UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

ÎMBOGĂŢIREA ŞI ACTIVIZAREA

VOCABULARULUI PRIN

ACTIVITĂŢILE CU PREŞCOLARII

REFERAT AL LUCRĂRII

METODICO – ŞTIINŢIFICE PENTRU OBŢINEREA

GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator ştiinţific:

Profesor universitar,

Candidat,

2011

CUPRINS

I. Consideraţii introductiveI.1. Argumentul lucrăriiI.2. Motivaţia alegerii temei

II. Fundamentarea teoretică a temeiII.1. Concepte de vocabularII.2. Mijloace de îmbogăţire a vocabularuluiII.3. Particularităţile de utilizare a vocabularului la copiii de vârstă preşcolară

III. Strategii didactice specifice limbii şi literaturii române în vederea cultivării vocabularului preşcolarilorIII.1. Strategiile didactice – între rutină şi creativitateIII.2. Metode tradiţionale şi metode moderne de predare a noţiunilor de vocabular în ciclul preprimarIII.3. Sugestii metodice de îmbogăţire şi activizare – nuanţare a vocabularului copiilorIII.4. Mijloace de evaluare a vocabularului dobândit în activităţile cu preşcolarii

IV. Studiu de caz: Etape metodologice implicate în cercetarea formelor şi modalităţilor de îmbogăţire şi activizare a vocabularului la preşcolariIV.1. Ipoteza cercetăriiIV.2. Obiectivele cercetăriiIV.3. Metode utilizate în cercetareIV.4. Desfăşurarea cercetării şi înregistrarea rezultatelor

IV.4.1. Analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor probelor iniţialeIV.4.2. Analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor probelor finale

IV.5. Concluziile cercetăriiV. Concluzii

AnexeBibliografie

2

În învăţământul românesc de toate gradele, dar în special în învăţământul preşcolar studiul lexical merită o atenţie mult mai mare decât i se acordă în momentul de faţă din mai multe motive:

bogăţia unei limbi este dată în primul rând de bogăţia şi de varietatea vocabularului ei ;

schimbările care au loc în societate precum şi spectaculoasele progrese ale ştiinţei contemporane se reflectă în primul rând şi nemijlocit în vocabular considerat ca fiind compartimentul limbii cel mai labil şi mai deschis influenţelor din afară.

Legătura dintre istoria lexicului şi istoria societăţii este atât de strânsă şi de evidentă, încât celebrul lingvist francez Antoine Meillert se consideră pe deplin îndreptăţit să afirme că “orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizaţie”. De aici rezultă necesitatea de a-l studia cât mai temeinic şi ori de câte ori este posibil în indisolubila legatură cu prefacerile de diverse naturi care au loc în viaţa unei colectivităţi lingvistice.

Îmbogăţirea şi perfecţionarea vocabularului constituie un lucru mult mai greu de realizat decât însuşirea regulilor gramaticale ale limbii materne.

Încă de la vârstă preşcolară, copilul stăpâneşte în linii mari sistemul gramatical al limbii pe care o vorbeşte însă achiziţionarea de noi cuvinte şi folosirea lor corectă rămân un deziderat permanent de-a lungul întregii vieţi.

Este de remarcat rolul grădiniţei în a-i sprijini pe copii în formarea unui vocabular cât mai bogat pentru a se putea exprima liber, expresiv, coerent şi corect din punct de vedere gramatical.

În decursul anilor de grădiniţă sub influenţa cerinţelor crescânde ale activităţii şi comunicării are loc o asimilare rapidă a diferitelor aspecte ale limbii (compoziţia fonetică, vocabularul, structura gramaticală) apar şi se dezvoltă noi funcţii şi forme ale limbajului care devine mai închegat, mai coerent.

La venirea în grădiniţă copilul de trei ani are un limbaj cu caracter situativ ce se exprimă prin dialog. Sensul cuvintelor şi propoziţiilor depinde de împrejurările concrete, iar vorbirea situativă este completată de gesturi. La această vârstă raporturile gândire-vorbire sunt deseori surprinzătoare. Uneori copilul nu este în stare să explice acţiunile inteligente pe care, totuşi, le stăpâneşte pe plan practic, alteori execută ordine pe care nu este în stare să le repete. Uneori, de dragul sonorităţii cuvintelor prinde din zbor noţiuni pe care nu le înţelege şi le foloseşte la întâmplare sau formează expresii fară să aibă o cât de mică idee despre raportul pe care-l exprimă. Limbajul la aceasta vârstă este format din propoziţii scurte, abundă exclamaţiile, interjecţiile, repetiţiile, onomatopeele. Pe lângă aceasta, este cunoscută dificultatea pe care o întâmpină copilul de 3 ani în emiterea şi pronunţarea corectă a cuvintelor vorbirii.

3

Mi-am propus să evidenţiez în această lucrare necesitatea îmbogăţirii şi activizării vocabularului prin activităţile de tip preşcolar, progresele realizate de copii în acest sens şi – implicit – în însuşirea noţiunilor, toate acestea reflectate în formarea şi evoluţia personalităţii copilului.

Am pornit de la premisa că munca cu vocabularul nu trebuie socotită terminată odată cu explicarea amănunţită a cuvintelor necunoscute, ci trebuie continuată până când acestea sunt integrate în vocabularul activ al copiilor până când le folosesc corect în vorbire.

Mi-am propus să tratez în lucrare aspecte esenţiale referitoare la temă (de la fundamentarea teoretică şi psiho-pedagogică a problemelor implicate) la metode şi procedee aplicate la lotul experimental privind îmbogăţirea vocabularului activ şi pasiv al copiilor.

Pe parcursul cercetării efectuate am încercat să verific şi să aduc argumente în favoarea ipotezei de lucru folosind metode şi strategii eficiente concretizate în rezultatele obtinute pe baza evaluărilor iniţiale, formative şi sumative pe un lot de 14 subiecţi format din copii preşcolari cuprinşi între 5 şi 6 ani.

Prelucrarea datelor şi a concluziilor în viziunea pedagogiei moderne inserate pe parcursul lucrării reprezintă verificarea ipotezei formulate.

Grădiniţa trebuie să-l înzestreze pe copil cu un vocabular bogat şi nuanţat. Ea poate şi trebuie să reprezinte acea minunată cutie de rezonanţă în care cuvântul ca material sonor specific primei trepte a copilăriei se poate tranforma în cuvântul muzică în care corespondenţa mentală către idee duce vădit la progres.

Lucrarea am structurat-o în cinci capitole enunţate în cuprins la începutul lucrării.

În primul capitol am evidenţiat locul şi rolul disciplinei educarea limbajului – Domeniul Limbă şi Comunicare în curriculum, făcând referire la aspecte ce vizează dezvoltarea vocabularului la preşcolari.

Cel de-al doilea capitol se referă la cultivarea limbii române în ciclul preprimar. Aici m-am oprit asupra particularităţilor de limbaj pe care le au copiii din ciclul preprimar şi am prezentat pe larg vocabularul limbii române: noţiuni de lexic, de semantică, mijloacele de îmbogăţire a vocabularului.

În capitolul al treilea am avut în vedere câteva aspecte metodologice privind îmbogăţirea şi activizarea vocabularului prin orele din cadrul Domeniului Limbă şi Comunicare, făcând referire la valenţele cognitive ale textelor utilizate în grădiniţa de copii, la metodele tradiţionale şi moderne folosite în predarea noţiunilor de vocabular, la sugestii metodice de activizare a vocabularului şi la mijloacele de evaluare a vocabularului. În acest capitol am urmărit să vin cu cât mai multe tipuri de exerciţii şi metode activ-participative specifice folosite în cadrul orelor

4

rezervate educării limbajului, în scopul îmbogăţirii, nuanţării şi activizării vocabularului elevilor din ciclul preprimar.

În cel de-al patrulea capitol am prezentat pe larg cercetarea experimentală pe care amdesfăşurat-o la două grupe pregătitoare în anul şcolar 2009-2010, pornind de la ipoteza: „putem produce anumite modificări în sensul dezvoltării, îmbogăţirii, activizării şi nuanţării vocabularului preşcolarilor dacă utilizăm atât metode tradiţionale cât şi metode moderne în predarea noţiunilor de vocabular?”.

Aici am avut în vedere identificarea potenţialului vocabularului preşcolarilor şi stabilirea performanţei şcolare individuale, urmărirea progreselor înregistrate de copii pe linia procesului de activizare, îmbogăţire şi nuanţare a vocabularului activ al copiilor, identificarea unor metode şi procedee care să faciliteze stimularea creativităţii şi găsirea unor căi de activizare a învăţării, îmbinarea metodelor tradiţionale cu cele moderne activizatoare folosite în cadrul orelor de educarea limbajului care să conducă la schimbări vizibile în vocabularul activ al preşcolarilor, stimularea creativităţii copiilor printr-o strategie didactică permisivă şi identificarea unor căi diverse pentru rezolvarea unor exerciţii ca rezultat al strategiilor didactice aplicate.

Ultimul capitol vizează concluziile acestei lucrări, cu sugestiile de rigoare. Este bine de menţionat că succesul unei educaţii, indiferent ce tip de educaţie este, depinde mai puţin de cantitatea informaţiilor transmise copiilor, cât mai ales de angajarea metodologică a cadrului didactic prin metode şi procedee moderne, adecvate diferitelor situaţii de învăţare.

Lucrarea cuprinde în final o serie de anexe folosite în cercetare: fişă de observaţie, proiecte didactice, fişe de lucru, tipuri de exerciţii specifice predării noţiunilor de vocabular.

Prin limbă se identifică un neam, prin ea poporul îşi exercită propria-i personalitate şi îşi îmbogăţeşte valorile spirituale. Să veghem deci la cultivarea celei mai curente şi mai depline expresii a sufletului românesc, limba noastra „o comoară / În adâncuri înfundată / ... un şirag de piatră rară” creată de-a lungul anilor de poporul român.

5