NAŞTEREA DOMNULUI, PRILEJ DE ÎNĂLȚĂTOARE BUCURIE

G.P.N. „Albă ca Zăpada” Rădăuți, structură a G.P.N. „Voinicelul” Rădăuți

Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sărbătorirea Naşterii Domnului. Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare. Obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru. Este o mare bucurie că încă se mai păstrează în unele zone ale ţării aceste datini care ne ajută să înţelegem sărbătoarea respectivă precum şi să ne bucurăm împreună de Marele Praznic. Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care facem parte. Obiceiurile ţin de conştiinţa poporului român pentru că exprimă înţelepciunea populară a acestui neam, sunt esenţe ale bogăţiei noastre spirituale. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti, teatrul popular, dansuri şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine. Se spune că în seara de Ajun se deschid cerurile şi cei evlavioşi pot auzi glasurile îngerilor. Sărbătorile de iarnă la români încep odată cu prinderea Postului Crăciunului (15 noiembrie) şi ţin până la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Este o perioadă bogată în obiceiuri,diferite de la o zonă la alta, având în centru marile sărbători creştine prăznuite în această perioadă. Reperele mai importante sunt: Postul Crăciunului, Crăciunul, Anul Nou,Boboteaza şi Sfântul Ioan. În funcţie de acestea, grupele de tradiţii şi obiceiuri diferă. Sărbătorile şi obiceiurile populare, grupate în preajma solstiţiului de iarnă (20decembrie - 7 ianuarie), poartă numele generic de sărbători de iarnă. Perioada este deschisă şi închisă de sărbători prefaţate de ajunuri, atât Crăciunul, cât şi Boboteaza, şi intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. Principalele sărbători ale ciclului de iarnă - Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza - au funcţionat de-a lungul vremii ca momente independente de înnoire a timpului şi de început de an. Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare creştinii respectă Postul Crăciunului când nu mănâncă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători. Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi, pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea. Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni. Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de

sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea. Pluguşorul este un obicei străvechi, potrivit căruia, în ajunul Anului Nou, cete de flăcăi merg pe la casele oamenilor şi rostesc diferite urări. Aceştia sunt însoţiţi de un plug mic, de unde şi denumirea colindului. Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe(mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani. Pretutindeni în lume, popoarele creștine, între care și poporul român, celebrează de secole la rând Nașterea Domnului, a Crăciunului, la 25 Decembrie, sărbătoare marcata de manifestări religioase, de colinde, obiceiuri și tradiții specifice fiecărui popor. El relevă în întreaga lor dimensiune însemnătatea crucială pe care a avut-o și o are în evoluția umanității, pe calea Mântuirii, Nașterea lui Hristos, trimisul lui Dumnezeu, luminându-ne calea spre iubire și adevăr . Crăciunul este sărbătoarea bunătății lui Dumnezeu, care prin Fiul Său, îl salvează pe om, îl eliberează din starea de sclavie și de singurătate, aducându-l la bucuria comuniunii cu Dumnezeu. Prin Fiul Său, Dumnezeu s-a împăcat cu oamenii, i-a împăcat, le-a pus în inimi pace și bucurie. Și de aceea vedem în taina Crăciunului chemarea lui Dumnezeu la iubire între oameni, la înțelegere și disponibilitatea de a ajuta, la iertare și împăcare, la pace și prietenie. Crăciunul este pătrunderea iubirii în această lume întunecată și rece, unde se află și inimile noastre. Și în ele pot să pătrundă iubirea și bunătatea ce trec de la om la om, în împăcarea dintre oameni, în buna înțelegere, în iertare, în răbdare, în compasiune, în amabilitate. Dumnezeu nu locuiește printre cei care se urăsc, se ceartă, se dușmănesc, se înveninează și se invidiază. Crăciunul este o chemare să ne lepădăm de orice violența, de orice răutate și să ne deschidem inimile și mâinile pentru oameni aflați în suferință, scriind cuvântul PACE pe chipul lor. Sărbătoarea Crăciunului este o chemare sfântă la puritate, la curățire sufletească și la înnoirea vieții pentru a-L primi pe Hristos cel venit la noi „plin de har și de adevăr”’(Ioan1,14) Se aproprie sărbătoarea Naşterii Domnului. Ca în fiecare an, inima tresaltă, mişcată de dorinţe şi promisiuni pe care le facem Domnului sau nouă înşine, în cel mai intim şi autentic mod. Parcă am vrea ca anul acesta să fie altfel, să ne străduim mai mult ca inima noastră să devină acea iesle în care Pruncul sfânt să domnească. Cine priveşte o iesle de Crăciun cu ochi de copil nu poate să nu rămână impresionat de mesajul pe care aceasta îl poate transmite. Câtă gingăşie, câtă tandreţe, câtă iubire şi mai ales, câtă credinţă poate să transpară din acel aparent element de decor. Prin naşterea lui Cristos se manifestă iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. Iubirea a fost cea care l-a făcut pe Cristos să se întrupeze, să-şi asume firea noastră omenească, aşa cum iubirea este cea care motivează toate intervenţiile lui Dumnezeu în istorie. Cristos s-a născut din sânul Fecioarei Maria, l-a avut alături pe Iosif, tatăl purtător de grijă. Şi, chiar dacă unii nu l-au primit, el s-a bucurat de căldura şi dragostea unei familii. Din acest motiv putem spune că naşterea lui Isus, Crăciunul, este sărbătoarea familiei, a familiei în care domneşte dragostea, acceptarea, înţelegerea, compasiunea, dăruirea. Nu se poate să trăim sărbătoarea Crăciunului fără să ne gândim la familia din Nazaret, la Sfânta Familie, care este prototipul familiei creştine. Isus, Maria şi Iosif, sunt trei figuri ce aduc in prim plan, sensul cel mai adevărat al familiei creştine şi modul în care putem să trăim, fiecare îndeplinindu-ne propria misiune. Isus, Maria şi Iosif sunt peroane deosebite, dar, chiar şi aşa, sunt supuse încercărilor şi problemelor oricărei familii. Ei au trebuit să depăşească încercările exilului, refuzului, persecuţiilor, lipsurilor. Sfânta Familie este modelul pe care trebuie să îl urmeze toate familiile. Urmând exemplul Familiei din Nazaret, familia creştină trebuie să trăiască în iubire şi să rămână unită. Numai unitatea familială, care este darul lui Dumnezeu, poate să transforme familia

într-un leagăn al iubirii, casă primitoare pentru viaţă şi şcoala virtuţilor şi a valorilor creştine pentru fii. Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului nostru Isus Cristos este aşteptată cu nerăbdare de către noi toţi, în toate familiile. Crăciunul este magie, împlinire, speranță, credință, bucurie şi vis. Noaptea când Domnul coboară aduce lumina sfântă ce transformă natura și omul într-un tezaur de bunătate, comoară spirituală ce ne hrănește și ne dă speranţă pentru viitor. Totul este frumos, brăduţul şi ghirlandele înconjurate de lumini, slujba de la biserică şi sărbătoarea Naşterii Domnului. În ieslea cea săracă un Prunc Sfânt ne aduce mântuirea. Este atât de frumos că nu merită să fim trişti pentru nimic în lume, atâta timp cât ni s-au dat toate acestea, promisiunea Mântuirii și a Vieții eterne. În preajma sărbătorilor casele răsună, asemenea unui glas divin, de tot mai multe voci care devin vestitori ai naşterii Domnului. Sărbătorile ne poartă pe un tărâm spiritual deosebit. Acum mai mult ca oricând ne împăcăm cu noi înşine şi cu semenii prin iubire, iertare şi bucuria de a fi împreună. Considerând Crăciunul o sărbătoare de suflet şi pentru suflet, care trebuie trăită mai puţin prin punerea accentului pe cadourile primite sau dăruite şi mai mult prin păstrarea datinilor, a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie de la strămoşii noştri am iniţiat micuţii preşcolari în intonarea de colinde româneşti. Cu glasuri cristaline, calde şi tremurânde de emoţia momentului copiii sunt cei care reuşesc cel mai bine să transmită emoţia acestor sărbători. Prin învățarea unui număr cât mai mare de colinde, în cadrul serbărilor se realizează o coeziune în colectiv, de dobândire a încrederii reciproce, prietenie şi ajutor. Am reuşit să marcăm farmecul sărbătorilor de iarnă prin conducerea paşilor celor mici la biserică. Credinţa am păstrat-o nealterată, prin evlavie, dragoste de aproapele nostru, statornicie, smerenie în rugăciune şi frica de Dumnezeu. Este o datorie din partea părinţilor, a educatoarelor, de a-i învăţa să ştie să se roage, să deosebească binele de rău. De aceea, am încercat să formăm caracterul moral, religios al copiilor trezindu-le astfel sentimentele de dragoste faţă de Iisus Cristos, care cu puterea lui să ne ajute să iubim aproapele , tot ce ne înconjoară, să ne facă să fim mai buni şi iertători. Împreună cu preșcolarii desfășurăm și în acest an o activitate de voluntariat „Donează o jucărie, fă un copil să zâmbească!” în colaborare cu TV Rădăuţi, în cadrul programului judeţean „ O lume a prieteniei” – „Săptămâna omeniei” care îşi propune să susţină activitatea Aşezământului Social de Copii Sfântul Leontie – Rădăuţi şi să aducă o strălucire în plus în ochii celor 100 copii şi tineri instituţionalizaţi aici. Obiectivele activității au fost: ajutorarea copiilor cu posibilități materiale reduse, implicarea preșcolarilor, a părinților și membrilor comunității locale în activități caritabile, întărirea sentimentului de apartenență la comunitatea locală, națională și europeană. În campanie ni s-au alăturat părinții preșcolarilor, membri ai comunității locale, iar acest fapt este o dovadă că programele de responsabilitate socială reuşesc să determine o schimbare reală în societate.