Referat ArcGIS 1 Introducere. Interfaţă. Elemente de bază

ArcGIS este un produs al companiei ESRI, poate cel mai utilizat dintre softurile GIS la

nivel mondial la ora actucală. Compania a fost fondată in 1969 (Environmental Systems Research Institute), având sediul in Redlands, California, USA. Iniţial compania este centrată pe principiul organizării şi analizei informaţiilor geografice, realizând proiecte în special de reconstrucţie a unor oraşe, pe măsura trecerii timpului deyvoltându-se tot mai mult în direcţia dezvoltării unui set de aplicaţii care să poată fi utilizat într-un mediu computerizat pentru a crea un sistem informaţional geograpic (GIS sau SIG). Aceasta este ceea ce azi se numeşte tehnologia GIS, compania având ~2700 de angajaţi şi utilizatori în peste 150 de ţări, fiind în continuă dezvoltare.

Principala diferenţă dintre o hartă GIS şi una statică, de hârtie sau digitală e că prima are calitatea de a fi dinamică. Pe hărţile statice se pot observa elementele componente ale hărţii, se pot face măsurători aproximative, însă nu se pot face analize complexe, repectiv nu se poate realiza legătura cu o bază de date spaţială, ca în cazul hărţilor realizate cu un GIS.

ArcGIS este numele unei familii de produse oferite de firma ESRI. ArcGIS include 3

nivele de licenţă: ArcView, ArcEditor, ArcInfo, toate au aceeaşi interfaţă, lucrează la fel, ceea ce diferă este cât de mult pot oferi în analiza datelor geografice, astfel cea mai completă, cu mai multe facilităţi decât celelalte este ArcInfo, urmează ArcEditor, apoi ArcView - fig.1 (în laborator e licenţa ArcInfo).

Fig. 1 Tipuri de licenţă ale programului ArcGIS Fiecare produs ArcGIS Desktop include 2 aplicaţii: ArcMap şi Arc Catalog. ArcMap este

aplicaţia utilizată pentru a afişa şi edita date geografice, realiza analize geografice şi crea rapoarte, grafice şi hărţi de calitate profesionale. ArcCatalog este specific pentru căutare, management şi documentaţie legată de datele geografice.

Interfaţa aplicaţiei ArcMap este formată dintr-o casetă de afişare a layerelor (Table of contents), aria în care se afişează harta, formată din layerele curente (map display area), bara cu meniuri, bara standard, respectiv alte aplicaţii vizibile în funcţie de necesitatea utilizatorului ( Edit, Spatial Analyst, Georeferencing etc), bara pentru desenare şi bara cu uneltele de bază

1

pentru zoom, măsurare distanţe, accesare informaţii despre elementele din hartă, găsirea unor elemente etc (fig. 2).

Fig. 2 Interfaţa aplicaţiei ArcMap ArcMap cuprinde două modalităţi de vizualizare a datelor: data view (pentru explorare,

editare, analiză şi simbolizare a datelor), layout view (pentru aranjarea imaginii pentru printare sau publicare în format digital şi aducerea unor elemente ale hărţii precum scară, titlu, legendă, orientare). În modul data view se pot vizualiza o singură imagine la un moment dat, pe când în layout view se pot vedea mai multe în acelaşi format pentru publicare sau printare.

În aplicaţia ce urmează vom folosi preponderent modul data view. Aplicaţia cu care vom lucra este una referitoare la oraşul Lipova şi cuprinde o hartă

formată din mai multe layere pe care le puteţi vedea afişate în partea stângă a spaţiului de lucru, structura de arbore purtând denumirea de Lipova-Start. În cadrul acesteia sunt cuprinse layerele: Instituţii, Obiective turistice, Limita oraş, Limita administrativă, Reţeaua stradală, Râuri, Ape stătătoare, Parcuri. Ordinea acestor layere în caseta destinată acestora este foarte importantă, întrucât stabileşte care dintre acestea trebuie să fie situate în topul ierarhiei pentru a fi vizibile. Aceste layere, exceptând partea de reţea hidrografică şi parcurile sunt cuprinse în cadrul unei baze de date care poartă denumirea de Lipova.mdb. Toate aceste layere au în partea stângă un pătrat care dacă este bifat (check box) sugerează că layerul respectiv este vizibil, bineînţeles şi în funcţie de poziţia acestuia în raport cu celelalte. Cu toate acestea, două layere (Instituţii şi Obiective turistice) nu sunt vizibile deoarece a fost definită o limită de 1:50000, astfel încât doar la o scară mai mare de această valoare layarele pot fi vizibile (fig. 2). În bara standard există o casetă pentru scara hărţii, unde vom modifica valoarea din acest moment cu o scară mai mare, şi anume 1:25000, moment în care toate layerele sunt vizibile. Această limită a unui layer de a fi vizibil sau invizibil începând cu o anumită valoare a scării

2

poate fi definită în caseta Properties a fiecărui Layer (click-dreapta, opţiunea Properties, General (fig. 3)

Fig. 3 Stabilirea limitei de scară la vizualizarea layerelor

Acelaşi efect se poate obâine şi utilizând instrumentul pentru Zoom in , astfel încât putem vedea harta Lipovei la un grad mult mare de detaliere, fiind vizibile instituţiile şi obiectivele turistice cu simbolurile lor, inclusiv denumirea aferentă a acestora (fig.4).

Fig. 4 Harta Lipovei la scara 1:25000

3

După utilizarea instrumtelor de mărire-micşorare a imaginii (Zoom in şi Zoom out), aceasta poate fi mutată pentru a fi poziţionată în funcţie de utilizator, utilizând instrumentul Pan

, iar dacă dorim să revenim la imaginea iniţială în care se vede întreaga hartă, putem

utiliza instrumentul Full Extent , astfel obţinându-se imaginea din fig. 5.

Fig. 5. Harta Lipovei cu limita oraşului şi limita adiministrativă Full Extent Pentru a afla o serie de informaţii despre elementele layerelor care alcătuiesc harta

putem utiliza instrumentul Identify . Putem folosi şi Zoom In pentru a mări zona în care se află anumite pbiective turistice, spre exemplu Bazarul turcesc. Dacă vrem să aflăm informaţii despre acest obiectiv, cu instrumentul Identify facem click pe acest element. Moment în care se deschide o fereastră care afişează informaţiile conţinute în baza de date a layerului care conţine elementul care ne interesează, în cazul nostru vom afla informaţii ca: ID-ul obiectului, faptul că este un element vectorial de tip punct, numele obiectului, adresa şi numărul de telefon, însă pe lângă aceste informaţii se mai pot introduce şi altele dacă adăugăm acest lucru la baza de date (în Attribute Table). De asemenea în caseta cu informaţii despre obiectul selectat se afişează şi locaţia acestuia în metri (fig.6).

Pentru a găsi locaţia unui anumit element în cadrul hărţii, în cazul în care cunoaştem denumirea exactă, putem utiliza instrumentul Find , astfel dacă vom căuta locaţia centrului de informare turistică vom scrie denumirea acestuia în dreptul casetei Find (Infocentrul turistic) şi în partea de jos se afişează obiectul căutat în cazul în care a fost găsit. Căutarea se poate face în toate layerele vizibile în momentul căutării sau numai în anumite layere, unde se bănuieşte că se află obiectul căutat; se mai poate face căutare şi după adresă în cazul în care se cunoaşte (fig. 7).

4

Fig. 6. Accesarea informaţiilor legate de un element cu Identify

Fig. 7. Găsirea unui element din hartă cu instrumentul Find În cazul în care obiectul a fost identificat există posibilitatea selectării lui pe hartă, astfel

încât să fie individualizat faţă de celelalte, respectiv posibilitatea accesării informaţiilor legate

5

de obiect sau a schimbării scării la care se vede obiectul în momentul respectiv cu opţiunea click-dreapta pe obiectul identificat şi alegerea unei opţiuni din lista oferită (fig. 8).

Fig.8 Determinarea locaţiei obiectului găsit cu Find, utilizând opţiunile oferite de meniu Pentru măsurarea distanţelor dintre diferite obiecte de pe hartă se poate utiliza

instrumentul Measure . Harta cu care lucrăm conţine layere cu acelaşi sistem de referinţă, deci este o hartă georeferenţiată şi deci se poate determina distanţa dintre obiecte. Astfel distanţa de la centrul de informare turistică la Hotel Pajura este de aproximativ 444 m în linie dreaptă, dar distanţa se poate măsura şi urmărind străzile care leagă două obiective, iar distanţa totală este suma distanţelor segmentelor trasate cu instrumentul Measure (fig. 9).

Fig. 9 Determinarea distanţei cu instrumentul Measure

6

Pentru a afla alte elemente despre obiectele conţinute în diferite layere accesăm caseta Properties (click-dreapta pe layerul care ne interesează) a layerului Instituţii. Aceasta conţine mai multe tab-uri cum ar fi: General (apare numele layerului, dacă e vizibil, elemente de limitare a vizibilităţii în funcţie de scară), Source (date despre layer, locaţia acestuia în structura de arbore, tipul de obiect, geometria obiectelor din layer, în acest caz vectoriale de tip punct, referinţa hărţii – în acest caz Stereo 70), Selection (setări legate de obiectele selectate, culoarea sau simbolul cu care se afişează ca fiind selectate sau setările prestabilite în soft), Display (setări legate de afişarea simbolurilor, scalarea acestora, transparenţă, realizarea de legături de tip hyperlink), Symbology (alegerea simbolurilor de afişare a elementelor din layer, modificarea acestora, modificarea culorii, dimensiunii şi poziţiei acestora, opţiuni de reprezentare a elementelor layerului), Labels (setări legate de etichete, afişarea lor după un anumit câmp din baza de date, mărimea lor, culoarea, poziţia, alte elemente de formatare a etichetelor) (fig.10).

Fig. 10 Caseta Properties a layerului Instituţii

seta Properties a layerului Parcuri cîmpul NUME este cîmpul implicit pentru afişarea etichetei.

Layerele Instituţii şi Obiective turistice au bifată şi opţiunea pentru afişarea etichetei

(Label Features), de aceea pe hartă la o scară mai mare de 1:50000 sunt afişate şi denumirile obiectelor din layere (instituţii şi obiective turistice). Dacă dorim să afişăm pe hartă şi denumirile parcurilor putem bifa opţiunea Label Features a layerului Parcuri şi acestea vor apărea ca denumire deoarece în tab-ul Labels din ca

7

La un anumit moment în partea superioară a interfeţei aplicaţiei ArcMap se pot afişa mai multe sau mai puţine bare cu diverse unelte, astfel dacă dorim să realiză aplicaţii cu alte meniuri decât cele implicite, prin click – dreapta indfreptul barei cu meniuri principale, moment în care se deschide o lista derulantă din care putem alege un meniu prin bifare (cum ar fi de exemplu Georeferencing sau 3D Analyst sau altele (fig. 11).

Fig. 11. Accesarea listei cu bare cu instrumente

8

Aplicaţia ArcCatalog este specializată pentru căutare, manegement şi documentare. Reprezintă o fereastră în cadrul bazei de date GIS. Prin ArcCatalog se pot accesa date stocate în calculator, în alte reţele, inclusiv de pe Internet. Pentru a accesa datele se poate crea o conexiune cu locaţia acestora. Colectiv, conexiunile create de utilizator se numesc

Catalog. ArcCatalog se accesează fâcând click pe iconul din bara standard , interfaţa (fig.12) acestuia constă dintr-un panel cu structură de arbore în partea stângă şi un panel de preview în partea dreapta. În acesta din urmă se afişează conţinutul fişierelor din stânga, respectiv locaţia şi atributul stocate în seturi de date individuale. Tot aici se accesează şi metadata, o componentă importantă a datelor geografice (date de spre date).

Fig. 12 Interfaţa ArcCatalog

O altă aplicaţie este ArcToobox, cu iconul în bara standard , care deschide caseta cu toate uneltele existente în soft; se poate accesa atât din ArcMap, cât şi din ArcCatalog. Numărul de unelte oferite depinde licenţa folosită, la fel ca în menţiunea de la începutul referatului, ArcInfo oferă cele mai multe şi complexe unelte pentru analiza datelor. Este de fapt o colecţie de unelte pentru analiza GIS, management şi conversie a datelor (fig. 13).

9

Fig. 13. ArcToolbox

10