Aparatul de fotografiat

Principiul de functionare al aparatului de fotografiat a fost descoperit de pe vremea artistului si inventatorului Leonardo da Vinci, care a aratat ca pentru a proiecta o imagine este suficient un mic orificiu prin care sa treac lumina. Cu cat este mai mic orificiul, cu atat imaginea este mai clara. Acest aparat simplu, numit "camera obscura", exista de la inceputul sec. al XVII-lea. Mai mult a durat pana a fost gasit un material fotosensibil pentru a inregistra imaginea respectiva. Aceasta problema a fost rezolvata abia in 1826 cand Joseph Niepce a descoperit ca pentru a produce un bitum sensibil la lumina poate fi folosita clorura de argint.

Tipuri de aparate

De-a lungul timpului au aparut multe modele de aparate foto, insa marea lor majoritate se incadreaza in una dintre aceste categorii:

aparate cu vizor sau telemetru

aparate cu vizare prin obiectiv (SLR, reflex)

aparate cu doua obiective

aparate cu planfilm

Partile componente ale aparatului foto

Sa incepem cu camera obscura in care se afla filmul. Acesta este corpul aparatului.

Urmtoarea componenta este obturatorul. Acesta poate fi situat chiar in fata filmului (obturator in plan focal) sau poate fi situat in obiectiv (obturator central).

Un aparat bun trebuie sa ofere posibilitatea de a stabili durata deschiderii obturatorului. De asemenea, trebuie sa existe un declansator care sa controleze deschiderea si inchiderea obturatorului.

Obturatorul cu placa (perdea) este construit dintr-o perdea de panza neagra, cauciucata, opaca, care se nfasoara pe un tambur si se elibereaza prin apasarea unui buton, de catre un arc spiral. I se mai spune obturator de placa sau focal si are o fanta de a carei viteza de deplasare depinde timpul de expunere. Perdeaua se afla n imediata apropiere a stratului fotosensibil.

Obturatorul cu perdea prezinta, n general, avantajul de a lucra cu timpi scurti de expunere (pn la 1/2000 s), dar si unele dezavantaje. Astfel, la temperaturi joase, perdeaua se misca mai incet, iar la fotografierea subiectelor n miscare rapida, imaginea acestora poate aprea deformata, de asemenea marginea cliseelor poate aparea n anumite cazuri expusa neuniform.

In ultimii ani, cunoaste o larga raspandire aparatul foto digital.In aceste aparate nu se foloseste film, imaginea inregistrandu-se pe un ecran.Prelucrata electronic, aceasta poate fi incarcata pe calculator.

Obiectivul lasa lumina sa intre si focalizeaza imaginea pe film. De asemenea, obiectivul, prin distanta sa focala, influenteaza si marimea imaginii. Cel mai simplu obiectiv este format dintr-o lentila subtire convergenta.Ea formeaza in apropierea partii posterioare a camerei obscure, o imagine reala, rasturnata si mai mica decat obiectul, deoarece, de obicei, obiectul se gaseste la o distanta mai mare decat dublul distantei focale a lentilei.Subiectul de fotografiat se gaseste la diferite distante fata de aparatul fotografic.Ca urmare, distanta dintre obiectiv si film este variabila.Energia undei luminoase care cade pe emulsia fotografica are un efect chimic.Actiunea acestui efect este limitata in timp si se numeste timp de expunere.Filmul va fi cu atat mai iluminat cu cat dimensiunile sunt mai mari si obiectivul va fi mai apropiat de el.Diametrul partii active a obiectivului poate fi reglat cu ajutorul diafragmei.

Exist o mare varietate de obiective, prezentate sub diferite denumiri comerciale.Important este gradul de corectare a aberatiilor lor. n functie de caracteristicile lor specifice putem mentiona: obiectivul acromat, aplanat, anastigmat, etc., fiecare creat pentru anumite scopuri (portret, peisaj). De multe ori pe montura obiectivului sunt indicate luminozitatea si distanta focala.

Diafragma controleaza cantitatea de lumina care intra in aparat. Aceasta deschidere se afla in interiorul aparatului si este controlat prin intermediul unui inel de pe obiectiv.

Vizorul este fereastra din spatele aparatului prin care priveste fotograful cand compune imaginea.

Sistemul de transport: desi nu este o componenta propriu-zisa a aparatului, este totusi important in functionarea acestuia. La aparatele mai vechi, acesta este o parghie in partea de sus, dreapta a corpului, insa la majoritatea aparatelor moderne sistemul este automat.

Iluminarea in fotografie

A fotografia insemna a scrie cu lumina. Principala sursa de lumina este soarele desi sursele artificiale de lumina au devenit la fel de necesare. Iluminarea se realizeaza cu ajutorul diafragmei si a timpului de expunere. Exista o cale de stabilire precisa a timpului de expunere si a diafragmei cu ajutorul folosirii exponometrului. Acesta este format dintr-un strat de celule fotosensibile care in prezenta luminii creeaza un impuls electric, masurat cu un miliampermetru.

Prima operatie pentru a fixa scara exponometrului este valoarea sensibilitatii filmului, exprinmata in grade DIN sau ASA.

A doua operatie consta in masurarea propriu-zisa a iluminarii si inregistrarea acestei valori. Apoi uremeaza alegerea diafragmei si a timpului de expunere cele mai convenabile, in functie de valorile indicate de exponometru.

Timpul de expunere in fotografie

Gama timpilor de expunere folositi astazi in fotogrfie a fost in mare masura standardizata atat pentru valorile mai mari de o secunda cat si pentru cele inferioare. Aceasta scara porneste de la cel mai lung timp posibil de realizat pe cale mecanica, 30 s, si se opreste la limita de 1/2500 s, aceste bariere nefiind de netrecut. Treapta marcata cu litera B permite fotografului realizarea unor timpi de expunere facultativi, nestandardizati.

Spre exemplu o scara a timpilor de expunere poate arata astfel:

B 30 20 15 10 8 6 4 3 2 1 2 4 8 10 20 30 45 60 90 125 250 500 750 1000 1500 2000. Din motive practice pe aparatele de fotografiat nu se scrie 1/250 ci doar 250, fractia ocupand mai mult spatiu.

Diafragma si dimensiunea campului de profunzime

Din punct de vedere constructiv, diafragmele cel mai des intalnite sunt cele de tip iris, pe baza de lame metalice dispuse circular in interiorul obiectivului aparatului de fotografiat.

Ca si in cazul timpilor de expunere, scara diafragmelor a fost uniformizata pentru majoritatea aparatelor de fotografiat. Intre valorile inscrise pe aparatul de fotografiat si deschiderea reala exista un raport de inversa proportionalitate. In cazul uniui obiectiv fotografic foarte luminos vom avea urmatoarea scara a diafragmelor: 1,8 2 2,8 3,5 4 5,6 8 11 16.

Campul de profunzime in fotografie este spatiul in care toate obiectele dispuse vor fi reprezentate clar. Cu cat diafragma este mai inchisa, cu atat dimensiunea campului de profunzime este mai mare, adica numarul obiectelor din imagine reprezenate clar va fi mai mare. Spre exemplu pentru diafragma 2,8 va fi clar intre 2,7-3,2m iar penrtu diafragma 16 claritatea va fi intre 1,5 si 10 m.

Fotografia

Termenul de fotografie are o tripl semnificaie n vorbirea curent:

este tehnica care poate crea imagini sub aciunea luminii;

este o imagine obinut prin aceast tehnic;

este o ramur a artei grafice care folosete aceast tehnic.

Etimologie

Cuvntul fotografie are originea de la dou cuvinte provenite din limba greac: fotos (oto) care se traduce ca lumin, evident (n cazul nostru se folosete termenul de lumin) i graphy () care se traduce ca lumin, desen, scris. Literalmente se poate traduce prin a picta cu lumin. In vorbirea curent pe scurt se folosete termenul de imagine.

Istoric

Aparate foto

Cele trei fenomene necesare obinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp:

nc de pe vremea lui Aristotel s-a tiut cum se poate pune realitatea ntr-o cutie: este suficient s facem o gaur ntr-o cutie nchis ca s apar o imagine real inversat pe fondul interior al cutiei. Se obine astfel o aa-numit camer obscur.

Pe de alt parte, alchimitii tiau c lumina nnegrete clorura de argint.

A treia contribuie a venit din partea lui John Herschel, care n 1819 a descris proprietiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.

Joseph Nicphore Nipce, un mic fizician din provincie, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plc metalic cu depunere de halogenur de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a murit n 1833, dar invenia sa a fost recuperat de ctre Jacques Mand Daguerre.De aceea, data oficial a inveniei fotografiei este 1839, cnd Daguerre a prezentat invenia numit de el "daghereotip", care este o simpl ameliorare a descoperirii fcute de Niepce.

Evoluie

n decursul timpului fotografia a evoluat foarte mult. Progresele au urmat trei direcii principale:

reducera duratei de expunere / mrirea sensibilitii filmului sau a plcii;

mrirea stabilitii imprimrii;

simplificarea aplicrii tehnicilor de fotografiat, datorit apariiei:

aparatelor de fotografiat din ce n ce mai mici i mai ieftine

substanelor chimice de developare i stabilizare a peliculei sensibile negative sau a suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare specializate.

Fotografia color

Ideea de fotografie color a circulat nc de la apariia inveniei. Primele experimente fotografice n culoare nu au avut succes, astfel de exemplu nu s-a putut mpiedica decolorarea fotografiilor. Prima fotografie cu culori permanente a fost fcut n 1861 de fizicianul James Clerk Maxwell.

Primul sistem color, Autochrome Lumire, a aprut pe pia la 17 decembrie 1903. Acesta era un sistem de fotografie color transparent. Fotografierea se fcea pe trei plci fotografice alb/negru cu substane cromatice sensibile numai la culorile rou, verde i albastru. Apoi cele trei fotografii transparente rezultante se suprapuneau, dnd o fotografie color transparent.

Pelicula color de tip Kodachrome a aprut n 1935 i s-a bazet pe emulsii tri-colorate. Majoritatea peliculelor color moderne, cu excepia "Kodachrome", se bazeaz pe o tehnologie dezvoltat de compania german Agfa n 1936.

Fotografia instantanee cunoscut sub numele de Polaroid a aprut n anul 1948, fiind pus la punct de dr. Edwin Land, la nceput n alb/negru, iar din 1962 n culori.

Fotografia digital

Fotografierea tradiional a fost dificil pentru fotografii ce lucrau departe de sediu (precum corespondenii de pres din strintate), fr acces la faciliti de procesare i transmitere. Pentru a ine pasul cu popularitatea crescnd a televiziunii, acetia au fcut tot posibilul pentru a trimite imaginile lor la ziar ct mai repede. Fotojurnalitii trimii n locaii distante trebuiau s i ia cu ei un mini-laborator foto i un aparat pentru cuplarea la liniile de transmitere a imaginilor. n 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil n comer. Preul su ridicat indica o utilizare numai n fotojurnalism i aplicaii profesionale, dar ncetul cu ncetul i ramura digital a fotografiei a devenit disponibil n comer.

n decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum uzuale. La ora actual, rspndirea lor pe glob a depit de mult predecesorul lor tradiional, deoarece preul componentelor electronice scade permanent iar simultan se mbuntete i calitatea imaginilor digitale.

n ianuarie 2004 Kodak a anunat c nu va mai produce aparate foto rencrcabile cu film de 35 mm ncepnd de la finalul anului. Totui si fotografia "ud" va continua s existe, atta timp ct artiti fotografici talentai i unii amatori vor dori s profite de posibilitile ei multiple.

Corpul - O cutie perfect opaca in care sta filmul pentru a fi expus.

Obiectivul - Un dispozitiv care focalizeaza razele de lumina pe film

Diafragma - Un dispozitiv care controleaza cata lumina ajunge pe film

Obturatorul - Un dispozitiv care controleaza cat timp este filmul expus la lumina

Vizorul - Un dispozitiv folosit pentru a incadra eficient imaginea care va fi inregistrata pe film.

Sistemul de transport - Un dispozitiv folosit pentru fixarea si transportul filmului.

7