OFERTA INSTITUTIILOR DE INVATAMANT IN RAPORT CU PIATA MUNCII

1

1.EVOLUTIA SOMAJULUI

În condiţiile extinderii fenomenului globalizării şi apariţiei de noi tehnologii informaţionale, o economie bazată pe cunoaştere este funcţională doar în condiţiile unui sistem de învăţământ performant ai cărui absolvenţi au o pregătire teoretică şi practică comparabile cu exigenţele tot mai ridicate ale pieţei muncii. În contextul acestor provocări, devin relevante cercetările care urmăresc să evidenţieze măsura în care se corelează interesele profesionale ale elevilor cu opţiunile lor privind perspectivele integrării pe piaţa muncii după absolvirea unui anumit nivel de studii.

Piata muncii nu functioneaza ca o piata obisnuita. Functionarea acesteia este influentata de actiunile specifice ale partenerilor sociali (patronat, sindicate, institutii de invatamant) si de raportul de forte dintre acestia.          Obiectivele care se impun în scopul mentinerii echilibrului pietei muncii sunt:

-         integrarea fortei de munca disponibile-         dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii care sa creeze noi locuri de munca-         formarea profesionala-         aplicarea masurilor active de combatere a somajului.

Se impune deci interventia unor institutii specializate care sa regleze functionarea pietei muncii.          Modificarile petrecute în economia orasului Braila dupa al doilea razboi mondial s-au bazat pe o dezvoltare industriala puternica iar toate acestea au avut urmari asupra numarului si structurii populatiei active.          În perioada anilor 1930 – 1965, populatia activa reprezenta 40% din populatia totala. Din anul 1966, ponderea populatiei active ocupate a înregistrat o crestere lenta, de la 41,9% (1966), crescând pâna la valoarea de 46,2% în anul 1977. Dupa anul 1989, ca urmare a evolutiei demografice, a pensionarilor înainte de vârsta standard si mai ales datorita aparitiei si cresterii continue a somajului, numarul populatiei active ocupate scade, reprezentând 42,4% din numarul locuitorilor, aceasta scadere continuand si astazi.

In ultimii ani la nivelul regiunii sud-est, populaţia ocupată a înregistrat scăderi ,ca urmare a restructurărilor şi disponibilizării unui număr mare de personal.           Modificarile demografice care s-au înregistrat în structura populatiei active pe ramuri de activitate, reflecta evolutia functionala a orasului. Astfel, pâna în anul 1956, cea mai mare pondere din populatia activa era ocupata în agricultura, iar dupa acest an, populatia activa ocupata în industrie înregistreaza o crestere continua ca urmare a dezvoltarii industriale. Aceasta crestere însemnata se prezinta astfel: populatia activa ocupata în industrie reprezenta în anul 1956 46,3% din totalul populatiei active, aceasta pondere creste pâna la 49% în anul 1966 si la 51,2% în anul 1977. Dupa anul 1989, aceasta pondere cunoaste o scadere brusca, ca urmare a restructurarilor industriale, astfel încât în anul 1992, ponderea populatiei active ocupata în industrie reprezenta doar 19,8% din totalul populatiei active, în anul 1995 – 18,1%, iar în anul 1998, ponderea a scazut pâna la 17,2%.

2

          În domeniul constructiilor, ponderea populatiei active ocupata în acest domeniu era în anul 1956 de 7,4%, aceasta pondere a crescut pâna la 12,25% în anul 1966, ulterior aceasta pondere a scazut pâna la 9,6% - valoare înregistrata în anul 1977.          Între anii 1980 – 1987, s-au înregistrat procente mari ale populatiei ocupata în constructii, valori ce depaseau usor ponderea de 15%. Dupa anul 1990, ponderea populatiei active ocupata în domeniul constructiilor cunoaste o scadere apropiindu-se de valoarea înregistrata în anul 1956, 17,7%.          Cresteri substantiale se remarca în cazul ponderii populatiei active ocupata în comert (9.634 persoane), în domeniul transporturilor si telecomunicatiilor (8.758 persoane), finante, asigurari, servicii comerciale (3.892 persoane) si servicii publice, sociale si personale (15.590 persoane).          Modificarile survenite în activitatea diferitelor sectoare ale economiei si la nivelul agentilor economici privati au influentat fluctuatiile produse pe piata muncii, redistribuirile fortei de munca între ramurile economice, mutatiile în profilul socio-profesional si neocupational.          Reducerea considerabila a populatiei ocupata în industrie (cu 29,3% mai mica în anul 1993 fata de 1989) s-a realizat îndeosebi pe seama ramurilor prelucratoare ale industriei, mai ales în industria chimica – a firelor si fibrelor sintetice, a celulozei si a hârtiei si în cea a masinilor si echipamentelor industriale, care prin gradul ridicat de concentrare a activitatii, au constituit principala sursa de alimentare si întretinere a somajului.          Dupa intrarea în vigoare, la începutul anului 1991 a Legii nr. 1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala, pe fondul agravarii crizei economice, fenomenul de somaj a evoluat rapid de la 18.625 persoane în 1992 la 21.800 în anul 1996. Ritmul s-a accentuat cu un an mai târziu, concomitent cu manifestarea dezechilibrelor structurale acute pe piata fortei de munca, repercutând în diminuarea capacitatii economiei de a absorbi personalul disponibil. Dezvoltarea sectorului privat este insuficienta pentru a crea un numar corespunzator de locuri de munca si mai mult decât atât, acoperirea necesarului sau de resurse umane se bazeaza pe alegerea de persoane active din sectorul public si mai putin pe repartitiile oficiilor fortei de munca .Regiunea Sud – Est a tarii, contribuie cu 12,1% la ocuparea totală şi deţine aproximativ 13,8% din numărul total de şomeri înregistraţi.

Prin tradiţie, regiunea este o zonă agricolă cu o pondere a ocupării în agricultură de 35,3% (peste media naţională de 31,9%). Serviciile deţin 37,3% (serviciile comerciale 23,8% iar serviciile sociale 13,5%) iar industria şi construcţiile deţin 27,4%.

In prezent ,in orasul Braila rata şomajului înregistrată la sfârşitul lunii octombrie 2010 a fost de 8,3%, cu 0,1 puncte procentuale mai mică faţă de luna precedentă, cu 1,1 puncte procentuale mai mare faţă de luna octombrie 2009 şi cu 1,2 puncte procentuale mai mare faţă de rata şomajului pe ţară (7,1%).

Din numărul total de şomeri înregistraţi, 4421 persoane erau femei.Rata şomajului pentru femei la sfârşitul lunii octombrie 2010 era de 6,8%, mai mare cu 0,3 puncte procentuale faţă de rata şomajului la nivel naţional (6,5%) şi cu 0,2 puncte procentuale mai mică faţă de luna precedentǎ la nivelul judeţului Brǎila (7,0%). Rata şomajului pentru bărbaţi la sfârşitul lunii octombrie 2010 a fost de 9,5%, mai mică cu 0,1 puncte procentuale decât cea înregistrată luna

3

precedentă şi cu 2,0 puncte procentuale mai mare decât cea înregistrată la nivel naţional (7,5%) în luna octombrie 2010. Ponderea şomerilor înregistraţi în populaţia stabilă în vârstă de 18 - 62 ani a fost în luna octombrie 2010 de 4,9%, mai mare cu 0,3 faţă de cea înregistrată la nivel naţional. (Anexa 1- Evolutia somerilor si rata somajului, inregistrate la nivelul judetului Braila, comparativ cu rata somajului inregistrata la nivel national, in perioada 1998 -2010; sursa: ANOFM Braila)

Referitor la structura şomajului după nivelul de instruire, şomerii cu nivel de instruire primar, gimnazial şi profesional constituie ponderea cea mai mare a persoanelor care se adresează agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă în vederea găsirii şi ocupării unui loc de muncă, aceasta fiind de 73,21%. Şomerii cu nivel de instruire liceal şi post-liceal reprezintă 20,62%, iar cei cu studii universitare doar 6,17%. În ceea ce priveşte şomajul de lungă durată, în această perioada, se află înregistraţi în evidenţele agenţiei 37.779 tineri sub 25 de ani aflaţi în şomaj de peste 6 luni (ceea ce reprezintă 48,38% din totalul şomerilor sub 25 de ani); adulţii aflaţi în şomaj de peste 12 luni, 102.808 persoane reprezintă 17,06% din totalul şomerilor adulţi, ponderea şomerilor de lungă durată în numărul total de şomeri fiind de 20,65%.

Ocupaţiile în care s-a înregistrat cel mai mare număr de şomeri indemnizaţi la sfârşitul lunii mai sunt: muncitori necalificaţi în industria prelucrătoare (26.258 persoane), constructori şi montatori de structuri metalice (25.308 persoane), vânzători în magazine şi pieţe (18.413 persoane), lucrători la maşini de polizat, rectificat şi ascuţit (12.503 persoane), muncitori necalificaţi în construcţia de locuinţe (9.093 persoane) etc.

Masurarea somajului este o problema de evaluare, de aproximare. Cu toate acestea, in toate tarile avansate economic exista sisteme nationale de inregistrare zilnica a modificarilor in nivelul si structurile somajului.

2.ADECVAREA CALIFICARILOR LA NEVOILE PIETEI MUNCII

Gradul de adecvare a calificarilor cu nevoile de pe piata muncii poate fi urmarit prin studiul anexelor ce se refera la „structura comparativa somaj-locuri de munca pe domenii de activitate”. Informatiile continute de anexa 2 (sursa :www.isjbraila.ro) evidentiaza urmatoarele aspecte:

Exista un dezacord intre cererea si oferta de competente pe piata muncii din Regiunea S-E , cu precadere in urmatoarele domenii de activitate:

Industria metalurgica se afla in plin proces de restructurare. Se preconizeaza ca numarul persoanelor angajate in acest domeniu sa se reduca cu 60% fata de efectivele existente in anul de referinta 1993 cand au avut loc primele discutii si cand s-a stabilit strategia privind activitatea siderurgica in Romania. Persoanele care au deja calificari in acest domeniu , inclusiv tinerii absolventi vor fi supusi unui proces de reconversie profesionala.

In industria de prelucrare a lemnului se poate sesiza un dezechilibru privind capacitatea scolilor de a asigura necesarul de forta de munca solicitat pe piata. O problema foarte

4

importanta care trebuie analizata cu atentie este cea a nivelului de calificare solicitat de catre angajatori precum si adaptarea acestuia la tehnologia folosita de catre firmele specializate.

In domeniul mecanic se poate observa o disproportie intre numarul de absolventi, cu mult mai mare decat este necesarul de piata, si oferta de locuri de munca din ultimii trei ani.

Pentru domeniul industriei textile, putem afirma ca dezechilibrul sesizat in ultimii trei ani intre numarul persoanelor care vin cu aceasta calificare din sistemul de invatamant si oferta de locuri de munca nu se va situa la acelasi nivel si in urmatorii 10 ani. Apreciem ca, oricat de discutat ar fi sistemul in care functioneaza astazi fabricile de confectii, nu exista premisele care sa justifice faptul ca economia regiunii va face posibila absobtia totala a fortei de munca (in special cea feminina). Totusi in viitorul relativ apropiat, consideram ca in ciuda tuturor discutiilor, industria confectiilor poate reprezenta, intr-o perioada dificila din punct de vedere economic, un domeniu pe care scoala nu trebuie sa il ignore.

In transporturi, sunt foarte des solicitate persoane care sa poata fi angajate ca soferi pentru masini de mare tonaj si pentru autocamioane. Avand in vedere faptul ca, in foarte multe cazuri, forta de munca cu experienta se gaseste in apropierea pragului de pensionare, putem aprecia ca institutiile de invatamant ar putea avea in vedere o strategie pentru rezolvarea problemei pe termen lung, in colaborare cu sindicatele din transporturi si cu reprezentanti ai patronatelor.

Domeniul constructiilor este in acest moment deficitar in ceea ce priveste forta de munca ce ar putea ocupa locurile vacante din acest segment de activitate.Atentie deosebita trebuie acordata perceptiei populatiei scolare fata de profesiile din domeniul constructiilor. O data cu noile tehnologii este posibil sa apara si noi parghii de motivare a fortei de munca pentru a ocupa locurile vacante din acest domeniu.

Pentru domeniul serviciilor, se impun cateva observatii. In contabilitate, in urma schimbari radicale – trecerea la un nou sistem de contabilitate adaptat la standarde europene – se va impune o capacitate importanta de adaptare din partea contabililor care sunt actualmente angajati sau care urmeaza sa se angajeze. Consideram ca acest eveniment trebuie sa stea in atentia scolilor.

Pentru calificarea de vanzator este de mentionat ca o mare parte din cei care profeseaza nu au un atestat in domeniul respectiv. Incepand cu anul 2002, fiecare persoana trebuie sa dovedeasca faptul ca are competentele necesare pentru a ocupa un anume loc de munca.

Avand in vedere schimbarile din contextul socio - economic enuntate mai sus, consideram ca in viitor, asa cum au evidentiat de altfel si chestionarele completate de catre agentii economici in cadrul actiunilor de consultare organizate de AJOFM-uri, cele mai mari sanse de angajare le vor avea persoanele care vor demonstra urmatoarele calitati:

Competenta profesionala Capacitate foarte buna de comunicare si de relationare

5

Spirit de echipa Spirit intreprinzator Autonomie de lucru Capacitatea si motivatia de a invata toata viata Adaptabilitatea la schimbare si o atitutine pozitiva in raport cu schimbarea Stabilitate psihica si rezistenta la stres Capacitatea de integrarea in formatiei Capacitate de reactie la informatii din diverse zone de interes profesional/personal Gandire pozitiva si atitudine constructiva

Practic, pentru fiecare profesie ar putea fi facuta o descriere a competentelor auxiliare necesare.Noi oportunitati pentru crearea de noi locuri de munca, vor fi inregistrate in cadrul

firmelor care executa diferite servicii pentru persoane fizice si juridice: lucrari de amenajari interioare, curatenie si intretinere, lucrari de vopsitorie, servicii de organizare de evenimente (conferinte simpozioane, expozitii, saloane comerciale, etc) si catering, servicii de menaj la sediul firmelor sau la domiciliu.

In conditiile preconizate de crestere economica si cresterea venitului net pe cap de locuitor, se apreciaza ca va avea loc o crestere semnificativa a cererii pe piata muncii pentru calificari in domeniul comertului, cu accent pe competente specifice unui nivel 3 de pregatire. De asemenea, cresterea previzionata a intreprinderilor mici si mijlocii va atrage dupa sine cresterea nevoii de personal calificat de nivel cel putin 3 pentru activitatile de contabilitate. In acelasi context se poate aprecia ca va creste cererea pentru calificari din sfera serviciilor catre agenti economici precum: calificari in domeniul IT, calificari specifice pentru intetinere si reparatii, mai ales pentru tehnica de calcul si birotica. In domeniul turismului se poate estima o crestere a cererii pe piata muncii din regiune cu crestere accentuata atat a calificarilor de nivel 2, (avand in vedere ca in cadrul activitatii firmelor de turism, ponderea personalului cu sarcini de lucru simple este mare) cat si a celor de nivel 3 (avand in vedere ca se vor dezvolta servicii de turism de inalta clasa) Turismul va atrage posibilitatea valorificarii mestesugurilor traditionale si a micii productii manufacturiere. Activitatea de protectie a mediului se va intensifica ca urmare a cresterii externalitatilor negative care sunt generate de economia specifica regiunii si de extinderea mediului citadin prin noi constructii de mare amploare care vor crea, cu precadere, probleme legate de managementul apelor si de calitatea aerului. Domeniile de activitate conexe sau integrate obiectivului de protectie a mediului vor absorbi forta de munca cu calificari corespunzatoare.

Se estimeaza o crestere a cererii pe piata muncii pentru calificari, preponderent de nivel 2 din domeniul constructiilor civile si industriale, avand in vedere programele de dezvoltarea infrastructurii precum si cresterea economica prognozata care va genera sporirea investitiilor in constructia de locuinte si spatii industriale.

Prin dezvoltarea preconizata a transportului rutier, si a industriei materialelor de constructii va creste cererea de forta de munca calificata in aceste domenii in special pentrunivelul 2 de calificare. Se vor dezvolta serviciiile legate de urbanism, estetica citadina, amenajari teritoriale.

6

Institutiile de invatamant trebuie sa ia in calcul si faptul ca pot «forta» societatea sa creeze anumite segmente de activitate prin constientizarea necesitatii unor specialisti pe anumite domenii.

Rolul determinant al scolii poate fi sesizat nu doar in ceea ce priveste educatia si formarea profesionala initiala a tinerilor pe diferite domenii dar si in ceea ce priveste educatia familiala si comunitara prin elemente care pot avea efecte deosebit de importante pe termen lung.

Din analiza comparata a planului de scolarizare si a structurii locurilor de munca vacante se constata ca pentru unele domenii de activitate, cum ar fi spre exemplu domeniul constructiilor, desi se inregistreaza un numar important de locuri de munca vacante, numarul absolventilor cu specializari in acest domeniu este foarte mic. Cu toate ca s-a incercat de catre scoli cresterea ofertei de scolarizare in acest domeniu, elevii au refuzat o serie de specializari propuse prin planul de scolarizare. O situatie similara se intalneste in domeniul agriculturii. In acest context, apreciem ca rolul scolii in orientarea scolara si profesionala a elevilor precum si consilierea parintilor acestora trebuie sa se realizeze la un nivel superior celui actual.

Comparand oferta locurilor de munca cu structura somerilor aflati in evidenta, pe meserii , la prima vedere se constata ca nu ar trebui sa apara probleme in ocuparea acestor locuri de munca vacante. Analiza atenta si completa ne ofera insa o alta imagine, constatandu-se unele neconcordante, dintre care trebuie evidentiate principalele probleme aparute. Noile prevederi legislative pentru ocuparea fortei de munca in domeniul hoteluri si restaurante, comert cu amanuntul si alimentatie publica, interzic folosirea de forta de munca necalificata in meseriile aferente .

In ceea ce priveste domeniul constructiilor navale, agentii economici ce graviteaza in jurul santierelor navale nu isi pot permite sa califice personalul angajat, iar lipsa personalului calificat sau neautorizat de institutiile abilitate atrage dupa sine pierderea temporara sau definitiva a contractelor sau chiar scoaterea definitiva de pe aceasta piata. Astfel, se apeleaza la invatamantul seral din institutiile scolare de stat sau la serviciile AJOFM pentru a asigura pregatirea profesionala a adultilor in meseriile de sudor electric, sudor autogen, lacatus constructii metalice si navale, tubulator naval etc.

Aceleasi probleme, dar intr-o masura mai mica, se constata si in domeniul constructiilor. In ultimii ani AJOFM-urile au organizat constant cursuri de calificare pentru meseriile din acest domeniu.

Analiza conditiilor impuse de angajatori in domenii care au tendinte de extindere pe piata muncii (servicii, contabilitate, tehnica informatica, comert, turism etc.) ne releva faptul ca se pune accent din ce in ce mai mare pe utilizarea tehnologiilor avansate pe baza tehnicii de calcul, a tehnicii avansate de birotica, cunoasterea cel putin a unei limbi de circulatie internationala, abilitati de comunicare ,.care ne indreptatesc sa apreciem ca va creste cererea pentru nivelul 3 de calificare.

ANALIZA SWOT LA NIVELUL REGIUNII S-EPuncte tari Puncte slabe

7

-existenta unei retele de invatamant tehnic si profesional la nivel regional (mai ales in mediul urban) acoperitoare pentru toate domeniile si sectoarele economice-cadre didactice calificate cu experienta didactica-experienta predarii curriculumului-existenta parteneriatului cu agentii economici privind practica elevilor -dotarile scolilor -dotare cu tehnica de calcul in toate grupurile scolare cu exceptia catorva scoli din actualul program TVET-capacitatea mare a internatelor si cantinelor din grupurile scolare-existenta transportului scolar-existenta unui numar de directori de unitati scolare care au competente superioare in domeniul managementului educational in urmaprogramelor de formare cu finantare de la Banca Mondiala-Programul de reabilitare a scolilor dinmediul rural finantat prin Banca Mondiala

-reteaua unitatilor scolare cu invatamant profesional si tehnic nu este suficient adaptata la cerintele manifestate pe piata muncii-reteaua unitatilor scolare cu invatamant profesional si tehnic din mediul rural nu raspunde in suficienta masura nevoilor elevilor ,mai cu seama pentru nivelul 3 de calificare-lipsa personalului calificat pentru activitati de orientare si consiliere profesionala-insuficienta pregatire a profesorilor pentru invatareacentrata pe elev-lipsa unei activitati structurate si permanente privindInformarea si consilierea profesionala a elevilor-tinerii nu sunt educati in scoala pentru “schimbare”- insuficienta pregatire a elevilor in vederea formariicompetentelor generale (comunicare, lucru in echipa, limbi moderne, competente digitale,etc.)-insuficienta dezvoltare la elevi a capacitatii de adaptare si invatare de-alungul vietii- instruirea insuficienta in scoala pentru invatarea tehnicilor de cautare, ocupare si mentinerea locului de munca-instruirea practica efectuata cu grupe mari de elevi- conditii neadecvate de efectuare a practicii in cadrulagentilor economici din mediul rural-lipsa dotarilor specifice (materiale didactice, echipamente, auxiliare curriculare, etc.) in raport cu standardele UE-accesul limitat al populatiei scolare din mediul rural la forme de invatamant profesional si tehnic-capacitatea de absorbtie redusa a sistemului de invatamant profesional si tehnic din mediul rural in raport cu numarul absolventilor de 8 clase-existenta unor zone greu accesibile si cu

8

invatamant profesional si tehnic slab dezvoltat-utilizarea redusa a soft-ului educational-sistemul de evaluare si perfectionarea cadrelor didactice nu raspunde integral cerintelor introduse de noua structura curriculara-competentele manageriale ale directorilor si sefilor de catedra nu raspund nevoilor de exercitare a unuimanagement strategic si dezvoltarii culturii parteneriatului-educatia antreprenoriala insuficient dezvoltata-sistemul de evaluare institutionala a unitatilor scolare este deficitar-insuficienta experienta siexpertiza a scolilor pentruformarea adultilor, mai ales in meserii care nu pot fiacoperite prin formarea initiala

Oportunitati AmenintariPrevederile referitoare la Invatamantul profesional si tehnic cuprinse in:StrategiaMECT-dezvoltarea sectorului serviciilor, turismului, constructiilor-programe cu finantare externa- programe de dezvoltare ainfrastructurii regionale-programe care vizeaza mediul rural, zone defavorizate, zone izolate-existenta unui cadru legislativpentru stimularea deschiderii uneiafaceri de catre tineri- existenta subventiilor acordateangajatorilor care angajeazaabsolventi- preferinta angajatorilor pentruforta de munca cu varsta cuprinsaintre 18 – 30 ani

-parasirea tarii de catre tineri care au calificari cerute pe piata muncii europene- lipsa cadrului care sa stimuleze implicareaangajatorilor in formarea profesionala initiala-inexistenta unui sistem unitar de colectarea datelor privind piata muncii si situatia absolventilor -lipsa de mobilitate a fortei de munca-lipsa prognozelor privind evolutia pe piata muncii-existenta unor resurse limitate ale comunitatilorlocale, mai cu seama in mediul rural-capacitate de scolarizare redusa a scolilor profesionale si tehnice in domeniile identificate ca prioritare si cu cresterea ponderii nevoilor de formare initiala (constructii,servicii,turism)

Grupurile vulnerabile pentru care este necesara concentrarea si conjugarea eforturilor tuturor factorilor responsabili in vederea asigurarii egalitatii sanselor la educatie si formare profesionala sunt urmatoarele:

9

populatia de varsta scolara din mediul rural, mai ales cea din zonele izolate sau greu accesibile;

populatia de varsta scolara de etnie rroma; populatia scolara cu nevoi speciale.

Ariile geografice asupra carora trebuie sa concentreze atentia in scopul dezvoltarii unor alternative la formele «clasice» de invatamant sunt cele izolate sau situate la distante mari fata de localitatile in care functioneaza licee sau grupuri scolare (exemplu: Insula Mare a Brailei, Delta Dunarii). De asemenea, zonele cu populatie foarte saraca sau predominant rroma precum zona Sutesti din judetul Braila trebuie sa fie in atentia tuturor factorilor de decizie si a partenerilor educationali pentru adoptarea masurilor necesare care sa conduca la cuprinderea tuturor copiilor in invatamantul obligatoriu de 10 ani si asigurarea sanselor de acces la invatamantul profesional si tehnic.

Asa cum a rezultat din analiza pietei muncii, sectoarele prioritare sunt: serviciile, constructiile si agricultura. In ceea ce priveste domeniile serviciilor si constructiilor, prioritatea se transpune atat in cresterea cifrelor de scolarizare cat si in deplasarea ponderii de la nivelul 1 de calificare pe nivelul 2 si in buna masura pe nivelul 3 pentru sfera serviciilor. Pentru sectorul transporturi rutiere si maritime este necesara adaptarea CDL la cerintele impuse de transportul international.

In cadrul sectorului agricol cresterile prin planul de scolarizare nu se apreciaza a fi semnificative in perioada urmatoare dar este necesara ajustarea structurii actuale, cu diminuarea ponderii meseriilor din domeniul mecanicii agricole si cresterea celor din domeniul culturilor de camp, viticultura, zootehnie, agromontan.

In sectorul industrial planul de scolarizare va trebui sa inregistreze o scadere pentru a apropia oferta de cererea pe piata muncii. Si aici se impun modificari ale structurii ofertei de formare initiala, cu cresterea ponderilor pentru specializarile din domeniul IT, electronica, automatizari, mecatronica. Pentru constructiile navale in perioada urmatoare se apreciaza ca se vor mentine oportunitatile pentru locuri de munca. Industria alimentara va avea o dezvoltare impusa de necesitatea valorificarii superioare a productiei agricole regionale, realizand o absorbtie importanta a fortei de munca. Industria textila va inregistra in continuare o cerere pe piata muncii. Tinand cont de amploarea dezvoltarii ofertei de scolarizare pentru aceasta industrie precum si de fluctuatia fortei de munca si de tendintele generale ale industiei confectiilor textile ,apreciem ca solutia pentru invatamant este de concentrarea investitiilor si dotarilor in Grupuri Scolare cu traditie in domeniu, concomitent cu dezvoltarea altor specializari inrudite pentru asigurarea unei flexibilitati a scolilor la eventualele modificari pe piata muncii.

Nevoile tinerilor în raport cu piaţa muncii se încadrează într-o tendinţă generală, vizând, în general, aceleaşi variabile: percepţia dezvoltării economice a zonei, oferta de locuri de muncă şi pregătirea tinerilor pentru acestea, nevoile de dezvoltare profesională şi personală.

Soluţiile pentru nevoile tinerilor în ceea ce priveşte incluziunea lor pe piaţa muncii ţin fie de responsabilitatea autorităţilor de la nivel central/local, fie de implicarea şi acţiunea individuală.

10

Lipsa încrederii tinerilor în autorităţile locale se bazează pe experienţa individuală cu acestea, în diferite contexte. Aceştia sunt de părere că administraţia românească, fie centrală, fie locală, mai cu seamă în contextul crizei, nu este capabilă din punct de vedere instituţional să rezolve situaţiile critice şi să stabilizeze, cel puţin la nivel local sau regional, piaţa muncii.

BIBLIOGRAFIE

11

1. Petre Burloiu, Economia Muncii. Probleme actuale, Editura Lumina

Lex,Bucureşti,1993;2. http://www.braila.insse.ro 3. http://www.anofm.ro 4. http://www.isjbraila.ro

 

12