APITERAPIA-TERAPIE COMPLEMENTARĂ

Cuprins:

Capitolul I

1. Definitia apiterapiei2. Scurt istoric al apiterapiei3. Avantajele apiterapiei în raport cu medicamentele de sinteză

Capitolul II

4. Tipuri de miere5. Mierea şi produsele apicole

Capitolul III

1. Recomandări ale produselor apicole în scop profilactic

2. Studii clinice referitoare la eficienţa produselor de apiterapie în tratamentul anumitor patologii.

1

Capitolul I

1.Definiţia apiterapiei:

Apiterapia inseamnă tratarea celor mai diverse afecţiuni cu produse apicole naturale, fară nici o prelucrare .

Este o alternativă naturală de tratament, fundamentată stiinţific prin nenumărate studii şi experimente clinice. Produsele apicole au o mare paletă de proprietăţi biologice şi acţiuni farmacologice benefice în menţinerea sanătatii corpului omenesc.

2.Scurt istoric al apiterapiei

Istoria apiterapiei

In Egiptul antic, egiptenii păstrau alimentele în miere de albine, sunt primii care au preparat creme din ceară de albine pentru protejare împotriva radiaţiilor solare. Ei au folosit mierea în tratamentul arsurilor, rănilor, în oftalmologie, boli respiratorii, în gargară, în cosmetică pentru îngrijirea parului şi a pielii.

In Grecia antică, apicultura şi apiterapia au fost cunoscute în jurul secolului al VII Î.H. Hipocrate recomanda mierea de albine atat pentru pacienţii sănatoşi cît şi pentru cei bolnavi.

2

In Imperiul Roman, apicultura şi apiterapia au fost la fel de dezvoltate ca şi în Grecia antică. Romanii au cunoscut şi alte produse apicole în afară de miere, ca şi procesul de albire a cerii de albine.

In Romania, apicultura şi apiterapia sunt cunoscute de pe vremea dacilor. Simbolul albinei conferă caracterul de specificitate al dacilor şi de la pontul Euxin, actualmente Dobrogea.

3. Avantajele apiterapiei în raport cu medicamentele de sinteză

Un medicament de sinteză cuprinde doar unul dintre principiile active ale unui produs natural, substanţă care de cele mai multe ori nu este naturală, ci sintetizată în laborator, şi lipsită de pricipiul vital. Medicamentele de sinteză nu pot avea efect comparabil cu cel al produselor apicole, ele nu pot fi decat incomplete şi prin urmare insuficiente organismului.

In produsele apicole există toate vitaminele, mineralele, hormoni, enzime, glucide simple direct asimilabile, proteine, aminoacizi, lipide ca şi biomolecule, antioxidanţi enzimatici, bioflavonoizi de o diversitate imposibil de obţinut prin sinteză.

Produsele apicole conţin toate substanţele care intră în componenta celulei umane şi a matricei extracelulate, precum şi un spectru larg de substanţe cu rol de protecţie la nivel celular: antivirale, antitumorale, antifungice, bactericide, antianemice, tonifiante, factori de crestere.

Avantajele pe care le au produsele apicole în raport cu medicamentele de sinteză:

Sunt produse 100% naturale Au efecte nutritive excelente Au efecte sigure curative şi profilactice Au o capacitate rară, de a realiza sinergia tuturor substantelor şi a

principiilor active necesare scopului terapeutic urmărit Produsele apicole au o sferă largă de indicaţii, recomandări şi

aplicaţii

3

Nu au efecte secundare, contraindicaţii sau incompatibilităti majore

Costul de folosire este redus comparativ cu alte metode de tratament.

Îndulcitor: zahărul poate fi substituit prin miere în multe alimente şi băuturi. Dacă se foloseşte în locul unui îndulcitor clasic, trebuie amintit că mierea îndulceşte de două ori mai mult decât zahărul. Este recomandată pentru înlocuirea zahărului, mai ales a celui alb, rafinat.

Sursă de energie: Mierea asigură 64 de calorii/linguriţă. O linguriţă de zahăr furnizează aproximativ 50 de calorii. Zaharurile din miere sunt uşor convertite în glucoză chiar şi de către cel mai sensibil stomac. Aşadar, mierea este foarte uşor digerabilă.

Sursă de vitamine şi minerale: Este bogată în oligoelemente precum cupru, fier, magneziu, iod, mangan, siliciu, crom. Vitaminele conţinute de miere sunt (în funcţie de varietatea florală) B1, B6, A, E, K, C, acid pantotenic. Aşa cum aroma şi culoarea mierii variază în funcţie de sursa florală, aşa variază şi conţinutul de vitamine, minerale şi aminoacizi. Mierea mai închisă la culoare are mai multe proprietăţi nutritive decât cea deschisă, transparentă.

Proprietăţi antifungice şi antibacteriene: Este bogată în diferiţi fermenţi şi acizi organici cum ar fi acidul formic cu rol antiseptic şi antireumatic. Fără îndoială că cei care se ocupă de albine nu suferă de reumatism. La nivelul cavităţii bucale, nu numai că opreşte dezvoltarea plăcii bacteriene, dar reduce şi producerea de acid, împiedicând astfel bacteriile să producă dextran. Dextranul, un component al plăcii dentare, este un polizaharid vâscos, produs de bacterii cu scopul de a adera la suprafaţa dintelui.

Îmbunătăţirea performanţelor sportive: mierea facilitează menţinerea nivelului glicemiei, recuperarea musculară şi refacerea glicogenului după efort. Are o acţiune precisă de revigorare a muşchiului cardiac şi îmbunătăţeşte circulaţia coronariană.

Îngrijirea pielii: Mierea accelerează procesul de vindecare a rănilor. Laptele şi mierea sunt două ingrediente care acţionează împreună pentru a face o piele netedă şi catifelată.

4

Capitolul II

1. Tipuri de miere

Clasificarea mierii:

Dupa provenienta, mierea se clasifica in: miere de nectar (florală), miere de mană (extraflorală) şi miere de zahar industrial.Mierea de nectar (florală):provine din prelucrarea nectarului şi a polenului cules din florile plantelor melifere.Mierea de mană este un produs apicol obţinut prin transformarea şi prelucrarea manei de catre albine şi provine din aceeaşi sursa cu cea florală

Mierea de salcâm – se poate folosi la orice, chiar şi la ceaiuri şi cafele deoarece nu interferează cu gustul lor. Este laxativă şi se recomandă şi în cazul durerilor de gât. Tei – este eficientă împotriva nevralgiilor, insomniei şi migrenelor.Mierea de castan comestibil are acţiune antimicrobiană, mai ales în bolile de stomac, intestinale şi renale.Mierea de brad este utilă în bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant.

Mierea de mană – proprietăţi farmacologice: datorită compoziţiei sale bogate în minerale şi bioflavonoizi, mierea de mana are proprietăţi antiinflamatoare, antioxidante, depurative, laxative, imunostimulatoare, regenerarative ale ţesuturilor, detoxifiante.

5

Este eficientă boli de plămâni constipaţie, colită de putrefacţie. Are un efect puternic laxativ, normalizează flora intestinală şi neutralizează bacteriile de putrefacţie. Are o valoare terapeutică deosebită prin conţinutul bogat în inhibină (un bactericid foarte puternic) şi săruri minerale (calciu şi magneziu), deoarece organismul asimilează mult mai bine aceste substanţe prin alimentaţia naturală decât prin administrare sintetică. Albinele o obţin de la molid, brad, pin, stejar, ulm, plop, salcie. Atenţie! Mierea încălzită la peste 50°C îşi pierde proprietăţile benefice şi de aceea nu se recomandă să se îndulcească ceaiul când este foarte fierbinte. Fiartă, mierea devine toxică şi nu se mai foloseşte decât în capcanele pentru viespi.

2.Mierea şi produsele apicole

Produsele apicole cunoscute la ora actuală sunt:

1. Mierea2. Polenul3. Propolisul4. Lăptisorul de matca5. Ceara de albine6. Veninul de albine7. Apilarnilul8. Căpăceala

Lăptişorul de matcă: are un conţinut de vitamina din grupa B mai ridicat decat drojdia de bere.

Conţine aminoacizi indispensabili organismului uman: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, valina, acidul aspartic, arginina, tirozina; - lipide, între care acizii graşi nesaturaţi superiori, în special

6

Omega 3 şi fosfolipide - precursori hormonali şi factori de creştere alături de enzime şi microelemente precum: K, Ca, Na, Zn, Fe, Cu, Mn – cu o preponderenţă clară în rândul acestora a potasiului.

Are un rol deosebit în metabolismul celular, în activitatea creierului, reduce colesterolul din sânge, este util în digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase şi refacerea glandelor cu secretie internă.

În Japonia, de exemplu, s-a demonstrat că sub acţiunea lăptişorului de matcă, din celulele stem nervoase se diferenţiază noi neuroni. Altfel spus, a fost răsturnată vechea teorie din medicina convenţională, conform căreia neuronii nu se mai refac. Lăptişorul de matcă e poate cel mai puternic stimulator al celulelor stem.

Polenul este un aliment proteic, deosebit de bogat în elemente necesare existenţei plantelor, dar şi organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se conţin atâtea doze zilnice de ritin (vitamina P), câte ar fi necesare câtorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului.

Un rol important pentru funcţionarea normală a sistemului nervos revine unei alte substanţe conţinute în polen – anevrina.

În plus, polenul este un stimulent al poftei de mâncare, înlesneşte digestia, îmbunătăţeşte tonusul, alungă oboseala, previne rahitismul, căderea parului şi ajută să crească mai bine parul, hranindu-i rădăcinile.

Propolisul, numit şi „clei de albine“ sau „penicilină românească“, este un produs apicol extrem de preţios.

Compoziţia chimică a fost studiată de multe instituţii ştiinţifice, care au căutat să explice proprietăţile terapeutice şi efectele manifestate într-o mulţime de afecţiuni.

Analizele biochimice au pus în evidenţă un amestec complex de substanţe provenite din sursele vegetale care au fost colectate de albine.

În propolis există 55% răşini şi balsamuri, 25-30% ceruri, 10% uleiuri eterice şi aromatice şi 5% polen.

7

În cantităţi mai mici, există aminoacizi, enzime, vitamine (A, B, D, E, PP), hormoni naturali, flavone, flavonoizi, acizi organici, precum şi un complex de săruri minerale în care predomină Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Mo, Al, Ca, siliciu, bariu, vanadiu, elemente care sunt implicate în desfăşurarea optimă a proceselor fiziologice ale organismelor umane şi animale. Merită amintit faptul că acidul ferulic din propolis este un puternic bactericid, distrugând germenii Gram-pozitiv şi Gram-negativ

Capitolul III

1. Recomandări ale produselor apicole în scop profilactic

Afecţiuni prevenite cu ajutorul lăptisorului de matcă crud

1.Osteoporoza dupa varsta de 45 de ani se recomandă, de doua ori pe an, câte o cură de laptisor de matcă, cu o durată de doua luni, timp în care se consumă câte 1 g pe zi din acest remediu.

El stimulează şi susţine activitatea ovarelor, favorizând secreţia de estrogen, hormon implicat direct în procesele de asimilaţie a calciului şi care, atunci cand este secretat în organism în cantităţi insuficiente, determină apariţia osteoporozei.

2.Boala canceroasă: o substantă numită prescurtat 10-HDA (adică acidul 10-hidroxi-2-decenoic), care este conţinută doar de către lăptisorul de matcă în stare crudă, are efecte excepţionale de prevenire şi de combatere a bolii canceroase cu diferite localizări. Aceasta substanţă împiedică procesul de vascularizare a tumorilor, împiedicand astfel creşterea şi proliferarea acestora.

Se recomanda 1-3 cure pe an, cu o durata de 60 de zile, timp în care se consumă câte un gram de lăptişor crud de matcă pe zi. În timpul acestei cure se va ţine, de preferintă, un regim vegetarian, cu multe crudităţi,

8

menit să pregatească şi să facă favorabil terenul pentru acţiunea anti-tumorală a acestei substanţe.

3.Cancerul de prostată pentru prevenirea cancerului la prostată se recomandă în general aceleaşi cure de la boala canceroasă.

În cancerul de prostată, lăptişorul de matcă are un efect cu totul special, datorită faptului că pe langă efectul antitumoral direct, are şi o acţiune de reglare hormonală, foarte importantă în cancerul cu această localizare.

4.Infarct miocardic pe langă faptul ca reduce colesterolul şi trigliceridele, că previne formarea placilor de aterom (datorită efectului anti-oxidant), lăptisorul de matca are şi efect hipotensor si vasodilatator. Persoanele cu probleme cardiace ar trebui sa faca, mai ales in perioadele de stres intens, tratament cu lăptişor de matcă, în cure de 60 de zile.

Pe parcursul tratamentului se iau cate 2 g din acest remediu pe zi, pe stomacul gol, pentru prevenirea infarctului miocardic.

5.Sensibilitate la gripă, la infecţii în general administrarea lăptisorului de matca are efect antiviral direct, stimulează producţia de celule ale sistemului imunitar şi le activează pe cele existente. Se recomandă curele scurte, de 7 zile, timp în care se administrează câte 2-4 g pe zi. Este o terapie excelentă pentru profilaxia gripei, mai ales în perioadele de epidemie.

6.Demenţa senilă se ţin de trei ori pe an cure de 60 de zile, timp în care se administrează câte 2 g de lăptişor de matcă zilnic.

Acest tratament este în mod special recomandat începand cu varsta de 50 de ani, când sistemul nervos începe să fie mai intens afectat de către procesele degenerative.

9

2.Studii clinice referitoare la eficienta produselor de apiterapie în tratamentul anumitor patologii.

1.Eficienţa apiterapiei în tratamentul sclerozei multiple şi a sclerozei laterale amiotrofice.

Medicul roman CRISTINA AOSAN a prezentat în ultimii ani, la mai multe congrese internationale, extraordinarele rezultate obţinute în tratarea sclerozei multiple cu ajutorul produselor stupului.

 Experienţa sa cu cei aproximativ 200 de pacienţi trataţi de această afecţiune cu ajutorul laptisorului de matcă, al veninului de albine şi cu ajutoru unei alimentatii echilibrate, a pus în evidenţă câteva lucruri cu totul exceptionale:* evoluţia sclerozei multiple poate fi stopată* multe din funcţiile motorii, dar şi senzoriale pot fi recuperate printr-un tratament corespunzator, rezultatele cele mai bune obţinându-se în faza de debut a afecţiunii şi la pacienţii din grupa de varsta 20-40 de ani.* sub acţiunea lăptişorului de matcă crud, porţiunile de ţesut afectat de demielinizare se pot, pur şi simplu, regenera, lucru pus în evidenţă de analizele obţinute prin rezonanţă magnetică nucleară, facute pacienţilor doctorului Cristina Aosan.

Mai multe studii japoneze foarte recente, ale dr. Furukawa şi a colaboratorilor săi, demonstrează si ele, în premieră mondială, că celulele nervoase se pot regenera. De altfel, trebuie spus ca între dr. Aosan şi cercetătorii japonezi sunt relaţii stranse de colaborare, doamna doctor fiind din 2007 membru de onoare al "Asociatiei Japoneze de Apiterapie".

10

2.Eficienţa apiterapiei în tratamentul aterosclerozei: 

Studii clinice si de medicina experimentala facute de catre medicul James Vittek de la Colegiul de Medicină din New-York, Secţia de Endocrinologie, în anul 1995, au demonstrat faptul ca lăptisorul de matcă administrat vreme de 30-60 de zile scade nivelul colesterolului şi al trigliceridelor, previne depunerea acestora pe vasele de sange.

Se recomandă, aşadar, cura în care se administrează câte 1-2 g de lăptişor de matcă pe zi, pe stomacul gol, înaintea meselor principale. Tratamentul va dura minimum 30 de zile (maximum 60 de zile) şi va fi reluat de pâna la de trei ori pe an.

3. Eficienţa apiterapiei în tratamentul sindromului de post-menopauză :

Intr-un studiu prospectiv, făcut în anul 2004, sub conducerea dr. D. Georgiev, la Spitalul de Obstetrica şi Ginecologie din Sofia, unui numar de 55 de femei ajunse deja la menopauză le-a fost administrat lăptişor de matcă, câte 0,5-1 g pe zi, pe o perioadă de 90 de zile.

Investigatiile clinice şi analizele complete le-au fost făcut înainte şi după această cură, rezultatele fiind mai mult decat promitătoare.

Afecţiuni specifice sindromului de post-menopauza, cum ar fi hirsutismul, tulburările cardiace, osteoporoza, tulburările circulatorii, vaginitele atrofice, au fost stopate ori s-au ameliorat.

Mai mult, starea psihica a majoritătii femeilor care au participat la studiu s-a îmbunatăţit considerabil, fiind ameliorate depresia şi astenia, în special.

Concluzii:

Tratamentul cu lăptisor de matcă s-a dovedit eficient în tratamentul unor boli incurabile, cu evoluţie progresivă cum este scleroza multiplă.

S-au efectuat teste cu RMN înainte şi după efectuarea tratamentului astfel încat rezultatul studiului clinic este veridic.

11

Faptul că se poate stopa evoluţia bolii şi că sub acţiunea lăptişorului de matcă porţiunile de ţesut afectat de demielinizare se pot regenera este un lucru extraordinar, care va duce la creşterea calitătii vietii acestor pacienţi.

Utilizând tratamentul kinetoterapeutic, tratamentul medicamentos şi această terapie complementară cred ca viaţa acestor pacienţi se va îmbunătăţi semnificativ şi nu vor mai fi condamnaţi către invaliditate.

Eficienţa lăptişorului de matcă în scăderea valorilor nivelului colesterolului şi a trigliceridelor şi prevenirea formării plăcii de aterom, în asociere cu exerciţiul fizic moderat şi cu o dietă saracă în grăsimi saturate cred ca este soluţia prevenirii bolilor cardiovasculare şi a infarctului miocardic.

Eficienţa lăptişorului de matcă în tratarea sindromului post-menopauza şi a asteniei, depresiei poate fi explicată prin asimilarea mai facilă a vitaminelor necesare din grupul B-urilor şi a mineralelor şi sugerează eficienţa sa în cazul dereglarilor hormonale care apar în timpul menopauzei.

In concluzie apiterapia este pe cale şi trebuie să devină una din cele mai importante ramuri ale medicinei.

Profesorul Vasile Andritoiu a numit apiterapia “biomedicina viitorului” .

Profilaxia cu ajutorul produselor apiterapice este cel mai eficient dintre toate cele existente la ora actuală care previne dezechilibrele care pot duce la instalarea stării de boală.

Bibliografie:

1.Dr. Rawhi Abdalla,(2012)”Totul despre Apiterapie”, editura ALL, Bucuresti

2.Renate Frank,(2013)” Mierea aliment si medicament”, editura M.A.S.T.,Bucuresti

12

3. http://www.formula-as.ro/2009/894/terapii-alternative-58/laptisorul-de-matca-crud-12173

13