IMPLICAREA FAMILIEI ÎN RELAȚIA CU ȘCOALA

PROF. CONSILER ȘCOLAR: ANTON LAURA- GRAȚIELA

Părinții și profesorii împărtășesc responsabilitatea pentru educația și dezvoltarea copilului, prin urmare implicarea părinților poate preveni și chiar rezolva dificultăți inerente în viața unei școli. Școala poate fi un loc plăcut pentru elevi, părinți , profesori, la care contribuie o bună comunicare, respect, flexibilitate și încredere.

Părinții doresc să fie implicați în viața școlii, însă de multe ori nu știu cum. Au învățat cumva să se aștepte la rău atunci când sunt invitați la școală. Ceea ce fac părinții, implicarea lor contează mai mult decât venitul, bugetul.

Ce ar putea motiva familiile să se implice – cauze și efecte, totodată: - Disponibilitatea de dialog a școlii;- Conștientizarea faptului că părinții pot înțelege mai bine ce se întâmplă la școală;- Creșterea stimei de sine, a încrederii în sine și a rezultatelor școlare ale copiilor;- Scăderea numărului de absențe, îmbunătățirea relației părinte- copil, părinte- profesori;- Informarea corectă despre programele școlii;- Personalul calificat al școlii poate expilca despre dificultăți ale vârstelor;- Scăderea riscului consumului de alcool, droguri .Atunci când dumneavostră, părinții, veniți la școală, vă puteți pregăti (dumneavoastră, cadre didactice, îi puteți informa dspre aceste lucruri ):- Anunțați- vă copilul că veți veni la școală și despre ce o să discutați; astfel îi dați posibilitatea să vă pună în temă cu ceea ce v-a ascuns, dacă este cazul, și îi scade anxietatea. Anxietatea nu îl ajută pe copil să fie un elev sau un fiu mai bun.- Fiți siguri că dirigintele are actualizate datele dumneavostră de contact;- Contactați consilierul școlar;- Organizați, solicitați sesiuni, întâlniri unde să discutați despre teme utile în creșterea și educarea copiilor, cu specialiști;

Sunt trei tipuri de familii greu de implicat în relația cu școala, de care să țineți cont, după ce lre depistați:- au stima de sine scăzută;- nu realizează importanța pe care o au în educația copilului ;- sunt mult prea copleșiți de nevoile de bază ale familiei.

Strategii pentru profesori:

• Clarificaț- vă împreună cu familiile în privința așteptărilor fiecăruia.

1

• REȚINEȚI: părinții sunt cei mai puternici apărători ai copilului! Nu le atacați copilul sau pe ei, în calitatea lor de părinți. Discutați comportamente și centrați- vă pe soluții, nu pe găsirea de vinovați!• Implicați părinții în activitățile clasei. • Daţi părinților posibilitatea de a participa în luarea deciziilor.• Creați un mediu confortabil în timpul întâlnirilor cu părinții.• Discutați cu părinții și aspectele pozitive, nu numai pe cele negative. Acordati feed-back constructiv !• Propuneți la ore cu elevii și la ședințele cu părinții activități despre relația părinți-copii, caracteristici ale vârstelor, despre pedepse/ consecințe, consum de substanțe, carieră etc. • Valorizați resursele fiecărei familii.

Principii de creștere a copilului- după psihologia adleriană- necesare, deopotrivă, părintelui și educatorului pentru copii coperanți

1. Încurajați copilul.2. Evitați pedeapsa și recompensa (Eșecul folosirii pedepsei și al recompensei ca metodă de educare).3. Uilizați consecința logică și naturală.4. Fiți fermi fără a domina.5. Respectați copilul.6. Induceți respectul pentru ordine.7. Induceți respectul pentru drepturile celorlalți.8. Eliminați critica și minimalizați greșelile.9. Mentineți rutina.10. Oferiți-vă timp pentru antrenament (educare).11. Caștigați cooperarea.12. Evitați să dați atenție exagerată evenimentelor.13. Faceți un pas lateral (înapoi) în lupta pentru putere (evitați confruntările de putere).14. Retrageți-vă din conflict.15. Actionați ! Tineți-vă gura închisă.16. « Nu alungați muște » (exasperați de comportamentele deranjante înclinăm adeseori să încheiem conflictul cu comenzi de genul ,,nu fă asta,, oprește-te,, nu, nu,, grabește-te,, fii cuminte,, fii liniștit,,).17. Aveți curajul de a refuza, de a spune ,, nu,,.18. Evitați primul impuls – faceți ceea ce este mai puțin așteptat să faceți.19. Stapâniți-vă supra- protecția .20. Stimulați independența. ,,Să nu faci niciodată ceva pentru copilul tău din ceea ce poate face singur,,. 21. Stați deoparte în timpul certurilor dintre copii.

2

22. Nu vă lăsați conduși de frică.23. Vedeți-vă de treburile dvs (sunt multe situații în care nu trebuie să interveniți.24. Evitați capcanele milei.25. Cereți de la copii acțiuni rezonabile ce presupun rezolvare pe o perioadă mai mare de timp și nu,, acum și aici”.26. Tineți-vă de cuvânt- fiți consisitenți.27. Puneți-i pe toți în aceeași barcă, considerați-i egali între ei și priviți-i ca egali!28. Ascultați!29. Tineți cont de tonul vocii dvs.30. Luați-o mai încet, sau încetul cu încetul!31. Nu incurajați ,, obiceiuri proaste,,.32. Distrați-vă împreună.33. Vorbiți cu ei, nu lor !34. Infiintați un consiliu de familie.

BIBLIOGRAFIE:Ciohodaru, Elena- „ Succesul relaţiei între părinţi şi copii acasă şi la şcoală”, centrul Educaţia 2000+Gojgar, George- ,, Parenting,,- curs, Asociația de psihologie și psihoterapie adleriană. București, 2011

3