REFERAT EMBRIOLOGIE:

ORGANISME MODIFICATE GENETIC

Elev: Stan Cristina-Ionela Clasa I C

Organisme modificate genetic

Ce inseamna OMG?

Organism Modificat Genetic sau Transgenic este termenul cel mai folosit pentru a defini o planta de cultura sau un animal aparent normale, carora, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetica li s-au transferat gene de la alte specii: plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene umane, pentru a le conferi anumite proprietati noi.

De ce sunt OMG o problema?

-Pentru Oamenii: Cele mai recente studii demonstreaza ca produsele modificate genetic afecteaza sanatatea mamiferelor. Porumbul modificat genetic MON863 al companiei Monsanto, aprobat pentru consum uman pe piata Uniunii Europene, a cauzat serioase modificari la nivelul ficatului si rinichilor cobailor care l-au consumat în timpul unui studiu stiintific. Studiul a fost realizat de cercetatorul francez Gilles Eric Serralini si publicat în martie 2007.

-Pentru Mediu: Odata eliberate in mediu, fie ca sunt culturi de testare, fie comerciale, plantelemodificate genetic nu pot fi controlate pentru ca acestea interactioneaza in mod liber cu intregulecosistem. Culturile conventionale sau ecologice din jur pot fi impurificate prin polenizare, datorita vantului sau insectelor. De asemenea intreaga biodiversitate are de suferit de pe urma culturilor modificate genetic rezistente la insecte si erbicide. Multe insecte care se hranesc in mod natural cu daunatorii plantelor de cultura sufera si chiar mor daca consuma daunatori de pe plante modificate genetic. Asa este cazul buburuzelor care se hranesc cu paduchi de frunza.Au aparut deja buruieni rezistente la erbicidele neselective cu care sunt tratate plantele modificate genetic. OMG se pot reproduce si incrucisa cu organisme din mediul natural, rezultand astfel organisme noi, intr-un mod necontrolat si imprevizibil.

-Pentru Fermieri: Culturile modificate genetic au fost create pentru profit de companiile producatoare, care au o politica extrem de agresiva. Una din consecintele utilizarii de seminte modificate genetic este pierderea dreptului de a refolosi pentru culturile urmatoare semintele obtinute din recolta din cauza patentelor pe aceste varietati. In fiecare an agricultorul va trebui sa cumpere semintele de la companiile producatoare. In cazul în care fermierul este depistat ca nu a cumparat semintele din cultura, este pasibil de platirea unor amenzi si despagubiri substantiale catre companie, pe baza legislatiei de proprietate intelectuala. Ceea ce este si mai ingrijorator, este faptul ca legislatia care teoretic isi propune sa protejeze fermierii de contaminare cu OMG, este absolut inaplicabila.-Datorita uniformitatii genetice a culturilor modificate genetic exista riscul ca o cultura întreaga sa fie distrusa de un singur daunator nou.

Pentru mediile rurale in care este dezvoltat agroturismul, prezenta culturilor modificate genetic in micile ferme reprezinta un dezavantaj major pentru imaginea acelei zone, datorita ingrijorarilor cetatenilor din toata lumea, care sunt alarmati de riscurile OMG-urilor asupra sanatatii si mediului si care doresc ca alimentele pe care le consuma sa fie cat mai sigure si ecologice.-Prin aceasta tehnologie se poate ajunge la un monopol cu efecte devastatoare pentru drepturile agricultorilor si consumatorilor, care vor deveni dependenti de produsele firmelor producatoare de OMG.

OMG in Romania

Romania are o istorie relativ lunga in cultivarea de organisme modificate genetic (OMG).

Soia modificata genetic

Primele culturi comerciale de plante modificate genetic (MG) au fost introduse in Romania in anul 1998. Este vorba de 14 varietati soia modificata genetic.Cifre oficiale arata ca:- in anul 2004 au fost cultivate 5 523 ha cu soia MG,- in anul 2005 au fost cultivate 87 600 ha cu soia MG- iar in 2006 au fost cultivate 137 275,5 ha.Cand Romania a devenit stat membru al UE in anul 2007, soia MG a fost oficial interzisa pentrucultivare pe teritoriul Romaniei, conform reglementarilor europene (soia MG nu era autorizata pentru cultivare pe teritoriul UE, fiind considerata nefezabila din punct de vedere economic).

Porumbul modificat geneticTotusi, in acelasi an, in luna aprilie, a fost aprobat tacit pentru cultivare in Romania un soi de porumb MG cu denumirea MON810 (ce apartine companiei Monsanto). Acesta era singurul OMG autorizat in UE, pe care Romania l-a autorizat automat. In Romania nu au fost efectuate studii de evaluare a porumbului modificat genetic pentru a se vedea care sunt efectele asupra mediului.In privinta porumbului modificat genetic MON810, cifrele oficiale arata ca:- in 2007 au fost raportate 332,5 ha cultivate cu porumbul MON810,- iar anul trecut in 2008, suprafetele au crescut semnificativ pana la 6 130,44 ha,- in timp ce anul acesta, 2009, s-a raportat insamantarea unor terenuri de suprafata totala de 3093,5177 ha.Implicatiile pe care le poate avea introducerea acestuia in mediu nu au fost adresate de catre autoritati nici in agenda interna, nici in cadrul procesului de aderare. Romania este o tara in care culturile de porumb au devenit o traditie, detinand un patrimoniu genetic valoros de varietati traditionale de porumb.Cele aproximativ 3 milioane de hectare cultivate cu porumb nemodificat genetic sunt expusecontaminarii. Cum anume vom proteja varietatile de porumb traditionale si cele conventionale impotriva contaminarii cu porumb modificat genetic? Este o intrebare la care autoritatile nu au incercat sa caute un raspuns. Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea si selectionarea acelor specii,vegetale sau animale, pe care le-a socotit a raspunde cel mai bine nevoilor sale de subzistenta. Dar numai in

ultimele doua decenii, odata cu formidabilul avant al geneticii,el a reusit sa obtina, prin manipulari specifice,mai intai in laborator, apoi si pe terenurile de cultura, organisme cu alte caracteristici decat cele “naturale”. In teorie, reteta obtinerii unui OGM este cat se poate de simpla. Se ia o planta, un animal sau un microb, careia i se grefeaza una sau mai multe gene apartinand altei plante, care insa poseda acele caracteristici sau functii pe care vrem sa i le transmitem “cobaiului”. Lucrul este posibil deoarece, de la microbi, trecand prin vegetale, si pana la animale, toate fiintele vii utilizeaza acelasi limbaj genetic. In practica insa, un organism transgenic nu se obtine chiar atat de usor. Pentru un pepene, de pilda, sunt necesare cel putin sase luni de munca. Iar pentru o vaca sau orice alt mamifer, in functie de ritmul de reproducere a animalului, procesul poate dura de la unu la cativa ani. Pe de alta parte, atunci cand se introduce o gena noua intr-un organism, aceasta se poate prinde oriunde, chiar si la nivelul unei gene care codifica producerea unei proteine vitale pentru respectivul organism, ceea ce inseamna, practic, ratarea tentativei. In medie, pentru o capra, de pilda, e nevoie de manipularea a 500-1000 de embrioni, pentru a putea spera ca se obtine o singura capra viabila, fara anomalii si totodata purtatoare a caracterului dorit. Pentru multi dintre sustinatorii manipularilor genetice, medicina de maine va fi cu siguranta transgenica. Fructe-vaccin, bacterii-dopante, lapte-medicament, toate acestea sunt posibile si chiar pe cale sa se realizeze. Anumite proteine umane, precum insulina (folosita la tratarea diabetului) sau EPO (care stimuleaza producerea de globule rosii), sunt fabricate de pe acum de microbi. Ne putem asadar inchipui ca, nu peste multa vreme, vor aparea chiar ferme specializate in cresterea acelor animale modificate genetic, care, prin laptele lor, vor oferi in acelasi timp si un medicament (anume sintetizat de respectivul animal). De mai bine de 15 ani, o echipa de cercetatori australieni se incapataneaza sa obtina, prin manipulari genetice, primul trandafir albastru. Ei au reusit sa obtina gena responsabila de culoarea albastra a petuniilor, pe care nu aveau decat sa o introduca in codul genetic al trandafirului pentru a obtine prima floare albastra. In ciuda eforturilor depuse, cercetatorii nu au reusit sa culeaga trandafirul albastru si asta nu din vina petuniei. Asta deoarece ei au reusit sa grefeze aceeasi gena bleu la garoafe, iar varietatile transgenice astfel obtinute, una mov si una indigo, au primit numele de “Moondust” (pulberea Lunii) si Moonshadow (umbra Lunii). Motivul refuzului trandafirului de a deveni albastru avea sa fie gasit la nivelul celulelor petalelor, in interiorul vacuolei. Secretul culorii oricarei plante cu flori se afla in miezul celulei, acolo unde se gasesc antocienii (pigmenti responsabili de coloritul petalelor). Dintre cei 250 de pigmenti recenzati in natura, la flori au fost reperati mai ales trei: pelargonidina (pentru rosu-oranj), cianidina (pentru roz-magenta) si delfinidina (pentru bleu-violet). Combinati in fel si chip, dar si cu alte substante organice din celule, acesti antocieni confera petalelor tentele lor roz, oranj, rosu, bleu, sau violet. Neputand sintetiza delfinidina, trandafirii, la fel ca garoafele sau crizantemele, nu sunt niciodata bleu in natura. De aici si imposibilitatea de a obtine, prin incrucisare intre diverse varietati sau prin manipulare genetica, exemplare de culoare albastra. Prin grefarea genei de petunie, specialistii sperau sa-i confere trandafirului tocmai acele instrumente moleculare absolut necesare sintezei pigmentului. De aceea au recurs la petunie, care dispunea de enzimele dorite pentru producerea delfinidinei si cianidinei, din combinarea lor rezultand culori care merg spre violet, trecand prin magenta, dar nu si oranj, caci aceasta planta nu poate sintetiza pelargonidina. In 1987, cercetatorii germani au gasit solutia: prin grefarea unei gene de porumb, care programeaza enzima necesara producerii pelargonidinei, ei au obtinut o petunie rosu-caramizie, prima planta cu floare transgenica. Se parea ca de acum inainte totul va merge de la sine. Nu aveau altceva de facut decat sa procedeze la fel si cu trandafirul. Din pacate, tentativa lor s-a soldat cu un esec. Caci lucrul pe care nu-l cunosteau pana atunci – delfinidinele sunt foarte sensibile la mediul din care fac parte. Daca acesta e bazic, ele raman albastre. Daca insa e prea acid, culoarea vireaza spre rosu. Ori, se pare ca vacuolele trandafirilor (deci chiar locurile de stocare a pigmentilor ) sunt atat de acide, incat delfinidinele se inrosesc instantaneu. Cu toate acestea, cercetatorii australieni nu se dau batuti. Ei spera ca, intr-o buna zi, imposibila ”floare albastra” va deveni o realitate, spre delectarea iubitorilor de flori din intreaga lume.

Impactul ecologic al cultivării plantelor modificate genetic De la prima lor comercializare, în anul 1996, plantele tolerante la principiul activ erbicid glifosat, care exprimă proteina CP4EPSPS, au fost cultivate pe milioane de

hectare. Nu a fost adusă nici o dovadă a existenţei unor efecte dăunătoare sau nedorite asociate cultivării şi/sau consumului soiei RR, altor plante RR sau proteinelor CP4EPSPS sintetizate de acestea. Toate plantele tolerante la erbicide cultivate s-au comportat conform aşteptărilor specialiştilor, fapt dovedit de gradul ridicat de acceptare a lor de către fermieri şi de rata rapidă de adoptare. Varietăţile tolerante la acţiunea erbicidă a glifosatului permit aplicarea unui program de erbicidare mai flexibil ca şi reducerea consumului de substanţe persistente şi cu efecte dăunătoare asupra mediului şi sănătăţii. Cu toate acestea au fost exprimate temeri legate de faptul că adoptarea sistemului de cultură cu plante tolerante la erbicide ar putea amplifica declinul biodiversităţii în agroecosisteme, mai ales prin reducerea resurselor de hrană pentru diferitele grupuri functionale din lanţul trofic, declin asociat cu creşterea consumului de pesticide în agricultura convenţională. De fapt, s-a sugerat că plantele tolerante la erbicide ar putea amplifica acest declin nu ca urmare a vreunui efect direct al tehnologiei în cauză asupra altor specii, ci datorită faptului că aplicarea erbicidelor totale asigură o combatere eficientă a buruienilor, care ar antrena o reducere a numărului de nevertebrate ce se hrănesc pe buruieni şi, indirect, a populaţiilor de buruieni în câmpurile foarte îmburuienate, care, de fapt, sunt bogate în plante şi, implicit, în resurse nutritive pentru nevertebrate. Există însă numeroase rezultate experimentale care sugerează faptul că plantele tolerante la erbicide au efect benefic aspra biodiversităţii din agrosisteme, deoarece fac posibilă o aplicare mai tardivă a erbicidului comparativ cu regimul de erbicidare aplicat în culturile convenţionale. Prin urmare, buruienile persistă în culturile acestor plante un timp mai îndelungat dacât în culturile convenţionale, furnizând resurse de hrană şi habitate pentru animale în perioada de înmulţire. Porumbul tolerant la erbicide a avut impact benefic asupra mediului favorizând creşterea populaţiilor de buruieni şi, implicit, fauna.Pe baza rezultatelor obţinute, s-a ajuns la concluzia că diferenţele în privinţa biodiversităţii au fost determinate mai degrabă de regimul de combatere a buruienilor dacăt de faptul că planta a fost modificată sau nemodificată genetic. Rezultatele cercetărilor efectuate la nivel de fermă nu au evidenţiat un impact negetiv al regimurilor de erbicidare aplicate în culturile de plante modificate genetic asupra populaţiilor de buruieni. Până la aplicarea erbicidelor aplicate în culturile de sfeclă, rapiţă şi porumb, tratamentul reduce, dar nu elimină complet buruienile şi nici nu previne înflorirea şi producerea seminţelor. În culturile de rapiţă modificată genetic, numărul buruienilor creşte în cursul perioadei de vegetaţie, probabil ca rezultat al unui proces continuu de germinare a seminţelor. Biomasa şi cantitatea de seminţe eliberate în cazul buruienilor dicotiledonate au fost mai mici în culturile de sfeclă şi rapiţă modificată genetic decât în culturile de sfeclă şi rapiţă convenţionale, cauza fiind eficienţa regimului de erbicidare aplicat atunci când se utilizeaza sfecla şi rapiţa tolerante la erbicide. În schimb, în culturile de porumb tolerant la glufosinatul de amoniu productivitatea buruienilor a fost mai mare decât în culturile de porumb convenţional, cauza fiind în cazul culturilor acestei specii regimul de erbicidare convenţional care este mai eficient. Efectele tratamentelor cu erbicide asupra vegetaţiei de la marginea culturilor au fost localizate în fâşia arată, dar neocupată de cultură, în care erbicidul aplicat ajunge frecvent. Aici, răspunsul vegetaţiei la diferitele regimuri de erbicidare este similar cu răspunsul buruienilor din cultură.