I. CONSIDERAII GENERALE CU PRIVIRE LA INSTITUIA MOTENIRII. 1. TRANSMISIUNI SUCCESORALE I FELURILE MOTENIRII 1.1Consideraii generale Codul civil nu definete termenul de succesiune. Prevederile art. 644 Cod civil au in vedere cele doua forme ale motenirii: motenirea legala si motenirea testamentara. Codul civil folosete cel mai frecvent termenul de succesiune, dar in unele din textele sale vom ntlni si termenii de motenire sau ereditate. Instanele judectoreti folosesc constant, cu acelai interes, att termenul de succesiune, cat si pe cel de motenire . "Prin motenire sau succesiune se nelege transmisiunea patrimoniului unei persoane decedate la una sau mai multe persoane in viata". Prin succesiune se nelege nu numai transmisiunea pentru cauza de moarte, dar si transmisiunea intre vii ( ex.: donatarul succede donatorului etc.). In funcie de felul succesiunii, succesorii se mai numesc: motenitori sau erezi in cazul succesiunii legale; legatar in cazul succesiunii testamentare; donatar in cazul succesiunii convenionale. La rndul lor, legatarii sau donatarii pot fi: - universali, cnd dobndesc tot patrimoniul succesoral; - cu titlu universal, cnd dobndesc o fraciune din patrimoniul succesoral; - cu titlu particular, cnd dobndesc un bun sau mai multe bunuri determinate. Persoana decedata al crei patrimoniu se transmite prin motenire poarta denumirea de 'de cuius' (is de cuius successione agitur - cel despre a crui motenire este vorba). Codul civil folosete frecvent termenii: - testator ( art. 864, 886, 869 etc.), in cazul motenirii testamentare; - autor ( " autorul comun al motenitorilor), raportat la defunct; - defunct, pentru a desemna persoana a crei patrimoniu se transmite prin motenire; - coprta, pentru succesori (legali, testamentari). 1.2.Cadrul legislativ Art. 42 din Constituie prevede expres ca: "Dreptul de motenire este garantat", ceea ce nseamn ca statul nu se limiteaz doar la recunoaterea formala a dreptului de motenire, dar si asigura prin intermediul instituiilor sale protecia juridica a acestui important drept. Existenta unei proprietatea private autentice este de natura sa redea adevrata valoare instituiei motenirii. Codul Civil a aprut in condiiile in care proprietatea privata era dominanta si era absolut necesar ca reglementarea sa fie minuioasa. Alturi de Codul Civil mai exista o multitudine de acte normative, cu diverse profiluri juridice, care reglementeaz si unele probleme referitoare la instituia motenirii (ex. Legea nr. 18/1991). Succesiunile prezint o deosebita importanta economica si politica, iar daca despre existenta in sine a dreptului de motenire nu sunt probleme, soluiile legislative vor diferi in funcie de diversitatea concepiilor politice si sociale.1

In condiiile de astzi ale Romniei, instituia motenirii a devenit una din instituiile fundamentale a dreptului civil. 1.3.Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale In contextul modurilor de dobndire a proprietii, succesiunea are un profil juridic aparte, deoarece ea consta in transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate ctre una sau mai multe persoane in viata. Transmisiunea pentru cauza de moarte a patrimoniului contureaz unei particularitatea ale acestui mod de dobandire a proprietii, care l distinge de celelalte moduri. Cele mai importante caractere juridice ale transmisiunii succesorale sunt urmtoarele: - este o transmisiune pentru cauza de moarte; - este o transmisiune unitara; - este o transmisiune indivizibila. 1. Motenirea este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis cauza). Transmisiunea pentru cauza de moarte se deosebete de transmisiunea prin acte intre vii, prin nsui faptul morii. ncetarea din viata a unei persoane poate fi fizic constatata ori judectorete constatata. Deschiderea motenirii nu poate avea loc prin ncetarea unei persoane juridice, deoarece ncetarea acesteia face obiectul unor reglementari speciale. O persoana juridica sau statul poate avea calitatea de motenitor testamentar al unei persoane fizice, dobndind universalitatea sau o fraciune dintr-un patrimoniu ori bunuri determinate. 2. Motenirea este o transmisiune universala, deoarece are in vedere patrimoniul defunctului privit ca o universalitate juridica (adic totalitatea drepturilor si obligaiilor cu valoare economica). Deosebirile fata de transmisiunile intre vii sunt evidente. Astfel, in timp ce transmisiunea pentru cauza de moarte are in vedere ntregul patrimoniu sau o fraciune din acesta, transmisiunea intre vii are ca obiect doar bunuri singulare. O persoana fizica in viata nu-si poate transmite integral patrimoniul sau intre o alta persoana; o asemenea transmisiune va putea avea loc numai prin efectul morii. In dreptul nostru civil, prin actele intre vii vor putea fi transmise numai drepturi, pe cnd in cazul transmisiunii mortis caisa vor putea fi transmise att drepturile, cat si obligaiile. Prin motenire, toate obligaiile defunctului existente in patrimoniul sau vor trece la motenitori. Transmisiunea mortis caisa este att activa cat si pasiva. In doctrina juridica s-a conturat instituia cesiunii de datorie, prin care debitorul cedent i transmite propria sa datorie cesionarului, acesta obligndu-se in locul sau fata de creditorul cedat. La actele intre vii, dobndirea drepturilor este condiionata de respectarea unor formaliti, cum ar fi, de exemplu, in cazul drepturilor reale necesitatea respectrii formalitilor de publicitate imobiliara. Tot astfel in cazul cesiunii de creana, pentru ca aceasta sa fie opozabila terilor este necesar sa fie respectate anumite formaliti de publicitate, cum a fi notificarea din partea creditorului cedent sau cesionarului debitorul cedat si ntocmirea unui nscris prin care debitorul cedat ia la cunotina de schimbarea creditorului. La transmisiunea mortis caisa, pentru opozabilitatea fata de teri, nu este2

necesara respectarea formalitilor de publicitate. In sistemul de publicitate prin cartea funciara, dobandire, imobilelor va avea loc prin simplul fapt al deschiderii succesiunii, nefiind necesara nscrierea in cartea funciara, nscrierea oferind insa posibilitatea motenitorului sa si dispun de bunul motenit. Cu toate acestea, in cazul vnzrii drepturilor succesorale, care au ca obiect drepturi reale, in scopul opozabilitii fata de teri, "este necesara ndeplinirea formelor de publicitate, fiindc dreptul succesoral este privit izolat de patrimoniul vnztorului, acest patrimoniu neformnd obiectul contractului" Chiar si in situaia in care succesiunea devine vacanta sau este acceptata doar sub beneficiu de inventar, cazuri in care rspunderea va opera in limitele activului, nu este infirmat caracterul universalitii transmisiunii mortis caisa, deoarece si in situaiile menionate are loc practic limitare a rspunderii. 3. Motenirea este o transmitere unitara. Caracterul unitar al patrimoniului face ca si motenirea sa capete acelai caracter. Aceleai norme juridice se aplica motenirii indiferent de proveniena si natura bunurilor succesorale. Nu exista, de exemplu, o motenire a bunurilor imobile o alta motenire a bunurilor mobile. O persoana fizica las in urma doar o singura motenire si nu mai multe moteniri. Exista insa unele excepii de la caracterul unitar al motenirii. a) Obiectele aparinnd gospodriei casnice, precum si darurile de nunta (art. 5 din legea nr. 319/1944 pentru dreptul de motenitor al otului supravieuitor) revin otului supravieuitor atunci cnd, in absenta descendenilor, va veni la motenire in concurs cu ceilali coerezi. In ce privete bunurile aparinnd gospodriei casnice, precum si darurilor de nunta, se vor aplica dispoziiile legii nr. 319/1944, iar referitor la celelalte bunuri succesorale, vor fi aplicabile prevederile Codului civil. b) Absenta ceteniei romane determina ca un cetean strin sau apatrid, motenitor legal sau testamentar, sa nu poat dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor care fac parte din motenire. Sub acest aspect, textul constituional este categoric: "Cetenii strini si apatrizii nu pot dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor". Legea nu interzice insa cetenilor strini si apatrizilor sa dobndeasc in proprietate construcii, aa incot, motenitorul strin va beneficia de un drept de superficie. Dreptul de proprietate are in vedere nu numai bunul in natura sa, dar si dreptul la echivalent. De asemenea, potrivit art. 1 lit. d din legea nr. 35/1991 privind regimul investiiilor stane, si investitorul strin nu va putea dobndi titlul de proprietate asupra terenurilor. c) Certificatele de proprietate pot face parte, desigur, din masa succesorala a unei persoane. Art. 22 din legea nr. 58/1991 privind privatizarea, interzice nstrinarea certificatului de proprietate ctre persoane fizice sau persoane juridice strine; termenul de nstrinare are in vedere inclusiv motenirea. Drepturile patrimoniale de autor constituie o excepie de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale, deoarece in cazul lor sunt aplicabile prevederile decretului nr. 321/1956 si nu cele ale Codului civil. Decretul nr. 321/1956 se refera doar la caracterul temporar al drepturilor patrimoniale de autor, pe cnd devoluiunea legala si testamentara a motenirii, in care se includ si aceste drepturi, se desfoar conform dreptului comun3

d) Intervenia unui element de extraneitate poate constitui o excepie de la principiul unitarii transmisiunii succesorale. Natura imobiliara sau mobiliara a bunurilor succesorale va atrage aplicarea unor norme juridice distincte. Exista unele situaii care ar putea fi considerate excepii de la principiul unitarii transmisiunii succesorale, dei, in realitate, ele nu constituie excepii. - Situaia dreptului de autor. - Coexistenta motenirii legale cu cea testamentara nu constituie o excepie de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale, indiferent de cauza care a determinat coexistenta. - In doctrina juridica s-a susinut ca ar exista o excepie de la principiul unitarii transmisiunii succesorale in cazul in care testatorul divide motenirea in funcie de natura bunurilor, de exemplu transmind imobilele unei persoane, iar mobilele altei persoane. Nu este exclus caracterul unitarii transmisiunii succesorale prin determinarea obiectului legatului de ctre testator, att timp cat devoluiunea succesorala va fi guvernata de aceleai norme juridice. - In ceea ce privete asigurrile contractuale (facultative) de persoane (art. 79 alin. 3 din Decretul nr. 471/1971) suma asigurata fiind pltita asiguratului, in cazul decesului acestuia, nefiind stabilit un beneficiar, suma va fi achitata motenitorilor asiguratului, ca beneficiari. In condiiile in care motenitorii sunt considerai beneficiari, suma asigurata se va impari in mod egal intre ei, indiferent daca sunt legali sau testamentari, descendeni sau ascendeni etc. (art. 82 din Decretul nr. 41/1971). Cu toata aceasta derogare, nu suntem in prezenta unei excepii de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale, deoarece suma asigurata provine din afara motenirii si nu din patrimoniul defunctului. De asemenea, motenitorii asiguratului dobndesc suma asigurata in calitate de teri beneficiari si nu de motenitori. 4. Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale. Ca o consecina a caracterului indivizibil al patrimoniului si transmisiunea succesorala este indivizibila, in sensul ca, nu poate avea loc o acceptare sau renunare pariala la o motenire. Chiar daca o parte din succesibili renuna la motenire sau sunt inlturai pentru ineficacitatea legatelor sau nedemnitate, partea din motenire care li se cuvenea va reveni motenitorilor acceptani (in temeiul dreptului de acrescmnt). Exceptnd situaia in care a avut loc un partaj de ascendent, existenta mai multor motenitori determina sa se menin indivizibilitatea pana la data partajului. Excepie fac datoriile si creanele defunctului care se divid intre motenitori din momentul deschiderii succesiunii in ce privete raporturile dintre motenitori, pe de o parte, si debitorii sau creditorii defunctului, pe de alta parte. Se pune problema daca este aplicabil principiul indivizibilitii transmisiunii succesorale si in materia legii nr. 18/1991 privind fondul funciar. 1.4.Felurile succesiunii Dupa izvorul ei, succesiunea poate fi legala sau testamentara. In acest sens, art. 650 Cod civil prevede: "Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin4

testament". Pe langa cele doua forme, in doctrina juridica s-a mentionat ca succesiunea ar mai putea fi si conventionala.^1) Este cazul donatiei de bunuri viitoare, adica acele donatii care au ca obiect o mostenire, o fractiune din aceasta sau bunuri individuale. Potrivit art. 821 cod civil: "Donatiunea intre vii pentru bunurile viitoare este revocabila". Exceptand succesiunile legala si testamentara, in doctrina juridica s-a aratat ca ar mai exista mosteniri speciale prevazute de art. 316 si de art. 684 Cod civil.^2) ( Mostenirile speciale in prezent sunt inexistente in dreptul nostru, deoarece art. 316 Cod civil a fost abrogat prin art. 49 din decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, iar art. 684 Cod civil a fost abrogat implicit prin legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor). In dreptul nostru civil, regula generala o constituie mostenirea legala, iar exceptia, mostenirea testamentara. In cazul mostenirii legale, patrimoniul succesoral, persoanele chemate a dobandi mostenirea, ordinea in care vin la mostenire, cotele-parti etc., sunt stabilite de lege. Chiar si in cazul partajului de ascendent, mostenitorii intre care are loc iesirea din indiviziune, tot in baza legii vor veni la mostenire. Mostenitorii care vor veni la succesiune in virtutea legii, in doctrina juridica veche au fost numiti mostenitori legitimi, legiuiti sau regulati, datorita inrudirii lor cu defunctul. Mostenitorii neregulati sau iregulari sunt cei care vin la mostenire tot in temeiul legii, dar fara a avea vreo legatura de rudenie cu defunctul, in aceasta categorie intrand sotul supravietuitor si statul. Desi Codul civil include printre mostenitorii neregulati si pe copilul natural (art. 678), in realitate acesti copii sunt mostenitori legitimi. In primul rand, vom fi in prezenta mostenirii legale, atunci cand defunctul nu a lasat nici un testament. Aceeasi situatie va fi si atunci cand exista un testament, dar el cuprinde numai dispozitii care nu au nici o legatura cu transmiterea patrimoniului succesoral. Succesiunea legala este intodeauna universala, mostenitorii fiind universali, chiar daca drepturile lor succesorale se rezuma la numai o parte din mostenire. Acesti mostenitori sunt universali deoarece au vocatie la intregul patrimoniu pe care defunctul l-a lasat. In ce priveste rezerva succesorala, aceasta va fi dobandita numai cu titlu universal. In sfarsit, asa cum s-a evidentiat in literatura de specialitate, "Mostenitorii legali nu pot avea vocatie numai la bunuri singulare, privite izolat (ut singuli), deci nu pot exista mostenitori legali cu titlu particular". Spre deosebire de succesiunea legala, in cazul succesiunii testamentare, transmiterea bunurilor defunctului va avea loc numai prin vointa acestuia. Actul prin care se manifesta ultima sa vointa este testamentul. Legatele nu pot fi facute decat prin testament, iar persoanele stabilite de testator sa dobandeasca partial sau integral bunurile, se numesc legatari. Legatarii pot fi universali cand culeg intregul patrimoniu al defunctului; cu titlu universal, cand dobandesc doar o fractiune din patrimoniul succesoral; cu titlu particular sau singular, cand culege numai un bun sau anumite bunuri determinate. In dreptul nostru civil, succesiunea legala nu o exclude pe cea testamentara, si invers, ambele forme ale succesiunii putand sa coexiste.5

Cand insa legatul sau legatele instituite acopera intreaga mostenire, atunci devolutiunea va fi exclusiv testamentara. In eventualitatea in care exista si unul sau mai multi mostenitori rezervatari, in ce priveste partea de rezerva, mostenirea va fi legala (deoarece rezerva este constituita de legiuitor), iar pentru celelalte bunuri mostenirea va fi testamentara. 2. LOCUL I DATA DESCHIDERII SUCCESIUNII 2.1.Aspecte generale privind deschiderea succesiunii Codul civil consacra un capitol special problemei deschiderii succesiunilor (art. 651-653 Cod civil - "Despre deschiderea succesiunilor"), ultimul articol ocupandu-se si de sezina. Potrivit art. 651 Cod civil: "Succesiunile se deschid prin moarte". Numai in momentul mortii o persoana va putea fi mostenita, ceea ce inseamna ca o persoana atat timp cat mai este in viata, patrimoniul ei nu poate fi transmis cu titlu de mostenire (nulla est viventis hereditas). In dreptul nostru, numai moartea naturala (fizic constatata sau declarata printr-o hotarare judecatoreasca) atrage transmisiunea patrimoniului. In momentul mortii se determina mostenitorii si patrimoniul succesoral. Hotararea de declarare a mortii va produce efecte de la data stabilita prin hotarare ca fiind cea a decesului; dimpotriva, hotararea judecatoreasca de declarare a disparitiei unei persoane fizice nu are nici un efect in ce priveste deschiderea mostenirii. Intre data pronuntarii hotararii de declarare a disparitiei si hotararea declarativa de moarte, ramasa definitiva, persoana inca mai este socotita in viata. Vechiul drept romanesc a cunoscut si un caz de moarte civila. In momentul in care o persoana se calugarea, avea loc deschiderea succesiunii sale cand calugarul hotara printrun testament de patrimoniul sau. Legatarii desemnati erau liberi sa reclame legatul. Restul averii se cuvenea manastirii unde persoana se calugarea, insa la data mortii acesteia. In anul 1900, Curtea de Casatie, prin decizia din 16 noiembrie 1900 a exclus o asemenea practica, cu motivarea, printre altele, ca legea civila se aplica tuturor cetatenilor, inclusiv calugarilor, in privinta lor neexistind nici o derogare legala. Vom retine ca "Deschiderea mostenirii este deci devolutia ei pe care legea o reguleaza fara a tine seama de natura si originea bunurilor". Momentul mortii este cel in care mostenitorii dobandesc dreptul. Nu se poate reclama o mostenire fara sa se faca dovada ca persoana ale carei bunuri sunt mostenite nu mai este in viata, dovada care se face cu certificat de deces sau cu hotararea declarativa de moarte, dupa caz. 2.2.Locul deschiderii succesiunii In sensul art. 13 din Decretul nr. 31/1954, "Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are locuinta statornica si principala". Domiciliul voluntar sau cel de drept comun este cel pe care si l-a ales defunctul, iar daca el a avut mai multe locuinte permanente, ultimul domiciliu va coincide cu locuinta principala.6

Domiciliul minorului sau persoanei puse sub interdictie va fi cel stabilit de lege, de unde denumirea de domiciliu legal (art. 14 din Decretul nr. 31/1984. Domiciliul minorului va fi la parintii sai, iar daca acestia nu au un asemenea domiciliu, atunci domiciliul sau va fi acolo unde au convenit parintii sau a stabilit instanta de judecata (la unul din parinti sau la o alta persoana). Daca minorul se afla sub tutela sau persoana este pusa sub interdictie, atunci deschiderea succesiunii va avea loc la domiciliul tutorelui. Domiciliul conventional sau ales nu are nici o aplicatie referitor la locul deschiderii succesiunii. Atunci cand persoana care lasa mostenirea nu avea domiciliul in tara, locul deschiderii succesiunii va fi locul din tara unde se gasesc cele mai importante bunuri ale acesteia. Daca domiciliul persoanei decedate este necunoscut (de exemplu, in cazul unui nomad), mostenirea va fi deschisa la locul unde se gasesc cele mai importante bunuri ale succesiunii. Deschiderea mostenirii nu va avea loc nici la locuinta vremelnica sau accesorie; deschiderea succesiunii va avea loc acolo unde se gasesc cele mai importante bunuri ale succesiunii, de regula, importanta fiind data de valoare sau chiar de natura lor (daca sunt imobile) cand nu exista bunuri, deschiderea succesiunii va avea loc acolo unde i s-a inregistrat moartea. Dovada locului ultimului domiciliu al defunctului se poate face prin orice mijloc de proba. De regula, dovada se face cu certificatul de deces al persoanei decedate. Pentru ca se urmareste stabilirea unui fapt material, in categoria mijloacelor de proba au fost incluse atat prezumtiile, cat si martorii. Interesul stabilirii locului deschiderii succesiunii este incontestabil din punct de vedere juridic. - In primul rand, stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanta pentru desfasurarea procedurii succesorale notariale; aceasta procedura va reveni notariatului de la locul deschiderii succesiunii. - Locul unde se deschide mostenirea are importanta si pentru determinarea competentei instantei de judecata in materie de mostenire. Intra in competenta instantei aferente locului deschiderii succesiunii: a) cererile referitoare la validitatea si executarea testamentului; b) cererile referitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva celuilalt; c) cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar; d) cererile referitoare la anularea certificatului de mostenitor eliberat de notariatul de stat sau de ridicare ori de modificare a masurilor de conservare a bunurilor succesorale (art. 12 si 25 din Decretul nr. 40/1953) . Regulile generale de competenta se vor aplica dupa desavarsirea partajului intre mostenitori sau creditorii formuleaza cereri impotriva unicului mostenitor al defunctului. Orice alta actiune reala imobiliara, care nu are nici o legatura reala cu succesiunea (de exemplu, intr-o actiune de revendicare imobiliara, reclamantul nu invoca pretentii succesorale sau mostenitorii revendica imobilul succesoral, fara sa se puna in discutie calitatea lor de succesori). Partajul succesoral, indiferent daca in masa succesorala sunt sau nu incluse si imobile, va fi solutionat de instanta ultimului domiciliu al defunctului. In7

cazul partajului succesoral competenta apartine ultimului domiciliu al defunctului si nu instantei unde se gasesc imobilele succesorale, "deoarece succesiunea constituie o universalitate iar bunurile respective sunt numai elemente ale activului succesoral." 2.3.Data deschiderii succesiunii Momentul deschiderii succesiunii nu este similar cu cel al deschiderii procedurii succesorale notariale, aceasta ultima procedura avand loc ulterior deschiderii succesiunii, la cererea mostenitorilor. Proba datei mortii cade in sarcina mostenitorilor legali sau testamentari, ea facandu-se cu ajutorul certificatului de deces, iar in absenta acestuia, prin hotarare judecatoreasca declarativa de moarte, ramasa definitiva. Data stabilita printr-o asemenea hotarare este cea a mortii. Deoarece moartea si data producerii ei constituie fapte materiale, este posibil sa se faca dovada contrara prin orice mijloc de proba. Uneori, este necesar sa se stabileasca ora sau chiar minutul cand a decedat o persoana, situatie care prezinta interes practic atunci cand doua sau mai multe persoane, care au vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, decedeaza in aceeasi zi. Si in acest caz se va putea recurge la orice mijloc de proba. Importanta juridica a datei deschiderii succesiunii consta in faptul ca din acest moment devin aplicabile normele legale succesorale. In functie de data deschiderii: - de regula, curge termenul de 6 luni pentru manifestarea dreptului de optiune succesorala. Printr-o decizie de indrumare, fostul plen al Tribunalului Suprem a statuat ca: "Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii; - se stabilesc persoanele chemate la mostenire; - se stabileste capacitatea succesorala a mostenitorilor; - se transmit drepturile ce revin mostenitorilor din succesiune; - se stabilesc componenta si valoarea patrimoniului succesoral; - in cazul pluralitatii de mostenitori, se stabileste ziua in care incepe indiviziunea si pana cand opereaza caracterul retroactiv al efectelor partajului; - existenta unui conflict de legi succesorale succesive, aplicabila va fi legea de la data deschiderii succesiunii. Exista unele acte care au loc ulterior deschiderii succesiunii (acceptarea sau renuntarea la succesiune; procedura succesorala; iesirea din indiviziune intre comostenitori) si care se supun legii in vigoare la data savarsirii lor, ca o consecinta a aplicarii imediate a legii noi. 3. CONDIII PENTRU A PUTEA MOTENI 3.1. Noiuni introductive Potrivit Codului civil, pentru ca o persoana sa poata mosteni, este necesar sa intruneasca urmatoarele conditii (art. 654-658): a) sa existe capacitatea succesorala; b) sa nu fie nedemna de a mosteni;8

c) sa aiba vocatie succesorala. In timp ce nedemnitatea este caracteristica numai succesiunilor legale, vocatia succesorala si capacitatea succesorala sunt conditii comune si obligatorii atat pentru mostenirea legala, cat si pentru cea testamentara. Vocatia succesorala isi poate avea temeiul in lege sau in testament. Devolutiunea mostenirii consta tocmai in determinarea persoanelor chemate sa culeaga patrimoniul persoanei fizice decedate. Echivalentul juridic al nedemnitatii succesorale (specifica doar mostenirii legale) il constituie revocarea judiciara a legatelor pentru ingratitudine. In doctrina juridica s-a mai aratat ca nu trebuie sa se confunde incapacitatea cu nedemnitatea, in primul rand pentru ca incapacitatea are loc de drept, pe cand nedemnitatea trebuie sa rezulte dintr-o hotarare judecatoreasca, iar in al doilea rand, in timp ce incapacitatea impiedica chiar existenta dreptului, nedemnitatea impiedica pastrarea dreptului respectiv. 3.2. Capacitatea succesoral. a)Noiuni generale privind capacitatea succesorala Capacitatea de a mosteni o are orice persoana care exista in momentul deschiderii mostenirii. Nu se confunda capacitatea succesorala cu capacitatea de folosinta^1) si nici cu capacitatea de exercitiu. Existenta persoanei mostenitorului in momentul deschiderii succesiunii va fi dovedita de mostenitorul legal sau testamentar in cauza sau de catre succesorii sai, cand el a decedat dupa deschiderea succesiunii. In acest din urma caz, succesorii mostenitorului decedat nu vin la mostenire prin reprezentare, ci in cazul lor are loc o retransmitere a mostenirii. Retransmiterea va opera chiar daca in termenul legal de optiune succesorala. mostenitorul nu facuse acte de acceptare sau renuntare la mostenire. b)Persoanele incapabile de a mosteni a) Predecedatii. Nu au capacitate succesorala si deci nu vor putea mosteni persoanele fizice care au incetat din viata inaintea defunctului. Predecedatii nu au capacitate succesorala deoarece neavand capacitate de folosinta, nu pot fi subiecte de drept. Dovada predecesului se va realiza cu ajutorul certificatului de deces sau hotararii declarative de moarte. Partea de mostenire care s-ar fi cuvenit persoanei predecedate in cadrul mostenirii legale va reveni descendentilor sai. In acest caz va opera reprezentarea succesorala. Reprezentarea nu este decat un beneficiu a legii in temeiul careia un mostenitor in grad mai indepartat urca in locul, gradul si dreptul ascendentului sau care este decedat la data deschiderii succesiunii. - Nu au capacitatea succesorala persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta. - Pot exista situatii in care mai multe persoane rnor in aceeasi imprejurare, fiind imposibil sa se stabilesca daca vreuna a supravietuit alteia.9

Problema comorientilor capata interes doar atunci cand persoanele care decedeaza in aceeasi imprejurare exceptionala lasa moatenitori diferiti. - In literatura de specialitate a fost analizata problema persoanelor fizice decedate in acelasi timp fara sa se poata stabili succesiunea deceselor, iar persoanele respective nici nu au calitatea de comorienti in spiritul art. 21 din Decretul nr. 31/1954. - In ceea ce priveste persoanele disparute potrivit art. 19 din Decretul nr. 31/1954, pana la ramanerea definitiva a hotararii declarative de moarte, ele sunt socotite a fi in viata. Deci, atat timp cat nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte, opereaza prezumtia potrivit careia disparutul este considerat in viata. In consecinta, in tot acest rastimp, el are capacitate succesorala, insa provizorie. b) Neconceputii. Principiul "Copilul conceput trebuie sa fie socotit ca fiind ori de cae ori aceasta este in interesul sau" (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodo ejus agitur), si-a gasit consacrarea legislativa in dreptul nostru in art. 654 Cod civil si art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954. Legea ocroteste drepturile succesorale ale copilului inca de la conceptie, dar cu conditia ca el sa se nasca viu. Neconceputii nu vor avea capacitatea succesorala, deearece ei nu exista, iar o persoana care nu exista la data deschiderii succesiunii, nu poate mosteni. Nici cel conceput dupa decesul lui de cujus nu poate veni la succesiunea acestuia, deoarece el nu exista la data deschiderii succesiunii. In situatia in care cel conceput dupa decesul lui de cujus ar culege totusi bunurile succesorale, el va fi tratat ca un uzurpator si va trebui sa restituie bunurile adevaratului mostenitor. Un uzurpator nu va putea fi tratat nici macar ca un mostenitor aparent. c)Efectele incapacitii Efectele incapacitii se produc de drept si incapacitatea poate fi invocata de orice persoana interesata. Deoarece un incapabil nu a beneficiat niciodata de sezina, pentru a i se prelua posesia bunurilor succesorale, adevaratii mostenitori vor trebui sa recurga la actiunea posesorie. Eventualele acte facute de incapabil cu privire la bunurile care nu i se cuvin, vor fi lovite de nulitate. In situatia in care incapabilul va pretinde un drept succesoral asupra bunurilor, adevaratii succesori vor putea recurge la actiunea in petitie de ereditate. Incapacitatea va putea fi opusa atat incapabilului, cat si mostenitorilor acestuia. Daca la partajul succesoral a participat si incapabilul, in ceea ce-l priveste, partajul nu este legal, deoarece comostenitorii nu pot prin acordul lor sa confere calitatea de mostenitor unei persoane, fara a fi avut aceasta calitate in temeiul legii sau prin vointa defunctului. Cu toate acestea, incapabilul va putea invoca dobandirea proprietatii asupra bunului succesoral prin prescriptia de 30 de ani. In sfarsit, incapabilul de buna credinta va retine propritatea asupra fructelor produse de bunul succesoral. 3.3. Nedemnitatea a)Aspecte generale privind nedemnitatea succesorala10

Pentru a putea mosteni, o persoana trebuie sa fie demna, adica sa nu fi comis fapte grave fata de defunct sau fata de memoria acestuia. Art. 655 Cod civil impune succesibilului, pentru a putea mosteni, o conditie negativa, si anume, aceea de a nu fi nedemna sau nevrednica. Nedemnul are capacitate succesorala, dar nu poate mosteni, ca urmare a conduitei sale fata de defunct sau memoria acestuia. Nedemnitatea a fost calificata de unii autori ca fiind o pedeapsa civila, iar alti autori doar o sanctiune civila. S-a motivat ca intrucat nedemnitatea opereaza de drept, hotararea instantei civile de constatare a faptelor avand caracter declarativ, preferam sa calificam nedemnitatea - mai exact urmarile ei - drept o sanctiune civila, iar nu o pedeapsa, care implica o hotarare constitutiva de aplicare a pedepsei (ca, de exemplu, in cazul revocarii donatiei pentru ingratitudine)". S-a considerat ca nedemnitatea are caracter de penalitate intemeiata pe un motiv de moralitate publica, insa in cele din urma nedemnitatea este tratata tot ca o pedeapsa. Dreptul roman cunostea doua institutii diferite: exheredarea si ereptorium, din aceasta din urma luand nastere nedemnitatea. Legiuirile vechi romanesti cunosteau institutia nedemnitatii, iar Codul civil nu a mai tratat nedemnitatea ca o desmostenire prezumata. b)Caracterele juridice ale nedemnitatii. Cele mai importante caractere juridice ale nedemnitatii sunt: a) Nedemnitatea opereaza de drept, asa incat, eredele fiind inlaturat de la succesiune prin efectul legii, nimeni nu va putea apara pe nedemn de sanctiune. Imposibilitatea iertarii eredeului de nedemnitate, precum si faptul ca nedemnitatea poate fi invocata chiar si de eredele nedemn, face ca norma de drept care reglementeaza institutia nedemnitatii sa fie de ordine publica si de stricta interpretare. Nu produce efecte iertarea nici din partea lui de cujus, de exemplu, in cazul tentativei de omor. Cu toate acestea, de cujus va putea testa averea sa mostenitorului nedemn, deoarece nedemnitatea opereaza numai la succesiunea legala si nu la cea testamentara. Nici iertarea din partea mostenitorilor lui de cujus nu va produce efecte asupra mostenitorului nedemn, deoarece o asemenea iertare ar echivala cu un pact succesoral oprit de lege. b) Nedemnitatea exclude numai vocatia succesorala legala. Nedemnitatea impiedica pastrarea mostenirii ab intestat, fara sa atinga succesiunea testamentara, in cazul acestei din urma mosteniri functia nedemnitatii fiind indeplinita de institutia revocarii judiciare a legatelor si donatiilor. c) Nedemnitatea nu opereaza decat in cazurile expres prevazute de lege, art. 655 Cod civil fiind din acest punct de vedere, de stricta interpretare. Asa cum vom vedea, din cele trei cazuri expres prevazute de lege de nedemnitate, in prezent opereaza numai doua ca urmare a lipsei pedepsei cu moartea. d) Nedemnitatea opereaza numai in ce priveste autorul faptei. e) Nedemnitatea nu se extinde la toate mostenirile, ci opereaza numai fata de mostenirea celui fata de care au fost savarsite faptele. De exemplu, daca fapta a fost comisa fata de un parinte, nimic nu impiedica sa se poata veni la mostenirea celuilat parinte.11

f) Nedemnul trebuie sa fi savarsit faptele cu discernamant, deoarece nu se poate vorbi de vinovatie in absenta discernamantului. g) Nedemnitatea nu va putea fi invocata decat dupa deschiderea succesiunii celui fata de care au fost comise faptele nedemne. c)Cazurile de nedemnitate Potrivit prevederilor art. 655 Cod civil, sunt nedemni de a succede si prin urmare vor fi exclusi de la succesiune: - condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct; - acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa; - mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei. 1. Sucesibilul a fost condamnat pentru ca a ucis sau a incercat sa-l ucida pe defunct (art. 655 pct. 1 Cod civil). Ratiunea acestei conditii de nedemnitate este evidenta: ar fi imoral si inechitabil ca cel care a luat viata unei persoane sau a atentat la viata ei, sa-i mai culeaga si mostenirea. Acest caz de nedemnitate va atrage excluderea succesibilului de la mostenire, numai daca vor fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: - Omorul sau tentativa de omor sa fi fost savarsit cu intentie (directa sau indirecta). Uciderea din culpa si loviturile cauzatoare de moarte nu atrag nedemnitatea, deoarece pe legiuitor l-a interesat intentia de a ucide si nu faptul material al omorului. - Mostenitorul sa fi fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru omor sau tentativa de omor, in calitate de autor, coautor, complice sau instigator. Ceea ce este esential trebuie sa existe o hotarare definitiva si irevocabila de condamnare, pentru ca, in caz contrar, nu va mai opera nedemnitatea. Nu va opera nedemnitatea in urmatoarele cazuri: s-a implinit termenul de prescriptie penala; s-a hotarat achitarea; moartea mostenitorului nedemn a avut loc inainte ca hotararea de condamnare sa fi ramas definitiva; fapta a fost amnistiata; s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala. Dimpotriva, nedemnitatea va exista in urmatoarele situatii: cand mostenitorul condamnat a fost gratiat sau reabilitat ori ulterior amnistiat; cand fapta a fost savarsita in conditiile provocarii; chiar cand s-au retinut circumstante atenuate. In cazul infractiunii de favorizare, desi s-a sustinut ca aceasta exclude nedemnitatea, chiar si atunci cand ar fi intervenit gratierea favorizatorului, majoritatea autorilor nu retin calitatea de favorizator printre situatiile in care ar opera nedemnitatea. Daca hotararea de condamnare va fi revizuita si condamnarea dispare, atunci va fi inlaturata si nedemnitatea. 2. Acuzatia capitala calomnioasa impotriva defunctului. Termenul de "acuzatie" folosit de legiuitor este impropriu, deoarece in dreptul nostru penal acuzarea este sustinuta, in cazul infactiunii de omor si a tentativei de omor, de catre procuror, care sesizeaza instanta competenta prin rechizitor. Art. 655 pct. 2 Cod civil are in vedere denuntarea capitala adica denuntarea pentru fapte care atrag pedeapsa cu moartea.12

Ceea ce trebuie remarcat, denuntarea capitala trebuie sa fie calomnioasa. Denuntarea poate imbraca forma plangerii, marturisirii sau denuntului facut in justitie. O simpla imputare facuta prin presa sau in public, nu atrage nedemnitatea celui care a facut-o. - Pedeapsa cu moartea a fost abolita prin Decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, fiind inlocuita cu pedeapsa detentiei pe viata. Asa cum s-a mentionat in doctrina juridica, "prin consacrarea nedemnitatii pentru "acuzatie capitala calomnioasa" legiuitorul a avut in vedere nu numai gravitatea faptelor care formeaza obiectul acuzatiei (exista si alte fapte foarte grave care niciodata nu au fost sanctionate cu pedeapsa capitala), ci intentia calomniatorului de a-si deschide calea spre culegerea unei mosteniri prin provocarea mortii pe cai ilegale, fie ea si rezultatul unei erori judiciare". 3. Mostenitorii majori care cunoscand despre uciderea lui de cujus, sa nu-l fi denuntat organelor competente (art. 655 pct. 3 Cod civil). Nedemnitatea constituie in acest caz un ultraj adus memoriei defunctului. Pentru a opera dispozitia cuprinsa in art. 655 pct. 3 Cod civil, se cer a fi intrunite urmatoarele conditii: - mostenitorul sa fi avut cunostinta despre omor; - omorul sa nu fi fost denuntat de mostenitor; legea nu cere denuntarea ucigasului si nici un termen pentru denunt; - cel chemat la mostenire sa fie capabil; - sa nu fie considerata de lege reticenta mostenitorului ca scuzabila. In acest ultim caz de nedemnitate, nu se cere de lege ca sa existe o hotarare de condamnare. d)Efectele nedemnitii Orice motenitor vinovat de a fi comis vreuna din faptele prevazute de art. 655 cod civil este exclus de la succesiunea legala a lui de cujus. Hotararea instantei prin care constata nedemnitatea va avea caracter retroactiv, astfel ca nedemnitatea va opera de drept chiar din momentul deschiderii succesiunii. Daca nedemnitatea va fi contestata, ea va putea fi pronuntata atunci in cadrul actiunii de petitie in ereditate. In absenta contestarii, ceilalti mostenitori vor putea cere instantei civile sa constate impotriva sa; dupa decesul nedemnului, nedemnitatea va putea fi invocata impotriva mostenitorilor sai. Nedemnul nu poate invoca propria sa nedemnitate (nemo auditur turpitudinem suam allegans). D1)Efectele nedemnitii in raporturile dintre nedemn si mostenitor Principalul efect al nedemnitatii consta in excluderea succesibilului nedemn de la mostenirea ab intestat. - Daca dupa deschiderea succesiunii nedemnul a intrat in posesia bunurilor succesorale, va fi obligat sa le restituie celorlalti mostenitori. Partea sa de mostenire va folosi celorlalti comostenitori legali subsecventi.13

- Pe langa restituirea bunurilor succesorale si ale productelor, nedemnul are obligatia sa restituie si fructele culese din momentul deschiderii succesiunii. In acest sens, art. 657 cod civil este categoric: "Mostenitorul departat de la succesiune ca nedemn este obligat a intoarce toate fructele si veniturile a caror folosinta a avut-o de la deschiderea succesiunii. Nedemnul este considerat un posesor de rea-credinta, motiv pentru care are obligatia restituirii fructelor. - Facandu-se aplicarea prevederilor art. 994 cod civil, nedemnul este obligat sa restituie si dobanda la sumele incasate de el, dobinda calculata din ziua primirii sumelor. - Daca nedemnul a construit pe terenul succesoral el va fi tratat ca un constructor de rea credinta. - Daca nedemnul a facut imbunatatiri la bunul succesoral, el poate pretinde restituirea cheltuielilor necesare si utile, dar si in acest caz va fi tratat ca un posesor de rea credinta. - Daca se datoreaza dobanzi la sumele datorate nedemnului, atunci ele vor fi calculate cu incepere de la data sesizarii instantei. - Confuziunea care operase in raporturile dintre nedemn si defunct, in ce priveste drepturile reale si personale, va inceta, deoarece se considera ca nedemnul nu a mostenit nimic. - Nedemnitatea produce efecte doar cu privire la drepturile succesorale, fara sa atinga celelalte drepturi ale nedemnului care nu-si au izvorul in succesiune. D2)Efectele nedemnitii intre nedemn si descendentii nedemnului Art. 658 Cod civil dispune: "Copiii nedemnului venind la succesiune, in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greseala tatalui lor; acesta insa nu poate, nici intr-un caz, reclama uzufructul bunurilor succesorale, pe care legea il acord: tatilor si mamelor asupra bunurilor copiilor sai". Acest text de lege distinge doua situatii: a) Copiii nedemnului nu vor fi indepartati de la succesiune datorita vinovatiei parintilor lor. Numai ca ei vor veni la mostenire, dar in nume propriu si nu prin reprezentarea parintelui lor nedemn. Desi copiii n-ar trebui sa suporte consecintele nedemnitatii parintelui lor, unele efecte ale nedemnitatii se produc totusi si fata de ei. b) Copiii mostenitorului nedemn nu ar putea veni la mostenire prin reprezentarea parintelui lor, ci doar in nume propriu. Avem rezerve fata de acest punct de vedere, deoarece trateaza diferentiat descendentii, in functie de gradul lor si nu se poate intelege din punct de vedere juridic, de ce nepotii si stranepotii mostenitorului nedemn sa se bucure de reprezentare, iar proprii sai copii, nu. Credem ca toti descendentii (copii, nepoti, stranepoti etc.) vor veni la mostenire in nume propriu si nu prin reprezentare. Nu exista nici un motiv pentru un tratament juridic diferentiat. D3)Efectele nedemnitii fata de terti Deoarece Codul civil nu reglementeaza expres aceste efecte, se va recurge la principiile dreptului civil.14

Astfel, nu este exclus ca, in timp ce se afla in posesia bunurilor succesiunii, nedemnul sa fi procedat la instrainari, constituirea unor dezmembraminte ale dreptului de proprietate, grevarea unor imobile etc. Actele juridice incheiate de nedemn cu tertii vor fi nule, pentru ca pierzand calitatea de mostenitor cu caracter retroactiv si actele intocmite se vor desfiinta retroactiv, potrivit principiului nemo dat quod non hwabet si resoluto iure dantis, resovitur ius accipientis. Regula este aplicabila insa numai in cazul tertilor de rea credinta. Dimpotriva, daca tertii au fost de buna-credinta la incheierea actelor juridice, in sensul ca nu au cunoscut nedemnitatea transmitatorului, actele vor ramane valabile, deoarece se considera ca au fost intocmite de un mostenitor aparent. 4.Vocatia succesorala Nu este suficient ca o persoana fizica sau judiciara sa aiba capacitate succesorala, mai este necesar ca ea sa aiba chemare la succesiune. Chemarea la mostenire poate avea loc fie in temeiul legii, fie in temeiul testamentului. Devolutiunea succesorala consta tocmai in determinarea persoanelor chemate sa mosteneasca patrimoniul unei persoane fizice decedate. Devolutiunea este legala atunci cand determinarea persoanelor la mostenire se face de legiuitor, iar devolutiunea este testamentara atunci cand determinarea mostenitorilor este facuta de catre defunct. Daca vocatia succesorala in cazul devolutiunii legale apartine rudelor defunctului, in anumite limite, vocatia succesorala la devolutiunea testamentara, in principiu, apartine oricarei persoane care are capacitate succesorala. Vocatia succesorala poate fi generala atunci cand are in vedere "vocatia potentiala (eventuala) a unor persoane de a culege mostenirea lasata de o alta persoana".^1) Sub acest aspect se are in vedere vocatia succesorala a rudelor in linie directa fara limita in grad, iar in cazul rudelor in linie directa fara limita in grad, iar in cazul rudelor colaterale pana la gradul IV inclusiv. Vocatia succesorala concreta vizeaza dintre toti succesibilii cu vocatie generala pe acei care vor culege efectiv mostenirea. In cazul mostenirii testamentare nu se pune problema vocatiei succesorale generale, ci numai a celei concrete.

II. DEVOLUIUNEA LEGAL15

1.Consideraii generale referitoare la devolutiunea legala a mostenirii In cadrul devolutiunii legale, transmiterea patrimoniului succesoral catre mostenitori are loc prin efectul legii. Transmiterea are loc catre una sau mai multe persoane. Spre deosebire de succesiunea testamentara, succesiunea legala se intemeiaza pe raporturile de rudenie care exista intre defunct si persoanele care-l mostenesc. Desigur nu exista nici un impediment ca ai in cazul succesiunii testamentare, beneficiarul testamentului sa fie o ruda a defunctului, asa incat, uneori, acelasi mostenitor poate cumula atat calitatea de mostenitor legal, cat si pe cea de mostenitor testamentar. In cadrul succesiunii legale, Codul civil prevede ca au vocatie succesorala urmatoarele rude ale defunctului: copiii, nepotii, stranepotii etc.; fratii si surorile si descendentii acestora; unchii si matusile si verii primari. Totodata legea dispune ca mai are vocatie succesorala sotul supravietuitor al defunctului. In linie dreapta, au vocatie succesorala urmatoarele rude: descendentii (copiii, nepotii, stranepotii etc.) si ascendentii (parintii, bunicii, strabunicii etc.) la infinit. In linie colaterala, au vocatie succesorala urmatoarele rude: fratii si surorile, unchii, matusile si verii primari pana la gradul al patrulea inclusiv. Referitor la mostenitorii colaterali, retinem urmatoarele: - fratii si surorile defunctului sunt rude de gradul al II-lea; - descendentii lor pana la gradul al 4-lea (nepoti si stranepoti de frate, sora, care sunt rude gradul al 3-lea, respectiv de gradul al 4-lea cu defunctul); - unchii si matusile defunctului (rude colaterale de gradul al 3-lea) si copiii lor (veri primari ai defunctului, care sunt rude colaterale de gradul al 4-lea); - fratii surorile bunicilor defunctului (rude colaterale tot de gradul al 4-lea). Legea a grupat rudele cu vocatie succesorala generala in 4 clase (ordine sau categorii) stabilind si o ordine de preferinta: 1) DESCENDENTII (copii, nepoti de fiu etc.); 2) ASCENDENTII PRIVILEGIATI (parintii) si COLATERALII PRIVILEGIATI (frati si surori), precum si DESCENDENTII COLATERALILOR PRIVILEGIATI (nepoti de frate si de sora); 3) ASCENDENTII ORDINARI (bunici, strabunici etc.); 4) COLATERALII ORDINARI (unchi, matusi si veri primari pana la gradul 4). Potrivit prevederilor legii nr. 319/1944, sotul supravietuitor nu face parte din nici o clasa de mostenitori, deoarece nu este in grad de rudenie cu defunctul si el vine in concurs la mostenire cu fiecare clasa in parte. 2.PRINCIPII GENERALE ALE DEVOLUIUNII SUCCESORALE LEGALE Exista trei principii fundamentale care domina devolutiunea succesorala legala: I) Mostenitorii vor fi chemati la mostenire in ordinea claselor de mostenitori legali; II) Rudele de grad mai apropiat, in cadrul aceleiaai clase, inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad;16

III) Rudele de grad egal, in cadrul aceleiasi clase, mostenesc in parti egale. Principiile generale ale devolutiunii succesorale legale: 1 . Principiul potrivit caruia mosenitorii sunt chemati Ia succesiune in ordinea claselor de mostenitori. Succesibilii sunt impartiti de catre legiuitor in mai multe clase, o clasa excluzand-o pe cealalta de la mostenire, in functie de o anumita ordine de preferinta. Succesibilii sunt grupati in patru clase, in urmatoarea ordine de preferinta: a) clasa descendentilor in linie dreapta; b) clasa ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati (tatal, mama, fratii si surorile defunctului, precum si din descendentii fratilor si surorilor); c) clasa ascendentilor ordinari; d) clasa colateralilor ordinari. Prima clasa, cea a descendentilor in linie dreapta, inlatura de la mostenire celelalte clase; absenta mostenitorilor din prima clasa (fie ca nu exista, fie ca au renuntat la mostenire, fie sunt nedemni) atrage la succesiune clasa a 2-a (a ascendentilor si colateralilor privilegiati), fiind exclusi de la succesiune mostenitorii din clasele I si IV; in absenta mostenitorilor din clasele I si II, au renuntat la succesiune mostenitorii din clasa a 3-a (clasa ascendentilor ordinari), inlaturand de la succesiune pe cei din clasa a IV-a de mostenitori; daca nu sunt mostenitori din primele trei clase, au renuntat la succesiune sau sunt nedemni, vor veni la succesiune cei din clasa a 4-a (clasa colateralilor ordinari). Un succesor ruda in grad mai apropiat cu defunctul, va fi inlaturat de la succesiune de succesibilii din clasa de rang preferabil. De exemplu, stranepotul de fiu (ruda de gradul III cu defunctul), va inlatura de la mostenire pe parintii defunctului, desi acestia sunt rude gradul I cu defunctul. Explicatia se gaseste in faptul ca parintii defunctului fac parte din clasa a 2-a de mostenitori, pe cand stranepotul face parte din clasa I-a de mostenitori. Sotul supravieluitor al defunctului va veni la mostenire cu oricare din clasele de mostenitori, el beneficiind de la lege de o parte din succesiune, a carei intindere variaza in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs. 2. Rudele de grad mai apropiat, in cadrul aceleiasi clase, vor inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad. O clasa de mostenitori exclude celelalte clase de la mostenire. Este posibil insa ca, in cadrul aceleiasi clase sa fie mai multi mostenitori. In acest caz, ei vor fi chemati la mostenire in ordinea gradului de rudenie. Prin grad se intelege intervalul care desparte doua nasteri sau generatii. Potrivit principiului proximitatii gradului de rudenie: - in clasa I, copiii defunctului vor inlatura de la mostenire pe nepoti, stranepoti etc.; - in clasa a II-a, bunicii (rude gradul al 2-lea) ii inlatura pe strabunici (rude de gradul al 3-lea) etc. Exista o exceptie, in cadrul clasei a II-a, potrivit careia, parintii defunctului (rude de gradul I) nu vor inlatura de la succesiune pe fratii si surorile defunctului si descendentii acestora (rude de gradul al 4-lea), ei venind impreuna la mostenire. O alta exceptie se intalneste in cazul reprezentarii.

17

3. Rudele de grad egal, in cadrul aceleiasi clase, mostenesc in parti egale. De exemplu, daca defunctul lasa doi fii, ambii vor primi cate o jumatate din mostenire. O prima exceptie de la regula o constituie situatia cand vin la mostenire rudele de acelasi grad prin reprezentare succesorala, caz in care impartirea mostenirii se face pe tulpini. O a doua exceptie vizeaza situatia cand la mostenire vor veni doi sau mai multi colaterali privilegiati (frati/surori) care provin din parinti diferiti; in acest caz, intre ei (frati buni, frati consagvini sau frati uterini cu defunctul), succesiunea nu se va imparti in mod egal, ci pe linii, egalitatea fiind pastrata doar intre fratii pe aceiasi linie. Principiul egalitatii nu se aplica nici in raporturile dintre parinti, pe de o parte, si colateralii privilegiati, pe de alta parte, parintii primind indiferent de numarul colateralilor cu care vin in concurs, o cota fixa stabilita prin lege. Cota sotului supravietuitor difera de clasa de mostenitori cu care vine in concurs, fiind indiferent numarul mostenitorilor din aceeasi clasa. 3. EXCEPII DE LA PRINCIPIILE DEVOLUIUNII LEGALE 3.1. Enumerarea excepiilor De la principiile generale care guverneaza devolutiunea legala succesorala, se contureaza urmatoarele exceptii: 1) Desi o clasa de mostenitori exclude celelalte clase, cu toate acestea: a) unii ascendenti vin la mostenire in concurs cu anumiti colaterali, formand clasa mixta a ascendentilor si colateralilor privilegiati; b) indiferent de clasa, sotul supravietuitor va veni in concurs la mostenire cu orice clasa; 2) Desi in interiorul aceleiasi clase, mostenitorii de acelasi grad isi impart mostenirea in mod egal, cu toate acestea: a) cand fratii si surorile vin din casatorii diferite, impartirea mostenirii nu se va face in mod egal, ci pe linii; astfel, fratii si surorile care au acelasi tata si aceeasi mama, vor primi o cota succesorala mai mare decat fratii si surorile numai dupa tata sau numai dupa mama, desi toti apartin aceleiasi clase de mostenitori. 3) Atunci cand vin la succesiune rude de categorii diferite sau persoane care nu sunt in grad de rudenie, in urmatoarele situatii, principiul egalitatii devine inaplicabil: a) cand ambii parinti sau unul din ei va veni la mostenire in concurs cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul acestor colaterali, cota succesorala a parintilor este stabilita invariabil de lege; b) sotul supravituitor nu va imparti in mod egal mostenirea cu mostenitorii cu care vine in concurs, ci i se va cuveni o cota fixa, care variaza doar in functie de clasa de mostenitori.

18

4) De la principiul potrivit caruia in interiorul aceleiasi clase rudele de grad mai indepartat vor fi inlaturate de la mostenire de rudele de grad mai apropiat, se contureaza exceptia reprezentarii succesorale, pe care o vom examina in continuare. 3.2.Reprezentarea succesoral. a)Noiuni generale despre reprezentarea succesorala Potrivit prevederilor art. 644 cod civil: "Reprezentatiunea este o fictiune a legii, care are ca efect de a pune pe reprezentanti, in gradul si in drepturile reprezentantului". Desi textul legii considera reprezentarea o fictiune, in realitate este un beneficiu din partea legii, si urmareste evitarea consecintelor inechitabile ale principiului proximittii gradului de rudenie, precum si ale principiului egalittii succesorale intre rudele de acelasi grad.^1) Reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia un mostenitor mai indepartat in grad (reprezentant) urca in gradul si locul ascendentului sau (reprezentat), care este decedat la deschiderea succesiunii, pentru a culege partea ascendentului, care i sar fi cuvenit daca ar fi fost in viata. Un succesibil va putea deci culege o mostenire fie in nume propriu, fie prin reprezentare. Fiind o exceptie, reprezentarea succesorala este de stricta interpretare. b)Persoanele care pot invoca institutia reprezentarii Reprezentarea succesorala va putea fi invocata: - de descendentii copiilor defunctului (ordinul descendentilor - art. 665 cod civil); - de descendentii din frati si surori (ordinul colateralilor privilegiati - art. 666 cod civil). In linie colaterala (cazul descendentilor din frati si surori), reprezentarea nu opereaza la infinit, ci, doar numai pana la gradul al 4-lea, deoarece, in linie colaterala, mostenirea nu este admisa decat pana la gradul al 4-lea. Sotul supravietuitor, nu poate beneficia de reprezentare succesorala "pentru a mosteni un frate sau parintii ori alte rude ale sotului predecedat (deci cumnatii, socrii sau alti afini ai lui) si nici nu poate fi reprezentat". In dreptul nostru, reprezentarea fiind de stricta interpretare, ea nu se va aplica decat descendentilor copiilor defunctului si descendentilor din frati si surori. Astfel, reprezentarea nu poate avea loc in linie ascendenta. De asemenea, reprezentarea "nu poate sa aiba loc pe sarite ci trebuie sa fie continua, suindu-se din spita in spita, trecand prin toate gradele intermediare; astfel, pentru a veni la succesiunea strabunilor, trebuie sa se reprezinte pe tata si pe bunic". Art. 665 alin. 2 Cod civil prevede ca reprezentarea succesorala este admisa in toate cazurile", nu numai "nemarginit", adica la infinit. c)Condiiile legale pentru reprezentantul succesoral

19

a) O prima conditie este aceea ca reprezentantul sa fie descendent a celui reprezentat asa incat doar nepotii, stranepotii etc. de fii, fiice, frati si surori etc. vor putea culege mostenirea defunctului prin reprezentarea autorului lor predecedat. b) A doua conditie este aceea ca reprezentantul sa aiba vocatie succesorala. Un impediment care ar impiedeca culegerea succesiunii in nume propriu ar opera si in cazul reprezentarii succesorale. Pot reprezenta descendentii in linie dreapta la infinit, precum si descendentii din frati si surori, dar numai pana la gradul 4 inclusiv (stranepot de frate). Legea nu distinge intre descendentii din casatorie si cei din afara casatoriei. In cazul adoptiei, vom distinge dupa cum aceasta este cu efecte depline sau cu efecte restrinse. La adoptia cu efecte depline "adoptatul si descendentii lui pot beneficia de reprezentare ca si copiii din filiatia fireasca, pentru ca adoptatul si descendentii sai devin rude nu numai cu adaptatorul (art. 75 cod familiei), dar si cu rudele acestuia (art. 79 cod familiei)". La adoptia cu efecte restranse, adoptatul nu devine ruda cu tatal sau cu fratele ori cu sora adaptatorului asa incat el nu are vocatie succesorala proprie la succesiunile lasate de acesta. O asemenea adoptie nu da nastere rudeniei intre adoptat si rudele celui care cere adoptiunea. c) Reprezentantul sa nu fi renuntat la mostenire, sa nu fi fost exheredat de defunct si sa nu fie nedemn. d)Condiiile legale pentru reprezentatul succesoral Potrivit dispozitiilor art. 668 cod civil, "Nu se reprezinta decat persoanele moarte", ceea ce inseamna ca doar in acest caz descendentul va putea urca in grad. O persoana in viata nu poate fi reprezentata succesoral, ceea ce si face ca institutia reprezentarii sa fie diferita de reprezentarea intre vii. Reprezentarea succesorala nu va opera nici macar in situatia in care persoana este nedemna sau a renuntat la mostenire. Descendentii renuntatorului vor putea veni la succesiune doar in nume propriu si aceasta numai in situatia in care nu vor fi inlaturati de la succesiune de un mostenitor in grad mai apropiat cu defunctul sau va exista un alt descendent care va putea imprumuta, prin reprezentare, gradul mai apropiat al ascendentului sau. Copiii nedemnului nu pot veni prin reprezentare la mostenirea victimei, atunci cand nedemnul se afla in viata. De asemenea, o persoana moarta care ar fi fost incapabila de a mosteni la data deschiderii succesiunii, daca ar fi trait, nu va putea fi reprezentata. Este posibil sa fie reprezentat cel de la a carui mostenire reprezentantul a fost inlaturat ca nedemn, daca are capacitatea de a veni la succesiunea celui fata de care isi exercita drepturile sale. Atat timp cat o persoana disparuta este prezumata a fi in viata pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti declarativa de moarte, ea nu poate fi reprezentata. Eventuala mostenire care s-ar cuveni unui disparut, va putea fi ceruta de curatorul instituit in temeiul legii. Pentru a putea opera reprezentarea, este absolut necesar ca locul celui reprezentat sa fie vacant.20

Daca exheredarea se refera la un descendent al defunctului, cum descendentul este un mostenitor rezervatar, reprezentarea va avea loc numai cu privire la rezerva; dimpotriva, daca cel reprezentat nu este un mostenitor rezervatar al lui de cujus, ca efect al exheredarii testamentare, el va fi inlaturat de la mostenire. e) Efectele reprezentrii Principalul efect al reprezentarii succesorale il constituie, potrivit art. 664 cod civil, "de a pune pe reprezentanti in locul, in gradul si in dreptul reprezentatului". reprezentantul va primi din mostenire partea care s-ar fi cuvenit ascendentului reprezentat daca acesta ar fi fost in viata. Art. 667 cod civil, prevede: "ln toate cazurile in care reprezentarea este admisa, partajul se face pe tulpina; daca aceeasi tulpina a produs mai multe ramuri, subdiviziunea se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, si membrii aceleiasi ramuri se impart egal intre dansii. Prin tulpina se intelege autorul comun din care coboara reprezentantii. Atunci cand unul din copiii descendentului (nepot) a predecedat, partea din mostenire care s-ar fi cuvenit ascendentului lor va fi culeasa, prin reprezentare, de catre stranepoti. Acestia vor veni la mostenire tot pe tulpini (subtulpini). Potrivit dispozitiilor art. 667 cod civil, in toate cazurile in care este admisa reprezentarea succesorala, partajul se va face pe tulpini. De asemenea, nepotii si stranepotii care fac parte din tulpini deosebite isi vor imparti mostenirea pe tulpini si nu in parti egale, desi ar fi toti de acelasi grad. Dimpotriva, partajul se va face pe capete si nu pe tulpina atunci cand reprezentarea succesorala nu are loc, iar mostenitorii vin la succesiune in nume propriu. Impartirea se va face, in cadrul fiecarei linii, in mod egal succesorii fiind de acelasi grad. Reprezentantul nu este obligat sa accepte succesiunea, potrivit art. 686 cod civil, care dispune ca "Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine". Fiecare reprezentant este liber sa accepte sau nu mostenirea, iar daca o accepta, este liber sa o accepte pur si simplu sau sub beneficiu de inventar. Optiunea succesorala ar urma sa fie unitara doar in cazul mostenirii prin retransmitere. f) Unele probleme privind reprezentarea succesorala in conditiile aplicarii Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar Beneficiaza de prevederile art. 8 din legea nr. 18/1991 nu numai membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, dar si, "in conditiile legii, mostenitorii acestora". Calitatea de mostenitor se va stabili pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in absenta acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea succesiunii. Daca exista mai multi mostenitori, atunci titlul de propritate se va emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor mostenitorilor.

21

In conditiile in care prevederile legii fondului funciar se completeaza cu cele ale Codului civil, precum si cu celelalte acte normative referitoare la succesiune, inseamna ca reprezntarea succesorala este operanta si in materia legii nr. 18/1991. Regulamentul privind procedura de constituire, functionarea si atributiile comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 131/1991, in art. 15 prevede ca situatia in care pentru stabilirea dreptului de proprietate au depus cereri la comisie mai multe categorii de mostenitori; intr-o asemenea situatie, vor fi luate in considerare cererile mostenitorilor legali, prin excludere, intr-o anumita ordine de preferinta, prevazuta de lege. Astfel, potrivit art. 15 alin. 2 din Regulament, ordinea de preferinta este urmatoarea: - In primul rand se vor lua in considerare cererile descendentilor directi (copii, nepoti, stranepoti) singuri sau in concurs cu sotul supravietuitor, fiind exclusi ceilalti mostenitori de la succesiune. Faptul ca legea se refera expres la nepoti si stranepoti este evident ca s-a prevazut posibilitatea reprezentarii succesorale. Textul legii mai prevede ca ncopiii exclud pe nepoti si acestia pe stranepoti, in afara de cazul in care nepotii sau, dupa caz, stranepotii vin la mostenire in locul parintelui decedat anterior autorului succesiunii" (art. 15 din Regulament). - In al doilea rand, vor fi luate in considerare cererile colateralilor privilegiati (frati, surori si descendentii acestora -copiii si nepotii acestora) si ale ascendentilor de gradul I (parinti) impreuna sau singuri, si, dupa caz, in concurs cu sotul supravietuitor, excluzand pe ceilalti mostenitori in grad mai indepartat. Dar legiuitorul admite posibilitatea reprezentarii succesorale si in cazul colateralilor privilegiati. Astfel, descendentii fratilor si surorilor "pot veni la mostenire in locul tatalui sau mamei (frate sau sora), in cazul in care acestea au decedat anterior autorului succesiunii". - In al treilea rand, se iau in considerare cererile ascendentilor de gradul II (bunici), singuri sau in concurs cu sotul supravituitor. - In al patrulea rand, se iau in considerare cererile colateralilor de gradul III (unchi, matusi), excluzand pe ceilalti mostenitori de grad mai indepartat, singuri sau, dupa caz, in concurs cu sotul supravietuitor. - In al cincilea rand, vor fi luate in considerare cererile mostenitorilor colaterali de gradul IV (veri) ca ultime persoane cu vocatie succesorala, singuri sau in concurs cu sotul supravietuitor. Legea reglementeaza situatia in care moartea copilului sau, dupa caz, a fratelui sau surorii fostului proprietar al terenului, care este autorul succesiunii, a avut loc anterior decesului autorului succesiunii. Orice succesiune se deschide prin moarte si nu prin aparitia unei legi. Si in contextul legii nr. 18/1991, reprezentarea va fi admisa numai daca reprezentantul a decedat anterior mortii fostului proprietar al terenului. 4. REGULI SPECIALE MOTENITORI 4.1 Noiuni generale22

APLICABILE

DIFERITELOR

CATEGORII

DE

Am examinat principiile generale ale devolutiunii succesorale legale, precum si reprezentarea, cea mai importanta exceptie de la aceste principii. In continuare, se impune o analiza detaliata a devolutiunii succesorale legale raportata la fiecare clasa de mostenitori in parte, precum si a drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor si a statului roman. Vor fi chemate la mostenire urmatoarele rude: descendentii, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati, ascendentii ordinari si colateralii ordinari. 4.2.1.Noiuni generale despre descendenti Art. 669 alin. 1 Cod civil, prevede ca prin descendenti vom intelege: "Copiii sau descendentii lor succed tatalui, mamei, mosilor, moaselor ( bunicilor, bunicelor) si oricarui alt ascendent, fara deosebire de sex si chiar de ar fi nascuti din deosebite casatorii". Termenii de mosii si moase sunt sinonimi, in intelesul legii, cu bunici. Clasa descendentilor o formeaza deci, copiii defunctului si urmasii lor. In categoria descendentilor vor intra si copiii din afara casatoriei (desigur, daca filiatia a fost legal stabilita). In categoria descendentilor vor intra si copiii adoptati, deoarece, conform art. 75 din Codul familiei, prin efectul adoptiei, adoptatul si descendentii sai dobandesc fara nici o discriminare, aceleasi drepturi cu copiii din casatorie. Adoptatul si descendentii sai iI vor mosteni intodeauna pe adoptator, indiferent daca adoptia a fost cu efecte depline sau restranse. Adoptia se incuviintaza doar in interesul exclusiv al copilului adoptat. S-a considerat ca este in interesul copilului si posibilitatea de a mosteni pe adoptatorul decedat, solutie infirmata prin alte decizii ale instantei supreme, pe considerentul ca o adoptiune care urmareste crearea adoptatului a vocatiei succesorale la mostenirea adoptatorului este lovita de nulitate. Potrivit prevederilor art. 669 alin. 2 cod civil, copiii succed parintilor in parti egale, chiar daca ei vin din casatorii diferite. 4.2.2.Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al descendentilor defunctului a) Descendentii vor putea veni la succesiune in nume propriu sau prin reprezentare (art. 669 cod civil). b) Descendentii sunt mostenitori rezervatari. In temeiul legii, ei bineficiaza de o parte din mostenire, denumita rezerva, care nu poate face obiectul liberalitatilor din partea celui care lasa mostenirea. Daca se dispune prin legate sau donatii de rezerva, liberalitatiile vor fi supuse reductiunii (art. 841 cod civil). c) Descendentii sunt mostenitori sezinari, ceea ce inseamna ca ei au posesia de drept a titlului de mostenitor, avand posibilitatea de a intra in posesia de fapt a bunurilor succesorale fara indeplinirea unor formalitati, chiar inainte de eliberarea certificatului de mostenitor (art. 653 cod civil).23

d) Descendentii au obligatia de a raporta donatiile, in sensul de a readuce la masa succesorala bunurile pe care ei le-au primit cu titlu de donatie de la autorul mostenirii (art. 751 cod civil). 4.2.3.Intinderea drepturilor succesorale ale descendentilor defunctului Atunci cand descendentii vin singuri la mostenire, ei vor culege intreaga succesiune, in parti egale. Mostenirea se va divide in mod egal, in functie de numarul descendentilor. Si descendentii de grad subsecvent care nu beneficiaza de reprezentare, isi vor imparti mostenirea tot in parti egale. Dimpotriva, daca acesti descendenti vor veni la mostenire prin reprezentare, atunci partajarea se va face pe tulpini, "principiul egalitatii aplicandu-se numai intre ramurile din areeasi tulpina". Atunci cand descendentii defunctului vor veni la mostenire in concurs cu sotul supravietuitor, acestuia din urma ii va reveni cota de 1/4 din mostenire, iar descendentilor cota de 3/4, pe care o vor imparti in mod egal. 4.3.1.Noiuni generale despre ascendenii privilegiai si colateralii privilegiai Clasa ascendenilor privilegiai si a colateralilor privilegiai va veni la motenire numai atunci cnd descendenii defunctului lipsesc, sunt toi renuntori sau nedemni. In rndul ascendenilor privilegiai intra tata si mama defunctului, iar in rndul colateralilor privilegiai intra fraii si surorile defunctului si descendenii lor. Ei se numesc privilegiai deoarece sunt preferai celorlali ascendeni si colaterali care sunt ordinari si care au fost inclui in clasele urmtoare de motenitori (clasa a 3-a: ascendenii ordinari; clasa a 4-a: colateralii ordinari). Clasa ascendenilor privilegiai si a colateralilor privilegiai nltura de la motenire pe ascendenii ordinari si pe colateralii ordinari. 4.3.1.1.Ascendenii privilegiai Sunt ascendenti privilegiati tatal si mama defunctului. Parintii defunctului sunt fie din casatorie, fie din afara casatoriei, fie din adoptie. Probleme care apar in legatura cu vocatia succesorala: a) Problema daca tatal din afara casatoriei ar avea sau nu vocatie succesorala.^1) b) Problema daca parintii firesti ai celui adoptat au sau nu vocatie succesorala la mostenirea celui adoptat. Daca adoptia a fost cu efecte depline, parintii firesti nu beneficiaza de vocatie succesorala la mostenirea copilului lor care a fost adoptat. Cand unul din soti adopta copilul celuilalt sot, cu efecte depline, va avea vocatie succesorala la mostenirea copilului. Daca adoptia a fost incuviintata cu efecte restranse, se va patra vocatia succesorala a ambilor parinti firesti, deoarece raporturile de rudenie intre parintii firesti si adoptat se mentin. c) Problema daca adoptatorul are vocatie succesorala la mostenirea celui adoptat.24

La adoptia cu efecte depline, problema cu comporta nici o discutie, deoarece adoptatorul devenind ruda cu adoptatul, va avea o discutie, deoarece adoptatorul devenind ruda cu adoptatul, va avea inclusiv vocatie succesorala. 4.3.1.2.Caracterele juridice ale dreptului de motenire al ascendenilor privilegiai - La motenirea copilului lor, vor avea vocaie succesorala nu numai prinii din casatori, dar si cei din afara casatorii, fr a se distinge intre tata si mama. In ce privete prinii adoptatori, nu se distinge intre adopie cu efecte depline si cea cu efecte restrnse. - Ascendenii privilegiai nu beneficiaz de reprezentare succesorala, ceea ce nseamn ca ei vor veni la motenire numai in nume propriu. - Ascendenii privilegiai sunt motenitori sezinari, indiferent daca vin la succesiune singuri sau in concurs cu colateralii privilegiai. - Ascendenii privilegiai sunt motenitori rezervatari. - Ascendenii privilegiai nu sunt obligai la raportul donaiilor. ntinderea drepturilor succesorale ale ascendenilor privilegiai Sub acest aspect, vom distinge mai multe situaii: a) Daca vor veni la motenire numai ascendenii privilegiai (neexistnd colaterali privilegiai si ot supravieuitor), succesiunea va fi culeasa integral de ei, pe care o vor impari in mod egal, raportat la numrul lor. Sub acest aspect, nu este exclus ca alturi de prinii fireti sa vina la succesiunea adoptatului si adoptatorii. Cnd va exista un singur printe, succesiunea va fi culeasa in ntregime de ctre acesta. b) Daca vin la motenire ascendenii privilegiai in concurs cu colateralii privilegiai. - Atunci cnd la succesiune vine in concurs un singur printe, cu colateralii privilegiai, indiferent de numrul acestora, printele va primi cota de 1/4 din motenire iar colateralii privilegiai cota de 3/4. - Atunci cnd ambii prini vin la succesiune in concurs cu colateralii privilegiai, prinilor le va reveni cota de 1/2 din motenire (cte 1/4 la fiecare), cealalt cota de 1/2 revenind colateralilor privilegiai. Aceeai va fi situaia cnd alturi de prinii fireti vin si adoptatorii. In aceasta situaie, cota tuturor ascendenilor va fi tot de 1/2 din motenire, pe care o vor mpari, in mod egal, dup numrul lor (1/6 sau 1/8). Cealalt cota de 1/2 din motenire va reveni colateralilor privilegiai. - Atunci cnd la motenire vin in concurs ascendenii privilegiai cu colateralii privilegiai, precum si cu otul supravieuitor, se va proceda astfel: vor primi 1/4, daca exista unul, si 1/2 din succesiune, daca sunt doi sau mai muli. Cotele vor fi calculate dup ce se va scdea cota de 1/3 care revine otului supravieuitor din ntreaga succesiune. Colateralii privilegiai In categoria colateralilor privilegiati vor intra fratii si surorile defunctului, precum si descendentii lor, pana la gradul 4 inclusiv (nepoti, stranepoti de frate/sora).^1) In ce25

priveste fratii si surorile defunctului si descendentii acestora, ei pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau ca o consecinta a incuviintarii adoptiei cu efecte depline. Caracterele juridice ale dreptului la mostenire ale colateralilor privilegiati - Fratii si surorile defunctului vin la mostenire doar in nume propriu, fara sa beneficieze de reprezentare succesorala. - Descendentii din fratii si surorile defunctului vor putea veni la mostenire atat in nume propriu, cat si prin reprezentare. In realitate, acesti descendenti vor putea veni la mostenire nu numai prin reprezentare, ci si prin reprezentare succesorala. - Colateralii privilegiati nu beneficiaza de rezerva si de sezina. Fratii si surorile defunctului provin din aceeasi casatorie Art. 674 Cod civil dispune ca, daca fratii si surorile defunctului provin din aceeasi casatorie, impartirea mostenirii se va face in parti egale, intre ei. Fiind rude de acelasi grad, se aplica regula potrivit careia rudele in grad egal vor mosteni in parti egale. - Cand nu exista ascendenti privilegiati si nici sot supravietuitor, fratii si surorile defunctului vor culege singuri intreaga mostenire pe care o vor imparti in mod egal. In acest caz, succesiunea va fi culeasa de ei in nume propriu. - Daca fratii si surorile defunctului vin la succesiune impreuna cu ambii parinti ai defunctului, partea lor de mostenire va fi de 1/2, iar daca vine la mostenire un singur parinte, partea lor va fi de 3/4. Solutia se impune, deoarece, partea unui ascendent privilegiat este intodeauna fixata la 1/4 (art. 671, art. 673 Cod civil). - Cand fratii si surorile defunctului vor veni la mostenire numai cu sotul supravietuitor, partea din mostenire va fi de 1/2, cealalta jumatate apartinand sotului supravietuitor. - In situatia in care la mostenire vin fratii si surorile defunctului impreuna cu ascendentii privilegiati, precum si cu sotul supravietuitor, instanta suprema a statuat : "Cotele mamei, fratilor si surorilor defunctului care vin in concurs cu sotul supravietuitor, nu se fixeaza in raport de intreaga succesiune ci de ceea ce a ramas dupa stabilirea cotei succesorale cuvenite sotului supravietuitor si deducerea acesteia din succesiune (art. 1 din legea nr. 319/1944; art. 673 cod civil). Deci se va proceda astfel: se deduce mai intii cota sotului supravietuitor de 1/3, apoi cota parintilor (1/4 daca este un singur parinte si 1/2 daca sunt doi parinti) si ceea ce ramane va apartine fratilor si surorilor defunctului, care isi vor imparti in mod egal cota ce le revin lor. Fratii si surorile defunctului provin din casatorii diferite Exista trei categorii de frati si surori: - frati buni sau drepti (primari ii denumeste art. 674 cod civil), adica frati cu defunctul dupa tata si dupa mama; - frati consaguini (eodem patre nati) sunt fratii din acelasi tata, dar din mame diferite; - frati uterini, sunt acei frati care au aceeasi mama, dar tati diferiti.26

Daca fratii si surorile provin din aceeasi categorie (numai primari, numai consaguini sau numai uterini), atunci ei isi vor imparti in mod egal mostenirea intre ei. Problema se complica atunci cand la mostenire vin frati si surori din toate categoriile. In acest caz, impartirea averii succesorale nu se va mai face in mod egal, ci pe linii sau despicatura. Mostenirea se va imparti in doua parti egale, fiecare parte denumita linie. O parte se cuvine liniei paterne, iar cealalta parte se cuvine liniei rnaterne. In timp ce fratii buni iau parte la ambele linii, fratii consaguini vin la succesiune numai in linia lor, iar fratii uterini vor veni la succesiune iarasi numai in linia lor. Faptul ca fratii buni vin la mostenire la ambele linii, face ca ei sa primeasca de doua ori cat primesc fratii uterini sau cei consaguini. Numai in interiorul liniilor este aplicabil principiul egalitatii intre rudele de grad egal. Atunci cand unul din fratii consaguini sau uterini va renunta la succesiune sau va fi nedemn, partea sa din mostenire va folosi nu numai fratilor consaguini sau numai fratilor uterini, ci inclusiv si fratilor buni care iau parte in ambele linii. Intr-adevar, art. 674 cod civil reglementeaza doar situatia cand fratii si surorile defunctului vin la mostenire impreuna cu ascendentii privilegiati, deoarece textul legii se refera la "partajul jumatatii sau celor trei patrimi cuvenite fratilor si surorilor". Problema daca impartirea pe linii se aplica si in cazul fratilor si surorilor din afara casatoriei sau a descendentilor lor. Deoarece impartirea pe linii se aplica intodeauna cand fratii si surorile nu provin din aceeasi parinti, inseamna ca aceasta regula opereaza si atunci cand fratii ai surorile sunt din afara casatoriei, precum si descendentii lor. Sub acest aspect, art. 674 Cod civil este de aplicare generala, fiind singurul text care reglementeaza impartirea mostenirii intre colateralii privilegiati, nefacand distinctie daca ei vin la mostenire in concurs cu asacendentii privilegiati sau daca provin sau nu din casatorie. Imparteala mostenirii intre descendentii fratilor si surorile defunctului, in conditiile in care art. 674 Cod civil nu face nici o trimitere la ei, se va face tot pe linii, deoarece ei vin la succesiune prin reprezentarea autorilor lor (fratii si surorile defunctului), asa incat impartirea va avea loc ca si cum fratii si surorile reprezentate ar fi in viata. Chiar daca acesti descendenti ar veni la succesiune in nume propriu si nu prin reprezentare, impartirea averii succesorale se va face tot pe linii, deoarece "aceasta impartire constituie dreptul comun pentru colateralii privilegiati din casatorii sau uniri diferite". Clasa ascendentilor ordinari Art. 670 cod civil prevede ca, in cazul in care defunctul nu a lasat descendenti, frati, surori sau descendenti ai acestora, succesiunea va reveni ascendentilor din gradul de rudenie cel mai aproape. Este vorba de alti ascendenti decat tatal si mama: bunici, strabunici etc., fara limita de grad. Acesti ascendenti formeaza clasa ascendentilor ordinari si vin la mostenire, cand primele doua clase nu exista, au renuntat la mostenire sau sunt nedemni. Ascendentii ordinari succed numai in nume propriu, deoarece reprezentarea succesorala nu este posibil: in linie ascendenta. Ei inlatura de la succesiune pe toti ceilalti colaterali, cu exceptia fratilor si surorilor defunctului sau descendentii acestora.27

Ascendentii din gradul cel mai apropiat vor inlatura de la mostenire pe ascendentii mai indepartati in grad (ex: bunicii exclud pe strabunici etc.). Ascendentii ordinari din acelasi grad vor mosteni in nume propriu si in mod egal. Chiar daca sunt mai multi ascendenti egali in grad, dar unii in linie paterna si altii in linie materna, succesiunea nu se va imparti pe linii, ci se va imparti in mod egal intre ascendenti, fiecare mostenind in nume propriu. Impartirea succesiunii intre ascendentii nepriveligiati are loc in nume propriu (pe capete) si in mod egal. Ascendentii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei in cazul adoptiei cu efecte depline, din rudenia ca rezultat al adoptiei. La adoptia cu efecte restranse, ascendentii ordinari firesti vor mosteni pe descendentul sau colateralul lor adoptat; in acelasi timp, ascendentii ordinari ai adoptatorului nu au vocatie succesorala la mostenirea adoptatului mort, deoarece nu sunt rude cu el. La adoptia cu efecte depline, ascendentii ordinari firesti nu mai au vocatie succesorala la mostenirea adoptatului. Ascendentii ordinari ai adoptatorului vor avea insa vocatie succesorala, deoarece ei au devenit rude cu adoptatul, prin incuviintarea adoptiei cu efecte depline. Cand ascendentii ordinari vin singuri la succesiune, adica in absenta altor mostenitori, inclusiv a sotului supravietuitor, ei vor culege integral mostenirea pe care o vor imparti in mod egal. Daca vin la mostenire impreuna si cu sotul supravietuitor, vor culege 1/4 din succesiune, indiferent de numarul lor, cota pe care o vor imparti in mod egal. Clasa colateralilor ordinari Potrivit prevederilor art. 675 Cod civil, in absenta fratilor, surorilor si descendentilor acestora, precum si a ascendentilor, "succesiunea se da rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat". Aceasta clasa este formata din rudele defunctului in linie colaterala pana la gradul 4 inclusiv: matusi si unchi (gradul III) si veri primari (gradul IV). Ei vor veni la mostenire numai atunci cand nu exista mostenitori din clasele I-III, sau daca exista, acestia au renuntat sau sunt nedemni. Colateralii ordinari vor veni la mostenire numai in nume propriu, in cazul lor fiind interzisa reprezentarea succesorala. Ei nu beneficiaza de rezerva si nici de sezina. Regula proximitatii gradului de rudenie fata de defunct, va opera si in privinta colateralilor ordinari. Ei vor veni la succesiune fara a se face distinctie daca sunt rude pe linie paterna sau pe linie materna. Vocatia succesorala a colateralilor ordinari este numai pana la gradul 4 inclusiv (unchi, matusi, veri primari si fratii sau surorile bunicilor defunctului). Art. 675 alin. 2 cod civil prevede ca atunci "Cand sunt mai multe rude colaterale in acelasi grad, succesiunea se imparte egal intre ele". Unchii si matusile (rude de gradul III) vor inlatura de la succesiune pe verii primari si fratele sau sora bunicilor defunctului (rude de gradul IV). Atunci cand colateralii ordinari vin in concurs la mostenire cu sotul supravietuitor, ei vor culege 1/4 din mostenire.28

6. DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOULUI SUPRAVIEUITOR 6.1. Notiuni generale Modul in care Codul civil reglementa dreptul succesoral al sotului supravietuitor, era cu totul inechitabil. Astfel, In temeiul art. 679 cod civil, el putea primi mostenirea, dar numai dupa ultimul colateral de gradul al XII-lea. Prin intrarea in vigoare a legii din 28 iulie 1921, sotul supravietuitor putea mosteni doar numai dupa ultimul colateral de gradul al 4lea. Aceasta severitate era atenuata doar in cazul vaduvei sarace, potrivit art. 684 cod civil: -daca venea in concurs cu un descendent, primea 1/3 din mostenire; -daca venea in concurs cu mai multi descendenti, ea primea "o portiune virila in uzufruct, din succesiunea barbatului"; - in toate celelalte cazuri, ea primea cota de 1/4 din mostenire in proprietate. Prin legea nr. 319/1944, inechitatea a fost inlaturata, instituindu-se vocatia succesorala a sotului supravietuitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori. Aceasta lege a abrogat dispozitiile Codului civil care se refereau la mostenirea sotului supravietuitor (art. 679 si art. 681-684 cod civil). Referindu-se la un act normativ anterior (legea nr. 609 din 1 iulie 1941 privind vaduvele de razboi), Curtea Suprema de Justitie a retinut ca aceasta lege contine dispozitii mai favorabile, ramase in vigoare si dupa aparitia Legii nr. 319/1944 (art. 7); astfel, "Vaduva celui chemat sub arme are asupra bunurilor sotului incetat din viata sub drapel un drept de mostenire in plina proprietate care, in situatia cand vine la succesiune impreuna cu ascendentii, fratii si surorile defunctului sau urmasii acestora, este de o jumatate din mostenire". 6.2.Conditiile necesare sotului supravietuitor pentru a putea mosteni Legea impune o singura conditie speciala: sa aiba calitatea de sot la data deschiderii succesiunii. Nu are nici o relevanta juridica daca sotul supravietuitor este femeie sau barbat, daca el convietuia sau nu cu sotul defunct la data deschiderii succesiunii etc. Pe langa aceasta conditie speciala, sotul supravietuitor mai trebuie sa indeplineasca conditiile generale legale pentru a putea succede: capacitate succesorali; si nu fie nedemn etc. Necesitatea indeplinirii conditiei privind calitatea de sot la data deschiderii succesiunii face ca concubinii sai nu aiba vocatie succesorala reciproca, oricat de indelungat ar fi fost concubinajul. Pierderea calitatii de sot ca efect al divortului sau anularii casatoriei, impune cateva explicatii: - O prima situatie este aceea a nulitatii absolute sau relative a casatoriei. Cum hotararea judecatoreasca prin care s-a constatat nulitatea absoluta sau s-a dispus anularea are efect retroactiv, nu se mai pune problema unor drepturi succesorale. Solutia se impune chiar daca o asemenea hotarire ar fi intervenit dupa decesul unuia din soti. Cum dreptul la mostenire depinde de buna sau reaua credinta a sotului, instanta are obligatia ca, in29

cuprinsul hotararii, sa faca mentiuni referitoare la buna sau reaua credinta. Daca, totusi, instanta a omis sa se pronunte cu privire la buna sau reaua credinta, s-a considerat "ca buna-credinta ar putea fi constatata si ulterior, de aceiasi sau de alta instanta competenta a judeca, de exemplu, procesul dintre mostenitori". O asemenea solutie ar permite instantei sesizata ulterior sa ajunga la o alta concluzie decat instanta care a decis anularea casatoriei si sa se infranga astfel principiul lucrului judecat. Ceea ce este esential, reaua credinta a sotului supravietuitor inlatura dreptul de a mosteni pe sotul defunct, deoarece calitatea de sot a fost pierduta retroactiv. Cand sotul supravietuitor a fost de buna credinta la incheierea casatoriei putative, dreptul sau la succesiune va subzista. Desigur, solutia se aplica pentru cazul cand hotararea judecatoreasca de nulitate sau anulare a ramas definitiva dupa data decesului sotului. Daca insa moartea unuia din soti a avul loc ulterior ramanerii definitive a hotararii de nulitate sau anulare, prin pierderea calitatii de sot, dreptul la mostenire va fi pierdut. - O a doua situatie este cea a pierderii calitatii de sot prin divort. In momentul in care hotararea judecatoreasca prin care s-a pronuntat divortul a devenit irevocabila, calitatea de sot se pierde. Chiar daca decesul a avut loc, in timpul procesului, inclusiv in termenul de recurs, calitatea de sot se pastreaza, ceea ce justifica vocatia succesorala la succesiune a celulalt sot. In consecinta, dreptul la mostenire este pierdut numai dupa ce hotararea de divort a ramas definitiva. 6.3.Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al sotului supravietuitor a) Sotul supravietuitor vine la mostenire numai in nume propriu. El nu beneficiaza de reprezentare succesorala, neputand avea nici calitatea de reprezentat. b) Sotul supravietuitor este un mostenitor rezervatar. Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezerva sa este de 1/2 din partea succesorala care si este atribuita de lege. Orice liberalitate (legate ori donatii) care ar atinge rezerva, va fi supusa reductiunii. c) Sotul mostenitor nu este mostenitor sezinar. Legea nr. 319/1944 nu acorda sotului supravietuitor sezina, iar Codul civil nu o recunoaste decat descendentilor si ascendentilor. d) Sotul supravietuitor este obligat sa raporteze donatiile pe care le-a primit de la sotul decedat, dar numai daca vine la succesiune in concurs cu descendentii si nu a fost scutit de raport. Mai mult, s-a considerat ca, "sotul supravietuitor va fi obligat si la raportul datoriilor". 6.4.Dreptul de mostenire al sotului supravietuitor si comunitatea de bunuri a sotilor In conditiile in care sotul supravietuitor are un drept de mostenire asupra bunurilor sotului decedat, problema care se pune este aceea de a stabili din ce bunuri se compune masa succesorala, stiut fiind ca regimul matrimonial consacrat in Codul familiei este cel al comunitatii de bunuri. Daca in ce priveste bunurile proprii ale sotului defunct nu sunt probleme deosebite, ele intrand in masa succesorala, mai dificil de stabilit este partea din bunurile comune ale sotilor care urmeaza sa fie inclusa in patrimoniul succesoral al sotului defunct.30

Impartirea bunurilor comune se realizeaza voluntar sau pe cale judecatoreasca. Partajul judiciar se va realiza si in cazurile prevazute de art. 730 Cod civil si art. 3 alin. 1 din legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare. Spre deosebire de proprietatea comuna pe cote-parti, unde fiecare coproprietar isi recunoaste cota sa parte, la partajul bunurilor comune, instanta are obligatia sa stabileasca cota-parte a fiecarui sot din dreptul de proprietate asupra bunurilor comune. Atunci cand partajarea bunurilor comune se realizeaza la incetarea casatoriei prin moartea unuia din soti sau ca urmare a declararii judecatoresti a mortii unuia din ei, la partaj vor participa atat sotul supravietuitor, cat si succesorii sotului decedat ori a celui declarat judecatoreste mort. In acest caz, sot