1

1. Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale. Prezentati, cu titlu de exemplu, o exceptie de la caracterul unitar al acestei transmisiunia) Este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa) pentru ca se produce numai ca efect al mortii, fizic constatate sau judecatoreste declarate a unei persoane fizice; prin urmare, este o transmitere mortis causa si nu inter vivos (intre vii). Regulile mostenirii nu se aplica in cazul incetarii existentei unei persoane juridice.b) Este o transmitere universala pentru ca obiectul mostenirii este patrimoniul defunctului, adica totalitatea drepturilor, bunurilor si obligatiilor care au valoare economica si care au apartinut defunctului. Caracterul universal al transmiterii mostenirii explica transmiterea atat a activului patrimoniului defunctului (drepturi si bunuri), cat si a pasivului patrimonial (a obligatiilor defunctului).c) Este o transmitere unitara, in sensul ca obiectul ei, patrimoniul defunctului, fiind unitar, se transmite la mostenitori dupa aceleasi norme juridice, fara a distinge dupa natura, provenienta sau originea bunurilor care compun masa succesorala.

Caracterul unitar al transmiterii comporta si unele exceptii, determinate de considerente de achitate sau de ordin social-economic, si anume:Clauza de preciput prevazuta de art. 333 Cciv, reprezinta o exceptie de la acest caracter unitar al transmisiunii mostenirii. Potrivit textului citat prin conventie matrimoniala se poate stipula ca sotul supravietuitor sa preia, fara plata, inainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, detinute in devalmasia sau un coproprietate.Clauza de preciput nu este supusa raportului donatiilor, ci numai reductiunii, in conditiile legii. Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmari, chiar inainte de incetarea comunitatii, bunurile care fac obiectul cauzei.

Clauza de preciput devide caduca atunci cand comunitatea inceteaza in timpul vietii sotilor, cand acestia au decedat in acelasi timp sau cand bunurile care au facut obiectul ei au fost vandute la cererea creditorilor comuni. Executarea clauzei de preciput se face in natura sau, daca acest lucru nu este posibil, prin echivalent.2. Care este data deschiderii mostenirii si in ce constau elementele de interes din punct de vedere juridic al cunoasterii sale?

Deschiderea mostenirii este faptul juridic care da nastere transmisiunii succesorale. Acest fapt juridic este moartea titularului patrimoniului.

Potrivit art. 954 alin. 1 Cciv mostenirea unei persoane se deschide in momentul decesului acesteia.

Per a contrario nu poate fi mostenita o persoana fizica in viata. O persoana fizica in viata poate doar sa dispuna cui urmeaza sa fie transmis patrimoniul sau la moartea sa.

Prin moarte, in sensul Codului civil, se intelege atat moartea naturala, fizic constatata a persoanei, cat si cea declarata prin hotarare judecatoreasca, ramasa definitiva.

Deschiderea mostenirii comporta analiza si stabilirea coordonatelor ei temporale (data deschiderii mostenirii) si spatiale (locul deschiderii mostenirii).

Data deschiderii mostenirii este data mortii celui care lasa mostenirea (a defunctului). Cel care pretinde mostenirea sau anumite drepturi asupra ei trebuie sa dovedeasca moartea, precum si data mortii (in unele cazuri, ora sau chiar minutul) celui pe care vrea sa il mosteneasca. Deschiderea mostenirii si data acesteia nu trebuie confundate cu deschiderea procedurii succesorale notariale, care are loc la o data variabila si ulterioara deschiderii mostenirii.

Dovada mortii si cea a datei ei se fac cu actul de deces. Actul de deces se intocmeste ca urmare a constatarii fizice a mortii sau pe baza hotararii judecatoresti declarative de moarte, ramasa definitiva.

Intocmirea actului de deces se face la autoritatea administratiei publice locale in a carui raza administrativ-teritoriala s-a produs decesul, pe baza declaratiei verbale facute de catre membrii familiei decedatului, iar in lipsa acestora, de catre colocatari, vecini, administratorul imobilului, medicul sau alt cadru medical din unitatea sanitara unde s-a produs decesul, si a certificatului medical constatator al decesului.

Intocmirea actului de deces in baza unei hotarari judecatoresti declarative de moarte se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, dupa caz, si va mentiona ca data a mortii data stabilita prin hotararea judecatoreasca ca data a decesului.3. Ce este capacitatea succesorala si care sunt categoriile de persoane care au capacitate succesorala?

Capacitatea succesorala art. 957 Cciv. Prevede ca o persoana poate mosteni daca exista la momentul deschiderii mostenirii. Asadar, capacitatea succesorala nu se confunda cu capacitatea civila de folosinta sau cu cea de exercitiu, ci are o semnificatie proprie bine definita, aceea a existentei in viata a mostenitorului in momentul deschiderii mostenirii.

Persoanele care au capacitate succesorala capacitatea succesorala este recunoscuta de lege tuturor persoanelor in viata la data deschiderii mostenirii fara nicio discriminare.

a) Persoana disparuta are capacitate succesorala, fiind prezumata in viata.b) Persoana conceputa, dar nenascuta la data succesiunii, este considerata ca exista, deci are capacitate succesorala, cu conditia sa se nasca vie. Copilul nascut mort este considerat ca nu exista.c) Persoanele juridice au numai capacitate succesorala testamentara. Daca prin lege nu se dispune altfel, orice persoana juridica poate primi liberalitati in conditiile dreptului comun.

4. Ce este capacitatea succesorala si care sunt categoriile de persoane care nu au capacitate succesorala?

Capacitatea succesorala art. 957 Cciv. Prevede ca o persoana poate mosteni daca exista la momentul deschiderii mostenirii. Asadar, capacitatea succesorala nu se confunda cu capacitatea civila de folosinta sau cu cea de exercitiu, ci are o semnificatie proprie bine definita, aceea a existentei in viata a mostenitorului in momentul deschiderii mostenirii.

Persoanele care nu au capacitate succesorala

a) Persoanele care nu mai exista la data deschiderii succesiunii. Totusi, in cazul mostenirii legale, descendentii mostenitorului precedat vor putea veni prin reprezentare la mostenirea defunctului in locul autorului lor.b) Comorientii sunt persoanele fizice care, avand o vocatie succesorala una fata de cealalta, decedeaza intr-o imprejurare (accident aviatic, naufragiu, cutremur etc.) in care nu se poate proba in niciun fel care dintre ele a supravietuit celeilalte.

Efectele incapacitatii succesorale se produc de drept, fara a fi nevoie de o hotarare judecatoreasca care sa o constate. Incapacitatea succesorala poate fi invocata de orice parte interesata.5. Ce este vocatia succesorala? Care sunt particularitatile capacitatii succesorale in cadrul mostenirii legale

Vocatia (chemarea) la mostenire inseamna ca persoana fizica sau persoana juridica care pretinde mostenirea trebuie sa fie chemata de lege sau de testament la aceasta. Art. 962 Cciv pentru a putea mosteni, o persoana trebuie sa aiba calitatea ceruta de lege sau sa fi fost desemnata de catre defunct sau testament.

In dreptul roman, mostenirea legala este regula, iar cea testamentara este exceptia. Art. 955 alin. 2 Cciv prevede ca patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala, in masura in care acela care lasa mostenirea nu a dispus altfel prin testament.

In dreptul nostru, au vocatie succesorala legala virtuala rudele defunctului din casatorie, din afara casatoriei, din adoptie in linie directa la nesfarsit, iar in linie colaterala pana la gradul patru si, alaturi de oricare dintre acestea, sotul supravietuitor.

Rudenia fireasca este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun.

Rudenia civila este legatura rezultata din adoptia incheiata in conditiile prevazute de lege.

Rudenia este in linie dreapta in cazul descendentei unei persoane dintr-o alta persoana si poate fi ascendenta sau descendenta.

Rudenia este in linie colaterala atunci cand rezulta din faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun.

Vocatia succesorala legala, generala, virtuala, abstracta, a rudelor in linie dreapta descendenta sau ascendenta este nemarginita. Limitarea este facuta in mod natural, si nu legal. In schimb, vocatia succesorala legala, generala, virtuala, abstracta, a rudelor in linie colaterala este limitata la gradul patru inclusiv.

Pentru a putea mostenie, succesibilul trebuie sa aiba vocatie legala concreta, efectiva si utila.

In cazul sotului supravietuitor care, nefiind ruda cu defunctul, nu face parte din clasele de mostenitori legali, si care este chemat la mostenirea sotului sau defunct de lege in concurs cu orice clasa de mostenitori legali, vocatia succesorala legala, virtuala coincide cu vocatia succesorala concreta.6. Nedemnitate succesorala - notiune, feluri, particularitatile regimului sau juridic in functie de felul nedemnitatii

Pentru a putea veni la mostenirea legala, succesibilul capabil si cu vocatie legala concreta trebuie sa nu fie nedemn sa mosteneasca.

Notiune nedemnitatea succesorala este decaderea mostenitorului legal sau testamentar, care s-a facut vinovat fata de defunct sau fata de un alt succesibil. Acesta este inlaturat de la mostenirea defunctului datorita unor fapte grave, aratate limitativ de lege.

Felurile nedemnitatii succesorale

Nedemnitatea succesorala poate fi de drept si urmeaza a fi constatata doar de instanta judecatoreasca sau judiciara si urmeaza a fi pronuntata de instanta.

a) Cazurile de nedemnitate de drept sunt enumerate de art. 958:

1. persoana condamnata penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea

2. persoana condamnata penal pentru savarsirea, inainte de deschiderea mostenirii, a unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care, daca mostenirea ar fi fost deschisa la data savarsirii faptei, ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenire a faptuitorului

Nedemnitatea absoluta poate fi constatata oricand, la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu de catre instanta de judecata ori de catre notarul public, pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea.b) Nedemnitatea judiciara poate fi pronuntata de instanta judecatoreasca in cazurile enumerate de art. 959:

1. persoana condamnata penal pentru savarsirea, cu intentie, impotriva celui care lasa mostenirea, a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala ori, dupa caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei2. persoana care, cu rea-credinta, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului

3. persoana care, prin dol sau violenta, l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul

Sub sanctiunea decaderii, orice succesibil poate cere instantei judecatoresti sa declare nedemnitatea in termen de un an de la data deschiderii mostenirii.Introducerea actiunii constituie un act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibilul reclamant.

7. Efectele nedemnitatii succesorale

Nedemnitatea poate fi cunoscuta si constatata ori declarata, fie inainte, fie ulterior obtinerii titlului de mostenitor (a certificatului de mostenitor). In primul caz, nedemnul este inlaturat de la succesiune in cadrul procedurii succesorale si nu va obtine titlul de mostenitor si certificatul constatator al acestui titlu.

In al doilea caz, nedemnitatea va produce efectul unei conditii rezolutorii, titlul nedemnului desfiintandu-se retroactiv, nedemnul va fi considerat ca nu a fost niciodata mostenitor.Nedemnitatea produce efecte atat cu privire la mostenirea legala, cat si cu privire la cea testamentara; prin urmare, nedemnul este inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara.Efectele nedemnitatii sunt relative, succesibilul este exclus numai de la mostenirea persoanei fata de care s-a aratat nedemn, dar ramane capabil sa mosteneasca orice alta persoana. Astfel, succesibilul exclus ca nedemn de la succesiunea tatalui sau poate, in nume propriu, sa succeada pe bunicul sau.Posesia exercitata de nedemn asupra bunurilor mostenirii este considerata posesie de rea-credinta. Nedemnul este obligat sa restituie bunurile succesorale in posesia carora a intrat adevaratilor mostenitori, impreuna cu toate fructele a caror folosinta a avut-o de la deschiderea succesiunii, precum si dobanzile pentru sumele succesorale pe care le-ar fi incasat de la data incasarii lor.In schimb, nedemnul are dreptul sa i se restituie de catre mostenitori cheltuielile necesare si utile facute cu bunurile succesiunii sau pentru achitarea datoriilor succesiunii, dar numai daca au fost facute cu sume din patrimoniul sau propriu.

In ceea ce priveste actele incheiate de nedemn cu tertii privitor la bunurile succesiunii, va trebuie facuta distinctia intre actele de conservare sau de administrare a bunurilor succesorale, pe de o parte, si actele de dispozitie, pe de alta parte.

Nedemnitatea succesorala, fiind o sanctiune civila, are caracter personal, inlaturand de la mostenire pe nedemn. Descedentii nedemnului pot veni, insa, la mostenire prin reprezentarea acestuia.

Efectele nedemnitatii de drept sau ale nedemnitatii judiciare pot fi inlaturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea. Declaratia expresa trebuie sa exprime iertarea succesibilului nedemn de catre cel care lasa mostenirea.Nu constituie inlaturare a efectelor nedemnitatii, legatul lasat nedemnului dupa savarsirea faptei care atrage nedemnitatea, fara o declaratie expresa. Efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenita dupa condamnare, gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale.

8. Principiile generale ale devolutiunii succesorale legale. Exceptiile de la aceste principii

In scopul impiedicarii faramitarii mostenirii si a scaderii valorii sale economice, legea instituie o ordine a vocatiei legale concrete a mostenirilor, folosind clasa (ordinul) de mostenitori si gradul de rudenie si stabilind 3 principii de baza ale devolutiunii legale:

a) principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali

b) principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa

c) principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire

A. Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali

Potrivit acestui principiu, rudele defunctului vin la mostenire in ordinea claselor de mostenitori. Clasa de mostenitori legali este o categorie de rude ale defunctului care exclude in totalitate o alta clasa sau este exclusa in totalitate de la mostenire de catre o alta clasa.Codul civil stabileste 4 clase de mostenitori legali:

1. clasa I a descendentilor in linie dreapta (copii, nepoti etc.) fara limita in grad

2. clasa a II-a, clasa mixta a ascendentilor privilegiati (parintii defunctului) si colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor) pana la gradul al IV-lea inclusiv

3. clasa a III-a, clasa ascendentilor ordinari (bunici, strabunici etc.) ai defunctului, fara limita in grad

4. clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (pana la gradul al IV-lea inclusiv: unchii si matusile, verii primari, fratii si surorile bunicilor defunctului)

Rudele defunctului vin la mostenire in urmatoarea ordine:

a) clasa I: descendentii

b) clasa a II-a: ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati

c) clasa a III-a: ascendentii ordinari

d) clasa a IV-a: colateralii ordinari O clasa de mostenitori legali este chemata util, concret, la mostenire numai daca nu exista niciun succesibil acceptant din clasele anterioare, din ordinea de preferinta stabilita de legiuitor.Cu titlu de exceptie, venirea concomitenta la mostenire a rudelor din doua clase diferite este posibila numai in caz de exheredare (dezmostenire) directa a tuturor succesibililor dintr-o clasa preferata, daca acestia sunt rezervatari (descendentii si parintii defunctului). Ei vor culege rezerva in calitate de mostenitori rezervatari in concurs eventual cu clasa subsecventa care va culege cotitatea disponibila.Sotul supravietuitor al defunctului, care nu este ruda cu acesta si, deci, nu face parte din nicio clasa de mostenitori, vine la mostenire in concurs cu orice clasa de mostenitori.B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa

Acest principiu stabileste ca in interiorul aceleiasi clase, vocatia concreta la mostenire apartine rudelor celor mai apropriate in grad de defunct (art.964 alin.3). Astfel, copii exclud pe nepoti, parintii pe bunici etc.

Exceptiile de la principiul proximitatii gradului de rudenie sunt:

existenta clasei a II-a mixte, in care parintii defunctului (rude de gradul I) nu inlatura de la mostenire pe fratii sau surorile defunctului si descendentii acestora (rude de gradul II, III si IV), ci vin in concurs la mostenire conform cotelor stabilite de lege

reprezentarea succesoralaC. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si acelasi grad de rudenieMostenirea se imparte in parti egale intre rudele chemate la mostenire din aceeasi clasa si de acelasi grad de rudenie (de exemplu: fratii intre ei, copiii sau nepotii etc.) art. 964 alin.4Exceptiile de la principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si acelasi grad cu vocatie concreta la succesiune sunt:

impartirea pe tulpini a mostenirii in cazul reprezentarii succesorale

cazul in care colateralii privilegiati (fratii si surorile defunctului) sunt rude cu acesta pe linii colaterale diferite, mostenirea sau partea din mostenire ce li se cuvine se imparte in mod egal intre linia materna si cea paterna. Fratii sau surorile care au in comun doar un parinte (fratii uterini si fratii consangvini) vor culege pe o singura linie, in timp ce fratii si surorile care au in comun ambii parinti vor colege pe ambele linii

In ambele cazuri, impartirea succesiunii nu se va mai face in mod egal (pe capete) intre succesorii din aceeasi clasa si de acelasi grad de rudenie, ci pe tulpini (sau linii).

Principiul egalitatii nu functioneaza nici in interiorul clasei a II-a, unde cele doua categorii de mostenitori nu sunt de grad egal (parintii sunt rude de gradul I, iar fratii si surorile de gradul II). In interiorul clasei, parintii culeg o cota fixata de lege, indiferent de numarul colateralilor privilegiati (frati si surori) cu care vin in concurs.La fel, sotul supravietuitor va culege o cota stabilita de lege cand vine in concurs cu orice clasa de mostenitori legali, fiind fara relevanta numarul concret al mostenitorilor din clasa respectiva.9. Reprezentare succesorala - notiune, conditii pentru a opera, efecte

Reprezentarea succesorala este procedeul prin care un mostenitor legal de un grad mai indepartat, numit reprezentant, urca, in virtutea legii, in drepturile ascendentului sau, numit reprezentat, pentru a culege partea ce i s-ar fi cuvenit acestuia daca nu ar fi fost nedemn fata de defunct sau decedat la data deschiderii mostenirii (art. 965).

Conditii pentru a opera

Pentru a veni prin reprezentare succesorala la mostenirea defunctului, reprezentantul trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale pentru a-l mosteni pe acesta (sa aiba capacitatea succesorala; sa aiba vocatie succesorala legala utila, vocatie testamentara concreta, la o mostenire deschisa), inclusiv pe cea de a nu fi nedemn fata de defunct sau renuntator la mostenirea acestuia.

Reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn fata de reprezentat sau a renuntat la mostenirea lui ori a fost dezmostenit de acesta.

Daca sunt indeplinite conditiile mentionate mai sus, reprezentarea opereaza in toate cazurile, fara a deosebi dupa cum reprezentantii sunt rude de acelasi grad ori de grade diferite in raport cu defunctul. Adoptatul si descendentii lui beneficiaza de reprezentare succesorala ca si copii din filiatia fireasca.

Reprezentarea opereaza nemarginit (la infinit) in cazul descendentilor in linie dreapta.

Reprezentarea descendentilor pe linie colaterala (a descendentilor din frati si surori) este permisa numai pana la gradul IV inclusiv, intrucat mostenirea legala in linie colaterala este admisa pana la gradul IV inclusiv.

Reprezentarea succesorala opereaza de drept si imperativ fara ca descendentii sa poata modifica regulile legale care o guverneaza.

In cazul reprezentarii succesorale, impartirea mostenirii nu se mai face pe capete (in parti egale intre mostenitori), ci pe tulpini.

Efecte

Trebuie precizat ca mostenitorii, prin reprezentare, dobandesc nu numai drepturi, ci si obligatii in raport cu vocatia succesorala a fiecaruia.

Faptul ca reprezentarea opereaza de drept si imperativ, nu il obliga pe beneficiarul reprezentarii sa accepte succesiunea. El are dreptul de optiune succesorala al fiecarui succesibil.

Un efect special il prezinta reprezentarea succesorala pentru copiii nedemnului conceputi inainte de deschiderea mostenirii de la care nedemnul a fost exclus.

Copiii nedemnului conceputi inainte de deschiderea mostenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la mostenirea acestuia din urma bunurile pe care le-au mostenit prin reprezentarea nedemnului, daca vin la mostenirea lui in concurs cu alti copii ai sai, conceputi dupa deschiderea mostenirii de la care a fost inlaturat nedemnul. Raportul se face numai in cazul si in masura in care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depasit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit sa il suporte ca urmare a reprezentarii.

10. Enumerati drepturile pe care sotul supravietuitor le are ca mostenitor legal si precizati care sunt conditiile de existenta si obiectul dreptului special de mostenire al sotului supravietuitor, reglementat de art 974 C.civ.1. Dreptul de mostenire al sotului supravietuitor

2. Dreptul succesoral special al sotului supravietuitor asupra mobilierului si obiectelor de uz casnic

3. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor

1. Dreptul de mostenire al sotului supravietuitor

Sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu orice clasa de mostenitori. In vederea stabilirii componentei patrimoniului succesoral, notarul public procedeaza mai intai la lichidarea regimului matrimonial.Cota sotului supravietuitor este in functie de clasa de mostenitori legali cu care vine in concurs (sau subclasa, in cazul clasei a II-a a ascendentilor si a colateralilor privilegiati). Cota sotului supravietuitor nu depinde de numarul efectiv al mostenitorilor legali din clasa cu care vine in concurs.Intotdeauna, indiferent de clasa cu care vine in concurs (inclusiv cu clasa a II-a), partea sotului supravietuitor se imputa asupra mostenirii, adica se scade din mostenire si diferenta urmeaza sa se imparta intre mostenitorii legali cu vocatie succesorala concreta cu care este in concurs.

Sotul supravietuitor vine la mostenire numai in nume propriu si este mostenitor rezervatar. El are sezina mostenirii si este obligat la raportul donatiilor primite de la defunct, daca vine in concurs cu descendentii defunctului.

2. Drepul succesoral special al sotului supravietuitor asupra mobilierului si obiectelor de uz casnic

Cand nu vine in concurs cu descendentii defunctului, ci cu celelalte clase de mostenitori, sotul supravietuitor mosteneste, pe langa cota sa succesorala, mobilierul si obiectele de uz casnic care au fost afectate folosintei comune a sotilor. Aceasta inseamna ca mobilierul si obiectele de uz casnic sunt culese de sotul supravietuitor in temeiul unui drept de preciput legal si ca ele nu vor fi incluse si contabilizate in masa succesorala.A doua conditie pentru ca sotul supravietuitor sa beneficieze de acest drept succesoral special este ca sotul defunct sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin donatii sau prin legate testamentare.Trebuie precizat ca, desi sotul supravietuitor este un mostenitor rezervatar, avand o rezerva de din cota succesorala ce i se cuvine in calitate de mostenitor legal, el nu are o rezerva asupra mobilelor si obiectelor de uz casnic ce au fost afectate folosintei sotilor ori asupra dreptului de abitatie. Rezulta deci, ca aceste drepturi speciale pot fi inlaturate de defunct prin liberalitati intre vii sau pentru cauza de moarte.Sunt considerate mobile si obiecte ale gospodariei casnice: mobilierul, obiectele de menaj, aragazul, frigiderul, aspiratorul, televizorul, masina de spalat rufe etc.

Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor asupra mobilierului si obiectelor de uz casnic este un drept de mostenire legala, avand insa o afectatiune speciala, un drept de preciput legal (clauza de preciput reglementata de art. 333 Cciv.)3. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor

Sotul supravietuitor care nu este titular al niciunui drept de a folosi o alta locuinta corespunzatoare nevoilor sale, beneficiaza de un drept de abitatie asupra casei in care a locuit pana la data deschiderii mostenirii, daca aceasta casa face parte din bunurile mostenirii.

Dreptul de abitatie este gratuit, inalienabil si insesizabil.

Oricare dintre mostenitori poate cere fie restrangerea dreptului de abitatie, daca locuinta nu este necesara in intregime sotului supravietuitor, fie schimbarea obiectului abitatiei, daca pune la dispozitia sotului supravietuitor o alta locuinta corespunzatoare.

Dreptul de abitatie se stinge prin partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii mostenirii. Acest drept inceteaza, chiar inainte de implinirea termenului de un an, in caz de recasatorire a sotului supravietuitor.

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor isi gaseste aplicarea numai atunci cand locuinta a fost proprietatea exclusiva sau proprietatea comuna (pe cote-parti sau in devalmasie) a defunctului.

11. Din cine sunt formate cele 4 clase de mostenitori legali si care sunt caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale mostenitorilor din fiecare clasa?

1. Clasa I de mostenitori legali: descendentii defunctului

Descendentii sunt copii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la nesfarsit, indiferent de sex, daca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite ori daca sunt din afara casatoriei, dar filiatia lor a fost stabilita potrivit legii sau daca au fost adoptati. Descendentii defunctului inlatura mostenitorii din celelalte clase si vin la mostenire in ordinea proximitatii gradului de rudenie. Descendentii de gradul I (copii defunctului) pot veni la mostenire in nume propriu si niciodata prin reprezentare. Descendentii de gradul II (nepoti), III (stranepoti) etc. pot veni la mostenirea defunctului, de regula, prin reprezentare.In concurs cu sotul supravietuitor, descendentii defunctului, indiferent de numarul lor, culeg impreuna trei sferturi din mostenire. Mostenirea sau parte din mostenire ce li se cuvine descendentilor se imparte intre acestia in mod egal, cand vin la mostenire in nume propriu, ori pe tulpina, cand vin la mostenire prin reprezentare succesorala.

Descendentii defunctului sunt mostenitori rezervatari, au drept sezina mostenirii, deci pot intra in posesia acesteia inainte de eliberarea certificatului de mostenitor si au obligatia sa raporteze donatiile facute lor de defunct in timpul vietii acestuia, cu exceptia celor facute cu scutire de raport.

2. Clasa a II-a de mostenitori legali: ascendentii privilegiati si colateralii privilegiatiAscendentii privilegiati si colateralii privilegiati vin la mostenire daca descendentii nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni. Ei sunt privilegiati pentru ca ii inlatura de la mostenire pe ascendentii ordinari (clasa a III-a) si colateralii ordinari (clasa a IV-a).Clasa a II-a este o clasa mixta si neuniforma, pentru ca ea cuprinde doua categorii de rude ale defunctului: parintii si, respectiv, fratii sau surorile defunctului si descendentii acestora.

a) Ascendentii privilegiati

Ascendentii privilegiati sunt tatal si mama defunctului din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. Parintii au vocatia si la mostenirea copilului nascut dintr-o casatorie declarata nula sau anulata, indiferent de buna sau rea-credinta lor la incheierea casatoriei, pentru ca in relatiile dintre parinti si copii, nulitatea casatoriei nu produce efecte.

Vocatia succesorala generala a ascendentilor privilegiati este supusa conditiei prealabile sine qua non a stabilirii filiatiei defunctului fata de ei.

Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati se imparte intre acestia in functie de numarul ascendentilor privilegiati care vin la mostenire, dupa cum urmeaza:

in cazul in care la mostenire vine un singur parinte, acesta va culege un sfert, iar colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege trei sferturi

in cazul in care la mostenire vin doi parinti, acestia vor culege impreuna o jumatate, iar colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege cealalta jumatate

Ascendentii privilegiati pot veni la mostenire numai in nume propriu. Ei sunt mostenitori rezervatari si sezinari, nu sunt insa obligati la raportul donatiilor.

b) Colateralii privilegiati

Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului, precum si descendentii acestora pana la gradul IV inclusiv, din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie, precum si cei rezultati prin reproducere umana asistata medical cu un tert donator.

Colateralii privilegiati vor culege intreaga mostenire daca vin singuri la mostenire, daca vin in concurs cu un parinte al defunctului si, respectiv, daca vin in concurs cu ambii parintii ai defunctului.Daca colateralii privilegiati sunt rude cu defunctul pe linii diferite, mostenirea sau partea din mostenire ce li se cuvine, se va imparti, in acest caz, in doua parti: una se va atribui liniei paterne si alta, liniei materne. In interiorul liniilor se aplica principiul egalitatii intre rudele de grad egal. Colateralii privilegiati pot veni la mostenire numai in nume propriu, in timp ce descendentii lor pot veni atat in nume propriu, cat si prin reprezentare. Ei nu sunt mostenitori rezervatari si nu sunt obligati la raportul donatiilor, si nici nu au sezina de drept a mostenirii.

3. Clasa a III-a de mostenitori legali: ascendentii ordinari

Ascendentii ordinari sunt rudele in linie dreapta ascendenta a defunctului, cu exceptia parintilor acestuia. Daca la mostenire nu vin mostenitori din primele doua clase, legea cheama la succesiune pe ascendentii ordinari ai defunctului, altii decat parintii, si anume bunicii, strabunicii etc., la nesfarsit. Ascendentii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

Intre ascendentii ordinari de acelasi grad chemati la succesiune, se aplica principiul egalitatii succesorale, mostenirea impartindu-se pe capete, in mod egal. In concurs cu sotul supravietuitor, ascendentii ordinari ai defunctului, indiferent de numarul lor, culeg impreuna un sfert din mostenire.Ascendentii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu sunt mostenitori rezervatari, nu au obligatia de raport a donatiilor si nu sunt mostenitori sezinari.

4. Clasa a IV-a de mostenitori legali: colateralii ordinariColateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului pana la gradul IV inclusiv, cu exceptia colateralilor privilegiati. Ei vin la mostenire daca mostenitorii din primele trei clase lipsesc.

Colateralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptia cu efecte depline. Chemarea la mostenire a colateralilor ordinari se face conform principiului proximitatii gradului de rudenie, iar intre colateralii ordinari de acelasi grad, impartirea partii succesorale ce li se cuvine se face pe capete, conform principiului egalitatii succesorale.

In cazul concursului intre sotul supravietuitor al defunctului si colateralii ordinari, cota invariabila a sotului supravietuitor este de din mostenire, iar cota cuvenita clasei colateralilor ordinari, indiferent de numarul lor, este de din mostenire.

Colateralii ordinari vin la succesiune numai in nume propriu, nu au rezerva, nu au sezina si nu sunt obligati la raportul donatiilor.

12. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor

Sotul supravietuitor care nu este titular al niciunui drept de a folosi o alta locuinta corespunzatoare nevoilor sale, beneficiaza de un drept de abitatie asupra casei in care a locuit pana la data deschiderii mostenirii, daca aceasta casa face parte din bunurile mostenirii.

Dreptul de abitatie este gratuit, inalienabil si insesizabil.

Oricare dintre mostenitori poate cere fie restrangerea dreptului de abitatie, daca locuinta nu este necesara in intregime sotului supravietuitor, fie schimbarea obiectului abitatiei, daca pune la dispozitia sotului supravietuitor o alta locuinta corespunzatoare.

Dreptul de abitatie se stinge prin partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii mostenirii. Acest drept inceteaza, chiar inainte de implinirea termenului de un an, in caz de recasatorire a sotului supravietuitor.

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor isi gaseste aplicarea numai atunci cand locuinta a fost proprietatea exclusiva sau proprietatea comuna (pe cote-parti sau in devalmasie) a defunctului.

13. Definitia si caracterele juridice ale testamentuluiTestamentul este actul unilateral, personal si revocabil prin care o persoana, numita testator, dispune, intr-una din formele cerute de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata (art. 1034).Caractere juridice

este un act juridic unilateral, care contine, deci, manifestarea de vointa unilaterala a testatorului de a produce anumite efecte juridice

este un act juridic esentialmente personal si individual, care nu poate fi incheiat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal

este un act juridic pentru cauza de moarte (mortis causa), intrucat efectele sale se produc numai la moartea testatorului

este un act juridic solemn; vointa testatorului trebuie manifestata, sub sanctiunea nulitatii absolute, in una din formele prevazute de lege

este un act juridic esentialmente revocabil, spre deosebire de liberalitatea intre vii (donatia), care este, in principiu, irevocabila

14. Cuprinsul testamentului

Obiectul principal al testamentului il constituie legatele, adica dispozitiile de ultima vointa ale testatorului privind transmiterea patrimoniului sau la moartea sa. Instituirea de mostenitor este principiul si baza intregului testament.

Codul civil permite existenta testamentului, chiar fara instituire de legatari, dar cuprinzand alte dispozitii de ultima vointa ale testatorului privind mostenirea sa. In acest sens, art. 1035 prevede ca: Testamentul contine dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum si la desemnarea directa sau indirecta a legatarului. Alaturi de aceste dispozitii sau chiar si in lipsa unor asemenea dispozitii, testamentul poate sa contina dispozitii referitoare la partaj, revocarea dispozitiilor anterioare, dezmostenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali si alte dispozitii care produc efecte dupa decesul testatorului.

Dispozitiile cuprinse in testament, reprezentand acte juridice de sine statatoare, pot produce efecte la date diferite. Legatele si celelalte dispozitii legate de transmisiunea mostenirii vor produce efecte la moartea testatorului.

Actele juridice unilaterale continute intr-un testament trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate de fond specifice cerute pentru categoria din care fac parte. Ele trebuie sa fie analizate fiecare in parte, intrucat este posibil ca un act juridic cuprins in testament sa fie nul, fara sa atraga nulitatea celorlalte acte juridice. La fel, revocarea unui legat nu aduce atingere valabilitatii celorlalte legate sau altor dispozitii testamentare.

In schimb, forma testamentara fiind comuna, viciile de forma afecteaza toate dispozitiile a caror validitate este conditionata de validitatea testamentului.

Recunoasterea unui copil prin testament prezinta cele mai multe diferente fata de celelalte dispozitii testamentare. Recunoasterea unui copil este un act irevocabil si produce efecte nu de la moartea testatorului, ci imediat de la manifestarea de vointa in forma dispozitiei testamentare. Recunoasterea este valabila, de asemenea, chiar daca testamentul ar fi nul pentru vicii de forma, daca sunt indeplinite conditiile pentru validitatea recunoasterii.

Regulile de interpretare a contractelor sunt aplicabile si testamentului, in masura in care sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia. Interpretarea dispozitiilor testamentare trebuie sa se faca dupa vointa reala dovedita a testatorului, si nu dupa sensul literal al termenilor. Intentia testatorului va fi deslusita din continutul testamentului si numai exceptional din imprejurari exterioare, iar in caz de indoiala, clauza testamentara se interpreteaza in favoarea mostenitorilor legali, si nu a legatarilor.15. Testamentul olograf

Art. 1041 prevede ca sub sanctiunea nulitatii absolute, testamentul olograf trebuie scris in intregime, datat si semnat de mana testatorului. El trebuie sa fie opera exclusiva si personala a testatorului. Testamentul olograf prezinta mai multe avantaje, fiind accesibil oricui stie sa scrie, poate fi facut oriunde si oricand, nu necesita cheltuieli si, mai ales, asigura secretul dispozitiilor de ultima vointa ale testatorului.

Cele trei cerinte legale cumulative (scrierea, datarea si semnarea de catre testator) sunt conditii cerute ad solemnitatem (pentru valabilitatea testamentului), si nu ad probationem.

a) Scrierea testamentului olograf

Prima conditie ceruta pentru existenta testamentului olograf este ca el sa fie scris in intregime de mana testatorului. Se presupune ca in acest mod testamentul va fi expresia libera si constienta a vointei testatorului. Testamentul poate fi scris pe orice suport material (hartie, scanduri, pergament, in dosul unei fotografii etc.), cu orice instrument (stilou, pix, creion, carbune etc.) si in orice limba care, fireste, poate fi tradusa, si chiar stenografiat de testator.

Este interzis ca testamentul sa fie dactilografiat ori scris la calculator sau prin intermediul altor mijloace tehnice moderne (telegrafiat etc.) care nu pot oferi, in mod categoric, certitudinea ca scrierea este opera testatorului si ca reprezinta, prin ea insasi, ultima dorinta a acestuia si care ar impiedica sau, cel putin, ar ingreuna verificarea autenticitatii inscrisului in caz de litigiu.

Testamentul scris de o alta persoana va fi nul. Chiar si un singur cuvant scris de o mana straina pe marginea sau in cuprinsul actului ar vicia intregul testament, daca ar face parte din acesta si daca ar afecta dispozitiile testamentare, modificandu-le, completandu-le sau anulandu-le, si daca a fost cunoscut de testator. Daca, insa, testatorul nu a avut cunostinta despre stersatura, modificarea sau completarea unei dispozitii testamentare facute de o persoana straina, testamentul va fi valabil asa cum a fost conceput de testator.

b) Data testamentului olografTestamentul olograf trebuie sa fie datat de mana testatorului, adica acesta sa arate proprio manu ziua, luna si anul cand a facut testamentul. Data testamentului prezinta importanta pentru a stabili daca testatorul a fost capabil sau nu sa testeze in momentul intocmirii testamentului. Daca sunt mai multe testamente cu dispozitii contrare si incompatibile, data cea mai recenta va stabili care testament este revocat si care ramane valabil.

Data poate fi pusa la inceputul sau la sfarsitul testamentului. Ea poate fi inserata si in cuprinsul testamentului, dar instanta va aprecia daca ea se refera numai la dispozitiile care o preced sau si la cele care o urmeaza. Ora cand a fost intocmit testamentul poate fi dovedita, in caz de litigiu, prin orice mijloc de proba.

Incertitudinea datei viciaza testamentul, ca si lipsa totala a datei. Daca data este incompleta sau eronata din cauza unei greseli, ea va putea fi intregita sau modificata de instanta judecatoreasca in temeiul unor elemente intrinseci testamentului.

In cazul in care testamentul este antedatat sau postdatat intentionat de testator, deci data este falsificata, testamentul va fi nul. Dovada falsitatii datei se poate face prin orice mijloc de proba intrinsec sau extrinsec testamentului.

c) Semnatura testatoruluiSemnatura testatorului atesta faptul ca dispozitiile testamentului reprezinta ultima sa vointa, ca emana de la el si ca are un caracter definitiv, si nu de simplu proiect. Semnatura curpinde, de obicei, numele si prenumele testatorului, dar este valabil si testamentul semnat cu semnatura pe care testatorul o folosea in mod obisnuit si care permite identificarea lui, chiar daca ea reprezinta pseudonimul sau o porecla ori initialele numelui si prenumelui sau.

Testatorul trebuie sa semneze testamentul proprio manu. Este nul testamentul in care, in locul semnaturii, testatorul a folosit parafa, sigiliul ori stampila sau a pus degetul, ele nefiind echivalente cu semnatura. Semnatura testatorului, ca si data, trebuie sa figureze pe testament si nu doar pe plicul in care acesta este inchis.

Semnatura figureaza, de obicei, la sfarsitul testamentului. Art. 1041, definind testamentul olograf, arata ca acesta trebuie sa fie semnat de mana testatorului, deci semnatura trebuie sa incheie actul. Totusi, se admite ca cerinta legii este indeplinita, chiar daca semnatura a fost pusa la inceputul sau in cuprinsul testamentului, daca rezulta neindoielnic ca prin semnatura pusa pe act, testatorul si-a insusit toate dispozitiile testamentului. Cerinta legii este considerata a fi indeplinita in cazul in care testamentul, fiind scris in continuare pe mai multe foi, a fost semnat si datat doar la sfarsit. In schimb, se considera ca este nul testamentul care ar fi semnat numai pe margine, in loc de a fi semnat in josul actului. Nu este admisa completarea sau rectificarea semnaturii testatorului.Lipsa semnaturii atrage nulitatea testamentului. Modificarile, stersaturile si completarile aduse testamentului, care ar reprezenta dispozitii noi, trebuie sa fie datate si semnate de testator. Codul civil cere ca, inainte de a fi executat, testamentul olograf sa fie prezentat unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare.

d) Puterea doveditoare a testamentului olografDesi este un act juridic solemn, testamentul olograf este materializat intr-un inscris sub semnatura privata scris, semnat si datat de testator si, ca atare, el este supus recunoasterii celor carora li se opune (de regula, mostenitorii legali, dar si succesorii lor in drepturi). Prin urmare, mostenitorii legali carora li se opune testamentul, pot adopta doua atitudini: fie sa recunoasca valabilitatea testamentului (ca acesta este scris, datat si semnat de testator), fie sa nege ca scrierea sau semnatura, ori si scrierea, si semnatura ar apartine testatorului sau sa declare ca nu cunosc scrierea sau semnatura acestuia.In aceste din urma situatii, instanta, in cadrul procedurii contencioase, va proceda la o verificare de scripte sau va dispune efectuarea unei expertize criminalistice, avand ca obiectiv sa se stabileasca daca scrierea si semnatura apartin defunctului sau nu. 16. Testamentul autentic

Testamentul este autentic daca a fost autentificat de un notar public sau de o alta persoana nvestita cu autoritatea publica de catre stat, potrivit legii. Cu ocazia autentificarii, testatorul poate fi asistat de unul sau de doi martori.

Testamentul autentic prezinta avantajul ca poate fi folosit si de persoanele care nu stiu sa scrie si sa citeasca sau de persoanele care, din orice cauza (infirmitate, paralizie etc.), nu pot semna. Ca orice act autentic, el face dovada pana la inscrierea in fals si, de asemenea, este pus la adapost de pierdere, sustragere sau distrugere, intrucat un exemplar original se pastreaza in arhiva notarului public si oricand se poate elibera un duplicat al testamentului.

Testamentul autentic prezinta, insa, si doua dezavantaje in raport cu testamentul olograf, si anume: el nu poate ramane secret si, din cauza formalitatilor la care este supus, este mai greu de intocmit si mai costisitor, iar lipsa vreuneia dintre formalitati, il expune pericolului anularii.

Autentificarea testamentului se face potrivit normelor notariale privind autentificarea inscrisurilor. Competenta teritoriala a notarilor publici in aceasta materie este generala, astfel ca autentificarea testamentului poate fi facuta la orice birou notarial din tara.

Testamentul poate fi redactat de notar, de avocatul testatorului sau de insusi testator, sotul, ascendentii sau descendentii lui, daca au o pregatire juridica superioara.

Testamentul se intocmeste in limba romana. Cetatenilor apartinand minoritatilor nationale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana, li se acorda posibilitatea de a lua cunostinta de cuprinsul actului printr-un interpret.

Pentru autentificarea testamentului, notarul public verifica si stabileste in prealabil identitatea testatorului. Intrucat testamentul este un act eminamente personal, nu este admisa reprezentarea testatorului la autentificarea testamentului, acesta trebuind sa fie prezent in persoana la autentificare, fie la sediul biroului notarial, fie in afara acestuia, daca testatorul este impiedicat sa se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului (este netransportabil, in spital sau la domiciliu, pe patul de moarte etc.)

Daca notarul public are indoieli cu privire la deplinatatea facultatilor mintale ale testatorului, procedeaza la autentificare numai daca un medic specialist atesta in scris ca testatorul poate sa-si exprime, in mod valabil, consimtamantul in momentul incheierii actului.

Autentificarea testamentului se constata printr-o incheiere de autentificare. In situatia in care refuza autentificarea testamentului, notarul public va da, in 5 zile de la inregistrarea cererii, o incheiere de respingere, numai daca testatorul staruie in cerere si dupa ce i s-a atras atentia ca actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri.

In cazul in care testamentul nu a fost autentificat cu respectarea dispozitiilor legale, sanctiunea este nulitatea absoluta ca testament autentic.

In scop de informare a persoanelor care justifica existenta unui interes legitim, notarul care autentifica testamentul, are obligatia sa il inscrie, de indata, in Registrul national notarial tinut in format electronic, in conditiile legii. Informatii cu privire la existenta unui testament se pot da numai dupa decesul testatorului.In ceea ce priveste veridicitatea continutului declaratiilor testatorului, consemnate in incheierea de autentificare sau in testament, acestea fac dovada pana la proba contrara, pentru ca testatorul poate face o declaratie mincinoasa, iar notarul nu poate decat sa ia act de aceasta declaratie, neavand posibilitatea sa verifice daca ea corespunde sau nu realitatii.17. Notiunea si clasificarea legatelor

Legatul este dispozitia testamentara prin care testatorul stipuleaza ca, la decesul sau, unul sau mai multi legatari sa dobandeasca intregul sau patrimoniu, o fractiune din acesta sau anumite bunuri determinate (art. 986).

Clasificarea legatelor

Clasificarea legatelor poate fi facuta dupa modalitatile care afecteaza vointa testatorului sau dupa obiectul lor.

I. Clasificarea legatelor dupa modalitati:a) legatul pur si simplu este legatul care nu este afectat de nicio modalitate

b) legatul cu termen este legatul a carui executare sau stingere depinde de indeplinirea unui eveniment viitor si sigur

c) legatul sub conditie este legatul a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si nesigur ca se va indeplini

d) legatul cu sarcina (sub modo) este legatul prin care testatorul obliga pe legatar sa faca, sa nu faca sau sa dea ceva

II. Clasificarea legatelor dupa obiectul lor:a) legatul universal este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatie la intreaga mostenire

b) legatul cu titlu universal este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatie la o fractiune a mostenirii

c) legatul cu titlu particular este legatul care confera legatarului vocatie asupra unor bunuri succesorale singulare, determinate sau determinabile, prin testament, indiferent de numarul si valoarea18. Revocarea voluntara a legatelor

Spre deosebire de donatii, care sunt, in principiu, irevocabile si nu pot fi revocate decat in mod exceptional pentru anumite cauze, testamentul si dispozitiile testamentare pe care le cuprinde sunt esentialmente revocabile. Legatele sunt supuse dispozitiilor privind revocarea voluntara a testamentului.

Revocarea voluntara poate fi expresa sau tacita.

a) Revocarea voluntara expresa ea poate privi intregul testament (totala) sau numai unele din dispozitiile sale (partiala) este prevazuta de art. 1051 alin. 1 Cciv, care dispune ca un testament nu poate fi revocat expres, in tot sau in parte, decat printr-un act autentic sau printr-un testament ulterior nu este admisa revocarea verbala a testamentului este necesar ca testamentul revocator sa fie valid, dar nu se cere ca el sa respecte simetria formelor si sa fie facut in aceeasi forma testamentara ca si cel revocat (prin urmare, poate fi intocmit intr-o forma diferita decat aceea a testamentului revocat) pentru ca un testament ulterior sa revoce expres un testament anterior, este necesar ca testamentul ulterior sa cuprinda o revocare expresa si neechivoca revocarea expresa a testamentului facuta printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va inscrie de indata de catre notar in Registrul national notarial, tinut in format electronic potrivit legii revocarea expresa nu trebuie facuta, insa, in termeni solemnib) Revocarea voluntara tacita

este cea care rezulta dintr-o vointa pe care testatorul nu a exprimat-o expres, dar pe care a exprimat-o neindoielnic, facand noi acte juridice incompatibile cu cele precedente sau acte materiale din care reise aceasta vointa

are loc in urmatoarele cazuri:

1. incompatibilitatea sau contrarietatea noului testament cu cel anterior

2. instrainarea de catre testator a bunului legat cu titlu particular

3. distrugerea voluntara de catre testator a bunului ce constituie obiectul legatului cu titlu particular

4. distrugerea, ruperea sau stergerea testamentului olograf, cunoscuta de testator, cu conditia ca acesta sa fi fost in masura sa-l refaca

19. Notiunea de caducitate a legatelor. Cauzele de caducitate a legatelor

Caducitatea legatelor este o cauza de ineficacitate, care consta in imposibilitatea de executare a legatului, nascut valabil si nerevocat, din cauze ulterioare intocmirii testamentului sau din cauza renuntarii legatarului la legat dupa deschiderea succesiunii.

Cauzele de caducitate a legatului (6 cazuri)

1. Predecesul legatarului in cazul in care legatarul nu mai este in viata la data deschiderii mostenirii, executarea legatului devine imposibila din cauza lipsei capacitatii succesorale a legatarului.

2. Decesul legatarului inaintea indeplinirii conditiei suspensive sub care a fost facut legatul, cand conditia a avut caracter pur personal practica judiciara a asimilat cu acest caz si situatia in care conditia suspensiva sub care a fost stipulat legatul este sigur ca nu se va indeplini. Legatul facut sub conditie rezolutorie este valabil pana la indeplinirea conditiei care va atrage caducitatea lui.

3. Incapacitatea legatarului de a primi legatul la data deschiderii succesiunii daca incapacitatea de a primi exista la data intocmirii testamentului, si deci, a legatului, acesta va fi nul relativ, si nu caduc.

4. Renuntarea legatarului la legat acest caz de caducitate este o aplicatie particulara in materia succesiunii testamentare a principiului ca nimeni nu poate fi mostenitor fara voia lui. Pentru a produce caducitatea, refuzul legatului trebuie sa intervina numai dupa deschiderea succesiunii, adica dupa nasterea dreptului la legat.

5. Nedemnitatea succesorala a legatarului legatul facut unui legatar nedemn este caduc. Testatorul poate stipula in testament o dispozitie prin care o a treia persoana sa fie chemata sa ia legatul, in cazul in care legatarul nu ar primi sau nu ar putea primi legatul, indiferent de motiv.

6. Bunul ce formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din motive care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul aceasta cauza de caducitate afecteaza legatele cu titlu particular care au ca obiect lucruri certe, individual determinate, nu si pe cele care au ca obiect bunuri de gen, pentru ca genera non pereunt (bunuri de gen nu pier).

7. La cazurile de mai sus trebuie adaugata caducitatea clauzei de preciput, atunci cand comunitatea de bunuri a sotilor inceteaza in timpul vietii acestora, cand sotul beneficiar predecedeaza sotului dispunator, ori cand acestia au decedat in acelasi timp sau cand bunurile care au facut obiectul clauzei de preciput au fost vandute la cererea creditorilor comuni.

20. Notiunea de dezmostenire. Felurile dezmostenirii

Dezmostenirea este dispozitia testamentara prin care testatorul ii inlatura de la mostenire, in tot sau in parte, pe unul sau mai multi dintre mostenitorii sai legali (art. 1074 alin.1).

Felurile dezmostenirii

Potrivit art. 1074 alin. 2, dezmostenirea este directa atunci cand testatorul dispune prin testament inlaturarea de la mostenire a unui sau mai multor mostenitori legali si indirecta atunci cand testatorul instituie unul sau mai multi legatari.

a) Dezmostenirea directa este cea care rezulta dintr-o declaratie de vointa expresa a testatorului de a inlatura de la mostenire pe unul sau mai multi mostenitori legali.

Dezmostenirea directa poate fi:

totala (generala), daca vizeaza pe toti mostenitorii legali ai testatorului

partiala (nominala), cand testatorul inlatura de la mostenire numai unul sau mai multi mostenitori legali

b) Dezmostenirea indirecta este cea care rezulta din instituirea unuia sau mai multor legatari care urmeaza sa culeaga mostenirea, respectiv cotitatea disponibila (daca exista mostenitori legatari rezervatari). Dispozitia testamentara prin care mostenitorii legali au fost dezmosteniti este supusa cauzelor de nulitate, absoluta sau relativa, prevazute de lege (art. 1076).21. Notiunea si caracterele juridice ale rezervei succesorale

Rezerva succesorala este partea din bunurile mostenirii la care mostenitorii rezervatari au dreptul, in virtutea legii, chiar impotriva vointei defunctului, manifestata prin liberalitati ori dezmosteniri (art. 1086).

Caractere juridice

Natura juridica a rezervei consta in faptul ca este o parte a mostenirii si ca aceasta parte a mostenirii este lovita de indisponibilitate.

I. Rezerva este partea mostenirii pe care legea o atribuie in mod imperativ mostenitorilor rezervatari, fara a tine seama de vointa liberala a defunctului

a) dreptul la rezerva este un drept propriu, nascut la data deschiderii succesiunii in persoana mostenitorilor rezervatari, si nu un drept dobandit pe cale succesorala de la defunct

b) fiind o parte a mostenirii, rezerva poate fi pretinsa numai de mostenitorii legali rezervatari care au vocatie si vin efectiv la mostenire (cu alte cuvinte, pentru a fi mostenitor rezervatar, trebuie mai intai sa fie mostenitor)

c) rezerva are un caracter imperativd) intrucat rezerva, ca si cotitatea disponibila, este o parte din mostenire, mostenitorii rezervatari au, in principiu, dreptul la rezerva in natura, si nu sub forma echivalentului banesce) daca exista o pluralitate de mostenitori rezervatari, rezerva se determina si se atribuie, in mod individual, fiecarui mostenitor rezervatar, si nu colectivf) intrucat rezerva este o parte a mostenirii, sunt nule renuntarile la rezerva succesorala facute de mostenitori inainte de moartea defunctului sau renuntarea defunctului la dreptul de a dispune de cotitatea disponibilag) este o cota fixa () din cota succesorala care, in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, i s-ar fi cuvenit rezervatarului ca mostenitor legalII. Rezerva este indisponibila pentru cel care lasa mostenireaIndisponibilitatea rezervei este relativa si partiala.

a) indisponibilitatea rezervei este relativa pentru ca dreptul de dispozitie al defunctului este limitat numai daca exista mostenitori rezervatari si numai in folosul lor

b) indisponibilitatea rezervei este partiala atat cu privire la bunuri, cat si cu privire la actele oprite de lege

22. Reductiunea liberalitatilor excesive notiune, caile procedurale de exercitare a reductiunii

Sanctiunea depasirii limitei prevazute de lege pentru a dispune cu titlu gratuit este reductiunea liberalitatii, si nu nulitatea ei. Altfel spus, liberalitatile excesive vor fi lipsite de eficacitate in masura in care aduc atingere rezervei, fiind supuse reductiunii in limitele cotitatii disponibile, la cerere.

Dreptul de a invoca reductiunea in scopul reintregirii rezervei apartine mostenitorilor rezervatari, succesorilor lor si creditorilor chirografari ai mostenitorilor rezervatari.

Caile procedurale de exercitare a reductiunii

Reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala a celor interesati. In lipsa unei asemenea invoieli, reductiunea poate fi invocata in fata instantei de judecata pe cale de exceptie sau pe cale de actiune, dupa caz.a) in cazul in care mostenitorul rezervatar si persoanele gratificate prin donatie sau legat se inteleg, reductiunea liberalitatilor excesive se va realiza prin buna invoaia, pe cale extrajudiciara. Legea 36/1995 a notarilor publici prevede ca: De asemenea, procedura succesorala se poate incheia de indata, in temeiul unui testament, daca acesta indeplineste conditia legala de forma, nu contine dispozitii contrare legii si nu aduce atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari sau exista acordul acestora. In aceleasi conditii, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament. Notarul public, avand acordul mostenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitatilor pana la limitele prevazute de lege.b) in lipsa unei invoieli a celor interesati, reductiunea poate fi invocata in fata instantei de judecata pe cale de exceptie sau pe cale de actiune, dupa caz. Daca obiectul liberalitatii excesive se afla in posesia gratificatului, cum se intampla de regula in cazul bunurilor donate, mostenitorii rezervatari sunt cei care trebuie sa ceara reductiunea, promovand in fata instantei actiunea in reductiune. Actiunea in reductiune este o actiune patrimoniala personala (nu reala) care nu confera rezervatarului reclamant dreptul de a urmari bunul la un tert subdobanditor caruia donatarul i l-a transmis intre timp. In acest din urma caz, intregirea rezervei se va face prin echivalent.

Actiunea in reductiune trebuie introdusa in termenul general de prescriptie de 3 ani, care incepe sa curga de la nasterea dreptului la rezerva si la reductiune, adica de la deschiderea mostenirii. Totusi, in cazul in care titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta, fara vina sa, de existenta liberalitatii prin care i s-a stirbit rezerva, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand a cunoscut existenta acesteia si caracterul ei excesiv.Daca obiectul liberalitatii excesive se afla in posesia mostenitorului rezervatar care refuza sa le predea (in mod obisnuit, este cazul legatelor), gratificatul urmeaza sa isi valorifice dreptul la liberalitate pe calea actiunii in justitie pentru predarea obiectului liberalitatii. In acest proces in care va figura ca parat, mostenitorul rezervatar se va apara invocand reductiunea pe calea exceptiei de reductiune. Exceptia de reductiune este imprescriptibila extinctiv.23. Notiunea de reductiune a liberalitatilor excesive. Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive

Sanctiunea depasirii limitei prevazute de lege pentru a dispune cu titlu gratuit este reductiunea liberalitatii, si nu nulitatea ei. Altfel spus, liberalitatile excesive vor fi lipsite de eficacitate in masura in care aduc atingere rezervei, fiind supuse reductiunii in limitele cotitatii disponibile, la cerere.

Dreptul de a invoca reductiunea in scopul reintregirii rezervei apartine mostenitorilor rezervatari, succesorilor lor si creditorilor chirografari ai mostenitorilor rezervatari.

Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive

Daca defunctul a facut liberalitati cu depasirea cotitatii disponibile si, deci, cu incalcarea rezervei, liberalitatile excesive vor fi supuse reductiunii.

Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive este guvernata de 3 reguli:

a) Legatele se reduc inaintea donatiilor

In cazul in care defunctul a facut atat legate, cat si donatii care, impreuna, depasesc cotitatea disponibila, legatele se vor reduce inaintea donatiilor, ca o consecinta a principiului irevocabilitatii donatiilor

b) Legatele se reduc toate deodata si proportional, afara daca testatorul a dispus ca anumite legate vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse, mai intai, celalalte legate

Solutia legii este logica, intrucat toate legatele isi produc efectele in acelasi moment, al mortii testatorului. Regula reducetii proportionale a legatelor excesive nu este imperativa, pentru ca se intemeiaza pe vointa prezumata a testatorului.

c) Donatiile se reduc succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua

Donatiile se reduc succesiv in ordinea inversa datei lor, incepand cu cea mai noua, intrucat donatiile cele mai vechi sunt facute din cotitatea disponibila si numai cele noi au putut depasi cotitatea disponibila si incalca rezerva. Dispozitia art. 1097 alin.3 are caracter imperativ, intrucat principiul irevocabilitatii donatiilor este de ordine publica. 24. Raportul donatiilor - notiune, conditiile obligatiei legale de raport al donatiei

Raportul donatiilor este obligatia pe care o au intre ei sotul supravietuitor si descendentii defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenirea legala, de a readuce la mostenire bunurile care le-au fost donate fara scutire de raport de catre cel care lasa mostenirea.

Conditiile obligatiei legale de raport a donatiilora) sa fie chemati la mostenire doi sau mai multi succesibili cu vocatie succesorala concreta, utila, in calitate de descendenti ai defunctului sau de sot supravietuitor, acesta din urma numai daca vine in concurs cu descendentii

b) descendentul si sotul supravietuitor sa fi avut vocatie concreta la mostenirea defunctului donator, in cazul in care aceasta s-ar fi deschis la data donatiei

c) succesibilul obligat la raport sa fi acceptat succesiunea si sa fi devenit, astfel, mostenitor

d) mostenitorul obligat la raport sa aiba si calitatea de donatar

e) donatia sa fi fost facuta fara scutire de raport

25. Notiunea de optiune succesorala. Subiectele dreptului de optiune succesorala

Dreptul de optiune succesorala este dreptul subiectiv nascut in persoana succesibililor defunctului chemati la mostenire la data mortii acestuia, in temeiul legii sau al testamentului, de a alege intre a accepta mostenirea ori a renunta la ea.

Subiectele dreptului de optiune succesorala

Subiect al dreptului de optiune succesorala este orice persoana care are vocatie succesorala, indiferent daca aceasta este legala sau testamentara, si fara a deosebi dupa cum vocatia este universala, cu titlu universal sau cu titlu particular.

Dreptul de optiune succesorala apartine, deopotriva, si legatarilor testamentari. Dreptul de optiune succesorala se exercita in termen de un an de la data deschiderii mostenirii.

Legatarul cu titlu particular trebuie sa aiba un drept de optiune pentru ca nimeni nu poate fi gratificat fara voia sa, gratificarea implicand si anumite obligatii morale de recunostinta fata de de cujus si de memoria sa, chiar si obligatii patrimoniale daca legatul este cu sarcini.

Mostenitorii succesibilului vor exercita dreptul de optiune succesorala separat, fiecare pentru partea sa, in termenul aplicabil dreptului de optiune privind mostenirea autorului lor.

Creditorii personali ai succesibilului neglijent vor putea sa accepte succesiunea pe calea actiunii oblice (subrogatorii), in limita indestularii lor, in temeiul art. 1107, intrucat dreptul de optiune succesorala este un drept patrimonial, si nu un drept strict personal.

Creditorii succesibilului care a renuntat la o mostenire in frauda lor pot cere instantei revocarea renuntarii in ceea ce ii priveste, insa numai in termen de 3 luni de la data la care au cunoscut renuntarea. Admiterea actiunii in revocare produce efectele acceptarii mostenirii de catre succesibilul debitor numai in privinta creditorului reclamant si in limita creantei acestuia.26. Caracterele juridice al actului de optiune succesorala

1. Este un act juridic unilateral care reprezinta vointa unei singure persoane, a succesibilului actul de optiune succesorala nu este, insa, un act esentialmente personal, pentru ca el poate fi facut nu numai personal de catre succesibil, dar si prin reprezentant legal, in cazul succesibilului lipsit de capacitate de exercitiu, sau personal cu incuviintarea ocrotitorului legal, in cazul succesibilului cu capacitate de exercitiu restransa, in ambele cazuri cu autorizarea instantei tutelare, ori prin reprezentant conventional, in cazul succesibilului cu capacitate de exercitiu deplina.

2. Este un act juridic voluntar, care da expresie libertatii de alegere a succesibilului nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire ce i se cuvine (art.1106).

Principiul libertatii de algere suporta unele exceptii:

a) in cazul folosirii actiunii oblice de catre creditorii personali ai succesibilului

b) succesibilului care, cu rea-credinta, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului sau reductiunii, este considerat ca a acceptat mostenirea, chiar daca anterior renuntase la ea

c) daca, desi nu a fost incalcata rezerva, din testament rezulta ca defunctul a dorit sa diminueze cota ce s-ar cuveni legatarului ca mostenitor legal, acesta din urma poate opta doar ca legatar

3. Este, in principiu, un act juridic indivizibil aceasta inseamna ca succesibilul accepta sau renunta la mostenire in intregul ei, si nu pro parte. Nimeni nu poate fi mostenitor pentru o parte din mostenire. Principiul indivizibilitatii optiunii succesorale este prevazut in art. 1101 care dispune ca sub sanctiunea nulitatii absolute, optiunea succesorala este indivizibila si nu poate fi afectata de nicio modalitate. Totusi, mostenitorul care, in baza legii sau a testamentului, cumuleaza mai multe vocatii la mostenire, adica are o vocatie multipla, are pentru fiecare dintre ele un drept de optiune distinct.

4. Este un act juridic, in principiu, irevocabil cel care a acceptat mostenirea, nu mai poate reveni asupra acceptarii. Principiul irevocabilitatii optiunii succesorale functioneaza cu caracter absolut in cazul acceptarii mostenirii. El cunoaste, insa, unele exceptii in cazul renuntarii la mostenire.

5. Este un act declarativ de drepturi care produce efecte retroactive de la deschiderea succesiunii acceptarea consolideaza transmiterea mostenirii realizata de plin drept la data decesului (art.1114). Succesibilul acceptant isi consolideaza dreptul asupra mostenirii dobandit la moartea defunctului, iar succesibilul renuntator este socotit ca nu a fost niciodata mostenitor.

6. Este un act care nu poate fi afectat de modalitati (termen sau conditie) pentru ca legiuitorul nu admite ca nesiguranta privind soarta mostenirii sa se prelungeasca. Dreptul de optiune succesorala este, in principiu, un drept absolut al succesibililului de a alege intre posibilitatile conferite de lege. Succesibilul nu este obligat sa justifice motivele optiunii sale si nici nu-si angajeaza raspunderea pentru consecintele alegerii sale.27. Termenul de optiune succesorala, momentul de la care curge, regula si exceptii

Dreptul de optiune succesorala, ca si dreptul la mostenire, este un drept patrimonial supus prescriptiei extinctive. Dreptul de optiune succesorala se exercita in termen de un an de la data deschiderii mostenirii.

Termenul de exercitare a dreptului de optiune succesorala este un termen de prescriptie, deci susceptibil de suspendare si de repunere in termen. Termenul de prescriptie pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala se aplica nu numai mostenitorilor legali, dar si legatarilor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular.

Termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala incepe sa curga de la deschiderea mostenirii, adica din momentul nasterii acestui drept in persoana succesibilior. Actul de optiune al succesibilului, exercitat prematur, adica inainte de deschiderea mostenirii este nul pentru ca poarta asupra unei mosteniri viitoare, deci eventuale.

Termenul de prescriptie se calculeaza de la deschiderea succesiunii, indiferent daca succesibilul vine la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare, ori prin retransmitere.

Termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala este unic si incepe sa curga atat fata de cei cu vocatie succesorala concreta, utila, cat si fata de succesibilii subsecventi care au numai o vocatie succesorala generala, eventuala.

Exceptii: termenul de prescriptie se va calcula de la un alt moment decat deschiderea succesiunii in urmatoarele cazuri:

a) de la data nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea mostenirii

b) de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa mostenirea, afara numai daca succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotararea de declarare a mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din urma data

c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau, daca testamentul, cuprinzand acest legat, este descoperit dupa deschiderea mostenirii

d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii28. Acceptarea voluntara tacita a mostenirii

Acceptarea voluntara este acceptarea care rezulta dintr-un act juridic unilateral si consensual al succesibilului.

Acceptarea voluntara este tacita cand succesibilul face un act sau un fapt pe care nu-l putea savarsi decat in calitate de mostenitor si din care rezulta, neindoielnic, intentia sa de a accepta succesiunea.

Acceptarea tacita, ca si cea expresa, trebuie facuta personal de succesibil sau de un mandatar conventional imputernicit special de acesta (cum ar fi mandatarul imputernicit sa vanda bunuri din mostenire). Acceptarea voluntara tacita este admisa si in cazul mostenirii testamentare.

Actele de dispozitie juridica privind o parte sau totalitatea drepturilor mostenirii atrag acceptarea tacita a acesteia. Sunt astfel de acte:

a) instrainarea, cu titlu gratuit sau oneros, de catre succesibil a drepturilor asupra mostenirii

b) renuntarea la mostenire, chiar gratuita, in folosul unuia sau mai multor mostenitori determinati

c) renuntarea la mostenire cu titlu oneros, chiar in favoarea tuturor comostenitorilor sau mostenitorilor subsecventi

De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacita a mostenirii actele de dispozitie, administrare definitiva ori folosinta a unor bunuri din mostenire. Actele de conservare, de supraveghere si de administrare provizorie nu valoreaza acceptare, daca din imprejurarile in care acestea s-au efectuat, nu rezulta ca succesibilul si-a insusit prin ele calitatea de mostenitor.

Introducerea actiunii in declararea nedemnitatii (nedemnitate judiciara) constituie un act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibilul reclamant.

Intrucat legea enumera doar cu caracter exemplificativ actele de dispozitie ce constituie manifestarea tacita a vointei succesibilului de a accepta mostenirea, interpretarea vointei tacite de a accepta mostenirea este lasata la aprecierea instantei, care va trebui sa tina seama de calitatea in care succesibilul a voit sa faca actul si de categoria de acte in care se incadreaza actul concret analizat.Vor fi considerate ca acte de acceptare tacita a mostenirii: donatia, vanzarea, schimbul unor bunuri succesorale, constituirea de drepturi reale asupra imobilelor succesorale.

Actele de administrare cu caracter definitiv a patrimoniului succesoral care angajeaza viitorul, savarsite in termenul de optiune succesorala, sunt considerate acte de acceptare tacita a mostenirii.

Actele de administrare provizorie, ca si actele de conservare, nu pot conduce la concluzia ca succesibilul care le-a facut si-a manifestat vointa de a accepta mostenirea.

29. Acceptarea fortata a mostenirii

Acceptarea fortata este o exceptie de la caracterul voluntar al actului de optiune succesorala si reprezinta o pedeapsa civila pentru savarsirea, cu rea-credinta, de catre succesibil a unor delicte civile constand in sustragerea sau ascunderea unor bunuri din patrimoniul succesoral in scopul de a si le insusi, sau ascunderea unei donatii supusa raportului ori reductiunii.

Succesibilul care a comis asemenea delicte civile este considerat ca a acceptat mostenirea, chiar daca anterior renuntase la ea. El nu va avea, insa, niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse si, dupa caz, va fi obligat sa raporteze sau sa reduca donatia ascunsa fara a participa la distribuirea bunului donat.

Mostenitorul aflat in situatia de mai sus este tinut sa plateasca datoriile si sarcinile mostenirii proportional cu cota sa din mostenire, inclusiv cu propriile sale bunuri.

Pentru a opera acceptarea fortata, este necesar sa existe cumulativ:

a) Un element material, obiectiv, constand in sustragerea sau in ascunderea unor bunuri din patrimoniul succesoral ori ascunderea unei donatii supuse raportului sau reductiunii

b) Un element subiectiv, psihologic, intenta frauduloasa, savarsirea faptelor de sustragere sau ascundere cu rea-credinta. Nu se cere ca fapta succesibilului sa constituie infractiune. Este, insa, necesar ca ea sa constituie un delict civil intemeiat pe dol, si nu doar un cvasidelict intemeiat pe culpa. Fapta succesibilului presupune existenta discernamantului acestuia.c) Sustragerea sau ascunderea trebuie sa aiba ca obiect bunurile succesorale sau fructele civile ori naturale ale acestor bunurid) Sustragerea sau ascunderea frauduloasa trebuie sa fie savarsite de un mostenitor cu vocatie concreta la mostenire, fie el succesibil legal, fie legatar universal sau cu titlu universal

Legatarul cu titlu particular nu poate fi subiect al delictelor civile prevazute de art. 1119 alin.1 pentru ca, daca si-a insusit bunul care formeaza obiectul legatului, nu poate dauna celorlalti comostenitori, iar daca si-a insusit alte bunuri succesorale, a actionat ca un tert fara vocatie succesorala si va raspunde civil si eventual penal, ca un hot. Deci, pedeapsa acceptarii fortate nu poate fi aplicata impotriva legatarului cu titlu particular si nici ei nu se poate prevala de ea.30. Efectele acceptarii mostenirii (efectele generale si comune; efectele specifice ale acceptarii fortate)

1. Efectele generale si comune

Efectul general si comun al tuturor formelor de acceptare este consolidarea (definitivarea) titlului de mostenitor al succesibilului. Transmiterea mostenirii care a operat cu tiltu provizoriu prin efectul legii din momentul deschiderii succesiunii devine, prin efectul acceptarii, definitiva.

Acceptarea consolideaza transmiterea mostenirii realizata de plin drept la data decesului.

Prin acceptare, succesibilul si-a exercitat dreptul de optiune succesorala si nu mai poate renunta la mostenire.

2. Efectele specifice ale acceptarii fortate

Art. 1119 prevede 3 sanctiuni in caz de sustragere sau ascundere frauduloasa a bunurilor succesorale:

a) Prima consta in lipsirea succesibilului fraudulos de partea care i s-ar fi cuvenit din bunurile pe care le-a sustras sau le-a ascuns, ori, dupa caz, la obligarea sa la raportul sau la reductiunea donatiei ascunse fara a participa la distribuirea bunului donat. Scopul sanctiunii este ca egalitatea dintre mostenitori sa nu fie rupta prin frauda unuia, in prejudiciul celorlalti. Sanctiunea se va aplica tuturor mostenitorilor care au capacitate delictuala, adica au lucrat cu discernamant. Discernamantul este prezumat relativ la persoanele care au implinit 14 ani si nu sunt puse sub interdicite, iar in cazul persoanelor sub 14 ani, el trebuie dovedit.

b) A doua sanctiune consta in decaderea succesibilului vinovat din facultatea de a renunta la mostenire. Daca a optat mai inainte, el este decazut din renuntarea anterior savarsirii si considerat ca a acceptat mostenirea.c) In sfarsit, succesibilul vinovat este socotit, prin puterea legii, ca a acceptat mostenirea, angajandu-si raspunderea pentru pasivul succesoral, inclusiv cu bunurile sale proprii si chiar daca pasivul ar depasi activul succesoral.

Cu alte cuvinte, desi succesibilul vinovat nu beneficiaza de partea ce i s-ar fi cuvenit din bunurile sustrase sau ascunse, el va raspunde de datoriile si sarcinile mostenirii proportional cu cota sa din mostenire, inclusiv bunurile sale proprii, si nu va putea invoca beneficiul separatiei patrimoniului personal de cel succesoral, intrucat intre cele doua patrimonii va opera, cu titlu de sanctiune, confuziunea. 31. Renuntarea la mostenire

Renuntarea la mostenire este actul juridic unilateral, expres si solemn, facut in forma autentica, prin care succesibilul declara in mod categoric si precis in fata notarului public sau, dupa caz, la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, in conditiile si limitele prevazute de lege, ca nu isi insuseste titlul de mostenitor si ca nu intelege sa uzeze de drepturile pe care vocatia sa legala sau testamentara i-o confera asupra mostenirii.

Renuntarea la mostenire trebuie facuta in termenul de optiune succesorala. Prin renuntarea la mostenire, succesibilul isi desfiinteaza, cu efect retroactiv, vocatia sa succesorala, fiind considerat ca nu a fost niciodata mostenitor.

Renuntarea la mostenire trebuie sa fie expresa. Ea nu este presupusa, pentru ca nimeni nu este presupus a renunta la dreptul sau.

Art. 1112 stabileste o prezumtie legala relativa de renuntare la mostenire: este prezumat, pana la proba contrara, ca a renuntat la mostenire succesibilul care, desi cunostea deschiderea mostenirii si calitatea lui de succesibil, ca urmare a citarii sale in conditiile legii, nu accepta mostenirea in termenul prevazut la art. 1103.

Art. 1113 stabileste o prezumtie legala absoluta de renuntare la mostenire in cazul in care, pentru motive temeinice, la cererea oricarei persoane interesate, succesibilul a fost obligat, prin ordonanta presedintiala, sa isi exercite dreptul de optiune succesorala inauntrul unui termen stabilit de instanta judecatoreasca, mai scurt decat cel de un an prevazut de art. 1103 si nu si-a exercitat acest drept.

Dreptul de a renunta apartine tuturor mostenitorilor legali sau testamentari cu vocatie universala, cu titlu universal sau cu titlu particular. Renuntarea poate fi facuta in mod valabil numai dupa deschiderea succesiunii, adica dupa nasterea dreptului de optiune succesorala. Renuntarea la o succesiune nedeschisa este nula absolut, ca orice pact asupra unei succesiuni viitoare.

Renuntarea la mostenire:

este valabila si isi produce efectele numai daca succesibilul nu a acceptat in prealabil succesiunea, caci acceptarea are efect irevocabil este indivizibila; nu este admisa renuntarea la o parte din succesiune si acceptarea celeilalte parti

trebuie sa fie pur abdicativa, adica impersonala si cu titlu gratuit

Declaratia de renuntare se inscrie, pe cheltuiala renuntatorului, pentru informarea tertilor, in Registrul national notarial tinut in format electronic, potrivit legii. Lipsa inscrierii in acesta nu afecteaza validitatea actului de renuntare si nu ar putea fi invocata drept cauza de nulitate a declaratiei de renuntare de catre succesibilul renuntator pentru a putea accepta mostenirea.

Mostenitorul renuntator nu este obligat la raport si poate pastra donatia primita de la defunct in timpul vietii acestuia.

Desi, in principiu, renuntarea este irevocabila, totusi, pentru a evita vacanta succesorala, legea permite succesibilului renuntator sa revina asupra renuntarii si sa o revoce, dar numai daca sunt indeplinite, cumulativ, doua conditii:a) sa nu fi expirat termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala

b) succesiunea sa nu fi fost, intre timp, acceptata de un alt succesibil care are vocatie la partea care i-ar reveni renuntatorului

Decaderea renuntatorului din dreptul de a revoca renuntarea prin implinirea termenului de prescriptie opereaza de drept si poate fi invocata de orice persoana interesata sau chiar din oficiu.

Revocarea renuntarii nu face sa renasca dreptul de optiune succesorala, ci constituie prin ea insasi o acceptare a succesiunii, bunurile fiind preluate in starea in care se gasesc si sub rezerva drepturilor dobandite de terti asupra acelor bunuri.

Renuntarea la mostenire facuta cu incalcarea formelor prevazute de lege ad solemnitatem este nula absolut. Nulitatea absoluta poate fi invocata de succesibil sau de creditorii sai personali ori de creditorii succesorali.

In cazul in care vointa succesibilului renuntator a fost viciata prin violenta, dol sau eroare, renuntarea este anulabila. Anularea renuntarii poate fi solicitata numai de succesibilul renuntator.

32. Ce este sezina? Care sunt efectele acesteia? Care sunt mostenitorii ce au beneficiul sezinei?

Sezina este stapanirea de fapt exercitata asupra patrimoniului succesoral si dreptul de a administra acest patrimoniu si de a exercita drepturile si actiunile defunctului.

Dobandirea exercitiului drepturilor succesorale se face, insa, deosebit, in functie de doua categorii de mostenitori:

a) mostenitorii sezinari, care au drept de sezina mostenirii

b) mostenitorii nesezinari (mostenitorii legali nesezinari, legatarii universali, legatarii cu titlu universal si legatarii cu titlu particular), care nu au sezina si, in consecinta, trebuie sa ceara trimiterea in posesie prin eliberarea unui certificat de mostenitor, in cazul in care legatul nu este executat de bunavoie.

Efectele sezinei

Sezina produce doua efecte:

1. mostenitorul sezinar intra in stapanirea de fapt si administrarea tuturor bunurilor succesorale fara indeplinirea vreunei formalitati prealabile, deci, inainte de obtinerea certificatului de mostenitor

2. mostenitorul sezinar poate exercita, de la data deschiderii succesiunii, toate actiunile patrimoniale care apartineau defunctului si poate fi urmarit ca parat de creditorii succesiunii, fara atestarea prealabila a calitatii de mostenitorMostenitorii sezinari

Sunt mostenitori sezinari: sotul supravietuitor, descendentii si ascendentii privilegiati ai defunctului. Se observa ca legiuitorul acorda sezina de drept a mostenirii mostenitorilor rezervatari. Mostenitorii sezinari dobandesc de drept stapanirea mostenirii fara a fi necesara atestarea prealabila a calitatii de mostenitor. Sezina are un caracter individual si succesiv, pentru ca este conditionata de existenta vocatiei succesorale concrete, utile. Mostenitorul care nu mosteneste, nu poate avea sezina. Regulile referitoare la sezina au un caracter imperativ si nu pot fi modificate prin vointa defunctului.PAGE 1