Embriologie

Embriologia este stiinta dezvoltarii ontogenetice a organismelor.Este ramura biologiei care se ocupa cu studiul embrionului in toate fazele dezvoltarii lui, de la formarea celulei-ou pana la nastere.Ontogeneza reprezinta istoria dezvoltarii unui individ de la nastere pana la moarte.Acest proces de creare a individului se petrece in mai multe perioade, fiecare perioada desfasurandu-se in mai multe faze:1. perioada preembrionara cu fazele:- gametogeneza- spermatogeneza- ovogeneza2. perioada embrionara cu fazele:- fecundatia- segmentatia- blastulatia- gastrulatia- organogeneza3. perioada fetala.Perioada embrionara si perioada fetala sunt cele doua faze ale etapei prenatale.Din punct de vedere fiziologic, dezvoltarea organismului uman cuprinde urmatoarele etape si perioade:Etapa prenatala= antepartum= cu urmatoarele perioade:- perioada preembrionara= reprezentata de gametogeneza si insamantare;- perioada de zigot sau prima saptamana de dezvoltare; cuprinde: fecundarea, segmentarea si formarea discului embrionar unilaminar (monodermic);- perioada embrionara ( embriogeneza) caracterizata de formarea embrionului si aparitia primordiilor organelor; este reprezentata de intervalul cuprins intre saptamana a 2-a si saptamana a 8-a;- perioada fetala (organogeneza), dureaza pana la sfarsitul lunii a 9-a si este caracterizata de totalitatea proceselor de morfologie si histiogeneza prin care primordiile de organe dau nastere tuturor sistemelor functionale ale nou-nascutului;Starea de graviditate presupune un ciclu propriu, denumit ciclul sarcinii:- conceptia- perioada tubara- perioada uterina cu 3 faze:*faza de preimplantare*faza de implantare= nidatia*faza placentara*nastereaEtapa postnatala= postpartum= care cuprinde:1. perioada de copilarie:-prima copilarie= 0-3 ani:. perioada perinatala=prima saptamana postpartum;. perioada de nou nascut= pana la sfarsitul primei luni de viata post partum;. perioada de sugar= primul an de viata post partum;. perioada de copil mic= 1-3 ani;-a 2-a copilarie= 3- 6/7 ani;-a 3-a copilarie= 6/7 ani-12 ani fete si 14 baieti;2.perioada pubertatii= intre 12-16 ani fete si 14- 16 ani baieti;3. perioada de adolescent= postpubertala intre 17-20 ani;4. perioada de adult= maturitate= tinerete intre 21-30ani si maturitate propriu-zisa intre 31-65ani;5. perioada de batranete si senescenta.Gametogeneza.Gametogeneza reprezinta formarea si maturizarea in organismul parintilor, a unor celule specializate numite gameti. Gametii sunt de fapt cele doua celule sexuale mature, de sex opus= spermatozoidul si ovulul prin contopirea carora in procesul fecundatiei ia nastere prima celula a noului individ, numita zigot ( este oul fecundat). Zigotul sau oulm fecundat contine in cantitati egale material ereditar matern si patern, pe care-l transmite noului organism.Procesul de gametogeneza cuprinde: spermatogeneza si ovogeneza si se desfasoara in 3 faze:- germinativa( de multiplicare);- crestere( de dezvoltare);- de maturare.Spermatogeneza= reprezinta fenomenul de maturare al gametului sexual masculin, pornind de la gonocitele primordiale masculine pana devin celule sexuale mature si anume spermatozoizi. Acest proces cuprinde ansamblul de multiplicari si diferentieri celulare care duc la formarea spermatozoidului matur sau gametul masculin. Procesul se desfasoara la nivelul epiteliului germinativ din tubii seminiferi de la nivelul testicolului, parcurgand cele trei perioade:- perioada germinativa sau de multiplicare= este parcursa in timpul pubertatii, astfel: gonocitele primordiale se divid mitotic ( in mod repetat) si dau nastere la 2 tipuri de celule: unele celule mici si unele celule mai mari numite spermatogonii de tipul A(prafoase) si de tipul B(crustoase) care vor continua linia seminala.- perioada de crestere= debuteaza odata cu pubertatea si consta in cresterea si dublarea volumului spermatogoniilor si transformarea acestora in spermatocite de ordinul I.- perioada de maturare= se caracterizeaza prin faptul ca, spermatocitele de ordinul I se divid si produc 2 spermatocite de ordinul II cu set haploid(n) de cromozomi. Acestea se divid mitotic imediat si rezulta in final 4 spermatide. Spermatidele prin procesul de spermiogeneza se transforma in spermatozoizi( fiecare spermatida se transforma intr-un spermatozoid).Astfel in urma acestui proces de spermatogeneza , dintr-un spermatocit primar, rezulta 4 spermatozoizi cu valoare si calitati egale si cu o structura bine definita. Ei capata mobilitate si se indreapta spre lumenul tubului seminal.Deci la nivelul tubului seminal:1. Spermatogonie_ 2. Spermatocit I _ 3. Spermatocit II _ 4.5.6. Spermatide in evolutie _ 7. Spermatozoizi.Ovogeneza=reprezinta fenomenul de maturare a ovulelor. Ca si in cazul spermatogenezei, acest fenomen se petrece in 3 etape: multiplicare, crestere si maturare. Spre deosebire de spermatogeneza care incepe la pubertate, ovogeneza incepe in viata intrauterina si are loc in glanda genitala feminina, ovarul. Ovarul este un organ pereche situat retrouterin. Fiecare ovar este acoperit de un epiteliu ovarian, format din tesut conjunctiv, foliculi ovarieni, vase si nervi dispusi in 2 straturi: corticala si medulara. Ovarul are o dubla functie: exocrina avand ca produs final ovocitul si endocrina de elaborare a unor hormoni specifici. In zona corticala a ovarului se gasesc o serie de formatiuni specifice numite foliculi ovarieni. Foliculul ovarian contine ovocitul care este celula sexuala feminina pe cale de maturizare. In evolutia lor de maturizare sunt urmatoarele stadii: foliculul primar simplu se transforma in folicul matur numit si folicul de Graf, care in timpul ovulatiei elimina gametul feminin ( celula) sub forma de ovocit. Ovogeneza se petrece ca si spermatogeneza in 3 etape:_ etapa de multiplicare= in care apar celulele simple numite ovogonii, care la randul lor se transforma in ovocite primare si care impreuna cu celulele foliculare vor constitui foliculul primar. Etapa de multiplicare se realizeaza in perioada embrionara._ etapa de crestere= incepe dupa nastere si se termina in momentul maturarii foliculului. In timpul fazei de crestere ovocitul ramane intr-o stare de repaos, timp in care foliculul primar se transforma in folicul de crestere, iar in ovocit se acumuleaza material nutritiv. In procesul de multiplicare rezulta cca. 70.000-400.000 de ovocite primare._ etapa de maturatie= la maturatie din cele 70.000-400.000 ovocite primare, nu ajung decat 300-400 pe toata perioada de activitate genitala a femeii care dureaza cca. 30 ani. Odata cu inceperea ciclului ovarian, un numar de foliculi primari tind sa ajunga maturi. Dintre ei insa, doar unul singur se maturizeaza si elimina un singur ovul, fenomenul numindu-se ovulatie. Dupa ovulatie, foliculul ovarian, sufera o serie de transformari care il duc la starea de corp galben. Corpul galben, prin secretie de progesteron, pregateste mucoasa uterina pentru nidatie( fixarea oului) si gestatie, devenind corp galben gestativ. Daca fecundatia nu are loc, corpul galben involueaza si impreuna cu mucoasa uterina se elimina in timpul fluxului menstrual. Ovulatia are loc la un interval de 14+-1 zi inaintea hemoragiei menstruale.Perioada embrionara= se desfasoara in etape:a) Fecundatia= reprezinta fenomenul prin care cei doi gameti (masculini si feminini) se contopesc si formeaza oul sau zigotul care este prima celula a noului organism.In mod normal, ovulul este fecundat in primele 24 ore dupa ovulatie. La om, un singur spermatozoid are calitatea de a fi fecundant, patrunzand in intregime in citoplasma ovulului. Puterea fecundanta a spermatozoidului dureaza numai 24 ore. In urma fecundarii, ovulul devine activ si incepe diviziunea de maturatie. Perioada de fecundabilitate maxima la femeie se socoteste a fi, in general intre ziua a13-a si a17-a, a ciclului, socotind din prima zi a menstruatiei, in aceasta perioada existand conditii de producere a unei ovulatii.Odata format oul, in organismul matern incep o serie de transformari prin care se creaza conditii optime de nidare a oului( fixare a lui in cavitatea uterina).b) Segmentatia=este prima faza a ontogenezei( ontogeneza reprezinta istoria dezvoltarii individului). In aceasta faza, prima celula embrionara ( zigotul) se divide in blastomere( celule din ce in ce mai mici) dimensiunea zigotului ramanand nemodificata. Aceste mici celule se dispun sub forma unei sfere compacte numita morula( are aspectul unei mure ), inconjurata de zona pelucida. La inceput morula este compacta, nu are cavitate. Ulterior, insa in interior se formeaza o cavitate numita blastocel, iar morula devine blastula( este un germene cu cavitate) si este alcatuita din 2 straturi de celule: un strat intern numit embrioblast din care se dezvolta embrionul si un strat periferic numit trofoblast, care participa la formarea corionului si a placentei. Se pare ca toate aceste fenomene enumerate se petrec in primele 3 zile de la fecundare.De mentionat ca fecundatia si segmentarea nu provoaca modificari exterioare ale germenului( morulei) si de aceea , aceasta perioada se numeste premorfogenetica. Este o perioada de acumulari cantitativeDeci: Zigot->Blastomere->Morula cu Embrioblast si Trofoblast.Morula ajunsa in cavitatea uterina dupa 1-2zile, se transforma in blastocist( cam in a 6-a-7-a zi de la fecundatie) si se fixeaza( nideaza) in mucoasa uterina. In momentul fixarii in mucoasa uterina, morula isi pierde stratul exterior ce o inconjoara( zona pelucida). In acest moment se stabileste un echilibru armonios intre ou si mucoasa uterina.Nidatia in uter constitue situatia normala, ideala in care se dezvolta oul uman. Exista si situatii cand nidatia are loc inafara cavitatii uterine( in trompa uterina, in ovar, in peritoneu) si se formeaza sarcinile extrauterine.Deci la sfarsitul primei saptmani, embrionul se gaseste in stadiul de blastocist.In a 2-a saptamana, se petrec alte transformari si apar primele anexe embrionare: sacul vitelin si vezicula amniotica. Tot in aceasta perioada se continua implantarea tot mai adanca a oului cu toate transformarile sale in mucoasa uterina, apare un pedicul de fixatie si cam in a 16-a zi se termina nidatia.c) Gastrularea=este faza in care au loc migrari celulare si se petrece in a 16-a 20-a zi de la fecundatie. Este asa numitul stadiu de germene tridermic in care se formeazacele trei foite embrionare: ectodermul, endodermul si mezodermul sau ectoblast, endoblast si mezoblast. Este un stadiu de dezvoltare cand incepe sinteza de proteine specifice, un proces de modificari calitative si se mai numeste perioada morfogenezei primare. Astfel la inceputul saptamanii a-3-a de sarcina, se formeaza capilarele, iar pediculul de fixatie va deveni viitorul cordon ombilical; totodata se va forma canalul alantoidian, care reprezinta viitoarea alantoida. Odata miscarile gastrularii terminate, cele trei foite embrionare( ectoderm, endoderm si mezoderm) isi continua dezvoltarea si concomitent incepe delimitarea regiunilor embrionare de cele extraembrionare, deci incepe formarea corpului embrionar. Spre sfarsitul gastrularii, grupurile de celule reprezinta rudimentele primelor organe dupa o topografie aproape definita si apar organele axiale( sistemul nervos) de aceea aceasta etapa a fost numita faza de nerulatie sau perioada morfogenetica secundara.d) Organogeneza= este faza in care se contureaza marile sisteme ale organismului si incepe perioada morfogenezei definitive. In aceasta perioada au loc proliferari si deplasari celulare importante ducand la alcatuirea aparatelor si sistemelor.e) Histogeneza= este fazaurmatoare in care celulele se diferentiaza histogenetic, capatand structuri si proprietati apte pentru functiile lor( aparat digestiv, aparat respirator, etc).e) Cresterea= este ultima etapa, este un fenomen simplu de marire a volumului celulelor. Ea poate fi hipertrofica si hiperplazica.Aceste etape se succed si se intrica inca din momentul formarii oului,desfasurandu-se cu mare intensitatein viata intrauterina, iar unele dintre ele se vor continua dupa nastere( ex. gametogeneza, dezvoltarea dintilor, formarea fibrelor cristaline).In mod conventional, produsul de conceptie in primele stadii ale ontogenezei se numeste germene; pana in luna a II-a ( viata intrauterina) se numeste embrion si se contureaza regiunile cefalica, caudala, dorsala, ventrala; intre luna a II a VI-a devine fat neviabil;Intre luna aVI-a si a IX-a devine fat viabil. Deci fenomenele de umanizare apar dupa luna a II-a de viata intrauterina. Dupa nastere vorbim de nou nascut. Durata normala a gestatiei este in medie de 273 zile( 9 luni solare sau 10 luni lunare) si este urmata de nasterea la termen a unui fat matur. Fatul care se naste inainte de termen este prematur. Am mentionat ca, odata miscarile gastrularii terminate, cele trei foite embrionare(ectoderm, endoderm, mezoderm) isi continua dezvoltarea si concomitent incepe delimitarea regiunilor embrionare de cele extraembrionare, deci incepe formarea corpului embrionar.Consecintele delimitarii corpului embrionar pot fi sintetizate astfel:- din ectoderm deriva: sistemul nervos(SNC, SN periferic, organele de simt), invelisul cutanat si anexele sale;-din endoderm deriva : epiteliul tubului digestiv si a anexelor sale ( ficat, pancreas) precum si epiteliul aparatului respirator;- din mezoderm deriva: scheletul, musculatura, seroasele, tesutul conjunctiv, aparatul circulator si aparatul uro-genital.O caracteristica a embrionului uman si a mamiferelor superioare este aparitia anexelor embrionare, inaintea corpului embrionar. In ordinea aparitiei lor, anexele embrionare sunt urmatoarele: vezicula amniotica sau amnionul, vezicula vitelina sau sacul vitelin, vezicula alantoida si placenta cu cordonul ombilical.Acest moment de delimitare a corpului embrionar, cuprinde o serie de fenomene care, prin miscari de inflexiune, basculare si rulare, transforma embrionul planiform aflat in continuarea anexelor sale, intr-un tub izolat de aceste anexe, cu care nu mai pastreaza legatura decat printr-un manunchi de formatiuni acoperite de o membrana (amnion), denumit cordon ombilical._ vezicula amniotica= amnionul= apare in ziua a 7-a de la fecundare; aceasta anexa este prezenta in tot timpul vietii intrauterine, se prezinta ca o cavitate ce se umple cu un lichid numit lichidul amniotic; prin compozitia sa chimica si biologica, lichidul amniotic ofera embrionului si apoi fatului conditii optime de dezvoltare, protejand-ul fata de actiunea nociva a unor factori mecanici si totodata participand la procesul de metabolism al fatului. Cantitatea de lichid amniotic creste progresiv, ajungand la nastere sa aiba un volum de 500-800ml in mod normal. Atat cantitatea cat si calitatea sa, dau informatii asupra dezvoltarii fatului: scaderea, cresterea sau aspectul tulbure sunt semne de suferinta fetala ce se exploreaza chiar inainte de nastere prin amniocenteza.Marirea cavitatii amniotice aduce embrionul in interiorul ei. Totodata au loc o serie de transformari structurale care duc la formarea cordonului ombilical, care la nastere este format din 2 artere si o vena, masurand la fatul la termen o lungime de cca. 50cm si 2-3cm diametru._ vezicula vitelina= sacul vitelin= apare din ziua a 9-a , si din elementele nei structurale iau nastere primele elemente sanguine, iar mai tarziu tubul digestiv._alantoida= este o anexa embrionara care dispare spre sfarsitul lunii a II-a si are o parte intraembrionara care va participa la formarea aparatului uro-genital si o parte extraembrionara care se transforma intr-un cordon fibros numit uraca. Daca nu se transforma in cordon fibros si ramane canal deschis, atunci poate comunica cu vezica urinara dand fistula ombilico-vezicala care se trateaza chirurgical._ placenta= este o anexa foarte importanta, care intervine activ mult timp in procesul schimburilor feto-materne, datorita continuitatii ce exista la nivelul ei intre sangele matern si cel fetal.Din punct de vedere morfofunctional placenta cuprinde 2 portiuni: o portiune fetala numita trofoblast si o portiune materna reprezentata de mucoasa uterina pregatita pentru gestatie numita decidua sau caduca.Trofoblastul incepe sa se dezvolte in ziua a 5-a de la fecundatie si are rolul de a asigura implantarea oului in mucoasa uterina incepand din ziua a 6-7-a de la fecundatie. In continuare au loc transformari, incat incepand cu luna a IV-a, cavitatea uterina este ocupata in intregime de fat si anexele sale( placenta, cordon ombilical). L atermen, placenta se prezinta ca un disccu diametrul de 20cm, o grosime de cca. 3cm, si cantarind aproximativ 1/6 din greutatea corpului fetal. Acest disc prezinta o fata fetala pe care se insera cordonul ombilical si o fata materna privind spre uter. Placenta este irigata pe de o parte de circulatia fetala reprezentata de cele 2 artere si vena ombilicala, iar pe de alta parte de circulatia materna reprezentata de arterele uterine. In felul acesta, printr-un raport de continuitate are loc schimbul de O2 si substante nutritive intre sangele fetal si cel matern Este posibila si trecerea unor medicamente administrate mamei, de asemenea trec anticorpii materni ( antidifterici, antirujeolici) care confera fatului o imunitate pasiva. Placenta secreta o serie de hormoni: progesteron( care asigura mentinerea sarcinii), gonadotrofina care se elimina prin urina mamei si este utilizata in precizarea diagnosticului de sarcina.

Mecanismele generale ale dezvoltarii embrionare normale.

Dezvoltarea unui nou organism, rezulta din diferentierea progresiva si cresterea celulelor sale, ambele procese stand sub un dublu control:1. controlul genetic= care determina specificitatea organismulu;2. controlul epigenetic= care asigura formarea progresiva a tesuturilor si apoi a organelor sub forma lor definitiva.In aceste procese , intervin 4 mecanisme ale embriogenezei:a) miscarile celulare: segmentatia, blastulatia, gastrulatia;b) procesele de reglare;c) procese de crestere diferentiata si regresie specifica;d) inductia.Cresterea embrionului in prima luna se face mai lent. In luna a II-a procesele de crestere se intensifica, la fel procesele de diferentiere; embrionul are o marime de 23mm si trece printr-o perioada morfogenetica rapida, care duce la aparitia majoritatii organelor sale., astfel ca spre sfarsitul primelor 2 luni, embrionul poseda principalele organe si are un aspect uman, net definit.Incepand din luna a II-a pana in luna a IX-a, embrionul devine fat, deci incepe perioada fetala. Fatul este neviabil pana in luna a VI-a si devine viabil din luna a VI-a pana in luna a IX-a. In aceasta perioada procesele de crestere devin mai rapide, se regleaza proportiile, iar fenomenele de diferentiere sunt mai incete. Se accentueaza procesul de umanizare al fetei, devine evident sexul prin aspectul organelor genitale externe si incep miscarile( deci se manifesta functiile de motricitate) pe care mama le percepe din luna a IV-a. Spre sfarsitul lunii a VI-a dezvoltarea morfofiziologica a fatului il face viabil, iar din luna a VII-a tegumentul se acopera cu o substanta grasoasa numita vernix caseosa. Totodata apar unele puncte de osificare a oaselor lungi, cresc fanerele, iar cresterea generala este si hiperplazica si hipertrofica. In decursul ultimilor luni de viata intrauterina, se maturizeaza organele, se definitiveaza topografia lor si ele incep sa functioneze in mod specific.Dar aceste mecanisme sunt complexe si foarte fragile, adica pot fi usor perturbate si atunci apar malformatiile genetice. Aceste defecte congenitale, constituite inainte de nastere sunt ireversibile si se caracterizeaza prin devieri de la numarul, dimensiunile, forma, asezarea sau caracterele obisnuite ale unui aparat, sistem, organ, tesut, celula. Deci rezulta anomalii.Aceste anomalii pot rezulta din:- transmiterea unei anomalii de catre parinti: in acest caz, defectul este inscris in codul genetic al unuia sau ambilor parinti, iar fatul devine purtatorul unei anomalii. O astfel de boala este Hemofilia, o boala transmisa de femei baietilor;- aberatii cromozomiale= transmise prin gameti sau care apar in cursul primelor diviziuni. In acest caz, in cursul gametogenezei, unul din gameti poate fi purtatorul unui defect cromozomic si oul rezultat in urma fecundarii va prezenta o anomalie care se va transmite tuturor celulelor noului organism;- factori nocivi din mediul extern care deregleaza morfogeneza normala, denumiti si factori teratogeni: factori fizici( radiatiile); factori chimici( medicamente, insecticide, detergenti; exemplu: sulfamidele antidiabetice administrate oral pot determina avort sau unele malformatii; medicamentele antitumorale dau malformatii asupra SN; antibioticele: Penicilina, Streptomicina, Cloramfenicol, etc. pot fi teratogene la om);- hormonii;- vitaminele: carenta Acidului folic este teratogena;- hipoxia;- factorii biotici: virusul rubeolic produce avort, focomelie, malformatii cardiace; virusul citomegalic produce malformatii ale SN; virusul gripal poate da anomalii ale SN, chiar anencefalie; toxoplasmoza poate produce malformatii grave ale SN: hidrocefalie, microcefalie, anomalii oculare; sifilisul matern produce surditate congenitala sau retard psihic.In aparitia acestor malformatii sunt importante varsta sarcinii la care a actionat agentul respectiv precum si sensibilitatea individuala.

Derivatele ectodermului.

Din ectoderm se dezvolta: sistemul nervos, glandele suprarenale, ochiul, urechea, fata, gatul limba, dintii, glandele salivare, hipofiza, epifiza, pielea si anexele sale._ dezvoltarea SN= in saptamana a 3-a de viata intrauterina, pe fata dorsala si in portiunea mijlocie a embrionului, apare o formatiune ectodermala, numita placa neuronala. Aparitia acesteia marcheaza inceputul dezvoltarii SN. In dezvoltarea ulterioara a SN, placa neurala se deprima in zona centrala, seformeaza un sant numit santul neuronal, care prin apropierea si unirea marginilor se transforma in tub neural. Acest tub neural se acopera cu invelisuri meningeale si schelet osos cam in a 21-zi si ramane deschis la capete pana in a 28-a zi de viata embrionara. Odata cu inchiderea tubului neural la cele 2 extremitati, din celulele marginale ale placii neuronale se formeaza crestele neuronale sau crestele ganglionare, care la randul lor formeaza sub tegument placa ganglionara. Din ea, prin diviziuni succesive se vor forma ganglionii nervilor cranieni, ganglionii spinali si ganglionii vegetativi. Ulterior prin evolutia celulelor din placa neuronala se formeaza neuroblastii. Cand acest proces de neurogeneza inceteaza, se produc celule gliale.Aceste faze de placa neuronala, sant neuronal si tub neuronal constituie faza de neurulatie.La sfarsitul acestei faze, ectodermul neurogen este complet separat de ectodermul tegumentar.Tubul neuronal este locul de formare al neuronilor motori si senzitivi.Maduva spinarii se dezvolta tot din placa neurala. In centrul ei se formeaza canalul ependimar care se va continua in bulb cu ventricolul IV al creierului. Din neuronii motori formati, vor iesi axoni din maduva si formeaza radacinile anterioare si motoare ale nervilor spinali. Cam in luna a V-a incepe mielinizarea fibrelor senzitive, ulterior a fibrelor motoare, iar dupa luna a IX-a a fibrelor cortico-spinale, mielinizarea lor terminandu-se abia in jurul varstei de 2 ani.Encefalul= din placa neuronala, prin procese de inductie, apar initial 2 vezicule cerebrale: deuterencefalul si arhencefalul. In evolutie, prin inchiderea capatului anterior al tubului neural, se formeaza alte 3 vezicule care se continua una cu alta prin usoare gatuiri: prozencefalul= creierul anterior; mezencefalul= creierul mijlociu; rombencefalul= creierul posterior. Encefalul la final va fi alcatuit din 5 vezicule cerebrale: telencefal, diencefal, mezencefal, metencefal si mielencefal. Din prima vezicula( telencefal) care se dezvolta intens si-si dubleaza volumul se vor forma emisferele cerebrale. Din mielencefal in evolutie se formeaza bulbul rahidian sau maduva prelungita. Tot in mielencefal isi au originea nucleii motori ai nervilor cranieni IX, X, XI, XII. Din metencefal se dezvolta puntea si cerebelul. Cerebelul incepe sa se dezvolte la sfarsitul saptamanii a VI_a, incat la inceputul lunii a III-a, cerebelul se dezvolta in 3 portiuni: o zona mediana= vermixul si 2 mase laterale= emisferele cerebeloase. Telencefalul= in evolutie se dubleaza in 2 vezicule dispuse lateral, care vor fi viitoarele emisfere cerebrale. Suprafata veziculelor cerebrale va forma scoarta cerebrala, iar baza lor va forma corpul striat sau nucleii bazali( in luna a II-a si a III ).Neocortexul se formeaza in perioada lunilor a III a-VI-a, prin mai multe migrari celulare, realizand 6 straturi caracteristice zonelor motoare, senzitive si asociative. Cortexul motor se caracterizeaza prin predominanta neuronilor de forma piramidala, iar cortexul senzitiv prin predominanta neuronilor de forma granulara.La nastere exista aproximativ 14 miliarde de neuroni si numarul lor nu mai creste ulterior.Creierul se dezvolta ponderal pana la varsta de 14 ani, apoi dupa aceasta varsta continua dar mai lent. Aceasta crestere se face pe seama cresterii individuale a neuronilor si a multiplicarii prelungirilor si conexiunilor nervoase.Suprafata creierului este de 700cmp. la nastere , de 1700-2200cmp. la 2ani, apoi cresterea este mai lenta.Maturatia neuronilor corticali se face progresiv si lent incepand de la sfarsitul lunii a II-a si se termina la 14 ani.

Dezvoltarea aparatului olfactiv.

Incepand din saptamana a 4-a, tot din ectoderm incepe sa se edezvolte aparatul olfactiv, initial sub forma a 2 ingrosari ale ectodermului numite placode olfactive. La inceput au aspect plan, dar cu timpul se adancesc si formeaza santurile olfactive. Din saptamana a 5-a santurile olfactive vor fi marginite de proeminente numite mugurii nazali laterali si mugurii nazali mediani care prin unire vor duce in evolutia lor la formarea nasului( coama nasului, septul nazal, partea mijlocie a buzei superioare si osul incisiv sau intermaxilar). In cursul saptamanii a 6-a, de la nivelul mugurilor maxilari, coboara 2 prelungiri ce se vor uni si vor forma bolta palatina, cam la sfarsitul lunii a II-a.

Dezvoltarea ochiului.

Incepe devreme, spre ziua a 18-a, prin aparitia a 2 evaginari in peretii inferiori ai prozencefalului( in zona viitorului diencefal). Aceste evaginari cresc lateral si formeaza 2 vezicule optice primare care induc formarea cristalinului cam la inceputul saptamanii a 4-a. Ulterior veziculele optice primare se transforma in vezicule optice secundare si prin modificari evolutive vor induce formarea retinei. Celulele din cristalin si retina vor participa la formarea corpului vitros. La fel se vor dezvolta muschii motori ai globului ocular, iar glandele lacrimale se vor forma din cordoane de celule ectodermale si se maturizeaza in cursul lunii a 5-a de sarcina. Pleoapele apar ca simple cute ale pielii, care raman unite de la sfarsitul lunii a II-a pana in luna a V-a, cand incepe separarea lor si devine completa in luna a VII-a.

Dezvotarea organului auzului si echilibrului.

Din punct de vedere anatomic, urechea este formata din 3 portiuni: urechea externa, mijlocie si interna. Urechea interna se dezvolta prima, incepand din saptamana a 3-a, cand in dreptul veziculei rombencefalice apar placodele auditive. Prin proliferari mai active, placoda auditiva se transforma in vezicula otica, care se desprinde rapid de ectoderm, evoluand rapid, incat pe la mijlocul lunii a III-a, toate elementele urechii interne sunt formate. Vezicula otica se mai numeste si otocist si prin transformari succesive va duce la formarea regiunii vestibulare, a diverticulului cohlear, care catre mijlocul lunii a III-a se ingroasa si histogeneza sa este terminata in luna a VI-a.Urechea externa se formeaza tot din ectoderm, pavilionul urechii fiind complet format spre luna a IV-a.

Dezvoltarea extremitatii cefalice: fata si gatul.

Extremitatea cefalica se dezvolta la embrion, fiind schitata de discul embrionar si placa neurala. Extremitatea cefalica prin ramurile aortei primeste sange mai oxigenat. Caracteristic este faptul ca, fata de restul corpului, marimea extremitatii cefalice descreste de la stadiul de embrion pana la varsta adulta.In ceeace priveste fata= veziculele cerebrale acoperite de mezenchim si ectoderm, produc o serie de proeminente. Proeminenta frontala are cel mai mare potential de dezvoltare si la nivelul ei se formeaza o depresiune ectodermala larga, numita gura embrionara primitiva sau stomodeum, acoperita inspre faringe de o membrana. Aceasta membrana se resoarbe la inceputul saptamanii a 4-a si stomodeumul se deschide in faringe.In partea inferioara a stomodeumului se formeaza mugurii mandibulari, iar din acestia pe partile laterale ale stomodeumului pornesc alte 2 proeminenete numite mugurii maxilari. In evolutie, aceste proeminente vor fi separate intre ele prin niste santuri. Din mugurii maxilari se va dezvolta cea mai mare parte a etajului mijlociu al fetei; oasele maxilare, oasele palatine, oasele malare si partile moi corespunzatoare. Din mugurii mandibulari, se formeaza etajul inferior al fetei cu partile moi si dure.Astfel la inceputul lunii a II-a, embrionul prezinta o cavitate comuna buco-nazala, un orificiu stomodeal, precum si placodele olfactive.In saptamana a 6-a, prin adancirea placodelor olfactive se formeaza gropitele olfactive, care ulterior se transforma in santuri, iar santurile in tunele formand fosele nazale primitive. Fosele nazale primitive sunt deschise anterior si inchise temporar spre stomodeum printr-o membrana buco-nazala. In evolutie aceasta membrana se resoarbe si fosele nazale se vor deschide in stomodeum prin coanele primitive. Sinusurile paranazale= sunt cavitati care apar in oasele fetei si in oasele bazei craniului incepand din luna a IV-a, avand o dezvoltare concomitenta cu aceste oase.Din stomodeum sau gura primitiva, deriva o serie de formatiuni: limba, dintii, glandele salivare.Limba= incepe sa se dezvolte la embrionul de 4 saptamani, initial sub forma uor umflaturi numite tuberculii limbii: 2 laterali si unul median. Din acesti tuberculi se va forma in evolutie corpul limbii. Tot din zona mediana se formeaza o alta umflatura din care se va dezvolta radacina limbii, care ulterior se va continua cu epiglota. Epiteliul lingual incepand din luna a II-a incepe sa se stratifice, iar in luna a III-a deja apar papilele linguale.Glandele salivare= parotidele si submaxilarele incep sa se dezvolte la embrion din saptamana a 6-a, iar in saptamana a 8-a incep sa se dezvolte glandele sublinguale.Dintii= la sfarsitul saptamanii a 6-a, epiteliul gurii embrionare( de origine ectodermica), prolifereaza la nivelul marginii gingivale sub forma unor ingrosari care se adancesc in mezenchim. Aceste ingrosari, cate una pe fiecare maxilar, se desfac intr-o lama vestibulara dispusa extern si o lama dentara primara dispusa intern. Din aceasta lama dentara se formeaza mugurii dentari piriformi, ceeace denota originea ectodermala a dintilor. Din saptamana a 6-a si pana in saptamana a 10-a apar pe rand, din lama dentara primara cei 10 muguri ai dintilor temporari, incepand cu incisivii si caninii. Tot din ea se dezvolta si mugurii molarilor permanenti, incepand cu primul molar in luna a IV-a intrauterina, continuand cu al 2-lea molar in primul an dupa nastere si cu mugurele molarului de minte la 3 ani. In evolutie se va dezvolta smaltul dentar tot din ectoderm, iar dentina si pulpa dentara se vor dezvolta din mezoderm.Dentinogeneza si formarea smaltului sunt favorizate de prezenta unei enzime numita fosfataza alcalina.Eruptia dintilor la sugar, cuprinde un ansamblu de procese in care intervin alungirea progresiva a radacinii si cresterea si dezvoltarea functionala a maxilarelor. Perioadele de eruptie variaza in functie de conditiile de nutritie, climat, rasa, factori genetici si functionali.Derivatele mezoblastului.Din mezoderm se dezvolta: sistemul osos, aparatul cardio-vascular, glandele sxuale, glandele suprarenale, organele genitale externe.Sistemul osos= atat musculatura cat si scheletul se dezvolta din mezoderm. La inceputul saptamanii a 3-a, mezodermul se prezinta ca o patura celulara fina , asezata intre ectoderm si endoderm. In planul median al acesteia se condenseaza o zona numita notocord sau coarda dorsala. Celululele notocordului se incarca ulterior cu o substanta gelatinoasa care ii confera un grad de rigiditate si apoi cu un invelis conjunctiv. Astfel se formeaza scheletul primar al embrionului. Curand acesta va fi inglobat in celulele mezenchimale care vor forma scheletul secundar sau coloana vertebrala. Urmeaza procesul de osificare, incat la adult apar cele 2 feluri de oase: oase de membrana si oase de cartilaj. In dezvoltarea embrionara toate oasele trec prin forma spongioasa, unele raman ca atare, iar altele devin compacte, incat la adult gasim cele 2 categorii de oase: spongios si compact. Osificarea se produce in 2 moduri: a) osificare directa, in mezenchim, numita osificare de membrana din care se dezvolta un numar redus de oase= oasele calotei craniene, clavicula, o parte din oasele fetei.b) osificare encondrala, prin care se dezvolta cea mai mare parte a scheletului.Forma si arhitectura osului, precum si numarul oaselor sunt determinate ereditar, iar aranjamentul final al fiecarui os, este determinat de solicitarile functionale dupa nastere, de conditiile endocrine, de alimentatie si de varsta.Coloana vertebrala se dezvolta incepand din saptamana a 4-a ; sternul se dezvolta din saptamana a 5-a; din saptamana a 7-a coastele care incep sase ataseze sternului prin procesul de condrificare. In saptamana a 9-a unirea coastelor cu sternul este completa, iar osificarea incepe in luna a 9-a.In ceeace priveste dezvoltarea craniului se realizeaza prin participarea a 3 elemente: cutia craniana, capsulele organelor de simt si primul arc branhial. Acest proces incepe in saptamana a 5-6 a, iar procesul de osificare al lor, incepe in luna a III-a de sarcina.Oasele calotei craniene ( frontale, temporale, parietale, occipital) au intre ele niste articulatii fibroase numite suturi, care sunt respectate in procesul de osificare. Acolo unde se intalnesc mai multe oase, suturile raman largi formand fontanelele si anume: fontanela anterioara sau bregmatica intre oasele frontale si parietale; fontanela posterioara sau lambdoida intre oasele parietale si occipital. Aceste 2 fontanele raman deschise( mai putin totusi fontanela posterioara) si dupa nastere o perioada. Suturile si fontanelele au rolul sa permita cresterea cutiei craniene si dezvoltarea creerului. Fontanela anterioara se inchide intre luna a XV-a si a XVIII-a dupa nastere si este un indicator al presiunii intracraniene si al procesului de osificare.Dezvoltarea membrelor incepe in ziua a 24-a de viata intrauterina, prin aparitia membrelor superioare si ziua a 26-a prin aparitia membrelor inferioare, sub forma unor excrescente ale trunchiului in regiunea cervicala inferioara si regiunea lombosacrata.In cepand din saptamana a 6-a , incep sa cresaca, sa se contureze segmentele fiecarui membru; in saptamana a 7-a incepe stadiul cartilaginos, iar la scurt timp incepe osificarea.Articulatiile se dezvolta in mezenchimul dintre 2 segmente osoase.Musculatura striata sau scheletica se dezvolta incepand din saptamana a 5-a dintr-o zona mezenchimala numita dermomiotom; se dezvolta prin alungire in formatiuni fibrilare, incat in luna aIII-a celulele musculare capata aspect striat. In a 2-a jumatate a vietii intrauterine se formeaza noi fibre musculare prin diferentierea celulelor initiale si prin despicarea longitudinala a fibrelor existente. Dupa nastere, aceasta proliferare inceteaza si incepe cresterea in grosime a muschilor prin ingrosarea fibrelor existente.Musculatura neteda se dezvolta din celulele mezenchimale calatoare, adunate sub stratul epitelial al tubului digestiv, canalelor excretoare, canalele vaselor si formeaza musculatura acestora. La fel se dezvolta si miocardul ca muschi al unui organ cavitar.

Dezvoltarea aparatului cardio-vascular.Intregul aparat circulator: inima, vasele sanguine, si limfatice, sangele si tesutul hematogen sev dezvolta din foita mezodermica a embrionului.Mezodermul, sub forma de mezenchim, captuseste sacul vitelin, trofoblastul pe care il transforma in corion si vezicula amniotica si inveleste alantoida.In acest mezenchim perivitelin apar primele elemente sanguine si vasculare pe la mijlocul saptamanii a 3 a , din niste formatiuni numite celulele Wolff si Pander, astfel: de la periferia acestor celule apar primele elementa sanguine si vasculare, iar din zona centrala se vor dezvolta celulele elementelor figurate si anume: hemocitoblastii.In aceasta etapa, din hemocitoblasi se formeaza celulele de origine ale seriei rosii, megaloblastii.Ulterior in procesul de dezvoltare, functia hematopoetica va fi preluata de ficat in luna a II-a, a carei activitate incepe sa incetineasca in luna a III-a si dispare in luna a VII-a. In tot acest timp cat functia hematopoetica a ficatului descreste, este preluata de splina si ganglionii limfatici( intre luna a III-a si luna a IV-a), iar la sfarsitul lunii a IV-a, functia hematopoetica este preluata de maduva spinarii.Incepand din a 20-a zi de viata intrauterina,se formeaza tubul cardiac care prezinta miscari dezordonate incepand cu a 23-a zi, iar din a27-29-a zi incepe sa pompeze sangele ritmic.Pe parcursul cardiogenezei, pornind de la tubul cardiac primar, se formeaza endocardul, miocardul, pericardul, cele 4 camarute ale inimii despartite prin septuri, iar inima in cele din urma migreaza din regiunea cefalica spre cea abdominala de care ramane despartita prin diafragm. In procesul cardiogenezei se formeaza si reteaua vasculara embrionara cu rolul de a aduce sangele spre inima prin vene sau de a-l duce de la inima spre tesuturi prin artere. Astfel se stabileste circuitul materno-fetal pana la nastere.Odata cu nasterea apar modificari cardio-vasculare prin legarea cordonului ombilical care duce la suprimarea aportului de sange arterial de la placenta; vena si arterele ombilicale se atrofiaza si se transforma in cordoane fibroase.Cunoscand in mare etapele cardiogenezei, ne putem explica prezenta anomaliilor la acest nivel. Anomaliile se produc in timpul cardiogenezei si a formarii vaselor mari, aproximativ intre a 20-50-a zi a dezvoltarii intrauterine, perioada in care pot fi tulburate fenomenele delicate ale embriogenezei aparatului cardio-vascular.Astfel se pot produce: defecte de incorporare a inimii avand drept efect modificari de pozitie; se pot resorbi parti care in mod normal trebuie sa ramana si apar defectele septale; pot sa apara vase intr-un loc anormal sau sa ramana vase care intr-o anumita etapa ar trebui sa se oblitereze, etc. Anomaliile cardiace reprezinta cca. 30% din totalul malformatiilor pe aparate si sisteme.Printre cauze amintim: rubeola mamei in primele 2 1/2 luni de sarcina, diabetul matern, anomalii cromozomiale care se asociaza cu cardiopatii congenitale( trisomia 21).

Dezvoltarea aparatului genital.

Desi sexul este determinat inca din perioada fecundatiei, pana la sfarsitul saptamanii a 6-a, glandele sexuale embrionare nu prezinta deosebiri morfologice la cele doua sexe. Este asa numita perioada indiferenta. Incepand din saptamana a 4-a de viata intrauterina, pe fata anterioara a mezonefrosului apare o ridicatura numita creasta genitala. La nivelul acestei creste genitale, incepand din saptamana a 5-a se vor fixa gonocitele primare ( celule mari cu citoplasma granuloasa, bogata in lipide). Aceste celule se deplaseaza si ajung in mezenchimul dorsal si patrund in crestele genitale, in epiteliul celomic al acestore si in mezenchimul subiacent. De aici invadeaza cordoanele sexuale si se inmultesc. Cordoanele sexuale primare se unesc cu tubii contorti mezonefrotici si astfel se formeaza prima conexiune urogenitala sau organul Mihalcovicz.Testiculul= la inceputul saptamanii a 7-a, cordoanele sexuale primitive prolifereaza, se unesc si devin testiculare. In luna a IV-a, cordoanele testiculare formate, iau forma de ansa, sufera modificari evolutive si se transforma in tubi contorti seminali, care raman sub forma de cordoane pline pana la pubertate, cand li se formeaza lumenul si devin functionali. Cordoanele testiculare au in structura lor 2 linii celulare:a) gonocitele care in luna a V-a de viata intrauterina se vor transforma in spermatogonii, formand linia seminala; b) celule de origine celomica, care se vor transforma in celule Sertoli, formand linia nutritiva.Ovarul= incepe sa se dezvolte mai tarziu decat testiculul. Prima generatie de cordoane sexuale numite cordoane medulare, aparute in etapa indiferenta, se adancesc in interiorul glandei. Ulterior prin fragmentari si fenomene de regresiune, vor fi inlocuite de un tesut conjunctiv bogat vascularizat, care va constitui zona medulara a ovarului. Din restul de epiteliu celomic se formeaza o a 2-a generatie de cordoane, numite corticale, care contin gonocite transformate in ovogonii, care se vor multiplica in continuare. In luna a 4-a, prin fragmentarea cordoanelor corticale, apar mai multe grupari celulare, fiecare continand cate o ovogonie. Pana in luna a 7-a ovogoniile se transforma in ovocite primare, inconjurate de celule foliculare si tot acest ansamblu, constituie foliculii primari. Pana la nastere ovocitele primare incep prima diviziune a meiozei si raman in stadiul de profaza pana in momentul ovulatiei care incepe la pubertate.La nastere, foliculuii primari sunt in numar de 100 000-400 000, fiind dispusi in zona corticala a ovarului.Caile genitale= se dezvolta din 2 perechi de canale prezente la ambele sexe in perioada nediferentiata a dezvoltarii gonadelor: canalele Wolff si canalele Muller. Dupa diferentierea sexuala a fatului, ele vor evolua diferit, astfel:_ caile genitale masculine se dezvolta din canalele Wolff si din conexiunile acestora cu gonadele. In dreptul gonadei, canalul Wolff formeaza epididimul, la inceput drept, apoi foarte sinuos pentru ca, creste foarte mult in lungime. In aceasta portiune se deschid canalele eferente, tubii drepti si tubii seminiferi dupa pubertate. Sub epididim, canalul Wolff formeaza canalul deferent din care se dezvolta vezicula seminala. Astfel el devine canal ejaculator si se deschide in uretra prostatica. De la acest nivel, calea genitala masculina devine comuna cu calea urinara si se continua la exterior cu uretra. _caile genitale feminine= se dezvolta in cea mai mare parte din canalele Muller si anume: din prima portiune se dezvolta tubele uterine( trompele). Pana in luna a III-a, coexista cu canalele Wolff( apoi acestea regreseaza si dispar la barbat), in portiunea a 2-a si la acest nivel apare canalul utero vaginal, se dezvolta epiteliul mucoasei uterine si o parte din epiteliul vaginal. Partea cea mai distala a canalului utero-vaginal este inchisa, se ingroasa si formeaza vaginul. Vaginul devine cavitate spre luna a V-a intrauterina, cand se formeaza si fundurile de sac vaginale. Intre vagin si vestibulul vaginal, ramane membrana himenala. Musculatura uterina se formeaza din mezenchimul din jurul canalelor Muller.Organele genitale externe= parcurg si ele in timpul vietii intrauterine cele 2 etape de dezvoltare: etapa nediferentiata si etapa diferentierii sexuale dupa luna a III-a, cand se poate recunoaste sexul dupa morfologia organelor genitale externe.Testiculul si ovarul isi schimba pozitia in timpul dezvoltarii, in sensul ca ele vor cobora, un rol important in acest fenomen jucand hormonii androgeni, gonadotrofinele precum si cresterea inegala a diferitelor segmente ale corpului. Coborarea testiculului incepe spre sfarsitul lunii a III-a si se termina in luna a IX-a, cand ajung in scrot. Miscarea de coborare a gonadei feminine este mai redusa, ea trecand in cavitatea abdominala.In ceeace priveste anomaliile= la testicul pot fi: de dezvoltare si de pozitie. Anomaliile de dezvoltare sunt: anorhismul sau absenta testiculului si sinorhismul sau unirea celor 2 gonade intr-o masa compacta fiind situata in scrot sau abdomen.Anomalii de numar: poliorhismul= testicul supranumerar.Anomalii de pozitie= coborat si necoborat:- criptorhidia= oprirea intr-un punct pe traiectul canalului- ectopia= asezarea in alt loc decat traiectul normalAnomalii ale organelor genitale externe masculine:- hipospadiasul= defect congenital al uretrei care se termina ventral si posterior;- epispadiasul simlu sau complex, complet sau incomple= absenta peretelui superior al uretrei.- fimoza congenitala= o anomalie caracterizata prin contractura preputului deasupra glandului care impiedica evacuarea normala a urinei; se poate asocia cu o stenoza a meatului uretral.Organele genitale feminine pot avea urmatoarele anomalii:-absenta sau dedublarea congenitala a ovaruli(rar);- fuziunea ovarelor( rar);- ectopii ovariene;- tumori congenitale: chisturi dermoide si teratoame;- anomalii uterine: uter dublu, uter bicorn, uter unicorn, uter septa;- vagin dublu, atrofic, septat;- fisura congenitala a clitorisului, fuziunea labiilor mici, hipo si epispadiasul feminin.

Dezvoltarea glandelor suprarenale.

In dezvoltarea glandei suprarenale, in structura si functia ei , se intalnesc 2 aspecte deosebite: _ cortexul suprarenalei este de origine mezodermica si incepe sa se dezvolte din saptamana a 6-a din mezoteliu celomic, prin proliferari si diferentieri, cand vor aparea celule mari acidofile care vor forma cortexul fetal al glandei. Ulterior prin alte proliferari de mezoteliu se formeaza celule mai mici, care se depun in jurul cortexului fetal, formand zona glomerulara si fasciculata a cortexului suprarenalei._ concomitent, din crestele neurale ale embrionului migreaza celule in zona mediala a cortexului fetal, sunt asa numitele celule cromafine; ele se aranjeaza in cordoane si gramezi formand medulosuprarenala. Putin dezvoltata la nastere, medulara se maturizeaza in jurul varstei de 3 ani.

Derivatele mezoblastului.

Am amintit anterior ca, la sfarsitul primei saptamani de la fecundatie, embrionul se gaseste in stadiul de blastocist. In a 2-a saptamana, apare discul embrionar didermic si se diferentiaza cele 2 straturi ale trofoblastului in: citotrofoblast si sincitiotrofoblast si apar primele anexe embrionare: sacul vitelin primar si vezicula amniotica primara. In tot acest timp se continua implantarea( nidarea oului) in mucoasa uterina. Din ziua a 21-a, embrionul planiform incepe sa bombeze in cavitatea amniotica, fiind delimitat de o plica cefalica, o plica caudala si 2 plici laterale. Aceste plicaturari in toate directiile, separa embrionul de regiunea extraembrionara si imparte endodermul sacului vitelin in 2 portiuni: o portiune intraembrionara care va deveni tubul digestiv primitiv si o portiune extraembrionara care va deveni sacul vitelin definitiv. Deci tubul digestiv primitiv este incorporat in embrion si ramane inchis la ambele capete( cefalic si caudal) prin membrane ectodermale, care se vor perfora ulterior. Astfel membrana orofaringiana, care separa tubul digestiv de cavitatea bucala, se perforeaza si resoarbe la sfarsitul sapatamanii a 4-a, iar membrana care separa tubul digestiv de proctoderm( deci extremitatea caudala) se resoarbe in cursul lunii a III-a de viata intrauterina. Treptat comunicarea tubului digestiv cu sacul vitelin se ingusteaza, se transforma intr-un canal= canalul vitelin care va ramane cuprins in cordonul ombilical.Deci evolutia tubului digestiv inseamna: crestere, diviziune, diferentiere, fuziune, migrare si atrofie.De mentionat ca, cresterea in lungime a tubului digestiv, se face mai rapid decat cresterea in lungime a corpului embrionului si diferit in diferitele lui regiuni.Tubul digestiv primitiv a fost impartit in 3 segmente: intestinul anterior sau cranial, intestinul mijlociu si intestinul posterior sau caudal. Portiunea initiala a intestinului primitiv anterior este faringele, urmat de esofag, stomac si duodenul primar( care tine pana la mijlocul duodenului definitiv). Intestinul primar mijlociu se intinde de la a 2-a jumatate a duodenului, pana la ultima 1/3 a colonului transvers si este caracterizat printr-o mare crestere in lungime.Intestinul posterior incepe la ultima 1/3 a colonului transvers si sfarseste la membrana cloacala.Deci: din intestinul anterior deriva: faringele, esofagul, stomacul si duodenul primar. Faringele= se afla in continuarea stomodeumului, apare ca o palnie largita si participa la formarea gurii definitive. Initial exista o membrana orofaringiana care se resoarbe. Deasemeni se resorb si celelalte membrane, incat faringele va comunica cu fosele nazale, cu urechea medie, iar din portiunea inferioara a faringelui incepe sa se dezvolte mugurele pulmonar.Esofagul= este un segment mai scurt al tubului digestiv, care se dezvolta mai lent, in pas cu dezvoltarea mediastinului si cu coborarea diafragmei. Intre zilele 21-35 este etapa maxima de diferentiere a sa, prin proliferarea epiteliului endodermal si se transforma intr-un cordon care ulterior se repermeabilizeaza. Din mezenchimul care inconjoara epiteliul endodermal, se vor forma in 1/3 superioara fibre musculare striate, iar in 1/3 inferioara fibre musculare netede.Stomacul= apare initial ca o dilatatie anterioara, dar dupa saptamana a 4-a are loc o crestere asimetrica, mai accentuata dorsal, formand marea curbura si mai slab anterior unde se formeaza mica curbura.Prima pozitie a stomacului este sagitala, ulterior insa printr-o miscare de rotatie de 90* ajunge in pozitia definitiva cu cu extremitatea pilorica in sus, se dezvolta sfincterul piloric din luna a III-a, iar la nastere este complet dezvoltat. Cardia coboara usor, adancind mica curbura. Din saptamana a 14-a se dezvolta glandele gastrice, iar enzimele au fost evidentiate din luna a V-a. Acidul clorhidric se secreta insa mult mai tarziu. Motilitatea gastrica incepe din luna a IV. Epiteliul gastric formeaza glande care se specializeaza functional dupa nastere, in raport cu regimul alimentar. Musculatura se dezvolta in 3 straturi, iar stomacul va fi inconjurat de un invelis seros, peritoneal care il leaga de organele vecine.Duodenul primar= se formeaza din portiunea terminala a intestinului anterior si portiunea initiala a intestinului mijlociu. Prin proliferarea celulelor endodermale, din duodenul primar se vor forma niste muguri din care se dezvolta ficatul si pancreasul.Intestinul mijlociu= este reprezentat de partea de intestin irigata de artera mezenterica superioara, care ulterior dispare complet sau ramane sub forma de diverticul Meckel. Prin miscari de rotatie in cele din urma se asaza in cavitatea abdominala. Din segmentul previtelin se va forma jejunul, iar din segmentul postvitelin se va dezvolta partea terminala a ileonului, cecul cu apendicele, colonul ascendent si 2/3 din colonul transvers.Intestinul posterior embrionar= este de fapt intestinul gros ce se deschide in cloaca.Cloaca= este o formatiune cavitara trecatoare comuna caii digestive si urogenitala. Cam in saptamana a 9-a, cloaca este divizata in 2 portiuni: una dorsala sau sinusul anorectal si una ventrala sau sinusul urogenital. Sinusul anorectal este acoperit de o membrana care se resoarbe la sfarsitul lunii a III-a si se formeaza canalul anal.Tubul digestiv primar, asezat in plan medio-sagital al corpului, se departeaza treptat de coloana vertebrala.Dupa diferentierea segmentelor tubului digestiv descrise mai sus, mezenterul devine: mezoesofag, mezogastru, mezoduoden, mezenter propriu-zis, mezocolon, mezorect.Astfel: in mezoesofagul ventral coboara inima: in mezogastru si in mezoduodenul ventral creste mugurele hepatocistic din care se dezvolta ficatul si caile biliare; tot in mezoduoden apar mugurii pancreatici din care se va dezvolta pancreasul incepand din luna V-aAnomaliile aparatului digestiv= constau fie intr-o dezvoltare in exces, fie intr-o dezvoltare deficitara prin oprirea dezvoltarii unor segmente sau printr-o asezare defectuoasa survenita in timpul miscarilor de rotatie.-prin exces de dezvoltare pot apare: duplicatii locale; diverticul Meckel,etc.-prin deficit : agenezii, aplazii sau atrezii.-anomalii de pozitie determinate de defecte ale rotatiei: volvulus.-perturbari ale histogenezei; anomalii ale plexurilor nervoase( boala Hirschprung), mucoviscidoza.-anomalii ano-rectale: imperforatia anala.

Genetica.

Genetica este definita ca stiinta ereditatii si a variabilitatii organismelor.Ereditar se refera la mostenirea de la parinti (genitori).Variabilitatea este opusul ereditatii.Genotip= se refera la constitutia genetica a organismelor.Fenotip= se refera la infatisarea organismelor, aratand care sunt deosebirile dintre acestea.Procesul vital este legat de prezenta acizilor nucleici: ADN si ARN.ARN-ul= sintetizeaza proteinele, avand rol in cresterea celuleleor si formarea anticorpilor.ADN-ul= asigura transmiterea caracterelor ereditare si are rol in diviziunea celulara.Cromozomii= sunt formatiuni intranucleare care poarta informatia ereditara din fiecare celula sub forma de ADN. Deci putem spune ca ei sunt o forma de organizare a materialului genetic.Cea mai simpla forma organizata a materiei vii este celula. Celula reprezinta unitatea morfo-functionala a tuturor vietuitoarelor din regnul animal si regnul vegetal. Mai multe celule de acelasi fel alcatuiesc un tesut. Tesuturile la randul lor alcatuiesc organe, si impreuna cu acestea formeaza organismul vegetal sau animal. Ceeace face sa se deosebeasca materia organica(vie) de materia anorganica( moarta), este continua transformare. Deci transformarile sunt caracteristice vietii si in acest context putem spune ca fiecare organism, fie simplu fie complex, parcurge un anumit ciclu: se naste, se dezvolta, se reproduce si moare. Acest ciclu este intovarasit de o permanenta modificare a substantei vii pentru a asigura energia necesara, refacerea materialelor uzate si dezvoltarea organismului.Fondatorul geneticii este Gregor Mendel, care a facut experiente pe plante( pe mazare, fasole si porumb), iar rezultatele cercetarilor au fost aplicate mai tarziu si la om.Mazarea( Pisum satinum) este o planta autogama, adica se autopolenizeaza., acest lucru insemnand ca la mazare se produce monohibridarea.Prin hibridare = intelegem incrucisarea intre organisme de sex opus. Ceeace rezulta din aceasta incrucisare, la plante se numesc: soiuri, varietati, linii pure; la om se numesc; rase, si se deosebesc intre ele perin una sau mai multe perechi de caractere fenotipice.Studiind bobul de mazare, s-a constatat ca acesta poate fia; rotund si neted( cand are un continut ridicat de amidon) si rotund si zbarcit( cand are un continut ridicat de dextrina).El a incrucisat bobul neted A cu bobul zbarcit a si a obtinut prima generatie de hibrizi cu boabe netede, deci A este caracterul dominant. O A+ * a= F1( prima generatie).In urma acestor cercetari, s-a ajuns la o serie de concluzii numite legile lui Mendel care pot fi aplicate si la animale si la om:_ legea I-a= se numeste legea uniformitatii hibrizilor din prima generatieconform careia: la incrucisarea dintre 2 organisme pure din punct de vedere genetic, rasele sau soiurile din prima generatie (F1), vor fi organisme hibride in care domina caracterele unuia dintre genitori. Este o dominanta completa sau ereditate de tip Pisum._ legea II-a= se numeste legea segregarii( separarii) caracterelor ereditare care spune ca: prin autopolenizarea plantelor din prima generatie, rezulta in generatia a II-a (F2) un raport de segregare fenotipica de 3:1 si acest raport a fost aproximativ constant la toate experientele de acest fel._ legea III-a= se numestelegea segregarii independente a perechilor de factori ereditari: adica perechile de factori ereditari se separa independent una de cealalta.Desfasurarea fenomenului ereditar are loc in celule, iar transmiterea informatiei ereditare( genetice), se realizeaza in procesul reproducerii sistemelor biologice.Celulele organismelor superioare se numesc eucariote si au nucleu propriu. In nucleul celulei eucariote se afla ADN-ul format dintr-un complex macromolecular si anume cromatina.Deci substanta de baza a nucleului este cromatina, denumire ce provine de la proprietatea de a se colora cu acizi bazici. Cromatina este delimitata fata de citoplasma printr-o anvelopa nucleara, ce apare ca o membrana dubla ce inchide materialul genetic in nucleu. Aceasta anvelopa nucleara prezinta din loc in loc pori la nivelul carora, mecanisme foarte exacte controleaza realizarea schimbului informational si de substante dintre nucleu si citoplasma.Celula eucariota prezinta un ciclu celular care cuprinde un compartiment replicativ numit interfaza si un compartiment distributiv numit mitoza. In timpul interfazei, cromatina isi dubleaza cantitatea, care va fi distribuita in mod egal celulelor fiice, astfel ca fiecare celula fiica mosteneste o aceeasi cantitate de ADN si deci o aceeasi cantitate de informatie genetica. Mitoza= reprezinta mecanismul de diviziune celulara si se petrece in patru faze: 1) profaza= in debutul acestei faze, cromatina sufera un proces de condensare( spiralizare) si din ea incep sa se individualizeze cromozomii, in numar, dimensiuni si forma caracteristice fiecarei specii si sunt distribuiti in sfera nucleului. Cromozomii sufera in continuare procesul condensarii si devin scurti si grosi. La sfarsitul profazei, dispare membrana nucleara si cromozomii iau contact direct cu citoplasma, in felul acesta se organizeaza o structurafibrilara numita fus de diviziune. 2) metafaza= este a 2-a faza a mitozei, in care cromozomii ating gradul maxim de condensare, au o morfologie constanta si se prind de fusul de diviziune.3) anafaza= a 3-a faza a diviziunii celulare, in care in urma diviziunii se formeaza celule fiice, fiecare mostenind aceeasi cantitate de informatie genetica. Dintr-o celula mama, iau nastere 2 celule fiice identice intre ele si totodata identice si cu celula mama:2n < n si n.In felul acesta se asigura inmultirea celulelor.4) telofaza= este ultima faza a mitozei, in care cromozomii ajunsi la polul opus al celulei mama aflata in diviziune, sufera un proces de deondensare si isi pierd individualitatea. Intre timp se reface membrana nucleara in jurul materialului cromatic al cromozomilor fii, care vor intra in interfaza si ciclul reincepe.La organismele cu reproducere sexuata, pe langa mitoza, mai apare al 2-lea tip de diviziune celulara si anume meioza. Prin acest fel de diviziune se formeaza celulele reproducatoare si anume gametii.Garnitura de cromozomi din fiecare celula este dubla sau diploida si se noteaza cu 2n. Formula mitozei: 2n< ( celula mama)2n= celula fiica12n= celula fiica2In meioza diviziunea celulara incepe de la celula diploida( 2n) si dupa 2 diviziuni succesive, rezulta 4 celule care vor avea un numar de cromozomi redus la fata de celula mama de la care s-a pornit. Aceste celule devin gametii si care au deci o garnitura haploida de cromozomi.Formula meiozei: 2n(celula mama)