R E G U L I PRIVIND ORGANIZAREA ŞI ÎNDEPLINIREA

TEZEI DE MASTER

CAPITOLUL I DISPOZIŢII GENERALE

1. Susţinerea tezei de master este o condiţie obligatorie pentru finalizarea

studiilor de masterat.

2. Fiecare audient beneficiază de susţinerea unui conducător (consultant)

ştiinţific în elaborarea tezei de master, care activează, de regulă, în Şcoala de

Management în Sănătate Publică. Conducător (consultant) de teza de master

poate fi un profesor universitar, profesor cercetător, conferenţiar universitar sau

conferenţiar cercetător, cu grad ştiinţific de doctor habilitat, doctor în ştiinţe şi

persoane ce deţin calificativul de master în sănătate publică.

3. Tema tezei de master şi conducătorul ştiinţific sunt aprobate în termen de

până la 6 luni după decizia de înmatriculare de către Consiliul ştiinţific al Şcolii

de Management în Sănătate Publică.

4. Perioada de elaborare a tezei de master cuprinde următoarele etape:

· Pregătirea generală, formularea tematicii pentru studiul de master

· Prezentarea temei tezei, actualităţii, scopului, obiectivelor,

materialelor şi metodelor propuse pentru cercetare (pe parcursul sesiunii a 4-a)

· Publicarea rezultatelor studiului de master prin cel puţin 2 lucrări

ştiinţifice, axate pe analiza literaturii la tema tezei şi pe rezultatele investigaţiilor

proprii (prezentate în perioada sesiunilor a 5-a şi a 9-a).

· Presusţinerea rezultatelor cercetării efectuate (pe parcursul primei

săptămâni a sesiunii a 10-a). În cadrul presusţinerii pretendentul va prezenta

obligatoriu materialele primare şi va demonstra veridicitatea rezultatelor studiului

efectuat. Rezultatul presusţinerii se apreciază cu calificativul: „admis”,

„respins”, care se înscrie în evaluarea individuală a pretendentului. În cazul

obţinerii calificativului „respins”, se va proceda la susţinerea repetată.

2

· Susţinerea publică a tezei de master ( în a doua săptămînă a sesiunii a

10-a). La susţinere pretendentul va prezenta teza de master copertată şi

Rezumatul tezei (1 pagină) inclusiv şi forma electronică a acestora.

5. Teza trebuie să fie prezentată pentru recenzie cel puţin cu o lună înainte de

susţinerea publică. Recenzenţii sunt numiţi de către Consiliul ştiinţific al Şcolii

de Management în Sănătate Publică.

6. În cazul avizului negativ asupra tezei, pretendentul are dreptul să retragă

teza pentru modificarea lucrării conform obiecţiilor prezentate. Susţinerea

repetată va avea loc conform deciziei Consiliului ştiinţific al Şcolii de

Management în Sănătate Publică.

7. Neîndeplinirea uneia din etapele punctului 4 poate fi considerată drept

condiţie de a nu permite susţinerea tezei de master.

3

CAPITOLUL II

Volumul tezei de master trebuie sa fie expus pe nu mai puțin de 3,5 coli de autor (cca 75 pagini dactilografiate pînă la compartimentul „Bibliografie”).

Foaia de titlu trebuie să fie aranjată conform exemplului prezentat în Anexa 1. Cuprinsul se plasează la începutul lucrării. În el sunt prezentate denumirile

compartimentelor tezei de master cu indicarea paginilor respective. (Anexa 2) Materialul ilustrativ (figuri, tabele) nu trebuie sa depaseasca 1/3 din volumul tezei. Rezumatul tezei în limba română se prezintă aparte. (Anexa 7)

STRUCTURA TEZEI

ÎNTRODUCERE (până la 10 pagini)

- Actualitatea problemei, include argumentarea temei în baza cercetărilor

descrise în literatura de specialitate națională și internațională, unele date

statistice oficiale

- Scopul, trebuie să corespundă denumirii temei

- Obiectivele ( 3-4 ) trebuie formulate conform etapelor cercetării şi să

corespundă scopului propus

- Tipul de studiu şi volumul eşantionului

- Metodele de cercetare aplicate în studiul propus

- Metodele folosite în acumularea datelor primare

- Metodele de analiză a rezultatelor

- Importanţa practică, prezintă descrierea rezultatelor aşteptate în cercetare

CAPITOLUL 1. REVISTA LITERATURII. (până la 20 de pagini) (Vezi

anexa 3).

De obicei constă din subcapitole, care trebuie să corespundă obiectivelor

propuse pentru cercetare.

CAPITOLUL 2. METODOLOGIA STUDIULUI (până la 10 pagini)

Acest capitol trebuie să fie structurat din trei subcapitole.

2.1. Caracteristica generală a studiului

2.2. Metode de cercetare

2.3. Prelucrarea matematico-statistică a rezultatelor obţinute

4

CAPITOLILE 3 ŞI 4. REZULTATELE OBŢINUTE (nu mai puţin de 15

pagini fiecare capitol)

Autorul prezintă descrierea rezultatelor obţinute conform obiectivelor trasate

cu utilizarea tabelelor, graficelor (vezi „Capitolul III).

Este recomandat că să fie făcută comparaţia rezultatelor obţinute cu studii

analogice îndeplinite de către alţi autori.

ÎNCHEIERE

Prezintă o descriere a studiului, începând cu Capitolul I, cu rezultatele

cercetării obţinute, dar fără utilizarea tabelelor şi graficelor.

CONCLUZII

Trebuie să fie nu mai mult de 4 – 5, și să corespundă scopului şi

obiectivelor cercetării, și expunerii rezultatelor în capitole.

RECOMANDĂRI PRACTICE

În baza rezultatelor obţinute trebuie să fie formulate recomandări practice

care reies din concluziile obţinute în urma cercetării.

BIBLIOGRAFIE. (Vezi „Capitolul IV”).

LISTA ABREVIERILOR

ANEXE

CAPITOLUL III

REGULI PRIVIND ASPECTUL GRAFIC AL TEZELOR

1. Tezele se scriu pe hârtie albă, format A4, dimensiunea 210 x 297 mm, pe

o singură parte a hârtiei.

2. Paginile tezei au câmp: în stânga – 30 mm, sus – 25 mm, în dreapta – 10

mm, jos – 25 mm.

3. Teza se redactează computerizat utilizându-se următoarele semne

diacritice corespunzătoare: font – 12 pt, la 1,5 intervale

4. Se admite utilizarea majusculelor, fontul 14 la scrierea titlurilor,

evidenţierea anumitor cuvinte cu Bold.

5

5. Denumirea care explică figura trebuie să fie sub aceasta (Exemplu 1 ,2).

6. Denumirea care explică conţinutul tabelului se scrie deasupra (Exemplu

3,4).

7. În teză se admite abrevierea combinaţiilor de cuvinte, cuvintelor compuse,

cuvintele frecvent folosite, dar numai în conformitate cu regulile lingvistice şi cu

condiţia ca ele să nu îngreuieze citirea textului şi să nu producă ambiguităţi.

8. Imprimarea tezei pe hârtie trebuie să fie calitativă (literele, semnele,

formulele, figurile trebuie să aibă aceeaşi intensitate pe parcursul rândului,

paginii, lucrării în ansamblu, indicii formulelor lizibili), astfel ca să asigure

reproducerea clară a acesteia prin xerografie. (Se recomandă a tipări teza la

imprimantă laser.)

9. În teză nu se admit însemnări, corecţii, conturări de litere, ştersături, pete,

adăugări la pagină etc.

10. Toate paginile tezei, inclusiv cele care conţin tabele, figuri, anexe se

numerotează în ordinea obişnuită începând cu foaia de titlu şi terminând cu

ultima pagină fără a admite lipsa acestora sau repetarea lor (gen 9a, 9b…).

Numărul se pune pe câmpul din dreapta al paginii, sus sau jos; (prima pagină se

consideră foaia de titlu, care se alcătuieşte conform Anexei 1 ).

Exemplu 1.

Dinamica nivelului invalidităţii primare pe parcursul anilor incluşi în

studiu în funcţie de viza de reşedinţă este redată în figura 3.1.

6

252,

5

332 35

6,5

354,

9

351,

3

314,

4

303,

9

275,

6

339,

7

396,

7

391,

3

402,

0

408,

7

390,

0

375,

4

378,

9

372,

1

382,

1

385,

2

392,

7

396,

2

372,

7

356,

5

353,

5

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Total pe municipii Total pe raioane Republica Moldova Fig. 3. 1. Nivelul invalidităţii primare în Republica Moldova în funcţie de

mediul de reşedinţă, a. 2005-2012 (la 100 mii locuitori).

Exemplu 2.

Pentru o vizualizare demonstrativă a fost efectuată cartografierea

indicatorilor în funcţie de nivelul mediu anual al invalidităţii primare (Figura

3.4).

7

Fig. 3. 2. Cartografierea raioanelor Republicii Moldova în funcţie de media anuală a nivelului invalidităţii primare, a. 2005-2012 (la 100 mii locuitori).

Exemplu 3.

Analizând nivelul educaţiei persoanelor cu dizabilitate incluse în studiu

am constat o diferenţă statistic semnificativă între pacienţii din zona urbană şi cei

din zona rurală (χ2=99,2; gl=4; p<0,001) cu prevalarea respondenţilor cu studii

de nivel mai înalt în zona urbană (Tabelul 3.6).

Tabelul 3.6. Rata nivelului de studii ale persoanelor ce deţin grad de invaliditate (abs.,%)

Mediul urban (n=674)

Mediul rural (n=54)

Abs. P±ES ( %( Abs. P±ES (%) p

Medii incomplete 1 0,1±0,15 6 11,1±4,28

Medii generale 317 47,0±1,92 29 53,7±6,79

Medii de specialitate 72 10,7±1,19 2 3,7±2,57

Superioare 272 40,0±1,89 15 27,8±6,10

Postuniversitare 12 1,8±0,51 2 3,7±2,57

χ2=99,2;

gl=4;

p<0,001

Exemplu 4.

Pentru a evidenţia unele particularităţi ale evoluţiei invalidităţii primare în

tabelul 3.1. sunt prezentaţi indicatorii seriei cronologice pentru perioada de

analiză.

Tabelul 3.1. Indicatorii seriei cronologice pentru invaliditatea primară în Republica Moldova, a. 2005-2012 (la 100 mii locuitori)

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Invaliditatea 372,1 382,1 385,2 392,7 396,2 372,7 356,5 353,5 Sporul absolut 10,0 3,1 7,5 3,5 -23,5 -16,2 -3,0

Ritmul sporului 2,7 0,8 1,9 0,9 -5,9 -4,3 -0,8

8

Valoarea 1% de spor 3,7 3,8 3,9 3,9 4,0 3,7 3,6

Ritmul creşterii 102,7 100,8 101,9 100,9 94,1 95,7 99,2

Indicele ilustrativ 100,0 102,7 103,5 105,5 106,5 100,2 95,8 95,0

CAPITOLUL IV

REGULI PRIVIND ASIGURAREA BIBLIOGRAFICĂ

1. Datele bibliografice şi citările se completează în conformitate cu

standardele referitoare la biblioteconomie, informare, documentare.

2. În listele de referinţe bibliografice, situate la sfârşitul textului tezei,

referinţele sunt prezentate într-o succesiune numerică, corespunzătoare ordinii

citărilor în text, sau în ordinea alfabetică a primului element.

3. Citarea, forma scurtă a referinţei inserată în text între paranteze pătrate,

permite identificarea publicaţiei din care s-a extras citatul sau ideea comentată

etc. şi indicarea localizării în cadrul publicaţiei sursă. Citarea trebuie să conţină

suficiente elemente care să asigure corespondenţa exactă între citare şi referinţa

bibliografică a documentului identificat.

4. Numerele, prezentate sub forma de indici între paranteze pătrate,

inserate în text, trimit la document în ordinea în care ele sunt citate pentru prima

dată. Citările următoare primesc acelaşi număr ca şi prima citare. Dacă sunt

citate numai anumite părţi ale unui document, după numărul respectiv poate fi

dată şi paginaţia, de exemplu [8, p. 231].

5. În cazul în care lista referinţelor bibliografice este în ordinea alfabetică a

primului element, şi ea cuprinde mai multe documente ale aceluiaşi autor

diferenţierea dintre ele se face prin întroducerea unor elemente suplimentare

(anul de publicare, ediţia etc.), dacă autorul are mai multe lucrări apărute în

acelaşi an, se mai adaugă o literă (a, b, c etc.), diferenţierea se face atât în lista de

9

referinţe bibliografice cât şi în citare pentru a asigura corespondenţa exactă între

citare şi referinţă. De exemplu, AUBREY (1973a).

6. Referinţele trebuie să includă elementele necesare de identificare a

documentului, care cuprind:

a) Pentru monografii: lominadze, DG. Cyclotron waves in plasma.

Translated by A.N. Dellis; edited by SM. Hamberger. 1 st. ed. Oxford:

Pergamon Press, 1981. 206p. International series in natural philosophy.

b) Pentru părţile din monografii: Parker, TJ., Haswell, WD. A text-book of

zoology. 5th ed. Vol. 1. Revised by WD. Lang. London: Macmillan, 1930.

Section 12, Phylum Mollusca, p. 663–782.

c) Pentru contribuţii în monografii: Wrigley, EA. Parish registers and the

historian. In Steel, DJ. National index of parish registers. London: Society of

Genealogists, 1968, vol. 1, p.155-167.

d) Pentru articolele din publicaţiile seriale şi culegeri: Weaver, W. The

collectors: command performances. Photography by Robert Emmett Bright.

Architectural Digest, December 1985, vol. 42, no. 12, p. 126-133.

e) Pentru tezele conferinţelor: D.Huber, S.Celestina, Phonon Drag Effect în

Sb. 8-th European Conference of Thermoelectricity, Krakow, Poland, 18-25

September 2004, Book of Abstracts, p.69.

f) Pentru documentele de brevet: Responsabilitatea principală (depunători);

titlul invenţiei; responsabilitate secundară; note; ţara şi organismul; tipul

documentului de brevet; număr; data de publicare a documentului.

EXPLICAŢII SUPLIMENTARE

· Fiecare element al referinţei bibliografice trebuie clar separat de

elementul următor printr-un semn de punctuaţie (punct, liniuţă etc.)

· Partea din nume prezentată prima să fie cea care dă intrarea în catalogul

de bibliotecă, bibliografie, repertorii etc.; prenumele şi alte elemente

secundare se notează după nume. Toate numele trebuie reproduse în

10

ordinea în care apar în sursa de informare; dacă sunt mai mult de trei

nume, celelalte nume pot fi omise, omisiunea evidenţiindu-se prin

adăugarea abrevierii “et. al.”

· Anul publicării se notează cu cifre arabe. · Dacă o publicaţie în mai multe părţi acoperă mai mulţi ani, se indică

data de început şi data de sfârşit.

11

Anexa 1.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA ŞI FARMACIE

„NICOLAE TESTEMIŢANU”

ŞCOALA DE MANAGEMENT ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

Svetlana NICHITA

ASPECTELE MEDICO-SOCIALE ALE HEPATITELOR VIRALE

CRONICE LA ADULŢI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Teza de master

în Managementul Sănătății Publice

Conducător ştiinţific d.h.m., profesor universitar, Larisa Spinei Autor Svetlana Nichita

Chişinău, 2008

12

Anexa 2.

C U P R I N S

pag.

ÎNTRODUCERE 4

CAPITOLUL 1. CARACTERISTICA HEPATITELOR CRONICE

VIRALE LA ADULŢI (REVISTA LITERATURII) 7

1.1. Consideraţiuni generale 7

1.2 Aspecte etiopatogenetice, epidemiologice şi clinice ale hepatitelor

cronice virale B, C şi D 20

CAPITOLUL 2. MATERIAL ŞI METODE 30

2.1 Caracteristica generală a cercetării şi proiectarea eşantionului 30

2.2 Programul cercetării factorilor de risc ai dezvoltării hepatitelor virale

cronice la adulți în Republica Moldova 36

2.3 Prelucrarea matematico-statistică a materialului 39

CAPITOLUL 3. EVOLUŢIA ŞI STRUCTURA HEPATITELOR

VIRALE CRONICE LA ADULŢI ÎN REPUBLICA MOLDOVA ÎN

PERIOADA ANILOR 2003 – 2007 40

CAPITOLUL 4. CARACTERISTICA MEDICO-SOCIALĂ A

BOLNAVILOR CU HEPATITE CRONICE VIRALE

ÎN REPUBLICA MOLDOVA 56

4.1. Caracteristica medico-sociala a adulţilor ce suferă de hepatite

virale cronice (cercetare selectivă) 56

4.2. Factorii de risc ai dezvoltării hepatitelor virale cronice la adulţi

în Republica Moldova 66

INCHEIERE 74

CONCLUZII 86

RECOMANDĂRI PRACTICE 87

13

BIBLIOGRAFIE 88

LISTA ABREVIERILOR

ANEXE

Anexa 1 Chestionar

Anexa 2 Incidenţa prin hepatitele cronice la 100 mii locuitori (harta)

Anexa 3 Prevalenţa prin hepatitele cronice la 100 mii locuitori (harta)

14

Anexa 3.

Cum se scrie o revistă a literaturii

Elementele care ajută la scrierea unui articol a revistei literaturii sunt

următoarele:

1.Ţineţi minte că lucrările „cele mai bune" sau cele mai

importante nu apar neapărat în revistele cele mai preţioase, în

consecinţă, lărgiţi cât mai mult câmpul căutărilor.

2. Nu uitaţi să căutaţi şi în revistele internaţionale

(altele decât engleza).

3. Gândiţi-vă la tipul de revistă a literaturii pe care doriţi să-l efectuaţi, de

exemplu: conceptuală, metodologică etc.

4. Luaţi în considerare modul în care veţi face reprezentativ lotul de

articole pe care îl treceţi în revistă, de exemplu, selecţie randomizată.

5. Definiţi în mod clar limitele şi graniţele revistei dumneavoastră.

6. Nu includeţi propriile date, limitaţi-vă la concluziile bazate pe datele

trecute în revistă.

7. Verificaţi articolele originale, nu vă limitaţi la citarea lor după alt autor

sau dintr-o altă revistă a literaturii.

8. Structuraţi-vă revista literaturii în acelaşi fel în care aţi structura un

raport original de cercetare, cu introducere, metode, rezultate, discuţie etc.

10. Majoritatea articolelor de trecere în revistă a literaturii nu specifică

metodele folosite; asiguraţi-vă că în articolul Dstră se respectă această condiție.

Subiectul revistei literaturii

Datele din fiecare articol — la fel ca şi datele fiecărui subiect dintr-un proiect

de cercetare primară — trebuie consemnate într-o foaie de date anume

proiectată, într-un mod care să se preteze la codificarea pentru computer.

15

Unii itemi, cum ar fi numărul de pacienţi şi sursele din care provin aceştia,

criteriile de includere şi excluderet domeniile de variaţie ale măsurătorilor şi

tratamentele folosite, analizele statistice, trebuie consemnate cu deosebită

atenţie.

Dacă unele dintre aceste date nu sunt menţionate în articolele originale,

recenzentul trebuie să contacteze autorii articolelor originale, pentru clarificare.

Autorilor li se recomandă să păstreze datele lor originale (primare), astfel

încât ele să poată fi puse la dispoziţia recenzenţilor.

Analiza datelor Revistele narative sau descriptive pot fi adesea nimic mai mult decât şiruri

de concluzii, grupate în funcţie de anumite ipoteze apriorice.

Erorile sistematice, prin idei preconcepute, vor fi, în consecinţă, frecvente:

de exemplu, autorii tind să fie mai atenţi şi mai indulgenţi faţă de articolele care

vin în sprijinul propriilor lor păreri.

Unul din avantajele tehnicilor meta-analitice este de a încuraja evaluările

echilibrate şi uniforme.

Anexa 4.

Pregătirea articolelor Versiunea finală a articolului trebuie să fie scrisă ţinând în faţă un

exemplar al „Ghid pentru autori" ale revistei respective (Anexa 5).

O atenţie specială trebuie acordată formatului referinţelor bibliografice.

Deşi cele mai multe reviste folosesc în prezent convenţia Vancouver pentru for-

matul referinţelor.

Examinarea atentă a unor articole anterioare din revistă ne va oferi

exemple asupra stilului şi accentelor principale ale contribuţiilor care au şanse

mai mari de a fi acceptate.

16

Concizia este recomandabilă aproape întotdeauna. Bernard Shaw s-a

scuzat odată unui corespondent al său: „Îmi pare rău că scrisoarea aceasta este

atât de lungă; nu am avut timp să scriu una mai scurtă". Cu încă mai mult temei,

acelaşi lucru se aplică şi unui mare număr de articole care apar în literatura

ştiinţifică.

Este important ca articolul să se limiteze la subiectul propriu-zis al

cercetării. Articolul de cercetare nu este o revistă a literaturii, astfel că nu este

nevoie de un mare număr de referinţe, al căror interes nu este decât general.

Introducerea articolului trebuie să pună în perspectivă problema studiată

şi să explice motivele efectuării studiului.

Partea de metodologie trebuie să prezinte clar şi concis modul în care s-a

efectuat studiul — astfel încât să fie posibilă replicarea fără dificultăţi a

cercetării.

Rezultatele trebuie să fie descrise clar, realizând un echilibru între grafice

sau figuri (care au principalul impact vizual), tabele şi descrierile textuale.

Atunci când descriem rezultatele, trebuie să ne limităm la constatările cu

adevărat importante, şi nu la „tendinţele" pe care le-am fi dorit să atingă

semnificaţia statistică, dar care nu au atins-o!

Multe reviste folosesc acum asesori statistici, astfel că este important să ne

asigurăm că am prezentat rezultatele împreună cu testele statistice

corespunzătoare (de exemplu, intervaluri de confidenţă) care sunt cerute în

instrucţiunile pentru autori.

Trebuie să ne asigurăm, deasemenea, că nu am repetat unele rezultate în

text, grafice şi tabele, aceasta nefăcând decât să lungească inutil articolul.

Secţiunea de discuţii a articolului trebuie să fie relevantă, fără să

rătăcească derutant prin întregul teritoriu acoperit de cercetarea respectivă. Dacă

studiul este de valoare, atunci el va avea implicaţii. Aceste implicaţii constituie

subiectul care trebuie discutat cât mai complet în secţiunea de discuţii.

Concluziile trebuie să fie clare, să corespundă cu obiectivele cercetării

17

Anexa 5.

Ghid pentru autori

Articolele trebuie să fie prezentate în formatul A4, Times New Roman 14, în

Microsoft Word la intervalul 1,5 şi cu marginele 2 cm.

Artocolele se publică în limba prezentată.

Articolele trebuie să respecte următoarea structură :

1. Titlul – se scrie cu majuscule

2. Prenumele şi numele autorului – se scrie cu Bold

3. Instituţia

4. Rezumatele – vor fi prezentate consecutiv(6-8 rînduri) în limbile

română şi engleză, inclusiv cuvinte-cheie de la 3 până la 6.

5. Textul articolului (până la 6 pagini) – cuprinde:

Actualitatea / Întroducere Materiale şi metode Rezultate obţinute Discuţii Concluzii Bibliografie

6. Tabelele şi figurile – să fie enumerate şi însoţite de legendă. Figurile

color se vor publica din sursele autorului.

7. Bibliografie – în ordinea referinţei în text sau în ordinea alfabetică care

va corespunde regulilor din „Capitolul 4”.

18

Anexa 6.

Prezentarea „Adnotării tezei de master”

Fiecare audient prezintă în faţa auditoriului (colegilor) în Power Point „Adnotarea tezei de master” care neapărat trebuie sa fie însoţită de un text narativ (7 pagini).

Regulile pentru o prezentare.

1. Durata - durata totala 15 min, prezentarea - 10 min., întrebări - 5 min.

2. Conţinutul - Prezentatorul trebuie să prezinte doar cea mai importantă

informaţie cu privire la tema aleasă. Prezentarea trebuie sa fie bine organizată,

clară şi să conţină trei componente principale:

1. Introducerea

2. Conţinutul

3. Încheierea (concluzii).

3. Organizarea - Include organizarea prezentării şi organizarea slaidurilor.

· Organizarea prezentării: Conţinutul trebuie prezentat intr-o

maniera corespunzătoare şi consecutivă. În caz că în prezentare se folosesc

termeni noi, necunoscuţi pentru auditoriu, terminologia trebuie sa fie explicată.

Nu există un număr anumit de slaiduri pentru 10 min. Cu toate că este necesar să

fie prezentate următoarele componente de bază: 1. Tema, numele

prezentatorului, data, denumirea modulului; 2. Schema prezentării; 3. Concluzii;

4. Mulţumiri.

· Organizarea slaidurilor: Se acceptă maximal 7 rânduri pe un slaid.

Rândul conţine maximum 6-7 cuvinte. Pentru o vizualizare mai clară este de

dorit ca prezentatorul să folosească litere marcate cu bold, de mărime minim 20.

Pentru o prezentare mai atractivă prezentatorul ar trebui să evite un background

(fonul prezentării) alb, la fel şi cel negru.

N.B Conţinutul unui slaid trebuie sa fie recepţionat în 20 secunde; în caz

contrar conţine multă informaţie.

19

4. Stilul - Alegând un anumit stil, prezentatorul trebuie să-l păstreze până la

sfârşitul prezentării. Pentru a face prezentarea mai atractivă mulţi prezentatori

folosesc imagini relevante, animaţii, sunet. Dar este foarte important ca însuşi

mesajul prezentării să fie recepţionat de auditoriu şi nu imaginile şi sunetul.

După ce prezentaţi tematica și schema prezentării, neapărat trebuie să

menţionaţi că aşteptaţi întrebări la sfârşitul prezentării.

Prezentatorul trebuie să fie foarte convingător în timpul prezentării, de

aceea sunt momente care trebuie luate în consideraţie de către prezentator:

vocea, contactul vizual.

Se alege un anumit tembru de voce, să nu fie prea ţipător ca să nu pară

iritant, și totodată destul de răsunător ca să audă și ultimul rând în auditoriu.

Prezentarea nu se citeşte de pe slaid dar se povesteşte, conducându-va după

punctele cheie prezentate pe slaid.

Contactul vizual este foarte important! Uneori pentru a captura auditoriul,

prezentatorul foloseşte o metodă specifică: la mijlocul prezentării adresează o

întrebare auditoriului. În mod normal auditoriul iși revine și devine mai activ

pe parcursul jumătății a doua a prezentării.

5. Reprezentarea grafică

Pentru prezentarea diagramelor şi graficelor se folosesc aceleaşi combinaţii

de culori care au fost selectate pentru prezentarea respectivă. Axele graficelor

trebuie să fie marcate şi numite. Prezentatorul trebuie să evite diagrame prea

încărcate.

N.B. Nu reţineţi slaidul mai mult de un minut, altfel slaidul devine hipnotic.

6. Întrebări

La sfârşitul prezentării auditoriul este rugat să-și expună părerea la tema data

și să adreseze întrebări prezentatorului. Ce facem când auditoriul nu are

întrebări?

Atunci, prezentatorul pregăteşte un şir de întrebări care le adresează auditoriului.

Întrebările trebuie să fie interesante, nu de tipul: ce aţi înţeles?, etc

7. Criterii de evaluare

20

Prezentarea va fi evaluată după următoarele criterii: conţinutul, organizarea

prezentării, stilul prezentării, folosirea eficientă a timpului acordat pentru

prezentare, întrebări, originalitate.

Structura prezentării

1. Tema tezei de master (1 slaid)

2. Actualitatea problemei studiate - (1-2 slaiduri)

3. Scopul cercetării (1 slaid)

4. Obiective (3-4 obiective) stabilite (1-2 slaiduri)

5. Suportul metodologic (surse utilizate) - (1 slaid)

6. Metodologia studiului – caracteristica, volumul eşantionului, loturile,

mărimea calculată, criterii de includere etc. (1-2 slaiduri)

7. Metode: de cercetare, de acumulare a datelor, de analiză (1slaid)

8. Rezultatele aşteptate (1-2 slaiduri)

Durata prezentării 10-15 min.

Numărul total de slaiduri - 10-12.

21

Anexa 7.

Mircea BEŢIU

ADERENŢA DERMATOVENEROLOGILOR LA CADRUL GHIDULUI NAŢIONAL DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT AL SIFILISULUI

ÎN CONTEXT EPIDEMIOLOGIC Scopul: Evaluarea aderenţei medicilor dermatovenerologi la cadrul Ghidului de

diagnostic şi tratament al sifilisului în context epidemiologic, pentru elaborarea unor recomandări practice privind fortificarea managementului infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS) în Republica Moldova. Obiectivele. Aprecierea aderenţei medicilor dermatovenerologi din Republica Moldova la Ghidul Naţional de diagnostic şi tratament al sifilisului; studierea incidenţei evolutive a sifilisului în Republica Moldova în perioada 1950-2008; elaborarea unor recomandări practice pentru fortificarea conduitei ITS pentru 2010-2011. Material şi metode. Tipul studiului - descriptiv, efectuat prin chestionarea a 90 (76,9%) dermatovenerologi din cei 117 implicaţi în gestionarea cazurilor de sifilis şi alte ITS din toate unităţile teritoriale ale Republicii Moldova în perioada 2005-2009. Metodele studiului: istorică; epidemiologică; sociologică; statistică; transfer al datelor; comparativă; grafică.

Rezultatele obţinute. Consideră că Ghidul ITS este suficient pentru asigurarea unei conduite adecvate a ITS 77.8±4.38% medici. Declară că se conduc preponderent de Ghidul Naţional de conduită a sifilisului 75.6±4.53% medici. În conduita gonoreei absoluta majoritate a medicilor se conduc de stipulările Ghidului ITS – 84.4±3.82%. Aceiaşi situaţie se constată şi pentru conduita chlamidiozei urogenitale – 86,7±3.58%% şi a herpesului genital – 85.6±3.7%. Afirmă că este necesară elaborarea Protocoalelor Naţionale ITS, care ar reglementa mai strict conduita de rutină a ITS 81.1±4.13% medici. Menţionează utilitatea elaborării Standardului Naţional de supraveghere epidemiologică a ITS 80±4.22% medici. Modalitatea corectă de stabilire a diagnosticului serologic utilizând un test netreponemal pozitiv şi două teste treponemale pozitive este respectată doar de 28.9±4.78% medici, cei din raioane ignorând mai frecvent (p<0.05) stipularea din Ghid. Sunt de acord cu prevederile Ghidului referitor la uniformitatea tratamentului sifilisului la persoanele HIV-pozitive cu tratamentul persoanelor non-HIV 66.7±4.97% respondenţi, în special cei din municipii (p<0.05). Tratamentul sindromal al ITS în cazul grupelor vulnerabile şi cu risc sporit de infectare cu ITS este aprobat de absoluta majoritate de 93.3±2.64% medici. Sunt pentru conduita anonimă şi confidenţială a ITS aplicată şi în mediul grupelor vulnerabile şi cu risc sporit de infectare ITS/HIV 77.8±4.38% medici, iarăşi preponderent din contul celor din municipiu (p<0.01). Incidenţa sifilisului în Republica Moldova se află în coborâre progresivă în ultimii ani. Următoarea ascensiune a incidenţei sifilisului se face posibilă după anul 2010. Aceasta se prefigurează şi pe măsura creşterii lente a incidenţei formelor contagioase care a început din 2005.

Concluzii. Aderenţa declarată a medicilor dermatovenerologi la cadrul Ghidului Naţional de conduită a sifilisului este de 75.6±4.53%; aderenţa reală calculată – 55.55±5.24% (p<0.01). Aderenţa pentru conduita sifilisului reglementată de Ghidul Naţional este mai mare de 1.3 ori la medicii din municipii comparativ cu cei din secţiile raionale (p>0.05). Aderenţa declarată la cadrul Ghidului Naţional de conduită a gonoreei este de 84.4±3.82%; pentru chlamidioza urogenitală – 86,7±3.58% şi pentru herpesul genital – 85.6±3.7%. Se constată caracterul ciclic al evoluţiei sifilisului în Republica Moldova, curba incidenţei având o perioada aparentă de circa 20 ani. În perioada de creştere a incidenţei formele contagioase domină necondiţionat, fiind dinamizate vertiginos în primul rând de formele primare şi recente ale sifilisului secundar, cele latente având o creştere mult mai lentă. În perioada de scădere a incidenţei situaţia este inversă – formele non-contagioase reprezentate de sifilisul latent şi

22

tardiv cresc şi la un moment dat depăşesc cele contagioase, realizându-se fenomenul de foarfece.

Cuvinte cheie. Sifilis, infecţii cu transmitere sexuală, ghid, aderenţă, incidenţă, forme contagioase, forme non-contagioase.