Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Drept

Catedra Drept Civil

REFERAT

La drept civilTema: Caracteristica raporturilor dintre creditor i fidejusor.

A efectuat:

Dabija Tudor, gr. 204

CUPRINS:

1) Introducere :

Notiuni generale cu privire la fidejusiune.

Introducere in cadrul raporturilor dintre creditor/ fidejusor.

2) Cuprins:

Caracteristica raporturilor dintre creditor si fidejusor:

Obligatiile creditorului si fidejusorului. Raspunderea lor.

Exceptiile invocate ( beneficiul de discutiune, beneficiul de diviziune).

Aspect comparativ cu legislatia romana al raportului dat.

Practica judecatoreasca cu privire la raportul dat (din legislatia moldoveneasca, romana)

3) Incheiere:

Concluzie. Raporturile dintre creditor si fidejusor isi au izvorul in cadrul contractului de fidejusiune. Asadar, fidejusiunea reprezinta contractul prin care o parte, fidejusorul, se obliga fata de cealalta parte, creditorul, sa execute partial, gratuit sau oneros obligatia debitorului ( art. 1146, alin. (1) CC). Fidejusiunea ia nastere intotdeauna dintr-un contract incheiat intre fidejusor si creditor, prin care primul isi ia angajamentul fata de cel de-al doilea de a garanta executarea obligatiei principale de catre debitor.

Legislatia in vigoare opereaza cu termenul generic garantii, care include in sine si fidejusiunea. Asemenea prevederi sunt stipulate in Legea institutiilor financiare nr. 550/1995, care stipuleaza ca, la acordarea creditelor, bancile urmaresc ca solicitantii sa dea dovada de credibilitate in ceea ce priveste rambursarea acestora la scadenta.In acest scop, bancile cer solicitantilor garantarea creditelor in conditiile stabilite prin regulamentele lor de creditare (art 32, alin.( 2)).Contractul de fidejusiune este un contract accesoriu, solemn, unilateral, cu titlu gratuit sau oneros si aleatoriu. Caracterul accesoriu consta in faptul ca fidejusiunea urmeaza soarta obligatiei principale, atit sub aspectul conditiilor de validitate cit si sub aspectele nasterii si incetarii ei . Cu privire la nasterea fidejusiunii, ea e determinata de aparitia obligatiei principale. Chiar daca contractul de fidejusiune a fost incheiat inainte de contractul principal, fidejusiunea nu poate produce efecte inainte de a se naste obligatia principala. Astfel, prin fidejusiune se poate garanta o obligatie viitoare sau afectata de modalitati (art. 1146 alin. (2) CC). Deasemeni, acest caracter mai presupune faptul ca fidejusiunea nu poate intrece datoria principala si nu poate fi facuta in conditii mai oneroase si nu se intinde la accesoriile datoriei principale. Fidejusorul poate opune creditorului toate exceptiile pe care le-ar putea opune debitorul principal. Contractul de fidejusiune este unul solemn, deoarece pentru incheierea lui valabila se cere forma scrisa. Legea noastra stipuleaza expres ca contractul de fidejusiune poate fi atit gratuit, cit si oneros ( art.1146 (1) CC), fara a stabili o prezumtie in acest sens. Caracterul aleatoriu presupune faptul ca nasterea obligatiei fidejusoruluii depinde de un eveniment incert- neexecutarea obligatiei principale de catre debitor.Un alt aspect important al acestui raport obligational dintre creditor si fidejusor sunt regulile generale de validitate pentru incheierea acestui act juridic. Astfel, partile trebuie sa aiba capacitatea de a contracta. Sunt capabile de a lua parte la raporturi juridice in calitate de fidejusor persoanele fizice cu capacitate de exercitiu deplina si persoanele juridice legal constituite. Nu pot garanta persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, cu capacitate limitata sau restrinsa. Legea mai stabileste si cerinte speciale referitor la persoana fidejusorului. Astfel, debitorul obligat sa furnizeze o fidejusiune trebuie sa propuna o persoana fizica cu domiciliu si resedinta in RM sau o persoana juridical inregistrata in RM care sa dispuna de bunuri suficiente pentru a garanta obligatia.Ce-a de-a doua regula este exprimarea consintamintului. Ca si orice alt contract, fidejusiunea ia nastere prin manifestarea de vointa a partilor-fidejusorului si creditorului, care trebuie sa fie persoane cu discernamint. Vointa trebuie sa fie exprimata cu intentia de a produce efecte juridice si nu trebuie sa fie viciata. Consintamintul trebuie exprimat expres.

Obiectul contractului de fidejusiune este prestatia promisa de fidejusor creditorului, in cazul in care debitorul principal nu-si executa obligatia, prestatie care urmeaza soarta obligatiei principale. Obligatia fidejusorului de a garanta executarea obllligatiei de catre debitor nu inseamna ca fidejusorul se angajeaza sa efectueze anume acea prestatie la care s-a obligat debitorul. In cazul in care fidejusorul nu poate executa prestatia, el e obligat sa achite o suma de bani echivalenta datoriei principale si accesoriilor ei. Obiectul trebuie sa fie determinat sau determinabil, sa fie in circuitul civil, licit si moral.Cauza fidejusiunii este obiectivul urmarit la incheierea actului juridic civil, acel interes pe care partile cauta sa-l satisfaca. Cauza trebuie sa existe, sa fie reala, licita si morala. Legea cere forma scrisa a contractului de fidejusiune, ca o conditie de valabilitate a lui.

Conform art. 1155 CC, creditorul are obligatia de a informa. Acesta este obligat sa furnizeze la cererea fidejusorului toate informatiile privind continutul si modalitatile obligatiei principale si privind stadiul de executare al acesteia. Fidejusorul nu poate renunta anticipat la dreptul de informare. Norma data este dispozitiva si reglementeaza dreptul fidejusorului de a cere de la creditor orice informative utila legata de obligatia, executarea a careia fidejusorul a garantat-o. Legea nu instituie aceeasi obligatie pentru debitor, fiindca acesta deseori s-ar putea arata interesat in tainuirea informatiilor utile fidejusorului. Aceasta obligatie apare chiar in momentul negocierii contractului de fidejusiune si se mentine pe toata perioada de actiune a acestuia. Creditorul trebuie sa furnizeze informatiile despre continutul raportului obligational, despre termenul si conditia in care a fost asumata obligatia, modul de executare, periodicitatea executarii obligatiilor successive. Orice intelegere prin care fidejusorul renunta anticipat la dreptul de informare este nula.Principala obligatie a fidejusorului este de a executa obligatia debitorului, in cazul in care acesta nu o executa. Legislatia noastra consacra principiul solidaritatii obligatiei fidejusorului si debitorului in fata creditorului (art.1156 alin (1) CC). Din acest principiu rezulta ca in caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul are alegerea de a urmari fie pe debitor, fie pe creditor, fara a fi obligat sa respecte vreo ordine. Daca debitorul obligatiei principale n-a executat-o, creditorul poate porni urmarirea silita. Acest drept creditorul il are doar din momentul ajungerii obligatiei la scadenta. Atunci cind contractul stabileste raspunderea subsidiara, creditorul va putea urmari fidejusorul numai dupa ce a preintimpinat debitorul ca acesta sa execute si a primit un raspuns negativ sau intr-un termen rezonabil nu a primit nici un raspuns. Totodata creditorul trebuie sa tina cont de faptul ca legea il elibereaza pe fidejusor de obligatia sa dupa expirarea unui an de zile de la momentul cind obligatia de baza a ajuns la scadenta, in cazul cind contractul de fidejusiune nu a fost incheiat pentru un anumit termen (art.1170). Este important sa mentionez faptul ca urmarirea fidejusorului poate avea loc cu conditia respectarii regulilor de drept comun privind obligatia de punere in intirziere. Aceasta concluzie reiese din caracterul accesoriu al fidejusiunii fata de obligatia principala, creditorul nu-l poate urmari pe fidejusor decit in cazul cind poate fi urmarit si debitorul principal. Astfel, dupa cum debitorul nu poate fi obligat sa plateasca decit dupa ce este pus in intirziere in urma unei somatii, tot asa creditorul nu il poate urmari pe fidejusor numai la simpla scadenta a termenului si neplata datoriei din partea debitorului, cu exceptia cazurilor in care legea prevede expres ca somatia nu este necesara.Regula cu privire la solidaritatea obligatiei fidejusorului si debitorului in fata creditorului are caracter supletiv, ceea ce inseamna ca partile pot conveni ca fidejusorul sa fie obligat sa plateasca datoria numai dupa urmarirea debitorului. Aceasta facultate a fidejusorului convenita de parti in contract, de a cere creditorului care s-a indreptat cu urmarire impotriva lui, sa urmareasca mai intii bunurile debitorului si numai dupa aceea, daca nu va fi indestulat, sa-l urmareasca pe el, se numeste in literature de specialitate beneficiu de discutiune. Pentru admiterea acestei facultati legea cere respectarea carorva conditii:

1) Fidejusorul trebuie sa indice bunurile debitorului care pot fi urmarite;

2) Fidejusorul trebuie sa avanseze cheltuielile pentru urmarirea acestor bunuri ( art.1156 (2) CC).

Conform art. 1157, fidejusorul poate opune creditorului toate exceptiile pe care le-ar putea opune debitorului. In caz de deces al debitorului principal, fidejusorul nu se poate preleva de faptul ca mostenitorii raspund limitat pentru obligatia debitorului. Fidejusorul nu pierde dreptul de a invoca o exceptie doar prin faptul ca debitorul principal renunta la acesta. El poate refuza satisfacerea cerintelor creditorului atit timp cit debitorul are dreptul de a ataca actul care sta la baza obligatiei. Pe linga riscul asumat prin contractual de fidejusiune, fidejusorul este investit, in virtutea legii si cu unele garantii, dintre care mentionez dreptul acestuia de a opune exceptii creditorului. Exceptiile pot fi de doua categorii:-cele ce se bazeaza pe insusi contractual de fidejusiune si le poate opune doar fidejusorul;

-cele pe care le-ar putea opune debitorul. Daca debitorul renunta la vreo obiectie sau recunoastere obligatia nascuta dintr-un act nul, fidejusorul pastreaza dreptul de a opune in continuare creditorului obiectiile in cauza. Fidejusorul nu poate invoca insa in temeiul nulitatii relative a actului juridic principal, daca debitorul si-a exprimat vointa express au tacit, in mod cert si evident de a confirma valabilitatea actului. Fidejusorul pastreaza dreptul de a opune exceptia de nulitate absoluta a actului juridic ce a stat la baza aparitiei raportului obligational principal. Debitorul obligatiei principale poate invoca unul dintre temeiurile nulitatii relative a actului juridic in baza caruia si-a asumat acea obligatie. Legislatia civila stabileste ca asemenea cerinte sunt prescriptibile, termenul de prescriptive fiind de 6 luni ( actele incheiate prin dol, violent, leziune), fie de 3 ani pentru celelalte temeiuri ale nulitatii relative. In acesta perioada fidejusorul poate refuza executarea, invocind unul din aceste temeiuri. Pentru creditor, este important sa inainteze cerinta sa pina la expirarea termenului contractului de fidejusiune sau pina la expirarea unui an, conform art.1170, pentru a nu oferi fidejusorului un alt temei de a refuza executarea obligatiei garantate-expirarea termenului de perimare si respective, stingerea fidejusiunii. Daca se va constata legalitatea obligatiei principale, creditorul poate pretinde si daune-interese pentru perioada de timp in care fidejusorul si debitorul au ezitat sa execute.Daca creditorul micsoreaza in defavoarea fidejusorului anumite drepturi de gaj ori alte informatii sau drepturi de preferinta existente in momentul constituirii fidejusiunii ori obtinute ulterior de debitorul principal si destinate dreptului garantat prin fidejusiune, obligatia fidejusorului se reduce cu o suma corespunzatoare acestei micsorari. Executarea unei obligatii poate fi asigurata prin mai multe garantii:

Mijloacele preventive menite sa conserve anumite bunuri ale debitorului in vederea executarii silite a creantei, cum este dreptul de retentive;

Mijloacele de asigurare a executarii in natura a obligatiei ( arvuna, clauza penala);

Garantiile reparatorii, care asigura creditorului garantat o situatie avantajoasa fata de ceilalti creditori chirografari cu ocazia executarii silite: fidejusiunea, gajul, ipoteca, cauzele legate de preferinta.

Acest articol (1158) are menirea sa protejeze fidejusorul contra actiunilor arbitrale ale creditorului prin care acseta renunta la anumite garantii, ce insotesc obligatia de baza. Odata ce fidejusorul va executa obligatia pentru care a garantat, el urmeaza sa se substituie creditorului si va intra in toate drepturile acestuia, inclusive va obtine toate garantiile care insotesc acest drept. Este vorba anume de acele garantii care au fost constituite nemijlocit pe linga acest drept de creanta. Dreptul de creanta va fi preluat de fidejusor impreuna cu toate garantiile respective, indifferent de faptul cind au fost acestea constituite.O alta exceptie pe care o poate invoca fidejusorul in cazul in care partile au convenit in acest sens este beneficiul in diviziune. Conform regulii generale, in cazul in care mai multe personae au prestat o fidejusiune aceluiasi creditor pentru aceeasi obligatie, fiecare din ele este obligate pentru intreaga datorie. Partile insa pot conveni ca cofidejusorii sunt indreptatiti sa ceara creditorului ca aceasta sa-si divizeze actiunea sis a o reduca la partae pe care o datoreaza fiecare dintre ei. Invocarea exceptiei beneficiului de diviziune este o facultate a fidejusorului fata de care a inceput urmarirea. Creditorul, la rindul lui, are obligatiile : Sa furnizeze la cererea fidejusorului toate informatiile utile privind continutul si modalitatile obligatiei principale si privind stadiul de executare a acesteia.

Sa-l informeze pe fidejusor daca debitorul principal este in intirziere cu executarea obligatiilor sale.

Daca fidejusorul executa obligatia, sa-I remita documentele care atesta creanta impotriva debitorului precum si drepturile care garanteaza aceasta creanta.

Fidejusorul care a executat obligatia principala se subroga in drepturile pe care creditorul le avea contra debitorului. Transmiterea dreptului de creanta nu se poate efectua in dauna creditorului. Exceptiile debitorului principal bazate pe relatia dintre el si fidejusor ramin neatinse. In legislatia romana, in special in Codul Civil roman, fidejusiunea reprezinta singura garantie personala reglementat de acest izvor principal de drept din cadrul acestei ramuri. Conditiile cerute fidejusorului sunt:

-sa aiba capacitate deplina de exercitiu

-sa fie o persoana solvabila, adica sa posede avere destula

-sa aiba domiciliul in raza de competent teritoriala a tribunalului in care trebuie sa fie executat obligatia

-daca fidejusorul devine intre timp insolvabil el este obligat sa aduca un alt fidejusor ( in comparative cu legislatia RM, in care aceasta obligatie nu este stipulate, acesta trebuind sa achide o suma de bani echivalenta cu suma creantei).

In linii generale, fidejusiunea este un raport obligational asemanator in aceste doua tari. Si in Codul Civil roman este stipulate beneficiul de discutiune ( facultatea fidejusorului de a cere creditorului care a pornit urmarirea impotriva sa, sa urmareasca mai intii pe debitorul principal) si beneficiul de diviziune ( fidejusorul poate cere creditorului sa-si divida si s-o reduca in mod proportional. In concluzie, pot mentiona ca fidejusiunea este contractul prin care fidejusorul se oblige fata de creditor sa execute partial sau integral, gratuit sau oneros obligatia debitorului. Este o importanta institutie a dreptului civil, care vine in ajutorul debitorului, in cazul in care acesta nu poate sa-si satisfaca creanta fata de creditor. In cazul neexecutarii din partea debitorului, creditorul poate cere fidejusorului sa isi execute obligatia pentru care a garantat, fara a trece la urmarirea prealabila a debitorului principal. Deasemeni, raporturile dintre acestea se mai carcaterizeaza prin faptul ca fidejusorul poate sa-I opuna creditorului. In orice sistem de drept, o persoana care contracteaza o obligatie raspunde de indeplinirea acesteia cu propriul sau patrimoniu. Pentru a se proteja de eventualele riscuri cum ar fi spre exemplu insolvabilitatea debitorului, creditorul poate solicita unele garantii. Deseori, debitorul se adreseaza unor terti. Oferind asemenea garantii, tertii alaturi de debitorul principal, genereaza de cele mai dese ori solidaritate in fata creditorului. De aici rezida importanta institutiei fidejusiunii in dreptul civil, si anume ca in raportul dat, fidejusorul vine sa ii execute creaanta fata de creditor, inlocuind debitorul si protejindu-i interesele.BIBLIOGRAFIE:

1) CODUL CIVIL din 22.06.2002.

2) Comentariul Codului civil.

3) Drept civil. Drepturile reale. Teoria generala a obligatiilor.

Autori: S. Baies V. Volcinschi A. Baiesu V. Cebotari I. Cretu.

4) Drept civil. Teoria generala a obligatiilor.

Autori: C. Statescu C. Birsan.

5) Garantiile creditorului.

Autor: V.D.Zlatescu.

6) Legea institutiilor financiare nr. 550/1995.7) Legea insolvabilitatii nr 632.