GENUL MYCOBACTERIUMBacterii neclasificabile prin coloratia

Gram

-MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS-

PROF. INDRUMATOR – BURCUSEL MARIA

ANUL IB ASISTENT GENERALIST: CLAUDIA FILIPOI1. DEFINITIE. INCADRARE

Familia Mycobacteriaceae are in componenta un singur gen: Genul Mycobacterium. Genul Mycobacterium cuprinde urmatoarele specii:- grupul ,,tuberculosis”

• Mycobacterium tuberculosis• Mycobacterium africanum• Mycobacterium bovis

- grupul ,,mycobacteriilor atipice”• Mycobacterium kansasii• Mycobacterium marinum• Mycobacterium xenopi• Mycobacterium scrofulaceum• Mycobacterium fortuitum• Mycobacterium gordonae• Mycobacterium malmoense• Mycobacterium ulcerans• Mycobacterium avium-intracellulare• Mycobacterium chelonae• Mycobacterium abscessus

- Mycobacterium leprae.Germenii din genul Mycobacterium sunt bacili care nu

cedeaza colorantul nici sub actiunea combinata a acidului diluat si a alcoolului. Din acest motiv se numesc baciIi ,,acido-alcoolo-rezistenti”. Aceasta proprietate se datoreaza cantitatii mari de lipide si ceruri din peretele bacterian.

2.CARACTERE GENERALEMYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS

Este agentul cauzal al tuberculozei, descoperit de Robert Koch in 1882. Dei neoficial se mai numeste si ,,bacilul Koch” numele genului se datoreaza asemanarii morfologice cu fungii microscopici filamentosi: myces = fung + bakterion = baston mic.

a) HabitatEste un patogen strict uman desi poate infecta si animalele

de companie: papagal, caine, pisica, maimuta.

b) Caractere morfotinctoriale

Mycobacterium tuberculosis se prezinta ca un bacil fin, usor incurbat, cu dimensiuni de 2-5 μm lungime. Are structura peretelui asemanatoare cu a bacteriilor Gram pozitive dar cu continut mare in lipide si ceruri. Se coloreaza greu cu coloratia Gram. Pentru evidentierea pe frotiu se foloseste coloratia ZiehlNeelsen.Pe frotiul din cultura tulpinile patogene se dispun in siruri paralele alcatuind corzi (cordoane).

c) Caractere de culturaCultiva lent intrucât timpul de generatie este de 20 de ore.

Este un germen aerob, se dezvolta Ia 36°C, necesita medii de culturä speciale. Cel mai utilizat este mediul Loewenstein-Jensen care contine printre altele ou, cartof, asparagina, glicerina, saruri minerale, verde de malachit.

Coloniile apar in interval de 15-30 de zile si sunt de tip R: rugoase, cu suprafala zbârcita, uscate, conopidiforme asemanate cu firimiturile de paine. Coloniile pot fi pigmentate crem-bej.

Pe mediul lichid, Mycobacterium tuberculosis, creste sub forma unei membrane groase, cu multe pliuri, care se ridica pe peretele flaconului de cultura.

O astfel de crestere pe medii de cultura o numim crestere eugonica (abundenta, optima).

d) Caractere biochimice si de metabolismEste o bacterie strict aeroba. Pe baza caracterelor

biochimice pe care le prezinta Mycobacterium tuberculosis poate fi identificat in cadrul genului: - produce acid nicotinic sau niacina; - produce nitrat-reductaza, catalaza, ureaza; - este sensibil fata de pirazinamida; - este rezistent fala de hidrazida acidului tiophen-2-carboxilic.

e) Rezistenta fata de factori fizici, chimici si biologiciEste sensibil Ia caldura, Ia lumina solara, Ia radiatiile UV ci

X, Ia actiunea alcoolului de 70°. Rezista Ia frig, desicatie, antiseptice, dezinfectante si detergenti. In mediul extern, in produse patologice uscate, Ia adapost de lumina solara supravietuiecte de Ia câteva luni Ia un an. Este o bacterie care dezvolta rezistenta fata de tuberculostatice prin mutatii.

f) Structura antigenicaConstituentii peretelui celular induc aparitia unui raspuns

imun de tip celular si a unei hipersensibilitati de tip IV. Mycobacterium tuberculosis prezinta Ia nivelul peretelui celular urmatoarele structuri antigenice:- tuberculolipidele reprezentate de acizii micolici, ceruri si alcooli superiori. In peretele tulpinilor patogene se gaseste un sulfo-

lipid care induce dezvoltarea pe cultura sub forma de cordoane: ,,cord-factor”;- tuberculoproteinele induc sensibilizare de tip anafilactic iar in asociere cu tuberculolipide induc raspuns imun predominant celular.- polizaharidele induc formarea de anticorpi circulanti.

g) Raspuns imunImunitatea este indusa doar de bacteriile vii, nu este

niciodata totala si constituie o stare de ,,premunitie” adica o stare de rezistenta fata de o noua infectie. Imunitatea in tuberculoza este mediata celular si dispare dupa vindecarea microbiologica iar anticorpii decelabili nu au rol protector. Starea de sensibilizare fata de antigenele Mycobacterium tuberculosis, numita ,,alergie tuberculinica” este evidentiata prin intradermoreactia Ia tuberculina, folosita in scop de diagnostic.

h) Caractere de patogenitateMycobacterium tuberculosis nu produce toxine.Este patogen prin capacitatea sa de a se multiplica in organismul gazda. Distrugerea bacteriei se soldeaza cu eliberarea de constituenti antigenici care induc o reactie imunitara de hipersensibilitate ce sta Ia baza transformarii cazeoase.

,,Cord-factorul” prezent pe suprafata externa a Mycobacterium tuberculosis inhiba migrarea polimorfonuclearelor si induce formarea granulomului.

3. PATOGENIE. BOALA LA OM

Boala cauzata de Mycobacterium tuberculosis se numeste tuberculoza si se manifesta cel mai frecvent sub formä de:

- tuberculoza pulmonarã• primoinfectie latenta• primoinfectie manifesta• forma cavitara comuna• pleurezie• forme mediastinale• forme miliare

- tuberculoza extrapulmonarã, care este rara ci are localizari meningiene, renale, genitale, osoase, articulare, ganglionare, digestive

Este important d.p.d. v medical sa se faca distinctie intre:- infectia tuberculoasa: demonstrata prin virajul spontan al

reactiei Ia tuberculina;

- boala tuberculoasa: infectia cu manifestari patologice clinice sau radiologice, pulmonare sau extrapulmonare.

Bolnavul cu tuberculoza pulmonara, elimina bacilii tuberculosi prin sputa si prin picaturile Pflügger. Aerosolii astfel contaminati cu Mycobacterium tuberculosis sunt inhalati, ajung in alveole unde bacilul este fagocitat de macrofage.O parte din bacili raman pe loc si alta parte este vehiculata pe cale limfatica spre ganglionii loco-regionali.

Mycobacterium tuberculosis se multiplica, determina raspunsul imun care sta Ia baza formarii leziunii caracteristice numita ,,tubercul”. Tuberculul se cazeifica: Tesutul in care s-au dezvoltat bacilii sufera a necroza solida cu apariia de ,,cazeum”. Tuberculul cazeas se ramoleste, se formeazã caverna pulmonara care se inconjoara de un strat fibros. Din acest moment substantele antibacteriene vor ajunge greu in focarul infectios. Diseminarea pe cale hematogena este responsabila de instalarea Iocalizarilor extrapulmonare.

4. DIAGNOSTIC DE LABORATOR

Diagnosticul de laborator al tuberculozei urmareste evidentierea, izolarea si identificarea Mycobacterium tuberculosis.

Probele trebuie recoltate in mod repetat si inainte de inceperea tratamentului antibacterian. In tuberculoza pulmonara se recolteaza sputa eliminata dupa un puseu de tuse sau Ia copii recoltata prin spalatura gastrica. Se pot recolta secretii bronsice in cursul bronhoscopiei, lichid de spalatura bronsica.

In tuberculoza extrapulmonara produsele recoltate depind de localizarea infectiei: lichid cefalo-rahidian, urina, secretii vaginale, lichid de punctie etc.

Examenul microscopic al frotiului efectuat din produsul patologic se coloreaza cu metoda Ziehl-Neelsen si se examineaza cu obiectivul de imersie. Pe fondul albastru al preparatului, Mycobacterium tuberculosis apare ca bacil fin, usor incurbat, colorat uniform sau neuniform.

Cultivarea se face in vitro pe mediul Loewenstein-Jensen sau in vivo prin inocularea cobaiului.

Identificarea are Ia baza caracterele morfotinctoriale, aparitia de cordoane pe frotiul din cultura, caracterele biochimice.

Diagnosticul imunologic presupune detectarea starii de sensibilizare fata de proteinele bacilului tuberculos prin intradermoreactii.

Starea de alergie tuberculinica este prezenta Ia persoanele care au venit in contact cu Mycobacterium tuberculosis prin boala sau vaccinare.

Serodiagnosticul nu se practica fiind o metoda lipsita de specificitate si sensibilitate.

5. TRATAMENT

Tratamentul tuberculozei presupune administrarea de antibiotice antituberculoase: rifampicina, izoniazida, pirazinamida, etambutolul etc. Pentru a evita selectarea de mutante rezistente se impune efectuarea tratamentului cu asocieri de substante antibacteriene. Bolnavul va fi monitorizat clinic, radiologic si bacteriologic atât pe durata spitalizarii cat si dupa externare.

6. EPIDEMIOLOGIE. PREVENIRE. CONTROL

Sursa de infectie este exclusiv umana iar transmiterea este exclusiv interumana, pe cale aerogena, mai rar prin contact direct cu lezuni deschise.

Receptivitatea este generala, un risc mare având extremele de vârsta, boli asociate, conditii precare de viata, boli imunodeprimante.

Profilaxia nespecifica a bolii consta in depistarea precoce a surselor de infectie, izolarea si tratarea lor, educatia sanitara a populatiei.

Profilaxia specifica este realizata prin vaccinarea BCG care este obligatorie Ia noi in tara. Vaccinul contine o tulpina de Mycobacteriurn bovis care, dupa ce a fost subcultivata de 230 de ori de Calmette si Guerin pe mediul cu bila si cartof, si-a pierdut capacitatea patogena ramânand imunogena. Vaccinul BCG (bacille Calmette-Guerin) se utilizeaza in profilaxia tuberculozei incepand din 1921.