpregãtiþi sã o cunoascã ºi sã ne-o prezinte ºi nouã. ªi cred acum,la sfârºit, cã au fost cei mai câºti-gaþi.

Am vãzut cum se deschid, cumîºi depãºesc barierele, cum alegdrumul dezinvolturii, al libertãþiide a întreba, de a afla, de a fi cu-rioºi. I-am vãzut entuziasmaþi deo piesã sau de o personalitate,revoltaþi din varii motive, termi-naþi de emoþie în faþa unui inter-viu (în cele mai multe cazuri a fostchiar primul lor interviu), mândricã au reuºit sã prindã o declara-þie de la cutare actor sau regizor,pe care i-au urmãrit cu încãpãþâ-nare... ºi nu le voi dezvãlui miciletrucuri... profesionale! Mã bucurcã au fãcut acest lucru prin lenti-la culturii (cred cã nici nu se poa-te altfel), prin intermediul Con-stelaþiei Hamlet. Au mai crescutpuþin!

Xenia Negrea

Piesa inauguralã a Festi-valului Shakespeare dinacest an a venit de la

Teatrul OKT din Vilnius, Litua-nia. În regia lui Oskaras Korsu-novas, pe 23 aprilie primul Ham-let din constelaþie a fost prezen-tat publicului.

„Un spectacol de mare moder-nitate”, anunþa înaintea pieseipreºedintele festivalului, EmilBoroghinã. Hamlet-ul regizoru-lui lituanian propune o viziunepost-modernã care vizeazã hao-sul, violentul ºi goana dupã iden-titate. Korsunovas a mizat penebunie ºi paranoia, punându-ºipersonajele sã treacã testul au-tocunoaºterii. Încã din prima sce-nã simt cã totul e o luptã cu sine-le, cu eul fiecãrui personaj. Acto-rii intrã în ºir indian pe scenã ºise aºeazã în faþa unor oglinzi.Stau nemiºcaþi timp de câtevaminute ºi încep sã spunã cuvintecare la început îmi par sunete fãrãsens. Într-un tempo din în ce înmai ridicat se desprinde întreba-rea „cine eºti tu?” . Actorii începsã se certe cu reflexia din oglin-dã, de parcã nu s-ar recunoaºte.Este singura scenã în care nor-malul nu este încã deformat. Nudureazã mult linia aproape per-fectã în care sunt aºezaþi. Se rupebrusc, atunci când fiecare perso-naj îºi împinge oglinda spre mij-locul scenei. Totul se reorgani-zeazã, iar oglinzile declanºeazãhaosul. În faþa lor identitatea estepusã la îndoialã. Prin ele întreba-rea omniprezentã „cine eºti tu?”bântuie piesa, punând chiar ºispectactorii sub o mare presiu-ne. Liniile frânte ale realitãþii de-

cine este Hamlet?vin pentru trei ore mediul în caretrãieºte ºi publicul. ÎnchisoareaDanemarcei mã strânge ºi mã imo-bilizeazã în scaun.

A fi sau a nu fi?În spectacolul lui Oskaras Kor-

sunovas, fantoma regelui mort,interpretatã de Dainius Gaveno-nis, devine în mintea lui Hamlet(Darius Meskaukas) punct de-clanºator în acþiunile sale. Pentruprotagonist, întrebarea primordia-lã a tragediei shakespeariene, „afi sau a nu fi?”, nu mai reprezintão enigmã, ci o stare. Hamlet nu-ºiva putea rãspunde niciodatã laintrebare, iar Korsunovas nici nuvrea sã o elucideze. Regizorul îºipune protagonistul sã lupte pen-tru identitatea lui, nu pentru bi-nele societãþii. Aceeaºi idee ovom observa ºi la Hamlet-ul luiThomas Ostermeier. El nu este unerou justiþiar. Trece printr-o evo-luþie, se desprinde de celelalteacþiuni ale personajelor ºi se con-centreazã mai mult asupra sine-lui. Fiecare personaj cunoaºtemutaþii în timpul piesei. Unele suntviolente, altele diforme, chiar pa-rodice (scena în care Guildersteinºi Rosencratz sunt travestiþi). Re-gizorul lituanian nu ezitã sã ape-leze la elemente din teatrul de pa-puºi. Sugerând o „cursã de ºoa-reci” din Danemarca, pe scenãapare un ºoarece imens care ob-servã zeflemitor fiecare greºealaa personajelor.

Oglindã obsedantãLumea din tragedia lui Shake-

speare în regia lituanianului de-

vine suprarealistã. Pentru a su-gera cât mai bine anormalul dinpiesã, regizorul foloseºte inteli-gent oglinzile ca poartã spre su-flet. Ele sunt singurele care potspune fãrã menajamente adevã-rul despre fiecare personaj ºi cre-eazã ideea de distanþare. O sce-nã importantã în spectacol estecea în care Hamlet se întâlneºtecu Ophelia ºi îi cere sã plece lamãnãstire. Ophelia în rochie albãe urcatã pe oglinzi ºi inconjuratãde flori. În spatele sãu stau caniºte statui Polonius, Gertrude ºiClaudius. La sfârºitul scenei în-cep sã arunce cu florile în ea ca ºicum ar înmormânta-o. Oglinzilesunt pline de frunze ºi petale,sugerând acum ideea de claus-trofobie. Korsunovas a ales sãreprezinte douã tipuri diferite alefemeii: Ophelia (Rasa Samuoly-te) e diafanã, purã, în timp ce Ger-trude (Nele Savicenko), reprezin-tã vampa, decãderea. Horatio(Julius Zalakevicius) e mai degra-bã un „instrument” al lui Clau-dius decât prietenul lui Hamlet.Astfel, personajele sunt transfor-mate, chiar mutilate. Totul e in-tensificat de muzicã ºi lumini. Fie-cãrui gest al lui Hamlet îi revineun acord muzical. Paºii Ophelieiau un anumit beat, de la marºurimilitare pânã la susurul apei.

Hamlet în regia lui OskarasKorsunovas este un spectacolcare împinge limitele post-moder-nismului pãnã la suprarealism.Pentru trei ore am trãit într-o lumecu mult fum, muzicã obsedantã,o închisoare în care reflexia dinoglindã desfiinþeazã orice echili-bru interior sau exterior.

Când ne gândim la Ham-let avem în minte ima-ginea unui bãrbat „fru-

mos”. Un chip pe care toate ele-mentele se îmbinã ca la carte: ochiiameþitori vãd, gura seducãtoarevorbeºte, iar grimasele sunt ju-cate aºa „cum trebuie”.

Thomas Ostermeier, regizorulgerman de la Teatrul Schaubünedin Berlin, a adus pe 1 mai în Cra-iova un Hamlet care sparge cliºe-ele, unde întrebarea existenþiala„a fi sau a nu fi” nu mai este oalegere, o chestiune de nuanþã avieþii. Rãspunsul trece dincolo delimitativ, devine realitatea debu-solantã în care protagonistul, LarsEidinger, se plimbã haotic. Eidin-ger joacã un antierou, un Hamletgras, dizgraþios, cu început dechelie ºi fãrã maniere demne deun sânge albastru. Elementele dinpiesa lui Ostermeier sunt ciuda-te, diferite, ba chiar nepotrivite.Regizorul a ales sã distribuie pen-

antieroul neamþtru tragedia lui Shakespeare doarºase actori. Fiecare trece prin maimulte personaje, se metamorfo-zeazã în vãzul tuturor. Într-un in-terviu acordat pe yorick.com,acesta a explicat cã „am conce-put astfel distribuþia din mai mul-te motive. Cel mai important estecã viziunea mea porneºte de laideea ca toate elementele specta-col sã încerce sã reflecteze para-noia lui Hamlet. Prinþul se trans-formã în paranoid fiindcã, pentruel, Claudius, care i-a ucis tatãl,este o ameninþare de moarte”.Hamlet o ia razna, dar nebunia luieste dozatã, progresivã. Regizo-rul puncteazã stadiile de nebunie:de la ieºiri necontrolate, cuvinte-le spuse fãrã sens care aduc amin-te de sindromul Tourette pânã lafelul în care antieroul îºi miºcãîntregul corp spre finalul piesei(obosit, epuizat). „E interesant deobservat cum înnebuneºte Ham-let. La început el are totul sub

control, dar la sfârºit deja nebu-nia îi ia minþile. Pânã ºi celelaltepersonaje îºi dau seama ºi aratãchiar compasiune pentru el. Par-cã încearcã sã îi spunã «gata…s-a terminat, nu ne mai jucãm»”,ne-a spus Lars Eidinger.

Pãmânt ºi ironiePe lângã mesajul subliminal pe

care Ostermeier încearcã sã-ltransmitã prin alegerea distribu-þiei, scenografia intrã ºi ea în jo-cul paranoic al lui Hamlet. Primascenã reprezintã înmormântarearegelui. Peste tot e pãmânt, iar înfaþa coºciugului aºteaptã sã fiecoborât în groapã. Personajelesunt aºezate strategic: Gertrude(Judith Rosmair), cu ochelari fu-murii, îºi plânge bãrbatul mort;Claudius (Urs Jucker) îi þine um-brela, iar în spate Polonius (Ro-bert Beyer) îi paseazã batista re-ginei. Hamlet e undeva în lateral,cu sacoul în cap, pentru cã Ste-

Foto: Florin Chirea

perspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspectiveperspective


ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

Lee Youn-Taek, poetul,dramaturgul ºi regizoruldin Coreea de Sud este

reprezentant al teatrului experi-mental, axându-se în special peadaptarea pieselor strãine în stilcoreean. Acesta a venit pe 3 maila Craiova împreunã cu una din-tre cele mai importante companiidin Coreea de Sud, Street Thea-tre Troupe, pentru a-ºi prezentavarianta de Hamlet.

Introducerea oficialã a trupeicoreene suna a promisiune: spec-tacole recunoscute la nivel inter-naþional, ideea de experimental,reconstruirea pieselor tradiþiona-le într-un format teatral mai con-temporan ºi multe premii primitede regizor. Despre Hamlet nu sepreciza, însã, nimic. Când amajuns în foaierul Teatrului Naþio-nal din Craiova, spectatorii eraudeja chemaþi în salã. M-am aºe-zat pe scaun ºi am vãzut cã Ham-let (Ji Hyunjun) era deja pe sce-nã: desculþ, cu haine rupte, citealiniºtit dintr-o carte. Începutulpiesei îi aparþine lui Claudius (LeeSeungheon) care þine discursuldespre moartea fratelui sãu. Dinprimele fraze totul pare fals. Jo-cul actoricesc este „prea teatral”.Claudius urlã la Hamlet, se plim-bã dintr-o partea în alta a scenei,iar gesturile sale accentueazãsenzaþie de artificial. Gertrude(Kim Sohee) este ºi ea din ace-laºi registru. Dacã proaspãtul eisoþ urlã isteric, aceasta alege sã

tragedie din Coreea de Sudmimeze mai mult „iubirea demamã”, îngrijorarea pentru posi-bila plecare a lui Hamlet la Wit-tenberg. Dupa ce acesta promitecã va rãmâne în Danemarca, dinstânga ºi din dreapta încep sã seaudã tobe, iar dansatori îmbrãcaþiîn costume tradiþionale coreeneîncep sã se miºte pe lângã percu-þioniºti. Claudius ºi Gertrude in-trã ºi ei în jocul antrenant al mu-zicii. Scena dureazã în jur de cinciminute, timp în care pot observacã actorii coreeni ºtiu sã dansezemai bine decât sã joace teatru.Dupã ultima bãtaie de toba, Ham-let rãmâne singur ºi începe sãarunce cu douã pahare. Se apu-cã sã danseze, mai mult în semnde protest, dar nu îmi este clar dece. Poate din cauza relaþiei ma-mei sale cu Claudius, poateatunci e momentul în care înne-buneºte… sau pur ºi simplu defericire cã a rãmas singur!

Hamlet ridicolde nebun

Întâlnirea protagonistuluishakespearian cu fantoma tatã-lui sãu este la fel de „ciudatã”.Dintr-o groapã improvizatã înscenã, îmbrãcat în haine zdren-þuite, iese duhul care, surprinzã-tor, nu vorbeºte nimic. Mesajulsãu este transmis prin Hamlet.Acesta intrã în trupul sãu, deter-minându-l pe actor sã se schimo-noseascã în toate poziþiile posi-

bile ºi uºor... amuzante. Fãrã sãexiste vreun dialog între cei doi,Hamlet înþelege cã unchiul sãu l-a omorât pe fostul rege ºi cã tre-buie sã se rãzbune. Tot ce facecade în extrema pateticã. Încear-cã sã parã nebun, dar miºcãrilecorpului îl duc în ridicol: cândvorbeºte cu Horaþio stã cu mânaîn ºold, într-un gest deliberat fe-minin. Relaþia cu Ophelia este pla-tonicã, chiar „respectuoasã”. Nusare nicio scânteie din schimbulde replici dintre cei doi. Fiecareîºi acceptã condiþia. Ophelia dãimpresia cã ºtie de la început careîi este destinul. Ea trebuie sãmoarã ºi trebuie sã moarã al nai-bii de dramatic! (cu apã, groapã,þãrânã ºi luat de-adio).

Moarte cu sabiala subraþ

Mimatul! Acesta este senti-mentul pe care mi l-au transmistoþi actorii coreeni. Jocul actori-cesc e artificial. Dacã e tragedie emoarte. Dacã e moarte, e musaidozã de dramatic. Polonius esteucis de Hamlet cu sabia pe carecel din urmã i-o înfige la subraþ.Doar nu credeaþi cã se moare de-adevãratelea pe scenã! Un mo-ment interesant este apariþia luiRosencratz ºi Guilderstein, jucaþide femei. Personajele devin amu-zante când actriþele, care poartãpantaloni mulaþi pe formele vo-luptoase, încep sã meargã ca pepodiumul prezentãrilor de modã.ªi ele vor fi ucise într-o scenãimprovizatã de regizor. Pe o cora-bie cu douã gãrzi (care au mãºtiasemãnãtoare cu cea a lui DarkVader din Star Wars), Rosencratzºi Guilderstein sunt înjunghiaþi(la subraþ!) de Hamlet.

Regizorul coreean merge foar-te mult pe explicaþie. Nu lasã nici-un mister pe mâna spectatorilor.Totul este descifrat ºi tranºat.Protagonistul nu se mai desprin-de din celelalte personaje. E doarobiºnuit, pe alocuri anost. Supra-titrarea a dat ceva de lucru publi-cului pentru cã au existat momen-te în care nu se mai traducea ni-mic. Din pãcate, spectacolul co-reenilor de la Street Theatre Trou-pe a fost un Hamlet mediocru ºi,din pãcate, plin de cliºee!

Încã din anii ’60 RobertWilson a început sã-ºipunã amprenta în lumea

teatrului. Actor, regizor, coregraf,Wilson a transferat toate cunoº-tinþele sale spre acest domeniu,mergând pe idei avangardiste.

De la unele piese mute care þinºapte ore pânã la altele în careactorii sunt oameni obiºnuiþi,autiºti sau surzi, regizorul ameri-can ºi-a centrat atenþia pe limbajîn toate formele sale. Revoluþio-nar în arta regizoralã, acesta por-neºte de la ideea ca un actor nutrebuie sã se concentreze doar peinterpretarea textului. Corpul,gesturile, ceea ce se întâmplã înspatele sãu trebuie sã fie mult maiimportante decât cuvintele însine. Acelaºi lucru a încercat sãexplice ºi pe 24 aprilie la Craiova.Venit pentru a prezenta proiecþiapiesei Hamlet-un monolog dincadrul Festivalului Shakespeare,Robert Wilson a fãcut o introdu-cere la fel de inedita ca toate lu-crãrile sale. Intrã pe scenã mer-gând încet, numãrându-ºi parcãpaºii pânã la microfon. Se aºazãîn faþa lui ºi tace. E liniºte deaproape un minut.

Tacere înainte deproiecþie

Pentru cei nefamiliarizaþi cu„opera Wilson”, acest lucru e maimult decât neobiºnuit. Regizorulîºi miºcã privirea când în stângacând în dreapta. Se aude un tuºitcare încearcã sã sugereze „nu maiîncepi?”. Robert Wilson însã nuse lasã tulburat. Continuã sã tacãºi sã observe sala. Dupã aproa-pe trei minute spune calm cã „mo-tivul pentru care lucrez ca artisteste sã pun întrebãri. Adicã sãspun «ce este?» ºi nu «cevaeste!». Pentru cã dacã ºtim ceeste, atunci nu mai are niciunsens sã îl refacem”. Terminã despus ºi izbucneºte într-un urletameþitor ºi ascuþit. Se opreºte ºiîncepe sã rosteascã unul dintremonoloagele lui Hamlet. Tot cespune ulterior este legat de pie-sa pe care a venit sã o prezinte.Urletele, întâmplãrile din viaþã,artiºti, scriitori, oameni, toþi suntcâte o piesã de puzzle în Hamlet-un monolog. Dupã cum ne mãr-turiseºte ºi regizorul „în pieselemele fiecare element este foartebine calculat. Orice colþ este gân-dit, orice lucru mic este aºezatîntr-o anumitã ordine. Pe Hamletl-am pus în aceastã piesã întredouã coloane care formeazã unarc: într-o parte este Ophelia, iarîn alta Gertrude, mama sa”. Ro-

Hamlet – un monologbert Wilson încearcã sã sugere-ze ideea cã dincolo de fiecarecuvânt rostit de Hamlet existã otrimitere afectivã mult mai pro-fundã. Deºi în piesã acesta o res-pinge pe Ophelia ºi o condamnãpe mama sa pentru relaþia cu Clau-dius, idealul femeii îl închide, îlapasã ºi îi acutizeazã nebunia.

Scheletul lui HamletSpectacolul lui Robert Wilson

este structurat în cincisprezecescene. Fiecare monolog reprezin-tã parte din scheletul lui Hamlet.Ele îl completeazã, îl definesc.Actorul-regizor se bazeazã maimult pe naraþiune, ceea ce îi per-mite sã se afle ºi într-o posturaanaliticã, „de exterior”. Dincolode cuvinte, Robert Wilson îºi fo-loseºte foarte mult mâinele. Fie-care miºcare a degetelor sugerea-zã de fapt sentimentele sale: leîncleºteazã când vorbeºte despreClaudius sau le relaxeazã când îºiaduce aminte de Ophelia. Glon-þul declanºator al piesei este defapt scena dinainte morþii lui Ham-let. „Dacã-aº fi avut timp… darfie…” sunt primele cuvinte rosti-te de Robert Wilson urcat pecincisprezece pietre aºezate înmijlocul scenei. Cu fiecare actconsumat o piatrã dispare dinspatele sãu. Hamlet îºi citeºte cuvoce tare jurnalul, se joacã pesine, analizeazã situaþiile ºi dã deînþeles unde a greºit. Acesta re-memoreazã sugestiv ºi celelaltepersonajele prin diferite obiecte:armurã pentru Rosencratz, sabiepentru Claudius, rochie pentruGertrude. Pe toate le aruncã dintr-o parte în alta, nervos, nepãsã-tor. În faþa rochiei Opheliei, însã,este resemnat, trist. Este singurape care nu poate sã o arunce, ci oaºazã atent într-un colþ opus ma-mei sale. Dincolo de închisoareadin Danemarca cu toate tragedii-le ei, Hamlet trãieºte ºi temniþafemeii. Arcul format de cele douãîl determinã sã ia toate deciziilegreºite, apãsându-l tot mai tare.

Estetica lui Robert Wilson înHamlet-un monolog se axeazã ºipe vibraþia cuvântului, acestapunctând fiecare literã astfel în-cât sã transmitã sentimenteleprotagonistului. Îi vin în ajutormuzica ºi luminile, care comple-teazã tabloul de ansamblu. Prinacestea piesa, Robert Wilson în-tãreºte ideea cã textul lui Shake-speare este indestructibil, plin desemnificaþii. Hamlet poate devenipânã ºi jurnal, naraþiune.

ªtefania Bãtrînca

fan Stern (Rosencratz ºi Laertes)þine un furtun de grãdinã pentrua reprezenta... ploaia. Toatã sce-na dureazã cel puþin zece minutepe o muzicã obsedant de repeti-tivã, timp în care groparul faceun joc de pantomimã, miºcându-se cu viteza filmelor mute. Aces-ta încearcã sã bage repede coº-ciugul în groapã, pe lateral, pevertical, oricum numai sã intre. Îlîndeasã ºi se apucã sã aruncepãmânt uitând cã primul pumn deþãrânã e al celor dragi. Totul e iro-nic, amuzant ºi studiat stângaci.Dupã ce groparul aruncã ultimalopatã, Gertrude sare în braþelelui Claudius, muzicã se încheie,iar personajele se aºeaza la omasã ºi înfulecã mâncarea de pa-rastas/nuntã. În acest timp, regi-na îi dedicã chiar ºi un cântec înfrancezã (pe care-l cântã lasciv lamicrofon) proaspãtului ei soþ.

Ironicã este ºi scena dialogu-lui dintre Horaþio (SebastianSchwarz) ºi Hamlet înainte de lup-ta finalã a prinþului cu Laertes.Acesta îi spune prietenului cã s-apregãtit cât Laertes a fost plecatîn Franþa, dar nu poate sã scoatã

sabia din pãmânt. „Dacã cinevadin salã poate sã scoatã sabia astaîi dau coroana”, spune Hamletcãtre public. ªi chiar o face! Unbarbat din primele rânduri se urcãpe scenã, scoate sabia ºi îºi pri-meºte recompensa. Admirabilmoment de improvizaþie!

Jurnalul lui HamletUn element important în piesa

lui Ostermeier este camera de luatvederi care proiecteazã pe un ºirdes de mãrgele din spatele mesei(cortina teatrului din teatru) ima-gini filmate de Hamlet. Ea repre-zintã jurnalul protagonistului.Este felul lui de a-ºi arãta dispre-þul faþã de relaþia incestuoasã amamei sale, de a evidenþia lãco-mia celorlalte personaje, dezgus-tul faþã de tot ce se întâmpla. Per-sonajele se îndoapã la masã, staucu faþa în farfurii, scuipã mânca-rea, totul fiind detaliat de „jurna-lul” lui Hamlet.

Opþiunea lui Thomas Oster-meier de a lãsa doar o actriþã sãjoace rolurile lui Gertrude ºi Op-helia reflectã în fond relaþia luiHamlet cu femeia, în sensul ide-

al. „Gertrude ºi Ophelia nu suntaºa puternice luate separat. Defapt în nebunia sa, Hamlet o con-fundã, la un moment dat, pe Op-helia cu mama sa. Pentru el numai existã decât o singurã feme-ie, una care devine mult mai im-portantã ºi mai puternicã decâtdouã personaje de faþadã”, ne-aspus Judith Rosmair.

Regizorul german îºi pune an-tieroul sã trãiascã, sã fie real. Elnu este o creaþie ficþionalã, ci maidegrabã un om obiºnuit care de-cide sã mimeze actul nebuniei, darse pierde în disperare. De pescaunul meu îmi dau seama cãHamlet nu mai ºtie cine e. LarsEidinger sugereazã foarte bineaceastã ideea prin jocul actori-cesc: e DJ, preot, fiu, prieten, tra-vestit, e tot, dar numai Hamlet nue. Este disperat, mã roagã sã îl ajut,mã întreabã prin tot ce face „Cinesunt eu? Spune-mi, cine sunt?”

Menirea lui Hamlet nu este sãucidã, sã fie un justiþiar, ci mai de-grabã sã-ºi gãseascã identitatea,iar Lars Eidinger a exprimat-o prinputerea lui de concentrare asu-pra fiecãrui element din piesã.

Foto: Florin Chirea


ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

Teatrul Polski din Wro-claw a adus pe scenaNaþionalului, din Craio-

va, o altã viziune asupra lui Ham-let. Piesa este jucatã în regiaMonikãi Pecikiewicz, o figurã fe-mininã controversatã prin activi-tatea pe care o desfãºoarã.

Într-un decor simplu, încadratîn standardele minimaliste, subluminile caustice, amintire vie amuncii mai vechi a marelui regi-zor Robert Wilson, se desfãºoa-rã un joc violent, sângeros, într-o atmosferã aproape lipsitã de aer.Pe jos, totul este îmbrãcat în pa-vele de un alb imaculat. În dreap-ta scenei este un tunel dreptun-ghiular din plexiglas, unde sedesfãºoarã diverse acte, în mo-mente diferite ale piesei. În par-tea stângã este un paravan, caredelimiteazã spaþiul, dar va fi folo-sit pentru proiecþii, cum, de ase-menea, pe un ecran mare, aºezatîn spatele scenei, ruleazã imaginiabstracte, alteori suprarealiste ºi,în anumite momente, filmãri cesurprind oamenii pe stradã, lametrou sau în alte locuri publicesupravegheate video. În mare,acesta este decorul de care sefolosesc actorii în aceastã piesã.

Lumea personajelorÎncã din primele momente se

poate observa o distorsionare acaracterelor fiecãrui personaj, aceea ce ºtiam noi despre acestepersonaje. Ofelia se scurge, în

a fi sau a nu fi femeiegesturi aproape obscene, peumãrul lui Hamlet. Gertrude fu-meazã o þigarã în timp ce încear-cã (lasciv, desigur) sã-i captezeatenþia unui Claudius apatic.Acest prim tablou introduce câ-teva dintre liniile personajelor.Însã fiecare dintre acestea trans-mit o imperturbabilã plictisealã.Piesa pare construitã crescendo,dar ultimele acte acumuleazã ha-otic elemente dramatice fãrã sã

– Interviu cu Monika Pecikiewicz (regizor) –de Visul unei nopþi de varã totdupã Shakespeare, la noi în tea-tru, unde acest lucru este evi-dent. Lars von Trier este pestetot. Sunt influenþe ºi în acestspectacol. Probabil cã atuncicând admiri pe cineva eºti influ-enþat ºi fãrã sã vrei.

C.R.: Dar înafarã de Lars vonTier ce alte influenþe mai sunt?

M.P.: Scenografia, domeniulKaroninei Benoit, este influenþa-tã Robert Wilson, spaþiul modernºi simplu ia amploare sub lumini-le colorate care se schimbã de laact la act. Cred cã am aruncat unochi ºi în Twin Peaks. DavidLynch este foarte important pen-tru mine ºi îndeosebi pentru Ka-rolin, iar muzica folositã are rolulde a anunþa pericolul înainte caacesta sã aibã loc, dupã cum,uneori, pur ºi simplu nu se întâm-plã nimic, funcþioneazã ca o alar-mã falsã ce-i induce spectatoru-lui un suspans urmat de nimicalarmant. Alteori, o muzicã liniº-titoare poate aduce cu sine rea-lul sau irealul pericol. Aceastaeste influenþa directã pe care oare David Lynch asupra piesei.El este unul dintre formatorii mo-derni de opinie, întotdeauna des-chide uºi ferecate ºi este inevita-bil o influenþã.

Nu îmi plac nuanþeleC.R.: Cum aþi simþit publicul

în aceastã searã? Au existat ºireacþii neaºteptate din parteaacestuia?

M.P.: Vreau sã cred cã lucruri-le bune iau naºtere din ambiva-lenþa celor douã stãri pe care leinduci spectatorului. Pãrerile ºigusturile sunt împarþite ºi discu-tabile. Unora le place spectaco-lul meu, altora nu, critica te poateridica ºi te poate îngropa în ace-eaºi masurã, însã întotdeauna vor

exista albul ºi negrul.C.R.: Vã loviþi numai de alb

ºi negru atunci când vine vorbade criticã sau existã ºi nuanþe?

M.P.: În general mã lovesc deextreme, existã ºi câteva nuanþeînsã majoritatea reacþiilor se îm-part în alb ºi negru. Sincer, esteceea ce îmi doresc. Nu îmi placnuanþele.

C.R.: Au existat voci care auexclamat vehement cã piesa esteîncãrcatã cu violenþã. De undepleacã aceastã violenþã, maiales una asupra femeilor?

M.P.: Violenþa de pe scenãeste, pânã la urmã, oglinda reali-tãþii din viaþa multor femei dinlumea asta. Sângele, nuditateasunt simboluri pe o scenã. Reve-nind puþin asupra oamenilor caremi-au influenþat munca, ceea cenu trebuie sã uitãm este cã atuncicând vorbim despre Lars vonTrier sau David Lynch automatvorbim despre cinematografie.Într-o piesã de teatru este mult

mai greu sã induci o anumitã sta-re ºi sã pui în scenã o anumitãidée. Toatã violenþa despre carevorbim se deruleazã în faþa noas-trã, pe viu, chiar dacã face partedintr-un act, ºi este mult mai greude digerat.

C.R.: Ce aþi dorit sã creaþi,sã transmiteþi în momentul încare toate luminile din salã s-au aprins, doi dintre actori serelaxau într-o pauzã de þigarãºi cafea, iar Ofelia îºi juca încontinuare rolul de nebunã?

M.P.: În teatrul modern sepune în practicã, foarte des, undialog direct cu publicul. În acelmoment, intenþia mea a fost untip de dialog cu publicul, însã nuunul direct. Se poate comunicafãrã un limbaj comun, gesturile,mimica, toate sunt o metodã decomunicare. De asemenea, aceapauzã relaxeazã oarecum specta-torul ºi îl pregateºte pentru mo-mentul cheie al piesei, moarteaOfeliei sau, mai bine spus, ucide-

rea acesteia. A fost interesant sãobserv cã publicul nu ºtia cumsã reacþioneze în acel moment.Cineva chiar s-a ridicat sã plece.

C.R.: Simþiþi vreodatã nevo-ia sã pedepsiþi publicul care nuapreciazã teatrul modern?

M.P.: Vorbeam mai devremedespre o altã piesã pe care ampus-o în scenã în urmã cu o lunã.Este vorba despre o piesã con-troversatã, plinã de contradicþiiºi lipsitã de nuanþe. Nici nu m-amaºteptat ca mulþi sã o perceapãca atare. Surpriza a fost cã maimult de jumãtate dintre specta-tori au apreciat piesa. Aici m-amlovit de un public, probabil, maiconservator în gândire, dar nueste un lucru rãu.

C.R.: În aceastã searã, amvãzut un altfel de Hamlet, rela-þiile ºi rolurile personajelor suntegalã mãsurã distorsionate.Poate cel mai surprinzãtor a fostsã vedem cel mai cunoscut mo-nolog al lui Hamlet în interpre-tarea Ofeliei. De ce ea?

M.P.: Sunt o feministã! (râde)Dar acest lucru se poate observafoarte uºor ºi nu am sau nu amavut vreo clipã intenþia sã ascundasta. Spuneam, acum câteva mo-mente, ca moartea Ofeliei estemomentul cheie al piesei. De fapt,toate actele curg într-un ritm lentcãtre momentul morþii ei, o moar-te care, de fapt, o elibereazã, oface sã trecã în nemurire. Scapãde toatã violenþa la care o supu-ne triunghiul format din barbaþiidin viaþa ei, tatal, fratele ºi, într-ooarecare mãsurã, Hamlet. Tot cese petrece dupã, capãtã un ritmhaotic, iar suferinþa femeii o asu-preºte, pânã în momentul morþii,pe Gertrude. Asta urmãreºte pie-sa. Este o reprezentare feministãîntr-o oarecare mãsurã ºi îmiasum acest lucru.

mai lase impresia cã jocul maiduce undeva.

Monika Pecikiewicz a decis sãaducã pe scenã propria viziune aHamletului, o viziune în care fe-meia nu reuºeºte sã se eliberedecât prin moarte. ªi asta dupãtoatã lupta feministelor din întrea-ga lume! De aceea îi ºi atribuieOfeliei cel mai faimos monolog allui Hamlet. Aºezatã pe jos, cu pri-virea pierdutã, repetã faimoasa

cada în care tcomai se îmbãiaseClaudius însuºi (prilej neratat deexhibare a nuditãþii!). În aceeaºicheie parodicã este jucatã ºi sce-na morþii Ofeliei: din rochia-i albãcurg valuri-valuri de sânge, seplimbã pe scenã cu un cuþit în-fipt în piept, se joacã, iar cândfluidul se terminã, aceasta se dez-bracã ºi în loc de flori împartepungile în care a fost vopseauaroºie. În sângele Ofeliei se deru-la tot restul piesei. Hamlet ºi Ho-ratio joacã fotbal american cucelebrul, de-acum, craniu de bu-taforie. Cu excepþia cuþitului dinscena morþii Ofeliei, arme nu semai folosesc. Lui Polonius i sevarsã vopsea roºie în cap, înain-te ca Hamlet sã îl atingã mãcar.În acest timp în spatele sãu seaflã proiecþia unui unicorn, ceeace ne face sã credem cã bietelecreaturi imaginare, deºi diafane,pot sã omoare cu vopsea rece.

Luminile aduc culori intense,chiar agasante. Muzica aminteº-te de serile în care ne uitam la„Twin Peaks”, iar suspansul nupare sã ducã nicãieri, nu pare sãascundã nimic. Femeia este adu-sã în prim plan, iar din acest puncttotul se învârte în jurul unei lumiviolente, în care abuzurile faþã defemei nu trec nepedepsite.

O piesã feministã care, dinaceastã perspectivã, este un modprilej de meditaþie.

replicã „a fi sau a nu fi”, dublândschizofrenic o înregistrare careacoperã sala. Pe acelaºi principiual insinuãrii se contureazã ºi re-laþia dintre Hamlet ºi mama sa,relaþie dusã pânã în zona inces-tului.

Piesa pare ruptã din filmele luiLars von Trier: nuditate, violen-þã, mult sânge, toate duse în ridi-col, grotesc ºi parodie neagrã.Ofelia este înecatã de Horatio în

„cineva chiar s-a ridicat sã plece”A absolvit Departamen-

tul de Actorie, apoi pecel de Regie la Acade-

mia de Teatru din Varºovia. În2000, l-a asistat pe Jerzy Jarockiîn procesul de creare al punerii înscenã a piesei Unchiul Vania deAnton Cehov la Teatrul Polskidin Wroclaw. Tot pe aceastã sce-nã a ºi debutat cu succes, regi-zând The Left-Handed Woman dePeter Handke, 2001. Alt specta-col a fost regizat trei ani mai târ-ziu, Unclevania.txt (dupã AntonCehov) la teatrul Wybrzeze dinGdansk. În 2006 regizeazã primapunere în scenã a piesei Yours,Yours, Yours de Przemyslaw No-wakowski (la Teatrul Polski dinPoznan), la fel ca ºi Titus Andro-nicus de William Shakespeare,care a fost jucat pentru a douaoarã de la Al Doilea Rãzboi Mon-dial în Polonia (Teatrul Wybrze-ze din Gdansk). La II Polish Com-petition în spectacole dupã lite-raturã europeanã veche, a primitpremiul pentru regie (2007). A pri-mit, de asemenea, premiul dinpartea Mareºalului Curþii de Po-morski pentru regie consistentãºi creativã ºi premiul onorific pen-tru regie al anului 2007. S-a în-tors la Teatrul Polski din Wroclawdupã cinci ani, regizând Trei Su-rori de A. Cehov (2006) ºi Ham-let de W. Shakespeare (2008 –premiul special, Concursul pen-tru cea mai bunã regie a unei pie-se de Shakespeare, Stagiunea2007-2008). Visul unei nopþi devarã de W. Shakespeare (2010)este primul sãu spectacol dupã opauzã de doi ani.

Claudia Rãciulã: Dupã acestspectacol, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost numelelui Lars von Trier. Vã influenþe-zã acesta în vreun fel?

Monika Pecikiewicz: Am fã-cut un alt spectacol, este vorba

Foto: Florin Chirea


ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

În ultima searã din Festiva-lului Internaþional Shake-speare, pe scena Teatrului

Naþional din Craiova, ºi-a fãcutapariþia ºi trupa Teatrului MenoFortas din Vilnius (Lituania) cu,,Hamlet”-ul lui Eimuntas Nekro-sius, un nume mare în teatrulmondial.

Piesa a vãzut multe scene dinlume, ºi prezintã o poveste carese spune dinspre interior spreexterior, dinspre universul carce-ral al morþii ºi lumea liberã a spec-tatorilor. Trei ore ºi jumãtãtate,spectatorul este prins într-o pla-sã a simbolurilor imposibil de ur-mãrit de un profan. Detalii rãsco-litoare trimit instintiv publiculîntr-o lume rece ºi causticã. Olume dominatã de apã, de ghea-þã, de foc ºi de pãmântul aspru aliadului. Decorul este unul simpluºi metalic. Scaune masive din fier,cu mici aluzii bizantine, un stâlpvechi de iluminat, iar de undevade sus atârnã de un lanþ gros dinmetal, o roatã zimþatã, ce se ro-teºte continuu, reflectând o lu-minã ascuþitã de jur împrejur.Aduce cu o rotiþã a unui ceas stri-cat! Personajele sunt îmbrãcateîn haine grele, în blãnuri care pescenã þin de cald, dar în salã pro-voacã fiori de frig. Nu este noap-te, nu este zi. Întreaga acþiunepare cã se petrece undeva undesoarele, luna, stelele sunt absen-

ocheadã în infernul de gheaþãte, un loc pierdut în timp ºi spa-þiu. Coloana sonorã susþine de-corul prin serii de sunete grele,asurzitoare ºi atroce. Teatru rus!parcã aud gândurile celor de lân-gã mine.

Jocul actorilor este în egalãmãsurã glacial ºi de o expresivi-tate halucinantã. Fiecare perso-naj este în stare sã se ridice dea-supra naturii lui, fãrã sã permitãca elementele de apã ºi foc sãatragã atenþia publicului. Într-oanumitã mãsurã, actorii reuºescsã devinã una cu spaþiul, într-atâtde bine sunt legate corzile dintrescenografie ºi regie. Am puteaspune chiar cã principalul merital piesei a fost chiar jocul elemen-telor de decor. Am putut contem-pla serii de imagini explozive, so-licitante, expresive, inubliabile.

Relaþia dintre Hamlet ºi Ofeliaeste creionatã curat – ar fi singu-ra sursã de cãldurã omeneascãrecongnoscibilã din întreg spec-tacolul. Sunt doi copii ce se joa-cã dupã reguli cunoscute numaide ei. Iubirea pentru Ofelia esteumbritã de gândurile negre ce-iîntunecã mintea ºi îi pierd treptatsufletul. Hamlet alege sã tremurepe buza morþii (reprezentatã in-genios printr-un cub de gheaþã)sub privirea duhului ºi începe sã-ºi nutreascã planul de rãzbuna-re. La finalul scenei, Hamlet pul-verizeazã cubul de gheaþã care se

împrãºtie în mii de bucãþi – mo-ment de extaz vizual abil exploa-tat ºi prelungit de regizor– ºi îninterior gãseºte arma prin carecrede cã va împãca cele douãlumi.

Omniprezent pare sã fie du-hul. Fiecare apariþie a sa lasã înscenã nu doar ºiruri de replici, cisemne bine montate în elemen-tele fundamentale: apã ºi foc.Înainte de faimosul monologhamletian, duhul monteazã pescenã un candelabru cu lumânãriaprinse, dar în loc de previzibile-le cristale preþioase, atârnã bu-cãþi de gheaþã. Îmbrãcat în cã-maºa albã a morþii, Hamlet încear-cã sã intre în cercul pe care îl for-meazã candelabrul, urmându-iastfel destinul. Linia destinuluiacceptatã, firescul capãtã alþisemnificanþi: sub focul ce topeº-te gheaþa, tânãrul prinþ începe sã-ºi rosteascã vorbele în timp ce-ºi sfâºie cãmaºa. Fiecare por urlãdisperarea ce-i macinã existenþa.Apa se strecoarã peste tot, darnu mai anunþã viaþa, ci izbândamorþii asupra vieþii. În apã îºi gã-sesc sfârºitul curiozitatea, trãda-rea, nebunia ºi disperarea.

O piesã grea, apãsãtoare cereflectã întunericul iadului (saual lumii?) ºi trimite fiecare sufletîntr-un abis, iatã, de imaginat.

Claudia Rãciulã

Mariusz Zaniewski este nãs-cut pe 19 octombrie 1977, în ora-ºul polonez Szczecin. A studiatmuzica în copilãrie ºi, mai târziu,s-a specializat pe teatru la Insti-tutul Naþional de Dramã ºi Acto-rie, din Cracovia.

Activitatea teatralã: „The Sha-pe Of Things” de Neil LaBute –regia Grzegrz Wisniwski, TeatrulPowszechnz, Varºovia; „Romeoºi Julieta” de W. Shakespeare –regia Adam Sroka, Teatrul Pow-szechnz, Radom; „Slub” de W.Gambrowicz – regia JacekBunsch, Teatrul Zaglebia, Sosno-wiec; „Hamlet” de W. Shakespea-re – regia Bartolomiej Wyszamis-ki, Teatrul Zaglebia, Sosnowiec;„Priest Mark” de J. Slowaski –regia Michal Zadara, TeatrulVechi, Cracovia; „The Wedding”de S. Wyspianski – regia MichalZadara, Teatrul Stu, Cracovia;„Terrordrom Breslaw” de TimStaffel – regia Wiktor Rubin, Te-atrul Polski, Wroclaw; „Hamlet”de W. Shakespeare – regia Mo-nika Pecikiewicz, Tetrul Polski,Wroclaw.

A avut câteva roluri ºi în filmeprecum: 2007 „The Tower” –Agnieszka Trzos (2007); „BetterMan” – Bartek Potoczny (2006);„Karol - The Man Who BecameA Pope” – Giacomo Battiato(2005). Din 2008 joacã în searia-lul polonez „Brzydula”.

Claudia Rãciulã: Înþeleg cãeºti pentru prima datã în Româ-nia ºi nu faci parte din echipaMonikãi Pecikievicz. Cum a fostcolaborarea ta cu Tetrul Polkidin Wroclaw, ºi cum te-ai simþitîn România?

Mariusz Zaniewski: M-amsimþit bine aici, bãutura este foarteieftinã (râde)… Mã bucur sã cu-nosc oameni interesanþi. Esteavantajul pe care îl avem noi, ac-torii. Cãlãtorim dintr-un loc în al-tul ºi, deºi poate fi obositor, esteºi frumos în acelaºi timp. Am avuto colaborare plãcutã cu Monika

„nu mai trebuiesã existe bariere”

Pecikiewicz ºi cu echipa ei, cu oparte dintre actori mã cunosc deceva timp, deci nu m-am simþit unstrãin între ei. Ceea ce a fost pu-þin ciudat pentru mine, la înce-put, a fost faptul cã l-am inter-pretat pe Claudius. Într-o altã dis-tribuþie l-am jucat pe Hamlet, însãpânã la urmã a fost interesant sãinterpretez ºi un rol negativ.

C.R.: Noi am vãzut piesa dinsalã ºi avem o oarecare perspec-tivã asupra jocului, scenografieiºi regiei. Ce-mi poþi spune dinculise?

M.Z.: Nu îþi pot spune foartemulte din culise, doar cã am mun-cit foarte mult ºi asta cred cã sevede, dar pe lângã toate acesteane-am ºi distrat foarte mult. Sea-ra trecutã, dupã ce am ajuns aici,am ieºit la o micã petrecere ºi dis-tracþia noastrã s-a încheiat cândunul dintre colegii noºtri a cãzutde la balconul camerei de hotel.Din fericire nu a cãzut de la o dis-tanþã foarte mare ºi în cãdere s-alovit de o prelatã, aºa cã în finalnu s-a ales decât cu douã degetede la picior rupte. Cred cã s-aputut observa cã pe scenã aschiopãtat puþin.

Deºi este o viziunepoate dusã în

extreme, mesajul estedestul de puternicC.R.: Perspectiva Monikãi

Pecikiewicz este una foarte mo-dernã ºi, se poate spune, una fe-ministã. Cum priveºti ca bãrbat,dar în acelaºi timp ºi actor, aces-tã satirã feministã?

M.Z.: Numai o femeie putea sãtransforme piesa în acest fel(râde)… Dar, pe lângã asta, credcã este o viziune interesantã. Euîmi joc rolul ºi pot spune cã amfãcut ºi fac asta cu plãcere. Nu artrebui sã mai existe bariere în ex-primare, indiferent cã vorbim de-spre o perspectivã feministã saunu. Totuºi violenþa îndreptatãcãtre femei este o problemã des-tul de gravã ºi cred cã piesa scoa-te cumva acest lucru în faþã. Astase întâmplã din timpuri strãvechi,cu atât mai mult în perioada încare trãia Shakespeare. Deºi esteo viziune poate dusã în extreme,mesajul este destul de puternicºi nu mã deranjeazã, pe mine cabãrbat, absolut deloc, pentru cã

asta, alteori trebuie sã te târãºtiprin vopsea. Avem, totuºi, norocpentru cã se îndepãrteazã repe-de la spãlat. Pe lângã toate aces-tea, pot spune cã este o meseriefoarte frumoasã ºi îþi aduce foar-te multe satisfacþii în viaþã. Num-aº vedea fãcând altceva.

C.R.: La tine în þarã ºtiu cãjoci într-un serial TV, „Brzydu-la”. Ce preferi, teatrul sau cine-matografia?

M.Z.: Cred cã iubesc mai multteatrul. Mã simt mai aproape depublic ºi existã o libertate maimare de exprimare. În acelaºi timp,o greºealã pe scena teatrului nupoate fi tãiatã aºa cum se întam-plã în cinematografie. Este nevo-ie de multã concentrare ºi de origurozitate mai mare. Într-un pla-tou lucrurile stau altfel. Nu potspune cã este mai uºor, pentrucã uneori petrecem ore pentru afilma o scenã, în timp ce o piesã,pe lângã repetiþiile de dinainte,dureazã, douã, trei ore. Existãavantaje ºi dezavantaje în ambe-le situaþii. O altã diferenþã este ºifelul în care se plãteºte – deºi îna-inte de toate practic aceastã me-serie din plãcere ºi cu pasiune,uneori ºi banii pot influenþa ocarierã. Însã, repet, dragosteamea rãmâne teatrul, atât cât voirespira.

nu mã regasesc în acel tipar debãrbat violent.

C.R.: În interpretarea roluluitãu a fost un moment în care aidat jos toate hainele pentru aface o baie. Cum te simþi atuncicând trebuie sã joci dezbrãcat?

M.Z.: Mi-a fost puþin cam frigîn acel moment, a luat ceva pânãºi-a reglat corpul temperatura.Sunt obiºnuit cu asta, nu îmi afec-teazã jocul cu nimic. Dupã cumspuneam mai devreme, nu maitrebuie sã existe bariere. Pe sce-nã este personajul dezbrãcat ºiexistã un motiv pentru asta. Nutrebuie privit ca un actor dezbrã-cat, ci trebuie luat ca un simbolîntr-un act. Este o meserie „mur-darã’’ ºi uneori trebuie sã faci ºi

– interviu cu Mariusz Zaniewski –

Foto: Florin Chirea


ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

Revista „Mozaicul”vã recomandã

Îngeri provizorii.Eseuri criticedeConstantin M. Popa240 de pagini ... de lei

www.aius.ro

Pe 28 aprilie, regizorul Ri-chard Schechner, ofigurã foarte cunoscutã

în lumea teatrului, aduce în Ro-mânia ºi la Festivalul Shakespea-re din Craiova o producþie expe-rimentalã, ,,Hamlet – Aceasta-i în-trebarea”. În teatrul experimental,dupã cum bine ºtiþi, între actor ºipublic este o diferenþã practicã,nu una fundamentalã. Interacþi-unea celor douã pãrþi face în aºafel încât spectatorul devine cum-va parte din piesã, nu rãmâne unsimplu privitor dinafarã. Peaceastã idee s-a bazat Schechner,atunci când a pus la punct acestspectacol. Iniþial s-a jucat în Shan-ghai, unde acesta a deschis în2005, în cadrul Academiei de Te-atru din Shanghai, Centrul pen-tru Studii de Actorie RichardSchechner, iar experimentul cu-rent este unul dintre proiectelerealizate în cadrul acestui centru.

Piesa a fost jucatã, din pãca-te, cu un public de aproximativdouã sute de persoane. Acestlucru s-a întâmplat pentru cã Te-atrul Naþional nu a putut oferi unspaþiu mai mare pentru montareascenei. Atât actorii cât ºi specta-torii au fost înghesuiþi pe scenadin Sala „Amza Pellea”. De jurîmprejur atârnau niºte draperiialbe ce þineu locul unor pereþi.Restul decorului este destul desimplu, însã nu lipseºte auriul ºiroºul, atât de reprezentative pen-tru chinezi. Pe de altã parte, hai-nele actorilor sunt moderne, cuexcepþia costumului pe care îlpoartã Claudius ºi a costumelortradiþionale de operã îmbrãcatede actorii piesei din piesã. Nimeninu pãrãseºte scena pe toatã du-

Hamlet vine din Shanghai?

rata actelor. Fiecare îºi spune re-plica ºi dupã ce terminã, se aºazãpe un scaun ºi îi priveºte pe cei-lalþi. Patru cameramani, îmbrãcaþiîn jachete roºii urmãresc fiecarereplicã ºi miºcare, iar pe una din-tre draperii se proiecteazã imagi-nile pe care aceºtia le filmeazã.Privitã în ansamblu, piesa aducecu un reality show ieftin.

De la reality show ladramã horror

Jocul actorilor este rigid, for-þat, lipsit de viaþã. Nu au reuºitsã transmitã emoþie. Se aleargã

Claudia Rãciulã: ªtiu cã lu-craþi cu Richard Schechner deceva timp. Anul acesta Hamleteste regizat de Richard Schec-hner ºi Benjamin Mosse, spredeosebire de anul 2007 sau2009, când aþi avut o simplã co-laborare ca regizor. Care aþiadus nou? Unde putem sã vedemmunca lui Benjamin?

Benjamin Mosse: Este greu despus asta. Pentru mine RichardSchechner este un model de ur-mat. Iubesc munca lui ºi muncaalãturi de el. Am învãþat multe decând lucrãm împreunã. Tocmai deaceea îmi este greu sã rãspund laaceastã întrebare. La un momentdat nu se mai ºtie exact de undevin ideile, important este cã sun-tem împreunã, acolo.

C.R.: Am înþeles cã au existatniºte probleme, e drept cã nu le-gate de regie, ci de tehnicã. Esteadevãrat?

B.M.: Da, din pãcate au existatdificultãþi. Este pentru prima datãcând scena este montatã cu douãore înainte de spectacol, deci nus-a putut face o repetiþie. Aceas-tã piesã, când se joacã în Shan-ghai, scaunele spectatorilor suntaºezate într-un cerc perfect, ceeace nu am reuºit sã facem aici, pen-tru cã dimensiunile scenei nu ne-

„am vãzut multe figuriridate ºi încruntate într-o

dezaprobare totalã”– Interviu cu Benjamin Mosse –

au permis. Acest detaliu era des-tul de important pentru noi. Cer-cul poate reprezenta un spaþiu li-mitat, atâta timp cât te afli în inte-riorul lui. Ideea era ca publicul sãreprezinte limita cercului, dar oda-tã ce interacþioneazã cu persona-jele automat ºi ei fac parte din pie-sã, deci nu mai existã limite.

C.R.: Cum vi s-a pãrut publi-cul?

B.M.: Sincer, îmi pare rãu sãspun asta, dar am fost uºor deza-magit de public. În primul rândnu înþeleg de ce nu am vãzut maimult tineret ºi, în al doilea rând,nu înþeleg de ce nu am reuºit sãstabilim un dialog cu oamenii. Aufost momente în care se cerea caei sã aplaude, sã ia parte la act,dar nu au fãcut-o. Am vãzut mul-te figuri ridate ºi încruntate într-o dezaprobare totalã. Singurulmoment în care am simþit publi-cul mai aproape a fost în pauzade dans, când am reuºit sã-i maidezlipim de pe scaune. Dupã acelmoment s-a mai destins puþin at-mosfera. Dar în mare, pânã la fi-nal a fost OK.

C.R.: Actorii sunt tineri, câþi-va dintre ei sunt chiar studenþi.Ce puteþi spune despre perfor-manþa lor din aceastã searã?

B.M.: S-au descurcat foartebine, aº putea spune, mai au cevade lucru, dar sunt minunaþi. Jo-cul se va perfecþiona, însã emo-þiile pot sta uneori în calea unuiact mai bun, aºa cum spuneai ºitu mai devreme, sunt tineri, maiau de învãþat. Dar pânã la urmã ºinoi mai avem de învãþat, impor-tant este cã am reuºit sã transmi-tem ceva sau cel puþin aºa vremsã credem.

dintr-o parte în cealaltã a scenei,iar pentru a convinge publicul seajunge pânã în pragul isteriei.Ofelia rupe hainele de pe ea, bagãîn gurã bucãþi din cãmaºa pe careo poartã, le mestecã, dupã care leîmparte oamenilor din public –presupusele flori de-nu-mã-uita.Singurul moment care reuºeºtesã miºte ceva în fiecare este felulîn care este adusã pe scenã pie-sa din piesã. Trei copii, actori aiOperei din Beijing, îmbrãcaþi încostume tradiþionale, îi aduc re-gelui în faþã crima pe care a sã-vârºit-o. Mai poate fi amintit un

moment care rupe piesa altfel fãrãsens. Dintr-o datã, se aude omelodie ritmatã ºi actorii încep sãinvite la dans oameni din public.Se scuturã bine toatã lumea, ºidupã douã minute totul revine lanormal. Finalul este conceput caun film de groazã de duzinã. Înmormântul improvizat, dupã cemoare ºi cel din urmã personaj,în locul unei tãceri, se ridicã spi-ritele morþilor, sub o luminã carenu îi avantajeazã deloc ºi toþi scotun râs diabolic din toatã rãsufla-rea lor, un moment, aº putea spu-ne, nu foarte inspirat. Pânã la fi-nal, Schechner nu a reuºit sã con-vingã publicul nostru sã partici-pe la piesã, poate pentru cã nuau simþit cã trebuie sã facã astasau poate pentru cã nu înþelegteatrul mainstream. Indiferent demotivaþia apatiei spectactorilor,piesa rãmâne un experiment, deo-camdatã, eºuat la Craiova.

Claudia Rãciulã

Foto: Florin Chirea


ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

Vã propun o întoarcereîn timp – în urmã cu 36de ani, dincoace de

Cortina de Fier, în România co-munistã, din iarna anului 1974. Unexerciþiu de memorie – nu întrutotul simplu ºi pentru cei de vâr-sta mea, un exerciþiu anevoiospentru cei tineri.

12 ianuarie 1974.Teatrul „Nottara” din Centrul

Bucureºtiului, condus de unuldintre cei mai proeminenþi drama-turgi ai perioadei, Horia Lovines-cu. Premiera „Hamlet” semnatãde Dinu Cernescu, copil teribil (ºila 40 de ani) al regiei noastre, carebeneficiase deja de o recunoaº-tere internaþionalã, protagonistfiind un uriaº actor carismatic,ªtefan Iordache.

„Hamlet” l-a obsedat, desigur,pe Cernescu cu mult înainte. Faptvãdit ºi de o corespondenþã cuRoland Barthes, din 1972, înpreajma aºteptatei prezenþe aacestuia la Congresul de Esteti-cã de la Bucureºti. Semioticianulfrancez aprecia eseul lui Cernes-cu ce fixa viitoarea viziune tea-tralã, drept „adevãrat, foarte in-teligent ºi viu, seducãtor”.

Se arãta preocupat de propu-nerile tratãrii lui Hamlet ca un mit,ºi de iluminarea lui prin dez-eroi-zarea personajului ºi dezarticu-larea textului. Aprecia propune-rea coagulãrii unui „þesut social”,care sã nu fie totuºi politic. ªi re-þinea accentuarea raporturilorstructurale dintre personaje ºidintre momentele piesei. Cãci,insistã el „pentru actualizãri nuexistã un mijloc mai bun ca acelaal structurii”. În plus, esteticia-nul francez intuia marile virtuali-tãþi ale sensibilitãþii ºi imagina-þiei creatorului nostru!

Dar sã revenim la spectacol.Critica saluta prompt ºi cu en-

tuziasm „un Hamlet, în sfârºit,dupã 15 ani” (absenþã de care nuera însã responsabilã cenzura!).Se vorbeºte despre „þinuta incon-testabilã, greutatea, desfãºurareaautenticã” despre „focul sumbru,original ºi captivant al montãrii”,despre caracterul inovator, epu-rat.

Adevãratul eveniment era al-tul. „Hamlet” a lui Cernescu era oculme de teatru aº zice politicdacã n-aº fi conºtientã cã insis-tenþa pe problematica individu-lui uman depãºea limitele practi-ce ale acestui concept.

Era pentru prima oarã în tea-trul românesc când lectura, pânãatunci tradiþional romanticã ºipsihologizatã – a capodopereishakespeariene, era facutã cuatâta directeþe ºi evidenþã – dincu totul alt unghi: cel al tragis-mului omului comun, condiþionatde un destin numit Istorie, prinsºi distrus de Marele Mecanismal Puterii.

O perspectivã impusã, desi-gur, de realitãþile dureroase aleistoriei ultimei jumãtãþi de veacgrevate de fascism, holocaust, deexperienþa rãvãºitoare a rãzboiu-lui, de ºocul atomic, de restruc-turãrile bãtrânului continent ºisub presiunea raporturilor politi-ce postbelice.

„I was Hamlet Behind me ruinsof Europe!” va exclama eroul în„Hamletmachine” piesa lui Hei-ner Mûller scrisã în 1979.

O perspectivã care vorbea maiales despre ceea ce HannahArendt numea „banalitatea rãu-

un spectacol politic ºi un mister teatral„Hamlet” de la „Nottara”

în regia lui Dinu Cernescu,cu ªtefan Iordache în rolul titular

lui” ºi modul în care acesta afec-teazã victimizatori ºi victimizaþi,transformând în culpabili ºi pe ceidin urmã.

O perspectivã tributarã presti-giului unei cãrþi ca „Shakespearecontemporanul nostru”2. Dar maiales punctul de vedere al unuivoltairian post-stalinist care sedespãrþise de comunismul polo-nez ºi în legãturã cu interpreta-rea cãruia Adam Michnik insistadeloc întâmplãtor, despre „Ham-let” dupã al XX-lea Congres3”.

Mai presus de orice, specta-colul de la „Nottara” atât de bo-gat în subtexte, era o oglindãpusã în faþa lumii în care trãiaucreatorii ºi cei care îi urmãreau„aici ºi acum”. Cu toþi erau con-ºtienþi cã realitãþile istoriei recenteerau ocultate ºi pervertite; cãasistaserã la rãsturnãri de ierar-hii ale statului ce ascundeau pro-cese ticluite ºi crime nemãrturisi-te; cã deþinãtorii adevãrurilor caºi martorii incomozi fuseserã re-duºi la tãcere; cã „bãieþii cu ochialbaºtri” erau omniprezenþi; cãputeau identifica în criza perso-nalitãþii umane ipostaziatã de pro-tagonist ºi ceva din viaþa lor.

Spectacolul era resimþit ca unact salutar de libertate a gândi-rii ºi chiar unul de contestaþie;un act vital într-un climat în carerespiraþia prin culturã ºi provoca-rea prin artã (chiar mizându-se pedublul limbaj, pe alegorie ºi meta-forã) pãreau singurele alternativeale supravieþuirii spirituale.

Scenografia lui HelmuthStûrmer, de facturã expresionis-tã, bogatã în soluþii simbolice, cuun catafalc – tron ce domina pla-toul ºi cu o expresivã dramatur-gie a luptei luminii cu întunericul– transpunea explicit sugestiilecu referent ideatic contemporan,viziunea neobiºnuitã actualizan-tã, politico - moralã a spectaco-lului.

Când publicul intra în salã,Sala Micã, de 100 de locuri, a Te-atrului „Nottara” pãtrundea într-un spaþiu înnecat în negru. Eraprimul pas cãtre o întâlnire princapodopera shakespearianã „cuo materie vie ºi cu noi înºine”,cum ar spune Peter Brook1.

Îngustele zone laterale de pecare fuseserã suprimate cele câ-teva scaune formau acum douãculoare ale Palatului Elsinore,ambele strãjuite la capãt de uºimetalice grele, care scoteau unsunet sinistru. Spaþiul Danemar-cei în care „ceva era putred” ºi încare „spânzurãtoarea era o con-strucþie mai trainicã decât biseri-ca”; un spaþiu de „Ev Mediu con-temporan”, cunoscut dacã nuchiar familiar.

Spectatori erau apoi prinºi/abrupt în miezul evenimentelorspectacolului. Se identificau re-pede –aspecte ale propriei lumi,în fond – cu terifianta atmosferãde suspiciune (în care toatã lu-mea era supravegheatã ºi supra-veghea), cu vigilenþa ce-ºi aliadelaþiunea. Realizau treptat cã seaflã nu doar „în decor” (înconju-raþi de dispozitivele acestuia), cicã au intrat ei înºiºi în „cursa”întinsã puterii dar (în alt fel), ºilor înºile, de data acesta de cãtre

regizor, prin lectura propusã deel capodoperei. Martori, ei deve-niserã ºi mãrturisitori, tãcuþi daractivi, prin legãturile pe care lefãceau între artã ºi propria expe-rienþã, prin semnele de trezie aleconºtiinþei: printr-un tip specialde catharsis.

Nelipsitã de mister, aºadarfoarte diferit de lecþia lui Piscatorsau Brecht – montarea începeacu o brutalã demascare a realitã-þilor dincolo de aparenþe prin re-suscitãri din interior prin redis-tribuiri de roluri. Alãturi depanouri negre, erau flancate douãoglinzi enorme care ne permiteaunouã, celor de pe gradene, sã vi-zualizãm manevrele personajelorîn (din) culise. O soluþie decisivãpentru momentul cheie cu Spec-trul- Fantoma-Duhul Tatãlui.

O secvenþã cititã ca o însce-nare întru ispitirea credululuiHamlet; o „pãpuºerie” pusã lacale de un Horaþio aspirant laputere, cu sprijinul lui Bernardoºi a vocii lui Marcello.

Aºa ajungea Hamlet sã vadã„cu ochii minþii”, iluzoriu, spiritulTatãlui ºi sã îi audã destãinuirea.

Urmãream apoi un dans dra-matic ºi grotesc al ipocriziei ºi alminciunii, al trãdãrii ºi al sperju-rului: priviri pieziºe, zâmbete cal-pe ºi fãrã sens, sentimente ºi prin-cipii afiºate fãþarnic, ºoapte inte-ligibile; excese de limbuþie ºi mu-þenii încãpãþânate, la fel de sus-pecte.

În spiritul viziunii lui Jan Kottera dezvãluit modul de funcþio-nare al Marelui Mecanism. Poli-tica îºi punea pecetea pe fiecaregest, act, simþãmânt ºi nu existascãpare.

Balanþa mesajului înclina însãcãtre drama protagonistului ºi sedorea „un semnal de alarmã înfaþa primejdiei distrugerii ome-nescului, îndemnând la rezisten-þã în faþa poluãrii morale ºi a de-personalizãrii”.

Aºa cum precizeazã Dinu Cer-nescu în cartea sa „Regizor”, dincare voi cita, în continuare „Ham-let” de la „Nottara” aduce în prinplan un om obiºnuit, la scara 1/1,banal, a cãrei inocenþã moralã îiconferea o diferenþã pentru cei-lalþi de neacceptat, de netolerat.

„Un om comun, cel mai banalportret al celui mai banal dintrenoi”.

„Hamlet – aºa cum îl vãd eu –scrie Cernescu se adreseazã ce-lor care trec grãbiþi sau plimbân-du-se pe strãzi, prin parcuri, saucare aºteaptã în antecamera pu-terii (ca sã folosesc un termen alui Roland Barthes)”.

Sindromul jocului dublu, almamei, unchiului, prietenilor seva rãsfrânge ºi în comportamen-tul Ofeliei – când cu valoare de-fensivã când ca formã de rostirea adevãrului. ªi Ofelia va simulanebunia pentru a spune ce ºtie.Motiv pentru care va fi ucisã, cucalm rece, de cãtre Reginã.

Sã mai evocãm din spectaco-lul comentat, scena actorilor, „cur-sa de ºoareci”, ca reconstituire acrimei ºi conspirare a fãptaºului– de cãtre Hamlet. Actorii, în vi-ziunea lui Cernescu luau rolulSpectrului – Duhului, comuni-

când, ei, adevãrul tãinuit.„Demersul lor era unul oracu-

lar, luminând însã trecutul. ºi, deaceea, prima lor apariþie era dintr-o zonã subpãmânteanã: o irum-pere, ieºirea intr-un timp prezenta unui timp revolut . Iar momen-tul lor de teatru semãna cu ade-vãrat cu invocarea de spirite –ceea ce înspãimânta pe vinovaþiºi transforma viaþa lui Claudiusîn coºmar”

În replicã scena duelului era,ºtim, „regizatã” de Claudius. Nu-mai cã în spectacolul nostruHamlet intra „în joc” cu bunãºtiinþã. Un mod de sfida mersultriumfãtor al puterii, hazardul orichiar voinþa divinã. Era rãspun-sul lui la tragedia situaþiilor im-puse.

Spectacolul se încheia cu in-staurarea pe tron a lui Fortinbras,personaj care intra în scenã râ-zând grosolan, îl ucidea pe fos-tul sãu complice, Horaþio, þineaun discurs în dodii, mai mult înbãtaie de joc despre moartea luiHamlet. ºi care spunea, aºezân-du-se pe tron – imperativ ceanunþa mari ameninþãrii: „Iaracum restul e tã - ce - re”. Finalulaccentua o viziune ciclicã a isto-riei ºi a crizei morale – piesa pu-tând începe din nou.

Montarea de la „Nottara” aajuns ca prin minune, sã fie aplau-datã la Koln ºi Paris, Lisabona ºiAtena. ªi urmatã de cronici elo-gioase cu titluri precum: „Scenecu Berria”, „Hamler contra Krem-lin”.

Repet ºi insist însã, oricât deºocantã ºi terifiantã ar fi fost dez-vãluirea Marelui Mecanism, prinscenariul lui Cernescu, (conce-put ca o interpretare actualizantãa situaþiilor ºi relaþiilor persona-jelor) – centrul de greutate almontãrii rãmânea omul Hamletconstrâns la o experienþã a ale-gerii ºi a libertãþii ºi prin Hamlet alui ªtefan Iordache – memoriamea a pãstrat un eveniment ar-tistic, sensibil diferit de ceea ceam relatat pânã acum.

Un spectacol care nu pãrea oversiune reducþionistã ºi simpli-ficatoarea (pe temeiul cliºeelorpolitice) a „operei deschise ” ºi a„operei infinite” care e „Hamlet”.Povestea, precum ºi descifrareasemnificaþiilor ei, solicita mereumai multe nivele ale înþelegerii ºiinterpretãrii noastre. Atingea re-zonant toate marile teme „consa-crate”

Deºi, spectacol de regie cureferent contemporan, îndrãzneþprin propuneri, captivant prinimagini, „Hamlet” – de la „Notta-ra”, consolida o strãlucitã tradi-þie a mizei pe geniul actorului in-terpret.

ªi acum e momentul sã mã re-fer la Actorul pentru care DinuCernescu a pus „Hamlet”: ªtefanIordache. Uluise prin registrulgrotesc ºi funambulesc într-unGhelderode – „Viziuni flamande”,ca ºi prin efigia unui tânãr furios,(„Tigrul” de Shigall) spectacolanterior al lui Dinu Cernescu.

Avea vârsta fati-dicã de 33 de ani. Eraînalt, subþire, cu pri-virea pãtrunzãtoare,

cu trãsãturi ascuþite. Nervos, tã-ios, vibrând ca o lamã de oþel,avea o carismã fascinantã. Unprinþ al scenei ce pãrea predesti-nat pentru rolul nefericitului Prinþal Danemarcei.

ªtefan Iordache a depãºit cumult – de comun acord cu regi-zorul – o viziune unilateralizantãsau limitativã. A conferit intensãsuferinþã, împinsã pânã la angoa-sã, „diferenþei” sale, singurãtãþii,izolãrii, contactului sãu cu lumearealã, dezgustului ºi ororii, resim-þite în faþa unei existenþe alienateîn patimi perverse, minciunã ºicrimã.

A parcurs ca pe o Golgotã,cãutarea adevãrului subminatãde un lung lanþ de îndoieli.

A adus în scenã vitalitate, bra-vura tinereascã în provocãri ºiardenþã în reacþii. ªi-a aureolatmiºcãrile ºi mutãrile de reflexivi-tatea unei conºtiinþe treze ce sesustrage melancoliei prin ironieºi sarcasm.

A impresionat prin autentici-tate, prin trãirea cu densitate aclipei, prin senzaþia de spontanei-tate ºi imprevizibil. A încarnat,totodatã, un histrionism specta-culos – în momentele (salvatoa-re) de jonglare cu mãºtile nebu-niei ºi absurdului. A rãmas o fiin-þã ambiguuã, enigmaticã – maiales în momentele de reprimare aemoþiei – cu Ofelia ºi Regina.

Fascinant era la el si duelulsãu cu textul shakespearian, în-tre reverberarea lui dureroasa,pânã la nerv ºi os, ºi abordarealui distanþatã. Cãci Iordache stã-pânea magistral, dincolo de ex-presivitatea miºcãrii ºi a gestului,„îmbrãþiºarea”, cu maxima ener-gie ºi subtilitate a „cuvântului camaterie” (G. Bachelard). Aºa cumstãpânea tensiunea dialogului,scrâºnetul registrelor discordantºi ºfichiuirea replicii ironice orisarcastice, arta rostirii moderne,inteligente ºi pãtrunzãtoare amonologului, pãstrând fluiditateaºi muzicalitatea idealã.

Prin al sãu „Hamlet” – Iorda-che a consacrat mai aproape denoi, cei de azi, o altã formã a tra-gismului cotidian. A reuºit sãtransforme un Hamlet – „om ba-nal”, într-un mit cultural modern,definitoriu pentru sfârºitul vea-cului XX. A convertit spectaco-lul politic – în mister uman ºi tot-odatã în mister teatral tulburãtor.(ªi invers!). A dat scenelor cuactorii forþa unei interogaþii asu-pra rolului ºi destinului teatrului.

A fãcut din „Hamlet” o fiinþãcu o forþã a prezenþei ºi totodatã,o metaforã a condiþiei umane decare nu e în stare decât un actorde geniu.

Natalia Stancu

„Hamlet” de la „Nottara”în regia lui Dinu Cernescu,

cu ªtefan Iordache în rolul titular


ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

Luni, 26 aprilie 2010, CasaUniversitarilor din Cra-iova a gãzuit prima par-

te a seminarului „Hamlet-în tra-ducere ºi spectacol” realizat încolaborare cu Asociaþia Interna-þionalã pentru Cercetarea luiShakespeare. La seminar au par-ticipat invitaþi din Marea Brita-nie, Japonia, Suedia, Ungaria ºiRomania.

Anul acesta ne-au onorat cuprezenþa cei mai mari shakespea-rologi ai lumii: Stanley Wells (Pre-ºedinte al Shakespeare Birthpla-ce Troust din Strandford-upon-Avon, editor al ediþiilor Shake-speare Oxford ºi Penguin, Doc-tor Honorius Causa al Universi-tatii din Craiova ºi Paul Edmon-son – Director al ShakespeareBirtplace Troust din Stratford-upon-Avon.

„Lumea e un teatru,noi suntem actorii”Emil Boroghinã, prezent la

eveniment, a adus argumente înceea ce priveºte alegerea temeifestivalului din anul acesta: „Dece Constelaþia Hamlet în aceas-tã ediþie?, pentru cã Hamlet estecel mai important text al literaturii

Hamlet în traducereºi spectacol

dramatice universale, pentru cã,alãturi de Biblie, este ceea ce aprodus mai frumos, mai profundºi mai rãscolitor mintea omeneas-cã, ºi pentru cã, dupã credinþamea, nici o altã piesã nu oferãaceastã oportunitate. Ideea de adedica o întreagã ediþie a Festi-valului Shakespeare acestei ca-podopere mã obsedeazã ºi mãtulburã de foarte multã vreme,încã de la ediþia din anul 1997. Casã fiu foarte sincer nu speram cão vom putea realiza vreodatã. Amcrezut cã e va rãmâne un gând,un vis frumos, dar irealizabil”.

Punctele de reper ale semina-rului au fost interpretãrile ºi opi-niile invitaþilor: Ros King (MareaBritanie) – „Subiectul opereishakespeareane. Hamlet ºi diver-sitatea interpretãrilor”, MonicaMatei-Chesnoiu (România) –„Hamlet sau despre moarte, re-gizor Vlad Mugur (2001), EmiHamana (Japonia) – „TeatrulHamlet din perspectivã globalã.Spre un cadru global al produc-tiilor shakespeareiene din întrea-ga lume”, Mika Eglinton (MareaBritanie) – „Esteticile politice înSatoshi Miyagi’s Hamlet”.

Alin Cîndea

În urmã cu 30 de ani, prin1978, am cunoscut un re-gizor la Festivalul „Mee-

tings” din Varºovia, care mi-aspus cã am ratat cel mai impor-tant „Hamlet” din „timpurile noas-tre”, deºi, bineînþeles, acel timpnu era acelaºi timp cu al nostrude azi. Atunci eram în pragul Mi-leniului. Era vremea RãzboiuluiRece, era vremea care pregãteaSolidaritatea. El ºtia cât de bunera spectacolul, pentru cã el în-suºi îl regizase. Dar montarea s-a dovedit o experienþã tulburã-toare, ºi nu una pe care sã do-reascã s-o repete.

Atunci, marile teatre de statdin Polonia îºi permiteau sã re-pete mult. Dupã ce au repetataproape nouã luni ºi au ajuns,dupã cum credeau, la ultimeleretuºuri, a apãrut o micã proble-mã. Aveau nevoie de o fanfarãpentru sosirea lui Fortinbras, dar,cumva, nu gãseau ce le trebuia.Tot ce ascultau era fie prea sum-bru, fie prea rãzboinic, fie preasentimental sau pur ºi simplu eranepotrivit din cele mai diversemotive. Compozitorul tot propu-nea variante, iar regizorul nostrule respingea pe rând. S-a adunatechipa, cu tot cu muzicieni, careau mormãit, au cântat, au impro-vizat, au inventat alternative;pânã când, brusc, regizorul a în-þeles ce trebuia sã înþeleagã demult.

Problema nu venea dinsprefanfarã, ci din ezitarea de inter-pretare pe care el o avea referitorla scena respectivã. Ce voia sãspunã textul? Care era adevãra-ta semnificaþie pe care o aduceacu sine Fortinbras? CucerireaDanemarcei? Restaurarea legii ºiordinii ºi împãcarea regatului –sau era un invadator? În acestmoment, cunoºtinþele sale de-spre istoria Poloniei, a acesteinaþiuni numitã ironic „baricadabatantã”, i-au revenit în memo-rie.

În trecut, Polonia era cunos-cutã drept zidul creºtinãtãþii, pen-tru cã a þinut piept barbarilor dinest. În secolul al XX-lea, nu seºtie din ce direcþie, est sau vest,au venit hoardele de pãgâni. Ba-ricada, o mare cetate de piatrã, atrebuit sã se miºte exact ca o uºãrotativã! A fost o glumã sinistrã,dar în Hamlet, nu era altcevadecât o tragedie, adevãrata tra-gedie a piesei ºi niciun regizorpolonez nu putea accepta ideeacã ocuparea Danemarcei nu eraºi ocuparea Poloniei. Armata so-vieticã putea vedea diferit lucru-rile, pentru cã se lãuda cã elibe-rase Polonia de naziºti ºi cã a in-staurat liniºtea ºi ordinea. Regi-zorul nu voia ca Hamlet-ul sãusã lase o astfel de impresie, ciexact inversul. Aceasta l-a dusîntr-un conflict direct cu minis-trul polonez al culturii, care erasupus Moscovei, cum a ºi de-monstrat prin clãdirea de unenorm kitsch a Ministerului Cul-turii din Varºovia, cunoscutãdrept „Tortul de nuntã”, „mic ºidulce”. În realitate, era uriaº.

Imediat ce ºi-a dat seama cãinvazia era adevãratul dezastru,cã era momentul în care putrezi-ciunea ieºea la suprafaþã, a tre-buit sã re-gândeascã întreagamontare. Prinþul Hamlet a fost

JOHN ELSOM

Hamlet-ul mileniuluigândit iniþial într-o manierã ger-manã, ca un spirit sensibil carenu s-a putut împotrivi crimei, careapoi a devenit bãiatul-bãrbat ob-sedat de imaginea mamei, iar re-verberaþiile oedipiene i-au domi-nat simþul politic. Unchiul sãu,care i-a sfidat pe norvegieni, eraacum un lider patriotic, în ciudauciderii bãtrânului Hamlet. Aces-ta, din cauzã cã-i permisese de labun început lui Fortinbras sã pã-trundã în Danemarca, era slab ºiimprudent. Îl alesese Gertrude pebãrbatul mai bun? ªi tot aºa.Dupã nouã luni, întreaga produc-þie se prãbuºise ºi au luat-o de laînceput, pânã când au ajuns laHamlet „al timpurilor noastre”, un„Hamlet” în care Danemarca eraPolonia, iar Elsinore pãrea Mal-burgh.

Sunt multe drumuri care ducla Hamlet. Hamlet este ca o marecatedralã, cãreia îi putem vedeaaripile ºi transeptele din multeunghiuri, în funcþie de uºa pecare am ales sã intrãm. Regizorulnostru a început cu tragedia prin-þului Hamlet, dar ºi-a dat seama,în manierã brechtianã, cã trage-dia Danemarcei era mult mai rele-vantã pentru lumea în care el trã-ia. Valoarea unicã a acestui festi-val este cã Emil a adus laolaltãdiferite viziuni asupra lui Hamlet,nu doar interpretãri, ci diferitemoduri de a pãtrunde în aceastãpiesã-catedralã – ºi mai sunt atâ-tea!

Jan Kott a accentuat semnifi-caþia Universitãþii Wittemburg caumanistã, ca matricea academi-cã a lui Dr. Faustus ca ºi a luiHamlet ºi Horatio. El l-a interpre-tat pe Hamlet ca piesã pivot în-tre era întunecatã a stafiilor ºisupertisþiilor medievale ºi EraLuminilor, perioadã în care Shake-speare însuºi era prins. Alþii cadîn capcanã ºi umplu scena cuactori care joacã ºi doar pretindcã sunt oameni, pânã când ade-vãraþii profesioniºti vin ºi-ºi re-levã secretele. Într-o producþiebritanicã recentã, erau camere desupraveghere care încercau sãacopere toate unghiurile. Era cao scenã plinã de spioni, astfelîncât monologul lui Hamlet s-afost jucat în faþa privitorilor tã-cuþi din studiourile de monitori-zare.

Acesta este valul înLondra acum.

Hamlet poate fi ca o catedra-lã, dar, se pare, poate fi ºi ca unburete. Au spus-o mulþi, printrecare ºi Peter Brook. Hamlet ab-soarbe atmosfera, zeitgeist-ul,lumii în care este jucatã. Cu Ham-let-ul lui David Warner de la Ro-yal Shakespeare Company din1963, s-a creat un obicei ciudatde a-l prezenta pe Hamlet dreptun student rebel, hippiot sau uncântãreþ dintr-o trupã. A devenito modã pan-europeanã – cuHamlet ca Taganka al lui Vîsoþki,un Bob Dylan al Sovietelor, sauHamlet punk-rock al lui VladMugur, pe care l-am vãzut aici.Douã recente interpretãri Hamlet– a lui Jude Law ºi David Ten-nant, ambii staruri electrizante,nervoase, gata sã spargã deco-rurile – au dus mai departe tradi-þia; dar Hamlet al lui Shakespea-

re a fost în mod sigur un rebel cuo dureroasã conºtiinþã de sine.El nu a cãrat pancarde ºi nu avorbit în microfoane. Se potriveº-te un Hamlet pop-star cu ceea ceaflãm despre el din text?

Ce s-a întâmplat cu „melanco-lia”? Hamlet a fost scris în pe-rioada în care Robert Burton ascris The Anatomy of Melancho-ly, carte care descrie simptoame-le hamletiene cu mare precizie.Burton a trecut prin furtuna re-sentimentului ºi a disperãrii, a tre-cut de la chinurile dragostei lafurie ºi la umilinþã. La urma urmeiinsul izolat orbit de rãzbunare afost un om periculos atunci ca ºiacum, un terorist în devenire.Cercetând ce este „contempo-ran” în Hamlet, nu suntem cum-va în pericolul de a-l ignora nuatât pe „eternul” Hamlet cât pejacobinul distinct?

Dar conteazã? N-ar trebui caniºte buni post-moderniºti sãacceptãm cã nu vom ºti nicioda-tã ce a vrut Shakespeare sã spu-nã ºi sã nu ne mai preocupe lu-crurile acestea atât de mult? Astapermite imaginaþiei sã facã totfelul de comparaþii – cu pop sta-ruri, cu Tony Blair, Saddam Hus-sein ºi cu cine mai dorim. „Sen-sul” la Shakespeare este ce vremnoi sã fie. Adevãrul este în ochiispectatorilor.

Perspectiva aceasta nu mãmulþumeºte. Sunt dintre bãtrâniicare cred cã existã un miez se-mantic în „Hamlet”, ca ºi în operalui Shakespeare în general, carerezistã tentativelor de aproprie-re. Într-adevãr, pentru mine celemai bune montãri sunt aceleacare încearcã sã înþeleagã ce a arfi vrut Shakespeare sã spunã,chiar ºi în aceastã foarte ambi-guã piesã, astfel încât între lumeasa ºi lumea noastrã apare un dis-curs, care le testeazã pe amândo-uã. Am în minte Hamlet de BuzzGoodbody, din 1975, cu Ben Kin-gsley, montatã pe scena RoyalShakespeare Company, The Ot-her Place, o baracã de metal. Go-odbody s-a sinucis cu douã sãp-tãmâni înainte de premierã. Ni-meni nu a ºtiut de ce, dar priete-na sa a spus cã era extenuatãdupã Hamlet ºi doborâtã de sen-timentul ratãrii, aºadar, din noumelancolie. Dar am întâlnit-o la opetrecere înainte sã moarã ºi mi-a lãsat o altã impresie.

Deºi venea din stânga studen-þeascã a anilor ’60, în montareasa nu apãrea nicio reminiscenþãpoliticã. Kingsley nu juca un fe-ricit, ci un om singur blestematde integritate. Goodbody s-aconcentrat pe putreziciunea sta-tului, comparând în substrat pa-ranoia de la curtea danezã ºiamestecul de paranoia ºi dispe-rare pe care fiecare dintre noi l-asimþit la un moment dat – Rãzbo-iul Rece, cursa înarmãrii nuclea-re, neputinþa politicii. Gloanþelerisipite puþeau a ruºine naþiona-lã. Cred cã ea a murit de durere.

Ca ºi regizorul polonez, carepregãtea Hamlet-ul sãu probabilîn acelaºi timp, Goodbody a cãu-tat o interpretare substanþialã,care ar putea transfigura piesa ºisã redea disperarea timpurilor. Cucât se apropia mai mult de piesalui Shakespeare, cu atât înþelegeamai bine paralizia intelectualã ºi

moralã indusã de Rãzboiul Rece.Ea nu a triºat ºi nici nu s-a eschi-vat. A fost un regizor puternic.Nu a avut camere de supraveghe-re pentru cã, dacã ar fi avut, dece s-ar mai fi ascuns Poloniusdupã perdea? S-ar putea spunechiar cã ea a cãutat substanþaacolo unde nu era.

A trecut o singurã generaþiede atunci ºi noi nu mai cãutãmsubstanþa aºa cum o fãceamcândva. Criticii postmoderniºtitind sã nu mai fie interesaþi deasprimea lui Hamlet, de intrigi ºide ascunziºuri. Nouã ne plac su-prafeþele. Firul unic narativ careduce de la A la B este consideratun pic retro, ca ºi cum am ascultaSinatra pe un LP. Unde este Zi-dul de Sunete? Dacã Hamlet aremulte sensuri, unele contradicto-rii, de ce sã nu le includem pe toa-te? Shakespeare nu era anacro-nic. Povestitorul sãu este confuz.Uitaþi-vã la secvenþializarea tim-pului! Cât îi trebuie lui Hampletsã se îmbarce pentru Anglia, sãfie prins de piraþi – sã scape – ºisã se reîntoarcã în Danemarca latimp pentru înmormântarea Ofe-liei – care putea sã fie doar la câ-teva sãptãmâni dupã moartea ta-tãlui sãu?

T. S. Eliot, criticul britanic,punea aceastã confuzie pe sea-ma circumstanþelor problematiceale teatrului shakespearean. El nuºi-a fi putut pune piesele în ordi-

ne. Premiera era întotdeaunasãptãmâna viitoare. Acum noisuntem înclinaþi sã considerãmacest tip de criticã drept pedan-terie. Temporalitatea, ca ºi altejocuri textuale, nu conteazã pen-tru cã ceea ce conteazã sunt sal-turile imaginaþiei, nu plauzibilita-tea. Azi, sub influenþa postmo-dernismului, natura schimbãtoa-re din Hamlet, labilitatea sa pot fivalorizate ca semne tari mai de-grabã decât de slãbiciune. Viaþanu este ordonatã: aºa va fi tottimpul.

Da, dar... Acum suntem în se-colul XXI, înconjuraþi de fanto-mele celor mai recente crime, cuprea mulþi regi care au fãcut mã-cel în drumul lor cãtre tron, ºiavem nevoie de puþin ajutor casã ºtim ce nu trebuie sã facem.Cu toate – sau poate tocmai dincauza aceasta – confuziile, ambi-guitãþile, intrãrile ºi ieºirile alter-native, Hamlet este cea mai bunãcãlãuzã printre pericolele acþiu-nii sau non-acþiunii pe care leavem în faþã.

Spuneþi-mi un altul!

Câte interpretãri ale lui Ham-let sunt în acest festival? Preapuþine!

(traducere din limbaenglezã de Xenia Karo)

Foto

: Flo

rin C

hire

a


ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

La sfârºitul celor 50 de mi-nute alocate primei zilede seminar, atât Stanly

Wells cât ºi Paul Edmundson dis-cutau cu moderatorul evenimen-tului Michael Dobson. Stau ºiaºtept cuminte sã îmi pice o oca-zie sã îi abordez. Mâinile îmi tran-spirã, genunchii îmi tremurã, darîmi aduc aminte repede cã „e doarun om, chiar dacã e un om impor-tant, tot ce poate sã meargã rãueste sã refuze sã vorbeascã cumine”. Discuþia se sfârºeºte. Mãîndrept spre ei. Inima îmi pulsea-zã asurzitor. Mã gândesc sã numã bâlbâi. Ajung lângã el, mã pre-zint politicos, îi spun cine sunt ºice vreau. Îmi zâmbeºte. Gata! Zi-dul s-a dãrâmat. ªi odatã cu astapicã ºi prejudecata mea conformcãreia englezii sunt niºte oameniscortoºi ºi protocolari. Nici nu te-ai aºtepta la atâta simplitate ºimodestie din partea unor oamenicu o aºa mare importanþã în ceeace îl priveºte pe Shakespeare.Din ochii azurii, Stanly Wells mãroagã sã îl aºtept sã facã o micafilmare. Aºtept.

„SHAKESPEAREdoar bun… nu

genial… bun ºi atât”

În acest timp, pe un fotoliu si-tuat în lateralul sãlii de seminarPaul Edmunson tocmai s-a aºe-zat ºi îºi bea cafeaua. Profit deocazie ºi mã îndrept spre el. Mãprezint ºi îl rog sã îmi rãspundã lacâteva întrebãri. Mã pofteºte sãmã aºez. Mã priveºte atent dupãrama ochelarilor sãi verde side-fat. Încep.

Mãdãlina ªerban: Sunteþipentru prima datã în Craiova?

Paul Edmunson: Da, este pri-ma datã când vin în oraºul vos-tru. Am mai fost în România înBucureºti acum doi ani.

M. ª.: De ce v-aþi ales aceas-tã slujbã? Ce v-a influenþat? Ceparere aveþi despre Shakespea-re?

P.E.: În liceu Shakespeare estelecturã obligatorie. La început nuîmi plãcea. Niciunui adolescentnu îi plac temele pentru acasã. Amavut o profesoarã, suplinitoare,de care eram îndrãgostit ºi citind„Romeo ºi Julieta” fãceam în min-te fel ºi fel de scenarii. Era maimare doar cu câþiva ani. Eram foar-te îndrãgostit! Dupã câteva luni,profesoara a plecat, însa mi-a rã-mas pasiunea pentru Shakespea-re. El este cu adevãrat bun… nugenial doar bun…. bun ºi atât.

M. ª.: Ce pãrere aveþi despreseminarul de azi? Ce anume v-aplãcut ºi ce nu?

P.E.: Seminarul a fost intere-sant. Cel m-ai mult mi-a plãcutschimbul de replici dintre repor-teri ºi profesorii universitari. I-aucam pus în dificultate. Nu ºtiudacã mi-a displãcut ceva. Totul afost familiar în „comunitateaShakespeare”, cum îmi place são numesc, pentru cã mã simt caîntr-o familie.

M. ª.: Care din temele discu-tate astãzi l-a seminar v-a plã-cut în mod deosebit?

P.E.: Majoritatea temelor mi-aucaptat atenþia. Cel mai interesant,însã, mi s-a pãrut momentul încare am dezbãtut tema: „Hamletwhitout Hamlet”. Cred cã asta afost ceva deosebit. Nu mã gân-disem la aºa ceva.

M. ª.: Cum l-aþi cunoscut pe

Stanly?P.E.: Stanly e ca un tatã pen-

tru mine. Mi-a fost profesor laUniversitate, dupã aceea am de-venit asistentul lui, acum îmi esteun prieten bun.

M. ª.: Ce act din Hamlet vãplace?

P.E.: Cel mai mult în Hamlet mi-a plãcut încã din copilãrie scenaîn care actorii joacã în faþa rege-lui piesa pusã la cale de însuºiHamlet.

M. ª.: S-a întâmplat ceva ne-obiºnuit sau amuzant în drumulcãtre România?

P.E.: Mie personal nu. ÎnsãStanly ºi-a pierdut bagajele înParis. Încã aºteaptã rãspunsul lor.

Tocmai în acel moment Stanlyiese din sala alãturatã, unde avu-sese de filmat un interviu.Vinecãtre mine.

„o viziune foartediferitã, uºor nebunã”

M. ª.: Aþi avut vreun profesorcare v-a insuflat pasiunea pen-tru Shakespeare?

Stanly Wells: Da, în liceu amavut un profesor care ,,îl iubea”pe Shakespeare, ºi de fiecare datãla ora de englezã venea cu o car-te cu piese scrise de WilliamShakespeare ºi ne citea diferitepasaje. ªi astfel am început ºi eusã citesc de unul singur pieselelui. Preferata mea este ,,Richardal III-lea”.

M. ª.: Aveþi copii? ªi dacã da,lor le place Shakespeare?

S.W.: Da, am douã fiice, Cle-mency ºi Jessica. Prima nu estepasionatã în general de literatu-rã, mai ales de Shakespeare. Iarcealaltã este chiar scriitoare ºi îlciteºte cu plãcere. Aceasta dinurmã chiar a scris douã carþi denon-ficþiune ºi a lucrat în teatruunde a scris câteva scenarii.

M. ª.: Cea mai recentã cartese numeºte Shakespeare, Sex, andLove. De ce aþi ales numele aces-ta?

S.W.: Pentru cã în cartea res-pectivã este vorba despre sex ºidragoste, aºa cum le-a înþelesWilliam Shakespeare. Uneori aufost expuse tragic, alteori într-unmod comic. Sexul este ceva nor-mal, nu mai este de mult un sub-iect tabu, ºi poate fi chiar amu-zant sã vorbim despre aºa ceva.Acest mare scriitor avea o viziu-ne foarte diferitã, uºor nebunã,aº spune, despre modul originalde a expune sexualitatea.

M. ª.: Mai aveþi vreun pro-iect editorial?

S.W.: Nu ºtiu, având în vede-re cã am 80 de ani. Poate cã nuvoi mai scrie multe, dar atât câtvoi putea ºi câtã vreme voi aveainspiraþia necesarã voi continuasã scriu.

Miercuri, 28 aprilie, laTeatrul Naþional„Marin Sorescu”, a

avut loc lansarea cãrþii Shake-speare, lumea-i un teatru, con-ceputã ºi comentatã de teatrolo-gul George Banu. Cartea este defapt o antologie de texte shake-speariene despre teatru, iar tra-ducerea a fost fãcutã de IoanaIeronim ºi Ileana Littera, daraceasta din urmã n-a putut sã fieprezentã la eveniment.

La lansare, au participat Cris-tina Modreanu, cea care a mode-rat întâlnirea, George Banu, Ioa-na Ieronim, reprezentanþi ai tea-trului craiovean, actorii CãtãlinBãicuº ºi Ilie Gheorghe. Aceºtiaau ºi interpretat pasaje din ope-rele lui William Shakespeare, stre-curându-se printre discursul deînceput al lui Emil Boroghinã ºidisputa dintre cameramaniiposturilor locale, aflaþi în goanãdupã unghiul cel mai bun: „E, aºapot sã mã aºez ºi eu oriunde casã nu mai filmeze nimeni”, „Pãi ºice, nu te aºezi?!”.

Cristina Modreanu a mãrturi-sit cã a citit cartea „pe fugã”, de-oarece a primit-o destul de târ-ziu, din cauza pregãtirilor între-gului festival, dar a înþeles de aici

„sã pornim de la puþinpentru a cuprinde lumea…”

„citind sonetele lui Shakespearerecapeþi încrederea în teatru”. Încondiþiile în care oamenii nu maipot avea încredere nici în ei în-ºiºi, este mult spus sã te încreziîn teatru; chiar ºi aºa, publicaþiamizeazã pe readucerea teatruluicât mai aproape de om: „...sã por-nim de la puþin pentru a cuprindelumea”. Autorul a încercat sã cu-prindã chintesenþa operelorshakespeariene ºi sã stabileascão întâlnire între cititori ºi teatrulcu cele o mie de chipuri ale sale.

Referitor la festivalul de laCraiova, George Banu ne-a de-clarat: „Am descoperit un Shake-speare al noilor generaþii ºi amvãzut totodatã un Hamlet maidegrabã preocupat de putereacoruptã, un Hamlet dezorientat,care se confruntã cu problemeleprieteniilor trãdate, al iubirilorneîmpãrtãºite”.

Multe cuvinte de laudã ºi mul-te felicitãri adresate organizato-rilor. Numai cã în privinþa locuri-lor în salã, care ori au fost preapuþine, ori brusc a fost mai multãlume interesatã de cãrþi despreShakespeare, spectatorii au „des-coperit” ºi ei ceva: o mare pro-blemã de organizare!

Diana Zamfir

cã: „Teatrul este în noi, în naturanoastrã, doar cã nu la toþi iese lasuprafaþã”. Probabil cã ceilalþicare erau prezenþi nu voiau s-ociteascã nici pe îndelete, pentrucã de data aceasta, faþã de lansa-rea care tocmai se încheiase,unde, s-au dat exemplare gratui-te, oamenii nu ºi-au mai dat coa-te sã ia câte doua - trei cãrþi (pen-tru „cel mic”, desigur).

În cartea recent lansatã, auto-rul mãrturiseºte cã „puterea luiShakespeare este aceea de a tre-ce dincolo de timp ºi de a ne oferio viziune pentru sufletul uneigeneraþii. Întâlnim un Shakespea-re care poate fi citit în orice pe-rioadã a vieþii, în orice epocã ne-am afla”.

„Citind sonetele luiShakespeare recapeþiîncrederea în teatru”

Fiecare paginã a cãrþii repre-zintã o cãlãtorie în universul plinde contradicþii al lui Shakespea-re, unde se reunesc pentru primaoarã metafore ºi aforisme shake-speariene despre teatrul în viaþã,despre disimulare ºi rol, despreimprovizaþie ºi reprezentaþie.George Banu este de pãrere cã

M. ª.: Dacã ar fi sã-l descrieþipe acest mare autor într-un cu-vânt, care ar fi acela?

S.W.: Este destul de greu sã-ldefinesc pe William Shakespea-re într-un singur cuvânt, tocmaide aceea l-am descris în mai mul-

te cuvinte în publicaþiilemele de pânã acum (râde),dar dacã tot ar trebui sãfolosesc un cuvânt, acelaar fi „imaginaþie”.

Mãdãlina ªerban

Foto

: Flo

rin C

hire

a

Valeriu Dogaru, George Banu, Emil Boroghinã (foto: Florin Chirea)

de vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunsonde vorbã cu Stanley Wells ºi Paul Edmunson


ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

cu sonetele pe masã

Cãrþi ºi filme precum Ma-trix, Lord of the Rings,Harry Potter sau The

Da Vinci Code au readus în con-ºtiinþa publicului (fie el cititor sauprivitor) ideea de cod, de încifra-re ce a atras dupã sine redesco-perirea unei zone ce cuprinde ºisfera enigmaticului, a misteriosu-lui, a magicului, secretului binepãstrat. Astfel, aceastã modalita-te de a capta atenþia publicului afost folositã ºi în cercetare, aºacum ne aratã, de exemplu, recen-tul studiu despre sonetele luiShakespeare, realizat de Paul Ed-monson (ºef al DepartamentuluiEducaþie din cadrul ShakespeareBirthplace Trust) ºi Stanley Wells(editor general al ediþiilor Shake-speare apãrute la Oxford) ºi pu-blicat la editura Scrisul Româ-nesc. Lansarea cãrþii a avut loc,în prezenþa autorilor ºi a traducã-

PETRIªOR MILITARU

misterul sonetelor lui Shakespearetorilor (Iolanda Mãnescu ºi Aloi-sia ªorop), în cadrul celei de-a VII-a ediþii a Festivalului Internaþio-nal Shakespeare de la Craiova.

În ansamblu, volumul estestructurat pe douã pãrþi ºi îºi pro-pune sã fie o introducere în uni-versul sonetelor shakespeariene,menitã sã ghideze cititorul peparcursul lecturii. Prima parte acãrþii ne pune la dispoziþie infor-maþii despre publicarea timpuriea sonetelor (1609), subliniind fap-tul cã aºezarea în paginã esteneobiºnuitã, asemãnându-se cuo inscripþie romanã. Dintr-o per-spectivã diacronico, prima anto-logie englezã de poezii, intitulatãCântece ºi sonete (1557) ºi pu-blicatã de Richard Tottel, estecartea care a contribuit în modfundamental la celebritatea sone-tului în epocã. Aceastã specie li-

traducerea Cristinei Godun, vo-lum apãrut cu sprijinul Institutu-lui Polonez Bucureºti, reprezen-tat de Jaroslaw Godun, directo-rul acestui institut.

Despre volum au vorbit tradu-cãtoarea Ioana Ieronim ºi Jaros-law Godun. „Aceastã carte esteo capodoperã, este o carte uni-cã, de la început prin structura ei– conþine treizeci ºi cinci deeseuri, fiecare despre câte o altãpiesã a lui Shakespeare. Artaeseului în mâna lui Andrzej Zu-rowski este excepþionalã. Are ri-goare, are poezie ºi este vizionar,parcã ar fi o formã de dialog di-rectã cu Shakespeare” nu ºi-aascuns entuziasmul Ioana Iero-nim.

Cu nu mai puþinã încântare ºi-a construit discursul ºi JaroslawGodun: „Când a trebuit sã mã în-tâlnesc cu domnul Emil Boroghi-nã, nu m-am interesat specialcine este ºi ce face. Pur ºi simplue greu sã nu ºtii ce se întâmplã înRomânia în legãturã cu el. Spercã vom colabora ºi pe viitor!”.Privitor la carte, Godun a vorbitdespre apariþia acesteia: „Citin-du-l pe Shakespeare: Hamlet ºialte eseuri este un fruct al tutu-ror celor care au pornit de la oidee pânã la fapte. Trebuie sã seºtie cã aceastã carte, deºi com-plexã, are un limbaj accesibil ºinu este doar pentru cei experþi înShakespeare!”.

Cristina Miclescu

terarã devine celebrã ºi în Italiadatoritã lui unor poeþi precumDante Aligheri ºi Francesco Pe-trarca, acesta din urmã fiind cu-noscut în Anglia încã din tipulvieþii ºi chiar tradus de GeoffreyChaucer. Astfel, în secolul al XVI-lea, culegerile de sonete au atinso faimã internaþionalã mai ales înAnglia, Franþa ºi Spania.

Raportul dintre viaþa luiShakespeare ºi lecturile sale re-prezintã subiectul urmãtoruluicapitol al acestei lucrãri, în careaflãm cât este destul de dificil destabilit ce þine de viaþa sa intimãºi ce anume se reflectã în operã,în urma lecturilor pe care le-aavut. În general, se poate spunecã în sonete existã patru prezen-þe: eul liric, tânãrul care apare înprimele 126 de sonete, doamnabrunã prezentã în restul poeme-

lor ºi un alt poet la care se facealuzie în sonetele 78-80, 82-86.Unul din „misterele” dezvãluiteaici este acela ce aparþine lui A.J.Gurr (Eseuri critice, 1971) afirmã

cã jocul de cuvinte dintre „hate”ºi „away”, din Sonetul 145, îºiare originea în iubirea lui Shake-speare pentru Anne Hathaway,de care dramaturgul era îndrã-gostit ºi cu care s-a cãsãtorit ul-terior. Capitolul patru al cãrþii estededicat formei sonetelor luiShakespeare, mai exact structuriiculegerii de sonete ºi la sub-sec-þiunilor acesteia, fãrã a scãpa dinvedere cronologia poemelor, di-feritele voci ale eului liric, anumi-te neconcordanþe stranii în ordi-nea textelor sau chiar în cadrulcoerenþei semantice a unui sonet.Urmãtoarele patru capitole se re-ferã la trãsãturile poemelor luateindividual, la cei mai importanþiexegeþi ai sonetelor, la relaþia din-tre sonete ºi teatru, precum ºi lastraniul poem de 329 de versuri,Jeluirea îndrãgostitei, apãrut lafinalul volumului in quatro din1609, un poem extrem de contro-versat din cauza faptului cã în elsunt o mulþime de cuvinte noi cenu apar în nici una din operele luiShakespeare.

A doua parte a cãrþii se referãla diferitele ediþii ale sonetelor ºila reputaþia criticã pe care aces-tea au cãpãtat-o în timp, dar ºi lainfluenþa pe care au avut-o asu-pra altor scriitori ºi asupra diferi-telor interpretãri scenice sau ci-nematografice. În fine, dublulmister ce învãluie sonetele luiShakespeare se referã la atât ladetalii care þin de forma în caresonetele au fost structurate ºiscrise, dar mai ales potenþialulpe care noile interpretãri îl valori-ficã atât la nivel liric, cât ºi dra-matic, stârnind interesul ºi admi-raþia receptorului.

bãrile pe care le pun sonetele,cãutãm mai degrabã sã risipim mi-turile ºi chiar sa rãspundem într-o anumitã mãsurã întrebãrilor cepot apãrea în mintea cititorilor. Ocontribuþie idealã pentru studenþiºi pentru cititorul îndrãgostit delecturã!”.

Lucrarea se concentreazã înprincipal pe sonete, pe modul di-ferit în care pot fi citite, felul încare acestea se raporteazã la pie-sele lui Shakespeare, la cum aufost publicate ºi receptate iniþial,la influenþa lor asupra opereloraltor scriitori ºi imboldul pe careîl oferã artei spectacolului.

Unul dintre traducãtorii aces-tei cãrþi, Aloisia ªorop, a mãrturi-sit cã a vãzut în aceastã carte: „undialog între generaþia lui Shake-speare ºi secolul XXI, un mic tra-tat despre sonetul shakespeari-an pentru o traducere fãcutã li-ber. Aceastã carte prezintãprosperitatea dincolo de momen-tul prezent”.

Cartea este incitantã, scrisãalert, plinã de spirit, ºi pare cã îºicautã cititorul pur ºi simplu pasi-onat de jocul ideilor, nu doar deshakespearologie. „Sperãm cãdemersul nostru va spori delec-tarea produsã de acele sonetecare sunt citite in mod frecventºi, de asemenea, cã va încurajalectura seriei ca o succesiune depoezii, complex relaþionate între

ele, care au de caºtigat prin fap-tul de a fi înþelese ca pãrþi ale unuiîntreg!” a încheiat entuziasmatPaul Edmondson.

Artã interzisãA doua carte prezentatã, Ham-

let sau ispita posibilului estelansatã în aceeaºi zi ºi aparþinelui Ion Omescu (actor, dramaturg,teatrolog). Cartea a apãrut iniþialîn limba francezã si este tradusãde Maria Ivãnescu. „O exceptio-nalã contribuþie româneascã lashakespearologia universalã”,spune entuziazmat directorulFestivalului International Shake-speare, Emil Boroghinã, cel carea ºi prezentat publicului aceastãcarte.

Ion Omescu, condamnat îndouã rânduri la 11 ani de închi-soare pentru redactare de „texteinterzise”, îºi începe teza pe temãshakespearianã: „Hamlet” ou laTentation du posible distinsã cuPremiul Biguet al Academiei Fran-ceze in 1987. „ªapte ani i-a petre-cut în inchisoare doar pentru re-dactarea ºi difuzarea de texte in-terzise”, scrie în postfaþa cãrþiiFlorea Firan (directorul EdituriiScrisul Românesc).

În Hamlet sau ispita posibi-lului, autorul încearcã sã le des-copere cititorilor „înþelepciuniextrase din opera lui Shakespea-

re” aºa cum scrie în primele fileale cãrþii. Pe lângã volumul alcã-tuit din 220 de pagini, scrise de-spre viaþa personajului Hamlet,gãsim note cu portretul spiritualal lui Omescu (portret realizat deFlorea Firan), o bibliografie ge-neralã ºi un post-scriptum. Reþi-nem ºi noi pentru interesaþii citi-tori din capitolul-concluzie„Hamlet, mod de întrebuinþare”urmãtoarele rânduri scrise pe ur-mele lui Joseph Hunter, New Il-lustration of the Life, Studies andWritings of Shakespeare: „Vãzu-tã din exterior, tragedia danezãseamãnã unei «anamorfoze pic-turale», al cãrei efect depinde depunctul de vedere al spectatoru-lui. Vãzutã din interior, adicãluând în considerare mecanismulpropriu-zis al operei, Hamlet esteun ambalaj ingenios de cadregoale. În ele imaginaþia noastrãdepunde cioburi de oglindã. Nue deci de mirare cã fiecare dintrenoi îºi vede lumea lui ºi sfârºeº-te, uimit, prin a se recunoaºte înea” (p. 214).

Mozaic de opereshakespeariene

Un alt eveniment din cadrulfestivalului de teatru are loc oda-tã cu lansarea cãrþii Citindu-l peShakespeare: Hamlet si alteeseuri, de Andrzej Zurowski, în

În cadrul Festivalului Inter-naþional Shakespeare, înfoaierul teatrului, au avut

loc lansãri de carte, de caseteaudio, video ºi DVD, manifestãrila care au fost prezente persona-litãþi din cultura românã ºi uni-versalã: Stanley Wells (editorgeneral al Ediþiei Oxford a Opere-lor Complete ale lui WilliamShakespeare), Paul Edmondson,George Volceanov, Aloisia ªorop(traducãtor), Cãlin Vlasie (direc-torul Editurii Paralela 45).

Stanley Wells a venit în faþapublicului cu o carte scrisã încolaborare cu Paul Edmondson,Sonetele lui Shakespeare, fiindprima din cele cinci cãrþi lansatemiercuri, 28 aprilie. Despre loculacestei cãrþi în cadrul festivalu-lui de anul acesta, Emil Boroghi-nã ne-a spus: „Am gãsit cã estepotrivit ca în cadrul acestei edi-þii, dedicatã în totalitate lui Ham-let, sã lansãm cartea domniilor lordespre Sonetele lui Shakespea-re, pentru cã între Sonete ºi Ham-let existã o legãturã strânsã”.

Sonetele lui Shakespeare, aºacum le cunoaºtem, au fost publi-cate sub forma unei culegeri, înanul 1609. Multe legende ºi su-perstiþii au apãrut în jurul aces-tor poeme, referitoare, de exem-plu, la datele lor de compoziþie,dacã trebuiau sã formeze o sin-gurã serie ori mai multe serii dife-rite sau dacã trebuiau publicate.În acest sens, profesorul Wellsne-a spus: „Prin aceastã carte nuoferim rãspunsuri simple la între-

Foto: Florin Chirea


ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

Cele patru ediþii ale„Atelierului micilor cri-tici”, cum au fost nu-

mite de Michel Vais, Secretar Ge-neral al Asociaþiei Internaþionalea Criticilor de Teatru (AICT), s-au desfãºurat între 27 aprilie - 2mai, în Biblioteca Teatrului Naþi-onal „Marin Sorescu” din Craio-va. În cadrul acestora, a fost dez-bãtutã piesa „Hamlet” a luiShakespeare, interpretatã pe du-rata festivalului de actori din maimulte þãri.

Coordonatorii fiecãrei ediþii aufost, pe rând, Ian Herbert (preºe-dinte de onoare al AICT), MichelVais, Carmen Stanciu ºi OctavianSaiu (reprezentanþii Universitãþiide Teatru ºi Film, I.L. Caragiale”,Bucureºti). Tema principalã s-abazat pe diversele tipuri de abor-dãri ale studenþilor, împãrþiþi îndouã tabere, cu referire la spec-tacolele shakespeariene.

Un afiº mare pe perete ºi cãrþi-le din rafturile bibliotecii erau sin-gurele elemente care mai amin-teau de Shakespeare, scriitorul.Spectacolele vãzute cu o searãînainte nu reprezentau nimic dinvechiul dramaturg englez, ci în-fãþiºau pe scenã viziunea propriea fiecãrui regizor. Relaxaþi, „miciicritici” ºi-au argumentat opiniilepornind de la operã, recunoscândtotodatã ineditul fiecãrei piese. S-a creat însã o polemicã de ideiîntre susþinãtorii viziunii drama-turgului ºi cei ai detaºãrii deaceasta.

Oricare ar fi numãrul interpre-tãrilor, „Hamlet” rãmâne unul sin-gur, ca un strigãt cãtre libertate,deschis tuturor culturilor.

Moderatorul ultimelor douãzile a fost Michel Vais, un renu-mit critic de teatru din Quebec,Canada, ce a descoperit teatrulca actor la 17 ani. El a fost unuldintre promotorii „Codului Prac-ticii”, o asociaþie internaþionalã acriticilor. De-a lungul timpului, adiscutat despre lumea teatrului laziar ºi la radio: „Vocea este totulla radio. Este ca un sport. Ai in-fluenþã asupra oamenilor.”, dupãcum Vais a afirmat.

„Hamlet”,piesa pieselor

Reporter: Ne aflãm la cea de-a VII-a ediþie a festivalului. Carea fost obiectivul acestor atelie-re?

Michel Vais: Scopul acestorateliere internaþionale esteschimbul de experienþã dintre þã-rile participante. Toate acesteseminare se desfãºoarã pe dura-ta unui festival pentru a se reali-za dezbateri cu privire la specta-cole. Spre exemplu, am participato data la un seminar unde erauprezenþi studenþi din India ºi Ce-hia ce discutau despre lumea te-atrului în calitate de tineri critici.

R: De ce au fost decalate zile-le atelierului?

M.V.: Iniþial coordonatorulatelierelor trebuia sã fie PaoloCarvalho din Portugalia, însã estebolnav ºi nu a putut ajunge. Aºa-dar, organizatorii români au de-cis sã-l înlocuiasca pe Carvalhocu unii dintre criticii deja prezenþila festival. Seminarele au fostmutate mai devreme pentru ca IanHerbert sã poatã ajunge, el fiind

multe interpretãri,un singur Hamlet

prezent de la începutul festivalu-lui pãnã joi. Eu voi fi aici timp dedoua zile. Organizatorii au apelatla cei prezenþi pentru a nu se anulaatelierele. În general, la acesteseminare se discutã despre pie-sele jucate ºi este nevoie de co-ordonare din partea unui critic.

R: Aþi vãzut piesele de-a lun-gul festivalului ºi v-aþi format oopinie. Puteþi sã ne împãrtãºiþicâteva impresii generale în ca-litate de critic?

M.V.: Consider cã este intere-sant sã vezi mai multe reprezen-taþii ale aceleiaºi piese. Este într-adevãr excepþional. Am mai fostacum doi ani la un Festival Shake-speare în România ºi la fel se ju-cau reprezentaþii multiple ale uneisingure piese, spre deosebire deCanada, de unde vin eu, unde nuse þin astfel de evenimente. Maimult, nu este vorba despre o ope-rã oarecare, ci despre «piesa pie-selor». Cum afirma ºi John Elsom,Hamlet este „ monumentul tea-trului”.

„Hamlet” esteca un burete

R: Credeþi cã „Hamlet” estecea mai bunã piesã a lui Shake-speare?

M.V.: Aº zice mai degrabã ceamai importantã. Sunt numeroaselucruri semnificative în Hamlet,dar sunt ºi altele care pot fi con-siderate triviale, amuzante sau ri-dicole. Citându-l pe John Elsom,Hamlet este «ca un burete», pre-ia din spiritul societãþii care îl in-terpreteazã. Nu numai pieselesunt interesante cât ºi polemiciledespre acestea. De exemplu, înRusia anilor ́ 70 , Hamlet era ju-cat în blugi ºi tricou, ca o întru-chipare a generaþiei moderne, nucum se obiºnuia, în colanþi. Eraca o încarnare a cultului libertã-þii. Fiecare generaþie a remarcatcâte ceva în Hamlet ºi un Hamletveritabil nu poate fi identificat.

R: Care este impresia gene-ralã despre festival, despre spec-tacole?

M.V. : Sunt lucruri care mi-auplãcut foarte mult. Prima repre-zentaþie a fost cea din Vilnius,regizatã de Korsunovas. Din de-cor fãceau parte o masa de ma-chiaj ºi o oglindã, foarte expresi-ve, dramatice, de altfel. Toateacestea sunt diferite de viziunea

lui Nekrosius, pe care o prefer.Sunt atãt de multe modalitãþi dea înþelege ºi a exprima acelaºi textal unei piese. Deºi ceea ce amvãzut la spectacolul AcademieiChineze în regia lui RichardSchechner m-a dezamãgit la în-ceput, apoi am realizat cã eramunca unor studenþi. Nu se com-parã cu actoria profesionistã.Schechner este o figurã impor-tantã pentru teatru ºi probabil nuam înþeles noi ce a vrut sã expri-me prin „Hamlet”. O sã scriu de-spre asta în jurnalul meu de tea-tru. Unii dintre actori sunt foartebuni, în special tinerele femei careexceleazã prin naturaleþe.

Alt spectacol, proiecþia japo-nezã, în care apare un actor com-plet imobil, ce stã jos în mijloc petoatã durata piesei. Nu-ºi miºcãnici mãcar mâinile; totul este in-teriorizat, þine de faþã, mimicã ºivoce. Nu este exagerat, ci maidegrabã sobru; nu are pãr nicisprâncene ºi nu fixeazã niciuncontact vizual cu ceilalþi actori.Nu ºtiu dacã aº aprecia la fel demult acest spectacol jucat pe oscena. În film eºti mai aproape,remarci mai bine expresivitateafeþei actorilor.

R: Azi adolescenþii nu maisunt la fel de atraºi de lumea te-atrului, nu mai vin la piese cumobiºnuiau. Consideraþi cã acestfapt este cauzat de ceva anumesau este doar o consecinþã amodernitãþii în care trãim? Areteatrul vreo vinã?

M.V.: Ei bine, aud asta din ceîn ce mai mult, dar nu cred cã esteadevãrat pentru cã vãd destul dedes mulþi tineri la unele reprezen-taþii. Ei sunt atraºi mai mult deceea ce îi pasioneazã, de unelepiese de teatru în care se regã-sesc. Ei se pot identifica cu une-le personaje. Acest lucru nu estevalabil peste tot. În Canada suntunele tipuri de evenimente la careparticipã adolescenþi, cum ar fipiesele cu interpretãri nonconfor-miste, concertele rock º.a. Deºishow-urile sunt adresate tuturor,unele trebuie sã depãºeascã niº-te bariere, sã ajungã sã-i impresi-oneze pe spectatori.

Iulia Lãcriceanu, Livia Petroºanu, Raluca Sãcuianu

La aceste ateliere de tea-trologie participat pes-te 20 de studenþi la Ac-

torie ºi Teatrologie din Bucureºtiºi Bulgaria. Din Craiova au parti-cipat doar ºapte studenþi de laFacultatea de Jurnalism. Au co-mentat piesele vãzute în Festival,ºi-au confruntat propriile impre-sii cu cele avizate ale criticilor te-atrali, într-o atmosferã deprovin-cializatã, relaxatã ºi vioaie. Dupãcum ne-a mãrturisit, Ian Herberta ales sã stea printre participanþitocmai pentru a uºura socializa-rea ºi sã le ofere studenþilor sen-zaþia de întâlnire între prieteni.Ceea ce a ºi reuºit, dacã ne gân-dim doar la faptul cã nimeni, peparcursul celor douã ore, nu asimþit nevoia unei pauze, fie ºidoar de þigarã. Singura întreru-pere a fost aceea de a închide fe-reastra pentru a un mai fi poluaþifonic de sloganele mitingului deafara.

Dezbaterile au fost în limbaenglezã, dupã posibilitãþi. Ceicare nu ºtiau englezã foarte bineau reuºit sã surmonteze barierelelingvistice, pentru cã mereu segãsea în stânga sau în dreaptaun vecin binevoitor care sã îi aju-te.

Formula a fost un succes. Ceiprezenþi la aceste ateliere au fost

impresiide Atelier

mulþumiþi de rezultatele finale:„Am aflat de aceste ateliere de laprofesoara mea de teatrologie.Este prima datã când particip laun atelier de acest gen ºi suntfoarte încântatã pentru cã am în-vaþat o mulþime de lucruri noi ºimai ales cum este perceput tea-trul în alte þãri”, ne-a spus Sve-tlana Karadimova (studentã lateatrologie, în Bulgaria).

Mulþumit de experienþã ºi deschimbul de idei a fost ºi DanielBuglea, student la Actorie în Bu-cureºti: „Discuþiile purtate cu cri-ticii teatrali m-au ajutat sã privescºi în alte feluri un spectacol tea-tral. Am ales Craiova pentru cã,spre deosebire de Bucureºti, aiciatelierele sunt coordonate destrãini de la care pot afla diverselucruri folositoare ºi importantepentru mine.”

Ultima zi de atelier a durat treiore ºi nu douã, cum se întamplade obicei, semn cã discuþiile înjurul unei opere de artã nu epui-zeazã subiectul, ci îl amplificã,semn cã am vãzut ºi de dataaceasta spectacole care au pro-vocat atât ochiul din afarã, cât ºipe cel dinlãuntru.

Andreea Drãgoianu, Lavinia Ureche

Foto: Florin Chirea


ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

de premiere etc. Marþi 27 aprilie2010, ora 17, Muzeul de Artã aprezentat Lecþia de anatomie asticlei de Mihai Þopescu.

Artist cu un nume binecunos-cut în România, „cãlit” în rigorilepieþei de artã internaþionaleunde, de ani buni, îºi afirmã înmod constant prezenþa, MihaiÞopescu nu se lasã sedus de len-toarea ºi delãsarea deloc strãinezonei în care ne aflãm, ci are unritm „nemþesc”, o energie ºi oconsecvenþã demne de apreciat.Consistenþa acestei activitãþisusþinute poate fi „mãsuratã” înexpoziþii: multe dintre ele organi-zate în Bucureºti, Târgu-Jiu, Cra-iova, Arad, iar în ultimii ani, dince în ce mai des, la Köln, Bochum,Hamm, Dusseldorf, Hamburg etc.

Un costum. Bucãþile demãtase cusute cu gri-jã la un loc, perlele ºi

dantela asezate pe mâneci ºi re-vere, pantalonii bufanþi din ver-de-smarald, gulerele impunãtoa-re care completau þinutele seco-lului al XVI-lea. Acesta este cos-tumul epocii lui Hamlet, prezentla ediþia a VII-a a Festivalului In-ternaþional Shakespeare.

Hainele scenei de teatru suntelemente esenþiale pentru inte-grarea personajelor ºi a piesei înorice perioadã sau peisaj. Stu-denþii de la Universitatea Naþio-nalã de Artã Teatralã ºi Cinema-tograficã „I. L. Caragiale” din Bu-cureºti, coordonaþi de prof. univ.dr. ªtefania Cenean ºtiu asta maibine decât oricine. Unsprezecedintre masteranzii la Scenografieau adus la Craiova zece costumeale „epocii de aur” elisabetane alui Shakespeare, relevându-ºimunca aproape sisificã de care enevoie pentru realizarea unui ase-menea costum.

Iuliana Gherghescu ºi Andra-da Chireac, studente în anul II lamasterul de Scenografie, ne-aupovestit ce înseamnã de fapt uncostum în teatru ºi paºii urmaþi încrearea lui. Iar noi le-am ascul-tat...

am creat mai degrabãpersonaje, ºi nu

neapãrat costumeReporter: Care este povestea

acestor costume?Iuliana Gherghescu: A pornit

pur ºi simplu de la studiu, stu-diul în cadrul masteratului, stu-diul de costum: de la detalii, mun-

costume elisabetanela Festivalul Shakespeare

ca de scenograf... Faci ºi concep-tul, dar înainte faci o documenta-re. Costumul, ce trebuie toatã lu-mea sã înþeleagã, nu e o recon-stituire a epocii… Sunt interpre-tãri! Fiecare costum are o anumi-tã individualitate ºi reprezintã unpas. Unele chiar nu sunt finaliza-te. De fapt, în ele trebuie sã seobserve gândul fiecãruia ºi pasiipe care îi face spre costumul-con-cept. Au ºi linii moderne. Pânã laurmã, modernismul în asta sevede, într-un anumit concept.

R.: De ce aþi ales sã realizaþicostume din epoca elisabetanã?

Andrada Chireac: Noi am maifãcut costume ºi din alte epoci. Afost pur ºi simplu o opþiune pen-tru semestrul ãsta, ultima noas-trã selecþie de costum. Am maifãcut ºi din alte epoci. Aici s-aîntâmplat sã ne sincronizãm cutema festivalului.

R.: Cum vi se pare participa-rea voastrã la Festivalul Shake-speare? Aþi mai participat îna-inte?

I.G.: La Festivalul Shakespea-re, nu. Pentru mine chiar înseam-nã ceva.

A.C.: E foarte important nuatât pentru fiecare în parte, cipentru secþie, pentru facultate,pentru cã ne vedem împreunãîntr-o expoziþie unitarã, asta e celmai important. Dacã observi, nusunt nume pe costume. Impor-

tant e cã am fãcut un lucru împre-unã prin ºi pentru facultate, cãfacem lucrul acesta ca temã destudiu la ºcoalã ºi cã avem posi-bilitatea sã ne dezvoltãm.

R.: Ce vreþi sã oferiþi publi-cului prin aceastã expoziþie?

I.G.: Oferim pãrþi din noi. Pânãla urmã e o expresie a fiecãruia.Ne-am pus o bucaþicã din suflet,sã ne facem cunoscuþi. Ei trebuiesã ºtie ce înseamnã scenografia,costumul de teatru, cã tot vor-bim de un festival de teatru. Cos-tumele sunt puse într-un context.Asta înseamnã scenografia: spu-

MIHAELA VELEA

ne ceva despre personaj. Am cre-at mai degrabã personaje, ºi nuneapãrat costume.

R.: Cât de important e rolulcostumului în teatru ºi în cine-matografie, de ce nu?

I.G.: Are aceeaºi importanþã caºi decorul. În teatru, s-ar puteasã aibã o valoare mai mare. Suntspectacole fãcute doar din cos-tume sau prin costume. Costu-mul este personajul, prezintã per-sonajul. Îi dã o valoare concretã.Nu e haina care îmbracã actorul.Aºa putem sã-i punem pe toþi goipe scenã. Costumul îi accentu-

lecþia de a…Prezenþa lui Mihai Þopescu în

cadrul Festivalului Shakespea-re nu a fost nicidecum una decomplezenþã. Probabil cã mulþidintre noi îºi amintesc expoziþiilesale, agrementate cu un ludic bineconturat, de la ediþiile anterioare.Expoziþia din acest an demon-streazã cã plãcerea jocului nu s-aepuizat ºi are drept reper o refe-rinþã celebrã: Rembrandt - Lecþiade anatomie. Intenþia este pedeplin asumatã ºi afirmatãm ar-tistul avansându-ne încã de peafiº perspectiva unei puneri înscenã.

Lecþia de anatomie a sticlei afost gânditã ca o piesã în douaacte: actul I – proiecþie de film;actul II - expoziþie. Filmul Anato-mia sticlei gândit de cãtre Mihai

Þopescu împreunã cu regizorulBogdan Cristian Drãgan- regizorcu care nu se aflã la prima cola-borare de acest gen- îi are în dis-tribuþie pe Mihai Þopescu ºi echi-pa sa de meºteri sticlari de la Târ-gu-Jiu. Sala Oglinzilor din Pala-tul Jean Mihai a devenit realmen-te neîncãpãtoare pentru cei pes-te o sutã de oameni, veniþi aicipentru acest eveniment. Filmulprezintã descriptiv, minuþios, co-erent etapele care dau ºansã ma-teriei prime sã devinã obiect ar-tistic. Imaginea este redatã sec-venþial urmãrind transferul întreplanuri: debutul este teatral, sti-clarii costumaþi cu gulere spanio-le, mânuiesc cu scrupulozitatesticla incandescentã/ bisturiu,pensã, foarfecã… asistãm la ointervenþie chirurgicalã…º.a.m.d.

Revin la faimoasa Lecþia deanatomie a doctorului Tulp ºivreau sã amintesc cã ºi acesteiaposteritatea i-a acordat perspec-tiva unei concepþii regizorale,speculând construcþia de tip pi-

ramidal a scenei ori autentica ten-tã teatralã. „Lumea-i un teatru ºitoþi suntem actori”. Cu riscul dea pica într-o supãrãtoare repeti-þie am apelat ºi eu la acest citatultra uzitat, care îºi propagã acum,o datã în plus, inepuizabila rezo-nanþã.

Ca dovadã palpabilã ca etape-le surprinse în timpul filmãrilor nua fost doar regie ºi joc, obiectelemanufacturate sunt expuse laparterul muzeului. Aici se concre-tizeazã un soi hibrid: instalaþie-grup statuar, iar obiectele createsunt puse în relaþie cu obiecteuzuale, ordinare, accesibile. Sce-ne, personaje canalizeazã atenþia,se interconecteazã prin reþeleideatice nebãnuite, iar orice în-cercare de a induce sau avansasensuri fixe devine dãunãtoare.

Aceasta a fost Lecþia de ana-tomie a sticlei: o lecþie despremeºtegug, migalã ºi putere deafirmare a ideilor. ªi pentru cã toa-te aceste s-au angrenat într-oadevãratã producþie încheiem înmod „tradiþional” cu echipa:

Meºteri sticlari: Petre Arjoca,Ionuþ Baradan, Constantin Cio-barca, Cristian Marjan, EduardNay, Gheorghe Popescu, Danielªerban, Mihai Þopescu; Scena-riul: Mihai Þopescu, BogdanCristian Drãgan; Scenografia:Anca Dinu; Imaginea: Alin Dij-mãrescu, Bogdan Cristian Drã-gan; Montaj: Dj Afry; Ilustraþiamuzicalã: Cristian Nagard; Grafi-cian: Romana Þopescu; Publicrelations: Mona Drãgan; Regia:Bogdan Cristian Drãgan; Produ-cãtor TOPI NEW GLASS-2010

P.S. În cele aproximativ 2O deminute ale filmului atmosfera adevenit de-a dreptul sufocantãºi poate, în acest fel, privitorii auresimþit mãcar o micã parte dinarºiþa travaliului cu sticla.

Din doi în doi ani la Cra-iova este coadã la tea-tru. Festivalul Interna-

þional Shakespeare ne tracase-zã, la intervale regulate, amorþea-la ori plictisul ºi, în plus, oferã(bonus) descântec neuronilor.

Aceastã „evaluare” persona-lã nu intenþioneazã sã dezvoltedramatismul eternei dispute din-tre (ce e…) BINE ºi (ce e…) RÃUîn societatea contemporanã, însãrealitatea ne reaminteºte perma-nent cã puþine evenimente de aicireuºesc sã acumuleze o aseme-nea dozã de energie creatoare caacest festival. În iureºul manifes-tãrilor pregãtite anul acesta, aufost anunþate spectacole, proiec-þii, ateliere de teatrologie, verni-saje, lansãri de carte, festivitãþi

eazã trãsãturile, îl prezintã con-cret în faþa publicului… Costu-mul caracterizeazã personajul.

R.: Deci un actor trebuie sãîndeplineascã anumite criteriica sã poarte un costum?

I.G.: Nu neapãrat. Costumultrebuie sã spunã ceea ce spuneºi piesa, filmul, personajul. Ac-centuezi personajul. Nu e pur sisimplu îmbrãcat. La un costumelisabetan poate fi pusã o fundãroz. Aia înseamnã ceva. Fiecareelement din costum înseamnãceva. Acesta ar fi un criteriu. Elesunt mai multe pentru cã e vorbade un concept. Nu e o hainã, emai mult decât o hainã. Noi astaam ºi încercat. N-am fãcut o re-constituire.

R.: Despre evoluþia profesio-nalã, primul costum. Aþi pornitde la cel mai simplu cãtre celmai complicat?

I.G.: Primul costum fãcut de lazero de mâna mea a fost unuldintr-un sac de rafie, dintr-unmaterial reciclabil. Eram prin anulI. Trebuia sã facem o prezentare.

R.: În afarã de epoca elisabe-tanã, aþi mai ales altã epocã?

I.G.: Am mai fãcut epoca vic-torianã ºi barocã. Acestea suntfoarte impresionante. În teatru teloveºti de toate epocile, trebuiesã le cunoºti foarte bine. Anumi-te elemente trebuie interpretate.Pare simplu, dar la bazã sunt mul-te gânduri, multe analize. E unproces. Nu se vrea sã fie o sim-plã hainã.

Claudia Popa Andrei Sãvulescu Anca Ungurenuº


Melomanii craioveni s-au obiºnuit ca la fie-care ediþie a Festiva-

lului Internaþional Shakespearesã audieze lucrãri muzicale ce auca sursã de inspiraþie creaþia ma-relui dramaturg englez.

Numele lui William Shakespea-re (1564- 1616) este legat de cel alreginei Elisabeta, de Renaºtereaenglezã, consideratã a fi o epocãde maximã înflorire a culturii.Compozitorii din aceastã perioa-dã – William Byrd (1543-1623 ),Thomas Morley (1557-1602),John Dowland (1563-1626), JohnBull (1562-1628), Orlando Gib-bons (1583-1625) au scris muzicãpolifonicã vocalã, dar ºi lucrãri instrumentale (pentru virginal –o variantã a clavecinului, lautã ºiviole). În comediile ºi dramelesale, Shakespeare conferã muzi-cii un rol individual. Prin inter-mediul personajelor, el transmitepropriile idei ºi aforisme referitoa-re la muzicã, privitã nu ca o artãmenitã sã desfete auzul, ci unmijloc de a emoþiona, de a expri-ma sentimente, idei dintre celemai diferite (vz. „Neguþãtorul dinVeneþia”, „Scorpia îmblânzitã”etc.). Shakespeare nu s-a mulþu-mit doar sã formuleze pãreri de-spre muzicã, ci a redat secvenþedin viaþa muzicalã a Angliei, sur-prinzând exagerãrile de toate fe-lurile, satirizându-le. Pentru tea-trul sãu, poetul a ales o paletãlargã de genuri muzicale: cânte-ce-monologuri cu caracter de in-vocaþie, marºuri funebre, lecþii demuzicã, serenade, cântecele bu-fonilor, dansuri festive etc.

Muzica juca un rol deosebitîn spectacolele din epoca elisa-betanã: fanfarele de trompeteapãreau în scenele de încorona-re, la intrarea ambasadorilor ºimarilor dregãtori, tobele redaubãtãlii sau marºuri, nunþile ºi ce-remoniile religioase erau acompa-niate de flaut, timbrul oboiului eraprezent în episoadele hazlii saucele din cârciumi, în scenele deînmormântare se auzeau trom-boanele, prin intermediul corni-lor erau redate vânãtorile, lauteleºi viorile îºi fãceau auzite glasu-rile în cântece de dragoste. Dinpãcate, manuscrisele cu muzicace însoþea piesele shakespearie-ne nu ne-au parvenit. Ea nu a fosttipãritã niciodatã.

Piesele lui Shakespeare au

de la Shakespeare la Ceaikovski

pãtruns în teatrul liric, nu în tim-pul vieþii marelui scriitor ci maitârziu, dupã 1700, þinând cont cãgenul operei s-a cristalizat ulte-rior epocii lui. S-au scris pestezece opere pe tema tragediei „Ro-meo ºi Julieta” – cele care au tre-cut proba timpului ºi se menþinpe afiºe ºi azi, sunt cele ale com-pozitorilor Vincenzo Bellini („Ca-puletti ºi Montecchi”) ºi CharlesGounod. „Othello” i-a inspirat peGioacchino Rossini ºi GiuseppeVerdi, „Antoniu ºi Cleopatra” peGian Francesco Malipiero ºi Sa-muel Barber, „Furtuna” pe HenryPurcell ºi Franck Martin, „Ham-let” pe Saverio Mercadante, Am-broise Thomas ºi compozitorulromân Pascal Bentoiu, „Neguþã-torul din Veneþia” pe Antonio Vi-valdi ºi Mario Castelnuovo-Te-desco, „Macbeth” pe GiuseppeVerdi ºi Ernest Bloch; Mili Bala-kirev scrie muzica de scenã la„Regele Lear” etc.

ªi comediile au fost transpu-se în muzica, mai ales cã opere:pe Falstaff îl întâlnim la AntonioSalieri ºi Giuseppe Verdi, în „Ne-vestele vesele din Windsor” deOtto Nicolai ºi în „Sir John îndrã-gostit” de Ralph Vaughan Wil-liams; Richard Wagner, în perioa-da tinereþii, compune „Dragosteainterzisã”, dupã comedia „Mãsu-rã pentru mãsurã”. „Îmblânzireascorpiei” o regãsim la HermannGoetz ºi compozitorul român Leo-nard Dumitriu, „Visul unei nopþide varã” apare în creaþia compo-zitorilor englezi Henry Purcell(„Crãiasa Zânelor”) ºi BenjaminBritten. Aceastã comedie se re-

gãseºte ºi în paginile create deFelix Mendelssohn-Bartholdy, înmuzica de scenã pentru piesa cuacelaºi titlu; uvertura a fost scri-sã de compozitorul german ladoar ºaptesprezece ani, surprin-zând prin fantezia poeticã ºi mã-iestria scriiturii instrumentale.Existã ºi alte genuri muzicale încare se încadreazã lucrãrile peteme ºi subiecte din Shakespea-

ha

ke

spe

are

Fe

stiv

al

mann cu „Iulius Caesar”, „Mar-ºul jubiliar pentru sãrbãtorirea luiShakespeare” compus de Sme-tana în 1864, antracte ºi intermezzimuzicale, mici lucrãri vocale ºichiar operete, balete – cel maicunoscut îi aparþine lui SergheiProkofiev.

Ludwig van Beethoven l-avenerat pe Shakespeare, consi-derându-l unul dintre idolii sãi,alãturi de Homer, Goethe ºi Kant.El s-a oprit de douã ori asupratragediei „Macbeth”, dar, din pã-cate, aceastã idee a rãmas neîn-fãptuitã. Muzica secolului alXIX-lea, în care a fost realizatã oserie întreagã de creaþii pe temeshakespeariene, este dominatãde trei mari compozitori – shake-spearieni: Hector Berlioz, PiotrIlici Ceaikovski ºi GiuseppeVerdi.

Berlioz îºi dorea sã introducã„în arta muzicii geniul ºi vigoarealui Shakespeare”; el a compus,inspirat de piesele marelui Will,uverturile „Furtuna” ºi „RegeleLear”, simfonia dramaticã „Ro-meo ºi Julieta” care aparþine atâtgenului dramatic cât ºi celui sim-fonic, „Moartea Ofeliei” ºi mar-ºul funebru din „Hamlet”, opera„Beatrice ºi Benedict” , scrisãdupã „Mult zgomot pentru nimic”.

Trei lucrãri de Ceaikovski suntînchinate tematicii shakespeari-ene: uvertura -fantezie „Romeo ºiJulieta”, fantezia simfonicã „Fur-tuna” ºi uvertura-fantezie „Ham-let”. El a reuºit sã mai compunãºi un duet de dragoste Romeo -Julieta care ar fi trebuit sã facãparte dintr-o operã cu acelaºi ti-tlu, dar scrierea acesteia a rãmasnefinalizatã. În toate aceste crea-þii, viziunea compozitorului esteimpregnatã de romantism, fatalis-tã, tragicã.

Însuºi Ceaikovski scria, într-unul dintre articolele sale de cri-ticã (vorbind despre „Hamlet” deA. Thomas): „muzica, oricât deviguroasã ar fi ea atunci cândredã afectele sufletului omenesc,nu poate accede la cel mai intere-sant aspect al profilului hamle-tian, la ironia sfichiuitoare caredominã mai tot ce spune prinþul,la procesele pur raþionale ale min-þii sale întrucâtva zdruncinate deura-i concentratã, care fac din elun sceptic sumbru, un scepticcare si-a pierdut încrederea înpãrþile bune ale sufletului ome-nesc”.

G. Verdi a reuºit sã se apropiecel mai mult de Shakespeare, prinintermediul operelor sale: „Mac-beth”, „Otello” ºi „Falstaff”; el aîntruchipat strãlucit în muzicã ºi

tragedia ºi comedia shakespeari-anã.

Revenind la Festivalul Inter-naþional Shakespeare, organizatla Craiova, la ediþia a VI-a, din2008, Orchestra Filarmonicii „Ol-tenia”, sub bagheta dirijoruluibritanic Alan Tongue, a interpre-tat creaþiile lui Felix Mendel-ssohn- Bartholdy – „Visul uneinopþi de varã” ºi Serghei Proko-fiev – selecþiuni din muzica bale-tului „Romeo ºi Julieta”. Anulacesta, tema festivalului fiind„Constelaþia Hamlet”, concertulsimfonic din 30 aprilie 2010, acuprins numai lucrãri aparþinândlui: Piotr Ilici Ceaikovski. Creaþiaromanticului rus atrage ca unmagnet publicul în sala de spec-tacol. Programul a cuprins: cele-brul concert nr. 1 în ºi bemol mi-nor pentru pian ºi orchestrã, op.23, uvertura-fantezie „Hamlet”,op. 67 ºi uvertura-fantezie „Ro-meo ºi Julieta”, una dintre celemai realizate ºi îndrãgite lucrãriprogramatice ale compozitorului.Invitaþii serii au fost pianista Ra-luca ªtirbãt ºi dirijorul RomeoRîmbu. Impresia generalã pe carea lãsat-o acest eveniment muzi-cal a fost cea de seriozitate ºi deînaltã þinutã artisticã. Cu un pal-mares impresionant, Raluca ªtir-bãt ºi-a etalat calitãþile, dar, înprimul rând, ne-a surprins prinplãcerea cu care cântã, uºurinþaºi bucuria cu care o face. A fost oversiune energicã ºi strãlucitoa-re a Concertului de Ceaikovski,orchestra sub bagheta lui Ro-meo Rîmbu a realizat un acompa-niament îngrijit, demonstrând unsolid profesionalism artistic. Înpartea a doua a programului, cu-prinzând cele douã uverturi, amremarcat omogenitatea timbralã acorzilor, intonaþia îngrijitã a su-flãtorilor; Romeo Rîmbu a pus învaloare – nuanþat, cu inteligenþãºi sensibilitate – pregnanþa rolu-rilor individuale, dar ºi armonialor în ansamblu. Orchestra a su-nat foarte bine. A fost o seara deneuitat.

Maria M. Barbãrasã

re: poeme simfonice – sã-i amin-tim pe Franz Liszt cu „Hamlet”,Bedrich Smetana cu „Richard alIII-lea”, Richard Strauss cu „Mac-beth”, uverturi – Robert Schu-

Foto: Florin Chirea


niv

ers

ali

an

ive

rsa

lia

niv

ers

ali

a PIETRANGELO BUTTAFUOCO

Pietrangelo Buttafuoco(n. în 1963, la Catania, înSicilia) este scriitor ºi

ziarist: în 2005, publicã la Mon-dadori primul sãu roman, Le uovadel drago („Ouãle Balaurului”),finalist la Premiul Campiello 2006(premiul se acordã la Veneþia, în-cepând din 1963, în cadrul uneiceremonii organizate, în fiecarean, în prima jumãtate a lunii sep-tembrie). În februarie 2008, tot laMondadori, apare al doilea romanal sãu, L’ultima del diavolo („Ul-tima ispravã a diavolului”). Înacelaºi an, editura Bompiani îipublicã volumul Cabaret Voltai-re, un studiu despre raportul din-tre Islam ºi Occident. În noiem-brie 2009 a publicat volumulFìmmini („Femei”).

Pe 1 februarie 2009 a primit„Candelora d’Oro”, premiu insti-tuit de Primãria oraºului Cataniaîn 1988.

Acþiunea romanului OuãleBalaurului se desfãºoarã în Si-cilia, între 1943 ºi 1947. Persona-jul principal este Eughenia Len-bach, o tânãrã ºi frumoasã feme-ie-soldat, foarte bine pregãtitã ºiconsideratã chiar „primul soldatal Reichului”. Spioanã, lucreazãîntr-un birou comercial din portulNew York ºi nu existã navã care,din cauza datelor trimise de ea,sã reuºeascã sã scape din curse-le întinse de submarinele germa-ne din Atlantic. Descoperitã, Eu-ghenia Lenbach ar fi trebuit sãfie eliminatã de Lucky Luciano,mafiotul pus sã rezolve aceastãproblemã de cãtre FBI. Este însãsalvatã ºi trimisã în Sicilia cu mi-siunea de a crea acolo, în cazulînfrângerii trupelor Axei, focarede revoltã ºi de rezistenþã, recru-tând tineri locali: codificat, „sãascundã Ouãle Balaurului”. Sun-tem la începutul verii lui 1943 ºidebarcarea aliaþilor este iminen-tã. În misiunea sa, Eughenia Len-bach este ajutatã de 11 musul-mani travestiþi în cãlugãri. Multedintre personajele romanuluipoartã nume de paladini (Orlan-do, Rinaldo, Carol cel Mare etc.),dar apar ºi personaje care auexistat realmente: Lucky Luciano,generalul Montgomery, amiralulCanaris, Indro Montanelli, Ara-fat, Majorana sau Enrico Mattei.

(Prezentare ºi traduceredin limba italianã:

Elena Pîrvu)

Tot ceea ce s-a întâmplatîn Sicilia între 1943 ºi1947 a început în Ame-

rica. Într-adevãr, firul acestei is-torii este în mâinile EughenieiLenbach; ºi dintre degetele saleînvãþate cu viteza plumbului mor-tal apare o poveste de prea multtimp ascunsã.

Eughenia Lenbach are 25 deani când se gãseºte într-un NewYork udat de ploaie. Lucreazãîntr-un birou de asigurãri mariti-me, la mezaninul unui mic palatcare dã spre mol. „Existã o fereas-trã prin care ajung razele greoaieale soarelui occidental. Existãmirosul urât al mãrii putrede, mi-rosul preþios al þigãrilor, confor-tul afacerilor sigur garantate” –aºa scrie într-o epistolã trimisãsurorii Augustina.

Eughenia lucreazã ca funcþio-narã la arhiva societãþii AlbertReilly & Co. ºi funcþia sa este demare responsabilitate: pe lângãrecuperarea banilor, înregistrea-zã poliþele, le marcheazã pe celeîn termen, le organizeazã, scoatesfânta muncã zilnicã pentru aajunge în fiecare sfântã zi sã punãdin nou totul într-un scrin. Omobilã foarte importantã în sec-venþa liturgicã a afacerilor: de unaspect foarte practic, cu un sensal sãu. Într-adevãr, pare o orgãde catedralã. Astãzi ar fi un idolal modernitãþii: este în întregimedin lemn de culoare deschisãprovenind din zona balticã, lucratpe vremea lui Albert Reilly însuºide imigranþi estoni pricepuþi.

Pentru societatea Albert Reil-ly & Co., Eughenia a devenit unpunct de referinþã; poate ar pu-tea deveni chiar simbolul aceste-ia, dar încã nu este, fapt e cã rolulde stemã pe frontonul demnei deadmiraþie societãþi de asigurare îljoacã obiºnuita Biblie a obiºnui-tului pãrinte rãtãcitor ºi nu profi-lul dulapului scuipã bani, care,dacã e sã spunem adevãrul, armerita fãrã îndoialã sã se afle pestemã, poate chiar cu Eugheniaalãturi.

Munceºte mult, Eughenia, în-cât îºi meritã în fiecare lunã unsurplus de salariu. Domnul Ed-die Sternwood, patronul, þine laea; ºi, sã fie chiar început de lunã,iatã-l încruntând sprâncenele,curãþind pipa, nu existã datã încare sã nu scoatã din micul bu-zunar al jiletcii un sul de dolaripentru a-i da un bacºis Alicei,cum o numesc toþi. Alice are ae-rul elegant, sever ºi ireproºabil aldomniºoarelor de colegiu con-strânse de nenorocire sã emigre-ze ºi care lucreazã cu extremã se-riozitate.

Lucreazã ca ºi cum totul ar fiadevãrat: depune zelul propriurolului, chiar dacã acea slujbãeste o acoperire, aºa cum suntdatele sale personale, inventateîn acea fabricã a mistificãrii, careeste spionajul militar. Ea nu e de-loc Alice Rendell, tânãra cu gule-rul înalt cu capetele fleºcãite,aceea pe care o cunosc toþi ºi pecare toþi o recunosc când o vãdcoborând din tramvai, în staþia încare încã plutesc aburii zorilor, ºisosind în fiecare dimineaþã, ime-diat dupã ora ºapte, printre edifi-ciile molului 4.

Nu este nici graþioasa siluetãcare aproape ia în râs pe bunulbãiat Phil Cronjager, ultimul din-tre tinerii abili de pe molul 4 careîncã nu a plecat la rãzboi (pentrua sta distrat, sprijinit de lamparotitoare din al sãu barber shop).

ouãle balauruluiªi nu s-a nãscut deloc în educa-tul fast al regiunii Galles, în ve-chea lume britanicã. Nu este, înconcluzie, persoana pe care toþicred cã o cunosc, tânãra femeieajunsã în Statele Unite ale Ame-ricii pentru a-i aduce bucuriaodihnei aparatului de distrus do-cumente de la Albert Reilly & Co.în urma unor nenorociri familiare– un tatã desfrânat, o mamã ne-bunã, alcoolizatã, o mãtuºã mize-ricordioasã cãsãtoritã cu un bo-gat avocat yankeu care, din feri-cire, a vrut-o cu ea la New Yorkpentru iertarea pãcatelor ºi glo-ria mai mare a WASP-ilor1 .

În realitate, Alice este Eughe-nia Lenbach: tatã foarte bun, dul-gher nãscut în Kempten, în Ba-varia, ºi mamã de origine munci-toreascã – prin urmare, ºi maibine, dupã canoanele Partiduluisocialist al muncitorilor. Are osorã, Augustina, de care estefoarte legatã ºi care locuieºte laCoturbo (nu departe deNürnberg), ºi un frate mai mic,Eduard, care, dupã ce a învãþatatâta, a devenit preot ºi îºi ser-veºte patria pe frontul rusesc, capreot militar. Aceºtia, ºi nu alþii,sunt membrii familiei Lenbach ºipentru Eughenia nu existã în nici-un caz o mãtuºã demnã de amin-tire, cu atât mai puþin cãsãtoritãîn SUA.

Suntem în anul 1943, când ro-potele de ploaie o lipesc pe Eu-ghenia de fereastra box-office-ului sãu; ºi este ora micului de-jun: Afrika Korps2 a trebuit sãabandoneze deºertul, buletineledespre lipsa de rezistenþã aDeutsch-Ostafrika3 vorbesc de-spre delicata crizã internaþiona-lã, popoarele îºi continuã masa-crele, plouã ºi aroma prãjiturilordimineþii surprinde poftele naþi-unii americane în rãzboi. Poves-tea Eugheniei promovate la rangmilitar a început de doar trei ani.

Cu pãrul de un roºu închis,foarte închis, fin ºi prins cu ocoardã, Eughenia Lenbach esteameþitã de luminã când vede ie-ºindu-i în cale grãmezile de norila Neuschwanstein4 , în Bavaria(„stânca ce formeazã mâinile ºidegetele pentru bãtãlie” se citeaîn textul de pe marginea fotogra-fiei sale din albumul membrilorWandervögel, „Pãsãrile migra-toare”, asociaþia studenþilor ger-mani fondatã în 1901 pentru atrezi dragostea pentru pãduri ºi adezvãþa tineretul de rãsfãþurileburgheziei). Grupul de excursio-niºti rãmâne mut de uimire: cre-nelurile castelului lui Ludovicgãuresc cerul albastru pentru ase uni cu vârfurile ºi cu zãpadamunþilor. Ar pãrea o scenã dincatalogul festivalului de la Bay-reuth5 , dacã nu ar exista tinere-tul proletar adunat pentru plim-barea ºcolarã.

ªeful grupului, de parcã ar fiprincipele elector al Palatinatului,îngrãmãdeºte cât mai bine totaerul gheþurilor în plãmâni ºi stri-gã, cu obiºnuita politeþe bavare-zã: „Aceasta este Germania eter-nã!”. Obiºnuita politeþe pare sãprevadã ºi o râgâialã distrugãtoa-re, dar Eughenia – care e acolopentru cã îi cere destinul sã fie ºie, mai prozaic, cetãþeanã a Rei-chului – dezinteresatã de spiritulstudenþesc, recunoaºte scânte-ierea unei reflexii aflate în partea

lateralã a pãdurii ºi pleacã. Vapovesti acest lucru într-o scrisoa-re – una din puþinele intercepta-te de serviciile secrete engleze –cãtre sora Augustina, în februa-rie 1947, de la Campobello di Li-cata, în Sicilia: „Am avut semna-lul, l-am primit, am decis în acelmoment sã abandonez romantis-mul ºi sã mã dedic luptei”.

Nimic magic, nimic retoric, to-tul foarte practic. S-au întâmplaturmãtoarele: Eughenia primisesemnalul convenit pentru a-ºipãrãsi colegii de plimbare ºi aputea astfel sã ajungã la agenþiinumiþi „cãutãtori”. Exact cu pa-tru zile în urmã, Eughenia, stu-dentã promiþãtoare, fusese con-tactatã personal în birourile di-recþiei ºcolii sale de o comisie ciu-datã, formatã din trei persoane:doi vârstnici, poate ofiþeri dinprimul rãzboi mondial, pe care îivom numi Herr Steffen 1 ºi HerrSteffen 2, ºi un tânãr funcþionarla Ministerul pentru ºcoli ºi pen-tru educaþie, pe care îl vom numiUntz. Cei trei îi propuseserã sãînceapã sã lucreze pentru Reich,într-un departament special, oactivitate fãrã sediu, dar plãcutãºi potrivitã pentru înclinaþiile uneidomniºoare curajoase: Eugheniaar fi trebuit doar sã studieze mult,mult mai mult decât în mod obiº-nuit, ºi ar fi trebuit sã înveþe mult,mult mai mult decât ar fi fost con-siderat necesar pentru o tânãrãca ea. Ar fi trebuit sã dobândeas-cã abilitãþi speciale, pe care ea nuputea nici mãcar sã ºi le imagine-ze, sã mânuiascã arme, sã le cu-noascã pe toate, sã ºtie sã desci-freze ºi sã codifice mesaje, sã in-ducã în eroare, prin urmare, sã ºtiesã se descurce în toatã imensita-tea serviciului de contraspionaj,ba chiar mai mult: ºi în incognos-cibilul ale cãrui secrete erau chiarmeseria lui Steffen 1 ºi 2, gata sãse reveleze Eugheniei ca o pere-che de maniaci ai excursiilor înexotic ºi în ezoteric, un fel de filo-logi, umaniºti trãsniþi în care nuera dificil sã observi ceva ciudat.În concluzie, doi nebuni þinuþi înfrâu de al treilea membru al comi-siei, care fetei i-a spus doar cã înziua excursiei cu ºcoala vor venisã-i facã urãrile de bun începutde lucru: prin urmare, sã o ia ºi são încredinþeze misiunii sale. Ea vatrebui sã se prefacã a se pierde,pentru a împrãºtia restul grupu-lui ºcolar: ei vor avea grijã sã ogãseascã.

În ziua excursiei este acolo ºiFührerul. Nu imediat, nu cu ceitrei cãutãtori, dar este. ªi este uneveniment care spune totul. Ease pierde, dupã cum prevãzuse-rã, urmãrind ceea ce îi pãrea a fisemnalul. Ajunsã la destinaþie,dupã trecerea nopþii, în zori, Eu-ghenia – care are degete trans-parente, braþe modelate în arculunui gest elegant ºi faþa orienta-lã de sânge grecesc – încã înain-te de a fi gãsitã, se aratã cãutãto-rilor, smulgând astfel un surâs ce-lor doi vârstnici, surâs cãruia HerrSteffen 2, care trebuia sã fie chiartrãsnit, i-a adãugat ca bun venitun lãlãit de versuri dezlânate. Înschimb, tânãrul se limiteazã la unordin expeditiv: „Din acest mo-ment, niciun fel de mâncare: casã vã pregãtiþi pentru vizita me-dicalã. Veþi fi însoþitã la garnizoa-na medicalã chiar mâine”.

Între timp, îi aºteaptã Führe-rul. Vrea sã o primeascã el însuºi.Nu are nici mãcar o escortã, iarºoferul îl aºteaptã mai jos, într-un larg la capãtul cãrãrii care ducela crucea de lemn de pe colinã.Führerul se aflã în perimetrul aºe-zãrii, în partea cea mai plinã deconstrucþii, aproape un sat în lu-miniº, unde poposesc pelerinii,vânãtorii ºi exploratorii. Pentru aspune adevãrul, de când Führe-rul a ajuns în fruntea statului, decând Führerul este în fruntea sta-tului, în zona aceea, vânãtoriisunt sfãtuiþi în mod nu prea plã-cut sã nu-ºi mai practice arta, ºiacum, într-adevãr, acolo e doarel, ºi câþiva pãstori în depãrtare.

Führerul este în þinutã demunte, cu cizme, dar fãrã bastonºi fãrã pãlãrie. E îmbrãcat în hai-ne din material gros; vãzut în car-ne ºi oase, pare mai înalt ºi are opiele particularã, de parcã ar datãîn permanenþã cu pudrã de talc,ºi pãrul în plin joc scenografic:moþul aruncat peste ochi. Führe-rul ºi Eughenia se întâlnesc însacristia unei bisericuþe catoliceaflatã pe malul râului Lech6 , lacotitura care precedã drumul sprecel de al doilea ºi cel mai înalt vârfal Obersalzbergului7 . El, chiardacã a primit toate informaþiile dela cei trei, încã se teme cã se aflãîn faþa unei fanatice; ea are con-ºtiinþa momentului, dar printr-osugestie norocoasã a instinctu-lui nu ridicã braþul pentru salutulmuncitoresc prescris de regula-mentul partidului: face mai bineun semn cu mâna cu degeteledepãrtate – ºi astfel, fãrã formali-tãþi, interpreteazã deja planul luimisterios.

Nu se poate imagina dialoguldintre Führer ºi Eughenia. El stãîn faþa ei ºi îi strânge umerii cupudoare. Arãtându-se patern –cea mai comunã dintre metamor-fozele adoptate de el în particu-lar – o studiazã cu atenþie. O pri-veºte cu extremã încetinealã, deparcã ar vrea sã ºi-o întipãreascãîn memorie pentru când va fi ne-cesar sã o recunoascã, sã-i fixezeîn amintire figura zveltã ºi privi-rea surprinsã în ochi ºi în trãsã-turile feþei, ca în desenul în cãr-bune (fotografiile care o înfãþi-ºeazã în anii misiunii în Sicilia oprezintã cu profilul fin, foarte sla-bã, cu un surâs spiritual, lipsitãde melancolii; „vanitoasã”, aspus într-o zi sora ei).

În orice caz, aceastã scenãmutã va fi confirmatã în 1945: pre-sat de cianurã ºi de tancurile so-vietice, Führerul, în al sãu testa-ment-memorial, îl va aminti pe acelagent preþios, îl va pomeni cuprudenþa proprie geniului disi-mulãrii, pentru a-i încredinþa, înmomentul comunicatului radio,ca ultim ordin cifrat, „Ouãle Ba-laurului” .

1 „White Anglo-Saxon Protes-tant”, grup etnic ºi religios din State-le Unite. Constituit, în esenþã, dindescendenþii coloniºtilor, este consi-derat reprezentantul culturii hegemo-ne ºi al puterii reale în þarã.

2 Corp expediþionar al armateigermane în perioada celui de al doi-lea rãzboi mondial. A acþionat între1941 ºi 1943 în Nordul Africii.

3 Fostã colonie germanã în pe-rioada 1885-1918. Teritoriul cuprin-dea actualele state Tanzania (fãrãZanzibar), Burundi ºi Ruanda. Cucei circa 7,75 milioane de locuitori,era cea mai mare colonie a Reichuluigerman.

4 Celebru castel bavarez, situatîn partea superioarã a Hohen-schwangau bei Füssen, construit decãtre Ludovic al II-lea al Bavariei.

5 Renumit festival anual de mu-zicã ºi teatru, care se desfãºoarã laBayreuth, în Bavaria, în perioada 25iulie - 28 august. Mai este cunoscutºi sub numele de „Festivalul RichardWagner”.

6 Afluent al Dunãrii, cu o lungi-me de 264 km. Izvorãºte din Voral-berg ºi curge prin Tirol ºi Bavaria desud.

7 Localitate lângã Berchtesgaden.Din 1923, domiciliu al lui Hitler. Din1933 a devenit „teritoriu al Führe-rului”.

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE ... · 2, serie nouã, anul XIII, nr. 5...

Documents

Transcript of REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE ... · 2, serie nouã, anul XIII, nr. 5...